Sunteți pe pagina 1din 8

Logic

clasa a I X-a
frecven redus


Prof. Marici Marius
SOCIETATE I COMUNICARE

a ) Situaii de comunicare
Exist 6 nevoi relaionale fundamentale (n acelai timp ele reprezint i obiectivele oricrui proces de
comunicare):

1. nevoia de a spune ;
2. nevoia de a fi inteles ;
3. nevoia de a fi recunoscut ;
4. nevoia de a fi valorizat ;
5. nevoia de a influenta ;
6. nevoia de intimitate .

Elementele situatiei de comunicare: Emitator, Receptor, Mesaj

Emitor: emitorul este cel care transmite mesajul unui receptor; funcia emotiv se concretizeaz n
selecia informaiei pe care emitorul o opereaz n realitatea nconjurtoare.

Receptor: receptorul este cel cruia i se adreseaz mesajul emitorului, adic el este cel care primete
o informaie, astfel se concretizeaz funcia conativ sau de cunoatere. Efectul mesajului se msoar
ntr-un rspuns verbal/ scris sau comportamental.

Mesaj: ceea ce emitorul transmite receptorului printr-un proces de codificare a unor elemente verbale/
nonverbale.

b ) Comunicarea interpersonal, comunicarea public, comunicarea intercultural

Comunicarea interpersonal este reprezentat de dialogul exclusiv dintre doi interlocutori. Datorit
acestui tip de comunicare se stabilesc, se ntrein i, uneori, se distrug relaii umane. Comunicarea
interpersonal este cea mai important forma de comunicare i cel mai des folosit. Oamenii nu pot evita
acest tip de comunicare; existena lor social depinde de abilitatea cu care pot angaja discuii cu alii.
Viaa de familie, relaiile cu prietenii, activitatea profesional, toate depind de aceast calitate.

Comunicarea publica (campanii de afisare, mesaje televizate) incearca sa-l faca pe fiecare cetatean
responsabil de alegerile sale in materie de sanatate si securitate si sa asigure participarea sa la viata
publica. Comunicarea sociala nu se multumeste sa informeze. Un anunt de tipul Nu fumati! Tutunul
este daunator sanatatii nu le ofera fumatorilor indeajuns de multe motive pentru a-si schimba
comportamentul. Prin mass-media, adreseaza mesaje intr-o maniera speciala cetatenilor ca indivizi
particulari (prevenirea maladiilor si a accidentelor), etc.

Chiar daca se refera la o calatorie de studiu, sau la descoperirea unei tari sau a unei regiuni, relatiile
interculturale vor presupune ntotdeauna un demers personal: acesta poate fi achizitia unei cunostinte,
descoperirea unor peisaje, monumente, opere de arta sau traditii Dar acest lucru presupune si
contactul cu alte moduri de viata, moduri de a gndi sau a simti care se regasesc n grupuri si indivizi.
Astfel, prin comunicare interculturala trebuie mai nti sa se nteleaga relatiile care se stabilesc ntre
persoane sau grupuri care apartin unor culturi diferite.

c) Bariere si dificultati n procesul comunicarii

Ori de cte ori scriem sau vorbim, ncercnd sa convingem, sa explicam, sa influentam, sa educam, sau sa
ndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, urmarim ntotdeauna patru scopuri
principale:
sa fim receptati (auziti sau cititi);
sa fim ntelesi;
sa fim acceptati;
sa provocam o reactie (o schimbare de comportament sau atitudine).

Atunci cnd nu reusim sa atingem nici unul dintre aceste obiective, nseamna ca ceva n derularea
comunicarii nu functioneaza corespunzator. ntelesurile se regasesc n oameni si nu n cuvinte, astfel ca
identificarea factorilor care conduc la interpretari gresite este primul pas spre a realiza o mai buna
comunicare.

