AsociaŃia de Consiliere, Calificare şi Recalificare – Oltenia

Absolvent,
DRAGOMIR LaurenŃiu Marius

Craiova
2007
 Cuprins

1. Descrierea unităŃii de învăŃământ

2. Securitatea şi sănătatea în muncă în sectorul de învăŃământ
3. Managementul securităŃii şi sănătăŃii în muncă în sectorul de învăŃământ
4. Prevenirea violenŃei asupra personalului din sectorul educaŃional
5. InstrucŃiuni S.S.M. privind efectuarea instruirii lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii
în muncă
6. CerinŃe minime S.S.M.
7. Indicatori ai stării de sănătate în suprasolicitarea neuropsihică
8. Identificarea factorilor de risc şi măsuri propuse pentru evitarea producerii acestora
9. Măsuri de prevenire şi protecŃie
10. InstrucŃiuni proprii pentru economişti şi contabili
11. Măsuri pentru acordarea primului ajutor la locul de muncă
12. ConsecinŃe posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaŃiei de securitate şi sănătate în
muncă
13. Măsuri privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor
14. Tematica instruirii la locul de muncă
15. AtribuŃii şi răspunderi în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă la Şcoala Breasta
16. Principalele acte normative cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă
17. Verificarea cunoştinŃelor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă
18. Fişa de evaluare a riscurilor
19. Scala de cotare a gravităŃii consecinŃelor
 Descrierea unităŃii de învăŃământ

Denumirea: Şcoala cu clasele I – VIII Breasta

Adresa: Str. Constantin Argetoianu, nr. 13, 207115 Breasta, judeŃul Dolj, Romania
Telefon/ fax: 004.0251.455012
E-mail: scoala_breasta@yahoo.com
Cod CAEN: 8021
Număr de angajaŃi: 49

Începuturile învăŃământului din comuna Breasta datează de la începutul secolului al XIX-lea, în

preajma anului 1838. La început acesta a fost întreŃinut de comună, apoi de către stat. Prima matricolă
datează din 1880/1881. Şcoala era de nivel primar având elevi din satele Breasta şi CreŃeşti. Începând
cu anul şcolar 1928/1929 ia fiinŃă şcoala cu clasele I-IV, şcoală primară şi curs complementar cu
examen de absolvire. În perioada 1959 – 1962, este înfiinŃată, pe lângă şcoala generală, şi o şcoală
profesională horticolă cu durata de trei ani. În 1944, funcŃionau în comună 3 şcoli de 4 ani şi o
grădiniŃă. Prin reforma învăŃământului din anul 1960 se instituie învăŃământul obligatoriu de opt ani,
ceea ce face ca în anul 1964 numărul şcolilor din comună să crească la 4 şcoli de 4 ani şi 2 grădiniŃe de
copii, înfiinŃându-se între timp şi 2 şcoli de 8 ani. Din 1968 şcoala funcŃionează cu clasele I – X, ca în
perioada 1985 – 1992 să întâlnim şi clase de seral IX – XII. În prezent, comuna dispune de 2 şcoli de 4
ani şi o şcoală de 8 ani.
Numărul cadrelor didactice a crescut de la 29, cât se înregistrau în 1964 la 39 în prezent.
Localul şcolii Breasta a fost dat in folosinŃă in anul 1964, clădirea fiind folosită şi în prezent. În
anul 1974 a fost renovată iar în anul 1975 a fost construit şi cel de-al doilea corp al clădirii. Clădirea
mare are 9 săli de clasă iar în cea mica se află laboratorul de biologie, o sală specializată de
calculatoare (AeL), sala de sport, biblioteca şcolii şi clubul copiilor dotat cu calculatoare şi material
didactic
În incinta şcolii a fost înfiinŃată în anul 2005, cu ajutorul fondurilor PPIR, o seră.
Cu sprijinul organizaŃiei nonguvernamentale Word Vision România, Şcoala Breasta a derulat mai
multe programe care au avut drept finalitate dotarea unităŃii cu materiale didactice, diferite mijloace
fixe şi mobile, precum şi realizarea modernizării interioare (introducerea apei curente şi modernizarea
grupurilor sanitare).
Numărul elevilor care frecventează cursurile şcolare este de 145 de elevi în clasele I –IV şi 200
de elevi în clasele V – VIII.
În prezent, Şcoala Breasta este şcoală coordonatoare având în subordine două structuri: Valea
Lungului şi Obedin, până în 2005 existând şi o a treia structură: Crovna.
Localul structurii din Valea Lungului, a fost modernizat începând cu anul 2004 cu ajutorul
fondurilor din partea Ministerului EducaŃiei, Cercetări şi Tineretului. Din anul şcolar 2006/2007, a fost
dat în folosinŃă un nou local, construcŃia acestuia fiind finanŃată prin fonduri alocate de Ministerul
EducaŃiei, Cercetări şi Tineretului, dar şi cu contribuŃie din partea comunităŃii locale. În prezent, şcoala
este alcătuită din două corpuri cuprinzând în total un număr de 5 săli de clasă. La ciclul preşcolar sunt
înscrişi 50 de copii iar în cel primar, sunt 70 de elevi.
Localul structurii din Obedin, a fost înfiinŃat în anul 1940, în prezent fiind folosită aceeaşi
clădire. Aici învaŃă clasele I –IV şi o grupa de copii la grădiniŃa. Şi aici au avut loc modernizări fiind
introdusă apa curentă.
 Securitatea şi sănătatea în muncă în sectorul de învăŃământ

Introducere
În instituŃiile de învăŃământ pot exista aceleaşi riscuri ca în orice alt loc de muncă. Totuşi, locul
de muncă din sectorul de învăŃământ este împărŃit cu studenŃi sau elevi. Aceste persoane pot fi
vulnerabile, fiind tinere, neexperimentate şi deseori lipsite de cunoştinŃe privind riscurile pentru
securitatea şi sănătatea lor. De asemenea, ele pot ei pot fi un pericol pentru ei înşişi.

Managementul securităŃii şi sănătăŃii

Angajatorii sunt solicitaŃi să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi să
acŃioneze în vederea prevenirii sau controlului acestor riscuri1. Acest proces poate fi desfăşurat într-o
succesiune de etape:
planificarea evaluării prin consultare cu lucrătorii ;
identificarea riscurilor;
identificarea persoanelor care pot fi vătămate, în ce mod şi unde ;
evaluarea nivelului de risc şi decizia privind modul de acŃiune ;
luarea măsurilor în vederea eliminării sau reducerii riscului ;
monitorizarea şi analiza acŃiunilor.
Această fişă informativă descrie pericolele şi riscurile obişnuite dintr-o instituŃie de învăŃământ şi
aduce câteva sugestii privind prevenirea acestora dar, Ńinând cont de anvergura sectorului şi de
dimensiunea acestei fişe, nu pot fi cuprinse toate pericolele. ActivităŃi precum excursiile şcolare şi
activităŃile recreative (de exemplu, activităŃi sportive) nu sunt analizate în această fişă informativă, dar
poate ar trebui incluse în evaluarea riscurilor.

Un mediu de muncă sigur

O instituŃie de învăŃământ ar trebui să fie un mediu de muncă sigur şi sănătos şi propice educaŃiei.
Pentru a realiza acest lucru, evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare proiectarea, organizarea şi
constituirea mediului de muncă. Trebuie să se Ńină cont în mod special de prezenŃa unor grupuri
vulnerabile (de exemplu elevi foarte tineri) şi trebuie luate în considerare nevoile persoanelor cu
disabilităŃi.

Cinci puncte care trebuie luate în considerare

Locurile de muncă interioare, fie că este vorba de sala de clasă, de cancelarie sau de o
bucătărie, trebuie să fie ventilate şi iluminate corespunzător, să aibă un nivel adecvat de umiditate,
spaŃiu suficient şi să fie curate.
Dacă în incinta instituŃiei intră vehicule, trebuie ca semnalizarea să fie clară şi acolo unde este
posibil să se facă delimitarea între zona carosabilă şi cea pietonală.
Pardoselile trebuie bine întreŃinute, păstrate curate pentru reducerea riscurilor de alunecare şi
împiedicare.

1
Directiva 89/391 din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăŃirilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii
lucrătorilor la locul de muncă, transpusă în legislaŃia naŃională a tuturor Statelor Membre.
 Se va acorda o atenŃie specială protecŃiei împotriva căderilor de la înălŃime în zone cum ar fi
balcoanele şi casa scărilor. Ar putea fi necesară o protecŃie suplimentară a balustradelor pentru copiii
foarte mici.
Uşile şi ferestrele transparente trebuie marcate clar şi realizate dintr-un material corespunzător.

Alunecări şi împiedicări
Alunecările şi împiedicările sunt printre cele mai obişnuite tipuri de accidente, iar în instituŃiile de
învăŃământ, unde pot fi numeroase persoane tinere în mişcare într-un spaŃiu relativ restrâns, riscul este
şi mai mare decât în alte locuri de muncă. În cadrul evaluării riscurilor trebuie avute în vedere cauzele
alunecărilor şi împiedicărilor. Acestea pot fi subsumate unui număr de factori de risc:
de mediu (de exemplu suprafaŃa pardoselii);
de contaminare (de exemplu apa împrăştiată pe pardoseală);
organizaŃionali (de exemplu lipsa unor sisteme de curăŃenie);
încălŃăminte; şi
factori individuali (de exemplu lucrători cu disabilităŃi).

ÎntreŃinere
În activităŃile de întreŃinere şi reparare a clădirilor unităŃilor de învăŃământ pot fi implicaŃi
contractori externi. Este necesară o comunicare clară între şcoală şi contractant pentru a se asigura atât
securitatea lucrătorilor cât şi a elevilor. Contractorii trebuie să fie avizaŃi asupra riscurilor suplimentare
în munca din cadrul instituŃiilor de învăŃământ, iar corpul profesoral trebuie instruit cu privire la
procedurile aplicabile în vederea Ńinerii elevilor la distanŃă faŃă zona de lucru.
În vederea reducerii riscului accidentelor de transport, livrările trebuie planificate astfel încât
vehiculele să nu se afle la locul de muncă în momentul în care elevii intră sau pleacă din incinta de
învăŃământ.
Trebuie luată în considerare şi activitatea zilnică de întreŃinere a locului de muncă, cum ar fi
curăŃenia şi micile reparaŃii. Lucrătorii şi elevii trebuie protejaŃi de orice riscuri specifice (de exemplu
lichide toxice de curăŃat).
Depozitarea în siguranŃă a substanŃelor şi uneltelor poate avea o importanŃă semnificativă.

Paza contra incendiilor şi planul de urgenŃă

În fiecare instituŃie de învăŃământ trebuie luate măsuri adecvate de pază contra incendiilor, cu
proceduri de evacuare în caz de urgenŃă, testate în mod regulat, semnalizarea căilor de evacuare în caz
de urgenŃă, precum şi extinctoare şi alte echipamente similare. Trebuie să existe proceduri de urgenŃă
pentru situaŃii cum sunt accidentele din atelierele şcolare şi pe terenurile de joacă.

Securitatea şi sănătatea în laboratoare şi ateliere şcolare

Laboratoarele şi atelierele şcolare sunt locurile în care elevii sunt cel mai mult expuşi riscurilor
cauzate de substanŃe toxice şi maşini periculoase.
Nivelul de educaŃie va influenŃa semnificativ tipul de pericol şi nivelul de risc, dar există câteva
puncte comune:
InstrucŃiunile scrise trebuie afişate la loc vizibil şi regulile de securitate evidenŃiate ;
InstrucŃiunile de securitate trebuie prezentate verbal şi comunicate la începutul fiecărui
experiment ;
Profesorii trebuie să aibă un comportament exemplar din punct de vedere al securităŃii ;
Trebuie să existe o supraveghere suficientă în orice moment ;
Orice persoană care lucrează cu un echipament tehnic trebuie să cunoască în întregime
instrucŃiunilor de utilizare şi întreŃinere, şi cerinŃele de securitate şi sănătate ;
Trebuie purtat echipamentul individual de protecŃie şi îmbrăcămintea de lucru adecvate ;
Echipamentele şi uneltele trebuie verificate şi întreŃinute în mod regulat ;
 SubstanŃele periculoase, uneltele şi echipamentele trebuie depozitate în locuri sigure pentru a
preveni utilizarea lor neautorizată ;
Laboratorul sau atelierul şcolar trebuie să fie curate, având echipamentul bine întreŃinut ;
Trebuie asigurată dotarea corespunzătoare pentru prim ajutor, de exemplu duşuri, pentru
utilizare în cazul unui eveniment sau situaŃie de urgenŃă.
LegislaŃia naŃională bazată pe Directiva 94/33/EC din 22 iunie 1994 privind protecŃia tinerilor la
locul de muncă poate fi relevantă, în special în unităŃile unde sunt organizate stagii profesionale.

AfecŃiuni musculo-scheletale
Manipularea manuală implică deplasarea sarcinilor grele prin utilizarea forŃei manuale sau
corporale şi trebuie evitată. În sectorul învăŃământ există un risc specific de vătămare, în unităŃile în
care copiii trebuie ridicaŃi. AfecŃiuni la nivelul membrelor superioare pot fi cauzate şi de proiectarea
deficitară din punctul de vedere ergonomic a locurilor de muncă şi a posturilor de lucru, de exemplu în
timpul lucrului prelungit la calculator în birourile şcolii.

Abordarea europeană a activităŃilor de prevenire

EvitaŃi riscul afecŃiunilor musculo-scheletale.
EvaluaŃi riscul afecŃiunilor musculo-scheletale care nu pot fi evitate.
CombateŃi la sursă riscul afecŃiunilor musculo-scheletale.
AdaptaŃi munca în funcŃie de individ.
AdaptaŃi-vă la progresul tehnic.
ÎnlocuiŃi substanŃele periculoase cu altele inofensive sau mai puŃin periculoase.
DezvoltaŃi o politică coerentă şi globală de prevenire.
Măsurile colective de prevenire au prioritate în faŃa măsurilor individuale de prevenire.
AsiguraŃi lucrătorilor o educare si instruire corespunzătoare.

Stresul
Stresul în muncă apare atunci când solicitările mediului de muncă depăşesc capacitatea
lucrătorilor de a le face faŃă (sau de a le controla). Nu este o boală, dar poate determina probleme de
sănătate mentală şi fizică. Stresul în muncă este un simptom al existenŃei unei probleme
organizaŃionale, nu a slăbiciune individuală. Rapoartele arată că peste un sfert din totalitatea
lucrătorilor din Uniunea Europeană consideră că stresul în muncă le afectează sănătatea. O
supraîncărcare a activităŃii poate contribui la stresul de origine profesională.

Şapte paşi pentru prevenirea stresului

Analiza corespunzătoare a riscurilor.
Planificare atentă a acŃiunilor de prevenire.
Combinarea măsurilor axate pe lucrător cu cele axate pe muncă.
Adoptarea de soluŃii specifice contextului.
Utilizarea expertizei externe corespunzătoare.
Dialog social şi parteneriate eficiente, şi implicarea lucrătorilor.
AcŃiuni de prevenire susŃinute şi sprijin din partea conducerii.

