Sunteți pe pagina 1din 10

Femeia bizantina

Introducere
Femeia bizantina a inceput sa cunoasca un interes serios din partea istoricilor abia
de doua decenii, cercetarea fiind ingreunata de faptul ca aproape toti istoricii care au avut
ca preocupare istoria Bizantului s-au concentrat in mod predilect asupra activitatii
barbatilor. Izvoarele istorice sunt bogate in informatii despre intrigile politice si de la
curte, despre afacerile diplomatice, controversele religioase si confruntarile militare.
Femeile au fost mentionate sporadic, cu exceptia celor din familia imperiala. In Vietile
sfintilor femeile detin un rol secundar ele sunt fie sotii sau surori ale ascetilor, fie
peregrine pe langa unele lacasuri sfinte sau femei inzestrate cu darul vreunui miracol.
Biografiile femeilor care urmeaza calea sfinteniei sunt izvoare foarte rare. ot
astfel, regulamentele manastirilor de maici au a!uns la noi intr-un numar foarte restrans,
comparativ cu cele ale manastirilor de calugari. "ricum, este stiut faptul ca numarul
manastirilor de mona#i era cu mult mai mare decat al celor de maici, drept pentru care si
informatiile despre femeile care au ales calea manastirii sunt mai putine. $n izvor mai
generos de informatie privitor la conditia femeii il reprezinta compilatiile de drept civil si
canonic, insotit de comentarii aferente asociate cu #otararile tribunalelor ecleziastice.
%ocumentele monastice evidentiaza rolul pe care l-au !ucat femeile in ceea ce priveste
proprietatile funciare, mai ales atunci cand este vorba despre donatii catre manastiri.
&celasi lucru este valabil si in cazul putinelor testamente scrise de femei care s'au mai
pastrat.
Intr-un studiu dedicat femeilor, istoricul &lice (ar) albot vorbeste despre
societatea patriar#ala a Bizantului care avea o atitudine ambivalenta fata de femeie,
atitudine ce se manifesta in modul cel mai explicit prin antiteza frecvent operata intre *va
si Fecioara (aria cea dintai este denigrata fara incetare pentru ca l-a ispitit si l-a
convins pe &dam sa manance din pomul interzis al cunostintei, si deci reprezinta cauza
pacatului originar, cea de-a doua, venerata ca (aica pura si neintinata a %omnului al
carei Fiu a pogorat din ceruri pentru a izbavi lumea de pacate si a oferi umanitatii
posibilitatea mantuirii si a vietii vesnice.
+oeta ,asia -secolul al I.-lea/ enunta cu acuitate si concizie dubla natura a femeii
in sc#imbul de replici purtat cu imparatul #eop#ilos. ,and acesta a incercat sa o atace
pe *va, spunand0 Izvor si cauza pentru toate neplacerile omenesti a fost o femeie, ,asia
i-a luat imediat apararea precursoarei sale raspunzand si calea intregii regenerari umane
a pornit de la o femeie.
In lumea bizantina a existat mereu o tensiune intre idealul ascetic crestin al
fecioriei si celibatului, pe de o parte, si promovarea casatoriei, pe de alta parte.
,asatoria oferea o solutue legitima a relatiilor sexuale si proceratiei, indispensabila
pentru perpetuarea spetei. ,asatoria reprezenta o taina sfanta a Bisericii si familia
nucleul societatii. 1olul femeilor consta in cresterea copiilor, femeia bizantina fiind cel
mai des elogiata pentru misiunea ei materna. 2unt frecvente descrierile care ne prezinta
mamele in ipostaza de educatoare tandre si afectuoase, preocupate de evolutia spirituala a
fiilor lor0 le predau +salmii, le povesteau intamplari biblice sau din viata sfintilor. In
romanele bizantine frumusetea feminina si relatiile amoroase erau apreciate pozitiv.
otusi, femeile erau privite cu suspiciune, ele reprezentand un potential obiect al
ispitei. In perioada menstruala erau considerate impure, iar in cele patruzeci se zile ale
le#uziei treceau drept fiinte slabe si nedemne de incredere. *le erau victime ale
nenumaratelor forme de discriminare , ca de exemplu in ceea ce priveste conditia lor
legala, accesul la instructie si libertatea de miscare. 2i in literatura erau reprezentate cu o
conotatie negativa, apelandu-se la sintagme speciale sau la metafore -descrierea pacatelor
femeiesti/.
