Sunteți pe pagina 1din 136

Contract POSDRU/56/1.

2/S/32768




















Bucureti * 2011


PREFAT

A
Cartea de fat a este inclusa n proiectul POSDRU/56/1.2/S/32768, For-
marea cadrelor didactice universitare si a student ilor n domeniul utilizarii
unor instrumente moderne de predare- nv at are-evaluare pentru disciplinele
matematice, n vederea crearii de competent e performante si practice pentru
piat a muncii. Realizarea manuscrisului, discut iile privitoare lambunatat irea
tematicii si selectarea problemelor se datoreaza urmatorului grup de profe-
sori: coordonator- Constantin Udriste; membrii- Sorin Comsa, Gloria Coso-
vici, Marian Craciun, Jenica Crnganu, Narcisa Dumitriu, Pavel Matei, Ioan
Roca, Octavian Stanasila, Antonela Toma.
Finant at din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul
Educat iei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red Point,
Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica de
Construct ii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Univer-
sitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi, Uni-
versitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea de Jos din Galat i,
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din
Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului gen-
eral al Programului Operat ional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane
POSDRU si se nscrie n domeniul major de intervent ie 1.2 Calitate n
nv at amantul superior. Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de
studii ale disciplinelor matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea de
mecanisme si instrumente de extindere a oportunitat ilor de nvat are. Evalu-
area nevoilor educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student ilor, legate
de utilizarea matematicii n nvat amantul superior, masterate si doctorate,
precum si analizarea ecacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel de
performant a si ecient a, n vederea dezvoltarii de cunostint e si competent e
pentru student ii care beneciaza de discipline matematice n universitat i,
reprezinta obiective specice de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea
si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform
exigent elor de pe piat a muncii, elaborarea si implementarea unui program
de formare a cadrelor didactice si a student ilor interesat i din universitat ile
partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei
iii
baze de resurse inovative, moderne si funct ionale pentru predarea-nvat area-
evaluarea n disciplinele matematice pentru nvat amantul universitar sunt
obiectivele specice care au ca raspuns si materialul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatica presupune
crearea de abilitat i de care ecare student are nevoie pentru dezvoltarea per-
sonala, incluziune sociala si insert ie pe piat a muncii. De aceea toate pro-
gramele disciplinelor de matematica ar trebui sa aiba n vedere identicarea si
sprijinirea elevilor si student ilor potent ial talentat i la matematica. De altfel,
studiul matematicii a evoluatn exigent e pana a ajuns sa accepte provocarea de
a folosi noile tehnologii n procesul de predare-nvat are-evaluare pentru a face
matematica mai atractiva.

In acest context, analiza exibilitat ii curriculei,
nsot ita de analiza metodelor si instrumentelor folosite pentru identicarea si
motivarea student ilor talentat i la matematica ar putea raspunde deopotriva
cerint elor de masa, cat si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a proiectului precizat anterior preconizeaza de-
terminarea unor schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe
planuri: informarea unui numar cat mai mare de membri ai societat ii n
legatura cu rolul si locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si
n descoperirile stiint ice menite sa mbunatat easca calitatea viet ii, inclusiv
popularizarea unor mari descoperiri tehnice si nu numai, n care matemat-
ica cea mai avansata a jucat un rol hotarator. De asemenea, se urmareste
evident ierea a noi motivat ii solide pentru nvat area si studiul matematicii la
nivelele de baza si la nivel de performant a; stimularea creativitat ii si formarea
la viitorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea
aspectelor specice din alte stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe
mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari inter si multi- disciplinare;
identicarea unor forme de pregatire adecvata de matematica pentru viitorii
student i, beneciari ai unor discipline matematice, n scopul utilizarii la nivel
de performant a a aparatului matematic n construirea unei cariere profesion-
ale.
Cursul de Calcul Variat ional include tematica ce se preda student ilor in-
gineri. Cea mai extinsa Programa Analitica a acestui curs este n funct iune la
Facultatea de Stiint e Aplicate din Universitatea Politehnica Bucuresti. Dupa
ce toate capitolele au fost structurate teoretic, am introdus probleme similare
cu cele dezbatute la seminarii. Au urmat tentative si variante, pana la varianta
pe care ne-am decis sa o publicam.
Tematica cursului include: extremele funct ionalelor diferent iabile; principii
variat ionale; modele bazate pe energii; levitat ie, senzori, dinamica geometrica,
miscarea particulelor, vant; aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea
iv
liniara, probleme de calcul variat ional.
Grupul de lucru si-a impus punctul de vedere asupra tematicii si asupra
tipurilor de rat ionamente ce merita sa e oferite cititorilor de texte matema-
tizate. Am preferat un limbaj simplicat, specic matematicilor aplicate,
trimit and cititorii de matematica pura catre bibliograe. Experient a ndelun-
gata ca profesori de matematica n universitat i tehnice ne ndrituieste sa ex-
punem idei dezbracate de formalizari excesive, cu mare impact asuprant elege-
rii de catre cititor a fenomenelor naturale ntalnite n inginerie si economie.

In acest sens, modelarea matematica trebuie sa e doar suportul stiint ic de


prezentare inteligenta a lumii reale si nu hat isul de not iuni abstracte specic
matematicii pure.
Problemele de noutate au fost denitivate n urma unor discut ii repetate
cu profesorii implicat i n proiect si cu alt i colegi interesat i de domeniul abor-
dat, carora le aducem mult umiri cu cununit a. Suntem deschisi la orice fel
de observat ii sau critici ce aduc benecii stiint ice pentru teoriile de calcul
variat ional.
Ianuarie 2012
Prof. univ. dr. Constantin Udriste
v





Participani

Constantin Udrite coordonator

Sorin Coma, Gloria Cosovici, Marian
Crciun, Jenic Crnganu, Narcisa Dumitriu,
Pavel Matei, Ioan Roca, Octavian Stnil,
Antonela Toma
CONTINUT
PREFAT

A . . . . . . iii
Cap. 1. EXTREMELE FUNCT IONALELOR DIFERENT IABILE . . . . . . 1
1 Funct ionale diferent iabile . . . . . . 1
2 Extremele funct ionalelor diferent iabile . . . . . . 5
3 Variat ia a doua; condit ii suciente de extrem . . . . . . 13
4 Bibliograe . . . . . . 17
Cap. 2. PRINCIPII VARIAT IONALE . . . . . . 19
1 Probleme cu condit ii naturale la frontiera . . . . . . 19
2 Sucient a prin testul Legendre-Jacobi . . . . . . 23
3 Dinamica Lagrangiana unitemporala . . . . . . 26
4 Testul de invexitate . . . . . . 27
5 Dinamica Lagrangiana multitemporala . . . . . . 28
5.1 Cazul funct ionalelor integrale multiple . . . . . . 29
5.2 Testul de invexitate . . . . . . 30
5.3 Cazul funct ionalelor integrale curbilinii
independente de drum . . . . . . 32
5.4 Testul de invexitate . . . . . . 35
4 Bibliograe . . . . . . 36
Cap. 3. MODELE OPTIMALE BAZATE PE ENERGII . . . . . . 39
1 Problema brachistochronei . . . . . . 39
2 Franghii, lant uri si cabluri . . . . . . 41
3 Pendule . . . . . . 42
3.1 Pendulul plan . . . . . . 43
3.2 Pendulul sferic . . . . . . 44
3.3 Pendulul de lungime variabila . . . . . . 45
3.4 Doua pendule interconectate elastic . . . . . . 45
vii
4 Baloane de sapun . . . . . . 48
5 Grinda ncastrata . . . . . . 49
6 Ecuat ia unei microstructuri evolutive . . . . . . 50
7 Evolut ia unui sistem format din
mai multe particule . . . . . . 51
7.1 Conservarea momentului liniar . . . . . . 52
7.2 Conservarea momentului unghiular . . . . . . 53
7.3 Conservarea energiei . . . . . . 54
7.4 Miscarea ntr-un camp central de fort e . . . . . . 55
8 Coarda vibranta . . . . . . 58
9 Membrana vibranta . . . . . . 61
10 Ecuatia Schrodinger din mecanica cuantica . . . . . . 64
6 Bibliograe . . . . . . 65
Cap. 4. LEVITAT IE, SENZORI, DINAMICA GEOMETRIC

A,
MISCAREA PARTICULELOR, V

ANT . . . . . . 67
1 Levitat ia magnetica . . . . . . 67
1.1 Subsistemul electric . . . . . . 67
1.2 Subsistemul electromecanic . . . . . . 68
1.3 Modelul neliniar al starilor . . . . . . 68
1.4 Modelul bidimensional liniarizat al starilor . . . . . . 69
2 Problema senzorilor . . . . . . 69
2.1 Problema simplicata . . . . . . 70
2.2 Extinderea problemei simplicate . . . . . . 71
3 Miscarea unei particule n
campul gravito-vortex nestat ionar . . . . . . 72
4 Dinamica geometrica generata de un curent si
de o metrica Riemanniana . . . . . . 73
5 Miscarea particulei ncarcate n
campul electromagnetic . . . . . . 74
5.1 Dinamica geometrica uni-temporala indusa de
potent ialul vectorial A . . . . . . 76
5.2 Dinamica geometrica uni-temporala produsa de
inductia magnetica B . . . . . . 77
5.3 Dinamica geometrica uni-temporala produsa de
campul electric E . . . . . . 77
viii
5.4 Potent iale asociate formelor electromagnetice . . . . . . 78
5.5 Potential asociat cu 1-forma electrica E . . . . . . 79
5.6 Potent ial asociat 1-formei magnetice H . . . . . . 80
5.7 Potent ial asociat la 1-forma potential A . . . . . . 80
6 Teoria vanturilor si dinamica geometrica . . . . . . 81
6.1 Dinamica geometrica pendulara si vantul pendular . . . . . . 82
6.2 Dinamica geometrica Lorenz si vantul Lorenz . . . . . . 83
7 Bibliograe . . . . . . 84
Cap. 5. APLICAT II ALE CALCULULUI VARIAT IONAL
IN ELASTICITATEA LINIAR

A . . . . . . 87
1 Minimul energiei potent iale elastice . . . . . . 87
1.1 Notat ii si ipoteze . . . . . . 87
1.2 Deformat ii si tensiuni . . . . . . 89
1.3 EDP de evolut ie . . . . . . 90
1.4 Principiu variat ional . . . . . . 91
2 Echilibrul unui r exibil solicitat de
greutatea proprie . . . . . . 95
3 Bibliograe . . . . . . 100
Cap. 6. PROBLEME DE CALCUL VARIAT IONAL . . . . . . 105
1 Extremale ale funct ionalelor integrale simple . . . . . . 105
2 Extremale ale funct ionalelor integrale duble . . . . . . 123
3 Optimizarea unei funct ionale integrala simpla
condit ionata de restrict ii izoperimetrice . . . . . . 123
4 Condit ii suciente de extrem . . . . . . 126
5 Metoda Ritz . . . . . . 127
6 Probleme Sturm-Liouville . . . . . . 129
7 Geodezice . . . . . . 129
8 Control optimal . . . . . . 130
9 Bibliograe . . . . . . 130
INDEX DE NOT IUNI . . . . . . 133
ix
CAPITOLUL 1
EXTREMELE FUNCTIONALELOR DIFERENTIABILE
Motto: Te nvat a mama minte:
Si i-a dat un ou erbinte
Tudor Arghezi - Zdreant a
Calculul variat ional are ca scop generalizarea construct iilor analizei clasice, pentru re-
zolvarea problemelor de extremum n spat ii funct ionale (extreme de funct ii cu o innitate
de variabile).

In acest Capitol, introductiv, vom studia problema optimiz arii funct ionalelor
(funct ii de funct ii) diferent iabile pe diverse clase de funct ii, d and r aspuns la probleme de
urm atorul tip: gasit i drumul cel mai scurt ntre dou a puncte ale unei suprafet e, aat i ar-
cul de curb a plana care produce o suprafat a de arie minim a la rotirea n jurul unei axe,
determinat i curba de-alungul careia un punct material alunec a sub efectul gravitat iei n cel
mai scurt timp etc.
1 Funct ionale diferent iabile
Sa amintim mai ntai denit ia funct iei diferent iabile din analiza clasica.
Fie o funct ie f : D R
n
R. Daca funct ia f(x) = f(x
1
, ..., x
n
) are
derivate part iale continue n raport cu ecare dintre variabilele x
1
, ..., x
n
,
atunci la cresterea argumentului cu h = (h
1
, ..., h
n
) avem
f(x +h) f(x) =
n

j=1
f
x
j
(x)h
j
+r(x, h).
Primul termen din membrul drept cont ine diferent iala funct iei f n punctul x
si reprezinta o forma liniara de cresterea argumentului, vectorul h; cel de-al
doilea termen este abaterea de la aproximarea liniara si este mic n raport cu
h, n sensul ca
lim
h0
r(x, h)
h
= 0.
Denit ia precedenta se poate extinde imediat la cazul funct iilor ntre spat ii
vectoriale normate. Fie U, V spat ii vectoriale normate si f : D U V.
Denit ia 1 Funct ia f este diferent iabila n punctul x D daca exista
un operator liniar si continuu L(x, ) si o funct ie continua r(x, ) astfel ncat
pentru orice vector h U sa avem
1
0
f(x +h) f(x) = L(x, h) +r(x, h),
1
2 Extremele funct ionalelor diferent iabile
2
0
lim
h0
r(x, h)
h
= 0.
Operatorul liniar si continuu L(x, ) este derivata funct iei f n punctul x.
Pentru un vector h U, xat si t > 0, vectorul
(x, h) = lim
t0
f(x +th) f(x)
t
V,
daca limita exista, se numeste variat ia funct iei f n punctul x dupa direct ia h.
O funct ie, de variabile reale, diferent iabila are derivate dupa orice direct ie.
Proprietatea se pastreaza si pentru funct ii ntre spat ii vectoriale normate. Mai
exact are loc urmatoarea
Propozit ie Daca funct ia f : D U V este diferent iabila n punctul
x D, atunci pentru orice vector h U funct ia f(x + th), de variabila reala
t 0, este derivabila n raport cu t, pentru t = 0 si
df
dt
(x +th)|
t=0
= f(x, h) = L(x, h).
Demonstrat ie Derivata cautata este evident f(x, h) si atunci
df
dt
(x +th)|
t=0
= f(x, h) = lim
t0
f(x +th) f(x)
t
= lim
t0
L(x, th) +r(x, th)
t
= lim
t0
tL(x, h) +r(x, th)
t
= L(x, h) + lim
th0
r(x, th)
th
h = L(x, h).
Exemple 1 Orice operator liniar si continuu T : U V este, evident, o
funct ie diferent iabila n orice punct x si T(x, h) = L(x, h) = T(h) deoarece
T(x +h) T(x) = T(h).

