Simbolul Apostolic

Simbolul apostolic este cea mai veche marturisire de credinta crestina.

Dupa pogorarea Sf. Duh, inainte de a se desparti, Apostolii au compus un Simbol de credinta
nescris, care sa constituie schema invataturii crestine - necesara in opera lor misionara. Denumirea
de simbol vine de la grecescul "symbolon" care inseamna indiciu, semn - aici fiind "semnul
adevaratei credinte". Symbolon mai poate insemna si o lucrare comuna a mai multora. Simbolul de
credinta era un rezumat al invataturii crestine pe care credinciosii il rosteau pe dinafara cu ocazia
Botezului si in cadrul serviciului liturgic. In secolul I, Simbolul de credinta a fost impartit in !"
articole - corespunzator celor !" Apostoli.
#u este usor sa se gaseasca forma originala, autentica a acestui Simbol, avand in vedere ca ne-au
ramas forme mai tardive - originalul s-a pierdut. ersiunea latina, cea mai veche, e cea pastrata in
$omentariul lui %ufin.
&riginea apostolica a Simbolului de credinta al Bisericii romane pare destul de verosimila.
Severitatea, simplicitatea, scurtimea si stilul sau lapidar atesta o inalta vechime pentru Simbolul de
credinta. 'attenbuschi sustine ca Simbolul a aparut la %oma, in (urul anilor !))-!").
Simbolul de credinta apostolic este o piesa de importanta pentru practica si credinta Bisericii
primare. Acesta nu este atat o piesa literara, cat un instrument practic necesar celor care se botezau
si agentilor misionari. De aici scurtimea, simplitatea si forma sa schematica.
*ara a fi inspirat, asa cum s-a pretins, Simbolul apostolic reprezinta un document oficial al Bisericii
de o importanta covarsitoare. +l e primul catehism al crestinismului si prin aceasta primul manual
de doctrina.
Acest Simbol a fost obiectul a numeroase comentarii. ,rimii autori patristici care-l comenteaza in
Apus sunt- %ufin, Ambrozie, #iceta de %emesiana, *er. Augustin si ,etru .risologul/ in &rient- Sf.
$hirii al Ierusalimului.
$uprinsul Simbolului apostolic nu e nici mare, nici complicat. +l e alcatuit, in cea mai mare parte,
din afirmatii privitoare la Sf. 0reime si la .ristos. in apoi ideile despre Biserica, iertarea pacatelor,
invierea trupului si viata vesnica. $ele trei ,ersoane ale Sf. 0reimi- 0atal, *iul si Sf. Duh, sunt toate
prezente.
Simbolul Apostolic
$red 1n Dumnezeu, 0at2l atotputernicul, f2c2torul cerului 3i al p2m4ntului.
5i 1n Isus $ristos, fiul s2u unul n2scut, domnul nostru-
$are s-a n2scut din Spiritul Sf4nt 3i din 6aria, *ecioara,
$are a p2timit sub ,ilat din ,ont, a fost r2stignit, a murit 3i a fost 1ngropat, a cobor4t la iad,
A treia zi a 1nviat din mor7i,
S-a 1n2l7at la ceruri,
5ade de-a dreapta 0at2lui cel atotputernic,
De acolo o s2 vin2 s2 (udece vii 3i mor7ii.
$red 1n Spiritul Sf4nt,
Sf4nta Biseric2 catolic2, comuniunea sfin7ilor,
Iertarea p2catelor,
8nvierea c2rnii, 93i: via7a cea ve3nic2.
- DIDAHIA -
Invatatura celor doisprezece Apostoli
$ea mai veche opera literara crestina postbiblica este "Invatatura celor doisprezece Apostoli" sau
"Didahia", descoperita in !;<= de mitropolitul *ilotei Bryennios, intr-un manuscris de la
$onstantinopol. *ilotei Bryennios a publicat te>tul in !;;= la $onstantinopol.
6anuscrisul dateaza din anul !)?@. 0e>tul are o intindere aproape egala cu acela al Scrisorii catre
Aalateni a Sf. Apostol ,avel, adica circa !).<)) litere. Didahia este formata din !@ capitole. #u se
cunoaste autorul Didahiei. + probabil ca autorul necunoscut a folosit mai multe lucrari anterioare,
indeosebi una intitulata "Doua cai", care a inspirat si alti autori.
Didahiei - forma si fondul - poarta semnul unei mari antichitati. Didahia a e>ercitat o influenta
importanta asupra unora din operele ulterioare, cum sunt- Didascalia apostolica, %anduielile
apostolice si $onstitutiile apostolice.
0e>tul Didahiei poatet fi impartit in trei parti si un epilog-
I - & cateheza morala Bcap. I-IC/
II - Dn compendiu liturgic BII-EC/
III - Instructiuni bisericesti BEI-EC
I - Atragerea atentiei asupra parusiei BEIC.
$ateheza morala, numita si $artea celor doua cai, este poate primul manual de morala crestina. &
morala precisa, necomplicata, directa, asemanatoare cu cea a Sfintelor +vanghelii. Autorul isi
imparte preceptele in doua parti, dupa cele doua cai- calea vietii si calea mortii.
$alea vietii e calea celor mai inalte virtuti, evidentiind urmatoarele indatoriri-
!. - indatorirea capitala de a-F iubi pe Dumnezeu si pe semenii nostri
". - indatoririle personale de a ne feri de toate viciile si pacatele cunoscute de cele doua lumi- a
echiului 0estament si a paganismului, punandu-se accent pe evitarea pacatului carnii, pe ferirea de
cruzime, de viclenie, de superstitie.
=. - indatoririle sociale sunt manifestarea si lucrarea in comunitate a virtutilor principale si
personale de care a fost vorba. %ecomandari fata de saraci- "#u intinde mana ca sa primesti, dar n-o
strange cand e sa dai. Daca ai Bsi daiC cu mainile tale, iti vei rascumpara pacatele tale. #u vei ezita
sa dai, iar dand nu vei murmura. $aci stii cine este bunul datator al rasplatii. #u-ti intoarce fata de
la cel lipsit, ci pune toate in comun cu fratele tau si nu vei mai zice ca ai ceva propriu. $aci daca
sunteti impreuna in nemurire, cu atat mai mult in cele muri-
toare". +ducatia copiilor-, "#u-ti vei lua mana de pe fiul si de pe fiica ta, ci-i vei invata din copilarie
teama de Dumnezeu".
$alea mortii este rea si plina de blestem. Aceasta cale e acoperita de ucideri, adultere, pofte,
desfranari, furturi, inchinare la idoli, magii, vra(itorii, rapiri, marturii false, ipocrizii, taler cu doua
fete, viclenie, orgoliu, rautate, aroganta, lacomie, vorbire rusinoasa, invidie, indrazneala, fast,
ostentatie, lipsa de teama.
,rescriptiile rituale si liturgice fac referire la penitenta, la Botez, la post si la +uharistie.
,artea disciplinara cu trei subdiviziuni-
!. - obligatiile comunitatii fata de oamenii duhovnicesti Bcap. EIC/
". - dragostea fata de toti cei in nevoi Bcap. EII-EIIIC/
=. - conducerea interna a comunitatii Bcap. EI-EC.
$aracterizare - este una din operele cele mai pretioase ale vechii literaturi crestine. 6are valoare au
informatiile asupra comunitatii crestine primare, asupra organizarii acesteia, asupra cultului,
indeosebi asupra Sfintelor 0aine. +a ne-a transmis anumite formule ale rugaciunii euharistice si
psihologia, e>trem de interesanta a comunitatilor crestine primare.
Sfantul Clement Romanul
Viata.
Sfantul $lement, parinte apostolic aflat pe scaunul episcopal al %omei Bsf sec. I - sec IIC, se pare ca
ar fi cunoscut personal pe Sfintii Apostoli ,etru si ,avel. +l este unul dintre primii urmasi ai
Sfantului Apostol ,etru Bdupa informatii de la IrineuC, insa nu se poate stabili cu certitudine cine era
acesta. Din opera sa reiese ca a fost un iudeu elenist. Despre moartea lui, Irineu nu precizeaza
nimic, insa +usebiu si Ieronim o pomenesc, neprecizand ca a fost una martirica.
Opera.
Dintre toate operele puse sub numele Sfantului $lement, numai una este autentica, si anume
"Scrisoarea I catre $orinteni". +ste o opera intinsa, pastrandu-se in limbile greaca, latina, siriaca si
copta. #umele acestuia nu se afla nici in introducere "Biserica lui Dumnezeu cea care peregrineaza
la %oma, catre Biserica lui Dumnezeu cea care peregrineaza la $orint, celor numiti sfintiti in vointa
lui Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus .ristos. .arul si pacea sa vi se inmulteasca de la
Atotputernicul Dumnezeu, prin Iisus .ristos". +l e insa recunoscut ca autor al acesteia de unii
istorici ca +usebiu si Ieronim si mai ales de episcopul Dionisie al $orintului Bpe la !<)C, intr-o
scrisoare adresata episcopului Soter al %omei.
6otivul redactarii acestei scrisori catre corinteni au fost tulburarile iscate in comunitatea crestina
din $orint, de catre unii membri tineri, care au alungat din functie pe preoti. Biserica din %oma
intervine pentru a solutiona tulburarea Banuntata fiind de unii crestini romani din $orintC.
$uprinsul - scrisoarea are doua parti si o recapitulare-
- partea intai da instructiuni si sfaturi generale Bcap. !-=@C/ se critica aspru invidia si se indeamna la
practicarea virtutilor, mai ales a pocaintei in umilinta si a ascultarii, intarindu-le cu e>emple din
istoria echiului 0estament/
- partea a doua Bcap. =<-@!C atinge problema corinteana. Se vorbeste despre ierarhia bisericeasca,
subliniindu-se necesitatea supunerii catre autoritatile bisericesti si se indeamna la dragoste
reciproca. $ei care au provocat tulburarea sunt indemnati la pocainta si supunere.
- recapitularea Bcap. @"-@?C - este o rezumare a cuprinsului scrisorii, o recomandare pentru cei care
o aduc si o speranta ca, la intoarcere, i se va aduce vestea restabilirii linistii bisericesti la $orint.
Doctrina.
!. ,roblema primatului papal- invatatii si patrologii romano-catolici vad in Scrisoarea Sfantului
$lement un document de o importanta e>ceptionala in sustinerea primatului papal. Interventia
episcopului %omei in treburile Bisericii din $orint fiind interpretata prin admiterea primatului
(uridic si spiritual al acestui episcop peste toate Bisericile crestine. +ste insa de luat in seama faptul
ca nici un autor vechi care cunoaste aceasta Scrisoare sau se ocupa de ea, nu atribuie autorului ei
calitatea pe care i-o atribuie catolicii moderni. De asemena, daca scrisoarea ar fi avut o asemenea
greutata, nu ar fi fost posibil ca episcopul %omei sa nu-si spuna numele in aceasta. Discretia aceasta
a papei $lement ne da de gandit.
". Ierarhia - tema centrala - e subliniata in mod deosebit. +a e alcatuita din episcopi si diaconi.
+piscopii sunt cuprinsi uneori si sub denumirea de presbiteri BGG, ? si ?<,!C. Ierarhia bisericeasca
are o autoritate indiscutabila, fiind de origine divina.
=. Dnele capitole trebuiesc tratate in parte- cap. ") - descrie ordinea, frumusetea si finalitatea lumii/
cap. "G - trateaza despre invierea mortilor, folosindsi o seama de analogii Bintre ele - scurta
prezentare a pasarii ,hoeni>C/ cap. ?H-@!, = - o minunata rugaciune de multumire.
,e seama lui clement s-a pus uneori si o "a doua Scrisoare catre $orinteni", despre care +usebiu
zice ca cei vechi nu o foloseau, iar Ieronim afirma ca-i contestau autenticitatea.
0ot lui i s-au mai atribuit si alte "doua Scrisori catre *ecioare" care, in realitate, sunt o singura
scrisoare adresata ascetilor Bfara deosebire de genC. + redactata in sec. III de o persoana cu
e>perienta duhovniceasca. Fucrarea combate traiul in comun al barbatilor si al femeilor
duhovnicesti in afara casatoriei.
",seudoclemetinele" reprezinta o alta opera neautentica, dar de mare rasunet in vremei ei. Are
forma de roman BapostolicC, in el povestindu-se calatoriile Sfantului ,etru, controversele sale cu
Simon 6agul si convertirea lui $lement. $lement povesteste ceea ce a vazut si e>periat,ca insotitor
al Sfantului ,etru.
Sfantul Ignatie al Antioiei
Viata.
Ignatie este considerat ca fiind "unul din caracterele cele mai originale ale Bisericii primare". 0oate
informatiile despre el provin din cele "sapte scrisori" autentice ale sale Bcertificate de Irineu, &rigen,
+usebiu si IeronimC. #e este descris pe larg, in trasaturi de foc, ceea ce a facut ca numele sau de
Ignatie sa fie derivat din cuvantul latin "ignis" BfocC. In toate formulele de adresare din introducerile
celor sapte scrisori, el se numeste "0eoforul". Sfantul Ignatie a fost al treilea episcop al Antiohiei
Bdaca ,etru a fost primulC sau al doilea Bdaca +vodiu a fost primulC. 6artiriul Sfantului Ignatie este
un lucru cert, el fiind condamnat sa fie sfasiat de fiare si, de la Antiohia la %oma, a mers sub escorta
a !) soldati - numiti de el "leoparzi" B%omani, , !C. Spre %oma, a mers parte pe mare, parte pe
uscat Bprin Asia 6ica si prin +uropaC.
$u ocazia acestui drum si-a redactat si scrisorile sale. S-a oprit la Smirna, unde a fost oaspetele
Sfantului ,olicarp si unde a primit delegatiile si episcopii Bisericilor din +fes, 6agnesia Bpe
6eandur si 0ralliC carora, la despartire, le-a dat o scrisoare de multumire si de sfaturi adresate
comunitatilor lor. 0ot de aici, el scrie si crestinilor din %oma, pentru a-i ruga sa nu intervina la
autoritati spre a-! salva de la moarte. Fa 0roada afla vestea fericita a incetarii persecutiei in Biserica
Antiohiei/ tot de aici trimitand scrisori crestinilor din *iladelfia, celor din Smirna si lui ,olicarp
insusi. A traversat apoi 6acedonia Bpe via IgnatiaC, pana la Dyrrachium BDurazzoC, trecand pnn
*ilipi si 0esalonic. *ilipenii l-au primit cu multa dragoste, scriind antiohienilor prin Sfantul ,olicarp
si rugandu-l pe acesta sa le trimita scrisorile Sfantului Ignatie, pe care le avea. Aceasta cerere a
provocat scrisoarea Sfantului ,olicarp catre filipeni.
Dupa relatarea antiohiana, Sfantul Ignatie a suferit moartea prin fiare BanimaleC in amfiteatru, catre
sfarsitul spectacolelor date de 0raian in cinstea victoriei acestuia impotriva dacilor Bapectacolele
tinand un an - !)<C. Din trupul sau n-au ramas decat oasele cele mai tari, pe care crestinii,
ridicandu-le, le-au dus in Antiohia, unde ele au primit inca de la inceput un adevarat cult.
Biserica ortodo>a praznuieste pe Sfantul Ignatie la ") decembrie, iar cea catolica la ! februarie.
Opera.
