El are legatura cu pamantul. Si simt sub coaja-i, palma batucita, Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul. Din cand in cand trazneste manios Si se razbuna norii in furtuna. Un fulger de-o veni, ratacitor, Deodata amandoi l-om frange-n mana. Cuprins de lasitate, fug pe camp Si picurii ma-ndoaie de mijloc. El isi asuma riscul verticalei, Dispus in orice clipa sa-si dea foc. Singuratatea asta care fuge... Singuratatea lui infipta-n lut... Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate. urtuna grea ne tine de urat.