In continuare ne vom ocupa numai de funct ionale, adica V = R, denite prin


integrale.
2 Sa consideram funct ionala
J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t))dt,
denita pe spat iul C[a, b] al funct iilor continue pe segmentul [a, b], nzestrat cu
norma convergent ei uniforme. Lagrangianul funct ionalei, funct ia L(t, x), este
CALCUL VARIAT IONAL 3
presupus continuu si cu derivate part iale de ordinul ntai continue n domeniul
a t b, < x < +. Sa determinam variat ia funct ionalei J(x()) cand
argumentul x(t) creste cu h(t):
J(x()) = J(x +h) J(x) =
_
b
a
[L(t, x(t) +h(t)) L(t, x(t))]dt.
Deoarece funct ia L este diferent iabila avem
L(t, x +h) L(t, x) =
L
x
h +r(t, x, h),
unde
lim
h0
r(t, x, h)
h
= 0.
De aceea
J(x, h) =
_
b
a
L
x
(t, x(t)) h(t)dt.
Altfel, conform propozit iei precedente si formulei de derivare a integralelor cu
parametru, avem
J(x, h) =
dJ
d
(x +h)|
=0
=
d
d
_
b
a
L(t, x(t) +h(t))dt|
=0
=
=
_
b
a
L
x
(t, x(t)) h(t)dt.
3 Sa consideram funct ionala
J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t), x

(t))dt,
denita pe spat iul C
1
[a, b] al funct iilor cu derivata continua pe segmentul
[a, b], nzestrat cu norma convergent ei uniforme a derivatelor. Lagrangianul
funct ionalei, funct ia L(t, x), este presupus continuu si cu derivate part iale de
ordinul ntai continue n domeniul a t b, < x < +.
Aplicand formula de derivare a integralelor cu parametru obt inem
J(x, h) =
dJ
d
(x +h)|
=0
=
d
d
_
b
a
L(t, x(t) +h(t), x

(t) +h

(t))dt|
=0
=
=
_
b
a
_
L
x
(t, x(t), x

(t)) h(t) +
L
x

(t, x(t), x

(t)) h

(t)
_
dt.
4 Extremele funct ionalelor diferent iabile

In mod analog, putem extinde rezultatul la funct ionala


J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t), x

(t), ..., x
(m)
(t))dt,
denita pe spat iul C
m
[a, b] al funct iilor cu derivate continue pana la ordinul
m inclusiv, pe segmentul [a, b]. Astfel avem
J(x, h) =
_
b
a
_
L
x
h(t) +
L
x

(t) +... +
L
x
(m)
h
(m)
(t)
_
dt.
4 Putem sa consideram si funct ionale care depind de mai multe variabile
funct ii, de exemplu
J(x
1
(), ..., x
n
()) =
_
b
a
L(t, x
1
(t), ..., x
n
(t), x
1
(t), ..., x
n
(t))dt,
denita pe spat iul (C
1
[a, b])
n
, ale carui elemente sunt funct iile vectoriale x(t) =
(x
1
(t), ..., x
n
(t)), t [a, b], cu norma convergent ei uniforme a derivatelor
x = max
t[a,b]
[|x
1
(t)|, ..., |x
n
(t)|, | x
1
(t)|, ..., | x
n
(t)| ].
Presupunand ca Lagrangianul L are derivate part iale continue, notand h(t) =
(h
1
(t), ..., h
n
(t)), obt inem pentru variat ia funct ionalei J,
J(x, h) =
_
b
a
_
L
x
1
h
1
(t) +... +
L
x
n
h
n
(t) +
L
x
1

h
1
(t) +... +
L
x
n

h
n
(t)
_
dt.
5

In nal, sa consideram funct ionale ale caror argumente sunt funct ii de
mai multe variabile reale. Ca exemplu vom lua, mai ntai, funct ionala integrala
dubla
J(w()) =
_

L(x, y, w(x, y), w


x
(x, y), w
y
(x, y)) dxdy,
unde am notat pentru prescurtare
w
x
=
w
x
, w
y
=
w
y
.
Funct ionala este denita pe spat iul C
1
() al funct iilor cu derivate part iale
continue pe domeniul compact R
2
, n acest spat iu norma ind data prin
w = max
(x,y)
[ |w(x, y)|, |w
x
(x, y)|, |w
y
(x, y)| ] .
CALCUL VARIAT IONAL 5
Presupunand ca Lagrangianul L are derivate part iale continue, variat ia funct ionalei
J la cresterea argumentului w cu h(x, y) este
J(x, h) =
dJ
d
(x +h)|
=0
=
d
d
_

L(x, y, w +h, w
x
+h
x
, w
y
+h
y
) dxdy|
=0
=
_

_
L
w
h +
L
w
x
h
x
+
L
w
y
h
y
_
dxdy .
Un alt exemplul constituie funct ionala integrala curbilinie (in)dependenta
de drum
J(w()) =
_

[L
1
(x, y, w(x, y), w
x
(x, y), w
y
(x, y)) dx+
+L
2
(x, y, w(x, y), w
x
(x, y), w
y
(x, y)) dy ],
unde este o curba de clasa C
1
pe port iuni care uneste doua puncte xate
ntr-un domeniu compact R
2
.

In mod analog, la cresterea argumentului funct ie cu h(x, y), variat ia funct iona-
lei este
J(x, h) =
_

_
L
1
w
h +
L
1
w
x
h
x
+
L
1
w
y
h
y
_
dx+
_
L
2
w
h +
L
2
w
x
h
x
+
L
2
w
y
h
y
_
dy .
2 Extremele funct ionalelor diferent iabile
Fie o funct ionala J : D U R, denita pe o submult ime D a spat iului
vectorial normat U.
Prin denit ie, funct ionala J are un minim (relativ) n punctul x
0
din D,
daca exista o vecinatate V , a punctului x
0
, astfel ncat
J(x
0
) J(x), x V D.
Daca punctul x
0
are o vecinatate V , n care are loc inegalitatea contrara
J(x
0
) J(x), x V D,
spunem ca x
0
este punct de maxim (local) pentru funct ionala J. Punctele de
minim sau de maxim se numesc puncte de extrem (relativ).

In analiza clasica, punctele de extrem ale unei funct ii diferent iabile se


gasesc printre punctele critice, adica printre punctele care anuleaza derivatele
6 Extremele funct ionalelor diferent iabile
de primul ordin. O proprietate asemanatoare are loc si n cazul funct ionalelor
pe spat ii vectoriale normate.
Propozit ie Daca x este un punct de extrem pentru funct ionala J, interior
mult imii D si daca J este diferent iabila n acest punct, atunci J(x, h) = 0
pentru orice crestere h.
Demonstrat ie Fie h o crestere a argumentulu x; deoarece x este punct
interior al mult imii D, funct ia J(x + th) de variabila reala t este denita pe
ntreg intervalul [-1, 1]. Aceasta funct ie are n t = 0 un punct de extrem si
este derivabila n acest punct. Atunci derivata ei se anuleaza n t = 0. Rezulta
J(x, h) =
dJ(x +th)
dt
|
t=0
= 0.
Orice punct x n care variat ia J(x, h) a funct ionalei J se anuleaza identic
n raport cu h se numeste punct stat ionar sau punct critic al funct ionalei.
Deci, pentru stabilirea punctelor de extrem ale unei funct ionale trebuie
exprimata variat ia J(x, h), determinate punctele critice (cele n care variat ia
se anuleaza identic n raport cu h) si apoi alese dintre acestea punctele de
maxim si/sau de minim.
Comentariu Variat ia J(x, h) a funct ionalei J este o funct ionala liniara
si continua pe spat iul vectorial normat U pe care este denita J. Mult imea
U

a tuturor funct ionalelor liniare si continue pe U se numeste spat iul dual.


Astfel evaluarea variat iei unei funct ionale impune existent a unor teoreme de
reprezentare pentru spat iul dual.
De exemplu, pentru orice funct ionala liniara L : R
n
R exista un vector
a = (a
1
, ..., a
n
) R
n
asfel ncat
L(h) = a
1
h
1
+... +a
n
h
n
= a
i
h
i
, h R
n
.
De asemenea, orice funct ionala liniara si continua L : C[a, b] R, pe
spat iul funct iilor continue, se poate scrie sub forma
L(h) =
_
b
a
h(t) dg
L
(t) ,
unde g
L
este o funct ie cu variat ie marginita si continua la dreapta (F. Riesz).
Pentru continuarea programului de determinare a punctelor de extrem,
anularea identica a variat iei ntaia, avem nevoie de urmatorul rezultat.
Lema fundamentala a calculului variat ional Daca x este o funct ie
continua pe intervalul [a, b] si daca pentru orice funct ie continua h este adev ara-
ta egalitatea
_
b
a
x(t)h(t)dt = 0,
CALCUL VARIAT IONAL 7
atunci x(t) = 0, t [a, b].
Demonstrat ie O prima demonstrat ie, elementara dar complet neintere-
santa pentru cele ce urmeaz a, se obt ine utilizand metodele produsului scalar:
luam h = x si obt inem
_
b
a
(x(t))
2
dt = 0, ceea ce pentru funct ia continua x
implica x(t) = 0, t [a, b].
Expunem acum o alta demonstrat ie, constructiva si foarte utila pentru
considerat ile ulterioare. Sa presupunem ca ar exista un punct t
0
[a, b] n
care x(t
0
) = 0. Fie x(t
0
) > 0. Atunci exista o vecinatate V = (t
0
, t
0
+),
a lui t
0
n care x(t) > 0. Sa consideram o funct ie continua h, strict pozitiva n
vecinatatea V si nulan afara acesteia (de exemplu, h(t) = (tt
0
+)(t
0
+t)
pentru t V ). Atunci
_
b
a
x(t)h(t)dt =
_
t
0
+
t
0

x(t)h(t)dt > 0,
ceea ce contrazice ipoteza si ncheie demonstrat ia lemei.
Observat ii 1 Mult imea de funct ii h pentru care trebuie vericata egali-
tatea din lema poate deseori redusa. Dupa cum se vede din demonstrat ia
lemei fundamentale, funct iilor h le putem impune condit ii de derivabilitate de
orice ordin, anularea spre capetele intervalului etc. Esent ial este ca pentru
orice t [a, b] si orice > 0 sa existe n mult imea funct iilor test o funct ie
strict pozitiva n intervalul (t
0
, t
0
+) si nula n rest.
2

Intr-o formulare asemanatoare si cu modicari evidente ale demonstrat iei,
lema fundamentala a calculului variat ional se ment ine n vigoare si pentru
funct ii de mai multe variabile.
3 De asemenea, putem observa ca n construct iile precedente este sucient
ca funct ionala J sa e denit a pe o varietate liniara sau cel put in pe o mult ime
convexa: odata cu doua puncte x si x + h sa se ae n mult imea de denit ie
si toate punctele de forma x +th pentru orice t R sau macar t [1, 1].
Exercit iu Fie x o funct ie de clasa C
k
pe intervalul [a, b]. Daca pentru
orice h C
k
[a, b] este adevarata egalitatea
_
b
a
x(t) h
(k)
(t)dt = 0 ,
atunci x este un polinom de grad k 1.
Solut ie Proprietatea x este un polinom de grad k 1 este echiva-
lenta cu x
(k)
= 0, pentru orice t [a, b]. Ne inspiram din demonstrat ia
lemei fundamentale. Sa presupunem ca ar exista un punct t
0
[a, b] n care
x
(k)
(t
0
) = 0. Fie x
(k)
(t
0
) > 0. Atunci exista o vecinatate V = (t
0
, t
0
+),
a lui t
0
n care x
(k)
> 0. Sa consideram funct ia h C
k
[a, b] denita prin
8 Extremele funct ionalelor diferent iabile
h(t) = (t t
0
+)
k
(t
0
+ x)
k
, pentru t V si nula n rest. Presupunand ca
V (a, b), funct ia h, mpreuna cu primele k 1 derivate, este nula n a si b.
Integrand de k ori prin part i se obt ine
_
b
a
x(t)h
(k)
(t)dt = x(t)h
(k1)
(t)|
b
a

_
b
a
x

(t)h
k1
(t)dt = ...
= (1)
k
_
b
a
x
(k)
(t)h(t)dt = (1)
k
_
t
0
+
t
0

x
(k)
(t)h(t)dt = 0,
(> 0 sau < 0 dupa cum k este par sau impar) ceea ce contrazice ipoteza.
Sa examinam depistarea punctelor critice pentru funct ionalele ale caror
variat ii au fost determinate n sect iunea precedenta.
1. Evident, o funct ionala liniara si continua T : U R, nenula, nu are
puncte critice.
2. Pentru funct ionalele de tipul
J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t))dt,
variat ia este data de formula (1). Atunci, aplicand lema fundamentala obt inem
ecuat ia
L
x
(t, x(t)) = 0 . (7)
Ecuat ia de mai sus se poate rezolva, conform teoremei funct iilor implicite,
obt inandu-se solut ii x = x(t), n jurul punctelor (x
0
, y
0
) n care
L
x
(t
0
, x
0
) = 0 si

2
L
x
2
(t
0
, x
0
) = 0 .
3. Un loc aparte, generic n calculul variat ional, l au funct ionalele de tipul
J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t), x

(t))dt.
Variat ia acesteia este data de formula (2) :
J(x, h) =
_
b
a
_
L
x
(t, x(t), x

(t))h(t) +
L
x

(t, x(t), x

(t))h

(t)
_
dt .
Integrand prin part i cel de-al doilea termen, variat ia capata forma
J(x, h) =
_
b
a
_
L
x

d
dt
_
L
x

__
h(t) dt +
L
x

h(t)|
b
a
.
CALCUL VARIAT IONAL 9
Pentru ca x sa e punct de extrem trebuie sa avem J(x, h) = 0, identic n
raport cu h(t).