,u rare exceptii, putinele femei care urmau calea sfinteniei depuneau !uramantul
de intrare in viata mona#ala ca fecioare, refuzand in acest fel sexualitatea, sau erau
vaduve, cu o viata con!ugala inc#eiata. Idealul femeii sfinte reclama renegarea propriei
feminitati si concurenta cu idealul mona#ic barbatesc. &u existat femei care in practica
vietii ascetice, au a!uns sa sa manance atat de putin incat sanii li s-au stafidit, iar ciclul
menstrual li s-a intrerupt.
*ste semnificativ faptul ca, desi rolurile de general, medic sau atlet erau rezervate
in mod normal barbatilor, staretele erau si ele incura!ate sa isi comande propriile trupe,
sa se ingrie!asca spiritual de macile incercate de boala, sa supraveg#eze exercitiul aspru
al regimului mona#al la care se supunea multimea de credincioase. 3ici femeile
inzestrate cu talent literar nu ezitau sa prezinte stereotipul negativ al sexului din randul
caruia faceau parte. #eodora 2)nadena, fondatoarea manastirii (aicii %omnului a
3einduplecatei 3ade!di -sec. .IV/ isi indemna staruitor stareta sa-si invinga innascuta
slabiciune femeiasca sa-si suflice manecile si sa isi asume o atitudine #otarat
masculina. ,u putini ani inainte, imparateasa-mama #eodora +aleolog#ina -fondatoare a
manastirii din 4ips/ spunea ca femeile sunt lipsite de putere de la natura si au nevoie de
protectie.
4egislatia bizantina prote!a unele drepturi ale femeii, ca acela de a mosteni si de a
lasa mostenire. Fii si fiicele aveau drepturi egale asupra proprietatii familiei. Femeii ii era
garantata posesia dotei oferite de familia sa cu ocazia nuntii. &cest drept de a mosteni si
de a lasa mostenire bunurile familiei a permis multor femei sa acumuleze averi mari, pe
care le puteau folosi in scopuri caritabile, de mecenat in arta, pentru a fonda o manastire ,
pentru ac#izitionarea de terenuri sau pentru investitii in afaceri. ,u toate acestea, o mare
parte din legislatie discrimina femeile si le dezavanta!a, spre exemplu, legile cu privire la
divort sau adulter. Femeile apareau in procese in diverse roluri ca persoane care fac
recurs, ca persoane c#emate sa depuna marturie, desi marturiile lor erau considerate mai
putin credibile decat cele ale barbatilor.
%ispozitia ,odului iustinian conform careia femeia nu putea depune marturie in
cazul unui testament este reconfirmata de legislatia ulterioara. Novella .4VIII a lui 4eon
al VI-lea le interzicea femeilor sa asiste ca martore la stipularea contractelor de afaceri.
(otivatia este ca femeile nu trebuie sa frecventeze tribunalele unde sunt prezenti multi
barbati, nici sa intre in c#estiuni ce-i privea pe barbati. &ceeasi lege, totusi, acorda
femeilor dreptul de a depune marturie in situatiile care tineau de sfera lor. In ciuda
interdictiilor legale un anumit numar de documente au semnaturile unor astfel de martori
femei.
CAPITOLUL I
Viata femeii bizantine din clasa de mi!loc cunoaste trei etape copilaria, peroada
casatoriei si a maternitatii si vaduvia si batranetea.
In Bizant copilaria era scurta si plina de riscuri pentru fetite mai mult decat pentru
baieti care beneficiau de un tratament preferential. +arintii isi doreau sa aiba urmasi de
sex masculin, bucuria de a avea un baiat fiind dubla, asa cum spunea #eodor +rodomos
intr-una din creatiile sale poetice. *xista documente care atesta faptul ca infaticidul
feminin era o metoda la care se apela in unele situatii fetite sufocate sau abandonate pe
strazi pentru a tine sub control situatia membrilor familiilor, practica care era interzisa
de dreptul civil si de cel canonic. Fetitele erau intarcate mai devreme decat baietii fapt ce
ducea la cresterea riscurilor de a fi expuse la boli infectioase si deci si mortalitatea in
randul lor era mai mare decat in randul baietilor.