Sfantului Ignatie i s-au atribuit mai multe opere decat a scris aceste in realitate. Autentice sunt.
numai cele sapte scrisori adresate-
!. efesenilor
". magnesienilor
=. trallienilor
G. romanilor
?. filadelfienilor
@. smirnenilor
<. Sfantului ,olicarp.
Autenticitatea acestor opere e garantata de scrisoarea Sfantului ,olicarp catre filipeni, de +usebiu si
de Ieronim.
Doctrina.
.ristologia - centru al teologiei ignatiene/ .ristos, pe care el tine sa-F fereasca, in Biserica, de
fiarele eretice, de ierburile diavolului, de plantele parazite si de imputiciunile diavolului, care sunt
ereziile.
.ristos, $el din afara timpului si invizibil, S-a facut pentru noi vizibil. +l, $el ce nu putea fi
niciodata atins si era nepatimitor, S-a facut patimitor, suferind in tot chipul pentru noi. .ristos este
6arele ,reot, mai presus de toti preotii Bsi ei sunt buniC. Fui I s-au incredintat sfintele sfintilor,
singurul $aruia I s-au descoperit cele ascunse ale lui Dumnezeu. .ristos este usa 0atalui prin care
intra Avraam, Isaac, Iacob, profetii, Apostolii si Biserica. 0oate acestea sunt spre unirea cu
Dumnezeu.
Sfanta +uharistie - doctrina nemuririi, antidotul de a scapa de moarte si de a trai vesnic in .ristos.
+uharistia este trupul 6antuitorului .ristos, trup care a suferit pentru pacatele noastre si pe care
0atal, in bunatatea Fui, F-a inviat.
Biserica - este numita altar. Ignatie intrebuinteaza, pentru prima data in istoria literaturii crestine,
e>presia de "Biserica universala" BIatholiIi +IIlisiaC. Biserica universala care se afla acolo unde e
.ristos.
Ierarhia bisericeasca - prezentata precis si amanuntit. $omunitatile sunt conduse de cate un episcop
si episcopii sunt asezati pana la marginile pamantului. *ara episcop nu se poate face nimic, cu toate
ca el nu concentreaza in sine e>clusiv intreaga ierarhie si intreaga Biserica. Sfantul Ignatie
precizeaza- "a indemn, straduiti-va sa faceti totul in acelasi gand cu Dumnezeu, sub presedintia
episcopului in locul lui Dumnezeu si a preotilor in locul colegiului apostolic si a diaconilor foarte
dulci mie si carora li s-a incredintat slu(irea lui lisus .ristos". +ste o viata de obste in care toate sunt
impreuna si toate se fac impreuna. Sfantul Ignatie recomanda Sfantului ,olicarp- "colaborati unii cu
altii, luptati impreuna, mergeti impreuna, suferiti impreuna, dormiti impreuna, sculati-va impreuna,
ca iconomi, asistenti si slu(itori ai lui Dumnezeu".
Sclavii - sunt tratati cu dulceata. In Biserica lui .ristos, toti suntem egali, insa cu acest gand, ei sa
nu se ingamfe, ci sa slu(easca slavei lui Dumnezeu, pentru ca sa obtina de la Acesta o libertate mai
mare. +i sa nu doreasca a fi eliberati cu bani din fondul comun, ca sa nu a(unga sclavi ai poftei.
Sfantul !olicarp
Viata.
Sfantul ,olicarp s-a nascut in (urul anului <) d. .r., gandind ca afirmatia lui spusa (udecatorului-
"De ;@ de ani Blui .ristosC ii slu(esc" B6artinul Sfantului ,olicarp, IE, =C trebuie inteleasa in sensul
ca acesti ;@ de ani se socotesc de la nasterea lui si nu din momentul hirotoniei si daca data e>acta a
mortii lui este !?@ Bstabilita de criticiC.
Sfantul Irineu, care a copilarit in antura(ul Sfantului ,olicarp, ne informeaza ca acesta a fost
ucenicul Apostolilor, ca a avut legaturi stranse cu multi din cei care vazusera pe Domnul si ca a fost
asezat episcop al Smirnei de catre Apostoli.
$a ucenic al Sf. Apostol Ioan, sub influenta caruia s-a si format in anii tineretii, Sf. ,olicarp a primit
si a pastrat cu sfintenie 0raditia apostolica de nuanta ioanica, asa cum se constata din intalnirea pe
care a avut-o cu papa Anicet B%oma, probabil in !??C cu privire la modalitatea pregatirii, serbarii si
datei Sf. ,asti. Sf. ,olicarp n-a reusit sa convinga pe Anicet spre a adopta traditia ioanica referitoare
la sarbatorirea ,astelui, dar nici Anicet nu i-a impus-o pe a Bisericii romane. +i au ramas uniti,
impartasindu-se impreuna in Biserica, unde Anicet a cedat locul de cinste Sf. ,olicarp, mai apoi,
despartindu-se in pace. In timpul sederii la %oma, el a reconvertit o seama de eretici Bin special
valentinieni si marcionitiC. Sf. Irineu si *er. Ieronim vorbesc si de o intalnire a Sf. ,olicarp cu
ereziarhul 6arcion.
Fa apro>imativ un an dupa calatoria sa la %oma Badica in !?@C, sub domnia lui Antonin ,iul, acesta
sufera moarte martirica, la Smirna. Descrierea acestreia o avem dintr-o scrisoare pe care Biserica
din Smirna o trimite Bisericii din ,hilomelium Bmare valoarea istorica - poarta numele de "6artiriul
Sf. ,olicarp"C. A fost a patra persecutie incepand de la #ero Buna foarte crudaC, in care au pierit
multi crestini, printre care si vrednicul ,olicarp.
Opera.
Acesta a scris mai multe scrisori de intarire si dreapta sfatuire Bdupa istoricul +usebiuC, unele
adresate Bisericilor vecine, altele unor frati. Dar nu s-a pastrat decat o singura piesa- "Scrisoarea
catre *ilipeni" . $uprinsul acesteia - cap.!-H pastrate in te>t grec, cap.!)-!" pastrate in te>t latin,
cap.!= il avem din "Istoria bisericeasca" Ba lui +usebiuC, iar cap. !G se crede ca este un adaos
ulterior.
Aceasta scrisoare este considerata "cu totul considerabila" si "crainic al adevarului" BSfantul IrineuC
pentru cei ce vor sa se mantuiasca si "foarte folositoare" B*er. IeronimC.
Aceasta scrisoare e raspunsul la o scrisoare a filipenilor - nepastrata - la care face aluzie Sf.
,olicarp. *ilipenii cerusera lui ,olicarp ca cineva sa duca unele scrisori ale lor in Siria si ca sa li se
trimita scrisorile Sf. Ignatie. %aspunsul Sf. ,olicarp in privinta scrisorilor pentru Siria - vor fi duse
de el personal sau de un trimis al lui. In privinta scrisorilor lui Ignatie, ele sunt atasate ecrisorii
acesteia Bcap. !=C.
Scrisoarea Sf. ,olicarp n-are originalitatea scrisorilor ignatiene, ea fiind un ansamblu de idei
comune crestine, sustinute de te>tele biblice copioase.
Doctrina.
Intruparea 6antuitorului - evidentiata ca dogma esentiala a crestinismului, sustinuta contra
dochetilor si Invierea Sa din morti, sustinuta contra filozofilor pagani.
Acesta mai da sfaturi pentru bunul trai familial, pentru educatia copiilor in frica de Dumnezeu,
pentru castitatea tinerilor si infranarea lor de la orice rau, pentru un stil superior de viata al
vaduvelor crestine care sunt numite de el "altarul lui Dumnezeu" BG, =C.
Se dau indrumari, in special, clerului de la *ilipi.
Caracterizare.
+ste considerat ca fiind - una din figurile cele mai luminoase ale vechii literaturi crestine - viata sa
e>emplara de crestin si de episcop, invatatura sa ireprosabila si martiriul sau, facand din el
"invatatorul Asiei si parintele crestinilor". Sfantul ,olicarp este martor si marturisitor al credintei si
vietii apostolice Bafirmatie a Sf. IrineuC.
Invatatura sa e clara si e>pusa simplu ca in Sf. Scriptura, e straina de limba(ul comple> si amplu al
teologiei ulterioare.
!apias
Viata.
Avem informatii numeroase despre viata lui ,apias, cu toate ca unele se contrazic. ,apias a fost
episcop al Bisericii din .ieropolis Bin *rigiaC si se bucura de reputatie. +ra ucenicul Sf. Ioan, prieten
al Sf. ,olicarp si om vechi. +usebiu sustine ca ,apias n-a vazut si n-a ascultat pe Apostoli, ci pe
cunoscuti ai acestora. %amane stabilit ca ,apias a fost ucenicul Sf. Apostol Ioan si prietenul Sf.
,olicarp. +l a avut legaturi si cu Sf. "Apostol" BdiaconulC *ilip si fiicele acestuia BprofeteseC, care se
asezasera la .ierapolis.
+usebiu sustine ca ,apias era un om ingust la minte, lucru sustinut de lucrarile sale.
#asterea lui trebuie asezata in sec. I, stiind faptul ca ,apias a ascultat pe Apostolul Ioan si alti
ucenici ai Domnului. Fucrarea sa a fost scrisa pe la !"?-!=) - prin urmare, sfarsitul vietii lui poate fi
plasat in prima (umatate a sec. II. Aceasta data poate e>plica si tovarasia lui cu ,olicarp. $ronica
pascala relateaza ca ,apias a suferit moarte martirica la ,ergam - in acelasi timp, Sf. ,olicarp
suferea moarte martirica la Smirna - stire confirmata de *otie in "Biblioteca", cod. "=". Acest lucru
nefiind cunoscut de autorii crestini vechi din generatiile imediat urmatoare, nu se poate preciza cu
claritate.
Opera.
Acesta a scris o singura opera intitulata "+>plicarea cuvintelor de invatatura ale Domnului", in cinci
carti. #u ni s-au pastrat decat cateva fragmente privitoare mai mult la probleme de introducere in
#oul 0estament.
+ste primul tratat de e>egeza biblica in literatura patristica. *oloseste ma>im elementele 0raditiei
apostolice, pentru gasirea adevarului. +usebiu noteaza ca ,apias a strans unele parabole bizare,
anumite invataturi ale Domnului si alte basme din traditie. Fucrul cel mai grav pe care i !-a dat
traditia, precizeaza +usebiu, este hiliasmul. Intr-un fragment pastrat de *ilip Sidetul, ne informeaza
ca unii dintre cei inviati de .ristos din morti au trait pana in timpul domniei lui Adrian Bfragm. EIC.
Doctrina.
+>egeza - ,apias este primul e>eget al literaturii crestine. Din fragmentele pastrate reiese gri(a
pentru adevar si pentru dragostea fata de 0raditia apostolica.
.iliasmul - eroarea fundamentala a lui ,apias este, credinta ca dupa invierea mortilor se va instaura
materialmente pe pamant imparatia de !))) de ani a lui .ristos. ,rin autoritatea vechimii lui,
,apias i-a atras la aceasta eroare si pe altii.
Caracterizare.
Barbat apostolic, ucenic al Sf. Apostol Ioan, prieten al Sf. ,olicarp, iubitor al 0raditiei apostolice
orale mai mult decat al cartilor scrise, uneori dand interpretare realista limba(ului simbolic al
Apostolilor, ,apias e - peste greselile lui e>egetice si dogmatice - un martor pretios al epocii
apostolice.
Scrisoarea lui !seudo-"arnaba
"Scrisoarea lui Barnaba", pastrata intr-un original grec si o traducere latina, este mai degraba - o
omilie, asa cum reiese din cuprins si din formulele de adresare pastrate de-a lungul te>tului. 0e>tul
scrisorii nu indica nici numele autorului, nici locul scrierii, nici destinatarii. Dar acestia din urma
sunt o comunitate, in mi(locul careia autorul a predicat si care e amenintata cu propaganda iudaica
sau iudaizanta in favoarea respectarii legii echiului 0estament. Data compunerii scrisorii poate fi
asezata intre H) si !G).
Scrisoarea se imparte in doua parti-
!. - una dogmatica sau didactica Bcap. !-!<C - tine sa demonstreze valoarea si semnificatia echiului
0estament pentru intelegerea religiei crestine. $ontine o critica severa, uneori e>cesiva, la adresa
Fegii vechi. Autorul scrisorii suprima aproape complet sensul literal si istoric al Fegii vechi, pentru
a retine e>clusiv sensul spiritual sau alegoric.
". - alta parenetica sau morala Bcap. !;-"!C - parte morala, trateaza despre cele doua cai, calea
luminii si calea intunericului, sub puternica influenta a caii vietii si a caii mortii din "Invatatura
celor !" Apostoli". Aceste patru capitole nu se afla in versiunea latina a Scrisorii.
#u se cunoaste autorul "Scrisorii lui ,seudo-Barnaba". $u toate indicatiile lui $lement
Ale>andrinul, &rigen, +usebiu si Ieronim si ale traditiei nescrise, e lucru stabilit astazi ca autorul
acestei scrisori nu e cunoscutul tovaras de calatorie al Sf. Apostol ,avel. Alegorismul scrisorii ne
obliga sa cautam pe autor la Ale>andria sau in (urul acestui oras, patria prin e>celenta a
alegorismului.
Doctrina.
$ombate iudaismul - Scrisoarea lui ,seudo-Barnaba e o opera cu teza. +a combate iudaismul cu o
inversunare putin comuna, folosind ma>im alegorismul. $ritica (ustificata de conflictul dintre iudei
si crestinii ortodocsi, dar critica nedreapta prin procedeele folosite si pornirea dusmanoasa.
Intruparea 6antuitorului - 6antuitorul S-a intrupat pentru a face accesibil oamenilor rostul Fui
soteriologic. Daca +l n-ar fi venit in trup, ci in stralucirea firii Fui, oamenii n-ar fi ramas teferi
privindu-F. 6antuitorul S-a intrupat spre a muri pentru oameni.
Jiua Duminicii - proclama inlocuirea Sambetei cu ziua a opta, a duminicii.
Caracterizare.
Scrisoarea lui ,seudo-Barnaba e un document pretios prin ideile si atitudinea sa in problema
raportului dintre echiul si #oul 0estament, in domeniul soteriologiei, in cel al eshatologiei si
liturgic. Ideea centrala care strabate intreaga scrisoare e ca religia crestina e un inceput nou de viata,
este o lume noua.
!astorul lui Herma
Viata.
Autorul se numeste pe sine ".erma", in mai multe locuri ale lucrarii. Despre viata lui stim
urmatoarele- a inceput ca sclav, inca de tanar fiind vandut de stapanul sau unei doamne crestine,
%hode, care-! va elibera in scurt timp. Se casatoreste, intemeiaza o buna gospodarie, are copii, se
ocupa cu comertul si agricultura si se imbogateste. Avutul sau, obtinut nu tocmai corect,
influenteaza in rau familia. Astfel, el e mincinos, sotia nu e ireprosabila, iar copiii sunt viciosi. In
timpul unei persecutii copiii si-au lepadat credinta si si-au denuntat parintii. .erma isi pierde
averea, ramanand doar cu o mica proprietate afalata intre %oma si $umae. In urma acestor greutati,
el isi curateste sufletul si devine un crestin practicant. +venimentele relatate, de esenta apocaliptica,
pot fi subsumate sub titlul de "instructiuni asupra nevoii si eficacitatii penitentei". Aceste
instructiuni sunt date de diferite persona(e trimise de Dumnezeu- o Doamna Breprezentand Biserica -
apare de patru oriC/ ,astorul si ingerul penitentei, care ocupa scena pana la sfarsit insarcinand pe
.erma sa predice Bisericii ,ocainta. .erma isi incepe misiunea, isi recunoaste greselile si are
bucuria sa constate reconvertirea copiiilor- "Dar iata, zic, Doamne, s-au pocait din toata inima lor"
BAsem. <, GC.