Intrucat printre variat iile h se gasesc si acelea pentru care
h(a) = h(b) = 0, uzand de observat iile la lema fundamentala, obt inem ca
funct ia x care realizeaza extremul trebuie sa verice ecuat ia (diferent iala de
cel mult ordinul doi)
L
x

d
dt
_
L
x

_
= 0. (8)
Ecuat ia de mai sus se numeste ecuat ia Euler - Lagrange ; solut iile sale se
numesc extremale ale funct ionalei date.
Deci, funct iile x care realizeaza un extrem se gasesc printre extremalele
funct ionalei.
Ecuat ia (8) se scrie explicit

2
L
x

+

2
L
xx

+

2
L
tx


L
x
= 0.
Daca

2
L
x

= 0, atunci solut ia generala a acestei ecuat ii, de ordinul doi,


depinde de doua constante arbitrare, astfel ca pentru alegerea unei anumite
solut ii trebuie sa impunem condit ii suplimentare.
Extremale cu capete xe. Impunem extremalelor valori date la capetele
intervalului de integrare: x(a) = x
1
, x(b) = x
2
.

In acest caz avem numai
h(a) = h(b) = 0 si condit ia necesara de extrem se reduce la ecuat ia Euler -
Lagrange (8). Aceasta mpreuna cu condit iile la capete determina, n general,
o extremala unica.
Extremale cu ordonate libere la capete. Sa presupunem xat numai x(a) =
x
1
. Atunci, n urma ecuat iei Euler - Lagrange ramane condit ia
L
x

h(b) = 0.
Deoarece h(b) este arbitrar, se obt ine ca o a doua condit ie
L
x

(b, x(b), x

(b)) = 0.

In acest fel obt inem din nou o extremala unica. Ultima egalitate se numeste
condit ie la limita naturala.
Evident, daca lasam libere ordonatele n ambele capete, vom obt ine doua
condit ii la limita naturale.
Extremale cu capete pe curbe date. Sa presupunem din nou x(a) = x
1
,
iar capatul din dreapta al gracului extremalei variabil pe o curba data x =
g(t).

In acest caz funct ionala J(x()) devine o intrgrala cu limita superioara
variabila. Pentru variat ia funct ionalei obt inem, aplicand formula de derivare
a integralelor cu parametru,
J(x, h) =
dJ
d
(x +h)|
=0
10 Extremele funct ionalelor diferent iabile
=
d
d
_
b()
a
L(t, x(t) +h(t), x

(t) +h

(t))dt|
=0
=
=
_
b
a
_
L
x
(t, x(t), x

(t))h(t) +
L
x

(t, x(t), x

(t))h

(t)
_
dt+L(b, x(b), x

(b))b

()|
=0
,
unde b este dat de egalitatea x(b) = g(b).
Pentru a evalua b

()|
=0
, utilizam condit ia pe capatul din dreapta, adica
x(b()) +h(b()) = g(b()) .
Derivand, n raport cu si punand = 0, obt inem
x

(b) b

(0) +h(b) = g

(b) b

(0) ,
de unde
b

(0) =
h(b)
g

(b) x

(b)
.
Atunci, dupa o integrare prin part i si observat ia ca putem lua h(a) = 0, gasim
J(x, h) =
_
b
a
_
L
x

d
dt
_
L
x

__
h(t) dt +
+
_
L
x

(b, x(b), x

(b))
L(b, x(b), x

(b))
g

(b) x

(b)
_
h(b) .
Deoarece variat ia h este arbitrara, obt inem, ca mai nainte, ecuat ia Euler -
Lagrange (8) si apoi condit ia de transversalitate
L
x

(b, x(b), x

(b))
L(b, x(b), x

(b))
g

(b) x

(b)
= 0 . (9)
(Condit ia de transversalitate impune g

(b) x

(b) = 0 , adica extremala si


curba x = g(t) sa nu e tangente n punctul de contact.)
Evident, daca si capatul din dreapta al gracului extremalei este variabil
pe o curba data x = f(t), vom avea si n acest capat o condit ie similara de
transversalitate
L
x

(a, x(a), x

(a))
L(a, x(a), x

(a))
f

(a) x

(a)
= 0 ,
unde a este dat de egalitatea x(a) = f(a) .
Rezultatele se extind pentru funct ionale cu derivate de ordin superior,
J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t), x

(t), ..., x
(m)
(t))dt,
CALCUL VARIAT IONAL 11
plecand de la expresia (3) a variat iei. Integrand prin part i de mai multe ori si
utilizand lema fundamentala, ecuat ia Euler - Lagrange capata forma
L
x

d
dt
_
L
x

_
+
d
2
dt
2
_
L
x

_
... + (1)
m
d
m
dt
m
_
L
x
(m)
_
= 0 , (10)
o ecuat ie diferent iala de ordinul 2m.
4 Pentru funct ionale care depind de mai multe variabile funct ii
J(x
1
(), ..., x
n
()) =
_
b
a
L(t, x
1
(t), ..., x
n
(t), x
1
(t), ..., x
n
(t))dt,
extremalele sunt date de un sistem de ecuat ii Euler - Lagrange
L
x
i

d
dt
_
L
x
i
_
= 0, i = 1, ..., n. (11)
Problemele la care sunt supuse extremalele se pun si se rezolva ca n cazul
precedent.
5

In cazul funct ionalelor integrala multipla
J(w()) =
_ _

L(x, y, w(x, y), w


x
(x, y), w
y
(x, y)) dxdy,
variat ia este data de relat ia (5). Integrand prin part i si utilizand formula lui
Green obt inem
J(w, h) =
_ _

_
L
w


x
_
L
w
x
_


y
_
L
w
y
__
h(x, y) dxdy +
+
_ _

_

x
_
L
w
x
h
_
+

y
_
L
w
y
h
__
dxdy =
=
_ _

_
L
w


x
_
L
w
x
_


y
_
L
w
y
__
h(x, y) dxdy +
+
_

h(x, y)
_

L
w
y
dx +
L
w
x
dy
_
,
unde reprezinta frontiera domeniului .
Daca funct ia w este punct de extrem, trebuie sa avem J(w, h) = 0, identic
n raport cu h. T inand cont ca avem variat ii h nule pe frontiera , aplicam
lema fundamentala precum si observat iile ce o nsot esc. Gasim ca funct ia w
12 Extremele funct ionalelor diferent iabile
trebuie sa verice ecuat ia cu derivate part iale (de ordinul doi), numita ecuat ia
Euler - Ostrogradski,
L
w


x
_
L
w
x
_


y
_
L
w
y
_
= 0 . (12)
Solut iile acestei ecuat ii se numesc suprafet e extremale ; orice punct de extrem
este o suprafat a extremala.

In nal sa examinam extremele funct ionalei integrala curbilinie


J(w()) =
_

[L
1
(x, y, w(x, y), w
x
(x, y), w
y
(x, y)) dx+
+L
2
(x, y, w(x, y), w
x
(x, y), w
y
(x, y)) dy ],
unde este o curba de clasa C
1
pe port iuni care uneste doua puncte xate
A, B ntr-un domeniu compact R
2
.
Variat ia acestei funct ionale este data de formula (6) care, dupa o integrare
prin part i devine
J(w, h) =
_

_
L
1
w


x
_
L
1
w
x
_


y
_
L
1
w
y
__
hdx+
_
L
2
w


x
_
L
2
w
x
_


y
_
L
2
w
y
__
hdy +
+
_

_

x
_
L
1
w
x
h
_
+

y
_
L
1
w
y
h
__
dx +
_

x
_
L
2
w
x
h
_
+

y
_
L
2
w
y
h
__
dy .
Pentru a avea un extrem este necesar sa anulam, identicn raport cu h, variat ia
J(w, h).

In acest scop folosim variat ii h, cu h(A) = h(B) = 0, pentru care

y
_
L
1
w
y
h
_
=

x
_
L
2
w
x
h
_
.
Sistemul de mai sus arentotdeauna solut ie ind de tip factor integrant. Pentru
dimensiuni mai mari, superioare lui 2, situat ia este ceva mai complicata si va
rezolvata n capitolele urm atoare.
Astfel condit ia de punct critic devine
_

_
L
1
w


x
_
L
1
w
x
_


y
_
L
1
w
y
__
hdx+
CALCUL VARIAT IONAL 13
+
_
L
2
w


x
_
L
2
w
x
_


y
_
L
2
w
y
__
hdy = 0,
pentru orice variat ie h n condit iile precedente.
Va trebui sa distigem doua situat ii dupa cum integrala este luata pe o
curba xata sau este independenta de drum. Vom face, pentru prescurtare,
urmatoarele notat ii:
L
1
=
L
1
w


x
_
L
1
w
x
_


y
_
L
1
w
y
_
,
L
2
=
L
2
w


x
_
L
2
w
x
_


y
_
L
2
w
y
_
,
L = (L
1
, L
2
) .
a) Daca integrala este luata pe un drum xat : x = x(t), y = y(t), iar =
( x, y) este campul viteza al curbei, condit ia de punct critic este ortogonalitatea
pe a campurilor L si , adica,
L
1
x +L
2
y = 0. (13)
b) Daca funct ionala este independenta de drum, condit ia de punct critic
(13) trebuie sa e ndeplinita pentru orice vector si atunci obt inem sistemul
L
1
w


x
_
L
1
w
x
_


y
_
L
1
w
y
_
= 0
L
2
w


x
_
L
2
w
x
_


y
_
L
2
w
y
_
= 0 . (14)
3 Variat ia a doua; condit ii suciente de extrem
Cel de al treilea pas n rezolvarea problemelor variat ionale este alegerea dintre
punctele critice a acelora ce realizeaza efectiv un extrem.

In situat ii concrete,
provenite din geometrie, zica, inginerie sau economie, realizarea extremelor
este impusa de natura problemei. Teoretic vorbind, trebuie sa gasim condit ii
suciente de extrem. Pentru aceasta denim variat ia a doua a unei funct ionale.
Sa ne ntoarcem la denit ia diferent iabilitat ii, denit ia 1, si sa presupunem
ca funct ia f este derivabila pe ntreg domeniul sau de denit ie D. Atunci
operatorul derivata L(x, ) devine o funct ie ntre doua spat ii normate
L(, ) : D U L(U, V) ,
14 Extremele funct ionalelor diferent iabile
unde L(U, V) este spat iul normat al operatorilor liniari si marginit i de la U la
V. Daca aceasta funct ie este diferent iabila ntr-un punct x D, derivata n x
a funct iei L se numeste derivata a doua a funct iei f n punctul x. Derivata a
doua este un operator biliniar si continuu de la U la V sau, prin identicarea
variat iilor, un operator patratic.
Concret, n cazul funct ionalelor de care ne-am ocupat anterior avem urma-
toarele rezultate.
Denit ia 2 Daca variat ia J(x, h) este diferent iabila ca funct ie de x,
variat ia ei (J(x, h))(k) se numeste variat ia a doua a funct ionalei J si se
noteaza
2
J(x; h, k).
Propozit ie Daca funct ionala J este de dou a ori diferent iabila, atunci

2
J(x; h, h) =
d
2
d
2
J(x +h)|
=0
.
Pe de alta parte sa presupunem ca abaterea de la aproximarea liniara,
r(x, h), mica n raport cu h, poate aproximata cu un operator patratic,
adica
r(x, h) = A(h, h) +r
1
(x, h)
lim
h0
r
1
(x, h)
h
2
= 0 ,
unde A este un operator biliniar simetric. Atunci are loc urmatoarea propri-
etate:
Formula Taylor de ordin doi Avem egalitatea A(h, h) =
1
2

2
J(x; h, h)
si n consecint a
J(x()) = J(x +h) J(x) = J(x, h) +
1
2

2
J(x; h, h) +r
1
(x, h) .

In continuare vom prescurta


2
J(x; h, h) prin
2
J(x, h)

In cazul n care x este punct critic, extremala, J(x, h) = 0, natura punctu-


lui critic este data de funct ionala patratica
2
J(x, h). Ca si n cazul funct iilor
reale de variabile reale are loc urmatoarea
Teorema a) Condit ie necesara Daca extremala x este un punct de
minim al funct ionalei J, atunci
2
J(x, h) 0 pentru orice h.
b) Condit ie sucienta Daca pentru extremala x este ndeplinita condit ia

2
J(x, h) > Ch
2
(C > 0 xat)
pentru orice h, atunci x este punct de minim pentru funct ionala J.
CALCUL VARIAT IONAL 15
Observat ie Condit ia b) nu poate slabita punand
2
J(x, h) > 0. De
exemplu, pentru funct ionala
J(x()) =
_
1
0
x
2
(t)(t x(t)) dt
pe spat iul C[0, 1], funct ia nula x(t) = 0, t [0, 1], este punct critic si

2
J(x = 0, h) =
_
1
0
2t h
2
(t) dt > 0
pentru orice variat ie h. Totusi J ia si valori negative n orice vecinatate a
funct iei nule: pentru > 0 si funct ia x

(t) = t daca t < si nula n rest,


J(x

()) =
_

0
( t)
2
() dt < 0 .
Doua exemple de utilizare a variat iei de ordinul al doilea.
1 Pentru funct ionala J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t))dt, variat ia a doua este

2
J(x, h) =
_
b
a

2
L
x
2
(t, x(t)) h
2
(t) dt .
Pe de alta parte, dezvoltand dupa puterile lui h, gasim n punctul critic x
J(x, h) =
_
b
a
_
1
2

2
L
x
2
(t, x(t)) h
2
(t) +r
2
(x, h) h
3
(t)
_
dt =
=
_
b
a
h
2
(t)
_
1
2

2
L
x
2
(t, x(t)) +r
2
(x, h) h(t)
_
dt ,
unde r
2
(x, ) este o funct ie marginita n jurul lui h = 0. Rezulta ca punctul
critic x este punct de minim al funct ionalei J, daca si numai daca

2
L
x
2
(t, x(t)) > 0 , t [a, b].
2 Pentru funct ionala J(x()) =
_
b
a
L(t, x(t), x

(t)) dt, variat ia a doua este

2
J(x, h) =
1
2
_
b
a
_

2
L
x
2
h
2
+ 2

2
L
xx

hh

+

2
L
x
2
h
2
_
dt .
16 Extremele funct ionalelor diferent iabile
T inand cont ca 2hh

= (h
2
)

si integrand al doilea termen prin part i, variat ia


a doua devine

2
J(x, h) =
_
b
a
_
F(t) h
2
+
1
2

2
L
x
2
h
2
_
dt , (15)
unde am notat F(t) =
1
2
_

2
L
x
2

d
dx
_

2
L
xx

__
.
Condit ia necesara Legendre Daca funct ia extremala x este punct de
minim pentru J, atunci

2
L
x
2
(t, x(t), x

(t)) 0 , t [a, b].