ViolenŃa
ViolenŃa la locul de muncă reprezintă orice incident în care o persoană este abuzată, ameninŃată
sau agresată la locul de muncă şi care îi pune în pericol securitatea, sănătatea, starea de bine sau
eficienŃa profesională. Ea include insultele, ameninŃările, sau agresiunile fizice sau psihice exercitate de
persoane din afara instituŃiei asupra unei persoane care se află la locul de muncă. ViolenŃele pot avea şi
o dimensiune rasială sau sexuală.
 Lucrătorii din sectorul învăŃământ pot fi uneori victime ale violenŃei pentru că agresorii îi
consideră „reprezentanŃi” ai instituŃiei sau sistemului. Lucrătorii cei mai expuşi riscurilor de violenŃă
sunt cei a căror activitate implică :
raporturi directe cu elevii şi/sau cu cei care îi au sub supraveghere ;
lucrul la ore târzii sau singuri ;
efectuarea de vizite în afara instituŃiei sau la domiciliu;
lucrul cu copiii care au nevoi speciale.

Intimidarea
Intimidarea poate fi definită ca un comportament repetat şi iraŃional împotriva unui angajat sau
grup de angajaŃi, care creează un risc pentru securitate şi sănătate. Spre deosebire de violenŃă, care de
obicei provine din exterior, intimidarea apare între colegi. Cel mai bun mijloc de a lupta împotriva
intimidării este atât prin crearea unei culturi organizaŃionale pe bază de standarde şi valori care luptă
împotriva intimidării şi cât şi prin îmbunătăŃirea mediului de muncă psihosocial, de exemplu prin
evitarea neclarităŃilor din descrierea rolului şi sarcinilor fiecăruia.
Managementul securităŃii şi sănătăŃii în muncă în sectorul învăŃământ

Introducere
Securitatea şi sănătatea în muncă (SSM) din sectorul de învăŃământ se impune a fi gestionată.
Acest lucru se poate realiza pe mai multe căi, dar etapele principale sunt aceleaşi pentru toate modelele
:
planificarea evaluării riscurilor prin consultare cu lucrătorii;
identificarea riscurilor;
identificarea persoanelor posibil a fi afectate, modului în care riscul se poate produce şi locul
unde s-ar putea produce acesta;
evaluarea nivelului de risc şi decizia privind modul de acŃiune ;
luarea măsurilor în vederea eliminării sau reducerii riscului ;
monitorizarea şi analiza acŃiunilor.
Riscurile pentru securitatea şi sănătatea în muncă din sectorul învăŃământ ar putea afecta nu
numai lucrătorii, dar şi elevii, studenŃii şi vizitatorii. Această fişă informativă se adresează tuturor
persoanelor implicate în procesul de management al securităŃii şi sănătăŃii în muncă, în special
responsabililor din învăŃământ, corpului profesoral şi altor tipuri de personal didactic, reprezentanŃilor
pentru securitate şi sănătate în muncă precum şi serviciilor externe relevante din domeniul securităŃii şi
sănătăŃii în muncă. Fişa informativă este destinată locurilor de muncă unde se desfăşoară procesul
educaŃional, de la grădiniŃe până la universităŃi.

LegislaŃie
Directiva Consiliului 89/391/EEC din 12 iunie 1989 privind introducerea măsurilor de încurajare
a îmbunătăŃirilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor la locul de muncă este deseori denumită
„directiva cadru”.
Această directivă, transpusă în legislaŃia tuturor Statelor Membre, conŃine un număr cerinŃe:
Angajatorii trebuie să evalueze toate riscurile pentru securitatea şi sănătatea în lucrătorilor la
locul de muncă. Pe baza rezultatelor obŃinute din evaluare, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare
pentru prevenirea riscurilor profesionale ;
Fiecare angajator are obligaŃia să asigure sănătatea şi securitatea lucrătorilor în toate aspectele
legate de muncă ;
Lucrătorii trebuie să fie consultaŃi de angajator ;
Lucrătorii au dreptul la o instruire adecvată şi specifică în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă;
 Lucrătorii au, de asemenea, responsabilitatea de a coopera pe problemele de SSM şi de a
respecta măsurile din acest domeniu.

Procesul de management al riscurilor

PlanificaŃi-vă evaluarea
O evaluarea completă a riscurilor necesită timp şi este important să vă planificaŃi evaluarea astfel
încât să fie cuprinse toate activităŃile realizate în cadrul locului de muncă.

IdentificaŃi riscurile
GândiŃi-vă ce activităŃi sunt realizate şi ce materiale, echipamente şi produse chimice sunt
utilizate. łineŃi cont de toate aspectele relevante. EvaluaŃi condiŃiile de muncă în legătură cu orice ar
putea cauza o vătămare. Este important ca examinarea să fie cât mai cuprinzătoare posibil astfel încât
să fie incluse toate riscurile. Trebuie acordată atenŃie faptului că elevii şi vizitatorii pot, de asemenea,
să fie afectaŃi de aceleaşi riscuri la care sunt expuşi profesorii. Vătămarea poate fi cauzată prin:
violenŃă, din partea elevilor şi părinŃilor, faŃă de profesori ;
proiectarea necorespunzătoare a mobilierului şi dotării clasei care poate cauza tulburări
musculo-scheletale ;
contactul cu suprafeŃele fierbinŃi din bucătăriile şcolilor ;
agenŃi biologici în laboratoarele universitare ;
riscuri specifice construcŃiilor în timpul lucrărilor la clădiri.
Următoarele abordări pot ajuta la identificarea locurilor periculoase :
abordarea pe zonă geografică (de exemplu clasă cu clasă) ;
abordarea pe tip de risc (de exemplu fizic, chimic, biologic, psiho-social) ;
abordarea pe tip de ocupaŃie (de exemplu îngrijitor, persoană de curăŃenie, secretară, profesor);
abordarea bazată pe modul de organizare al activităŃii din şcoală sau liceu (de exemplu
planificarea muncii);
abordare bazată pe verificarea datelor (de exemplu registrul de accidente) pentru identificarea
problemelor;
consultarea directă a lucrătorilor şi persoanelor afectate.

Pericol, risc şi vătămare

Un pericol reprezintă orice poate cauza o vătămare;
Riscul este probabilitatea producerii unei vătămări;
Vătămarea reprezintă o consecinŃă negativă din punct de vedere al securităŃii şi sănătăŃii (de
exemplu rănire sau îmbolnăvire).

IdentificaŃi cine poate fi vătămat, cum şi unde

IdentificaŃi toate persoanele care ar putea fi rănite. Aceasta include nu numai lucrătorii, dar şi
contractorii, lucrătorii liber profesionişti, studenŃii, elevii şi vizitatorii. LuaŃi în considerare cine poate fi
afectat, câte persoane pot fi afectate şi în ce mod.

EvaluaŃi nivelul de risc

EvaluaŃi posibilitatea ca pericolul să determine o vătămare sau rănire şi cât de gravă ar putea fi
aceasta. LuaŃi în considerare măsurile de control existente şi dacă acestea sunt suficiente. Raportul cost-
eficienŃă şi managementul susŃinut al riscurilor trebuie focalizate pe măsuri colective de protecŃie şi
măsuri de prevenire.
Dacă cineva ar putea fi vătămat, se va preciza :
poate fi riscul complet eliminat?
 poate fi riscul redus sau controlat (de exemplu prin înlocuirea unui pericol cu altceva mai puŃin
periculos)?
pot fi luate măsuri de protecŃie pentru a proteja toate persoanele expuse?
este necesar echipament individual de protecŃie pentru a proteja lucrătorul atunci când măsurile
colective nu asigură o protecŃie suficientă?

ResponsabilităŃi pentru evaluarea riscurilor

Nivelul la care vor fi realizate evaluarea riscurilor şi managementul riscului vor diferi în funcŃie
de Statul Membru şi de tipul de instituŃie. Este imposibil să avem o evaluare generică a riscurilor în
măsura în care pericolele şi riscurile specifice trebuie să fie definite pentru fiecare instituŃie în parte.
Persoana desemnată să efectueze evaluarea riscurilor trebuie să aibă cunoştinŃe atât despre procesul de
evaluare, cât şi despre instituŃia avută în vedere. Implicarea forŃei de muncă în evaluare este esenŃială.

LuaŃi măsuri
Evaluarea riscurilor este primul pas spre un managementul performant al riscurilor. Gestionarea
cu succes a securităŃii şi sănătăŃii în muncă nu este posibilă fără o evaluare corespunzătoare a riscurilor.
După finalizarea evaluării riscurilor, întocmiŃi lista măsurilor de prevenire necesare, în ordinea
priorităŃii, apoi aplicaŃi aceste măsuri, implicând în acest proces lucrătorii şi reprezentanŃii acestora.
Axarea pe problemele cele mai importante reprezintă modalitatea cea mai eficientă pentru
managementul riscurilor.
ModalităŃile de acŃiune trebuie convenite cu lucrătorii (direct sau prin reprezentanŃii pentru
securitate). SoluŃiile convenite trebuie implementate, monitorizate şi evaluate cu grijă. InformaŃiile
rezultate din evaluarea riscurilor trebuie comunicate persoanelor interesate.

Implicarea angajaŃilor
Consultarea personalului constituie o cerinŃă legală şi permite garantarea faptului că lucrătorii
sunt implicaŃi în procedurile şi îmbunătăŃirile din domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă. Folosirea
cunoştinŃelor lor permite garantarea faptului că pericolele sunt identificate corect şi că sunt puse în
aplicare soluŃii viabile. ReprezentanŃii lucrătorilor au un rol important în cadrul acestui proces.
Lucrătorii trebuie să fie consultaŃi asupra măsurilor de securitate şi sănătate precum şi înainte de
introducerea de noi tehnologii sau produse.

MonitorizaŃi şi revizuiŃi
EvaluaŃi eficacitatea măsurilor de control, asiguraŃi-vă că riscurile au fost reduse corespunzător şi
că nu au fost generate alte riscuri.
ModalităŃile de lucru se schimbă, la fel şi pericolele şi riscurile. Atunci când intervine o
schimbare semnificativă, asiguraŃi-vă că nu există nici un nou pericol. RepetaŃi evaluarea riscurilor de
câte ori este necesar.
Este importantă efectuarea unei noi evaluări pentru a aprecia care aspecte ale intervenŃiilor au
fost benefice şi care nu, şi pentru a constata ce se potriveşte mai bine pentru instituŃia de învăŃământ în
cauză.

Evaluarea riscurilor specifice

Poate fi necesară o evaluare a riscurilor specifice pentru diverse categorii de riscuri determinate
de anumite sarcini de muncă. Acestea sunt aplicabile atât personalului din sectorul învăŃământ, cât şi
altor grupuri de lucrători.
După ce a fost realizată evaluarea riscurilor generale trebuie luate în considerare cerinŃele
anumitor reglementări specifice. Pentru sectorul învăŃământ, aceasta se poate aplica, în special, în cazul
substanŃelor periculoase (agenŃi biologici şi chimici) şi a tulburărilor musculo-scheletale (dureri de
spate şi lucrul cu echipamente dotate cu ecran de vizualizare).
 LegislaŃia naŃională bazată pe Directiva Consiliului 94/33/EC din 22 iunie 1994 privind protecŃia
tinerilor la locul de muncă poate fi, de asemenea, relevantă, în special acolo unde sunt organizate
stagiile profesionale.
Evaluarea şi managementul riscurilor trebuie să Ńină cont de riscurile pentru securitate şi sănătate
la care pot fi expuse grupuri specifice de personal. De exemplu, femeile gravide, mamele care alăptează
şi persoanele cu disabilităŃi pot avea probleme specifice care necesită soluŃii diferite. În unităŃile de
învăŃământ se execută frecvent lucrări cu contractori externi.
Aceste lucrări, în special de construcŃii, pot fi considerate cu risc relativ scăzut în alte locuri de
muncă, dar în cadrul unităŃilor de învăŃământ acest risc poate fi ridicat. De aceea este nevoie de o bună
comunicare şi o strânsă conlucrare între contractor şi persoana desemnată din partea instituŃiei de
învăŃământ.

Prevenirea violenŃei asupra personalului din sectorul educaŃional

Introducere
ViolenŃa în cadrul şcolilor şi a altor instituŃii educaŃionale creează o îngrijorare crescândă.
Rezultatele unui studiu al UE din anul 2000 arată că 4% dintre angajaŃi au fost expuşi violenŃei în
muncă (din interiorul sau din afara locului de muncă) şi, în plus, 12% dintre angajaŃii în sectorul
educaŃional au raportat că au fost supuşi intimidării.
Această fişă oferă îndrumări practice pentru angajatorii şi angajaŃii din sectorul educaŃional care
se confruntă cu această problemă. Agresarea şi hârŃuirea de către colegii de muncă nu sunt incluse în
această fişă.

Ce este violenŃa în muncă?

ViolenŃa în muncă este reprezentată de orice incident, prin care o persoană este abuzată,
ameninŃată sau atacată la locul ei de muncă, şi care îi pune în pericol securitatea, sănătatea, starea de
bine sau performanŃa în muncă.
ViolenŃa în muncă include insulte, ameninŃări sau agresiuni fizice sau psihologice exercitate de
persoane din afara organizaŃiei împotriva unei persoane la locul ei de muncă.
Poate avea şi o dimensiune rasială sau sexuală. ViolenŃa asupra personalului reprezintă o
problemă de securitate şi sănătate profesională şi trebuie abordată la nivel organizaŃional. Nu este o
problemă individuală.
Orice act de violenŃă apare, în general, într-o situaŃie în care există o stare de tensiune sau
presiune intensă ori mocnită fiind implicate probleme personale. Un conflict, care nu a fost rezolvat în
mod adecvat, poate evolua spre violenŃă.
AngajaŃii din sectorul educaŃional pot fi ei înşişi victime ale violenŃei, deoarece agresorii îi văd ca
"reprezentanŃi" ai instituŃiei sau ai sistemului.
Elevi, foşti elevi, părinŃi, vizitatori sau intruşi se pot manifesta violent împotriva personalului din
sectorul educaŃional. Nu numai profesorii au de suferit datorită violenŃei, ci şi pedagogii, personalul de
întreŃinere, de asigurare a curăŃeniei, bucătarii, secretarele şi alt personal angajat din acest sector.
 ActivităŃi cu risc ridicat
AngajaŃii sunt mai expuşi la riscul violenŃei dacă slujba lor include:
■ relaŃia directă cu elevii şi / sau tutorii acestora;
■ munca până la ore târzii sau izolată;
■ vizite în afara incintei sau la domiciliu; sau
■ munca cu copii cu nevoi speciale.

ConsecinŃele violenŃei
ViolenŃa în sectorul educaŃional nu afectează numai victimele directe, ci şi pe alŃi indivizi care
împart acelaşi mediu (personal, copii şi tineri). ReacŃia oamenilor, fie victime, fie observatori, la actele
de violenŃă poate depinde de personalitatea lor, de strategiile de coping, de mediul fizic şi de normele şi
regulile din organizaŃie. Răspunsurile imediate pot fi pasive (de acceptare sau de evitare) sau active (de
negare, de apărare fizică).
ConsecinŃele pentru individ ale actelor de violenŃă pot include:
■ rănire fizică
■ stres
■ trauma emoŃională
■ sentimente de neajutorare
■ pierderea motivării.
ConsecinŃele pentru angajator/organizaŃie includ:
■ fluctuaŃie crescută a personalului
■ creşterea absenteismului şi a absenŃelor datorate îmbolnăvirilor
■ costuri de asigurare ridicate.