+osibilitatile fetelor de instruire erau reduse, ele nefrecventand scoli cu program
regulat. Incepand cu varsta de sase-sapte ani luau lectii acasa de la parinti sau tutori. In
manastiri se predau lectii de tip regular care erau destinate insa la orfanelor crescute aici
sau novicelor mai tinere care se pregateau sa intre in viata mona#ala. ,u putine exceptii
instructia fetelor din Bizant se limita la a sti sa citeasca, sa scrie, la memorarea +salmilor
si la studiul 2fintei 2cripturi. Fetele de origine aristocratica aveau mai multe posibilitati
de a-si continua studiile, printre ele aflandu-se si cateva care manifestau interes pentru
literatura. ,u toate acestea, dupa cum spune si &lice (ar) albot, c#iar si o femeie ca
Irina ,#umnaina elogiata de un istoric din vremea sa pentru profunzimea cunostintelor
si, nu mai putin, pentru dovedirea dovedita in studiul 2cripturii si al invataturii bisericesti
concepea scrisori desfigurate pur si simplu de greseli de ortografie si gramaticale.
%oar in situatii speciale o fata a!ungea sa citeasca scriitori antici si sa studieze mai multe
discipline.
Inainte de casatorie fetele statea inc#ise in casa, ferite de privirile strainilor si de
orice le-ar fi amenintat fecioria. ,and solii imperiali aflati in cautarea unei sotii demne de
imparatul ,onstantin al VI-lea au sosit la locuint lui +#ilaretos (ilostivul, acesta nu i-a
acceptat cererea de a-i vedea nepoatele0,#iar daca suntem saraci, fiicele noastre nu si-au
parasit niciodata iatacul. #eodor 2tuditul aducea elogii mamei sale pentru felul in care
si-a prote!at fiica de orice contact cu barbatii. 5e6aumenos recomanda paintilor sa-si
pastreze fiicele izolate si ferite de priviri straine. %aca totusi ieseau din casa acest lucru
trebuia sa se intample numai in scopuri acceptate de societate -participarea la liturg#ie/.
Fetele isi dedicau cea mai mare parte a timpului lor activitatilor domestice, pregatindu-se
pentru viata con!ugala cand urmau sa devina stapanele casei. Invatau de mici sa toarca, sa
teasa si sa brodeze. $na dintre putinele descrieri ale copilariei feminine care s-au pastrat
se datoreaza lui +sellos si face parte din encomionul adresat unicei sale fete moarta
probabil de variola la varsta de noua sau zece ani. +sellos ii lauda religiozitatea,
pudoarea, indemanarea la lucrul cu acul si inclinarea spre invatatura. 2t)liana asista cu
regularitate la slu!bele bisericesti de dimineata si seara, ii placea sa cante +salmi si imnuri
si iubea in mod special anumite icoane. Inca de timpuriu facea acte de caritate a!utandu-i
pe cei nea!utorati si pe bolnavi. Fetita era foarte afectuoasa cu parintii, ii imbratisa si ii
saruta, le sedea adesea pe genunc#i. (oartea ei a fost o mare lovitura pentru +sellos si
sotia lui.
$na din putinele forme de recreere pe care le avea la indemana o fata era vizitarea
bailor publice unde putea sa vorbeasca cu prietenele sale. " fata provenind dintr-o familie
buna, ca #eofana, viitoarea sotie a lui 4eon VI nu iesea din casa pana la asfintitul
soarelui, astfel reducandu-se posibilitatea ca privirile strinilor sa se indrepte asupra ei.
Fetelor li se ingaduia sa-si insoteasca parintii daca acestia mergeau sa vada vreo biserica,
sa faca o vizita vreunui om sfant sau sa contemple vreo procesiune. &veau la dispozitie
papusi de ceara sau argila, se !ucau cu mingea confectionata din piele moale. +entru un
!oc asemanator sotronului foloseau cinci pietre mici -pentalitha/. In plus !ocurile in
travesti erau foarte amuzante pentru ele. #eodoret din ,)rus descrie cateva fete
deg#izate in calugari sau demoni. Biograful sfantului 2imeon 3ebunul nu privea cu oc#i
buni copilele care cantau pe strazi, observand ca atunci cand vor creste mari vor deveni
prostituate.