BardenheKer sustine ca opera ",astorul lui .erma" este fictiune, iar persona(ul nu este decat un
membru de vaza al clerului roman. $anonul 6uratori sustine, poate cu dreptate, ca .erma era
fratele lui ,ius I, episcopul %omei. Daca este adevarat, avem motiv sa ne bucuram ca nevoia de
curatire a decaderii morale din sanul Bisericii romane a pornit chiar din mi(locul ei.
Opera.
,astorul lui .erma cuprinde trei parti-
!. - edeniile - in numar de cinci, sunt o introducere la celelalte doua parti. ,e langa .erma, mai
apare un persona( numit "Doamna" - o femeie batrana - reprezentand Biserica.
". - ,oruncile - alcatuiesc un mic cod moral in !" articole, necesar fiecarui pacatos pentru a atinge
adevarata penitenta-
- crede in Dumnezeu si teme-te de +l/
- fii simplu si nevinovat asemenea copiilor, fii serios si milostiv/
- iubeste adevarul/
- fii cast si opreste-ti cugetul de la femeie straina, gandeste-te numai la a ta/
- fii rabdator si cuminte si vei domina faptele rele/
- increde-te in ingerul bun, care se opune ingerului rau/
- teme-te de Dumnezeu si pazeste-I poruncile/ nu te teme de diavol si de faptele lui/
- abtine-te de la orice rau si fa tot binele/
- ai incredere in Dumnezeu/
- indeparteaza tristetea, care e sora indoielii si a maniei/
- nu te increde in profetii falsi, ci in cei adevarati/
- indeparteaza pofta cea rea de la tine.
=. - Asemanarile - reiau multe elemente ale partii intai. Aceste asemanari dau e>presie plastica unor
adevaruri pe care nici metoda apocaliptica, nici cea pur didactica nu le fac atat de accesibile.
Acestea sunt in numar de zece.
Autorul atentioneaza asupra decaderii morale din Biserica si recomanda in toate felurile ,ocainta,
ca mi(loc de purificare si de reinnoire a vietii crestine.
*orma scrierii apartine genului apocaliptic, autorul scriind pe baza revelatiilor divine ce i se fac in
urma insarcinarii pe care o primeste. +l se prezinta ca profet inspirat de Duhul lui Dumnezeu.
Stilul ,astorului e popular si intuitiv, antrenant, colorat, viu si naiv.
Fimba e aceea a omului comun, uniforma, necautata si totusi saraca in vocabular.
Doctrina.
+>istenta si lucrarea pacatului si vindecarea sufletului pacatos prin ,ocainta - este ideea centrala.
,acatele sunt multe, insa autorul insista indeosebi asupra adulterului si a lepadarii de credinta.
,ocainta - Ingerul pocaintei, care instruieste pe .erma, vorbeste de doua feluri de ocainta- una
inainte de Botez - al carei obiectiv e atins prin Botezul insusi - si o a doua, permisa dupa Botez.
*iul lui Dumnezeu - autorul nu pomeneste niciodata numele lui .ristos, Acesta fiind identificat cu
Sf. Duh.
Biserica - a fost zidita inaintea tuturor si lumea a fost creata pentru ea. + o idee e>trem de originala
si interesanta, care va face cariera in gandirea patristica. Infatisarea ei sub chip de femeie se
incadreaza in metoda apocaliptica a lucrarii care personifica ideile principale, virtutile, viciile si alti
factori. Biserica este adunarea crestinilor adevarati.
,arusia - este considerata a fi aproape.
,robleme sociale - autorul acorda atentie problemei bogatiei si saraciei pe care nu o rezolva
totdeauna la fel. Dneori , bogatii sunt aspru criticati si socotiti inutili pentru viata si inutili in fata lui
Dumnezeu, alteori, ei sunt prezentati aproape ca o necesitate pentru saraci. In general insa, autorul
osandeste bogatia castigata in chip necinstit si invita - continuu pe toti - sa faca milostenie, sa nu
uite o clipa pe vaduva si pe orfan.
Caracterizare.
,astorul lui .erma e un document istoric de mare importanta, pentru cunoasterea starii morale,
religioase si sociale a comunitatii crestine romane de la (umatatea sec. !!.
*orma literara apocaliptica releva un frumos simt de pedagogie religioasa la autor.
$ontinutul eminamente moral al lucrarii face din ea primul tratat de morala din literatura patristica-
daca autorul e un moralist sever, el e mai putin un teolog. +l e poate cel mai ne-teolog dintre toti
,arintii apostolici.
Sfantul Iustin #artirul si $ilosoful
Viata.
Sf. Lustin s-a nascut la inceputul sec. II, din parinti pagani, probabil de origine latina, in localitatea
*lavia-#eapolis, vechiul Sichem, astazi #ablus. 0atal se numea ,riscus, iar bunicul sau Bacchius.
Sf. Lustin a fost crescut in traditia si cultura pagana, primind o aleasa formatie spirituala. +l era
mistuit de nevoia de adevar, asa cum el insusi ne spune in ,rologul "Dialogului cu iudeul 0rifon".
Dupa o odisee filosofica pe la un stoic, pe la un peripatetic, pe la un pitagoric si pe la platonici, Sf.
Lustin e indemnat de un batran necunoscut, pe malul marii, sa-i citeasca pe profeti, ceea ce-i aduce
convertirea la crestinism. $restinismul este, pentru el, "singura filosofie sigura si folositoare".
Dupa convertire, acesta isi incepe adevarata viata de filosof. De aici inainte, viata autorului nostru
este o continua lucrare de predicare si de aparare a crestinismului, de filosofare asupra adevarurilor
fundamentale ale acestuia. ,artea a doua a vietii o petrece la %oma, unde infiinteaza o scoala de
raspandire a doctrinei crestine si unde are ca elev pe 0atian Asirianul. Aici, Iustin dezvolta o intensa
activitate apologetica, literara si misionara. 0ot de aici trimite imparatilor, senatului si poporului
roman prima sa Apologie in favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urati si
persecutati si tot de aici trimite si a doua Apologie. Aici sunt scrise, probabil, si celelalte lucrari ale
sale, in frunte cu "Dialogul cu iudeul 0rifon". 0ot la %oma, activitatea sa filosofica si catehetica il
pune in conflict cu filosoful cinic $rescens, imoral si ignorant. Sf. Lustin ne relateaza cum, in
discutii contradictorii, l-a zdrobit pe acest filosof cinic si sarlatan, care-i acuza pe crestini de ateism
si de imoralitate fara sa-i cunoasca. Infrant, $rescens il denunta pe Sf. Lustin, care e condamnat la
moarte si e>ecutat in !@?-!@@, cu inca alti sase crestini sub prefectul Iunius %usticus.
Biserica &rtodo>a il praznuieste la ! iunie.
Opera.
Fucrarile lui Iustin sunt numeroase si de o importanta e>ceptionala. Despre unele vorbeste el insusi
sau Sf. Irineu, despre cele mai multe relateaza, cu e>trase, +usebiu si Ieronim. In tabloul cel mai
complet pe care +usebiu ni l-a transmis despre lucrarile Sf. Lustin, gasim mentionate-
- ,rima Apologie - adresata lui Antonin ,iul, fiilor sai, senatului si poporului roman, tratand despre
doctrina crestina/
- A doua Apologie - despre credinta crestina, adresata lui Antonin erus, adica lui 6arcu Aureliu/
- $uvant catre Areci - in care autorul, dupa ce se intinde mult asupra unor probleme dezbatute de
crestini si de filosofii greci, trateaza despre natura demonilor/
- $ombatere - o alta lucrare adresata grecilor/
- Despre monarhia lui Dumnezeu - in care monoteismul e tratat cu a(utorul Sf. Scripturi si al
autorilor greci/
- ,salmistul/
- Despre suflet - in forma de scolii, in care reda si parerile filosofilor greci, pe care fagaduieste sa le
combata intr-o alta carte/
- Dialogul cu iudeul 0rifon - o discutie avuta la +fes cu 0rifon, cel mai renumit evreu din vremea sa,
in care se arata cum Sf. .ar l-a impins pe Sf. Lustin la invatatura credintei si care a fost rolul
echiului 0estament fata de #oul 0estament.
+usebiu adauga- "*oarte multe alte lucrari ale lui Lustin se afla in mainile multor frati". Dintre
aceste foarte multe, Sf. Lustin mentioneaza in prima sa Apologie-
- Scrisoare $ontra lui 6arcion
- 0ratat contra tuturor ereziilor
- Dn numar de alte lucrari care-i sunt atribuite, nu sunt autentice. 0rei dintre ele sunt semnalate si de
+usebiu in lista pomenita-
- $uvant catre Areci
- Indemn catre Areci
- Despre monarhia lui Dumnezeu.
$ritica inclina sa creada ca +usebiu a cunoscut aceste trei scrieri si le-a atribuit, pe nedrept, Sf.
Lustin. Alte lucrari atribuite Sf. Lustin sunt sigur neautentice, ca-
- Scrisoarea catre Jena si Serenus,
- +>punerea marturisirii ortodo>e, intrebari si raspunsuri catre ortodocsi, intrebari crestine catre
pagani, intrebari pagane catre crestini.
- $ombaterea unor pareri aristotelice.
- *ragmentul Despre inviere - pare a fi autentic.
Dintre operele autentice s-au pastrat trei in intregime-
- Apologia I
- Apologia II
- Dialogul cu Iudeul 0rifon
Doctrina.
Sf. Lustin e una din mintile cele mai inzestrate si mai adanci ale timpului sau. +l a ridicat probleme
noi, atat in teologie cat si in filozofie si a incercat sa puna o punte solida intre cugetarea profana
elena si cea crestina. ,unctele sale de vedere n-au fost totdeauna strict ortodo>e, dar ele au provocat
o problematica bogata pe care o vor largi si adanci generatiile patristice urmatoare. &diseea sa pe la
atatea scoli filosofice si ancorarea sa intelectuala in platonism, care-! satisfacea prin teoria ideilor si
prin speranta de a vedea imediat pe Dumnezeu, ii dadusera, peste drama sa interioara, o aparatura
filosofica si unele certitudini intelectuale care-! legasera spiritualmente foarte puternic de
paganism.
Dumnezeu este nenascut, vesnic, fara nume si salasluind in cele supraceresti. "Dumnezeu este ceea
ce e acelasi si vesnic asemanator si cauza de e>istenta pentru toate celelalte lucruri, acesta este
Dumnezeu" Dupa convertire, Dumnezeul acesta impersonal, abstract si cam incoerent devine un
Dumnezeu personal, viu, pur, desavarsit din punct de vedere moral, foarte adevarat sau real fata de
demonii inconstienti. +l e 0atal dreptatii, al cumpatarii si al tuturor celorlalte virtuti. +l e
atotputernic, capabil sa asigure invierea oamenilor.Dumnezeu a creat lumea din bunatate fata de
oameni si lucrarea dumnezeiasca este imuabila si vesnica.
Fogosul are rolul principal in actul creatiei, al pregatirii umanitatii pentru mantuire si al mantuirii
propriu-zise. +pitetul de ",rim nascut" pe care-l da *iului, arata rolul de instrument pe care Acesta
il are in lucrarea creatiei, a carei cauza este 0atal. Sf. Lustin este subordinatianist. *iul este ,rimul
nascut al 0atalui, dar si Dnul nascut. +l e adorat in al doilea rand- +l e prima putere dupa 0atal. 0atal
F-a nascut inaintea tuturor creaturilor, in vederea aducerii acestora la e>istenta. Fogosul are deci un
inceput, care precede cu putin pe acela al lumii. Dar Dumnezeu are Fogosul Sau interior din veci.
Sf. Duh e Duhul profetic, $are a insuflat Sf. Scriptura si $are Se purta deasupra apelor la creatie.
Acest Duh are locul al treilea, dupa Fogos.
0eoria Fogosului e una din creatiile cele mai originale ale Sf. Lustin. *iecare ratiune posedand o
samanta a Fogosului, aceasta samanta o face capabila de cunoasterea adevarului. + drept ca ratiunea
profana nu se poate compara cu invatatura crestina. Si, totusi, cei care, inainte de .ristos, au
incercat sa inteleaga si sa dovedeasca adevarul prin ratiune, cu mi(loacele de care dispune omul, au
fost dusi in fata tribunalelor ca nelegiuti si temerari. Acela care a a(uns aici cu cea mai mare putere
si care si-a atras aceleasi acuzatii ca noi, crestinii, a fost Socrate. + drept ca Socrate n-a putut
convinge pe nimeni sa moara pentru invatatura lui, cum a putut face .ristos, dar el impreuna cu
.eraclit si cu altii, gratie faptului ca au putut vedea unele adevaruri, merita numele de crestini
inainte de .ristos. +lementele adevarate din filosofia profana se datoresc mai ales imprumutului pe
care aceasta l-a facut din literatura echiului 0estament. *ilosofia nu poate da nimic solid fara
a(utorul revelatiei.
Ingerii - au o corporalitate aeriana si mananca mana.
Demonii - au corpuri aproape materiale. Satan a cazut in momentul in care a sedus-o pe +va, ceilalti
ingeri rai facandu-se asemenea lui ceva mai tarziu. Inspirandu-se, probabil, din $artea lui +noh, Sf.
Lustin sustine ca neascultarea marei mase a ingerilor a constat in unirea lor cu femei muritoare. Din
aceasta impreunare au rezultat demonii.
Sufletul omenesc - are oarecare corporalitate. Dar el nu e nemuritor prin firea sa pentru ca ar
insemna ca e necreat. Dumnezeu singur este necreat si fara principiu. Daca sufletul ar fi nemuritor
prin sine, el ar fi o parte din %atiunea suverana. Ar insemna sa se suprime diferenta intre creatura si
$reator. Sufletul este creat si deci muritor prin firea sa. Dar Dumnezeu poate face sufletul nemuritor
pentru ca acesta sa primeasca recompensa sau pedeapsa eterna. Sufletul are viata nu prin sine, ci
prin participarea la izvorul vietii, care e Dumnezeu. Dupa moarte, sufletele oamenesti, cu e>ceptia
acelora ale martirilor, merg la iad unde stau pana la sfarsitul lumii.
.iliasmul - il sustine, asemenea lui ,apias.
Sf. 6aria - e pentru prima data apropiata de +va si tratata intr-un paralelism antitetic.
Sf. Botez si Sf. +uharistie - sunt tratate pe larg la sfarsitul Apologiei I. Sf. Lustin afirma prezenta
reala a lui .ristos in Sf. +uharistie. ,ainea si vinul nu sunt paine si vin obisnuite, ci sunt 0rupul si
Sangele lui Iisus $el intrupat, a(unse la aceasta prefacere prin rugaciune. Sf. +uharistie are caracter
de (ertfa.
Caracterizare.