Factori care duc la dificultati in procesul comunicarii:

Diferente de perceptie - modul in care privim lumea - persoane de vrste diferite, nationalitati, culturi,
educatie, ocupatie, sex, temperamente etc. vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile n mod
diferit. Diferentele de perceptie sunt de multe ori numai radacina a numeroase bariere de comunicare.
Concluzii grabite- deseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitnd sa
recunoastem realitatea n sine. Aceasta ne poate duce la ceea ce se spune "a face doi plus doi sa dea
cinci".
Lipsa de cunoastere - este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie diferita de a
noastra, ale carei cunostiinte n legatura cu un anumit subiect n discutie sunt mult mai reduse. Desigur
este posibil, dar necesita ndemnare din partea celui care comunica; el trebuie sa fie constient de
discrepanta ntre nivelurile de cunoastere si sa se adapteze n consecinta.
Lipsa de interes - este una din cele mai mari si mai frecvente bariere ce trebuiesc depasite. Acolo unde
lipsa de interes este evidenta si de nteles, trebuie sa se actioneze cu abilitate pentru a directiona mesajul
astfel nct sa corespunda intereselor si nevoilor celui care primeste mesajul.
Dificultati n exprimare - daca emitatorul are probleme n a gasi cuvinte pentru a-si exprima ideile,
aceasta va fi sigur o bariera n comunicare si, inevitabil acesta va trebui sa-si mbogateasca vocabularul.
Emotii - emotivitatea emitatorilor si receptorilor de mesaje poate fi de asemenea o bariera. Emotia
puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii. O metoda de a mpiedica acest
blocaj consta n evitarea comunicarii atunci cnd emitatorii sunt afectati de emotii puternice. Totusi,
uneori, cel care primeste mesajul poate fi mai putin impresionat de o persoana care vorbeste fara emotie
sau entuziasm, considernd-o plictisitoare - astfel ca emotia poate deveni un catalizator al comunicarii.
Personalitatea - nu doar diferentele dintre tipurile de personalitati pot crea probleme, ci, deseori, propria
noastra perceptie a persoanelor din jurul nostru este afectata si, ca urmare, comportamentul nostru
influenteaza pe acela al partenerului comunicarii. "Ciocnirea personalitatilor" este una dintre cele mai
frecvente cazuri ale esecului n comunicare. Nu ntotdeauna suntem capabili sa influentam sau sa
schimbam personalitatea celuilalt dar, cel putin, trebuie sa fim pregatiti sa ne studiem propria persoana
pentru a observa daca o schimbare n comportamentul nostru poate genera reactii satisfacatoare.

Acestia sunt doar ctiva factori care pot face comunicarea mai putin eficienta, sau chiar sa esueze
complet.

SOCIETATE, COMUNICARE SI ARGUMENTARE CORECTA


Argumentarea poate mbrca forma

monologului (discurs n faa publicului): trebuie comunicate lucruri valoroase dup o logic uor de urmrit;
se are n vedere ecoul pe care cele comunicate l trezete n mintea celor care ascult; trebuie acordate
lmuriri celor care adreseaz ntrebri.


dialogului: existnd un fond comun de cunotine, nu este nevoie ca discuia
s fie att de riguroas; discursul se adreseaz mai mult inimii i nu raiunii; se construiesc raionamete simple.

dezbaterii: analiz amnunit asupra unei probleme de interes general ; se pstreaz teza dat i se aduc
argumente pentru a o susine sau pentru a o respinge.

polemicii: discuie n contradictoriu pe o anumit tem; se formuleaz teza
opus, precum i argumente n spriinul ei.

eseului :
1. introducerea caracterizarea general a subiectului, schia dezvoltrii eseului

2. cuprinsul (tratarea subiectului) : analiz,soluii,demers critic

3. concluzia: reanalizarea subiectului; dac nu este eseu tiinific. concluzia nu este nchis i nu va
depi dou fraze.


mass-media: comunicare realizat prin mijloacele audio-vizuale: televiziune, radio,pres;

1. tirea radiofonic se deosebete de cea scris,adic frazele sunt scurte, clare; tirea radiofonic nu are
titlu;
2. presa scris nu respect ntotdeauna cerinele argumentrii corecte; se formuleaz teze i argumente
false ; ofer dreptul la replic, deci posibilitatea contraargumentrii.