Evaluarea riscului, prevenire şi protecŃie

Angajatorii trebuie să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea angajaŃilor şi să acŃioneze
pentru prevenirea şi controlul acestor riscuri. Acest proces poate fi împărŃit într-o serie de paşi:
■ PlanificaŃi evaluarea prin consultare cu personalul;
■ IdentificaŃi riscurile;
■ DecideŃi cine ar putea fi afectat, cum şi unde;
■ EvaluaŃi nivelul de risc şi decideŃi asupra acŃiunilor;
■ AcŃionaŃi pentru eliminarea sau reducerea riscului;
■ MonitorizaŃi şi reconsideraŃi acŃiunile.
Şcolile au responsabilitatea socială de a susŃine principiile de demnitate şi respect. Angajatorii au,
de asemenea, datoria legală de a preveni violenŃa. Sunt importante politicile formale ale şcolilor şi
atitudinile de management.
Implementarea unor primi paşi (cum ar fi dezvoltarea unei politici referitoare la violenŃă,
proceduri de raportare, formare şi educare) poate să ajute, în timp, la dezvoltarea unui climat
organizaŃional pozitiv, în care accentul să fie plasat pe securitatea şi demnitatea oamenilor. Se
întâlneşte în mod obişnuit neraportarea în totalitate a incidentelor violente, mascându-se astfel
extinderea reală a problemei.
ViolenŃa poate fi cauzată de factori complecşi, sociali, organizaŃionali sau ambientali şi, deci, nu
există o singură soluŃie în rezolvarea problemei. Prevenirea se desfăşoară pe două planuri: cel al
prevenirii apariŃiei actelor de violenŃă şi cel al sprijinirii victimei(lor) în caz de incident.
SoluŃiile preventive trebuie implementate după realizarea evaluării riscurilor, utilizând informaŃii
de la şi în cooperare cu autorităŃile în domeniu, dacă este necesar.

Prevenirea violenŃei asupra personalului

 Conceperea ambianŃei
✓ Pot fi îmbunătăŃite vizibilitatea şi iluminatul, acolo unde există riscul violenŃei?
✓ Poate fi mai bine controlat accesul la locul de muncă şi poate fi îmbunătăŃită vizibilitatea în
zona intrărilor, pentru a permite verificarea vizitatorilor?
✓ Pot fi înlocuite uneltele, instrumentele, echipamentul şi mobilierul, care ar putea fi utilizate ca
arme?
✓ Pot fi îmbunătăŃite măsurile de securitate fizică (ex.: alarmele)?
✓ Poate fi asigurat un mediu fizic favorabil (ex.: culori, climatizare)?

Controale administrative
✓ Poate fi îmbunătăŃită şi mai bine prezentată politica anti-violenŃă?
✓ Sunt informaŃi personalul, părinŃii şi elevii despre drepturile şi responsabilităŃile lor?
✓ Există un comitet de securitate şi sănătate în muncă, în care să se abordeze problema violenŃei?
✓ Există proceduri corespunzătoare pentru cazul în care apare un incident? Când au fost ele
revizuite ultima dată? Este adecvat modul de păstrare a evidenŃelor şI sunt revăzute periodic rapoartele,
în scopul identificării modelelor de riscuri?
✓ Poate fi îmbunătăŃită comunicarea dintre angajaŃi şi conducere referitoare la problema
violenŃei?
✓ Există o acoperire corespunzătoare a problemei violenŃei în activitatea de evaluare a riscurilor?
✓ Au fost adoptate practici de securitate (ex.: escortarea colegilor, mai ales când se lucrează până
seara târziu; supravegherea elevilor de către doi membri ai personalului, dacă este posibil)?
✓ Este prevăzut un efectiv corespunzător de personal în raport cu numărul elevilor, pentru a
asigura securitatea personalului?
✓ Poate coopera personalul în dezvoltarea propriilor metode de muncă?
✓ Există structuri - suport (ex.: servicii de consiliere)?
✓ Este prevăzută existenŃa unor servicii de psihologie educaŃională pentru informare şi
consiliere?
✓ Cum sunt supravegheaŃi vizitatorii în incinta şcolii?

Strategii comportamentale
✓ Sunt instruiŃi angajaŃii şi elevii în sensul răspunsului non-violent şi al rezolvării conflictelor?
✓ Există o instruire privind recunoaşterea actelor de violenŃă potenŃială de la primele lor semne?
✓ Sunt implicaŃi elevii şi părinŃii în dezvoltarea unei politici de toleranŃă - zero la violenŃă, limbaj
şi comportament discriminatoriu, agresiune si hârŃuire?
✓ Este încurajată dezvoltarea sentimentului de solidaritate şi cooperarea?
Conştientizare şi parteneriate
✓ Sunt implicate autorităŃile din domeniu în programe naŃionale relevante pentru creşterea
conştientizării?
✓ Există cooperare între personalul şcolilor, guvernanŃi, părinŃi, elevi, autorităŃi din domeniu şi
sindicate?
✓ Sunt încurajate atitudinile pozitive, toleranŃa şi respectul faŃă de ceilalŃi?
✓ Sunt diseminate informaŃiile referitoare la bunele practici?
Reducerea la minimum a efectelor dăunătoare ale incidentelor violente
Este important să existe proceduri bine cunoscute şi care să fie aplicate în cazul oricărui incident
violent, cu scopul prevenirii suferinŃei ulterioare a victimei şi al limitării daunei suferite. În acest cadru,
este important ca:
✓ persoana care a fost victima violenŃei sau a fost martoră la un act de violenŃă să nu fie lăsată
singură în orele următoare evenimentului;
✓ conducerea să se implice, să fie înŃelegătoare şi să susŃină victima;
 ✓ suportul psihologic să se acorde victimei atât imediat după eveniment cât şi mai târziu, în cazul
stresului post-traumatic;
✓ victima să primească sprijin în îndeplinirea procedurilor administrative şi legale necesare (ex.:
cum să raporteze incidentul);
✓ să fie informaŃi ceilalŃi angajaŃi;
✓ să fie revăzute evaluările de risc pentru identificarea măsurilor suplimentare necesare.

InstrucŃiuni S.S.M. privind efectuarea instruirii lucrătorilor în domeniul securităŃii şi

sănătăŃii în muncă

Instruirea lucrătorilor din punct de vedere al securităŃii şi sănătăŃii în muncă se efectuează la

Şcoala Breasta în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea securităŃii şi sănătăŃii în muncă nr.
31912006 şi ale Cap. V din Normele Metodologice de aplicare a legii.
Instruirea în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinŃelor şi
formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă la nivelul şcolii se efectuează
în timpul programului de lucru.
Perioada de timp în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de muncă.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă include trei faze:
a) instruirea introductiv generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
La instruirea personalului în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă sunt folosite mijloace,
metode şi tehnici de instruire cum ar fi: expunerea, demonstraŃia, studiul de caz, instruire asistată de
calculator.
Angajatorul asigură baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
Angajatorul dispune de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităŃi.
 Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă se consemnează în
mod obligatoriu în fişa individuală de instruire, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.
Completarea fişei de instruire se face cu pastă sau cerneală, imediat după verificarea instruirii.
După efectuarea instruirii, fişa de instruire se semnează de către lucrătorul instruit şi de către
persoanele care au efectuat şi verificat instruirea.
Fişa de instruire va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoŃită de o copie a
fişei de aptitudini completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la
angajare.
Pentru persoanele aflate în societate cu permisiunea angajatorului, acesta stabileşte prin
regulamentul intern reguli privind instruirea şi însoŃirea acestora în societate.
Pentru lucrătorii din societate, care desfăşoară activităŃi pe bază de contract de prestări de servicii
în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura
instruirea lucrătorilor privind activităŃile specifice întreprinderii şi/sau unităŃii respective, riscurile
pentru securitate şi sănătate în muncă precum şi măsurile şi activităŃile de prevenire şi protecŃie la
nivelul întreprinderii şi/sau unităŃii.
Instruirea prevăzută la aliniatele de mai sus se consemnează în fişa colectivă de instruire .
Fişa colectivă de instruire se întocmeşte în două exemplare, un exemplar se va păstra de către
angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecŃie care a efectuat instruirea şi un
exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiŃi sau, în cazul vizitatorilor, de către
conducătorul grupului.
ReprezentanŃii autorităŃilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaŃiei
referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoŃiŃi de către un reprezentant desemnat de către
angajator, fără a se întocmi fişa de instructaj.

1. Instruirea introductiv generală

Instruirea introductiv generală se face:
b) lucrătorilor detaşaŃi de la o societate la alta în cadrul grupului;
c) lucrătorilor delegaŃi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorilor puşi la dispoziŃie temporar.
Scopul instruirii introductiv generale este de a informa despre activităŃile specifice unităŃii,
riscurile pentru securitate şi sănătate în munca precum şi măsurile şi activităŃile de prevenire şi
protecŃie la nivelul unităŃii.
Instruirea introductiv generală se face de către un lucrător desemnat.
Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activităŃii şi riscurile pentru securitate
şi sănătate în muncă precum şi măsurile şi activităŃile de prevenire şi protecŃie la nivelul unităŃii, în
general.
Durata instruirii introductiv generale este de 8 ore.
Sunt exceptate de la prevederile aliniatului de mai sus persoanele aflate în vizita etc. cărora li se
vor prezenta succint activităŃile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecŃie din unitate.
În cadrul instruirii introductiv generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaŃia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinŃele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaŃiei de securitate şi sănătate în
muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice societăŃii;
d) măsuri la nivelul societăŃii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
ConŃinutul instruirii introductiv generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de
către angajator.
 Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinŃelor pe bază de teste.
Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
Nu vor putea fi angajaŃi cei care nu şi-au însuşit cunoştinŃele prezentate în instruirea introductiv
generală.

2. Instruirea la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv generala şi are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităŃile de prevenire şi
protecŃie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcŃii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuŃi la instruirea introductiv generală
inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul societăŃii.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducători direcŃi ai locurilor de muncă, şefi
departamente, birouri, instruirea se face în grupe de maximum 20 de persoane.
Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă este de 8 ore.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către lucrătorul
desemnat şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana ce efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaŃii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de
munca şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucŃiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în munca privind activităŃi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include obligatoriu demonstraŃii practice privind activitatea pe
care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciŃii practice privind utilizarea echipamentului individual
de protecŃie, a mijloacelor de alarmare, intervenŃie, evacuare şi de prim ajutor.
Admiterea definitivă la lucru a lucrătorului instruit se face numai după verificarea cunoştinŃelor
de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire
individuală.

3. Instruirea periodică
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuŃi la instruirea introductiv generală şi are
drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinŃelor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă.
Instruirea periodică se efectuează de către persoanele nominalizate la instruirea la locul de
muncă.
Intervalul între două instruiri periodice este de trei luni la personalul din pază, o lună la şoferi,
şase luni la personalul tehnico-administrativ (instruirea începe cu prima luna a anului). Verificarea
instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de
către angajator/lucrătorul desemnat care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel
că instruirea a fost făcută corespunzător.
Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraŃii practice.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecŃie şi aprobate de către angajator care vor fi păstrate la
persoana ce efectuează instruirea.

4. Instruirea periodică suplimentară

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 zile lucrătoare;
 b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităŃi
specifice ale locului de munca şi/sau postului de lucru sau ale instrucŃiunilor proprii, inclusiv datorită
evoluŃiei riscurilor sau apariŃiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităŃii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e)la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurii de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata reinstruirii este de 8 ore.
Reinstuirea se va efectua de către persoanele nominalizate la instruirea la locul de muncă pe baza
tematicilor întocmite de către lucrătorul desemnat şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana ce efectuează instruirea.

*
* *

DefiniŃii şi abrevieri

DefiniŃii.
• lucrător – persoană angajată de angajator potrivit legii inclusiv studenŃii, elevi, în perioada
efectuării stagiului de practică precum şi ucenicii şi alŃi participanŃi la procesul de muncă, cu excepŃia
persoanelor care prestează activităŃi casnice;
• angajator – persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respective şi care are responsabilitatea întreprinderii;
• reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităŃii şi sănătăŃii
lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile
legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecŃia securităŃii şi
sănătăŃii lucrătorilor în muncă;
• prevenire - ansamblul de dispoziŃii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
• eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaŃia de persoană dată dispărută sau
accidentul de traseu ori de circulaŃie, în condiŃiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
• accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaŃia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi
care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puŃin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
• boală profesională - afecŃiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenŃi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
• echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaŃie folosită în muncă;
• echipament individual de protecŃie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;
• loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau
unităŃii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităŃii la care lucrătorul are acces în cadrul
desfăşurării activităŃii;
 • pericol grav şi iminent de accidentare - situaŃia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
• securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităŃi instituŃionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiŃii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieŃii, integrităŃii
fizice şi psihice, sănătăŃii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
• incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncŃionalitatea unei activităŃi sau a unui echipament de
muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost
posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
• servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităŃii, abilitate să
presteze servicii de protecŃie şi prevenire în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă, conform legii;
• accident uşor - eveniment care are drept consecinŃă leziuni superficiale care necesită numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
• boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanŃi sunt de natură profesională.

Abrevieri.
SSM – securitate şi sănătate în muncă;
ITM – incapacitate temporară de muncă.

CerinŃe minime SSM

CerinŃele minime de securitate şi sănătate la locul de munca sunt prevăzute in H.G. 1091 / 2006.
Acestea sunt:

Pentru clădire
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenŃă
corespunzătoare naturii utilizării lor.

Pentru instalaŃii electrice

 InstalaŃiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte un pericol de
incendiu sau explozie.
Lucrătorii trebuie să fie protejaŃi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau
atingere indirectă.
Proiectarea, construcŃia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecŃie trebuie să Ńină seama
de tensiunea nominală, influenŃa condiŃiilor externe şi de competenŃa lucrătorilor care au acces la
părŃile componente ale instalaŃiei.

Pentru căi şi ieşiri de urgenŃă

Căile şi ieşirile de urgenŃă trebuie să rămână în permanenŃă libere şi să conducă în mod cât mai
direct posibil în aer liber sau în spaŃii sigure.
În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiŃii cât mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenŃă depind de utilizare, de
echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi
prezente.
Uşile de ieşire în caz de urgenŃă trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile de ieşire de urgenŃă nu
trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinŃă de către orice
persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenŃă. Uşile glisante sau turnante nu sunt
permise în cazul în care acestea au destinaŃia de ieşiri de urgenŃă.
Căile şi ieşirile de urgenŃă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G.
971/2006 privind cerinŃele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă. Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie plasată în locurile
corespunzătoare.
Uşile de ieşire de urgenŃă nu trebuie să fie încuiate. Căile şi ieşirile de urgenŃă, precum şi căile de
circulaŃie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi
utilizate în orice moment fără dificultate.
Căile şi ieşirile de urgenŃă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranŃă/urgenŃă de intensitate suficientă, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.

Pentru detectarea şi prevenirea incendiilor

În funcŃie de dimensiunile şi destinaŃia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conŃin, de
proprietăŃile fizice şi chimice ale substanŃelor prezente şi de numărul maxim potenŃial de persoane
prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea
incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă
Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de
manevrat. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G. 971/2006. Aceste
semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.

Temperatura în încăperi
În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să
fie adecvată organismului uman, Ńinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinŃele fizice
impuse lucrătorilor.
Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în
grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă
destinaŃiei specifice a acestor încăperi.
Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la
locurile de muncă, în funcŃie de natura muncii şi de locul de muncă.
 Iluminatul natural şi artificial
În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
InstalaŃiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaŃie
trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de
iluminat montat.
Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a
iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranŃă/urgenŃă de o intensitate
suficientă.