Sf. Lustin innobileaza grupul apologetilor sec. II. Suflet profund religios si drept, el a cautat
adevarul prin toate sistemele filosofice, nereusind sa-l gaseasca decat in crestinism. $restinismul a
devenit pentru el singura filosofie sigura si utila.
+l a scris opere variate, punand problemele comple>e ale principalelor sisteme de filosofie veche ca
platonismul si stoicismul in legatura cu acelea ale crestinismului- teodicee, Sf. 0reime, cosmologie,
hristologie, Sf. 0aine etc.
Sf. Lustin a aruncat o punte solida de intelegere intre credinta crestina si filosofia profana din toate
timpurile prin teoria Fogosului, cea mai originala creatie a cugetarii sale filosofice.
Sf. Lustin este un fervent sustinator al invierii mortilor.
6arturia Sf. Lustin pentru savarsirea Sf. Fiturghii si pentru practicarea Botezului si a Sf. +uharistii
este foarte pretioasa.
0eologia Sf. Lustin nu e totdeauna asa de sigura cum e credinta lui. +l are erori cu privire la
raporturile intertrinitare, la suflet, la demoni/ el profeseaza hiliasmul. Aceste erori sunt e>plicabile
prin noutatea insasi a problemelor din care ele au rasarit, prin influenta platonismului si prin
fragilitatea speculatiilor crestine. .iliasmul e datorat influentei lui ,apias.
Sf. Lustin a fost un mare misioriar.
Ariston de !ella
Ariston de ,ella e pomenit de +usebiu ca unul care relateaza infrangerea iudeilor de catre romani,
dar nu ne spune in ce anume lucrare. Sf. 6a>im 6arturisitorul ii atribuie dialogul Disputa lui lasou
si a lui ,apiscus despre .ristos. Dialogul acesta e cunoscut chiar de filosoful $els, care-l
dispretuieste, apoi de $lement Ale>andrinul, &rigen B$ontra lui $els I, ?"C, *er. Ieronim, dar fara
nume de autor. Scris in greceste, dialogul a fost tradus in limba latina, dar si te>tul original si
traducerea s-au pierdut. S-a pastrat numai prefata traducerii, la sfarsitul operelor Sf. $iprian. Din
aceasta prefata aflam ca dialogul a avut loc intre iudeo-crestinul Iason si un iudeu ale>andrin, ,apis-
cus. ,rintr-o demonstratie limpede cu a(utorul pasa(elor mesianice din echiul 0estament si printr-o
staruinta dulce asupra adversarului sau, Iason il convinge pe ,apiscus care, luminat de Sf. Duh, cere
Botezul. #u e e>clus ca persona(ele sa fie reale. ,entru prima data apare argumentul profetiei care-i
impresiona pe iudeii sinceri si de buna credinta. Stim ca argumentul acesta va fi preluat pe larg de
Sf. Iustin in Dialogul cu iudeul 0rifon.
#eliton de Sardes
6eliton, episcop de Sardes in Fidia, e pus de ,olicrat de +fes printre "marile lumini apuse ale
Asiei". A fost un scriitor fecund si variat, lasand numeroase opere, toate pierdute, dar din care
+usebiu ne-a pastrat unele fragmente. +l a adresat o Apologie lui 6arcu Aureliu.
A scris-
- Despre ,asti, in doua carti
- Despre felul de a trai si despre profeti, o carte
- Despre Biserica
- Despre Duminica
- Despre credinta omului
- Despre creatie
- Despre supunerea simturilor catre credinta
- Despre suflet si trup sau Despre unitate,
- Despre Botez
- Despre adevar, credinta si nasterea lui .ristos, o carte
- Despre profetia sa
- Despre ospitalitate
- $heia
- Despre diavol
- Despre Apocalipsa lui Ioan
- Despre Dumnezeu corporal.
+usebiu si Ieronim vorbesc apoi de o lucrare intitulata "+>trase", in sase carti. 6eliton avea un
talent elegant si declamator pe care l-a ironizat 0ertulian in opera sa contra Bisericii si pentru
6ontan.
+usebiu ne-a pastrat un e>tras din opra sa Despre ,asti, in care arata ca aceasta lucrare a aparut cu
prile(ul discutiilor despre ,asti avute la Faodiceea, apoi un fragment ceva mai lung din apologia
adresata lui 6arcu Aureliu, in care se plange de persecutiile la care sunt supusi crestinii in urma
unor edicte recente. *ragmentul cel mai mare vorbeste de posibilitatea unor raporturi pasnice intre
Biserica si stat.
%eofil al Antioiei
Viata.
0eofil ne spune ca patria lui era vecina cu 0igrul si +ufratul. #u se cunoaste e>act data nasterii lui.
Isi face o cultura intinsa si dispune de un fin simt literar. A(unge episcop de Antiohia, al saselea sau
al saptelea dupa Sf. ,etru, si pastoreste pana dupa moartea lui 6arcu Aureliu, pe care o
mentioneaza. #u se stie cand a murit.
Opera.
A fost una intinsa., insa nu ni s-a pastrat de la el in intregime decat "$atre Autolic", in trei carti.
Aceste trei carti au fost scrise in trei reprize si de aceea n-au o legatura prea organica intre ele.
$artea I, desi scurta B!G cap.C e deosebit de importanta. +a trateaza despre invizibilitatea si
cunoasterea lui Dumnezeu, la care se a(unge prin puritatea inimii. Dumnezeu nevazut de ochii
trupului, poate fi vazut de ochii mintii si mai ales de ochii inimii curate- "Arata-mi pe omul din tine
si-ti voi arata si eu pe Dumnezeul meu", raspunde autorul ironiilor lui Autolic. orbeste apoi despre
sensul numelui de crestin si despre invierea mortilor.
$artea a II-a B=; cap.C combate mitologia pagana, careia ii opune invatatura crestina. ,roorocii sunt
opusi poetilor si filosofilor. Aici apare pentru prima data termenul 0rias M 0reime Bcap. !?C si
distinctia ,ersoanelor in 0atal, *iul si Sfantul Duh, pe care 0eofil ii numeste- Dumnezeu, Fogos si
Intelepciune.
In cartea a III-a B=) cap.C, autorul combate acuzatiile aduse crestinilor.
Dupa +usebiu si Ieronim, 0eofil a scris si alte lucrari-
$ontra lui 6arcion si $ontra lui .ermogene - opere de edificare a Bisericii
$omentarii la proverbele lui Solomon si la +vanghelii
Doctrina.
$artile echiului si #oului 0estament sunt inspirate.
Dumnezeu poate fi cunoscut, nu prin lucrari sau analogii materiale, ci prin conditii subiective ale
sufletului, printre care- puritatea inimii si credinta.
#umele de crestin vine de la cuvantul grec -hrio M a unge, fiindca suntem unsi cu untdelemnul lui
Dumnezeu.
Se intrebuinteaza pentru prima data cuvantul 0rias M 0reime. In Sf. 0reime ,ersoanele sunt 0atal,
*iul sau Fogosul si Intelepciunea. Se arata distinctia intre Fogosul imanent si Fogosul verbal.
Acesta de pe urma a vorbit cu Adam in rai.
Fumea a fost creata din nimic.
Sufletul omului nu e nici muritor, nici nemuritor, ci capabil sa a(unga muritor sau nemuritor, dupa
hotararea sa. + afirmata e>istenta liberului arbitru.
Biserica e comparata cu o insula de salvare in mi(locul marii.
Caracterizare.
Sf. 0eofil e un scriitor talentat, elegant, informat si ponderat. Aandirea sa e personala, mai adanca si
mai clara ca a lui 0atian.
0eologia sa, desi simpla, cuprinde mai multe probleme decat a ma(oritatii apologetilor.
6ai mult ca la 0atian, sunt framantate probleme de antropologie- sufletul, liberul arbitru, invierea
mortilor.
Scrisoarea catre Diognet
S-a discutat si se discuta inca asupra autorului "Scrisorii catre Diognet". $um el nu-si da numele
nicaieri, iar istoricii literari ai antichitatii crestine si ai evului mediu nu pomenesc nimic de el, dar
pe de alta parte critica a stabilit ca Scrisoarea catre Diognet nu apartine Sf. Lustin printre operele
caruia ni s-a transmis manuscrisul acestei scrisori, cercetatorii se multumesc cu rezultatul ca e vorba
de un autor de la sfarsitul sec. II sau inceputul sec. III. #u e e>clus ca el sa fie un elev al Sf. Lustin
6artirul si *ilozoful. S-a zis chiar ca autorul e Aristide sau Ipolit.
Adresantul Diognet nu e nici el identificat in mod sigur. A circulat multa vreme ipoteza ca acesta era
unul din profesorii lui 6arcu Aureliu. $e e sigur, este ca Diognet e un pagan care se simte vag atras
de crestinism. +l cunoaste unele lucruri din crestinism, pentru ca a pus autorului scrisorii trei
intrebari-
!. $are e Dumnezeul crestinilor si care e secretul acestei religii, in care nu se tine seama de lume si
in care se dispretuieste moarteaN
". $are e sensul iubirii crestineN
=. De ce aceasta religie a aparut acum si nu mai devremeN
Autorul raspunde la primele doua intrebari in parte, asa cum raspunsesera apologetii anteriori sau
contemporani cu el. %aspunsul la a treia intrebare e mai comple> si unele din elementele lui sunt
personale.
$redinta si religia crestina nu sunt o inventie pamanteasca, o cugetare muritoare sau mistere
omenesti. $restinismul nu e o inventie a gandirii sau a preocuparii oamenilor curiosi, iar crestinii nu
se asaza sub tutela dogmei omenesti. Dumnezeul crestin se caracterizeaza prin putere, stapanire,
bunatate si blandete. +senta Fui este bunatatea, iubirea, lumina, puterea, iertarea si viata.
Dumnezeul acesta a a(utat pe oameni, luand asupra-Si pacatele noastre prin Fogos sau $uvantul lui
Dumnezeu. Fogosul este *iul lui Dumnezeu. ,e acest $uvant, Dumnezeu F-a trimis oamenilor nu
spre tiranizare si groaza, ci in bunatate si blandete. F-a trimis cu gandul mantuirii. *iul lui
Dumnezeu e dat ca rascumparare pentru ticalosiile noastre. 6antuitorul-Fogos este, dupa inviere,
fondatorul unui nou mod de e>istenta. +ste modul bucuriei eterne sub lucrarea harului, este modul
entuziasmului pentru gasirea adevarului, este modul iubirii transformatoare a lumii.
$restinii duc un mod de viata e>ceptional. iata lor e o prefata a nemuririi ceresti. $restinii duc o
viata pamanteasca dupa trup, dar ei au cetatenie cereasca. +i nu sunt o rasa noua dupa trup, ci dupa
duh. +i traiesc o viata materiala ca toti ceilalti oameni, dar tinuta lor morala si duhovniceasca este
e>ceptionala. +i sunt pentru lume ceea ce sufletul e pentru trup.
Fa a treia intrebare a lui Diognet- "de ce Dumnezeu a intarziat atat de mult cu iubirea lui si cu
intemeierea crestinismuluiN", autorul nostru raspunde ca era necesar ca oamenii sa-si dea seama de
nevrednicia si neputinta lor de a trai fara bunatatea si puterea lui Dumnezeu. Incapabili prin noi
insine de a intra in imparatia lui Dumnezeu, noi am a(uns in stare s-o facem numai prin puterea lui
Dumnezeu.
Scrisoarea catre Diognet e un document de o rara valoare. Socotita de %enan ca "o perla a vechii
literaturi crestine", apreciata elogios de critica literara pentru simplitatea si precizia stilului, pentru
claritatea si frumusetea compozitiei, aceasta lucrare ne atrage, ne mangaie si ne cearta si astazi. In
ea, argumentele rationale se impletesc cu caldura si lumina unor profunde convingeri de credinta.
Scrisoarea catre Diognet afirma dumnezeirea crestinismului prin superioritatea moralei evanghelice
in antiteza cu morala pagana. +a afirma nevoia revelatiei si a credintei pentru a cunoaste pe
Dumnezeu, apoi dumnezeirea si intruparea lui Iisus .ristos, care a adus mantuirea, in fine,
nemurirea sufletului.
Autorul cunoaste bine sistemele filosofice, de la care imprumuta formule.
%ertulian
Viata.
0ertulian s-a nascut pe la !@), la $artagina, din parinti pagani. 0atal sau era centurion in armata
proconsulara. Si-a facut o cultura intinsa si variata, studiind filosofia, literatura, retorica, medicina si
mai ales dreptul. A avut o tinerete dezordonata, asa cum spune el insusi. Se pare ca dupa ispravirea
studiilor, 0ertulian a profesat catva timp avocatura si oratoria.
$onvertit pe la !H?, probabil sub puternica impresie a eroismului martirilor crestini, a vietii
e>emplare a acestora si a puterii 0ainelor crestine, 0ertulian a devenit imediat un luptator si un
aparator de mana intai a religiei adoptate. Din aceasta vreme dateaza cea mai mare parte a
apologiilor sale. 0ertulian era casatorit si a fost hirotonit preot dupa relatarea lui Ieronim, desi unii
critici moderni pun preotia lui la indoiala, fara sa aiba dreptate insa. & data intrat in crestinism,
0ertulian, dupa ce adanci, ca putini altii, invatatura cea mantuitoare, isi facu o datorie de constiinta
si de onoare aparand religia sa cea noua in fata tuturor adversarilor, pagani, iudei si eretici si luptand
cu o vigoare, cu un fanatism si cu o consecventa putin comune pentru tot ce cuprinde crestinismul.
& dialectica rara, o logica de fier, o patrundere desavarsita a problemelor, o tinuta verticala si
neinfranta in fata oamenilor, un temperament de luptator focos, un sarcasm amar la adresa
adversarului, un rigorism din ce in ce mai accentuat, iata armele activitatii sale teologice si
misionare. %igorismul sau !-a impins inca de la ")@ spre montanism, la care trece formal in "!=.
Dupa aceasta data, el intoarce critica sa aspra contra ortodo>iei, pe care o cenzura mai aspru decat
pe paganism. Se pare ca in motanism el a avut o situatie speciala, urmand numai rigorismul sau
moral si iluminismul sau pnevmatic in legatura cu lucrarea Sf. Duh. +l si-a creat o secta aparte, a
tertulianistilor, pe care *er. Augustin i-a readus usor la Biserica &rtodo>a.
Ieronim ne spune ca 0ertulian isi crease o mare faima la scriitorii africani contemporani si
posteriori, indeosebi la Sf. $iprian, care il citea in fiecare zi. Dupa acelasi Ieronim, 0ertulian a murit
la adanci batraneti, probabil pe la "G).
Opera.
0ertulian a scris multe lucrari, dupa incredintarea aceluiasi Ieronim. &perele autorului nostru se
impart in-
- apologetice
- polemico
- dogmatice
- practico-disciplinare.
&pere apologetice
!. Ad nationes - lucrare neterminata, in doua carti, ii apara pe crestini de atacurile paganilor si
critica politeismul pagan, intrat in dezagregare religioasa si morala.
". Apologeticum - in ?) de capitole, e adresat guvernatorilor de provincii, indeosebi celui al Africii,
care-i persecuta pe crestini. Autorul demonstreaza ca persecutiile contra crestinilor sunt ilegale si
nedrepte. $restinii nu sunt (udecati dupa procedura reglementara, ci condamnati fara (udecata,
numai pe baza delatiunii si a numelui de crestin. #ici un (udecator nu cunoaste fapte precise
imputabile crestinilor. Fegile contra crestinilor violeaza dreptul comun si dreptul natural.