II. SOCIETATE, COMUNICARE I ARGUMENTARE

Argumentarea i structura argumentrii; analiza logic a argumentelor

1. Termenii

Un termen este un cuvnt sau un ansamblu de cuvinte care exprim o noiune i care se
refer la unul sau mai multe obiecte. Cuvinte simple: floare, carte, lalea, razboi, casa,
oper , medic , numr, propoziie, etc.
Ansamblu de cuvinte: expresie lingvistic (aranjament de cuvinte sau cuvinte compuse):
numr prin ntre 6 i 9, compozitorul lucrrii Ruslan i Ludmila, presedintele celei mai mari
democratii, oper literar, medic stomatolog, numr prim , propoziie afirmativ, etc.






a) Structura (componente):
Vom nelege mai bine definiia termenului urmrind aplicaia care urmeaz.

Scaun= mobil cu sau fr speteaz pe care s poat s ad o singur persoan.

cuvntul ca atare noiunea( nelesul termenului) extensiunea intensiunea


desemneaz un obiect sau o mulime de obiecte:
scaun de tortur

scaun electric

scaun de judecat


Dup cum se vede pe structur, intensiunea (continutul) este definitia termenului (se refera strict la
nelesul su). Extensiunea cuprinde elementele ale cror nsuiri le gsim n intensiune. S realizm acum
intensiunea si extensiunea unor termeni, dai ca exemplu sus, la definiia termenului:

Intensiunea termenului floare: s.f. 1. Parte a plantei care are o corol frumoas i variat colorat.(este de
fapt o parte din definiia termenului)

Extensiunea termenului floare: lalea, trandafir, crin, garoaf, floarea-cucului, floarea-miresei, etc ( aici am
expus multimea de obiecte pecare o deine termenul floare).

Cte obiecte are in extensiunea sa expresia lingvistic numr prim ntre 6 i 9? Are un singur obiect,
acela fiind 7. Nu are cum sa fie o mulime de obiecte, pentru ca se precizeaz numr prim ntre...

Cte obiecte are n extensiunea sa expresia lingvistic compozitorul lucrrii Ruslan i Ludmila ? Are un
singur obiect. De ce? Pentru ca este vorba de autorul acestei lucrari, care nu este decat unul singur: Pukin.

Cte obiecte are n extensiunea sa expresia lingvistic preedintele celei mai mari democraii? Are un
singur obiect. Este vorba de numele presedintelui S.U.A, in prezent Obama.
Acestea au fost exemple de expresii lingvistice (termeni) care au n extensiunea lor un singur obiect.

Dac vom face extensiunea termenului carte, aici,cu sigurana vom avea o mulime de obiecte,pentru ca atunci
cand spunem carte ne gandim la totalitatea crilor existente: carte de aventuri (iar extensiunea acestei expresii
lingvistice va continua la rndul ei, numind alte titluri de cri de aventuri), carte de poezii (extensiunea
continu, enumernd titluri de cari de poezii), etc.












A



b) Raporturi logice ntre termeni

Raporturi de concordanta: daca extensiunile elementelor au cel putin un element comun.
raportul de identitate: numai in cazul in care doi termeni au in comun toate obiectele din extensiunile
lor, altfel spus , aceeasi extensiune.