Demonstrat ie Folosim acelasi procedeu ca n cazul lemei fundamentale.
Presupunem cantr-un punct t
0
[a, b] avem

2
L
x
2
(t
0
, x(t
0
), x

(t
0
)) < 0. Atunci
aceiasi inegalitate va avea loc si pe o vecinatate U a punctului t
0
. Construim
o variat ie h(t
0
+ ), de clasa C
1
, care sa aiba valori cuprinse ntre 0 si 1, sa
se anuleze n afara vecinatat ii U si h(t
0
) = 1.

In plus vom cere ca derivata
funct iei h sa e sucient de mare n modul pe anumite intervale. De exemplu,
daca U = (t
0
, t
0
+ ), putem lua h(t
0
+) =
1

4
(m +)
2
( m)
2
, daca
|| <

m
si 0 n rest. Un calcul direct ne da
_
||<

m
h(t
0
+) d =
256
105
m

.
Daca

2
L
x
2
(t, x(t), x

(t)) C < 0, n U, avem

2
J(x, h)
_
b
a
|F(t)| dt
256
105
m

C
si atunci putem alege m astfel ncat
2
J(x, h) < 0, ceea ce contrazice condit ia
necesara de minim.
Condit ia lui Legendre se extinde la funct ii de mai multe variabile. Astfel,
daca funct ia extremala w este punct de minim pentru funct ionala
J(w()) =
__

L(x, y, w(x, y), w


x
(x, y), w
y
(x, y)) dxdy,
CALCUL VARIAT IONAL 17
atunci forma patratica
Q(h) = w
xx
(x, y) (h
1
)
2
+ 2w
xy
(x, y) h
1
h
2
+w
yy
(x, y)(h
2
)
2
este pozitiv semidenita n orice punct din (notat ia w

reprezinta derivate
de ordinul al doilea).
Condit ii suciente de extrem specice si comode sunt greu de obt inut;
unele, mai mult sau mai put in clasice, vor date n capitolele urmatoare.
Bibliograe
[1] C. Fox, An Introduction to the Calculus of Variations, Dover Publications,
Inc., New York, 1963.
[2] M. L. Krasnov, G.I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and Exercises in
the Calculus of Variations, Mir Publisheres, Moscow, 1975.
[3] E. Langamann, Introduction to Variational Calculus, INTERNET, 2008.
[4] I. B. Russak, Calculus of Variations, MA4311, Lectures Notes, Depart-
ment of Mathematics, Naval Postgraduate School, Monterey, California,
93943, July, 2002.
[5] G. E. Silov, Analiza Matematica (curs special), Editura Stiint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1989.
[6] C. Udriste, Geometric Dynamics, Mathematics and Its Applications, 513,
Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London, 2000.
[7] C. Udriste, L. Matei, Lagrange-Hamilton Theories (in Romanian), Mono-
graphs and Textbooks 8, Geometry Balkan Press, Bucharest, 2008.
[8] E. T. Whittaker, A Treatise on The Analytical Dynamics of Particles &
Rigid Bodies, Cambridge University Press, 1989.
CAPITOLUL 2
PRINCIPII VARIATIONALE
Motto: Zice unul: - Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,

Insa, vezi, nu m-am gandit.


Arghezi - Cuiul
In acest Capitol vom studia probleme variat ionale adaptate, mpreuna cu condit ii la
frontiera, condit ii subsidiare sau restrict ii impuse asupra clasei solut iilor admisibile care
produc valori extremale pentru o funct ionala dat a. Vom insista si asupra condit iilor suciente
(testul Legendre-Jacobi, testul de invexitate) pentru existent a minimului sau maximului unei
funct ionale.
1 Probleme cu condit ii naturale la frontiera
Problema 1 Fie L(x, y, y

) un Lagrangian de clasa C
2
. Sa se gaseasc a funct ia
x y(x) de clasa C
2
pentru care funct ionala
I(y()) =
_
x
2
x
1
L(x, y(x), y

(x))dx
are valoare extrema, cand una sau ambele condit ii y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
la
frontiera nu sunt prescrise.
Solut ie Presupunem ca funct ia y = y(x) produce o valoare extrema si con-
struim o variat ie y

(x) = y(x) +h(x) de clasa C


2
. Substituim n funct ionala
si obt inem funct ia (integrala cu un parametru)
I() =
_
x
2
x
1
L(x, y(x) + h(x), y

(x) + h

(x))dx.
Prin ipoteza = 0 este o valoare extrema a lui I(). Deci, aplicand derivarea
sub semnul integral, gasim
0 = I

(0) =
_
x
2
x
1
_
L
y
h +
L
y

_
dx.
Integrand prin part i al doilea termen de sub integrala, deducem
0 = I

(0) =
L
y

h|
x
2
x
1
+
_
x
2
x
1
_
L
y

d
dx
L
y

_
hdx. (1)
19
20 Principii variat ionale
Presupunem ca y = y(x) este solut ia ecuat iei Euler-Lagrange
L
y

d
dx
L
y

= 0
(ecuat ie diferent iala de cel mult ordinul al doilea) pe intervalul [x
1
, x
2
]. Pentru
ca relat ia (1) sa e satisfacuta este necesar ca
L
y

h|
x
2
x
1
=
L
y

(x
2
)h(x
2
)
L
y

(x
1
)h(x
1
) = 0.
In cazul punctelor xate y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
, ecuat ia Euler-Lagrange
mpreuna cu h(x
1
) = h(x
2
) = 0 garanteaza relat ia (1). In cazul n care ambele
capete sunt variabile, valorile h(x
1
), h(x
2
) sunt arbitrare si ca relat ia (1) sa e
adevarata trebuie sa impunem ecuat ia Euler-Lagrange mpreuna cu condit iile
L
y

(x
1
) = 0,
L
y

(x
2
) = 0. (2)
Aceste condit ii se numesc condit ii naturale la frontiera sau condit ii de transver-
sabilitate pentru problema de extrem. Apar natural urmatoarele cazuri:
(i) puncte terminale xate Daca capetele gracului y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) =
y
2
sunt xate, atunci nu exista nici o variat ie n aceste capete, adica h(x
1
) =
h(x
2
) = 0;
(ii) condit ii la frontiera mixte Daca y(x
1
) = y
1
este xat si y(x
2
) = y
2
este arbitrar, atunci trebuie sa impunem h(x
1
) = 0,
L
y

(x
2
) = 0;
(iii) condit ii la frontiera mixte Daca y(x
1
) = y
1
este arbitrar si y(x
2
) =
y
2
este xat, atunci trebuie sa impunem
L
y

(x
1
) = 0, h(x
2
) = 0;
(iv) capete variabile Daca punctele y(x
1
) = y
1
si y(x
2
) = y
2
sunt arbi-
trare, atunci trebuie sa impunem condit iile (2);
Condit iile la frontiera n care variat ia h se anuleaza se numesc condit ii la
frontiera esent iale, sau condit ii la frontiera de tip Dirichlet, sau condit ii la
frontiera geometrice. Condit iile naturale la frontiera se mai numesc si condit ii
la frontiera de tip Neumann, sau condit ii la frontiera dinamice. Evident ca
putem avea condit ii mixte la frontiera. Terminologia de aici se extinde si la
probleme multidimensionale.
Problema 2 Fie L(x, y, y

, y

) un Lagrangian de clasa C
3
. Sa se gaseasca
funct ia x y(x) de clasa C
4
pentru care funct ionala
I(y()) =
_
x
2
x
1
L(x, y(x), y

(x), y

(x)) dx
are valoare extrema.
CALCUL VARIAT IONAL 21
Solutie Fie y = y
1
y = h variat ia in y. Daca y este solut ia problemei,
atunci prima variat ie a funct ionalei noastre este
I =
_
x
2
x
1
_
L
y
y +
L
y

+
L
y

_
dx = 0.
Utilizam integrarea prin part i. Pentru al doilea termen de sub integrala punem
u =
L
y

, du =
d
dx
_
L
y

_
dx, dv = y

dx, v = y.
Obt inem
I =
_
x
2
x
1
_
L
y
y
d
dx
_
L
y

_
y
d
dx
_
L
y

_
y

_
dx+
L
y

y|
x
2
x
1
+
L
y

|
x
2
x
1
= 0.
Din nou integram prin part i referitor la al treilea termen de sub integrala.
Gasim
I =
_
x
2
x
1
_
L
y

d
dx
_
L
y

_
+
d
2
dx
2
_
L
y

_
_
y dx
+
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
y|
x
2
x
1
+
L
y

|
x
2
x
1
= 0.
Ecuat ia Euler-Lagrange
L
y

d
dx
L
y

+
d
2
dx
2
L
y

= 0
este o ecuat ie diferent iala de cel mult ordinul patru. Condit iile la frontiera
sunt
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
y|
x
2
x
1
= 0,
L
y

|
x
2
x
1
= 0.
Daca y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
, y

(x
1
) = y
1
1
, y

(x
2
) = y
1
2
sunt xate, atunci y
si y

se anuleaza n x
1
si n x
2
. Alternativ, putem avea condit iile la frontiera
naturale
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
|
x
2
x
1
= 0,
L
y

|
x
2
x
1
= 0.
Evident, combinat iile conduc la condit ii la frontiera mixte.
Exemplu Sa se gaseasca functia x y(x) de clas a C
4
pentru care funct ionala
I(y()) =
_
x
2
x
1
_
a(x)(y

)
2
(x) b(x)(y

)
2
(x) + c(x)y
2
(x)
_
dx
are valoare extrema.
22 Principii variat ionale
Solut ie Lagrangianul L = a(x)(y

)
2
b(x)(y

)
2
+ c(x)y
2
are derivatele
part iale
L
y
= 2c(x)y,
L
y

= 2b(x)y

,
L
y

= 2a(x)y

.
Rezulta ecuat ia Euler-lagrange (de ordinul al patrulea)
c(x)y +
d
dx
(b(x)y

) +
d
2
dx
2
(b(x)y

) = 0, x
1
x x
2
.
La aceasta se adauga condit iile la frontiera:
(i) daca y si y

se anuleaza la capete, atunci y(x


1
) = y
1
, y(x
2
) =
y
2
, y

(x
1
) = y
1
1
, y

(x
2
) = y
1
2
trebuiesc prescrise;
(ii) daca y se anuleaza la capete, iar y

nu se anuleaza la capete, atunci


y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
trebuiesc prescrise si condit iile naturale
L
y

(x
1
) =
0,
L
y

(x
2
) = 0 trebuie sa e vericate; n acest caz y

(x
1
) si y

(x
2
) au valori
xate;
(iii) daca y nu se anuleaza la capete, iar y

se anuleaza la capete, atunci


y

(x
1
) = y
1
1
, y

(x
2
) = y
1
2
trebuiesc prescrise si condit iile naturale
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
(x
1
) = 0,
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
(x
2
) = 0
trebuie sa e satisfacute;
(iv) daca variat iile y si y

nu se anuleaza la capete, atunci condit iile


naturale la frontiera sunt
L
y

(x
1
) = 0,
L
y

(x
2
) = 0
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
(x
1
) = 0,
_
L
y


d
dx
_
L
y

__
(x
2
) = 0.
Problema 4 Fie L(x, y, w, w
x
, w
y
) un Lagrangian de clasa C
2
. Fie R
2
cu frontiera simpla nchisa de clasa C
1
pe port iuni. Sa se gaseasca functia
(x, y) w(x, y) de clasa C
2
pentru care funct ionala
I(w()) =
_

L(x, y, w(x, y), w


x
(x, y), w
y
(x, y)) dxdy
are valoare extrema.
Solut ie Utilizam notat iile variat ionale. Impunem ca prima variat ie sa e
zero,
I =
_

_
L
w
w +
L
w
x
w
x
+
L
w
y
w
y
_
dxdy = 0.
CALCUL VARIAT IONAL 23
Pentru N =
L
wx
w si M =
L
wy
w, aplicam teorema Green n plan,
_

_
N
x

M
y
_
dxdy =
_

M dx + N dy.
Deoarece
N
x
=
L
w
x
w
x
+

x
_
L
w
x
_
w,
M
y
=
L
w
y
w
y


y
_
L
w
y
_
w,
gasim
I =
_

_
L
w
D
x
L
w
x
D
y
L
w
y
_
wdxdy
+
_

L
w
y
dx +
L
w
x
dy
_
w = 0.
In acest mod funct ia w(x, y) este o solut ie a EDP Euler-Lagrange
L
w
D
x
L
w
x
D
y
L
w
y
= 0
(cel mult de ordinul al doilea) la care adaugam condit ii la frontiera. Daca
w = 0, atunci funct ia w(x, y) trebuie specicata pe , adica w(x, y)|

=
dat (probleme Dirichlet). Daca w = 0, atunci impunem condit ia naturala la
frontiera (probleme Newmann)

L
w
y
dx +
L
w
x
dy

(x,y)
= 0.
Ultima condit ie poate scrisa utilizand vectorul normal unitar la frontiera
: = x(s) + y(s). In acest caz
d
ds
=

t =
dx
ds
+
dy
ds
este versorul tangent
si n =
dy
ds

dx
ds
este vectorul normal unitar. Cu acestea condit ia naturala la
frontiera se scrie
n
_
L
w
x
+
L
w
y

(x,y)
= 0.
2 Sucient a prin testul Legendre-Jacobi
Tradit ional, drept condit ie sucienta pentru existent a extremumului unei func-
t ionale se considera a testul lui Legendre-Jacobi. Noi adaugam in continuare,
testul de invexitate, care a aparut n literatura mai noua.
24 Principii variat ionale
Fie L(x, y, y

