Sunteți pe pagina 1din 4

Mihai Eminescu -Luceafarul

Interpretat deopotriv ca poem de iubire, dar si ca alegorie a omului de


geniu, poemul Luceafarul este o sintez a operei poetice eminesciene ntruct
n structura lui se regsesc toate elementele de!nitorii pentru imaginarul
romantic
La originea poemului, se a" basmele culese de #unisch$ In descrierea
unui voiaj in Tarile Romane, germanul Kunisch povesteste legenda Luceafarului.
Aceasta este povestea, iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu
cunoaste moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe
pamant nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fericit. !l n-are
moarte, dar n-are nici noroc." %M& Eminescu'& (e regsesc )i in"uen*e din !loso!a
lui (chopenhauer )i poezia romantic german, poemul !ind o reinterpretare a
mitul zburatorulu
Tema poemului este iubirea intre doua !inte care apartin unor conditii
diferite% fata apartine conditiei umane, limitate si Luceafarul apartine spatiului
astral, cu o conditie nelimitata'
+oemul are o structura epica, !ind alctuit din , pr*i, iar vocile lirice sau
m#$tile lirice %-atalina, ./perion, 0emiurgul si -atalin' sunt ipostaze ale
poetului&
Prima parte
1ormula speci!c basmului 2 fost odata ca-n povesti3 2 fost ca niciodata
introduce cititorul intr-o lume !ctionala in care comunicarea dintre zburatorul-
stea si-o pamantean devine posibil& 4nicitatea si frumusetea fetei de imparat
sunt desemnate prin superlativul prea-frumoasa
2sociat unui spatiu inchis umbra falnicelor bolti, fata primeste o
dimensiune sacr si una cosmic si astfel aventura de cunoastere este posibila$
(i era una la parinti3 (i mandra-n toate cele3 -um e 1ecioara intre s!nti3 (i luna
intre stele& 2ctul contemplarii nede!nite naste un obiect al visarii$ +rivea in
zare cum pe mari3 5asare si straluce3 +e miscatoarele carari3 -orabii negre duce
Luceafrul are o functie cluzitoare, natur supracategorial, titanic nu
se poate de!ni decat prin elemente contradictorii& El este un intermediar intre
chipurile de lut ale umanitatii )i 0emiurg
+ovestea de iubire dintre cele doua !inte care apartin unor conditii diferite
este dublata de o aventura oniric& (patiu al revelatiei, visul permite
comunicarea dintre indragostiti6 acestuia I se asociaz motivul oglinzii,
instrument de cunoastere magica si spatiu de revelare a esentelor$ (i din
oglinda luminis3 +e trupu-i se revarsa
-ele doua metamorfoze ale Luceafarului, nger si demon, urmeaza
invocatiei fetei$ -obori in 7os, luceafar bland3 2lunecand pe-o raza3 +atrunde-n
casa si in gand3 (i viata-mi lumineaza& Luceafarul este chemat intr-un spatiu
dominat de elemente decadente )i sedus !ind de perspectiva iubirii, raspunde
chemarilor fetei metamorfozandu-se$ El asculta tremurator3 (e aprindea mai
tare3 (i s-arunca fulgerator3 (e cufunda in mare& Initial, se naste din elemente
primordiale %apa si aer'$ (i cerul este tatal meu 3 (i muma-mea e marea& 2re
atributele zeului 8eptun$ (i tine-n mana un toiag3 Incununat cu trestie )i poarta
semnele mortii$ un vanat giulgi se-ncheie nod3 +e umerele goale, Iar umbra
fetei stravezii3 E alba ca de ceara3 4n mort frumos cu ochii vii&
Limba7ul sau este solemn, arhaic construit pe antiteza intre lumea lui eterna si
lumea inchisa a fetei,
simbolul lumii sale !ind sfera& Luceafarul ofer fetei nemurirea, propunndu-i s
o ridice deasupra conditiei umane$ 9 vin:; odorul meu nespus3 (i lumea ta o
lasa& 1ata sesizeaza incompatibilitatea celor doua conditii subliniind natura
supracategoriala a Luceafarului$ (train la vorba si la port3 Lucesti fara de viata3
-aci eu sunt vie, tu esti mort3 (i ochiul tau ma-ngheata&
2 doua metamorfoza a Luceafarului ilustreaza aspiratia romanticului de a
trai parado<al absolutul in cadrul limitelor impuse de conditia umana& Luceafarul
se na)te din doua principii$ diurn si nocturn$ (i soarele e tatal meu3 (i noaptea-
mi este muma& =ine dintr-o lume a esentelor, un univers plutonic$=enea plutind
in adevar3 (caldat in foc de soare& 1ata recunoaste frumusetea absoluta
reprezentata de Luceafar, dar refuza propunerea acestuia$ 9, esti frumos cum
numa-n vis3 4n demon se arata3 0ara pe calea ce-ai deschis3 8-oi merge
niciodata;, cerndu-i Luceafarului sa renunte la conditia de nemuritor$ >u te
coboara pe pamant3 1ii muritor ca mine&
Partea a doua
(e constituie ca un dialog intre fata de imparat, -atalina, si pa7ul -atalin&
+ortretul lui -atalin este asemanator portretului lui -upidon din poezia %ajul
&upidon, el !ind ipostaza terestr a luceafarului$ viclean copil de casa, baiat
din "ori si de pripas, -u obra7ii ca doi bu7ori