,opilaria se sfarsea odata cu pubertatea, care de obicei era urmata de logodna sau
de nunta. Faptul ca fetele se casatoreau destul de devreme si aveau copii de timpuriu
constituia o regula in Bizant. " alta alternativa a fetelor era intrarea la manastire. 4a
inceput legislatia bizantina permitea ca o fata sa poata fi logodita de la varsta de sapte
ani, mai tarziu limita de varsta urcand pana la 78 ani. 4egile erau insa ignorate, fetitele
logodindu-se de multe ori la varsta frageda de 9 ani. +entru casatorie varsta minima
admisa de lege era de deoisprezece ani la fete si paisprezece ani la baieti. , dar cea
normala se apropia mai curand de 79 ani, respectiv 8' de ani. 1areori se intampla ca o
femeie sa se casatoreasca la 8' de ani sau mai mult cum a fost #omais din 4esbos care
spa casatorit la varsta de 8: de ani. +rincipalul motiv pentru care erau preferate
casatoriile intre adolescenti era importanta acordata virginitatii fetei alese. $n alt motiv,
trecut sub tacere, consta in dorinta de a valorifica la maxim anii de fertilitate. %ata fiind
rata crescuta a mortalitatii infantile, o femeie trebuia sa aduca pe lume mai multi copii
pentru a fi sigura ca supravietuia vreunul. 4uand in calcul faptul ca multe femei mureau
in floarea varstei daca treceau de copilarie, media lor de viata a!ungea la aproximativ ;9
de ani era necesar sa se casatoreasca si sa dea nastere copiilor de indata imediat ce erau
apte fizic de acest lucru.
,asatoriile erau aran!ate de parinti care acordau o mare importanta consideratiilor
de natura economica, precum si relatiilor de familie. ,eremonia de logodna cuprindea
prezentarea unui dar prenuptial plus ec#ivalentul acestuia in bani. %aca insa logodna era
rupta de baiat, fata putea sa isi pastreze darul -arra/. %e regula, femeile acceptau
logodnicul ales de femeie, desi nu era exclusa posibilitatea ca ele sa opuna rezistenta0 de
exemplu, daca erau #otarate sa depuna legamantul de calugarie, urmand sa traiasca dupa
statutul fecioarelor consacrate sau daca aveau obligatii in legatura cu tanarul ales pentru
ele. 2pre exemplu, o fetita de 78 ani din *pir, logodita de la 9 ani ameninta ca se sinucide
in cazul in care va fi fortata sa se casatoreasca, insa familia reuseste sa anuleze logodna in
instanta. %ocumentele tribunalelor ecleziastice pastreaza probe ale rezultatelor tragice
inregistrate in cazul unor logodne sau casatorii premature. *ste cazul fetei care la 77 ani
isi consumase de!a maria!ul, ramanand cu organele sexuale consumate pentru totdeauna.
In !urul anului 7;'', 2imonis, fiica lui &ndronic al II-lea, avea numai 9 ani cand s-a
casatorit cu suveranul regatului 2erbiei, care era om in toata firea. 2imonis a fost afectata
de pe urma raporturilor sexuale premature, care au impiedicat-o mai tarziu sa faca copii.
$n element esential al casatoriei consta in obligatia familiei sotiei de a-i prezenta
sotului o zestre. 2otia ramanea proprietara dotei pana la moarte, ceea ce insemna ca dota
facea parte din mostenirea familiei, sotului fiindu-i garantat in sc#imb uzufructul unui
ec#ivalent in ban sau al unei proprietati, cu drept de admnistrare. %aca sotul murea
inaintea sotiei sau casatoria se inc#eia cu un divort, sotia redobandea intregul control al
dotei. %aca insa murea ea mai intai si nu avea copii, zestrea ii revenea familiei sale. %aca
existau copii, acestia o mostenea, c#iar daca sotul continua sa administreze dota pana la
moarte. ,ontractul matrimonial prevedea ca si sotul sa ofere sotiei un dar substantial.
,ontributia pretinsa sotului se numea la origine donatio propter nuptias si, in epoca
iustiniana, avea o valoare egala cu dota. ,u trecerea timpului, valoarea acestei contributii
se va diminua. ,u incepere din secolul al I.-lea, acest dar va fi numit hypobolon de
regula era corespondentul unei !umatati sau al unei treimi din dota. %aca sotul murea
inaintea sotiei si nu avea copii, sotia primea #)pobolonul in intregime< daca aveau copii il
impartea cu ei. Incepand din secolul al .-lea este atestat un dar matrimonual suplimentar
din partea barbatului, thertron. *l urca pana la a doistrezecea parte din zestre si se afla
sub controlul total al sotiei, ramanand proprietatea ei exclusiva daca relatia con!ugala se
inc#eia prin divort sau daca sotul murea.