Pardoseli, pereŃi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor

Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenŃe, de găuri sau de planuri
înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod corespunzător,
Ńinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizică a lucrătorilor.
SuprafeŃele pardoselilor, pereŃilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăŃate şi renovate
pentru a se obŃine condiŃii de igienă corespunzătoare.
PereŃii transparenŃi sau translucizi, în special pereŃii despărŃitori realizaŃi integral din sticlă, din
încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaŃie trebuie să fie semnalizaŃi clar şi
construiŃi din materiale securizate sau să fie separaŃi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaŃie,
pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereŃii şi rănirea cauzată de spargerea lor în bucăŃi.

Ferestre şi luminatoare
Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze ferestrele,
luminatoarele şi ventilatoarele în condiŃii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie poziŃionate
şi fixate astfel încât să nu constituie un pericol pentru lucrători.
Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie
prevăzute cu dispozitive care să permită curăŃarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această
muncă sau pentru lucrătorii prezenŃi în clădire sau în jurul acesteia.

Uşi şi porŃi
PoziŃia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porŃilor, precum şi materialele care se folosesc la
construcŃia acestora sunt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.
Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălŃimea vederii.
Uşile şi porŃile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
Dacă suprafeŃele transparente sau translucide ale uşilor şi porŃilor nu sunt construite dintr-un
material securizat şi dacă există pericolul ca lucrătorii să fie răniŃi în cazul spargerii unei uşi sau porŃi,
suprafeŃele trebuie să fie protejate împotriva spargerii.
Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranŃă care să împiedice ieşirea de pe
şine şi căderea lor.
Uşile şi porŃile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranŃă care să
împiedice căderea lor.
Uşile şi porŃile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător. Trebuie
să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special. Trebuie să fie posibilă
deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt ocupate.
În vecinătatea imediată a oricăror porŃi destinate în principal circulaŃiei vehiculelor trebuie să
existe uşi pentru pietoni, cu excepŃia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porŃi nu
prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie să fie marcate clar şi degajate în permanenŃă.
 Uşile şi porŃile mecanice trebuie să funcŃioneze fără să prezinte un risc de accidentare pentru
lucrători. Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenŃă accesibile şi uşor de
identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, să poată
fi deschise manual.

Căile de circulaŃie - zone periculoase

Căile de circulaŃie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie
amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi
vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaŃi în vecinătatea acestor căi de circulaŃie.
Căile utilizate pentru circulaŃia pietonală şi/sau pentru transportul intern trebuie să fie
dimensionate în concordanŃă cu numărul potenŃial de utilizatori şi tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaŃie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanŃele
minime de securitate pentru pietoni.
Căile de circulaŃie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanŃă
suficientă faŃă de uşi, porŃi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun protecŃia lucrătorilor, căile de
circulaŃie trebuie să fie marcate clar.
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităŃii, există riscul
căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite
pătrunderea lucrătorilor neautorizaŃi în aceste zone. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a
proteja lucrătorii care sunt autorizaŃi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.

Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de

lucru
Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaŃă, o înălŃime şi un volum de aer suficiente, care să
permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau
confortul acestora.
Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită
lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Dacă acest
lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate
de mişcare în apropierea postului său de lucru.

Încăperi pentru odihnă

Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităŃii sau prezenŃei unui
număr mare de angajaŃi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziŃie încăperi
pentru odihnă uşor accesibile. Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaŃi în birouri sau
în încăperi de lucru similare care oferă posibilităŃi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi
scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.
În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecŃia nefumătorilor
împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o încăpere pentru
odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de
întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor. Trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru protecŃia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziŃie
culcat în condiŃii corespunzătoare.
 Duşuri şi chiuvete
Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru
este impus de natura activităŃii sau din motive de sănătate. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau
o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaŃi şi pentru femei. Sălile de duşuri trebuie să fie
suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în
condiŃii de igienă corespunzătoare. Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă. Atunci când
duşurile nu sunt necesare, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (şi cu apă caldă, dacă este
necesar) adecvate şi în număr suficient şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a
vestiarelor. Din motive de decenŃă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea
separată a acestora pentru bărbaŃi şi pentru femei. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate
de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele. Cabine de WC-uri şi chiuvete În
apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete,
lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaŃi şi pentru femei sau utilizarea
separată a acestora.

Lucrători cu disabilităŃi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se Ńină seama de lucrătorii cu disabilităŃi, dacă este
necesar. Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaŃie, scările,
duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu
disabilităŃi.

Principii ergonomice
Dimensiunea locului de muncă se realizează în funcŃie de particularităŃile anatomice, fiziologice,
psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de
muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităŃii, de
distanŃele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea
asigurării confortului psihofizic.
Eliminarea poziŃiilor forŃate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităŃilor de
modificare a poziŃiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin
optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile
reglementărilor în vigoare.
Locurile de muncă la care se lucrează în poziŃie aşezat se dotează cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcŃionale ale organismului uman, precum şi
activităŃii care se desfăşoară, corelându-se înălŃimea scaunului cu cea a planului de lucru.
La locurile de muncă unde se lucrează în poziŃie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace
pentru aşezarea lucrătorului cel puŃin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaŃiu suficient

pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităŃii, cu posibilitatea mişcării
acestora.

ÎnălŃimea planului de lucru pentru poziŃia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcŃie de
distanŃa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de
mărimea efortului membrelor superioare.

Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte
ample ale braŃelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de
manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul
intervine direct.

CerinŃe minime SSM pentru echipamentele de muncă

CerinŃele minime SSM pentru echipamentele de muncă sunt prevăzute în H.G. 1146 / 2006.
Sistemele de comandă trebuie să fie sigure şi să fie alese Ńinându-se cont de defecŃiunile,
perturbaŃiile şi constrângerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o
acŃiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop.
Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă nici un risc pentru
lucrătorii expuşi, aceeaşi cerinŃă se aplică şi pentru:
a) repornirea echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi;
b) comanda unei modificări semnificative a condiŃiilor de funcŃionare (de exemplu viteza,
presiunea etc.).
Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită
oprirea completă a acestuia în condiŃii de securitate.
Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în funcŃie
de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie numai parŃial, de aşa
manieră încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate.
Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate faŃă de comenzile de
pornire. Oprirea echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată,
alimentarea cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
Dacă acest lucru este necesar şi în funcŃie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de
muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv
de oprire de urgenŃă.
Echipamentele de muncă şi elementele lor componente trebuie, dacă este necesar pentru
securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă,
situaŃie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie
luate măsuri de protecŃie adecvate.
Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente
prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecŃie care să
împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de
pătrunderea în zonele periculoase.
Protectorii şi dispozitivele de protecŃie trebuie:
a) să fie de construcŃie robustă;
b) să nu genereze riscuri suplimentare;
c) să nu fie înlăturate cu uşurinŃă sau făcute inoperante;
d) să fie amplasate la o distanŃă adecvată faŃă de zona periculoasă;
e) să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă;
f) să permită intervenŃiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de
asemenea, pentru activităŃile de întreŃinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care
trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecŃie.
Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreŃinere a unui echipament de muncă.
Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie uşor de perceput şi de
înŃeles şi lipsite de ambiguităŃi.
Un echipament de muncă poate să fie utilizat numai pentru operaŃiunile şi în condiŃiile pentru
care a fost realizat.
OperaŃiile de întreŃinere trebuie să poată să fie efectuate când echipamentul de muncă este oprit.
Daca acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecŃie adecvate pentru executarea
acestor operaŃii sau pentru ca acestea să fie efectuate în afara zonelor periculoase. Pentru fiecare
echipament de muncă care deŃine un program de întreŃinere, acesta trebuie să fie respectat şi Ńinut la zi.
Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate
separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii
în cauză.
Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare
indispensabile pentru asigurarea securităŃii lucrătorilor.
Pentru efectuarea operaŃiilor de producŃie, reglare şi întreŃinere a echipamentelor de muncă,
lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiŃii de securitate în toate zonele necesare.
Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecŃia lucrătorilor împotriva
riscurilor de incendiu sau de supraîncălzire a echipamentului de muncă.
Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecŃia lucrătorilor expuşi riscurilor de
electrocutare prin atingere directă sau indirectă.

CerinŃe minime aplicabile instalaŃiilor şi echipamentelor de muncă electrice

InstalaŃiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie sa fie proiectate, fabricate, montate,
întreŃinute si exploatate astfel încât să asigure protecŃia împotriva pericolelor generate de energia
electrică, precum şi protecŃia împotriva pericolelor datorate influentelor externe.
Pentru asigurarea protecŃiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie
prevăzute măsuri tehnice astfel încât:
a) persoanele să fie protejate fata de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea
directă sau indirectă a părŃilor aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaŃii care să pericliteze viaŃa ori sănătatea
oamenilor;
c) construcŃia echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de
incendii si explozii;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de
echipamentul electric;
e) izolaŃia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiŃiile prevăzute.
Pentru asigurarea protecŃiei împotriva pericolelor datorate influenŃei externe, echipamentele
electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinŃele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaŃi
lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
b) să nu fie influenŃate de condiŃiile de mediu, astfel încât să nu fie periclitaŃi lucrătorii şi
persoanele care se afla in mediul de munca;
c) să nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă, în condiŃii previzibile
de suprasarcină.
La instalaŃiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecŃia împotriva electrocutării prin
atingere directa trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice.
Pentru protecŃia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele
măsuri tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părŃilor active (izolarea de protecŃie) ale instalaŃiilor
si echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecŃia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanŃe minime de
securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaŃiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua
lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecŃie;
 Pentru protecŃia împotriva electrocutării prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele
măsuri organizatorice:
a) executarea intervenŃiilor la instalaŃiile electrice (depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se
facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul
respectiv;
b) executarea intervenŃiilor în baza uneia din formele de lucru;
c) delimitarea materială a locului de muncă (îngrădire);
d) eşalonarea operaŃiilor de intervenŃie la instalaŃiile electrice;
e) elaborarea unor instrucŃiuni de lucru pentru fiecare intervenŃie la instalaŃiile electrice;
f) organizarea si executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecŃie împotriva
atingerilor directe.
La instalaŃiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizează energie electrică intervenŃiile
sunt permise numai în baza următoarelor forme de lucru:
a) instrucŃiuni tehnice interne de protecŃie a muncii (ITI-PM);
b) atribuŃii de serviciu (AS);
c) dispoziŃii verbale (DV);
d) obligaŃii de serviciu (OS);
e) propria răspundere (PR).
La instalaŃiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecŃia împotriva electrocutării prin
atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se aplice numai masuri şi mijloace de protecŃie tehnice,
fiind interzise înlocuirea masurilor şi mijloacelor tehnice de protecŃie cu măsuri de protecŃie
organizatorice. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de
protecŃie principală, care să asigure protecŃia în orice condiŃii, şi o măsură de protecŃie suplimentară,
care să asigure protecŃia în cazul deteriorării protecŃiei principale. Cele două masuri de protecŃie trebuie
alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
Pentru protecŃia împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecŃie;
d) izolarea suplimentară de protecŃie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecŃie;
g) folosirea mijloacelor de protecŃie electroizolante.
La instalaŃiile şi echipamentele de muncă electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise
ale curenŃilor prin corpul omului, ale impedanŃei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere
şi de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile.
Echipamentul de muncă electric/instalaŃia de clasa II de protecŃie trebuie să aibă asigurată
protecŃia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută,
din fabricaŃie, cu o izolaŃie suplimentară, dublă sau întărită.
Echipamentul de muncă electric/instalaŃia de clasa III de protecŃie trebuie să aibă asigurată
protecŃia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să nu producă o tensiune
mai mare decât tensiunea foarte joasă de alimentare.
InstalaŃiile şi echipamentele de muncă electrice pot să fie recepŃionate şi puse în funcŃiune numai
după ce s-a constatat că s-au respectat reglementările şi regulile tehnice aplicabile.
Mijloacele şi echipamentele electrice de protecŃie trebuie să fie verificate, în conformitate cu
prevederile reglementarilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcŃiune,
după reparaŃii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare).
La lucrul în instalaŃiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecŃie
electroizolante, care constituie singura măsură tehnică de protecŃie, cumulate cu măsurile
organizatorice.
 Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaŃiilor şi a echipamentelor electrice trebuie să fie
executate de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
InstalaŃiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate, întreŃinute, reglate,
reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din
punctul de vedere al securităŃii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaŃiile tehnice
electrice în activităŃile de exploatare, întreŃinere şi reparaŃii trebuie să se realizeze, conform
regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităŃii muncii, pe baza de
examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinŃelor profesionale, de securitate şi sănătate în
muncă şi de acordare a primului ajutor.
 Indicatori ai stării de sănătate în suprasolicitarea neuropsihică

1. Indicatori fiziologici
- modificări EKG (tulburări de ritm şi conducere, denivelări ale segmentului ST-T
- variabilitatea frecvenŃei cardiace şi a tensiunii arteriale (semnificaŃie statistică la de 35 % din
subiecŃi)

2. Indicatori endocrini
- modificarea concentraŃiilor urinare sau/şi serice ale catecolaminelor sau /şi acidului
vanilmandelic
- modificarea concentraŃiei hormonilor corticosteroizi (serica sau salivara)
- modificarea concentraŃiei prolactinei
aceste modificări sunt relevante la semnificaŃie statistică

3. Indicatori biochimici
- creşterea trigliceridelor serice, glicemiei, a colesterolului total, a fibrinogenului, scăderea
colesterolului HDL, a timpului de coagulare

4. Indicatori psihofiziologici
a. analizatorul vizual
- acuitatea vizuală, acomodarea şi convergenŃa.
- Câmpul vizual, simŃul cromatic, viteza de percepŃie vizuală
- Mişcări oculopalpebrale (clipiri/minut)

b. analizatorul auditiv
- deplasarea temporară a pragurilor auditive cu 5-10 decibeli pe frecvenŃele înalte la de 35 % din
subiecŃi la sfârşitul activităŃii versus început

5. Indicatori psihologici
a) timpul de reacŃie la stimuli vizuali, auditivi şi/sau combinaŃi
b) frecvenŃa critică de fuziune a imaginilor luminoase pe retină
c) coordonarea psihomotorie
d) reflexul electro-dermal
e) volumul, distribuŃia şi concentrarea atenŃiei
f) memorie de scurtă durată şi medie
g) randamentul proceselor nervoase superioare (analiza, sinteza, raŃionament, gândire,
reprezentare spaŃială)

6. Indicatori psihocomportamentali
a) frecvenŃa acuzelor raportate (psiho-afective, neurovegetative, senzitiv-senzoriale, tulburări de
somn şi inserŃie socială)
b) neurotocism, anxietate, oboseală, hiper-hipoactivare, sdr.
Stresdependente de “burn out, mobbing, tense”
c) modificarea dinamicii şi structurii personalităŃii la 35 % din subiecŃi

AfecŃiuni multifactoriale în care stresul e factor etiopatogenic:


Neuroză

Cardiopatia ischemică

Hipertensiune arterială

Ulcer digestiv

Diabet zaharat

Astm bronşic

Tireotoxicoză

Manifestări alergice

Artrită

Migrenă

Tulburări funcŃionale genitale (amenoree de stres0

Psihoexodermatite

Neurodermite

Factori de risc profesional in activitatea didactică :