0ialogul dintre -atalin si -atalina se desf)oar initial sub semnul aparentei
incomunicari, fata !ind marcat de aceeasi nostalgie nelamurita$ 0ar un
luceafar, rasarit3 0in linistea uitarii3 0a orizont nemarginit3 (inguratatii marii&
1ata sesizeaz compatibilitatea dintre ea )i -atalin$ (i guraliv si de nimic3 > e-
ai potrivi cu mine&Iubirea este prezentat ca o implinire ntre limitele condi*iei
ummane, ca un ritual, alctuit dintr-o succesiune de gesturi ceremoniale& -a intr-
o simetrie perfecta, propunerea facuta de -atalin fetei vizeaz pierderea in
anonimatul e<istentei obisnuite$ .ai s-om fugi in lume3 0oar ni s-or pierde
urmele3 (i nu ne-or sti de nume&
Partea a treia/tabloul cosmogonic (naterea lumii)
Este infatisata ascensiunea lui ./perion spre centrul 4niversului si dialogul
dintre ./perion si 0emiurg, limba7ul devine solemn, sententios& ?borul
Luceafarului reprezint o parcurgere in sens invers a genezei$ =edea ca-n ziua
cea de-ntai3 -um izvorau lumine, iar >& =ianu nota$ 2ici se intampla acea
minune unica a creatiei poetice$ ca in doua strofe si cu cea mai mare usurinta, in
felul cel mai natural, folosind limba7ul cel mai simplu, sa ni se evoce cate o
cosmogonie, stingerea ei in mare& 0emiurgul reprezinta logosul si gandirea
creatoare, lumea lui este atemporala, aspatiala si se deneste prin absenta
cunoasterii$ -aci unde-a7unge nu-i hotar3 8ici ochi spre a cunoaste3 (i vremea-
ncearca in zadar3 0in goluri a se naste
Imaginea Luceafarului-stea se abstractizeaza devenind fulger ne-
ntrerupt si gand purtat de dor, iar dorul si setea care-l soarbe au fost
interpretate in sensul !loso!ei lui (chopenhauer ca e<presii ale dorintei de a trai&
./perion cere renuntarea la conditia eterna si recunoa)te puterea de creator a
0emiurgului& -ererea Luceafarului este in esenta parado<ala pentru ca accesul la
iubire inseamna de fapt viata, adica moarte&5spunsul 'emiurgului la cererea lui
./perion de a-l elibera de conditia sa superioara constituie o meditatie pe tema
e<istentei umane permanent raportata la geniul etern al Luceafarului& 0iscursul
0emiurgului este unul persuasiv$ ./perion ce din genuni3 5asai c-o intreaga
lume3 8u cere semne si minuni3 -are n-au chip si nume& 5ostindu-i numele,
0emiurgul ii reactualizeaza limitele reprezentate prin conditia lui de intermediar
intre 0emiurg si oameni& @n discursul demiurgului se regasesc o serie de motive
romantice prin care se de!ne)te condi*ia uman$ efemeritatea -aci toti se nasc
spre a muri, repetabilitatea 0ar piara oameni cu toti3 (-ar naste iara oameni
sau fortuna labilis( Ei doar au stele cu noroc3 (i prigoniri de soarte&0emiurgul ii
ofera lui ./perion puterea creatoare a logos-ului, putere or!ca, dar si cea a
conducatorului de osti&
Partea a patra
4ltima parte mbin planul uman-terestru cu cel cosmic dand poemului o
simetrie perfect& -adru este paradisiac alctuit din elementele liricii
eminesciene de tinerete$ motivul codrului, spatiu labirintic al eternitatii, motivul
teiului, al noptii si al lunii& @n acest cadru este reprezentat cuplul -atalina--atalin,
a carui profunzime a pasiunii ii ofera o alta identitate spirituala diferita de aceea
din partea a doua& -atalina pastreaza nostalgia Luceafarului si-i adreseaza din
nou chemarea, ./perion reprezentnd pentru ea steaua care-i cluze)te
destinul$ +atrunde-n codru si in gand3 8orocu-mi lumineaza& ./perion nu mai
raspunde chemarii fetei$ 0ar nu mai cade ca-n trecut3 In mari din tot inaltul
pentru c a nteles opozitia inductibila dintre cele doua lumi, cea vesnica, a
spiritului si cea efemera a pamantenilor supusi destinului$ >raind in cercul vostru
stramt3 8orocul va petrece3 -i eu in lumea mea ma simt3 8emuritor si rece&
-
Eu consider ca atitudinea geniului este aceea de asumare a eternitatii si
odata cu ea a atara<iei stoice& Evident este dispretul celui eliberat de
amagitoarele chemari ale fericirii$ Mangaierea prin !loso!e a geniului care nu
cunoaste moartea, dar nici fericirea marunta a oamenilor, se incarca greu, cu
regretele nespuse ale iubirii netraite%?oe 0umitrescu-Ausulenga'& >rind o
drama e<istentiala, Luceafarul se va salva renuntand& El accepta reimpovararea
de greul negrei vesnicii privind lumea, dar si pe sine cu amara ironie
romantica.
+oem romantic prin tema si motive, Luceafarul dezvaluie ipostaza de e<ceptie a
eului liric, aceea a geniului& Luceafarul este un mit liric romantic prin valori!carea
motivului din basmul popular, acela al zburatorului si prin insusi ceremonialul
iubirii, desfasurat in natura feerica& >esatura te<tului poetic este spri7inita de
antiteza, poten*ndu-se astfel incompatibilitatea dintre cele doua lumi