) un Lagrangian de clasa C
2
asociat funct iei x y(x) de clasa
C
2
. Consideram din nou funct ionala
I(y()) =
_
x
2
x
1
L(x, y(x), y

(x))dx
si presupunem ca y = y(x) este un punct de extrem ce satisface condit iile
y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
. Fie y

(x) = y(x) + h(x) o variat ie de clasa C


2
ce
satisface condit iile h(x
1
) = h(x
2
) = 0. Atunci funct ionala I se nlocuieste cu
integrala I(). Pe aceasta o dezvoltam n serie Taylor dupa puterile lui (in
jurul punctului = 0). Gasim
I() =
_
x
2
x
1
L(x, y

(x), y

(x))dx = I(0) + I

(0) + I

(0)

2
2
+ ...
Pe de alta parte, primele doua derivate sunt
I

(0) =
_
x
2
x
1
_
L
y
h +
L
y

_
dx
I

(0) =
_
x
2
x
1
_

2
L
y
2
h
2
+ 2

2
L
yy

hh

+

2
L
y

2
h

2
_
dx.
Ne ocupam de variat ia de ordinul ntai. Integrand prin part i, ea se scrie
I

(0) =
L
y

h|
x
2
x
1
+
_
x
2
x
1
_
L
y

d
dx
_
L
y

__
hdx.
Deoarece h este o variat ie arbitrara cu h(x
1
) = h(x
2
) = 0, din I

(0) = 0 gasim
condit iile necesare
L
y

d
dx
_
L
y

_
= 0, y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
.
Daca este asa, semnul diferent ei I() I(0) este dat de I

(0). Daca I

(0) >
0, pe arcul extremal, atunci I(0) este un minim; daca I

(0) < 0, pe arcul


extremal, atunci I(0) este un maxim; daca I

(0) si schimba semnul pe arcul


extremal, atunci I(0) nu este un extrem; daca I

(0) = 0 pe arcul extremal,


atunci putem face apel la derivate de ordin superior.
Sa analizam variat ia a doua I

(0) stiind ca h(x


1
) = h(x
2
) = 0 si
L
y

d
dx
_
L
y

_
= 0, y(x
1
) = y
1
, y(x
2
) = y
2
. Daca y(x) este solut ie a ecuatiei Euler-
Lagrange si daca I(y) este valoare minima, atunci I

(0) 0; daca y(x) este


solut ie a ecuat iei Euler-Lagrange si daca I(y) este valoare maxima, atunci
I

(0) 0.
CALCUL VARIAT IONAL 25
A doua variat ie I

(0) se poate transcrie sub diferite forme.


In primul rand, integrand prin part i termenul din mijloc, gasim
I

(0) = h
2

2
L
yy

|
x
2
x
1
+
_
x
2
x
1
_
h
2
_

2
L
y
2

d
dx

2
L
yy

_
+

2
L
y

2
h

2
_
dx.
Daca luam h(x
1
) = h(x
2
) = 0, atunci

2
L
y
2

d
dx

2
L
yy

> 0,

2
L
y

2
> 0
sunt condit ii necesare si suciente de minim.
In al doilea rand, scriem
I

(0) =
_
x
2
x
1
__
L
yy
h
2
+ L
yy
hh

_
+ h

_
L
yy
h + L
y

y
h

_
_
dx.
Integram termenul al doilea prin part i,
I

(0) =
_
h
2
L
yy
+ hh

L
y

_
x
2
x
1
+
_
x
2
x
1
_
h
2
L
yy
h
2
d
dx
L
yy
h
d
dx
_
h

L
y

_
_
dx.
Primul termen este nul prin ipoteze. Al doilea termen poate scris n forma
I

(0) =
_
x
2
x
1
hA(h)dx, unde
A(h) =
d
dx
_
L
y

y
h

_
L
yy

d
dx
L
yy

_
h.
Operatorul diferent ial A are forma
A(u) =
d
dx
_
p(x)
du
dx
_
q(x)u,
unde p(x) = L
y

y
si q(x) = L
yy

d
dx
L
yy
. Ecuat ia diferent iala
A(u) =
d
dx
_
p(x)
du
dx
_
q(x)u = 0, x [x
,
x
2
]
se numeste ecuat ie diferent iala Jacobi. Operatorul diferent ial A() este un
operator Sturm-Liouville autoadjunct n sensul
uA(h) hA(u) =
d
dx
_
p(x)(uh

hu

)
_
(identitatea lui Lagrange).
26 Principii variat ionale
Revenim la variat ia a doua, pe care o scriem sub forma
I

(0) =
_
x
2
x
1
h
u
uA(h)dx =
_
x
2
x
1
h
u
_
hA(u) +
d
dx
_
p(x)(uh

hu

)
_
_
dx.
In ultima integrala, integram prin part i,
U =
h
u
, dV =
d
dx
_
p(x)(uh

hu

)
_
dx
dU =
uh

hu

u
2
dx, V = p(x)(uh

hu

).
Punand p = L
y

y
, deducem
I

(0) =
h
u
L
y

y
(uh

hu

)|
x
2
x
1

_
x
2
x
1
h
2
u
A(u)dx +
_
x
2
x
1
L
y

_
h

h
u

u
_
2
dx.
Adaugam condit iile: (i) presupunem h(x
1
) = 0, h(x
2
) = 0 (dispare primul ter-
men); (ii) presupunem ca u este solut ia ecuat iei Jacobi A(u) = 0, x [x
1
, x
2
],
u(x
1
) = 0, u

(x
1
) = 0 (dispare al doilea termen); (iii) presupunem h

h
u

u
= 0
(semnul celui de al treilea termen este dat de semnul lui L
y

y
). Concluzii
(condit iile suciente ale lui Legendre-Jacobi): (1) daca L
y

y
< 0, x [x
1
, x
2
],
atunci valoarea I(y) este maxima; (2) daca L
y

y
> 0, x [x
1
, x
2
], atunci
valoarea I(y) este minima.
3 Dinamica Lagrangiana unitemporala
Se considera funct ionala urmatoare
I(x()) =
_
t
1
t
0
L(x(t), x(t), t) dt
unde x = (x
1
, . . . , x
n
) = (x
i
(t)), i = 1, n este o colect ie de n funct ii (sau
echivalent, o funct ie cu valori n R
n
, adica x : [t
0
, t
1
] R
n
) si L = L(x, x, t) o
funct ie de clasa C
2
de 2n+1 variabile x, x, t. Dorim sa extremizam funct ionala
I(x()) cu condit iile la capete x(t
0
) = x
0
si x(t
1
) = x
1
.
Teorema. O funct ie x() de clas a C
2
care extremizeaza funct ionala I satisface
n mod necesar ecuat iile diferent iale Euler-Lagrange
L
x
i

d
dt
L
x
i
= 0
si condit iile la capete x(t
0
) = x
0
si x(t
1
) = x
1
.
CALCUL VARIAT IONAL 27
Aici avem un sistem de n EDO, de regula de ordinul doi, cu n funct ii
necunoscute x
i
(). Teorema arata ca daca sistemul Euler-Lagrange are solut ii,
atunci minimizantul (maximizantul) funct ionalei I (presupunand ca exista)
va printre solut ii. Solut iile sistemului Euler-Lagrange sunt numite extremale
sau puncte critice ale Lagrangianului L.
Demonstrat ie Consideram ca x(t) este o solut ie a problemei precedente.
Construim o alta funct ie n jurul lui x(t) de forma x(t) + h(t), astfel ncat
h(t
0
) = 0, h(t
1
) = 0. Aici este un parametru mic, iar h este o variat ie
mica. Funct ionala devine o funct ie de , adica o integrala cu un parametru
I() =
_
x
1
x
0
L
_
x(t) + h(t), x(t) +

h(t), t
_
dt.
Se impune conditia necesara de extrem,
0 =
d
d
I()

=0
= ( ) =
_
t
1
t
0
_
L
x
j
h
j
+
L
x
j

h
j
_
(t) dt
= BT +
_
t
1
t
0
_
L
x
j

d
dt
L
x
j
_
h
j
dt,
unde
BT =
L
x
j
h
j
(t)

t=t
1
t=t
0
sunt termeni pe frontiera, obt inut i prin integrare part iala. Daca funct ia x(t)
este xata la capete, atunci termenii BT dispar, deoarece h(t
0
) = 0, h(t
1
) = 0.
Luand funct ia vectoriala h arbitrara, gasim sistemul de ecuat ii diferent iale din
teorema.
Dinamica descrisa de EDO Euler-Lagrange de ordinul al doilea se numeste
dinamica Euler-Lagrange unitemporala.
3.1 Testul de invexitate
Sa formulam o condit ie sucient a ne-standard pentru existent a minimului
funct ionalei
J(x()) =
_
t
2
t
1
L(t, x(t), x(t))dt,
unde t [t
1
, t
2
], L este un Lagrangian de clasa C
2
, iar x : [t
1
, t
2
] R
n
este o
funct ie de clasa C
2
.
O funct ie x

(t) se numeste punct critic al funct ionalei J daca este solut ia


sistemului Euler-Lagrange
L
x
i

d
dt
L
x
i
= 0,
28 Principii variat ionale
la care se adauga condit iile la capete.
Denit ie Fie x, x

: [t
1
, t
2
] R
n
funct ii de clas a C
2
. Daca exista o
funct ie vectoriala (t, x, x

, x, x

) R
n
cu = 0 pentru x(t) = x

(t), astfel
ncat
J(x()) J(x

())
_
t
2
t
1
_

i
L
x
i
+
d
i
dt
L
x
i
_
dt,
pentru orice funct ie x(), atunci J se numeste invexa n punctul x

() pe in-
tervalul [t
1
, t
2
] n raport cu funct ia vectoriala .
Funct ionala J se numeste invexa daca este invex a n orice punct x

().
Teorema Funct ionala J este invexa daca si numai daca ecare punct critic
este un punct de minim global.
Demonstrat ie Presupunem ca funct ionala J este invexa. Atunci, daca
x

(t) este solut ie a sistemului Euler-Lagrange, avem


J(x()) J(x

())
_
t
2
t
1
_
L
x
i

d
dt
L
x
i
_

i
dt +
i
L
x
i
|
t
2
t
1
= 0,
Rezulta ca un punct critic este un punct de minim global.
Reciproc, presupunem ca ecare punct critic este punct de minim global.
Daca x

(t) este un punct critic, atunci punem = 0. Daca x

(t) nu este un
punct critic, atunci
L
x
i

d
dt
L
x
i
= 0
pentru cel put in un indice i. Campul vectorial nenul

i
=
L
x
i

d
dt
L
x
i
ne permite sa denim campul vectorial

k
=
L(t, x, x) L(t, x

, x

ij

j

k
.
Ambele campuri satisfac relat ia din denit ia invexitat ii.
4 Dinamica Lagrangiana multitemporala

In mod uzual coordonatele spat iale si timpul joaca roluri distincte: o coordo-
nata spat iala este deseori un indice asociat unui grad de libertate, iar coordo-
nata timp este timpul zic n care evolueaza sistemele zice. Aceasta teorie
este satisfacatoare pana ne ndreptam atent ia spre ecuat ii relativistic invari-
ante (campuri chirale, sine-Gordon, etc).

In plus, n unele probleme zice
CALCUL VARIAT IONAL 29
utilizam un 2-timp t = (t
1
, t
2
), unde t
1
nseamna timpul intrinsec si t
2
este
timpul observatorului. De asemenea, exista o mult ime de probleme unde nu
avem nici un motiv sa prefer am o coordonata alteia. Iata de ce ne referim la
funct ii care depind de mai multe variabile timp si care modeleaza evolut iile
geometrice multidimensionale.

In acest sens, prin multi-timp nt elegem un
parametru vectorial de evolut ie.
Fie x
i
, i = 1, . . . , n, variabilele de camp din spat iul t inta R
n
, e t

, =
1, . . . , m, variabilele multi-timp din spat iul sursa R
m
si e x
i

=
x
i
t

vitezele
part iale. Acestea determina bratul jeturilor de ordinul unu
J
1
(R
m
, R
n
) = {(x
i
, x
i

, t

)} R
n+nm+m
.
4.1 Cazul funct ionalelor integrale multiple
Presupunem ca dam un Lagrangian neted L(t, x(t), x

(t)), t R
m
+
. Fixam
multi-timpii t
0
, t
1
R
m
+
si doua puncte x
0
, x
1
R
n
. Paralelipipedul
t
0
,t
1

R
m
+
, xat prin punctele diagonal opuse t
0
= (t
1
0
, ..., t
m
0
) si t
1
= (t
1
1
, ..., t
m
1
),
este echivalent cu intervalul nchis t
0
t t
1
, n raport cu ordinea part iala
produs pe R
m
+
. Problema clasica a calculului variat ional cere sa gasim o m-
foaie x

() :
t
0
,t
1
R
n
de clasa C
2
care minimizeaza funct ionala integrala
multipla
I(x()) =
_
t
0
,t
1
L(t, x(t), x

(t))dt
1
...dt
m
,
dintre toate funct iile x() care satisfac condit iile la frontiera x(t
0
) = x
0
, x(t
1
) =
x
1
sau x(t)|
t
0
,t
1
= dat, utilizand funct ii variat ii constranse prin condit ii la
frontiera. Condit iile necesare sunt cont inute n urmatoarea
Teorema (EDP Euler-Lagrange multi-timp) Fie D

operatorul de
derivare totala in raport cu t = (t

). Daca m-foaia x

() minimizeaza funct ionala


I(x()) n sensul precedent, atunci x

() este solut ie a EDP Euler-Lagrange


multi-temporal a
L
x
i
D

L
x
i

= 0, i = 1, ..., n, = 1, ..., m, (E L)
1
care satisface condit iile la frontiera.
Aici avem un sistem de n EDP, de regula de ordinul doi, cu n funct ii
necunoscute x
i
(). Teorema arata ca daca sistemul (E L)
1
are solut ii,
atunci minimizantul funct ionalei I (presupunand ca exista) va printre solut ii.
Solut iile sistemului (E L)
1
sunt numite extremale sau puncte critice ale La-
grangianului L.
30 Principii variat ionale
Demonstrat ie Consider am ca x(t) este o solut ie a problemei precedente.
Construim o alta funct ie n jurul lui x(t) de forma x(t)+h(t), cu h|
t
0
,t
1
= 0.
Aici este un parametru mic, iar h este o variat ie mica. Funct ionala
devine o funct ie de , adica o integrala cu un parametru,
I() =
_
t
0
,t
1
L(t, x(t) + h(t), x