A = celibatar
B = brbat necstorit



raportul de ordonare: numai in cazul in care oricare obiect ce apartine extensiunii unui termen,
apartine si extensiunii celui de-al doilea termen, in timp ce, cel de-al doilea termen are in extensiunea sa
si obiecte ce nu apartin extensiunii primului obiect




A = cais(specie)
B = pom fructifer(gen)
A = specie termen subordonat
B = gen supraordonat
Pom are in extensiunea sa, in afar de termenul cais, si alte tipuri de pomi:
mar, par, portocal,etc, aceste tipuri nefiind parte a extensiunii primului termen
cais.
Un alt ex: manual de englez (specia), manual (genul)

raportul de incrucisare: numai in cazul in care extensiunile a doi termeni au in comun cel putin un
obiect, fiecare termen avand in extensiunea sa si obiecte ce nu apartin extensiunii celuilalt termen


A = roman

B = inginer



Raporturi de opoziie: dac extensiunile elementelor nu au nici un element comun
raportul de contrarietate: doi termeni se afl n raport de contrarietate numai dac sunt specii ale
aceluiai gen .


A = Africa

B = Europa ( Africa si Europa, au extensiuni diferite, dar aparin
aceluiai gen: continent)


B
A, B

B


A


A

B


raportul de contradictie: numai in cazul in care oricare ar fi obiectul acesta nici nu face parte, nici nu
lipseste simultan din extensiunea ambilor termeni sau termenii reprezinta unul negatia celuilalt

A =ateu

B= credincios (alte ex: legal-ilegal, metal-nemetal, etc)

EXPLICATIE SI APLICATIE
n cele ce urmeaz vom prezenta raporturile logice dintre doi termeni distinci, nevizi i precii dup
criteriul extensiunii lor. Vom distinge mai nti dou mari clase: raporturi de concordan, atunci cnd termenii
au cel puin un element comun n extensiunea lor i raporturi de opoziie, cnd cei doi termeni nu au nici un
element comun.
Schematic, putem distinge urmtoarele tipuri de raporturi:







Sunt n raport de identitate extensional doi termeni care au extensiunea comun. Ex.: bnuitor -
suspicios, nea - zpad, numr par - numr divizibil cu 2. n general, sinonimele au att extensiunea,
ct i intensiunea comun. Ali termeni pot fi n raport de identitate doar extensional, fr a fi n identitate
intensional, cum este cazul termenilor: fiin raional - fiin creatoare.
Vom reprezenta raporturile dintre termeni prin intermediul diagramele Euler
1
. Pentru raportul de
identitate diagrama arat astfel:

A
B

Sunt n raport de ncruciare doi termeni care au cel puin un element comun n extensiunile lor, dar n
acelai timp au i elemente necomune. Ex.: numere naturale - numere pare, pisic - animal cu blana
neagr.


1
Leonhard Euler (1707-1783), matematician elveian.
identitate
Raporturi de concordan: ncruciare
ordonare

Raporturi de opoziie: contrarietate
contradicie
A B


A B

Doi termeni sunt n raport de ordonare dac extensiunea unuia este cuprins n ntregime extensiunea
celuilalt fr a o epuiza.
Ex.:
A
A= vertebrat B
B= mamifer

Termenul supraordonat (A) se numete gen, iar cel subordonat (B) se numete
specie. Genul cel mai apropiat de o specie se numete gen proxim, iar specia cea mai
apropiat de un gen se numete specie proxim. Genul care nu este specie pentru un alt gen se numete gen
maxim (sau suprem(Kant)), iar specia care nu este gen pentru o alt specie se numete specie ultim (sau infim.
(Kant)). Notele prin care specia se deosebete de genul proxim poart numele de diferen specific.
Doi termeni sunt n raport de contrarietate dac sunt specii ale aceluiai gen care ns nu este epuizat
de extensiunile lor. Ex.: garoaf - gladiol

A B C


Doi termeni sunt n raport de contradicie dac unul este negaia celuilalt.
Ex.:
A= vertebrat A A
A= nevertebrat

Raporturile ntre doi termeni genereaz propoziii simple. Spre exemplu, raportul de ordonare: Toi A
sunt B, Unii B sunt A, etc. n capitolul ce urmeaz vom analiza astfel de propoziii.
specie
proxim
ultim
gen
proxim
maxim
diferen
specific