=. De testimonio animae - in @ capitole, dezvolta ideea e>istentei lui Dumnezeu, nemurirea
sufletului etc, prin argumentul psihologic, argument care-si face acum intrarea in cugetarea
patristica. Fucrarea e socotita ca apendice al Apologeticului.
G. Ad Scapulam - e o scrisoare deschisa catre proconsulul cu acest nume, care-i persecuta pe crestini
cu o rara cruzime. 0ertulian il anticipeaza pe Factantiu din "De mortibus persecutorum". A-i
persecuta pe crestini, inseamna a lupta cu Dumnezeu.
?. Adversus ludaeos - e in !G cap, o imitatie palida a "Dialogului cu Iudeul 0rifon" al Sf. Lustin.
Arata caracterul trecator al legii mozaice. $restinii au luat locul iudeilor, potrivit fagaduintelor
facute de prooroci, fagaduinte realizate in Iisus .ristos.
&pere polemico-dogmatice.
!. De praescriptione haereticorum - este una dintre cele mai insemnate opere de controverse
dogmatice ale lui 0ertulian. Ideea principala a acestui tratat si una dintre cele mai originale ale
autorului este elaborarea si aplicarea principiului (uridic al prescriptiei la dreptul de interpretare al
adevarurilor de credinta pe baza Sf. Scripturi. ,roblema fusese tratata de Sf. Irineu. +reticii de toate
categoriile isi permiteau sa corecteze regula de credinta printr-o interpretare personala a Sf.
Scripturi. 0ertulian le interzice nu numai sa interpreteze adevarurile de credinta, dar chiar sa
foloseasca Sf. Scriptura. Adevarul, zice el, vine de la .ristos, transmis prin Sf. Apostoli, care au fost
cu +l. Adevarul a fost mereu intarit si verificat prin cercetarea Scripturii. #umai Biserica, nu si
ereticii, poseda adevarul si Sf. Scriptura. Adevarul si Scriptura apartin Bisericilor intemeiate de
Apostoli sau de urmasii directi ai acestora care, prin aceasta lunga posesiune neintrerupta, au
dreptul sa le foloseasca e>clusiv. +reticii sunt loviti de e>ceptia (uridica, adica de un viciu de forma
legala, care consta, in cazul lor, in folosirea nepermisa a instrumentului doveditor, Sf. Scriptura.
". Adversus 6arcionem - pastrat in a treia editie datorita autorului insusi. In cele cinci carti ale sale,
opera aceasta demonstreaza unitatea Dumnezeului bun si a Dumnezeului drept pe care 6arcion ii
separa, facandu-i doua fiinte deosebite, apoi identitatea dintre Dumnezeu si $reatorul, iar ultimele
doua carti combat cartea lui 6arcion - Antitezele - lucru important pentru istoria canonului Bibliei.
=. Adversus .ermogenem - combate teoria creatiei din materia vesnica, aratand ca Dumnezeu
singur e vesnic, pe cand materia e creata de Dumnezeu si deci nu e vesnica.
G. Adversus alentinianos - parodiaza aventurile eonilor din sistemul emanationist al acestor
gnostici.
?. Adversus ,ra>ean - ataca monarhianismul modalist al lui ,ra>eas, care inlaturase pe Sf. Duh si
rastignea pe cruce pe 0atal. 0ertulian e singurul scriitor pana la Sf. Atanasie, care a afirmat categoric
dumnezeirea Sf. Duh.
@. De carne $hristi - sustine realitatea trupului Domnului Iisus .ristos contra dochetismului. *ara
realitatea acestui trup, nu e>ista mantuirea pentru crestini. .ristos a luat trup omenesc pentru ca +l a
venit sa mantuiasca pe oameni. #-a luat chip de inger, pentru ca .ristos n-avea de la 0atal misiunea
sa mantuiasca pe ingeri. 0rupul lui .ristos a fost fara pacat. 6aria a fost *ecioara intrucat n-a fost
atinsa de barbat, dar n-a fost *ecioara, intrucat a nascut.
<. De resurrectione carnis - apara, contra gnosticilor, invierea mortilor pe baza de argumente
rationale si mai ales biblice. 0rupurile vor invia toate si in intregime. Dnele argumente se aseamana
cu acelea ale lui Atenagora Atenianul.
;. De anima - se pare ca a fost precedat de o alta lucrare, De censu animae BDespre originea
sufletuluiC. 0rateaza despre natura si originea sufletului, despre moarte si despre somn, care este ca
o imagine a acesteia. Sufletul este corporal si totusi simplu, nemuritor, intelept, liber in hotararile
sale, dar el vine din sufletul parintilor Bcap. "?-"<C. $ombate metempsihoza. + primul tratat de
psihologie in literatura patristica.
&pere practico-disciplinare.
!. Ad martyres - indeamna pe crestinii arestati sa sufere moartea pentru credinta lor.
". Scorpiace - adica "remediu impotriva intepaturilor scorpionilor" gnostici, apara valoarea morala a
martiriului.
=. De fuga in persecutione - opera scrisa in perioada montanista, condamna, ca pe o apostazie, fuga
de persecutie sau rascumpararea cu bani dati magistratilor.
G. De spectaculis - interzice frecventarea tuturor spectacolelor pagane, ca fiind imorale si strans
legate de idolatrie.
?. De corona militis - aproba purtarea unui soldat crestin, care n-a vrut sa poarte cununa de lauri, cu
prile(ul unui donatium Bdar in bani facut de imparatC ci a preferat inchisoarea si moartea.
@. De idolatria - interzice crestinilor orice contact cu paganismul
<. De oratione - e>plica %ugaciunea domneasca pe larg si arata conditiile in care trebuie sa se faca
rugaciunea, efectele rugaciunii.
;. Depatientia - arata foloasele mari ale acestei virtuti de-a lungul istoriei/ modele de rabdare-
Dumnezeu, 6antuitorul, sfintii.
H. De (e(unio - contra psihicilor, adica a ortodocsilor, care nu respectau toate posturile. Scrisa in
perioada montanista.
!). De cultu feminanim - in doua carti, critica aspru cochetaria femeilor. .aina cea mai potrivita
pentru fiicele +vei este pocainta.
!!. De virginibus velandis - cere ca tinerele fete sa poarte voal, asemenea femeilor maritate.
!". De pallio - (ustifica schimbarea togii de cetatean roman pe mantaua de filosof.
!=. Ad u>orem - in care autorul o indeamna pe sotia sa sa nu se recasatoreasca sau sa se
recasatoreasca cu un crestin, in cazul cand el ar muri. *ace consideratii asupra casatoriei, pe care o
socoteste ca o legatura indisolubila. Adulterul aduce numai separarea de corp. Botezul sfinteste
$asatoria.
!G. De e>hortatione castitatis - combate casatoria a doua, mai ales a clericilor
!?. De monogamia - condamna, in numele ,aracletului, a doua casatorie.
!@. De baptismo - scris impotriva "viperei Ouintilla", care tagaduia valabilitatea Botezului. Arata
invatatura Bisericii despre Botez, ritul si efectele Botezului.
!<. De paenitentia - trateaza despre sensul ,ocaintei si felurile ei- prebaptismala si postbaptismala.
Aceasta a doua ,ocainta e unica.
!;. De pudicitia - din stadiul de culme a perioadei montaniste, pune principiul progresului, al
evolutiei credintei. $ontesta Bisericii dreptul de a ierta pacatele capitale, indeosebi desfranarea.
Se pare ca 0ertulian a scris si unele pierdute-
- Despre e>taz - in < carti, in care apara vorbirea in e>taz a profetilor montanisti,
- Despre destin
- Despre speranta credinciosilor
- Despre rai
- Despre vesmintele lui Aaron
0ertulian e creatorul limbii latine bisericesti. +l toarna in cuvinte vechi continut nou, formeaza
cuvinte noi. Stilul sau absolut original e concis, colorat si plin de viata. ,arado>ul, demonstratia
absurda, logomahia, antitezele, totul e pus in linie spre a-l zdrobi pe adversar.
Doctrina.
0ertulian e creatorul teologiei de limba latina in Apus. $redinta sa profunda, vasta sa cultura si
geniul sau stiintific si moral au elaborat o teologie de mare adancime, de o covarsitoare originalitate
si de un incomparabil orizont spiritual. Aceasta originalitate nu-l impiedica pe 0ertulian sa fie de
acord cu liniile mari ale teologiei patristice din %asarit.
0ertulian nu iubeste filozofia profana, pe care o socoteste izvor al ereziilor.
0ertulian are simtul precis al deosebirii profunde dintre filozofia profana si credinta crestina. Stiinta
credintei e de alt ordin decat stiinta profana. *ata de aceasta din urma, stiinta credintei este
independenta. $riteriul suprem al credintei si vietii crestine este regula credintei.
%evelatia nu poate fi supusa unui e>amen critic. #u pot fi cautate adevaruri superioare regulei de
credinta, pentru ca nu e>ista asemenea adevaruri. $redinta cuprinde tot adevarul. Dnele adevaruri
naturale crestine ca- e>istenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului pot fi dovedite pe baza ratiunii.
Dar supranaturalul e>plica, confirma si incununa naturalul. &mul gaseste in sine numeroase
adevaruri crestine, caci sufletul omenesc e crestin prin firea lui.
%atiunea precede revelatia si amandoua sunt izvorul adevarului, pentru ca amandoua vin de la
Dumnezeu. &mul trebuie sa creada inainte de a intra in scoala ratiunii- "$redo ut intelligam".
Dumnezeu - este corp, zice 0ertulian, potrivit principiului- "0ot ceea ce e>ista este un corp in felul
sau/ nu e incorporal decat ceea ce nu e>ista". Dumnezeu este duh, negresit, dar acest duh este si el
un corp, in felul sau, dupa forma sa. 0ertulian da aici, probabil, cuvantului corp intelesul de
substanta-esenta.
,rintr-o iconomie, adica comunicare a fiintei divine, ia nastere Sf. 0reime. "Fegatura 0atalui cu *iul
si a *iului cu ,aracletul fac trei uniti unul cu altul. Acestia trei sunt Dna, nu unul". Sunt trei cu o
singura substanta, o singura stare, o singura putere. 0ertulian intrebuinteaza prima data nu numai
termenul "0reime", ci si pe cel de ",ersoana". ,ersoana nu e identica cu substanta, ea distinge, nu-I
imparte pe cei trei.
.ristologia - este ortodo>a. 0ermenul si notiunea de e introdus si in hristologie. in .ristos sunt doua
firi - substantiae - firea divina si firea umana. .ristos n-ar fi numit &m si *iul &mului, daca n-ar
avea trup. +l e om prin trupul Sau, cum e Dumnezeu prin Duhul Sau si *iu al lui Dumnezeu prin
Dumnezeu 0atal. $ele doua substante, unite in persoana Sa, se deosebesc prin originea si caracterele
lor. *irea divina se recunoaste prin minunile pe care le face .ristos, firea umana se recunoaste prin
suferintele Sale. In $ontra lui ,ra>eas si Despre trupul lui .ristos, 0ertulian demonstreaza cu
argumente ca unirea celor doua firi nestirbite si neamestecate in ,ersoana lui .ristos s-a petrecut
fara ca firea divina sa se prefaca in trup sau trupul sa se prefaca in fire divina si n-a rezultat nici un
amestec al acestora dand o a treia fire.
,entru a dovedi realitatea intruparii *iului lui Dumnezeu, 0ertulian merge pana la a tagadui fecioria
6ariei in timpul nasterii si dupa nastere.
6aria - a fost fecioara in timpul zamislirii, dar n-a mai fost fecioara in timpul nasterii, prin legea
insasi a trupului deschis prin nastere. 0ertulian face o paralela intre +va si 6aria. Dupa cum Adam a
fost facut dintr-un pamant feciorelnic, tot asa .ristos trebuia sa Se nasca dintr-o mama fecioara. +va
era inca fecioara cand a primit cuvantul mortii, 6aria trebuia sa fie fecioara spre a-F primi pe
$uvantul vietii. +va crezuse in sarpe, 6aria trebuia sa creada in Aavriil. +va, osandita la nasteri
dureroase, a nascut pe $ain fratricidul, 6aria trebuia sa nasca pe Iisus, fratele, victima si
6antuitorul lui Israel.
In actul mantuirii - 0ertulian pune accentul pe (ustificare, adica pe meritele pe care ni le-am facut
prin faptele bune si pe rasplata corespunzatoare, precum si pe ofensele comise si pe penalitatile
corespunzatoare.
,acatul originar - a introdus in firea umana otrava poftelor pacatoase. 0oti oamenii vin in lume cu
pacatul stramosesc. Singur Dumnezeu e fara pacat, iar, dintre oameni, singur .ristos e fara pacat,
fiindca .ristos e si Dumnezeu.
In antropologie -0ertulian are o interesanta teorie a sufletului. Sufletul e nascut din suflarea lui
Dumnezeu, e nemuritor, material, cu forma, simplu in substanta sa, intelept prin sine, miscandu-se
in chip variat, inzestrat cu hotarare libera, e>pus accidentelor, schimbator prin fire, rational,
suveran, divinitoriu, revarsandu-se deodata. Sufletul e material pentru ca, potrivit cunoscutei teorii a
lui 0ertulian, materialitatea este conditia e>istentei, ceea ce nu e alcatuit din materie, nu e>ista.
Biserica - e conceputa, in perioada montanista, dupa principii montaniste, adica e Biserica acolo
unde se afla trei, chiar daca sunt laici. 0oti crestinii pot fi preoti. #u pot fi preoti cei casatoriti a
doua oara. 0oti crestinii pot savarsi Sf. 0aine. + o conceptie pur montanista.
Sfintele 0aine - tratate de 0ertulian sunt- Botezul, 6irungerea, +uharistia, ,ocainta, $asatoria,
,reotia. Botezul ereticilor nu e valabil. Sf. +uharistie e numita 0rupul si Sangele Domnului. ,ainea
si vinul, prefacute prin invocarea Sf. Duh si rugaciuni, sunt cu adevarat 0rupul si Sangele
6antuitorului.
+shatologia - 0ertulian sustine ca, dupa moarte, numai martirii se duc la cer, pe cand ceilalti merg la
iad, unde sufera pedepse, dar de unde sunt scosi prin rugaciunile celor vii si dusi in refrigerium,
adica intr-un loc racoros. Invierea mortilor va avea loc odata pentru cei drepti si, dupa !))) de ani,
pentru ceilalti. 0ertulian e, deci, hiliast.
6orala lui 0ertulian e severa in perioada ortodo>a, e rigorista in perioada montanista.
Caracterizare.
0ertulian a fost unul din cei mai mari ganditori latini crestini. +l e creatorul teologiei crestine latine.
Autoritatea lui e mare in veacul III, dar nimeni nu-i pomeneste numele, nici chiar $iprian, care-l
citea zilnic si care s-a inspirat asa de mult din operele compatriotului sau, incat se poate spune ca el
n-a facut decat sa transpuna, in limba proprie, gandirea lui 0ertulian.
0ertulian a fost un deschizator de drumuri in gandirea patristica latina, careia i-a pus probleme si a
dat unele solutii trainice- problema Sf. 0reimi, problema hristologica, problema antropologica,
problema Sf. 0aine etc.