(t) + h

(t)) dt
1
...dt
m
.
Se impune condit ia necesara de extrem,
0 =
d
d
I()

=0
= ( ) =
_
t
0
,t
1
_
L
x
j
h
j
+
L
x
j

h
j

_
(t) dt
1
...dt
m
= BT +
_
t
0
,t
1
_
L
x
j
D

L
x
j

_
h
j
dt
1
...dt
m
,
unde D

este operatorul de derivare totala, care act ioneaza dupa regula


D

_
L
x
j

h
j
_
= h
j
D

_
L
x
j

_
+
L
x
j

h
j
,
unde dupa , respectiv j, se face sumare. Termenii
BT =
_
t
0
,t
1
D

_
L
x
j

h
j
_
dt
1
...dt
m
=
_
t
0
,t
1

L
x
j

h
j
n

(t)d
cont in date pe frontiera, obt inute prin formula divergent ei, utilizand vec-
torul unitar n

(t) normal la frontiera


t
0
,t
1
. Termenii BT dispar, deoarece
h|
t
0
,t
1
= 0. Luand funct ia vectoriala h arbitrara, gasim sistemul de ecuat ii
din teorema.
Dinamica descrisa de EDP Euler-Lagrange de ordinul al doilea se numeste
dinamica Euler-Lagrange multitemporala.
4.2 Testul de invexitate
Sa formulam o condit ie sucienta moderna pentru existent a minimului funct ionalei
I(x()) =
_
t
0
,t
1
L(t, x(t), x

(t))dt
1
...dt
m
,
unde t
t
0
,t
1
, L este un Lagrangian de clasa C
2
, iar x :
t
0
,t
1
R
n
este o
funct ie de clasa C
2
.
CALCUL VARIAT IONAL 31
O funct ie x

(t) se numeste punct critic al funct ionalei J daca este solut ia


sistemului Euler-Lagrange
L
x
i
D

L
x
i

= 0,
la care se adauga condit ia la frontiera.
Denit ie Fie x, x

:
t
0
,t
1
R
n
doua funct ii de clasa C
2
. Daca exista
o funct ie vectorial a (t, x, x

, x, x

) R
n
cu = 0 pentru x(t) = x

(t), astfel
ncat
I(x()) I(x

())
_
t
0
,t
1
_

i
L
x
i
+ (D

i
)
L
x
i

_
dt
1
...dt
m
,
atunci funct ionala I se numeste invexa n punctul x

(t) pe intervalul [t
1
, t
2
] n
raport cu funct ia vectoriala .
Teorema Funct ionala J este invexa daca si numai daca ecare punct critic
este un punct de minim global.
Demonstrat ie Presupunem ca funct ionala J este invexa, adica
I(x()) I(x

())
_
t
0
,t
1
_
L
x
i
D

L
x
i

i
dt +
_
t
0
,t
1

i
L
x
i

d = 0.
Rezulta ca un punct critic (solut ia sistemului Euler-Lagrange) x

(t) este un
punct de minim global.
Reciproc, presupunem ca ecare punct critic este punct de minim global.
Daca x

(t) este un punct critic, atunci punem = 0. Daca x

(t) nu este un
punct critic, adica
L
x
i
D

L
x
i

= 0,
atunci el nu poate punct de extrem. Campul vectorial

i
=
L
x
i
D

L
x
i

ne permite sa denim campul vectorial

k
=
L(t, x, x) L(t, x

, x

)
2
ij

j

k
.
Ambele campuri satisfac relat ia din denit ia invexitat ii.
32 Principii variat ionale
4.3 Cazul funct ionalelor integrale curbilinii
independente de drum
Un Lagrangian neted L(t, x(t), x

(t)), t R
m
+
produce doua 1-forme netede
nchise (complet integrabile):
- diferent iala
dL =
L
t

dt

+
L
x
i
dx
i
+
L
x
i

dx
i

de componente (
L
t

,
L
x
i
,
L
x
i

), n raport cu baza (dt

, dx
i
, dx
i

);
- restrict ia lui dL la (t, x(t), x

(t)), adica pullback-ul


dL|
(t,x(t),x(t))
=
_
L
t

+
L
x
i
x
i
t

+
L
x
i

x
i

_
dt

,
de componente (ce cont in si accelerat ii part iale)
D

L =
L
x
i
(x(t), x

(t), t)
x
i
t

(t)
+
L
x
i

(x(t), x

(t), t)
x
i

(t) +
L
t

(x(t), x

(t), t),
n raport cu baza dt

.
Fie L

(t, x(t), x

(t))dt

o 1-forma Lagrange nchisa (complet integrabila),


adica, D

= D

sau explicit
L

+
L

x
i
x
i
t

+
L

x
i

x
i

=
L

+
L

x
i
x
i
t

+
L

x
i

x
i

.
Daca exista un Lagrangian L(x(t), x

(t), t) cu proprietatea D

L = L

(pullback-
ul precedent este 1-forma nchisa data), atunci funct ia x(t) este solut ie a sis-
temului complet integrabil de EDP (de ordinul al doilea)
L
t

+
L
x
i
x
i
t

+
L
x
i

x
i

= L

.
Fie
t
0
,t
1
o curba arbitrara de clasa C
1
pe port iuni care uneste punctele t
0
si t
1
. Introducem o noua problema de calcul variat ional cerand sa gasim o m-
foaie x

() :
t
0
,t
1
R
n
de clasa C
2
care sa minimizeze funct ionala integrala
curbilinie independent a de drum (act iune)
J(x()) =
_
t
0
,t
1
L

(t, x(t), x

(t))dt

, = 1, ..., m,
CALCUL VARIAT IONAL 33
dintre toate funct iile x() care satisfac condit iile la frontiera x(t
0
) = x
0
, x(t
1
) =
x
1
sau x(t)|
t
0
,t
1
= dat, utilizand funct ii variat ii constranse prin condit ii la
frontiera si prin condit ii de nchidere (complet integrabilitate) ale 1-formei
Lagrange.
Problema fundamentala: cum putem caracteriza funct ia x

() care re-
zolva problema variat ionala asociata funct ionalei J?
Teorema Presupunem ca exista un Lagrangian L(t, x(t), x

(t)) cu propri-
etatea D

L = L

.
1) Daca m-foaia x

() este o extremala a lui L, atunci ea este de asemenea


o extremal a a diferent ialei dL.
2) Dac a m-foaia x

() minimizeaza funct ionala J(x()), atunci x

() este
o solut ie a EDP multi-timp
L
x
i
D

L
x
i

= a
i
, i = 1, ..., n, = 1, ..., m, (E L)
2
care satisface condit iile la frontiera, unde a
i
sunt constante arbitrare.
A doua parte a teoremei arata ca daca sistemul (EL)
2
de EDP are solut ii,
atunci minimizatorul funct ionalei J (presupunand ca exista) se aa respectiv
printre solut ii.
Demonstrat ie: 1) In primul rand,
0 = d
_
L
x
i
D

L
x
i

_
=
(dL)
x
i
D

(dL)
x
i

.
Pe componente, aceasta nseamna

x
i
_
L
x
j
_
D

x
i

_
L
x
j
_
= 0

x
i
_
L
x
j

_
D

x
i

_
L
x
j

_
= 0

x
i
_
L
t

_
D

x
i

_
L
t

_
= 0.
2) Rezultatul este obt inut prin egalitat ile
0 =
(dL)
x
i
D

(dL)
x
i

= d
_
L
x
i
D

L
x
i

_
.
Teorema Daca m-foaia x

() minimizeaza funct ionala J(x()), atunci x

()
este o solut ie a EDP multi-timp
L

x
i
D

x
i

= 0, , = 1, ..., m, (E L)
3
34 Principii variat ionale
care satisface condit iile la frontiera.
Teorema arata ca daca sistemul (E L)
3
de EDP are solut ii, atunci min-
imizatorul funct ionalei J (presupunand ca exista) se aa respectiv printre
solut ii.
Demonstrat ie. Consideram ca x(t) este o solut ie a problemei precedente.
Implicit ea trebuie sa satisfaca condit iile de complet integrabilitate ale 1-formei
L

(x(t), x

(t), t)dt

, adica,
L

+
L

x
i
x
i
t

+
L

x
i

x
i

=
L

+
L

x
i
x
i
t

+
L

x
i

x
i

.
Construim o alta funct ie n jurul lui x(t) de forma x(t) +h(t), cu h(t
0
) =
0, h(t
1
) = 0. Aici este un parametru mic, iar h este o variat ie mica.
Funct ionala devine o funct ie de , adica o integrala cu parametru,
J() =
_
t
0
,t
1
L

(t, x(t) + h(t), x

(t) + h

(t)) dt

.
Acceptam ca variat ia h satisface condit iile de complet integrabilitate ale 1-
formei
L

(t, x(t) + h(t), x

(t) + h

(t)) dt

.
Aceasta condit ie adauga EDP
L

x
i
h
i
t

+
L

x
i

h
i

=
L

x
i
h
i
t

+
L

x
i

h
i

,
care arata ca mult imea funct iilor h(t) este un spat iu vectorial, iar mult imea
funct iilor x(t) + h(t) este un spat iu an. Se impune
0 =
d
d
J()

=0
= ( ) =
_
t
0
,t
1
_
L

x
j
h
j
+
L

x
j

h
j

_
dt

= BT +
_
t
0
,t
1
_
L

x
j
D

x
j

_
h
j
dt

,
unde D

este operatorul de derivare totala, care act ioneaza dupa regula


D

_
L

x
j

h
j
_
= h
j
D

_
L

x
j

_
+
L

x
j

h
j
.
Adaugam ipoteza
D

_
h
i

x
i

_
= D

_
h
i

x
i

_
,
CALCUL VARIAT IONAL 35
care restrange spat iul vectorial al variat iilor h(t) la un subspat iu vectorial.
Atunci termenii pe frontiera se scriu
BT =
_
t
0
,t
1
D

_
L

x
j

h
j
_
dt

=
_
t
0
,t
1
D

_
L

x
j

h
j
_
dt

=
L

x
j

h
j
|
t
1
t
0
.
Termenii BT se anuleaza deoarece h(t
0
) = 0, h(t
1
) = 0. Ramane
0 =
_
t
0
,t
1
_
L

x
j
D

x
j

_
h
j
dt

.
Deoarece curba
t
0
,t
1
este arbitrara, gasim sistemul de ecuat ii cu derivate
part iale din teorema.
Dinamica descrisa de PDE Euler-Lagrange de ordinul al doilea se numeste
dinamica Euler-Lagrange multitemporala.
4.4 Testul de invexitate
Sa formulam o condit ie sucienta neortodoxa pentru existent a minimului funct ionalei
J(x()) =
_
t
0
,t
1
L

(t, x(t), x

(t))dt

, = 1, ..., m,
unde t
t
0
,t
1
, L

(t, x(t), x

(t))dt

este o 1-forma Lagrangian de clasa C


2
,
iar x :
t
0
,t
1
R
n
este o funct ie de clasa C
2
.
O funct ie x

(t) se numeste punct critic al funct ionalei J daca este solut ia


sistemului Euler-Lagrange
L

x
i
D

x
i

= 0,
la care se adauga condit iile la frontiera.
Denit ie Fie x, x

:
t
0
,t
1
R
n
funct ii de clas a C
2
. Daca exista o
funct ie vectoriala (t, x, x

, x, x

) R
n
cu = 0 pentru x(t) = x

(t), astfel
ncat
J(x()) J(x

())
_
t
0
,t
1
_

i
L

x
i
+ (D

i
)
L

x
i

_
dt

,
pentru orice funct ie x() si pentru orice curba
t
0
,t
1
, atunci J se numeste
invexa n punctul x

() pe intervalul
t
0
,t
1
n raport cu funct ia vectoriala .
Funct ionala J se numeste invexa daca este invex a n orice punct x

().
Teorema Funct ionala J este invexa daca si numai daca ecare punct critic
este un punct de minim global.
36 Principii variat ionale
Demonstrat ie Presupunem ca funct ionala J este invexa. Atunci, daca
x

(t) este solut ie a sistemului Euler-Lagrange, avem


J(x()) J(x

())
_
t
0
,t
1
_
L

x
i
D

x
i

i
dt

+
_
t
0
,t
1
D

i
L

x
i

_
dt

= 0.
Rezulta ca un punct critic este un punct de minim global.
Reciproc, presupunem ca ecare punct critic este punct de minim global.
Daca x

(t) este un punct critic, atunci punem = 0. Daca x

(t) nu este un
punct critic, adica {1, ..., m}, i {1, ..., n}, sa zicem = 1, i = 1,
atunci
L
1
x
1
D

