Iubirea pentru tine-mi veni nu ca un fur,

Ci ca un rege crui ui largi i s-au deschis;

Nu strecurat-n noapte din adncimi de vis,
Ci n lumina-nalt a marelui azur,
Abia acum descopr mreele-ncperi
Ce stau dearte-n mine cu obloane de-nchisoare,
Te ateptau, s-mi umpli tu , tnrul meu soare,
Adncul vast ct lumea cu raze de dureri...
Cci nu e fericire mai grav dect chinul
i dulcea zvrcolire s-i plac, s te ctig,
Mndria de-a-i fi scaun, s-i odihneti destinul,
La patima mea, truda mai strns s te-nverig,
i inima mi bate n mine ca un faur,
Zorind s-i mpleteasc un lan de vrji de aur.

Nu te-am putut cuprinde s fii numai al meu,
E cum a cere lunii s-mi ard noaptea-n sfenic;
i-e locul ntre stele... Ci , orict de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, lumintorul venic
tiu, ntre noi sunt dou iubiri: a mea i a ta;
Nu ne-a-nghegat n sine o unic simire:
Tu firul tu oricnd vrei poi rupe sau scurta,
Dar lanul meu rmne i-i fr-mpotrivire,
Nici spaiul, nici timpul nu izbutesc s-l road,
Rugin dezndejdii l las neatins?
Ca s te urmreasc, nvalnic ca pe-o prad,
Chiar pn' la cellalt capt al lumii de-ai fugi.
nverigat de tine, ct lumea s-ar lungi.

Tu mi-ai cules, iubite, pentru eternitate
A cugetelor mele mireasm, poezia.
Acum trimii asupr-mi dispreul i urgia,
Dar fagurul rmne cnd pier florile toate.
Iubirea ta cu grindeni, zorit s zdrobeasc
i-n drumu-i meteoric s treac mai departe,
Nu mi-a cruat un petec de suflet... Totui, iar te
Implor s cazi pe mine cu vipia-i cerasc...
Se sparge norul... iat, tu eti ntreg lumin,
La care zvnt durerea, urc crengi, dau flori, rodesc...
Chiar gheaa ta mi-e hran: n tain o-mblnzesc,
Ea-mi ine duhul proaspt i inima virgin...
i,umbr,n tot locul de tine-alturi sunt,
Cci umbra e ecoul luminii pe pmnt.