+l a fost un mare misionar, o fire luptatoare si o vointa de fier.
0ertulian are greseli de doctrina ca- materialitatea lui Dumnezeu si a sufletului, nefecioria 6ariei in
timpul nasterii si dupa aceea, preotia universala, incapacitatea Bisericii de a ierta pacatele mari.
Biserica, alcatuita numai din laici, fara ierarhie in perioada montanista si toate erorile legate de
montanism, apoi de secta insasi a tertulianistilor. %elevam eroarea sa de a interzice crestinilor
serviciul militar si toate functiunile in stat, considerandu-l pe acesta vra(mas Bisericii, pentru ca
adora pe zei. Aceasta intransigenta in legaturile cu statul putea sa creeze crestinilor o situatie
intolerabila, ceea ce nu era recomandat de Sf. Scriptura, mai ales de Sf. ,avel, care militeaza pentru
o intelegere intre crestini si stat. 0ertulian e considerat eretic.
0ertulian e un mare scriitor, cel mai original autor latin crestin. +l e creatorul limbii latine crestine
printr-un continut nou dat vechilor cuvinte si prin crearea de cuvinte noi cu a(utorul prefi>elor si
sufi>elor si prin punerea in circulatie a unei mari cantitati de cuvinte abstracte. Stilul sau este
absolut original. + un stil personal, concis, abrupt, cu turnuri rare.
#inuciu $eli&
Viata.
#u se stie nimic precis despre acest autor, nici cand s-a nascut, nici unde s-a nascut, nici cand a
murit. Ieronim ne spune ca el era doar un avocat de seama la %oma. In dialogul pe care ni l-a lasat,
el se prezinta sub numele de 6arcus, iar din aluziile sale din aceasta lucrare reiese a fi fost originar
din Africa. ,unerea problemelor si inalta tinuta literara a compozitiei denota o intinsa, variata si
subtire cultura la autor. ,agan de origine, 6inuciu s-a convertit tarziu la crestinism. Dupa un
document tardiv, descoperit nu demult, se pare ca el a atins piscul vietii sale sub Ale>andru Sever,
adica pe la """-""?.
Opera.
"&ctavius" povesteste convertirea paganului $aecilius #atalis la crestinism, in urma unei discutii cu
&ctaviu, un prieten al autorului. $ei trei prieteni, toti avocati, pe cat se pare, pornesc intr-o
dimineata la plimbare spre &stia. In drum, paganul $aeciliu saluta statuia zeului Serapis. Acest salut
provoaca o discutie, nu furtunoasa si vehementa ca la 0ertulian, ci linistita si filozofica, intre
crestinul &ctaviu si paganul $aecilius #atalis. Autorul dialogului isi ia rolul de arbitru intre cei doi.
$aecilius e un sceptic si un agnostic. In apararea paganismului, el sustine ca nu se poate sti nimic
sigur despre lume si despre activitatea zeilor. $restinii sunt atacati cu violenta- ei sunt e>presia celei
mai ab(ecte dro(dii sociale- ignoranti, amestecati cu femei credule, se aduna noaptea, postesc, se
hranesc cu mancaruri nelegiuite, se intalnesc pentru a comite crime, nu pentru a practica lucruri
sacre, fug de lumina, prefera intunericul, pastreaza tacerea in public, dar vorbesc prin colturi,
dispretuiesc templele ca pe niste mini, bat(ocoresc cele sacre, ii dispretuiesc pe preoti, socotesc de
nimic slu(bele la stat si inaltele dregatorii. $restinii dispretuiesc chinurile prezente, dar se tem de
unele chinuri nesigure in viitor. In schimb, nu le e frica de moarte. +i se cunosc prin semne asunse
si se iubesc aproape inainte de a se cunoaste. %omanii stapanesc lumea toata si se bucura de aceasta
situatie fara a(utorul Dumnezeului crestin. Acest aspru rechizitoriu la adresa crestinismului este
daramat punct cu punct de catre crestinul &ctaviu. Acuzatiile aduse crestinilor sunt neadevarate.
iata crestinilor e o puternica aparare a credintei lor. $restinii practica o singura casatorie, de care e
legata numai dorinta de a naste copii, nu altceva. 6esele, agapele lor sunt nu numai pudice, ci si
cumpatate. +i nu se dedau la banchete, iar masa lor nu e cu vin pur, ci cu vin amestecat cu voiosie.
$uvantul lor e cast. 0rupul lor si mai cast le da prile( nu sa se slaveasca, ci sa se bucure de fecioria
lor. +i sunt asa de straini de incest, incat si o unire pudica ii face sa roseasca.
In concluzie, $aecilius #atalis se declara invins si gata sa se crestineze, dupa ce i se vor da a doua
zi unele lamuriri in plus. Autorul incheie "Dupa aceasta, am plecat veseli si voiosi, $aecilius
bucurandu-se ca a crezut, &ctavius ca a invins".
"&ctavius" este o apologie densa, plina de probleme si de idei, folosind o limba de o rara precizie,
limpezime si eleganta. *ondul nu e in intregime original, ci uneori imparte ideile si solutiile cu
0ertulian. &ctavius opereaza cu idei generale, magistral manuite si nu face apel la Sf. Scriptura.
$restinismul e privit numai din punct de vedere filozofic, adica sub trei aspecte principale-
monoteismul, credinta in nemurire si superioritatea morala.
&pera e influentata de stoicism si a avut ca model "De natura deorum" a lui $icero. +a se adresa
cercurilor culte pagane, pe care voia sa le lamureasca si, daca se putea, sa le converteasca.
Sfantul Irineu
Viata.
Din scrisoarea pe care o trimite vechiului sau coleg *lorinus, din care un fragment important s-a
pastrat la +usebiu, reiese ca Sf. Irineu si-a petrecut o parte din copilarie la Smirna, pe langa Sf.
,olicarp, din ale carui invataturi si fapte se impartasea. #u se cunoaste precis data nasterii lui - intre
!!?-!G). A fost ucenicul Sf. ,olicarp, adica a unuia din cei mai mari si mai cu prestigiu ,arinti
apostolici. De la ,olicarp, Sf. Irineu a invatat o ortodo>ie ireprosabila, dragoste pentru 0raditie si
ravna impotriva ereziilor.
+ contemporan cu multi apologeti ai veacului al II-lea din Asia 6ica- 6eliton de Sardes, %odon,
6iltiade, $laudin, Apolinarie. Din opera lui ,apias a luat doctrina milenarista. Sf. Irineu pomeneste
deseori pe asa numitii "presbiteri", contemporani cu barbatii apostolici si dintre care unii i-au
cunoscut pe cativa dintre Sf. Apostoli. #u se stie bine cum Sf. Irineu a a(uns la Fyon. S-a zis, poate
cu dreptate, ca el a fost luat de Sf. ,olicarp cu ocazia vizitei acestuia la %oma, in !??, si a ramas,
probabil, aici la scoala Sf. Lustin, de unde a trecut in Aalia. In vremea persecutiei de la Fyon, in
!<<-!<;, marturisitorii de aici il trimit pe Sf. Irineu cu o scrisoare catre episcopul %omei, +leuter, in
legatura cu problema montanista. In aceasta scrisoare, Sf. Irineu e recomandat de confesori ca "frate
si tovaras" al acestora, "ravnitor al 0estamentului lui .ristos" si ca "preot al Bisericii". Fa
intoarcerea sa de la %oma, Sf. Irineu este ales episcop al Fugdunului, in locul lui *otin, incununat
cu moarte martirica, la !<<-!<;.
0rei mari serii de fapte caraterizeaza viata Sf. Irineu-
!. lucrarea misionara de convertire a popoarelor pagane din sudul Aaliei, pe o raza destul de mare in
(urul Fugdunului/
". lupta impotriva gnosticismului/
=. straduinte pentru impacarea Bisericilor din Asia reprezentate de episcopul ,olicarp al +fesului, cu
episcopul ictor al %omei, in problema datei ,astilor.
Irineu isi purta cu adevarat numele si prin caracterul sau, era un facator de pace. +l indemna pentru
pace si predica pacea, scriind nu numai lui ictor, ci si diferitilor altor conducatori bisericesti. &
traditie destul de tardiva, vrea ca Sf. Irineu sa fi murit martir pe la ")", adica in timpul domniei lui
Septimiu Sever. + curios ca martiriul Sf. Irineu nu e pomenit de oameni ca 0ertulian, Ipolit,
+usebiu. ,robabil ca, in masacrul general la care au fost supusi crestinii din Fyon, moartea
episcopului Irineu n-a avut mare rasunet.
Opera
Sf. Irineu a fost scrisa in limba sa materna, adica greaca. +a cuprinde mai multe lucrari, ale caror
titluri ne-au fost transmise de +usebiu si de Ieronim. Dintre ele s-au pastrat doua-
!. Adversus haereses - $ombaterea si distrugerea stiintei cu nume mincinos. Aceasta lucrare ni s-a
pastrat intr-o veche traducere latina si apro>imativ GP? in original din prima carte, datorita
fragmentelor transcrise de Ipolit si +pifaniu. Fucrarea cuprinde cinci carti. $artile I si s-au
pastrat si intr-o traducere armeana si "= fragmente in siriaca.
Fucrarea aceasta a fost scrisa la cererea unui prieten al autorului, care dorea sa cunoasca mai de
aproape sistemul gnostic al lui alentin. $ombaterea si distrugerea stiintei cu nume mincinos e o
lucrare de importanta e>ceptionala, desi n-avem te>tul ei original. + importanta prin imensul ei
material, prin cvasitotalitatea problemelor teologice dezbatute in ea si prin ortodo>ia invataturii. Sf.
Irineu arata aici o mare eruditie biblica si bisericeasca. +l atesta intreg $anonul cartilor biblice,
mentioneaza numele a numerosi episcopi si scriitori bisericesti, printre care primii !" episcopi ai
%omei, intre care $lement %omanul, apoi scriitori ca Ignatie, ,olicarp, .erma, Lustin, ,apias,
0atian, din ale caror opere nu rareori citeaza si pasa(e. ,rin aceste notite el contribuie substantial la
istoria literaturii patristice de pana la el. Sf. Irineu dovedeste o profunda cunoastere a
gnosticismului, fie prin lecturi directe ale operelor gnostice, fie prin frecventarea operelor
antignostice ale unor autori crestini, ca cei pe care i-am pomenit si la care ii adaugam pe .egesip.
$ombaterea gnosticismului pe cale rationala, cum se face in cartea a II-a, implica studiul indelungat
si profund a nenumarate izvoare filozofice si religioase, din care-si trageau substanta sistemele
hibride ale gnosticismului. Sf. Irineu a dat o lovitura puternica ereziilor gnostice. +l e izvor pentru
toti.autorii crestini de dupa el care au combatut gnosticismul. +l e creatorul teologiei crestine in
&ccident, plecand de la regula de credinta, adica de la Simbolul de credinta, servindu-se de
izvoarele teologiei, care sunt Scriptura si 0raditia si avand ca punct central intruparea
6antuitorului. 0eologia occidentala, pana la Sf. Ilarie, nu e decat dezvoltarea cugetarii Sf. Irineu.
Desigur, lucrarea aceasta a Sf. Irineu nu e perfecta. 0raducerea latina in care ni s-a pastrat si care se
pare ca e foarte fidela, nu reliefeaza un artist.
". Demonstratia predicarii apostolice - adresata fratelui 6arcian si descoperita nu de mult, intr-o
versiune armeana din veacurile II-III, e un mic compendiu de invatatura a credintei, in care se
combina simbolul si istoria sfanta.
+usebiu si Ieronim noteaza si alte titluri de lucrari, din care nu s-a pastrat nimic sau s-au pastrat
numai fragmente. Dnele din aceste titluri reprezinta mici tratate, altele scrisori-
- Despre stiinta - contra grecilor, un tratat foarte scurt, dar foarte necesar. Ieronim transcrie acest
titlu ca doua opere aparte- !. $ontra gentes si ". De disciplina aliud.
A scris diferite scrisori cu caracter doctrinar, dintre care citam-
- $atre Blastus - prieten al lui *lorin
- Despre schisma
- $atre *lorin - despre monarhie sau ca Dumnezeu nu este autor al relelor. Acest *lorin era un vechi
prieten al Sf. Irineu, dar care mai in urma a devenit gnostic.
- Despre ogdoada - adresata tot lui *lorin, pentru a-l desprinde de greselile lui alentin. Ieronim
califica aceasta opera drept un tratat ales.
- Biblion - mentionata de +usebiu, cuprinzand diferite dialoguri si in care autorul pomeneste de
"Scrisoarea catre +vrei" si "Intelepciunea lui Solomon".
- Scrisorile Bisericii din Fyon si iena - adresate episcopului ictor al %omei in chestiunea pascala.
Ii sunt atribuite de Ieronim.
Doctrina
Sf. Irineu e, pentru vremea lui, aproape un sistem complet. De aceea el a si fost supranumit
"fondatorul teologiei crestine". 0eologia sa se bazeaza pe datele Scripturii si ale 0raditiei, mai ale pe
%egula de credinta sau Simbolul de credinta si nu are caracter prea speculativ. +a se caracterizeaza
printr-un punct de vedere mai mult religios-practic. ,e Dumnezeu trebuie sa ni-F apropiem, nu atat
prin stiinta, cat prin dragoste.
0raditia bisericeasca - este, ca la .egesip si alti scriitori bisericesti, un punct central de doctrina.
aloarea si caracterul normativ al 0raditiei nu sunt inventia Sf. Irineu. Sf. Irineu are meritul de a fi
dat e>presie clasica si definitiva principiului 0raditiei. ,rincipiul 0raditiei consta in aceea ca izvorul
si norma de credinta sunt 0raditia doctrinara continua in Biserica, de la Sf. Apostoli. 0raditia
adevarata e cea apostolica. 0raditia Apostolilor se vede in toata lumea, in orice Biserica. +a consta
in mentinerea invataturii adevarate, pastrate prin linia neintrerupta a episcopilor asezati de Apostoli
si a urmasilor acestora pana la noi.
Impotriva gnosticismului, Sf. Irineu accentueaza autoritatea indiscutabila a Bisericii &rtodo>e,
singura in care s-a pastrat 0raditia apostolica si aceasta pentru ca Biserica &rtodo>a e singura in
care s-a pastrat Duhul Sfant- "unde e Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu si unde e Duhul lui
Dumnezeu, acolo e si Biserica si tot harul, iar Duhul e adevarul". Apostolicitatea e norma de adevar
in 0raditie si Biserica. Daca Apostolii nu ne-ar fi lasat scrieri care alcatuiesc Sf. Scriptura, ar fi
trebuit sa urmam 0raditiei pe care ei au lasat-o acelora, carora le-au incredintat Bisericile. Biserica
se intinde pana la marginile pamantului.
Dumnezeu - nu poate fi cunoscut, dar mintea noastra il deduce din e>istenta lucrurilor create-
faptura insasi, lumea insasi ne arata pe Acela care a facut-o. $reatorul propriu-zis al lumii este *iul,
Fogosul.
*iul - nascut din 0atal, dar nimeni nu cunoaste felul acestei nasteri, decat 0atal si *iul.
Sf. Duh - e deosebit de *iul. Dar uneori numele de Duh e dat si *iului. Alteori, ca la 0eofil de
Antiohia, Sf. Duh e numit intelepciune.