L
1
x
1

= 0.
Campul vectorial de componente

1
=
L
1
x
1
D

L
1
x
1

,
i
= 0, i = 1
ne permite sa denim campul vectorial de componente

1
=
L
1
(t, x, x) L
1
(t, x

, x

)
2
ij

j

1
,
i
= 0, i = 1.
Campul vectorial , astfel denit, satisface relat ia din denit ia invexitat ii.
Bibliograe
[1] C. Fox, An Introduction to the Calculus of Variations, Dover Publications,
Inc., New York, 1963.
[2] M. L. Krasnov, G.I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and Exercises in
the Calculus of Variations, Mir Publisheres, Moscow, 1975.
[3] E. Langamann, Introduction to Variational Calculus, INTERNET, 2008.
[4] I. B. Russak, Calculus of Variations, MA4311, Lectures Notes, Depart-
ment of Mathematics, Naval Postgraduate School, Monterey, California,
93943, July, 2002.
CALCUL VARIAT IONAL 37
[5] C. Udriste, Geometric Dynamics, Mathematics and Its Applications, 513,
Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London, 2000.
[6] C. Udriste, L. Matei, Lagrange-Hamilton Theories (in Romanian), Mono-
graphs and Textbooks 8, Geometry Balkan Press, Bucharest, 2008.
[7] E. T. Whittaker, A Treatise on The Analytical Dynamics of Particles &
Rigid Bodies, Cambridge University Press, 1989.
CAPITOLUL 3
MODELE OPTIMALE BAZATE PE ENERGII
Motto: Carte frumoasa cinste cui te-a scris
Incet gandita, gingas cumpanita;
Esti ca o oare, anume norita
Mainilor mele, care te-au deschis.
Arghezi - Ex libris
In acest Capitol prezentam cateva aplicat ii selectate din stiint a si inginerie (brachisto-
chrona, lant uri, baloane de sapun, grinda ncastrata, microstructuri evolutive, sisteme de par-
ticule, coarda vibranta, membrana vibranta, ecuat ia Schrodinger), unde calculul variat ional
este indispensabil. Pentru problemele uni-dimensionale, condit iile la capete vor specicate.
Pentru problemele multidimensionale, sunt necesare condit ii la frontiera. Textele tradit ionale
se opresc doar la condit ii necesare de extrem, ntrucat problemele tratate au sigur solut ii si
odata gasite, ele sunt si nu altele. Noi precizam si condit ii suciente, dar subliniem ca
principiile matematice nu sunt ntru totul echivalente cu cele zice.
1 Problema brachistochronei
In 1696 John Bernoulli si-a imaginat urmatoarea problema a brachistochronei
(n greceste, brachistos = cel mai scurt, chrones = timp).
Problema B Un punct material aluneca neted si far a frecare, sub act iunea
gravitat iei, pe un r subt ire, de la punctul P
0
(x
0
, y
0
) la punctul P
1
(x
1
, y
1
).
Aat i forma rului, daca miscarea se realizeaza n cel mai scurt timp.
Solut ie Presupunem ca gracul funct iei y = y(x) reprezinta forma rului.
Fie m masa punctului material si v viteza sa. In punctul P(x, y) actioneaza
fort a gravitat ionala de marime F = mg, unde m este masa punctului ma-
terial. Lucrul mecanic este dat prin formula L = Fd. Energia cinetica se
scrie T =
1
2
mv
2
. Lucrul mecanic efectuat se identica cu variat ia energiei
potent iale mg(y y
0
) cand ne mutam din punctul y
0
spre punctul y. Variat ia
corespunzatoare a energiei cinetice este
1
2
m(v
2
v
2
0
). Teorema lucru mecanic
- energie impune
mg(y y
0
) =
1
2
m(v
2
v
2
0
).
Presupunem ca particula de masa m = 1 pleaca din repaus, adica, v
0
=
0. De asemenea stim ca v =
ds
dt
, unde s este abscisa curbilinie, adica ds =

1 +y

2
dx. Ramane
ds
dt
=

2g(y y
0
). Rezulta funct ionala
T =

x
2
x
1
ds
v
=
1

2g

x
2
x
1

1 +y

y y
0
dx.
39
40 Modele optimale bazate pe energii
Deoarece Lagrangianul L =
1

2g

1+y
2

yy
0
nu depinde de variabila x, ecuatia
Euler-Lagrange
L
y

d
dx
L
y

= 0 se inlocuieste cu integrala prima y


L
y

L = c
sau
y

(y y
0
)(1 +y

2
)

1 +y

y y
0
= c.
Aceasta ecuat ie diferent iala este o ecuat ie cu variabile separate

y y
0

c
2
(y y
0
)
dy = dx.
Pentru simplicare facem substitutia y = y
0
+k
2
sin
2
. Gasim
dy = 2k
2
sin cos d, dx = 2k
2
sin
2
d.
In felul acesta ecuat ia Euler-Lagrange are solut ia parametrica
x = x
0
+
1
2
k
2
(2 sin 2), y = y
0
+
1
2
k
2
(1 cos 2),
care reprezinta o familie de cicloide.
x
y
P (x , y )
0 0 0
P(x ,y)
P (x , y )
1 1 1
m
0
Figura 1: Brachistochrona
Constantele k si x
0
, y
0
se obt in din condit ia ca cicloida sa treaca prin
punctul (x
1
, y
1
) (vezi Figura 1). Solutia asigura minimul funct ionalei timp
deoarece

2
L
y
2
> 0 (testul Lagrange).
CALCUL VARIAT IONAL 41
2 Franghii, lant uri si cabluri
Problema FLCAat i forma unui lant exibil de lungime L ce uneste punctele
(, h) si (, h), h > 0, L > 2, lasat liber sub inuent a gravitat iei.
Solut ie Principiu zic: pozit ia de echilibru a cablului corepunde la e-
nergie potentiala minima. Fie densitatea de masa pe unitatea de lungime,
constanta. Elementul de masa dm este localizat n punctul (x, y). Acest
element de masa are energia potent iala dV = (dm)gy = (ds)gy, unde ds =

1 +y

2
dx. Energia potentiala totala V =

dV = g

1 +y

2
dx este
constransa prin L =

1 +y

2
dx. Astfel funct ia y = y(x) trebuie sa e
un punct de minimum al funct ionalei energie potent iala restrict ionate. Avand
o problema cu restrict ie izoperimetrica, exista un multiplicator Lagrange
constant, ce schimba problema cu restrict ii n problema fara restrict ii
min
y()

(
gy

1 +y

2
+

1 +y

2
)
dx.
Noul Lagrangian este
L = (gy +)

1 +y

2
.
Ecuat ia Euler-Lagrange
L
y

d
dx
L
y

= 0 devine
d
dx
gyy

+y

1 +y

2
g

1 +y

2
= 0.
Deoarece Lagrangianul L nu depinde de variabila x, ecuat ia Euler-Lagrange
se transforma n integrala prima y
L
y

L = c sau y

2
=
(gy+)
2
c
2
1. Cu
schimbarea de funct ie gy + = cz, obt inem ecuat ia cu variabile separate
dz

z
2
1
=
g
c
dx cu solut ia implicita ln
(
z +

z
2
1
)
=
g
c
x + b. Selectam
b =
g
c
, rezolvam n raport cu z si revenim la y. Gasim solut ia de forma
y(x) =

g
+
c
g
cosh
g(x )
c
.
In consecint a, forma lant ului este gracul funct iei cosinus hiperbolic (vezi
Figura 2). Deoarece n latina lant ul se cheama catena, pentru solut ia prob-
lemei precedente s-a adoptat numele de catenary, in romana lant isor.
Constanta c se xeaza prin condit ia
L =

1 +y

2
dx =

cosh
(
gx
c
)
dx =
2c
g
sinh
(
g
c
)
.
42 Modele optimale bazate pe energii
Figura 2: Gracul funct iei cosinus hiperbolic
Relat iile y() = y() = h si o alegere potrivita a constantei conduc la
constanta = 0 (vezi Figura 2). Solut ia gasita asigura minimul funct ionalei
deoarece

2
L
y
2
> 0 (testul Lagrange).
a
m
g

Figura 3: Pendulul plan


3 Pendule
Cele mai simple si mai instructive sisteme mecanice sunt pendulele (Figura 3,
Figura 4, Figura 5).
CALCUL VARIAT IONAL 43
3.1 Pendulul plan
Fie Oy axa verticala. Avem (Figura 3)
L = T U, T =
mv
2
2
, U = mgy,
unde m este masa pendulului, v
2
= x
2
+ y
2
este patratul lungimii vitezei, g este
accelerat ia caderii libere. Din cauza restrict iilor, sistemul este descris doar de
unghiul dintre brat ul pendulului si direct ia negativa a axei Oy. Observam
ca v
2
=
2

2
, y = cos , x = sin unde este lungimea brat ului. Astfel
L = m
2
(
1
2

2
+
2
cos
)
,
2
=
g

.
Ecuat ia Euler-Lagrange este

=
2
sin .
Testul Legendre:

2
L

2
> 0.
m
1

1 l
1
m
2

2
l
2
Figura 4: Pendule cuplate
44 Modele optimale bazate pe energii
0
m
1
x
1
m
2
l
Figura 5: Corp care aluneca, cu pendul atasat
3.2 Pendulul sferic
Fie axa Oz verticala si ndreptata n jos. Forma generala a Lagrangianului
este
L = T U, T =
mv
2
2
, U = mgz.
Cele doua grade de libertate sunt parametrizate prin unghiurile sferice si .
Raza sferei este chiar lungimea brat ului . Deoarece
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
gasim
x =

cos cos sin sin


y =

cos sin + sin cos


z =

sin .
Rezulta
v
2
= x
2
+ y
2
+ z
2
=
2
(

2
+
2
sin
2
).
Deducem Lagrangianul
L = m
(
1
2

2
+
1
2

2
sin
2
+
2
cos
)
.
Cele doua ecuat ii Euler-lagrange sunt

=
2
sin cos
2
sin ,
d
dt
( sin
2
) = 0.
CALCUL VARIAT IONAL 45
3.3 Pendulul de lungime variabila
Presupunem ca lungimea brat ului pendulului depinde de timp, adica = (t)
este o funct ie data. Pornim ca la pendulul plan, adica
L = T U, T =
mv
2
2
, U = mgy = mg cos .
Acum viteza se mparte n doua componente: componenta v

= perpendic-
ulara pe r si componenta v

=

paralela cu rul. Rezulta v
2
= v
2

+ v
2

2
+

2
. Asfel putem scrie Lagrangianul
L = m
(
1
2

2
(t)

2
+g(t) cos +
1
2

2
)
.
Masa este constanta si ultimul termen din Lagrangian nu modica ecuat ia
Euler-Lagrange. Ramane
d
dt
(
2
(t)

) = g(t) sin .
3.4 Doua pendule interconectate elastic
Vom analiza miscarea a doua pendule interconectate printr-un resort (arc).
Dupa cum se observa n Figura 6, ecare pendul este format dintr-o mica sfera
de masa m xata la capatul inferior al unei tije subt iri si foarte rigide avand
lungimea si o greutate neglijabila. Vom folosi notat ia k pentru constanta
elastica a resortului. Consideram ca distant a dintre articulat iile superioare
ale pendulelor este egala cu lungimea resortului n stare netensionata.
Figura 6: Pendule interconectate elastic
46 Modele optimale bazate pe energii
La momentul t = 0, sistemul este ntr-o congurat ie de repaus n care tijele
pendulelor formeaza unghiul
0
> 0 cu verticala, iar resortul este comprimat
simetric. Din aceasta stare, sistemul este lasat sa se miste liber.

In afara
de greutatea proprie G, asupra ecarui pendul act ioneaza fort a elastica F
e
dezvoltata de resort, precum si tensiunea T din tija (vom neglija franarea
exercitata de aerul atmosferic). Rigiditatea articularii obliga ambele mase
m sa evolueze pe arce de cerc avand aceeasi raza . Identitatea perfecta a
pendulelor, precum si simetria congurat iei init iale permite utilizarea unei
singure coordonate generalizate pentru a descrie miscarea sistemului. Aceasta
coordonata este unghiul curent = (t), t 0, pe care l formeaza tijele de
suspensie cu verticala (Figura 6).
Observam ca, n condit iile evolut iei pe un arc de cerc a ecarui pendul,
tensiunea T nu efectueaza lucru mecanic (deplasarea masei m este perpendic-
ulara pe suportul lui T vezi Figura 6). Cat priveste fort ele G si F
e
, ambele
au un caracter conservativ. Sistemului mecanic din Figura 6 i poate atasata
o funct ie Lagrange L.

In ceea ce urmeaza vom proceda la explicitarea termenilor E


c
si E
p
din
structura funct iei L. Datorita evolut iei pe un arc de cerc, viteza masei m are
doar o componenta circumferent iala v

. Energia cinetica a sistemului din


Figura 6 este
E
c
= 2
mv
2

2
= m
2

2
.
Energia potent iala E
p
= E
pg
+E
pe
are atat o componenta gravitat ionala E
pg
,
cat si una elastica E
pe
. Expresiile acestora sunt
E
pg
= 2mg (1 cos ) , E
pe
=
k
2
(2 sin )
2
= 2k
2
sin
2
,
unde g accelerat ia gravitat ionala. Astfel energia potent iala a sistemului
mecanic este
E
p
= 2
[
mg (1 cos ) +k sin
2

]
.
Rezulta funct ia Lagrange
L
(
,

)
= E
c
E
p
=
[
m

2
2mg (1 cos ) 2k sin
2

]
.
Miscarea sistemului mecanic din Figura 6 este descrisa de ecuat ia Euler-
Lagrange
L


d
dt
L

= 0.
Explicit
m

+mg sin + 2k sin cos = 0,


CALCUL VARIAT IONAL 47
o ecuat ie diferent iala cu necunoscuta = (t). Se adauga condit iile init iale
(0) =
0
,

(0) = 0, care denesc parametrii congurat iei de la momen-
tul t = 0 (unghiul si viteza de pornire a pendulelor). Datorita simplitat ii
sistemului din Figura 6, ecuat ia diferent iala precedenta are o semnicat ie
mecanica usor decelabila. Propriu-zis, ea nu este nimic altceva decat proiect ia
circumferent iala a Legii lui Newton m

r

F = 0, n care

F este rezultanta
fort elor aplicate pendulului de masa m.
Din cauza termenilor n care intervin funct iile sinus si cosinus, ecuat ia
precedenta nu poate rezolvata exact. Totusi, pentru unghiuri foarte mici
(nu mai mult de 0,087266 rad = 5

), dezvoltarile n serie Maclaurin


sin =

3
3!
+

5
5!
. . .
si
cos = 1

2
2!
+

4
4!
. . .
ne permit sa adoptam aproximarile
sin , cos 1.
Cu ajutorul acestora, ecuat ia diferent iala se rescrie sub forma liniarizata

+
(
g

+
2k
m
)
= 0.
Solut ia sa generala este
(t) = Acos

+
2k
m
+
0

, t 0,
n care A > 0 si
0
sunt constante. Valorile constantelor se determina im-
punand satisfacerea condit iilor ment ionate. Rezulta sistemul de ecuat ii
Acos
0
=
0
,

+
2k
m
Asin
0
= 0.
Prin rezolvarea acestuia se obt ine
A =
0
,
0
= 0.
Dupa nlocuirea expresiilor, ale constantelor A si
0
, formula devine
(t) =
0
cos