%e regula, parintii erau cei care aran!au casatoriile, dar aceasta nu insemna ca in
Bizant nu existau si aventuri romantice. 4a nivelul cel mai inalt al societatii putem invoca
pasiunea lui &ndronic I pentru +#ilippa, fiica lui 1a)mond de +oitiers -cei doi flirtasera
in &ntio#ia/, sau relatia sa cu verisoara #eodora ,omnena, alaturi de care a fugit in
,aucaz. Viata sfintei Irina din Chrysobalanton consemneaza nefericita intamplare a doi
logodnici din ,appadocia. Fata se #otaraste sa rupa logodna si sa intre la manastire in
,onstantinopol, dar la scurta vreme isi da seama ca a comis o teribila greseala0 suferea
disperat de dorul logodnicului ei, a!ungand c#iar sa ameninte cu sinuciderea in cazul in
care nu va reusi sa il vada. 4a randul lui, nici baiatul nu-si putuse uita logodnica si,
disperat, a apelat la un vra!itor care l-a a!utat sa isi recupereze logodnica pierduta. 4a
sfarsit, pentru a o elibera pe tanara calugarita de pasiunea pentru ex-logodnicul ei, stareta
Irina in persoana s-a vazut nevoita sa ii condamne pe cei doi amanti in contumacie. In
aceeasi Viata este relatata povestea unui lucrator in vie, 3icolae, care s-a indragostit de o
calugarita de la manastirea ale carei podgorii le avea in gri!a.
2impatia de care se bucura iubirea romantica se reflecta in popularitatea
romanelor &ntic#itatii tarzii, cel putin in anumite cercuri< acest gen este readus la viata in
secolul al .II-lea. 1omanele erau interpretate uneori in c#eie alegorica si receptate ca
reprezentari ale luptei sufletului pentru mantuire si ale c#emarii lui dumnezeiesti, dar
trebuie sa fi avut si reputatia unor opere de aventuri si evadare din real. +oemul epic
Digenis Akritas cuprinde numeroase episoade romantice, in special cel in care %igenis se
indragosteste de *vdo6ia0 tanarul o vede la fereastra si este fermecat de frumusetea ei
pana intr-atat incat nu mai poate nici sa bea, asa ca se intoarce la castel pentru a o rapi si
pentru a o lua de sotie.
3unta se desfasura conform ritualului matrimonial, cu ceremoniile si celebrarile
specifice. %upa o baie rituala, mireasa imbraca vesmintele albe si se indrepta spre
biserica, unde cei doi primeau binecuvantarea unui preot care le aseza pe crestet
coroanele de miri. 2otul si sotia sc#imbau verig#etele si beau vin din acelasi potir. +e
urma, perec#ea era insotita pana la casa mirelui de un alai de prieteni care intonau
cantece in cinstea mirilor -epithalamia/. $rma petrecerea in timpul careia tanara perec#e
se retragea in camera nuptiala. &ici sotul daruia miresei sale centura matrimoniala si tot
aici se consuma unirea celor doi miri, in timp ce oaspetii continuau sa petreaca.
+rincipalul scop al casatoriei era nasterea de prunci. *i erau continuatori ai
familiei si le revenea misiunea de a transmite din generatie in generatie bunurile
mostenite, de a-si ingri!i parintii batrani, de a-i inmormanta si de a-i pomeni cum se
cuvine. &bsenta copiilor intr-o casatorie producea sotilor o mare amaraciune. %igenis si
*vdo6ia erau cu fiecare zi mai intristati din cauza sterilitatii, vapaie de nestins mai mult
decat dureroasa. $n loc comun al #agiografiei il reprezinta nefertilitatea parintilor
sfantului, acesta fiind o problema pentru cuplurile din epoca medievala. %e exemplu,
parintii #eop#anei, viitoarea imparatesei sfinte, prima sotie al lui 4eon al VI-lea,
deplang neputinta lor de a avea un copil, considerandu-si soarta mai amara decat
moartea. In cele din urma, reusesc sa dea viata unei copile, dupa ce merg zi de zi la o
biserica din ,onstantinopol, unde se roaga 2fintei Fecioare si o implora sa le daruiasca un
urmas. $nele femei recurgeau la amestecuri despre care se credea ca favorizeaza
fertilitatea si care erau preparate din sange de iepure, grasime de gasca, rasina de brad.