Adam si +va - prin ei am cazut toti, pentru ca n-am implinit porunca lui Dumnezeu. #oi am
mostenit moartea de la Adam.
&mul - prin neascultare, a pierdut haina sfinteniei, pe care o avea de la Duhul Sfant si a fost
acoperit cu un vesmant care nu-i mai aduce desfatare, ci-i musca si-i inteapa trupul. &mul insa,
chiar dupa cadere, a ramas cu liberul arbitru si cu nemurirea sufletului. Dumnezeu nu forteaza pe
nimeni. Sufletul e nemuritor ca suflare a vietii.
.ristologia - e de o deosebita importanta. *iul lui Dumnezeu a devenit *iul *ecioarei. +reticii nu
spun adevarul cand sustin ca Iisus, $are S-a nascut din 6aria, ar fi altul decat .ristos, $are a
coborat din inaltime. .ristos trebuia sa fie in acelasi timp Dumnezeu si &m, intr-o singura
,ersoana. Aceasta pentru ca, daca vra(masul omului n-ar fi fost biruit de un &m, acest vra(mas n-ar
fi fost biruit drept. ,e de alta parte, daca biruinta nu ne-ar fi dat-o Dumnezeu, noi n-am avea in chip
sigur aceasta biruinta. $uvantul lui Dumnezeu S-a facut &m, pentru ca omul primind $uvantul si
calitatea de fiu adoptiv, sa a(unga fiul lui Dumnezeu. *iul Se intrupeaza pentru a ne scapa de
mostenirea adamica, pentru a ne mantui, platind pentru noi datoria cu care eram datori. Iisus .ristos
este al doilea Adam, $are recapituleaza in +l intreaga umanitate si o impaca cu Dumnezeu. .ristos
S-a facut om pentru a indumnezei umanitatea. .ristos l-a invins pe diavol prin totala Sa supunere si
prin suferinta si moartea Sa reala. Sangele Sau ne-a rascumparat ca un sacrificiu.
Aparand realitatea trupului si patimii lui .ristos, Irineu face un interesant paralelism intre 6aria si
+va, paralelism ridicat mai inainte si de alti scriitori.
Sf. 0aine - admite Botezul copiilor. Sf. Duh patrunde in sufletele de toate varstele, care au fost
botezate. +l ne uneste cu Dumnezeu. Sf. Duh ne face una cu Dumnezeu.
Sf. +uharistie - e instituita de 6antuitorul si transmisa ucenicilor Sai si, prin aceasta, intregii
Biserici. +a e facuta din daruri, elemente ale creatiei, si multumeste lui Dumnezeu cu recunostinta,
zicand- "Acesta este 0rupul 6eu". $ontinutul potirului e tot element al creatiei, el reprezinta
sangele 6antuitorului si (ertfa cea noua, a 0estamentului celui nou.
.iliast - adica sustine ca intre sfarsitul lumii si invierea mortilor va fi o mie de ani de domnie a lui
.ristos cu dreptii. Aceasta imparatie de o mie de ani corespunde zilei a opta, care e numar
desavarsit. Invierea va fi trupeasca. ,edepsele si bucuriile sunt vesnice.
$anonul cartilor biblice - Sf. Irineu vorbeste de cartile echiului si #oului 0estament. $artile
acestea sunt insuflate. $anonul e incheiat. Apostolicitatea si 0raditia bisericeasca dau autoritate
$anonului cartilor biblice. In $anonul #oului 0estament intra- +vangheliile si Scrisorile apostolice,
printre care se numara si ,astorul lui .erma, dar din care lipseste Scrisoarea catre +vrei.
Caracterizare.
Sf. Irineu este unul din cei mai de seama ,arinti ai Bisericii. +l e creatorul teologiei crestine in
Biserica apuseana.
+l a fost unul din ganditorii cei mai adanci ai primei perioade patristice. +l a pus si a dezbatut toate
marile probleme ale teologiei, dand solutiile cele mai practice. .ristologia, cu teoria recapitularii si
a Sf. +uharistii e centrul teologiei sale.
+l e marele sustinator al valorii si sensului 0raditiei in Biserica crestina. + unul dintre marii realisti
in teologia crestina prin- realismul trupului 6antuitorului, realismul euharistie, realismul pacatului,
realismul desavarsirii.
0eologia sa nu este absolut ireprosabila- e>presii subordinatianiste in domeniul Sf. 0reimi, hiliasmul
etc, dar are meritul de a fi creat sau adancit capitole sau formule noi in teologie- indumnezeirea
omului, recapitularea, perihoreza, paralelismul +va-6aria, importanta 0raditiei, drepturile
demonului, teoria lui facere si fieri, specificul lucrarii Sf. Duh.
Sf. Irineu a dat o lovitura mortala gnosticismului. +l a criticat, foarte informat si cu o rara
patrundere, toate sistemele gnostice cunoscute pana la el. +l e izvor principal pentru toti scriitorii
antignostici dupa el.
Sf. Irineu a facut misiune printre paganii din (urul Fugdunului, pe care i-a crestinat. Dnele dintre
orasele de Sud ale *rantei il socotesc ca aducatorul crestinismului la ele.
+l a facut mereu legatura intre crestinismul de Apus si cel de %asarit cu ocazia neintelegerilor iscate
cu privire la data sarbatoririi ,astelui.
Sf. Irineu e unul dintre primii creatori ai filocaliei crestine. &mul se desavarseste prin lucrarea Sf.
Duh, $are, incetul cu incetul, ii reda chipul si asemanarea cu Dumnezeu.
Sfantul Ipolit
Viata.
#u cunoastem nimic direct despre viata Sf. Ipolit. Avem patru izvoare principale care ne dau unele
elemente asupra vietii sale, fara sa ne ofere insa o siguranta absoluta. Ieronim ne spune ca Ipolit a
fost episcop al unei Biserici, intr-un oras al carui nume nu-l stie, ca s-a cunoscut cu &rigen in
prezenta caruia a tinut o predica- "De laude Domini Salvatoris". *otie zice ca Ipolit a fost ucenicul
lui Irineu, sub a carui influenta a scris o sintagma contra tuturor ereziilor. & statuie a lui Ipolit stand
pe scaun, datand din veacul III si descoperita in veacul EI in cimitirul lui Ipolit, pe ia 0iburtina
in %oma, are pe soclu lista lucrarilor acestui autor. In fine, descoperirea in !;G" a operei
",hilosophumena", la muntele Athos, ne-a adus unele informatii pretioase asupra lui Ipolit. Aceasta
lucrare a fost atribuita la inceput lui &rigen, apoi lui $aius, lui 0ertulian, lui #ovatian si, in fine, lui
Ipolit.
Dupa aceste documente, se pare ca Sf. Ipolit s-a nascut pe la !<)-!<?, nu se stie precis unde,
probabil in &rient. Documentele ne relateaza ca el era preot la %oma si se bucura de un mare
prestigiu printre contemporani. &rigen, in vizita la %oma, a fost la biserica in care slu(ea Ipolit, ca
sa-l auda vorbind. &m de studiu multilateral si poligraf, el n-a egalat pe marele ale>andrin in
amploarea si in adancimea cugetarii si a geniului. +l era mai mult un erudit cu orientare practica. Si-
a dedicat viata pentru doua mari probleme-
- lupta cu ereticii, indeosebi cu modalistii trinitari si cu patripasienii/
- lupta contra tezismului moral in Biserica %omei.
Ipolit l-a criticat aspru pe papa Jefirin si mai ales pe papa $alist, acuzandu-l de erezie si de la>ism.
+l s-a opus la alegerea papei $alist, pe care-l acuza de sabelianism si de imoralitate. S-a separat de
Biserica si si-a creat o comunitate aparte si a fost ales ca episcop in locul lui $alist, in fata caruia el
se reprezenta ca antipapa. In timpul persecutiei lui 6a>imin 0racul, ambii episcopi- ,ontian si Ipolit
au fost e>ilati in minele din Sardinia. Impacandu-se Ipolit inca din timpul vietii cu Biserica si
murind in e>il, o data cu ,ontian, trupul lui si al lui ,ontian au fost aduse in aceeasi zi si ingropate
la %oma, pe ia 0iburtina, in locul care mai tarziu a devenit cimitirul Sf. $alist, dar si al Sf. Ipolit.
+l a fost venerat ca martir si credinciosii lui i-au ridicat o statuie pe mormant, care a fost
descoperita in !??!.
Opera.
A fost foarte intinsa, dar nu ni s-au pastrat din ea, in cea mai mare parte, decat fragmente. ,utine
sunt operele pastrate in cvasitotalitatea lor sau in te>tul original. $ritica a stabilit ca numarul acestor
opere este intre G) si ?).
&perele e>egetice - cele mai numeroase. 6entionam-
- $omentariu la Daniil, in patru carti, pastrat in intregime in vechea slava, e cel mai vechi
comentariu biblic in literatura patristica. In el se precizeaza pentru prima data ca .ristos S-a nascut
la "? decembrie si a murit la "? martie. Informatia aceasta e insa interpolata.
- $omentariu la $antarea $antarilor - pastrat partial si tradus in limba georgiana.
- 0ratate despre binecuvantarea lui Iacob
- Binecuvantarea lui 6oise
- Istoria lui David si Aoliat
- $omentarii la ,roverbe, la +clesiast, Jaharia
- &milii la diferite te>te din *acere, #umeri, Deuteronom, ,salmi, Isaia, +zechiil etc.
&pere dogmatice - intre ele insemnam-
- Despre Antihrist - pastrata toata in originalul grec - despre impre(urarile venirii lui Antihrist,
triumful si pieirea lui. Fucrarea e partial dependenta de Irineu.
- Despre Dumnezeu si invierea trupului - indemn catre Severina
- Despre Iconomie sau despre intrupare.
&pere polemice-
- ,hilosophumena - in !) carti, numita si $ombaterea tuturor ereziilor, descoperita in intregime
Bcartile G-!)C la muntele Athos, in !;G" si publicata in !;?!. 0itlul de ,hilosophumena ii vine de
acolo ca ereticii luau invatatura lor din filozofia profana si perverteau adevarul crestin. $artea ! face
un rezumat al filozofiei grecesti/ cartile " si = s-au pierdut/ cartea a G-a trateaza despre astrologie si
magie/ cartile ?-!) vorbesc despre == erezii gnostice si cazul Ipolit-$alist/
- Sintagma - combatea =" erezii
- $ontra paganilor
- $ontra lui ,latou sau Despre univers, pastrat doar intr-un fragment in "Sfintele ,aralele" ale lui
loan Damaschin arata contradictiile lui ,laton
- $ontra ereziei lui Artemon - numita de 0eodoret de $ir, "6icul Fabirint"
- &milie contra ereziei unui oarecare #oet
- Demonstratie contra iudeilor
- Despre +vanghelia si Apocalipsa lui loan
- $ontra alogilor
&pere istorice-
- $ronica - care se intinde de la facerea lumii pana la anul "=G d. .r, pastrata partial in greceste si in
trei prelucrari latine.
&pere practice-
- 0raditia apostolica
- $anoanele lui Ipolit
- $alcul pascal
- &milii- Despre lauda Domnului 6antuitorului, rostita in prezenta lui &rigen
- Despre harisme
Alte lucrari, inca, sunt mentionate pe soclul statuii lui Ipolit.
Doctrina.
In general, e o sinteza a aceleia a apologetilor.
Sf. 0reime - a fost acuzat de diteism, pentru ca luptand contra sabelianismului modalist, a e>agerat
distinctia primelor doua ,ersoane. *iul Se naste liber din 0atal, dar felul aparitiei si lucrarilor Fui,
dupa aceea, denota subordinatianism. Ipolit distinge trei faze in evolutia Fogosului-
!. Fogosul ca gandire imanenta a 0atalui
". $a putere proferata in afara, adica nascuta
=. *iu desavarsit prin nasterea Sa din *ecioara, in aceasta din urma faza, Ipolit imprumuta ideea si
termenul de la Sf. Iustin 6artirul, care foloseste e>presia Fogos desavarsit.
*iul - ca Fogos imanent, nu e identic cu inteligenta sau cu ratiunea 0atalui. 0otusi, +l e
rationamentul sau (udecata imanenta lumii. 0atal F-a nascut pe Fogos din cele e>istente, iar
Fogosul, la randu-I, e cauza creatiei. +l creeaza lumea dupa ideile pe care le poseda si care sunt
precugetate in 0atal. Dumnezeu a facut prin Fogos toate cate a voit. .ristos, intrupandu-Se, l-a
purtat pe omul cel vechi in plamada noua. +l a parcurs viata tuturor varstelor, ca sa fie lege pentru
toate varstele, sa-! arate tuturor oamenilor pe propriul Sau om si prin aceasta sa (ustifice ca
Dumnezeu n-a facut nimic rau.
&mul - e liber sa voiasca orice- si binele si raul. .ristos a facut pe omul vechi, om nou. #oi vom
invia cu trupurile, iar bucuriile raiului si chinurile iadului sunt vesnice.
Sf. Scriptura - este inspirata.
Ipolit a reprezentat directia rigorista in Biserica %omei timpului sau, condamnand-l pe papa $alist
pentru a fi inaugurat iertarea pacatelor de moarte, indeosebi a desfranarii, pentru a tine in Biserica
clerici casatoriti a doua sau a treia oara, pentru a fi admis casatoria preotilor dupa ce au fost
hirotoniti, pentru a fi aprobat concubina(ul matroanelor cu sclavi si pentru a fi ingaduit avortul.
Caracterizare.
Ipolit a fost o figura importanta in literatura patristica a sec. III. +l e cel mai fecund scriitor al
Apusului din acel timp. + un enciclopedist. S-a spus pe drept ca el a fost un concurent al lui &rigen.
Ipolit n-a facut filologie biblica, n-a scris scrisori si n-a lasat un tratat sistematic de doctrina
crestina, insa i-a combatut mult pe eretici si a scris istorie si drept bisericesc. 0eologia lui Ipolit e
eclectica. Fimba lui e clara, solemna, dar neartistica.
+l da mai multa atentie fondului decat formei.
Sfantul Ciprian
Viata.
Sf. $iprian se naste, probabil, in (urul anului ")) la $artagina, din parinti pagani si bogati. ,rimeste
o educatie aleasa, isi face o cultura intinsa si a(unge retor, calitate in care isi creeaza numeroase
legaturi si se incon(oara de un deosebit prestigiu. Sub influenta preotului $aecilianus, Sf. $iprian se
converteste, se boteaza, e hirotonit preot si, la inceputul anului "GH, e facut episcop, ca urmas al lui
Donat. +piscopatul sau dureaza noua ani, dar e plin de fapte, atitudini si idei mari. Fa inceputul
anului "?), incepe persecutia lui Deciu, in timpul careia $iprian se refugiaza in (urul $artaginei, de
unde isi conduce Biserica prin scrisori si oameni de incredere. In anul urmator apare problema celor
cazuti de la credinta in timpul persecutiei - problema lapsilor - care doreau sa reintre in sanul
Bisericii, folosindu-se mai ales de interventia marturisitorilor, adica a acelor crestini care-F
marturisisera pe .ristos in timpul persecutiei, fusesera inchisi sau chinuiti, dar scapasera. Sf.
$iprian ia masuri potrivite impunand celor cazuti, dupa gradul de apostazie- libellatici, sacrificati,
thurificati, acta facientes, anumite perioade de penitenta, care unora au parut prea severe.