Efort şi suprasolicitare neuropsihică, stres

Suprasolicitare vizuală

Zgomot (locuri de muncă cu suprasolicitare nuropsihică deosebită)

Pulberi

Examinări propuse pentru examenul medical la angajare şi periodic

- Examen clinic general = măsurare şi frecvenŃă cardiacă în dinamică (la începutul şi sfârşitul
activităŃii)
- Electrocardiograma
- Examen psihologic (indicatori psihofiziologic, psihologici sau/şi psihocomportamentali)
- Indicatori biochimici (eventual şi endocrini) ai suprasolicitării neuropsihice
- Ex. oftalmologic (investigarea tuturor funcŃiilor vizuale)
- audiometrie
- Probe funcŃionale ventilatorii

Pentru o mai bună relevanŃă, se vor interpreta statistic rezultatele examinărilor, în dinamica şi în
funcŃie de procentul subiecŃilor cu rezultate modificate.
 Identificarea factorilor de risc şi
măsuri propuse pentru evitarea producerii acestora

ConsecinŃă Nivel
Factori de risc Forma concretă de manifestare a
maximă parŃial de
identificaŃi factorilor de risc
previzibilă risc
Electrocutare prin atingere directă: Deces 3
conductori neizolaŃi sau cu izolaŃia
îmbătrânită/ umedă; fire desprinse;
atingeri ale reŃelei electrice; tablouri
electrice fără protecŃie.
Factori de risc electric Electrocutare prin atingere indirectă sau Deces 3
prin apariŃia tensiunii de pas :
- legături la instalaŃia de împământare cu
grad ridicat de coroziune, fără papuci de
priză ;
- izolaŃii străpunse accidental şi scurgeri
de condens.
Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare ITM 3
şi/sau împiedicare, alunecare, ciocnire – 3 – 45 zile
Factori de risc mecanic
suprafeŃe alunecoase, denivelate.
Alunecarea pe scări la urcare şi coborâre. Deces 3
Dureri musculo-scheletale datorate ITM 2
poziŃiei de lucru vicioase. 3 – 45 zile
Suprasolicitare fizică
Suprasolicitarea în faŃa ecranului de ITM 2
vizualizare. 3 – 45 zile
Suprasolicitare psihică datorită ITM 3
Suprasolicitare psihică concentrării permanente, operaŃiilor 3 – 45 zile
repetitive, monotonia muncii.
Posibilitatea transmiterii bolilor datorită ITM 3
Îmbolnăviri datorate
utilizării în comun a echipamentelor de 3 – 45 zile
lucrului în comunitate
lucru.
Incendiu provocat de Datorită nerespectării normelor PSI. Deces 3
instalaŃia electrica, Ńigări
Accidentarea în timpul Nerespectarea traseului declarat şi a Deces 3
deplasării de la domiciliu regulilor de circulaŃie.
la locul de muncă şi
invers
 Măsuri de prevenire şi protecŃie

Nr.
Factori de risc
crt.
1. Electrocutare prin atingere directă:
conductori neizolaŃi sau cu izolaŃia
îmbătrânită/ umedă; fire desprinse;
atingeri ale reŃelei electrice;
tablouri electrice fără protecŃie
Măsuri propuse / Nominalizarea măsurii
Pentru protecŃia împotriva electrocutării prin atingere
directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri
tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părŃilor
2. Electrocutare prin atingere
indirectă sau prin apariŃia tensiunii
de pas :
- legături la instalaŃia de
împământare cu grad ridicat de
coroziune, fără papuci de priză;
- izolaŃii străpunse accidental şi
scurgeri de condens.
3. Cădere la acelaşi nivel prin
dezechilibrare şi/sau împiedicare,
alunecare, ciocnire – suprafeŃe
alunecoase, denivelate.
4. Alunecarea pe scări la urcare şi
coborâre.
5. Dureri musculo-scheletale datorate
poziŃiei de lucru vicioase.
active (izolarea de protecŃie) ale instalaŃiilor şi
echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri
exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecŃia prin amplasare în locuri inaccesibile prin
asigurarea unor distanŃe minime de securitate;
e) realizarea circuitelor de masă conform prevederilor
tehnice şi de securitate în vigoare.
Pentru protecŃia împotriva atingerii indirecte trebuie să
fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecŃie;
d) izolarea suplimentara de protecŃie, aplicată utilajului,
în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecŃie;
g) folosirea mijloacelor de protecŃie electroizolante.
Pentru protecŃia împotriva electrocutării trebuie să fie
realizate următoarele măsuri organizatorice:
a) executarea intervenŃiilor la instalaŃiile electrice
(depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă
numai de către personal calificat în meseria de
electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b) elaborarea unor instrucŃiuni de lucru pentru fiecare
intervenŃie la instalaŃiile electrice;
c) verificarea zilnică, înainte de începerea lucrului a
echipamentelor;
d) verificarea periodică conform prescripŃiilor tehnice a
mijloacelor de protecŃie şi a echipamentelor tehnice la
societăŃi autorizate.
Măsuri organizatorice: delimitare căi de acces,
menŃinerea suprafeŃelor căilor de deplasare în perfectă
stare de curăŃenie, marcarea denivelărilor, a
obstacolelor; uşile transparente trebuie să fie marcate
corespunzător, la înălŃimea vederii; curăŃenia în încăperi
să se efectueze în afara programului de lucru;
dimensiunea încăperilor să corespundă numărului de
persoane; să nu existe fire sau cabluri care să împiedice
deplasarea;
Măsuri organizatorice: curăŃenia să se efectueze în afara
programului de lucru; căile de evacuare şi ieşirile de
urgenŃă să fie semnalizate n mod corect şi neblocate;
Măsuri tehnice: amenajarea locului de muncă trebuie să
ofere utilizatorilor confort şi libertate de mişcare;
scaunul trebuie să ofere o poziŃie confortabilă a
corpului, mişcare liberă;înălŃimea scaunului şi a
spătarului reglabile cu uşurinŃă; echipamentele cel mai
 des utilizate să poată fi uşor de accesat.
Măsuri organizatorice: pauze corespunzătoare sau
alternarea activităŃilor.
6. Suprasolicitarea în faŃa ecranului Măsuri tehnice: imaginile pe monitoare să fie bine
de vizualizare definite cu posibilităŃi de reglare, fără fenomene de
reflexie care deranjează ; să se respecte distanŃa de 50 -
80 cm între ochi şi ecran ; videoterminalele vor fi astfel
amplasate astfel încât direcŃia de privire să fie paralelă
cu sursele de lumină (naturală şi artificială) ; ferestrele
să fie prevăzute cu jaluzele care să reducă lumina pe
ecran.
Măsuri organizatorice: planificarea sarcinillor astfel
încât folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să fie
întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de
activitate, care să reducă suprasolicitarea în faŃa
ecranului de vizualizare; durata reală de lucru în faŃa
ecranului să fie mai mică de 6 ore pe zi ; problemele de
vedere ale lucrătorilor să fie monitorizate în mod
periodic.
7. Suprasolicitare psihică datorită Măsuri tehnice: software-ul trebuie să fie uşor de
concentrării permanente, utilizat şi adaptat nivelului de cunoştinŃe şi experienŃei
operaŃiilor repetitive, monotonia operatorului.
muncii. Măsuri organizatorice: planificarea sarcinilor astfel
încât activitatea să fie întreruptă periodic prin pauze sau
schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea;
condiŃiile de microclimat, iluminat şi zgomot vor fi cele
prevăzute de reglementările în vigoare pentru locuri de
muncă cu nivel ridicat de concentrare a atenŃiei.
8. Posibilitatea transmiterii bolilor Măsuri tehnice: se va asigura fiecărui operator
datorită utilizării în comun a echipament de lucru individual (căşti, microfoane), în
echipamentelor de lucru. cazul în care nu este posibil se va asigura dezinfectarea
echipamentului.
Măsuri organizatorice: control medical periodic.
9. Incendiu provocat de instalaŃia Măsuri tehnice: dotarea locului de muncă cu mijloace
electrică, Ńigări, datorită de primă intervenŃie în caz de incendiu.
nerespectării normelor PSI. Măsuri organizatorice: respectarea regulilor de fumat în
incinta unităŃii şi a regulilor de semnalizare din
instrucŃiunile SSM.
10. Nerespectarea traseului declarat şi Măsuri organizatorice : respectarea traseelor trecute în
a regulilor de circulaŃie. fişa de protecŃie ; respectarea regulilor de circulaŃie
stabilite de legislaŃia în vigoare ; atenŃie sporită.

InstrucŃiuni proprii pentru Departamentele Secretariat şi Contabilitate (secretari,

economişti – contabili)
 Amenajarea locului de muncă

Art. 1. Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere utilizatorilor confort şi
libertate de mişcare şi să diminueze în măsură maxim posibilă riscurile de natură vizuală, mentala şi
posturală.
Art. 2. Posturile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită unor persoane
diferite să realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, într-un mod confortabil şi eficace, la nivelul
de performanŃe cerut.
Art. 3. Amenajarea posturilor de muncă trebuie să permită adaptarea acestora la schimbări de
cerinŃe şi situaŃii.
Art. 4. Locul de muncă trebuie să permită o bună corelare între caracteristicile antropofuncŃionale
ale utilizatorilor şi munca lor prin asigurarea posibilităŃilor de reglare diferitelor elemente componente
ale acestuia. (fig. 1)

Fig. 1 - PosibilităŃi de reglare a diferitelor elemente ale

postului de muncă la videoterminal

Art. 5. Utilizatorii trebuie să aibă posibilităŃi de modificare a poziŃiei de lucru, în timpul

activităŃii.
Art. 6. Dacă utilizatorii se deplasează de la un punct de lucra la altul, este indicat să se prevadă
elemente de prindere sub planul de lucru, pentru a uşura mişcarea (de ex. o canelură sub birou cu
adâncime suficientă pentru prindere) .
Art. 7. DistanŃele şi unghiurile de vedere trebuie să fie în raport cu cerinŃele sarcinii de muncă şi
în conformitate cu poziŃia de lucru standard. (fig. 2) .
 Fig 2. PoziŃie de lucru standard aşezat şi ortostatism

Art. 8. (l) Pentru a păstra o poziŃie de lucra confortabilă şi pentru a evita reflexiile şi efectul de
orbire, utilizatorul trebuie să încline, să basculeze sau să rotească ecranul, oricare ar fi înălŃimea ochilor
deasupra planului de lucru.
(2) ÎnălŃimea optimă a centrului ecranului trebuie să corespundă unei direcŃii de privire înclinate
între 10 şi 20° sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.
Art. 9. înălŃimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi între braŃ şi antebraŃ de
minimum 90°.
Art. 10. În poziŃie aşezat, distanŃa dintre planul de . lucru şi suprafaŃa de şedere trebuie să fie
cuprinsă între 200 şi 260 mm.
Art. 11. Ecranul, suportul de documente şi tastatura trebuie amplasate la distanŃe aproximativ
egale faŃă de ochii utilizatorului, respectiv 600 ± 150 mm.
Art. 12. Videoterminalele vor fi astfel amplasate încât direcŃia de privire să fie paralelă cu Sursele
de lumină (naturală şi artificială) .
Art. 13. Posturile de muncă la videoterminale vor fi amplasate între şirurile de corpuri de iluminat
din încăperea de lucru.
Art. 14. (l) Videoterminalele vor fi amplasate la distanŃă faŃă de ferestre.
(2) În cazul în care videoterminalele sunt amplasate în încăperi in care se desfăşoară şi alte
activităŃi, în apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de lucra ce nu necesită activitate la ecran.
(3) SuprafeŃele vitrate nu trebuie să fie situate în faŃa sau în spatele utilizatorului
Art. 15. Se va evita, pe cât posibil, amplasarea videoterminalelor în încăperi cu suprafeŃe vitrate
de mari dimensiuni. Dacă acest lucru nu este posibil, în cazul încăperilor mari, cu suprafeŃe vitrate
importante, dispuse pe mai mulŃi pereŃi, se vor lua măsuri adecvate pentru mascarea zonelor cu
luminanŃă ridicată (pereŃi mobili, storuri cu lamele orizontale la ferestre etc.) .
Art. 16. Pentru asigurarea cerinŃelor de securitate şi stabilitate, la locul de muncă trebuie:
a) să se reducă la minimum vibraŃiile inerente sau transmise;
b) să se elimine posibilitatea basculării planului de lucra;
c) să fie posibilă reglarea înălŃimii mesei fără risc de coborâre bruscă şi deci, de rănire;
d) să nu se utilizeze obiecte improvizate pentru fixarea echipamentului de calcul.
Art. 17. Amenajarea posturilor de muncă într-o încăpere trebuie realizată astfel încât să se
asigure:
a) accesul uşor şi rapid al utilizatorilor la locul lor de muncă;
b) accesul uşor şi rapid al personalului de întreŃinere la toate părŃile echipamentului, la poziŃiile
cablurilor şi la prizele electrice, fără întreruperea activităŃii în desfăşurare sau cu o întrerupere minimă;
c) un spaŃiu de lucra care sa răspundă nevoi lor de spaŃiu personal, de comunicare între indivizi şi
de intimitate.
Art. 18. (1) Conductorii electrici şi cablurile trebuie să i respecte următoarele condiŃii:
a) să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucra sau pe sol;
b) să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale utilizatorilor,
inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii;
c) să asigure accesul uşor iar întreŃinerea să se efectueze fără întreruperea activităŃii;
d) cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planurilor de lucra.
(2) Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces tară a fi protejaŃi împotriva deteriorări lor
mecanice.
Exploatarea echipamentelor de calcul

Art. 19. Se interzice lucrătorilor să utilizeze echipamentele de caicul pe care nu le cunosc şi

pentru care nu au instruirea necesară.
Art. 20. (l) Punerea sub tensiune a tablourilor de distribuŃie va fi efectuată numai de către
personalul autorizat în acest scop.
(2) Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul să intervină la tablouri
electrice, prize, ştechere, cordoane de alimentare, grupuri stabilizatoare, instalaŃii de c1imatizare sau la
orice alte instalaŃii auxiliare specifice.
Art. 21. La punerea sub tensiune a calculatoarelor electronice se vor respecta, în ordine,
următoarele prevederi:
a) verificarea temperaturii şi umidităŃii din sală;
b) verificarea tensiunii la tabloul de alimentare;
c) punerea sub tensiune a unităŃii centrale, prin acŃionarea butonului corespunzător de pe panoul
unităŃii centrale;
d) punerea sub tensiune a echipamentelor periferice prin acŃionarea butoanelor corespunzătoare
de pe panourile de comandă, HI succesiunea indicată în documentaŃia tehnică a calculatorului.
Art. 22. Scoaterea de sub tensiune a calculatoarelor electronice se va realiza în succesiunea
inversă celei prevăzute la punerea sub tensiune.
Art. 23. Punerea în funcŃiune a unui echipament după revizii sau reparaŃii se va face numai după
ce personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaŃi a confirmă în scris că echipamentul respectiv
este în bună stare de funcŃionare.
Art. 24. Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecŃie ale echipamentelor de calcul.
Art. 25. Se interzice efectuarea oricărei intervenŃii în timpul funcŃionării echipamentului de
calcul.
Art. 26. (1) FuncŃionarea echipamentelor de calcul va fi permanent supravegheată pentru a se
putea interveni imediat ce se produce o defecŃiune.
(2) Se interzice continuarea lucrului la echipamentul de calcul atunci când se constată o
defecŃiune a acestuia.
(3) Remedierea defecŃiunilor se va realiza numai de către personalul de întreŃinere autorizat.
Art. 27. Dacă în timpul funcŃionării echipamentului de calcul se aud zgomote deosebite, acesta va
fi oprit şi se va anunŃa personalul de întreŃinere pentru control şi remediere.
Art. 28. Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fără legătură la
pământ.
Art. 29. înlocuirea siguranŃelor la instalaŃiile electrice se va face numai de către personalul
autorizat în acest scop.
- înălŃimea suprafeŃei de şedere a scaunului, înclinării şi înălŃimea spătarului scaunului.