&lte cupluri sterile apelau la medici. In Viata Sfantului Antonie cel Nou, un proprietar de
pamant promite unui medic ca ii va ceda o treime din pamanturile sale daca-l va a!uta sa
aiba un fiu. (edicul, care era de fapt sfantul, sub o alta infatisare, pretinde sa fie platit cu
7' cai de lupta, omul fiind de acord pe loc sa-i indeplineasca cererea. $n alt instrument
popular pentru evitarea sterilitatii era amuleta magica. *xistau femei atat de disperate,
incat a!ungeau sa simuleze graviditatea si le#uzia. ,opilul pe care il aratau apoi sotului
era un mostenitor nelegitim, cumparat de la vreo femeie de conditie modesta care nu isi
putea permite sa il creasca. &lte cupluri adoptau un copil, cum va proceda (i#ail +sellos
dupa moartea fetitei sale, 2t)liana. +entru determinarea sexului mult asteptatului prunc,
parintii puteau recurge in timpul raportului sexual la practici si retete populare, toate
tinand de domeniul superstitiului.
,ele mai multe femei tineau sa aduca pe lume cat mai multi copii, astfel incat sa
asigure supravietuirea cel putin a unora dintre ei. 3 u practicau, prin urmare, controlul
nasterilor sub nici o forma. &laptarea la san dura in mod normal 8-; ani si era in acelasi
timp o maniera de contraceptie naturala, c#iar daca nesigura. 2ervea, cel putin, la marirea
intervalului dintre nasteri. otusi, in putinele cazuri in care dispunem de informatii
precise cu privire la datele de nastere ale copiilor in cadrul unor familii, aflam ca nasterile
se produceau aproape an de an -nu se stie, insa, daca pruncii erau alaptati la san/. %e
pilda, mama lui =rigorie +alamas a nascut 9 copii intr-un interval de > ani. 4a fel s-a
intamplat in secolul al .V-lea cu *lena Sphrantes, sotia istoricului. %estinul fiilor *lenei
reflecta rata ridicata a mortalitatii infantile in acea epoca doar doi copii din cinci au
supravietuit. In ceea ce ii priveste pe ceilalti, unul a murit la > zile, unul la ;' de zile, iar
al treilea cu putin inainte de a implini ? ani.
%e obicei, femeile nasteau acasa, asistate de o moasa, de rude, de vecine.
Ilustratiile manuscriselor ne infatiseaza femei insarcinate, pe punctul de a naste in
picioare, sezand, intinse pe pat. " lista de instrumente c#irurgicale cuprinde si un scaun
pentru nasteri. In situatii speciale femeile puteau recurge la serviciile unor spitale
rezervate gravidelor0 este cazul refugiatelor sarace din &lexandria secolului al VII-lea.
+atriar#ul Ioan cel (ilostiv a desc#is in diferite zone ale orasului nu mai putin de sapte
maternitati, fiecare avand :' de paturi. 4e#uzele puteau ramane in aceste spitale pana la o
saptamana dupa ce au nascut. 4a plecare primeau o suma ec#ivalenta cu o treime dintr-o
moneda de aur.
%aca durerile nasterii puneau probleme sau daca apareau complicatii in momentul
respectiv, se putea recurge la diferite feluri de asistenta0 medicala, magica, spirituala.
&stfe, mama sfintei #eop#ana, &nna, primeste un a!utor miraculos in timpul travaliului,
gratie cingatorii pe care sotul ei i-o adusese de la o biserica inc#inata 2fintei Fecioare. "
femeie a indurat c#inurile nasterii 8' de zile izbutind in sfarsit sa nasca dupa ce 4uca
2tilistul i-a oferit o farama de paine sfintita si de ag#iasma. Viata Sfantului Ignatios ne
prezinta cazul unei femei care nu reusea sa nasca pentru ca fatul nu era asezat in pozitie
corecta. ,#irurgii erau pregatiti sa practice embriotomia extirparea fatului pentru a o
salva. Viata copilului avea sa fie totusi salvata poala mantiei 2fantului Ignatios, pusa
peste pantecul mamei a ingaduit in cele din urma desfasurarea fireasa a nasterii.