#emultumitii au creat un partid rival, condus de diaconul *elicissimus. In acest partid intra si cinci
preoti, fosti rivali ai Sf. $iprian la episcopat. Dnul din ei, #ovat, se duce la %oma unde spri(ina
schisma lui #ovatian. Intr-un sinod, Sf. $iprian ii elimina din Biserica pe turbulenti. In timpul
ciumei care par(oleste imperiul in "?"-"?G, Sf. $iprian organizeaza o admirabila asistenta sanitara
si sociala in eparhia sa, alinand nenumaratele suferinte in vremea flagelului si dupa aceea. In "??
apare problema validitatii Botezului ereticilor. Sf. $iprian nu admitea Botezul ereticilor. In trei
Sinoade din "?@, la $artagina, el se pronunta pentru nevaliditatea acestui Botez. Din aceasta cauza a
intrat in conflict cu episcopul Stefan al %omei, care sustinea validitatea Botezului ereticilor. $u
toate amenintarile lui Stefan, Sf. $iprian a ramas infle>ibil din punctul sau de vedere. Sub
persecutia lui alerian, $iprian e intai e>ilat, in "?<, la $urubis, pe malul marii. Dupa un an, in "?;,
e rechemat, e arestat, e (udecat si decapitat la !G septembrie, la $artagina. S-au pastrat documentele
procesului lui sub numele de "Actele proconsulare ale lui $iprian". +l a fost confundat uneori de
catre scriitori sau ,arintii bisericesti cu vra(itorul si martirul $iprian de Antiohia.
Dar Sf. $iprian este si un pretios scriitor bisericesc. &m de actiune mai mult decat de speculatie, Sf.
$iprian n-are idei prea originale. 6arele sau maestru era 0ertulian, pe care-l citea zilnic dupa
relatarea lui Ieronim. Dar, spre deosebire de 0ertulian, el scrie o limba usoara si de o forma aproape
perfecta. Ieronim apreciaza limba, stilul si ideile lui $iprian, ca fiind mai limpezi decat soarele.
$iprian trece drept scriitorul bisericesc normativ pana la *er. Augustin.
Opera
Sf. $iprian se imparte in scrieri apologetice, disciplinare, morale si scrisori.
Scrieri apologetice-
- $atre Donatus - scrisa probabil imediat dupa convertire si e>punand sub forma de dialog evolutia
sa sufleteasca, pana la primirea si dupa primirea Botezului, numit "a doua nastere" B$ap. GC. isi
indeamna prietenul sa-l urmeze. Aceasta scriere pregateste 6arturisirile *er. Augustin.
- $atre Demetrian - adresata unui pagan patimas si cutezator, care-i facea pe crestini responsabili de
toate nenorocirile care se abateau asupra imperiului. Autorul arata ca acuzatiile lui Demetrian sunt
fara temei si, daca se cere o e>plicatie pentru nenorociri, aceasta este ca nenorocirile in chestiune se
datoresc indaratniciei paganilor de a imbratisa crestinismul. ,aganii nu vor scapa de pedeapsa
vesnica. Dar ei se pot pocai si Dumnezeu ii va primi.
- $a idolii nu sunt zei - colectie de te>te scoase din "&ctavius" al lui 6inucius *eli> si din
"Apologeticul" lui 0ertulian, pentru a dovedi neadevarul idolatriei si adevarul crestinismului.
- Dovezi catre Ouirinus - in trei carti scrise pe la "GH-"?), arata cu te>te din echiul si #oul
0estament ca legea iudaica a fost provizorie, ca profetiile echiului 0estament s-au realizat in Iisus
.ristos, care este Dumnezeu, si ca virtutile crestine si credinta sunt necesare.
- $atre *ortunat - in care, cu te>te biblice, ii indeamna pe crestini sa fie tari in vreme de persecutie.
Aceasta scriere si cea anterioara sunt pretioase pentru cunoasterea te>tului vechii Biblii latine.
Scrieri disciplinare si morale-
- Despre unitatea Bisericii universale - cea mai importanta si mai originala scriere a lui $iprian din
categoria celor disciplinare. Scrisa in "?)-"?", inainte de reintoarcerea lui $iprian din
ascunzatoarea in care se retrasese in timpul persecutiilor lui Deciu, ea combate schisma lui
*elicissimus si demonstreaza, cu deosebita abilitate si caldura, ca idealul fiecarui crestin trebuie sa
fie unitatea in aceeasi Biserica a lui .ristos pe intreg pamantul. Sfasierea Bisericii prin schisme nu
poate fi iertata nici prin moarte martirica. $redinciosii trebuie sa fie uniti intre ei, avand-l in centru
pe episcop. "#u poate sa aiba pe Dumnezeu de 0ata, acela care n-are Biserica de mama" Bcap. @C. +
un singur episcopat, care conduce o singura Biserica. $ap. G, cu doua variante, e socotit de romano-
catolici ca fiind un temei pentru primatul papal, sustinere neadevarata, pentru ca in acelasi capitol
autorul afirma ca .ristos "dupa inviere acorda Apostolilor putere egala". "Despre unitate" a fost
citita de $iprian la Sinodul din "?! la $artagina.
- Despre cei cazuti - scrisa o data cu cea anterioara, dupa caderea in timpul persecutiei lui Deciu, cei
in cauza trebuie sa faca penitenta serioasa pentru a fi reprimiti in Biserica. "*aceti pocainta multa,
aratati mahnirea unui suflet in durere si (ale" B$ap. ="C. Iar marturisitorilor, care dadeau bilete de
indulgenta, pentru ca cei cazuti sa fie reprimiti, autorul le spune- "Iertare de pacatele care s-au
savarsit impotriva Fui, poate sa le dea numai Acela care a purtat pacatele voastre, care a suferit
pentru noi, pe care Dumnezeu F-a dat pentru pacatele noastre" B$ap. !<C.
- Despre moarte - o pastorala din "?", adresata credinciosilor pentru a-i incura(a si mangaia in
timpul ciumei. %aspunde la o seama de nedumeriri ale crestinilor care mor de-a valma cu paganii. +
cea mai originala scriere a lui $iprian din operele sale morale.
- Despre fapta buna si milostenie - indeamna la caritate.
- Despre invidie si gelozie - combate pe adversarii sai rosi de pacate.
- Despre tinuta fecioarelor BmonahiilorC - atrage luarea-aminte femeilor consacrate lui Dumnezeu sa
nu fie cochete si prada duhului lumesc. Imitata dupa 0ertulian. Scrisa la "GH.
- Despre %ugaciunea domneasca - e>plica rugaciunea 0atal nostru. Imitata dupa 0ertulian. Scrisa la
"?".
Scrisorile lui $iprian sunt productia sa literara poate cea mai de seama. $olectia intreaga cuprinde
;! piese, din care numai @? apartin lui $iprian, celelalte fiindu-i adresate lui sau clerului din
$artagina. $iprian insusi facuse dosare din corespondenta sa. Scrisorile lui $iprian au o mare
importanta pentru istoria timpului, pentru variatele si interesantele probleme care se dezbat in ele,
pentru caracterizarea persoanei autorului. 0emele dogmatice, indeosebi eclesiologice, sunt deseori
puse si solutionate definitiv. Biserica e alcatuita din episcop, din cler si din toti cei ce stau in ea.
+piscopul este in Biserica si Biserica in episcop. $ine nu e cu episcopul, acela nu e in Biserica.
Sfantului $iprian i s-au atribuit si opere care nu i-au apartinut.
Doctrina
Sfantului $iprian cuprinde cateva puncte importante dintre care unele au fost relevate.
Dnitatea Bisericii - una dintre ideile forta ale Sf. $iprian. Aceasta unitate il are ca centru pe episcop.
$ine nu e cu episcopul, nu e in Biserica. +vident, la randul lui, episcopul nu e episcop decat in
Biserica. +piscopii trebuie sa fie uniti prin legea dragostei indivizibile si a intelegerii. Bisericile
particulare sunt ramurile unuia si aceluiasi copac, care este Biserica una. Asa cum razele soarelui
sunt multe, dar lumina e una, asa cum ramurile copacului sunt multe, dar puterea care le tine e una,
asa cum paraiele care ies dintr-un izvor sunt multe, dar se pastreaza unitatea de origine, tot asa si
Bisericile regionale sunt multe, dar ele stau pe temeiul unei singure Biserici. Biserica e comparata
cu camasa cea necusuta a lui .ristos. #imeni nu se poate mantui decat in Biserica. In afara de
Biserica nu e mantuire.
0raditia - e divina numai in masura in care nu trece dincolo de Sf. Scriptura.
,ainea si vinul euharistic -devin (ertfa lui .ristos prin Sf. Duh. $a mare preot al lui Dumnezeu
0atal, Iisus .ristos Se aduce pe Sine (ertfa 0atalui si ne invata sa facem acest lucru in amintirea Fui.
In consecinta, preotul la Sf. +uharistie face ce a facut .ristos, adica aduce (ertfa adevarata si plina
lui Dumnezeu 0atal in Biserica.
6artirii - a(ung imediat dupa moarte sa vada fata lui Dumnezeu, ceilalti asteapta pana la (udecata
Domnului.
Caracterizare.
Sf. $iprian a fost un episcop stralucit, un temperament bland, dar ferm, o personalitate bisericeasca
de autoritate si prestigiu. #-a fost intimidat nici de dusmanii lui, nici de episcopul %omei, nici de
moartea martirica.
A fost un scriitor putin original, dar talentat, clar, deseori avantat.
Doctrina sa teologica se bazeaza pe Sf. Scriptura si pe multe din ideile lui 0ertulian. Dnele din
lucrarile sale, mai ales ascetice, sunt simple adaptari ale lucrarilor corespunzatoare ale lui 0ertulian.
Ideea sa cea mai scumpa - unitatea Bisericii - este actuala si astazi.
'actantiu
Viata.
Fucius $aecilius *irmianus Factantius s-a nascut pe langa $irta sau 6ascula, in #umidia, probabil
intre "G)-"?). A facut studii de retorica si filozofie sub conducerea lui Arnobiu. Devenit el insusi
retor, isi face un renume frumos. Aratie acestui renume, imparatul Diocletian il cheama, pe la "H),
profesor de retorica latina la #icomidia, noua capitala. Aici Factantiu nu a avut deosebit succes fie
pentru ca el intre timp se convertise la crestinism, fie pentru ca era greu de recrutat auditori pentru
invatamantul latin superior intr-un mediu grecesc. Ieronim spune ca, din cauza lipsei de studenti,
Factantiu s-a consacrat scrisului. 0ot aici, la #icomidia, Factantiu se converti la crestinism, in (urul
anului =)), iar cand in =)= izbucni persecutia, el lepada slu(ba ce o avea. Drma o perioada grea in
care saracia l-a chinuit amarnic. "+ra asa de sarac, incat cel mai adesea ducea lipsa chiar de cele
necesare". Fa adanci batraneti Bin e>trema senectuteC, in anul =!<, imparatul $onstantin l-a chemat
la 0reveri, in Aallia, ca profesor al fiului sau, $rispus. De la aceasta data nu se mai stie nimic de el.
Opera.
- Dumnezeiestile Institutii - in sapte carti, redactate intr-o prima editie probabil intre =)G-=!) si intr-
o a doua, probabil intre =!=-=!@, este scrierea cea mai importanta a lui Factantiu atat prin intinderea
ei, cat si prin problemele tratate in ea. +a este in acelasi timp o apologie a crestinismului si un
manual sau o introducere generala in doctrina esentiala a Bisericii. + o apologie pentru ca ea tine sa
raspunda acuzatiilor puse in circulatie de un filozof si de un magistrat. 6agistratul e .ierocle din
Bitinia. #u s-a putut identifica filozoful. + manual dupa scopul pe care insusi autorul i-l da- "$a cei
invatati sa fie condusi la adevarata intelepcine, iar cei neinvatati la adevarata religie".
Dumnezeiestile Institutii este prima incercare de a sistematiza in limba latina elementele
fundamentale ale invataturii crestine. +le sunt o prima summa a teologiei $restine latine.
- %ezumatul dumnezeiestilor Institutii B+pitomeC - redactat pe la =!? si dedicat unui oarecare
,entadiu, cuprinde unele ameliorari si idei noi.
- Despre lucrarea lui Dumnezeu - scrisa pe la =)=-=)G, arata intelepciunea lui Dumnezeu in actul
crearii omului prin armonia si frumusetea trupului si a sufletului omenesc.
- Despre mania lui Dumnezeu - se arata ca Dumnezeu nu e apatic, ci ca +l pedepseste crima asa
cum rasplateste virtutea. Ia atitudine impotriva psihologiei stoicilor si epicureilor.
- Despre moartea persecutorilor - numita uneori si "Despre persecutie", e o prima istorie a
persecutiilor. Staruie asupra sfarsitului nenorocit al imparatilor care i-au persecutat pe crestini,
indeosebi asupra aceluia al lui Diocletian si al lui 6a>imin Daza.
- Despre pasarea phoeni> - povesteste legenda acestei pasari vestite care, la fiecare mie de ani, vine
din indepartatul &rient in *enicia, unde se asaza pe o foaie de finic si moare, iar trupul ei mort se
aprinde si arde singur. Din cenusa apare un vierme care se transforma in fluture si pleaca cu
resturile cenusii la templul soarelui din .eliopolis, in +gipt. De aici, se intoarce in &rientul
indepartat. ,iesa cuprinde decrieri de o rara frumusete. ,asarea phoeni> e pomenita si de $lement
%omanul in Scrisoarea catre $orinteni si servea scriitorilor crestini ca argument pentru invierea
mortilor.
Doctrina.
Dumnezeu - e unul pentru ca e perfect, dar +l nu sufera de singuratate pentru ca-i are pe ingeri,
care-F slu(esc. Factantiu admite o cunoastere naturala a lui Dumnezeu
Dumnezeu face lumea din nimic, materia e opera Fui, pentru ca +l e puternic.
Fogosul - este $uvantul lui Dumnezeu, adica un duh asemenea celorlalte duhuri care sunt ingerii.
$aci "$uvantul este un duh emis cu un sunet care desemneaza ceva".
*iul lui Dumnezeu - Se naste prin venirea Sf. Duh din cer asupra Sfintei *ecioare. In nasterea
treimica, *iul a fost fara mama, in nasterea a doua el a fost fara tata, pentru ca purtand o substanta
intre Dumnezeu si om sa poata duce firea noastra slaba la nemurire.
Biserica - doar cea in care se face 6arturisire si ,ocainta si in care se curata pacatele.
$asatoria - nu se poate desface.
Factantiu este hiliast, iar in doctrina despre suflet este creationist.
Caracterizare.
Factantiu este un scriitor de stil clasic. +l scrie frumos, elegant, simplu, clar. 6odelul sau literar a
fost $icero, pe care l-a imitat nu numai in forma, dar uneori si in idei. +l a fost supranumit
"$iceronele crestin". Are o intinsa cultura clasica. +>ploateaza literatura filosofico-religioasa a
hermetismului.
Factantiu n-a cunoscut adanc invatatura crestina. + semnificativ, in aceasta privinta, cuvantul
aceluiasi Ieronim- "De ar fi putut el afirma crestinismul, pe cat distrugea paganismul". +l are insa
meritul de a fi intins o punte de intelegere intre crestinism si paganism. Factantiu este primul
sistematizator latin al teologiei crestine. +l este unul dintre primii mari umanisti patristici.