CerinŃe pentru mobilierul de lucru

Art. 38. Mobilierul de lucru trebuie conceput şi realizat în funcŃie de caracteristicile

antropofuncŃionale ale utilizatorilor şi de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel încât să asigure
acestora libertatea mişcărilor, o poziŃie de lucru corectă, confortabilă şi o performanŃă ridicată.

Masa (planul) de lucru

Art. 39. Planul de lucru va avea o suprafaŃă suficientă pentru o amplasare flexibilă a ecranului,
tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar.
Art. 40. LăŃimea minimă a mesei va fi de 800 mm.
Art. 41. SuprafaŃa de lucru trebuie să fie mată pentru a evita reflexiile. Sunt contraindicate
culorile deschise care pot produce un contrast excesiv de luminanŃă.
Art. 42. (1) Mesele nereglabile vor avea o înălŃime de 730 ± 10 mm.
(2) În condiŃiile în care echipamentul de calcul este utilizat succesiv de mai multe persoane,
mesele vor fi; reglabile în înălŃime, cu posibilităŃi de reglare între 650 şi 740 mm.
(3) Adâncimea minimă a spaŃiului liber disponibil pentru membrele inferioare sub planul de lucru
va fi de 700 mm.
Art. 43. Materialul din care este confecŃionat planul de lucru nu trebuie să fie rece la atingere sau
să antreneze o conductivitate excesivă a căldurii către corpul utilizatorului.
Art. 44. Scaunul trebuie să fie stabil şi să-i permită utilizatorului libertate de mişcare şi o poziŃie
confortabilă.
Art. 45. (l) înălŃimea scaunului trebuie să poată fi reglabilă.
(2) Mecanismele de reglare a înălŃimii scaunului trebuie să poată fi acŃionate cu uşurinŃă şi
concepute astfel încât să nu fie posibilă o modificare involuntară a înălŃimii scaunului.
Art. 46. Atunci când înălŃimea scaunului nu poate fi reglată pentru a se adapta unor utilizatori de
talie mică, se va prevedea un reazem pentru picioare.
Art. 47. (l) Scaunul trebuie prevăzut cu mecanism de basculare astfel încât să fie posibilă o
basculare de câteva grade spre înainte a suprafeŃei de şedere şi să poată fi adoptate poziŃii de lucru
înclinate (caz în care bascularea scaunului trebuie să funcŃioneze sincronizat cu înclinarea spătarului) .
(2) Mişcările scaunului prin mecanismul de basculate nu trebuie să modifice înălŃimea marginii
anterioare a scaunului.
Art. 48. (l) Spătarul scaunului trebuie să fie reglabil atât ca înălŃime cât şi ca înclinare.
(2) Spătarul trebuie să sprijine zona lombară, umerii şi partea superioară a toracelui şi trebuie să
fie convex în regiunea lombară pentru a deveni plat sau concav mal sus.
(3) Se va evita curbarea excesivă a spătarelor.
Art. 49. Unghiul sau bascularea suprafeŃei de şedere a scaunului trebuie să funcŃioneze simultan
cu unghiul spătarului, determinând o basculare pozitivă atunci când spătarul este înclinat, dar nu o
basculare excesivă care să deranjeze la aşezarea sau ridicarea de pe scaun.
Art. 50. (1) Dacă este necesar, locul de muncă va fi prevăzut cu reazem pentru picioare.
(2) Reazemul trebuie poziŃionat pe sol şi trebuie să prezinte stabilitate.
(3) SuprafaŃa trebuie să fie antiderapantă şi să prezinte o mărime suficientă pentru a permite
libertate de mişcare (lăŃime mai mare sau egală cu 450 mm şi adâncime mai mare sau egala cu 350
mrn) .
(4) înclinarea suprafeŃei de sprijin trebuie să fie reglabilă între 0° -15°,

CerinŃe privind interfaŃa calculator/operator

Art. 51. La proiectarea, selectarea şi modificarea software-ului precum şi la proiectarea sarcinilor

de utilizare a echipamentului cu ecran de vizualizare, se vor respecta următoarele prevederi:
a) software-ul trebuie sa corespundă sarcinii de lucru;
b) software-ul trebuie să fie uşor de utilizat şi adaptat nivelului de cunoştinŃe şi experienŃei
operatorului; orice facilitate de verificare cantitativă sau calitativă va fi adusă la cunoştinŃa operatorilor;
c) sistemele trebuie să afişeze informaŃiile într-un format şi ritm care să fie adaptate operatorilor;
d) principiile ergonomice ale software-ului trebuie să fie aplicate, în special, 1a prelucrarea
datelor de către operator.

Iluminatul

Art. 52. Iluminatul încăperilor de lucru va fi proiectat în funcŃie de caracteristicile sarcinii de

muncă şi Iluminat cerinŃele vizuale ale utilizatorilor, astfel încât să se asigure niveluri de iluminare şi
UD contrast adecvat între ecran şi mediu, pentru obŃinerea unei performanŃe vizuale ridicate.
Art. 53. Valorile parametrilor de iluminat sunt cele prevăzute în Normele generale de protecŃie a
muncii.
Art. 54. Ferestrele vor fi prevăzute cu un sistem corespunzător de protecŃie reglabil.
Art. 55. Posibilele reflexii şi străluciri pe ecran sau pe alte elemente ale postului de muncă, vor fi
evitate corelând caracteristicile teimice şi amplasarea surselor de lumină cu amenajarea încăperilor şi
posturilor de muncă.

Microclimat

Art. 56. In încăperile în care se desfăşoară activităŃi de prelucrare automată a datelor, se vor
asigura condiŃiile de confort termic, valorile parametrilor de microclimat fiind cele prevăzute în
Normele generale de protecŃie a muncii.
Art. 57. Atunci când este necesar un microclimat strict controlat, se va urmări să nu se creeze
curenŃi de aer supărători. Umiditatea aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea
mucoaselor.
Art. 58. Echipamentul aparŃinând postului de lucru nu va produce o căldură excesivă, care să
producă: disconfortul lucrătorilor.

Zgomot

Art. 59. (1) Zgomotul emis de echipamentele care aparŃin postului de muncă un trebuie să
distragă atenŃia şi să perturbe comunicarea verbală.
(2) Nivelurile de zgomot vor fi cele prevăzute HI Normele generale de protecŃie a muncii, pentru
locuri de muncă cu nivel ridicat de concentrare a atenŃiei.
Art. 60. Imprimantele de mare viteză, care constituie surse de zgomot, vor fi aşezate în încăperi
separate de sala calculatoarelor, izolate fonic şi prevăzute cu geamuri transparente pentru a facilita
vizualizarea procesului de imprimare.
Art. 61. InstalaŃiile de ventilare nu trebuie să antreneze prin funcŃionarea lor o creştere
semnificativă (mai mare de 3 dB) a nivelurilor sonore din aceste încăperi.

RadiaŃii

Art. 62. Toate radiaŃiile, exceptând părŃile vizibile ale spectrului electromagnetic trebuie să fie
reduse la niveluri neglijabile din punct de vedere al protecŃiei sănătăŃii şi securităŃii lucrătorilor, în
conformitate cu reglementările normelor generale de protecŃie a muncii.

SubstanŃe periculoase

Art. 63. Emisiile de ozon (O3) de la imprimantele laser trebuie reduse la niveluri neglijabile din
punct de vedere al protecŃiei sănătăŃii şi securităŃii lucrătorilor.

Utilizarea energiei electrice

Art. 64. Pentru menŃinerea nivelului de securitate a instalaŃii lor electrice de utilizare şi a
componentelor acestora, unitatea în exploatare trebuie:
a) Să deŃină (să întocmească) instrucŃiuni proprii privind măsurile de protecŃia muncii la
exploatarea acestora;
b) Să deŃină (să întocmească) fişe tehnologice privind întreŃinerea şi repararea instalaŃiilor
electrice;
c) Să întocmească evidenŃa instalaŃiilor şi a componentelor acestora referitoare la verificările
profilactice din punct de vedere al protecŃiei muncii la care trebuie supuse şi periodicităŃile de
verificare.
d) Să menŃină pe durata exploatării instalaŃiilor menŃionate la nivelul de securitate conceput din
proiectare;
e) Să realizeze eventuale extinderi ale instalaŃiilor electrice provizorii sau definitive numai în
condiŃiile respectării prevederilor din normele de protecŃia muncii.
Art. 65. (1) ObligaŃiile celui care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaŃie) de
clasa 1 de protecŃie sunt următoarele :
a) să asigure posibilitatea executării legăturilor de protecŃie necesare creării unui curent de defect,
în cazul unui defect prin punerea unei faze la masă şi apariŃia unei tensiuni periculoase pe masele
echipamentului (instalaŃiei), curent de defect care să producă deconectarea echipamentului (instalaŃiei)
sau sectorului defect prin protecŃia maximală a circuitului sau prin alte protecŃii corespunzătoare.
Posibilitatea executării legăturilor de protecŃie trebuie să se asigure astfel:
- în cazul unui echipament (instalaŃie) fix(ă) acesta (aceasta) trebuie să fie prevăzut(ă) cu două
borne de masă: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru
racordarea conductorului de protecŃie din cablul de alimentare a echipamentului (instalaŃiei) şi a doua
bornă pe carcasa echipamentului (instalaŃiei) în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura de legare
la pământ sau la altă instalaŃie de protecŃie;
- în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de
alimentare flexibil, prevăzut cu o fişă (ştecher) cu contact de protecŃie, sau echipamentul să fie prevăzut
cu posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare. Cablul de alimentare trebuie să conŃină un
conductor de protecŃie prin care să se lege masele echipamentului de contactele de protecŃie ale fişei
(ştecherului).
b) echipamentul (instalaŃia) să aibă asigurată protecŃia împotriva atingerii directe a pieselor aflate
normal sub tensiune.
(2) Cel care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaŃie) de clasa II de protecŃie
trebuie să-i asigure din fabricaŃie o izolaŃie suplimentară (dublă sau întărită) şi o protecŃie împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
(3) ObligaŃiile celui care proiectează, produce sau livrează un echipament (instalaŃie) de clasa
II de protecŃie sunt următoarele:
a) - să asigure alimentarea echipamentului (instalaŃiei) la o tensiune foarte joasă;
b) - echipamentul (instalaŃia) să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă;
c) - echipamentul (instalaŃia) să aibă asigurată protecŃia împotriva atingerii directe a pieselor
aflate normal sub tensiune.
Art. 66. Este strict interzisă utilizarea construcŃiilor metalice drept nul de lucru. De asemenea,
este strict interzisă utilizarea conductoarelor de protecŃie pentru alimentarea receptoarelor cu energie
electrică.
Art. 67. (1) ProtecŃia prin legare la pământ, ca protecŃie principală, este permisă în cazul reŃelelor
de joasă tensiune izolate faŃă de pământ.
 (2) Într-o incintă este permisă existenŃa unei singure instalaŃii de legare la pământ, la care trebuie
să fie racordate pentru protecŃie toate echipamentele tehnice electrice aflate în respectiva incintă.
Art. 68. Utilizarea construcŃiilor metalice drept conductor de protecŃie este permisă numai după
verificarea continuităŃii şi a rezistenŃei de dispersie la pământ a acestora, care trebuie să corespundă
prevederilor standardelor în vigoare (STAS 12604 - nu este în normă)
Art. 69. ProtecŃia prin legare la pământ trebuie să asigure obŃinerea unor tensiuni de atingere şi de
pas mai mici decât valorile prevăzute în standardele în vigoare. Totodată, protecŃia trebuie să asigure
deconectarea (separarea) sectorului defect.
Art. 70. RezistenŃa de dispersie a instalaŃiei de legare la pământ trebuie să aibă o astfel de valoare
încât să asigure deconectarea la un timp mai mic de 3 secunde; când nu este asigurată deconectarea,
tensiunea de atingere şi de pas sub limita admisă pentru timpul de declanşare mai mare de 3 secunde,
respectiv mai mică de 50V.
Art. 71. În cazul reŃelelor izolate faŃă de pământ trebuie să li se menŃină în funcŃionare un
dispozitivul pentru supravegherea permanentă a izolaŃiei reŃelei şi care să semnalizeze sau să
deconecteze punerile la pământ.
Art. 72. În instalaŃiile izolate faŃă de pământ, prevăzute numai cu sistem de semnalizare a
punerilor la pământ, personalul de exploatare trebuie să acŃioneze în sensul eliminării rapide a acestora.
Durata maximă în care se admite funcŃionarea reŃelelor izolate cu o punere la pământ trebuie stabilită
de către conducerea unităŃii prin instrucŃiuni proprii, însă nu mai mare de 8 ore.
Art. 73. În toate locurile foarte periculoase unde se folosesc reŃele izolate faŃă de pământ, în afară
de legarea la reŃeaua generală de protecŃie, carcasa fiecărui utilaj trebuie legată separat la o priză de
pământ locală, care poate să deservească două sau mai multe utilaje grupate în acelaşi loc.
Art. 74. Prizele şi fişele de conectare a receptoarelor la sursele de alimentare trebuie să fie alese
cu contacte speciale de protecŃie pentru asigurarea continuităŃii dintre acestea şi instalaŃiile de protecŃie
prin legare la pământ.
 Măsuri privind acordarea primului ajutor la locul de muncă

Fiecare lucrător este obligat să cunoască principiile generale de organizare şi acordare a primului
ajutor la locul accidentului.
Primul ajutor până la sosirea personalului specializat este diferenŃiat în funcŃie de natura şi
consecinŃele accidentului astfel :

A. Stopul cardio-respirator

Stopul respirator
- cauze: insuficienŃa oxigenului în aerul inhalat; oprirea respiraŃiei şi a circulaŃiei; obturarea căilor
respiratorii;
- semnele tulburărilor respiratorii: respiraŃie neregulată, respiraŃie superficială sau prea adâncă,
respiraŃie zgomotoasă sau dificilă, congestionarea vaselor de sânge de pe cap şi gât, coloraŃia vânătă a
buzelor, urechilor şi unghiilor, transpiraŃii abundente, imobilizarea toracelui, circulaŃia de aer
nemaiputând fi auzită sau simŃită;
- mod de acŃiune - se aplică respiraŃia artificială după cum urmează: aprecierea capacităŃii de
răspuns a victimei; deschiderea căilor respiratorii, verificarea existenŃei respiraŃiei; ventilarea
plămânilor (prin respiraŃie gură la gură sau gură la nas); verificarea existenŃei pulsului (în cazul în care
pulsul nu se simte vom proceda urgent la masajul cardiac extern)

Stopul cardiac
- cauze: edemul pulmonar acut; embolia pulmonară; infarctul miocardic; tamponada cardiacă;
- semnele stopului cardiac sunt oprirea respiraŃiei şi activităŃii inimii;
- mod de acŃiune: masajul cardiac extern care constă în compresiunea toracelui în zona
precordială prin exercitarea unei presiuni directe asupra inimii într-un ritm de 50-60 apăsări pe minut.
O dată începută, reanimarea cardio-respitatorie trebuie continuată până când se obŃine o revenire
spontană a pulsului şi respiraŃiei sau victima este preluată de alŃi salvatori mai calificaŃi.

B. Pierderea cunoştinŃei

- cauze: traumatisme cranio-cerebrale; comoŃie cerebrală; contuzie cerebrală; otrăviri, intoxicaŃii

profesionale prin inhalare sau ingestie; insolaŃie şi şoc caloric; boli ale sistemului nervos central
(epilepsie); boli metabolice (diabet)
- manevre de prim ajutor: eliberarea căilor respiratorii; lărgirea hainelor în dreptul gâtului,
toracelui şi taliei; stabilirea cauzei care a produs pierderea cunoştinŃei şi acordarea primului ajutor în
funcŃie de cauză.
Nu se administrează nimic pe gură unei persoane inconştiente.
 C. Plăgi, hemoragii

Plaga (rană, leziune) = întreruperea continuităŃii unui Ńesut (piele, mucoase, Ńesuturi mai
profunde)
- cauze: lovituri sau contuzii; zdrobiri; tăieturi; înŃepături; muşcături; împuşcături
- măsuri de prim ajutor: combaterea hemoragiei (pansament compresiv sau aplicarea garoului);
prevenirea infecŃiei (toaleta plăgilor şi dezinfectarea cu alcool, tinctură de iod, rivanol, apă oxigenată);
combaterea durerii (algocalmin, antinevralgic); combaterea şocului (extraveral, diazepam etc)
Hemoragia = revărsarea sângelui în afara vaselor sanguine ca urmare a ruperii, tăierii, înŃepării
sau zdrobirii.
- cauze: traumatisme;
- simptome: paloare rece şi transpirată; puls accelerat; ameŃeli, dureri de cap, vâjâieli în urechi;
sete, greaŃă; nelinişte, teamă.
Hemoragiile sunt: arteriale (sânge roşu deschis care Ńâşneşte ritmic o dată cu bătăile inimii);
venoase (sânge roşu închis care curge în jet continuu); capilare (sânge roşu în cantitate redusă care
musteşte sau picură).
Hemoragiile sunt interne sau externe.
Prim ajutor = oprirea hemoragiei: de la sine la hemoragie mică - simpla compresiune realizată
printr-un pansament compresiv; la hemoragii mai mari ale membrelor se aplică garoul (tub, bandă de
cauciuc, curea, cravată etc). Garoul nu poate fi menŃinut mai mult de o oră, de aceea trebuie notate ora
şi minutul aplicării sale pe un bileŃel atârnat de garou.

D. Fractura

Fractura = întreruperea continuităŃii unui os.

Cauze: traumatisme de intensitate mare (cădere de la înălŃime, lovituri, striviri, izbiri, răsuciri)
Cele mai frecvente fracturi sunt urmarea accidentelor de muncă, de circulaŃie şi a activităŃilor
sportive.
Fracturile pot fi: complete şi incomplete; cu deplasare şi fără deplasare; închise sau deschise;
unice sau multiple.
Principalele semne ale fracturilor sunt: semne de probabilitate = durerea, deformarea, impotenŃa
funcŃională, scurtarea membrului fracturat şi vânătaia; semne sigure = mişcarea anormală şi crepitaŃia
sau frecătura.
Primul ajutor:
- nu trebuie să se acŃioneze brutal; victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte
de imobilizarea fracturii;
- se acŃionează la locul accidentului astfel: dacă fractura prezintă hemoragie se va trece la oprirea
hemoragiei şi pansarea rănii; se administrează obligatoriu un calmant; se imobilizează focarul fracturii
cu ajutorul atelelor improvizate (scândurele, placaj, şipci, cozi de mătură etc.) sau special
confecŃionate.

E. Electrocutarea

Electrocutarea este trecerea nemijlocită a curentului electric prin Ńesuturi şi organe iar locul de
pătrundere şi ieşire a curentului electric este întotdeauna însoŃit de leziuni specifice ca de exemplu: la
locul de intrare se constată de obicei o escară (arsură) profundă şi de mică întindere în timp ce la locul
de ieşire pot fi văzute leziuni tisulare (scurgeri de sânge) extinse.
Factorii de gravitate a leziunilor produse de electrocutare:
Gravitatea leziunilor produse de electrocutare este în funcŃie de intensitatea, tensiunea şi de
natura curentului electric (continuu sau alternativ - cel alternativ fiind mai periculos) şi de rezistenŃa pe
care o opune tegumentul (mai mică la umiditate).
Care sunt manifestările locale ale electrocutării?
Manifestările locale ale electrocutării sunt: arsura electrică, coagularea intravasculară, miozita
necrozantă (arsură musculară).
Care sunt manifestările generale ale electrocutării?
Este foarte important de cunoscut calea urmată de curentul electric fiindcă dacă acesta trece prin
organele vitale consecinŃele sunt foarte grave.
Efectele electrocutării se manifestă prin:
a) contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp care nu se poate elibera singur de elementul
electric atins;
b) rigiditatea cutiei toracice care împiedică mişcările respiratorii şi care duce la sincopă
respiratorie urmată de sincopă cardiacă şi moarte;
c) hemiplegie (paralizia membrelor);
d) atrofie optică (orbire);
e) afazie (imposibilitatea de a vorbi);
f) blocaj renal;
g) leziuni digestive ca: necroză pancreatică sau ulcer de stres
Cum trebuie să procedăm în caz de electrocutare?
a) Întrerupem curentul electric de la sursă sau îndepărtăm conductorul electric
b) Îndepărtăm accidentatul de sub acŃiunea curentului electric
ATENłIE! Salvatorul va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi (nu se apucă electrocutatul de
părŃile descoperite).
Scoaterea victimei de sub influenŃa curentului electric se poate efectua acŃionând de la distanŃă cu
o prăjină, scândură sau alte unelte de lemn sau plastic sau cu mâna protejată de mănuşi de cauciuc sau
de o haină groasă şi uscată.
Nu se recomandă acoperirea victimei cu pământ deoarece acest lucru nu are nici un efect ba din
contră se întârzie acordarea eficientă a primului ajutor.
Care sunt măsurile medicale ce trebuiesc luate în caz că electrocutatului i-au fost afectate
organele vitale?
a) anunŃăm urgent serviciul de ambulanŃă;
b) începem imediat manevrele de resuscitare cardiorespiratorii care cuprind două componente:
respiraŃie gură la gură sau gură la nas şi masaj cardiac extern.
După ce victima dă semne că îşi revine, în vederea combaterii şocului îi administrăm pe gură o
soluŃie salină 5%, mai precis o lingură de sare de bucătărie dizolvată într-o cană de 250 ml de ceai sau
apă caldă.

F. Degerături

Degerăturile = sunt leziuni locale datorate acŃiunii frigului sau zăpezii asupra corpului omenesc.
Apar mai frecvent la extremităŃile corpului: mâini, picioare, urechi, nas. Ele pot fi superficiale sau
profunde.
Simptome: În stadiile incipiente sunt nedureroase şi greu de observat; pe măsură ce îngheŃarea
progresează pielea capătă un aspect alb-gălbui, de ceară, şi progresiv apare pierderea sensibilităŃii.
Primul ajutor în astfel de cazuri constă în: presarea continuă şi fermă cu o mână caldă, respirarea
asupra părŃii degerate, fricŃionarea zonei degerate cu alcool sau o mănuşă.
La degerăturile profunde se impune asistenŃă medicală imediată precum tratarea şi pansarea
flictenelor (băşici).
 Pentru prevenirea degerăturilor se recomandă ca pe timpul expunerii la frig să se poarte
echipament corespunzător lejer şi călduros, să se efectueze mişcări continue; se interzice consumul
băuturilor alcoolice; se recomandă consumul ceaiurilor calde şi puŃin îndulcite.

ConsecinŃele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaŃiei de securitate şi sănătate în

muncă

ObligaŃii ale lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă:

- să cunoască caracteristicile şi modul de exploatare al mijloacelor tehnice din dotare;
- să-şi însuşească şi să respecte prevederile legislaŃiei din domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă specifice;
- să participe la toate instructajele planificate, să manifeste receptivitate şi responsabilitate;
- să poarte pe timpul serviciului echipamentul individual de lucru şi de protecŃia muncii
corespunzător activităŃii de îndeplinit, anotimpului, şi stării vremii şi să manifeste grijă faŃă de acesta;
- să comunice imediat angajatorului orice situaŃie care poate constitui un pericol sau accidentele
suferite de propria persoană;
- să coopereze cu angajatorul sau persoana cu atribuŃii în domeniul S.S.M. pentru realizarea
oricăror măsuri sau cerinŃe dispuse în scopul protecŃiei sănătăŃii şi securităŃii lucrătorilor;
- să se prezinte la serviciu într-o stare psiho-fizică bună: să fie odihnit, să nu se afle sub influenŃa
băuturilor alcoolice şi a stupefiantelor, să nu consume pe timpul serviciului băuturi alcoolice sau
stupefiante ori medicamente cu efect similar;
- să nu doarmă pe timpul serviciului;
- să cunoască caracteristicile şi modul de exploatare al mijloacelor tehnice din dotare
- să-şi ajute colegii de serviciu la nevoie;
- să nu întreprindă acŃiuni care i-ar periclita viaŃa ori sănătatea şi să reŃină pe colegii de serviciu
de la astfel de activităŃi.
Nerespectarea acestor obligaŃii atrage după sine: decesul şi incapacitatea temporară de muncă şi
invaliditate.
Pentru a preveni riscurile de accidente şi îmbolnăviri profesionale specifice lucrătorul trebuie să
respecte următoarele reguli:
- să acŃioneze, astfel încât să prevină intoxicaŃia: nu mânuieşte produse cărora nu le cunoaşte
caracteristicile şi modul de utilizare; se va hrăni numai cu mâncare proaspătă (vara nu va lua asupra sa
alimente alterabile), vasele pe care le foloseşte vor fi spălate înainte şi după masă; produsele conservate
se vor servi la o singură masă; se va bea apă numai de la surse care sunt potabile, nu se vor folosi
pentru transportul şi depozitarea apei recipiente cărora nu le cunoaştem provenienŃa; se vor respecta
regulile de igienă individuală şi colectivă (curăŃenie la locul de muncă şi împrejur, spălat pe mâini
înainte de masă);
- să acŃioneze astfel încât să prevină asfixierea: nu efectuează lucrări de sudură în spaŃii închise;
- să prevină exploziile: când simte miros de gaze ia măsuri de aerisire a încăperii, nu foloseşte
flacăra deschisă, nu acŃionează întrerupătorul, anunŃă pe cei în drept; în locurile cu pericol de explozie
nu se intră şi nu se permite accesul cu chibrituri, brichete, Ńigări, blacheuri la încălŃăminte şi
îmbrăcăminte supraelastică, nu se foloseşte flacăra deschisă; fumatul este permis numai în locurile
inscripŃionate corespunzător: "LOC PENTRU FUMAT”;
- să acŃioneze astfel încât să prevină accidentele prin electrocutare: înainte de utilizare verifică
starea echipamentelor de muncă acŃionate electric; nu foloseşte prize şi întrerupătoare, dulii, cordoane
de legătură defecte, fără protecŃie (cordoanele de legătură trebuie sa fie prevăzute cu ştecher); nu atinge
cabluri, tablouri electrice şi nu umblă la acestea; nu se apropie sub limita de siguranŃă de reŃeaua de
înaltă tensiune; nu calcă pe cabluri; nu foloseşte pentru încălzit mijloace electrice improvizate. Orice
defect, neregulă vor fi aduse la cunoştinŃa şefului direct şi electricianului autorizat pentru remediere;
- să acŃioneze astfel încât să prevină loviri sau traumatisme de orice fel: nu se transportă lucrători
la un loc cu materiale; privirea va fi îndreptată permanent către direcŃia de deplasare; urcarea şi
coborârea se vor face cu atenŃie folosindu-se mijloace adecvate - acolo unde este cazul se va folosi
balustrada pentru sprijin; în zone lunecoase (iarna) deplasarea se va face încet cu paşi mărunŃi, mâinile
aflându-se pe lângă corp pentru a interveni la nevoie; nu va face echilibristică pe marginile şanŃurilor
sau prăpăstiilor; deplasarea către serviciu sau casa se va face respectând regulile de circulaŃie pentru
deplasarea pe jos ori cu mijloace de transport în comun sau cele proprietate personală; deplasarea în
zona în care sunt clădiri vechi se va face la o distanŃă suficientă de acestea existând pericolul
desprinderilor accidentale de tencuială, cărămizi, geamuri;
- să prevină muşcăturile produse de câini comunitari: se informează despre specificul zonei, evită
contactul cu aceştia, manifestă atenŃie distributivă, respectă traseele de deplasare, poartă echipamentul
de protecŃie corespunzător - în caz de urgenŃă se anunŃă şeful direct şi se prezintă imediat la serviciile
de specialitate pentru administrarea tratamentului adecvat;
- să prevină degerăturile: poartă îmbrăcăminte şi încălŃăminte lejeră corespunzătoare anotimpului
şi stării vremii; dacă desfăşoară activitatea în aer liber se va mişca continuu şi (după caz) va consuma
ceaiuri calde şi puŃin îndulcite;
- să evite înŃepăturile, tăieturile: va purta încălŃăminte corespunzătoare; nu va călca pe scânduri
care au cuie, pe fiare ascuŃite; la transportul obiectelor (materialelor) care prezintă margini ascuŃite se
vor folosi mănuşi sau palmare - în caz de nevoie se apelează la personalul de specialitate;
- să prevină insolaŃia: acoperirea capului, evitarea expunerii prelungite la soare;
- să respecte traseul de deplasare stabilit de beneficiar, să nu părăsească perimetrul postului
de lucru;
- în caz de furtuni însoŃite de trăsnete salariatul se deplasează urgent către locul de adăpostire:
nu poartă în mâini obiecte metalice; nu foloseşte pentru adăpostire copaci izolaŃi, construcŃii metalice;
nu priveşte afară de la uşă sau fereastră acestea fiind deschise; nu se foloseşte telefonul mobil.
Conducătorul locului de muncă va acŃiona permanent pentru cunoaşterea şi respectarea de către
salariaŃii din subordinea sa a normelor specifice în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă.
 Măsuri privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor

A) Mod de acŃiune în caz de accident:

- accidente uşoare - se aplică tratamentul individual folosind cunoştinŃele dobândite la cursurile
sanitare de prim ajutor;
- accidente grave - se apelează serviciul de ambulanŃă, telefon 112, şi se acordă primul ajutor
astfel: la hemoragii se aplică pansamente compresive iar în cazuri mai grave se va pune garoul (orice
obiect asemănător: curea, cravată etc.); la fracturi ale oaselor lungi se aplică atele; la fracturi ale
coloanei vertebrale nu se mişcă accidentatul până la sosirea ambulanŃei; în caz de electrocutare se va
proceda imediat la întreruperea contactului între conductorul electric şi victimă prin demontarea
siguranŃelor de la tabloul electric, secŃionarea conductorului cu un obiect izolat şi îndepărtarea victimei
prin împingere cu o scândură uscată; în toate cazurile de accident dacă au fost afectate funcŃiile vitale
(inimă, plămâni, creier) se va proceda imediat la resuscitare cardio-respiratorie respectiv efectuarea
masajului cardiac extern şi a respiraŃiei gură la gură sau gură la nas.
B. ObligaŃii ale angajaŃilor în domeniul situaŃiilor de urgenŃă:
a) Să sesizeze şefului direct, conducerii unităŃii orice abatere sau situaŃie care ar putea provoca
evenimente deosebite (scurgeri de lichide şi gaze, spargeri de conducte, scurtcircuite etc.);
b) Să nu arunce beŃe de chibrituri sau resturi de Ńigări aprinse pe jos sau în coşurile de hârtie;
c) Să respecte regulile privind fumatul; fumatul este permis numai în locurile inscripŃionate
corespunzător „LOC PENTRU FUMAT”;
d) Să nu fumeze în locurile unde sunt depozitate materiale combustibile sau unde este afişat
"FUMATUL INTERZIS";
e) Să nu depună pe calorifere, sobe, radiatoare sau alte locuri periculoase hârtii, Ńesături sau alte
materiale combustibile;
f) Este interzis să se depoziteze în încăperi sau în alte spaŃii substanŃe inflamabile;
 g) Este interzis să se folosească prize defecte, cabluri rupte, cu izolaŃia deteriorată sau fără
ştecher;
h) Nu se vor introduce în acelaşi timp mai multe aparate electrice în priză, utilizând dublu sau
triplu ştecher (consumul mare produce deseori scurtcircuite electrice)
i) Se interzice a se umbla la instalaŃii, aparate sau tablouri electrice; orice defecŃiune va fi adusă la
cunoştinŃa personalului autorizat al unităŃii, pentru remediere;
j) Este interzis a se bloca culoarele şi scările de acces cu materiale ce ar împiedica evacuarea
bunurilor în caz de incendiu; uşile de la intrare nu trebuie să fie blocate, trebuie să se deschidă către
exterior;
k) Înainte de părăsirea încăperii se vor scoate din priză mijloacele de încălzit electrice pentru a
preveni posibilele incendii;
l) Nu se va da foc la vegetaŃia uscată;
m) În locurile cu pericol de explozie nu se intră şi nu se permite accesul cu chibrituri, brichete,
Ńigări, blacheuri la încălŃăminte şi îmbrăcăminte supraelastică, nu se foloseşte flacăra deschisă;
n) În caz de cutremur se acŃionează astfel: nu se intra în panică; dacă suntem în clădire ne
adăpostim sub o grindă, tocul uşii, masă, birou - părăsirea clădirii se face după încetarea cutremurului;
dacă suntem afară nu ne deplasăm sau nu staŃionăm în apropierea clădirilor;
În caz de incendiu se procedează astfel:
- se dă alarma, anunŃându-se personalul, pompierii la telefon 112, şeful direct şi conducerea
unităŃii;
- dacă este posibil se întrerupe curentul electric;
- se asigură prima intervenŃie pentru localizarea şi stingerea focului folosindu-se mijloacele de
stingere din dotare; se acŃionează în acelaşi timp cu mai multe stingătoare în direcŃia în care bate
vântul;
- se iau măsuri de evacuare din calea focului în prima urgenŃă a persoanelor, valorilor şi bunurilor
materiale; documentele secrete, valorile, actele de evidenŃă contabilă şi documentele tehnice deosebite
se pun sub pază;
- se vor aplica prevederile din planurile de evacuare
C) Evacuarea lucrătorilor în situaŃii de urgenŃă
O problemă importantă o constituie evacuarea lucrătorilor. Conform prevederilor ConstituŃiei
României, „dreptul la viaŃă precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică sunt garantate".
Evacuarea personalului se face în ordine după un plan bine stabilit.
Conducătorul locului de muncă asigură ordinea la evacuare şi urmăreşte ca tot personalul să
evacueze zona deplasându-se către limita de siguranŃă.
Vor intra în acŃiune echipele de intervenŃie care vor desfăşura activitatea după scenariul dinainte
stabilit.
Conducătorul locului de muncă va acŃiona permanent pentru respectarea normelor specifice în
domeniul situaŃiilor de urgenŃă şi va propune, după caz, stimulente sau sancŃiuni.
 Tematica instruirii la locul de muncă

La Şcoala Breasta, prin politica instituŃiei, angajatorul îşi asumă obligaŃia de a asigura securitatea
şi sănătatea lucrătorilor.
În cadrul responsabilităŃilor sale, angajatorul are printre alte obligaŃii şi pe aceea de a lua măsuri
pentru informarea şi instruirea lucrătorilor.
Una din formele de instruire stabilite prin instrucŃiuni proprii este şi instruirea la locul de muncă.
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv generală şi are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităŃile de prevenire şi
protecŃie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcŃii exercitate.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuŃi la instruirea introductiv
generală, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul societăŃii.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducători direcŃi ai locurilor de muncă, în grupe
de maximum 20 de persoane.
Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Durata instruirii la locul de muncă este de 8 ore.
Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către lucrătorul
desemnat şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana ce efectuează instruirea.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaŃii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de
muncă şi/sau postului de lucru;
 b) prevederile instrucŃiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităŃi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include obligatoriu demonstraŃii practice privind activitatea pe
care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciŃii practice privind utilizarea echipamentului individual
de protecŃie, a mijloacelor de alarmare, intervenŃie, evacuare şi de prim ajutor.
Admiterea definitivă la lucru a lucrătorului instruit se face numai după verificarea cunoştinŃelor
de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire
individuală.

AtribuŃii şi răspunderi în domeniul securităŃii si sănătăŃii în muncă la Şcoala Breasta

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucŃiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesionala atât propria persoana cât şi pe alŃii.
Fiecare dintre aceste faze implica anumite riscuri de accidentare si necesita răspunderi din partea
lucrătorilor, astfel:

să utilizeze corect echipamentele de munca;

să nu procedeze la scoaterea din funcŃiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii echipamentele de munca, să utilizeze corect aceste
dispozitive;

să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorului desemnat orice situaŃie pe care o
considera un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

să aducă la cunoştinŃa conducătorului locului de munca şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;

să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătorul desemnat atât timp cit este necesar, pentru
a face posibila realizare oricăror masuri sau cerinŃe dispuse de către inspectori de munca sau inspectorii
sanitari, pentru protecŃia sănătăŃii şi securităŃii lucrătorilor;

să coopereze cu angajatorul şi/sau lucrătoruI desemnat, atât timp cit este necesar, pentru
a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiŃiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate în domeniul sau de activitate;

să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaŃiei in domeniul securităŃii şi sănătăŃii
în munca şi masurile de aplicare a acestora;

să dea relaŃiile solicitate de către inspectori de muncă şi inspectori sanitari .
Salariatul trebuie sa se afle in stare buna psiho-fizică, sa fie odihnit şi să nu se afle sub influenŃa
alcoolului sau stupefiantelor, să nu consume alcool sau stupefiante în timpul programului de lucru.

Principalele acte normative cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă

ConstituŃia României ;

Codul Muncii;

Legea SecurităŃii şi SănătăŃii în Muncă nr. 319 / 2006;

H.G. 1425 / 2006 privind Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 319/2006;

H.G. 971 / 2006 privind cerinŃele minime de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;

H.G. 1048 / 2006 privind cerinŃele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecŃie la locul de muncă;

H.G. 1091 / 2006 privind cerinŃele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă;

H.G. 1146 / 2006 privind cerinŃele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă
de către lucrători a echipamentelor de muncă;

HOTARÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătăŃii lucrătorilor;

H.G. 1028 / 2006 privind cerinŃele minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare;

Acordarea primului ajutor;

Regulamentul intern este un act normativ pentru uz intern, prin care sunt stabilite regulile
referitoare la organizarea şi disciplina muncii în unitate, drepturile, obligaŃiile şi răspunderile
conducerii unităŃii precum şi drepturile, obligaŃiile si răspunderile angajaŃilor.

Verificarea cunoştinŃelor în domeniul securităŃii muncii

Numele şi prenumele:___________________________________
FuncŃia: _____________________________
Data: ___________________________

1. Principalele acte normative care reglementează securitatea şi sănătatea muncii în

activitatea didactică sunt:
a) Legea nr. 319/2006.
b) Legea securităŃii şi sănătăŃii în muncă nr.319/2006.; Norme metodologice de aplicare a legii
securităŃii si sănătăŃii în muncă, Legea 53/2003M, Primul ajutor la locul accidentului instrucŃiuni
proprii de securitate şi sănătatea muncii
c) Nici unul din aceste acte normative.
 2. Măsurile de securitatea muncii se asigură:
a) Personalului unităŃii pe timpul desfăşurării activităŃilor de serviciu.
b) Personalului unităŃii pe timpul desfăşurării unor activităŃi de serviciu în alt loc de muncă;
c) Personalului unităŃii pe timpul participării acestora la diferite forme de pregătire
d) Tuturor categoriilor de personal enumerate
3. Instruirea lucrătorilor in domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă cuprinde următoarele
faze:
a) Instruirea introductiv generală;
b) Instruirea la locul de muncă;
c) Instruirea periodică (reinstruirea)
4. Durata instruirii introductiv generale şi instruirii la locul de muncă este de :
a) 4 ore; b) cel puŃin 8 ore; c) 2 ore.
5. ObligaŃiile lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă sunt :
a) să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu
instrucŃiunile primite de la angajator, astfel încât şi nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională propria persoană cât şi pe alŃii;
b) să utilizeze corect orice maşină, aparat, unealtă instalaŃie sau substanŃe periculoase
c) să utilizeze corect echipamentul individual de protecŃie acordat, şi după utilizare să-l înapoieze
sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
6. Ce cuprinde securitatea şi sănătatea în muncă?
a) ansamblu de activităŃi instituŃionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiŃii în
desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieŃii, integrităŃii fizice şi psihice, sănătăŃii lucrătorilor şi a
altor persoane participante;
b) masuri de prevenire a accidentelor de muncă;
c) evaluarea riscurilor de accidente si îmbolnăviri profesionale.
7. AngajaŃii care beneficiază de echipament individual de protecŃie au următoarele obligaŃii
a) să cunoască caracteristicile şi modul corect de utilizare a echipamentului individual de
protecŃie din dotare;
b) să poarte echipamentul individual de protecŃie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă;
c) să utilizeze echipamentul individual de protecŃie numai în scopul pentru care acesta a fost
atribuit
8. Accident de muncă este vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaŃia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă invaliditate sau deces. Este de
asemenea accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită cu acordul angajatorului;
b ) accidentul suferit în cadrul activităŃilor cultural-sportive organizate;
c) accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acŃiuni întreprinse din proprie iniŃiativă
pentru salvarea de vieŃi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninŃa avutul
public sau privat;
9. Din punct de vedere medical supravegherea activă a sănătăŃii angajaŃilor se realizează
prin:
a) examen medical la angajarea în muncă;
b) controlul medical periodic;
c) examen medical la reluarea activităŃii
10. Care sunt echipamentele care se folosesc de salariaŃi în procesul muncii – condiŃii
a) echipamente tehnice: maşini, instalaŃii, utilaje, aparatură, dispozitive, unelte etc.;
b) echipamentul individual de protecŃie - se acordă gratuit;
c) echipamentul individual de lucru - se suportă 50% de angajator şi 50% de angajat;
11. Controlul medical periodic se efectuează obligatoriu salariaŃilor astfel:
 a) celor care lucrează în condiŃii de expunere la factori nocivi profesionali;
b) celor care desfăşoară activităŃi cu risc de transmitere al unor boli profesionale;
c) tuturor angajaŃilor
12. Mod de acŃiune în caz de producere a unui eveniment:
a) se iau masori de imobilizare a infractorilor apelându-se după caz la colegi sau echipa de
intervenŃie, la nevoie se folosesc pentru apărare orice mijloace;
b ) se anunŃă poliŃia sau jandarmeria pentru a preda infractorii;
c) nu se părăseşte obiectivul
13. Accidentul de muncă se clasifică astfel:
a) accident care produce I.T.M.(incapacitate temporari de muncă) de cel puŃin trei zile;
b) accident care produce invaliditate;
c) accident mortal;
d) accident colectiv - când sunt accidentate cel puŃin trei persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi
cauză.
14. Cum acŃionaŃi în caz de ploi torenŃiale, furtuni, trăsnete?
a) vă adăpostiŃi în locuri sigure: încăperi, gherete, şoproane etc.
b) nu vă adăpostiŃi sub copaci izolaŃi, lângă construcŃii metalice, pe văi;
c) nu alergaŃi, nu folosiŃi telefonul mobil, nu ŃineŃi în mână obiecte metalice.
15. Care din următoarele condiŃii trebuie să le îndeplinească o persoana pentru angajarea
în muncă?
a) să fie apt medical;
b) să aibă pregătirea şi priceperea necesare activităŃii de executat;
c) să aibă cel puŃin 18 ani
16. Vă deplasaŃi pe jos în timpul şi in interesul serviciului. Pe unde traversaŃi strada?
a) pe trecerile de pietoni prevăzute cu indicatoare sau marcaje;
b) pe trecerile de pietoni prevăzute cu semafor electric;
c) pe la colŃul intersecŃiei

Punctaj Rezultat Semnătură verificator

Notă: Se consideră admis la lucru cel care întruneşte minim 10 puncte.

Şcoala Breasta
Data: 15.09.2007

Fişa de evaluare a riscului

Punctaj
Nr. Coeficient
Indicatori Nesatisfăcător Mediu Foarte bun
Crt. de pierdere
0 1 2 3 4 5
Echipamentele de prim ajutor sunt adaptate
1 X 1, 5
riscurilor specifice?
2 Exista truse de prim ajutor? X 2, 0
3 ConŃinutul lor este verificat periodic? X 1, 5
Exista indicatoare care sa semnalizeze locul
4 X 1, 0
de amplasare al truselor?
5 Este accesibil locul de amplasare a truselor? X 1, 0
Personalul de la locul de munca cunoaşte
6 X 2, 0
modul de utilizare a truselor de prim ajutor?
Sunt elaborate instrucŃiuni pentru acordarea
7 X 2, 0
primului ajutor?
Personalul de la locul de muncă are
8 cunoştinŃele necesare acordării primului X 2, 0
ajutor?
 Scala de cotare a gravităŃii consecinŃelor

Clase de gravitate Gravitatea consecinŃelor

Neglijabile ConsecinŃe minore reversibile cu incapacitate de
muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice
(vindecare fără tratament).
Mici ConsecinŃe reversibile cu incapacitate de munca
previzibila de 3-45 zile care necesită tratament
medical
Medii ConsecinŃe reversibile cu incapacitate de munca
previzibila intre 45-180 zile care necesită
tratament medical si prin spitalizare.
Mari ConsecinŃe ireversibile cu o diminuare a
capacităŃii de muncă de maximum 5o%
(invaliditate gradul III).
Grave ConsecinŃe ireversibile cu pierderea capacităŃii
de muncă între 50-100 %,. dar cu posibilitatea de
autoservire (invaliditate gradul II)
Foarte grave ConsecinŃe ireversibile cu pierderea totala a
capacităŃii de munca si a capacităŃii de
autoservire (invaliditate gradul I)
Maxime DECES