+
2k
m

, t 0.
48 Modele optimale bazate pe energii
Se observa ca solut ia descrie o evolut ie periodica a unghiului = (t). Valorile
extreme pe care le ia funct ia denita mai sus sunt
0
. Intervalul de timp
care separa doua treceri succesive printr-un maxim (sau minim) al unghiului
se numeste perioada si este calculabil cu formula
= 2
/

+
2k
m

Valoarea perioadei este independenta de timp. Oscilat iile celor doua pen-
dule sunt asadar izocrone. Aceasta concluzie este nsa valabila numai n
ipoteza oscilat iilor de amplitudine unghiulara foarte mica, pentru care ecuat ia
diferent iala de pornire a fost liniarizabila.
Viteza circumferent iala curenta a pendulelor este denita de relat ia
v

(t) =

=
0

+
2k
m
sin

+
2k
m

, t 0.
Este usor de observat ca v

= v

(t) are o evolut ie periodica descrisa de aceeasi


marime . Pentru a determina pozit iile unghiulare n care viteza atinge valori
extreme, vom impune condit ia de anulare a derivatei v

:
v

(t) =

=
0
(
g

+
2k
m
)
cos

+
2k
m

=
(
g

+
2k
m
)
= 0.
Rezulta imediat setul de solut ii
t =
(2n + 1)
4
, n N.
Constatam astfel ca viteza are maxime si minime atunci cand unghiul se an-
uleaza (deci atunci cand tija este paralela cu verticala ce trece prin articulat ia
xa).
4 Baloane de sapun
Consideram gracul unei funct ii y = y(x) de clasa C
2
, xat prin capetele
y(x
1
) = y
1
si y(x
2
) = y
2
. Rotindu-l in jurul axei Ox obt inem o suprafat a de
rotat ie .
Problema BS Gasit i curba y = y(x) astfel ncat suprafat a de rotat ie
sa aiba arie minima.
CALCUL VARIAT IONAL 49
Solut ie Elementul de arie al suprafet ei este d = 2yds = 2y

1 +y

2
dx.
Obt inem funct ionala arie
S =

x
2
x
1
2y

1 +y

2
dx
al carui minim dorim sa-l aam. Deoarece Lagrangianul L = 2y

1 +y

2
nu depinde de x, ecuat ia Euler-Lagrange
L
y

d
dx
L
y

= 0 se nlocuieste cu
integrala prima y
L
y

L = c sau explicit cu
yy

1 +y

2
y

1 +y

2
= c.
Aceasta ecuat ie diferent iala se scrie n forma simplicata
dx
dy
=
c
1

y
2
c
2
1
, unde
c
1
= c, cu solut ia y(x) = c
1
cosh
(
xc
2
c
1
)
, unde c
2
este o constanta. Constan-
tele c
1
si c
2
se xeaza prin condit iile y(x
1
) = y
1
si y(x
2
) = y
2
.
x
y = y(x), = 0
y = y(x), =
(x
2
, y
2
)
ds
(x
1
, y
1
)
y

Figura 7: Un catenoid
Astfel obt inem un catenoid (vezi Figura 7). Solut ia gasita asigura mini-
mul funct ionalei deoarece

2
L
y
2
> 0 (testul Legendre).
5 Grinda ncastrata
Un sistem supus la solicitari externe atinge echilibrul termic, adica energia
libera a lui Gibbs este minimizata. Acest principiu termodinamic permite sa
gasim forma la echilibru a unui corp elastic supus la solicitari externe.
50 Modele optimale bazate pe energii
Ca exemplu, consideram o grinda elastica supusa la solicitarea laterala
w(x), ca n Figura 8. Ignorind contribut ia entropica, energia libera a lui Gibbs
este entalpia H, adica energia elastica stocata - lucrul mecanic efectuat de
solicitarea externa.
0 L
w(x)
y(x)
x
y
Figura 8: Grinda elastica
Presupunand ca grinda are tensiunea liniara T, entalpia poate scrisa ca
o funct ionala de funct ia y(x), de clasa C
2
, care da forma grinzii (acceptand ca
y

(x) << 1), adica


H(y()) =

L
0
(
1
2
Ty

2
(x) w(x)y(x)
)
dx.
Deoarece forma de echilibru minimizeaza funct ionala H, funct ia y(x) este
solut ia ecuat iei Euler-Lagrange
Ty

(x) +w(x) = 0.
6 Ecuat ia unei microstructuri evolutive
Evolut ia unor sisteme zice este bazata pe minimizarea energiei libere a lui
Gibbs. In aceasta situat ie se ncadreaza si modelul campului de faze al unei
microstructuri de material, al carui reprezentant clasic este cresterea unui
cristal prin solidicarea unui amestec topit. Sistemul poate descris printr-
un camp de faze (x) de clasa C
2
, cu (x) 1 daca materialul n punctul x
este solid si cu (x) 1 daca el este lichid. Energia libera a sistemului este
funct ionala
F(()) =
1
2

L
0
(
U((x) 1)
2
((x) + 1)
2
+(

(x) (x))
2
)
dx.
CALCUL VARIAT IONAL 51
Fie Lagrangianul
L =
1
2
(
U((x) 1)
2
((x) + 1)
2
+(

(x) (x))
2
)
.
Primul termen contorizeaza alternant a (x) = 1, iar al doilea termen intro-
duce o penalizare a energiei libere pentru interfata lichid-solid. Extremalele
sunt solut ii ale ecuat iei Euler-Lagrange

(x)

(x) 2U(
2
(x) + 1) = 0.
7 Evolut ia unui sistem format din
mai multe particule
Consideram un sistem de N particule, xate prin vectorii de pozit ie r
i
=
r
i
(t), i = 1, N si prin masele m
i
, i = 1, N. Daca

F
i
este fort a totala act ionand
pe particula i, atunci legea lui Newton se scrie m
i

r
i
=

F
i
. Notam cu r
i
variat ia pozit iei particulei i si utilizand produsul scalar cu r
i
, putem scrie
N

i=1
m
i
(

r
i
, r
i
)
N

i=1
(

F
i
, r
i
) = 0.
Ultimul termen reprezinta lucrul mecanic W =

N
i=1
(

F
i
, r
i
) al fort elor

F
i
datorat deplasarilor r
i
. Reaminitim ca unitatea de masura pentru fort a

F
este Newtonul [N], unitatea de masura pentru variat ie r este metrul [m], iar
unitatea de masura pentru lucrul mecanic W este joule-ul = 1 newton metru.
Pe de alta parte folosim identitatea
N

i=1
(m
i

r
i
, r
i
) =
N

i=1
m
i
(
d
dt
(

r
i
, r
i
)

(
1
2
m
i

r
i
,

r
i
))
.
Daca introducem energia cinetica
T =
N

i=1
1
2
m
i
(

r
i
,

r
i
)
=
N

i=1
1
2
m
i
v
2
i
,
putem scrie
T +W =
N

i=1
m
i
d
dt
(

r
i
, r
i
)
.
52 Modele optimale bazate pe energii
Adaugam condit iile r
i
(t
1
) = 0 si r
i
(t
2
) = 0 si integram,

t
2
t
1
(T +W)dt =
N

i=1
m
i
(

r
i
, r
i
)
|
t
2
t
1
= 0.
Presupunem ca exista o funct ie energie potent iala V = V (r
i
) astfel ncat
W = V . De exemplu, energia potent iala este o funct ie de forma
V =

i<j
V (|r
i
r
j
|).
Introducand funct ia lui Lagrange L = T V =

N
i=1
1
2
m
i
(

r
i
,

r
i
)
V , prin
relatia

t
2
t
1
(T V ) dt = 0
recunoastem condit ia necesara ca integrala act iune I =

t
2
t
1
Ldt sa e ex-
trema (principiul Hamilton), uzual minima. Rezulta sistemul de ecuat ii Euler-
Lagrange (condit ie necesara de extrem)
L
r
i

d
dt
L


r
i
= 0, i = 1, N.
Deoarece matricea de componente

2
L


r
i


r
j
= m
i

ij
este pozitiv denita, condit ia
precedenta este si sucienta pentru existent a minimului.
7.1 Conservarea momentului liniar
Lagrangianul
L =
N

i=1
1
2
m
i
(

r
i
,

r
i
)

i<j
V (|r
i
r
j
|)
este invariant n raport cu translat ia tuturor vectorilor radiali r
i
prin vectorul
constant . Considerand transformarea r
j
r
j
+, cu |||| 0, formal gasim
L =
N

j=1
L
r
j
=
N

j=1
L
r
j
.
Pe de alta parte Lagrangianul L este independent de vectorul arbitrar . De
aceea putem scrie

N

j=1
L
r
j
= 0,
CALCUL VARIAT IONAL 53
relat ie posibila doar daca
N

j=1
L
r
j
= 0.
Din ecuat iile Euler-lagrange gasim
N

j=1
d
dt
L


r
j
= 0,
adica

N
j=1
L


r
j
= const, ceea ce nseamna ca momentul liniar
N

j=1
L


r
j
=
N

j=1
m
j

r
j
= P
se conserva n raport cu translat iile.
7.2 Conservarea momentului unghiular
Lagrangianul
L =
N

i=1
1
2
m
i
(

r
i
,

r
i
)

i<j
V (|r
i
r
j
|)
este invariant n raport cu rotat ia sistemului n jurul unei axe. Intr-adevar,
acest Lagrangian depinde doar de lungimile vitezelor si de distant a relativa
dintre particule. Sa xam o axa si sa consideram rotat ia n jurul sau de
unghi . Deoarece ecare r
j
si ecare v
j
=

r
j
sunt schimbate la rotat ie n
r
j
r
j
+r
j
, respectiv v
j
v
j
+v
j
, gasim
0 = L =
N

j=1
(
L
r
j
r
j
+
L
v
j
v
j
)
.
Pentru a continua avem nevoie de r
j
si de v
j
. Acestea apar din observat ia ca
orice vector a, supus la rotat ia n jurul unei axe de versor e, cu unghiul , se
transforma dupa regula a a+a, unde a = (ea). Intr-adevar, vectorul
a trebuie sa e perpendicular si pe e si pe a, cu marimea ||a|| = sin ,
unde este unghiul dintre a si e. Ramane ca a =

a, unde

= e.
Revenind la calculul de mai sus, transcriem
0 = L =
N

j=1
(
L
r
j
(

r
j
) +
L
v
j
(

v
j
)
)
54 Modele optimale bazate pe energii
sau
0 =


N

j=1
(
L
r
j
r
j
+
L
v
j
v
j
)
.
Deoarece axa este arbitrara, vectorul e este arbitrar si deci
0 =
N

j=1
(
r
j

L
r
j
+v
j

L
v
j
)
.
Acum revenim la ecuat iile Euler-lagrange si putem scrie
0 =
N

j=1
(
r
j

d
dt
L
v
j
+v
j

L
v
j
)
.
sau
d
dt
N

j=1
r
j

L
v
j
= 0.
Rezulta conservarea momentului unghiular,
N

j=1
r
j
m
j
v
j
=
N

j=1
r
j

L
v
j
= const.
7.3 Conservarea energiei
Lagrangianului
L = T V =
N

i=1
1
2
m
i
(

r
i
,

r
i
)
V
i corespunde Hamiltonianul (energia totala)
H = T +V =
N

j=1

r
j


r
j
L.
Pe de alta parte, Lagrangianul nu depinte de timp si deci
dH
dt
= ... =
L
t
= 0.
CALCUL VARIAT IONAL 55
7.4 Miscarea ntr-un camp central de fort e
Consideram cazul unui punct material M de masa m = const. aat n miscare
sub act iunea unui camp de fort e avand rezultanta

F orientata permanent spre
un centru x O. Vom admite ca modulul lui

F depinde numai de distant a
r = d (O, M). Se poate demonstra caracterul conservativ al campurilor de
fort e care au aceasta proprietate. Dupa cum s-a ment ionat anterior, n astfel
de situat ii, rezultanta

F este derivabila dintr-un potent ial E
p
= E
p
(r). Ex-
emple de campuri centrale sunt campul gravitat ional si campul coulombian.

In ambele cazuri, energia potent iala se exprima sub forma E


p
=

r
. Marimea
din relat ia de mai sus este o constanta nenula. Pentru < 0, fort a centrala
are un caracter atractiv, iar pentru > 0, caracterul fort ei devine repulsiv.
De asemenea, este demonstrabil faptul ca miscarea punctului material M con-
serva momentul cinetic raportat la centrul O. Drept consecint a, vectorul de
pozit ie r = r(t) =

OM va perpendicular pe o axa xa (direct ia constanta a


momentului cinetic). Se poate concluziona astfel ca traiectoria lui M este o
curba plana.

In atare condit ii, pentru descrierea miscarii ntr-un camp central
de fort e este convenabila utilizarea unui sistem de coordonate polare (r, ).
Raportata la acest reper, viteza lui M are doua componente:
pe direct ie radiala: v
r
= r;
pe direct ie circumferent iala: v

= r

.
Energia cinetica a punctului material este
E
c
=
m
2
(
v
2
r
+v
2

)
=
m
2
(
r
2
+r
2

2
)
.
Deducem Lagrangianul
L = L
(
r, r,

)
=
m
2
(
r
2
+r
2

2
)

In mod corespunzator, principiul minimei act iuni conduce la

t
2
t
1
L
(
r, r,

)
dt =

t
2
t
1
[
m
2
(
r
2
+r
2

2
)


r
]
dt = 0.
Ecuat iile Euler-Lagrange sunt
L
r

d
dt
L
r
= 0,
L


d
dt
L

= 0
sau, sub forma explicita
m
(
r r

2
)
=

r
2
, m
d
dt
(
r
2

)
= 0.
56 Modele optimale bazate pe energii
Rezulta integrala prima
mr
2

= J = const.,
unde J este modulul momentului cinetic al punctului material. Rezulta

=
J
mr
2

Inlocuind n prima dintre ecuat ii, obt inem


r
J
2
m
2
r
3
=

mr
2
,
o ecuat ie diferent iala n necunoscuta r = r(t). Din pacate, ea nu poate
rezolvata analitic. Vom ncerca sa determinam totusi o solut ie, nsa de forma
r = r().

In acest scop, procedam la eliminarea variabilei t folosind
r =
dr
d

=
dr
d
J
mr
2
r =
d
2
r
d
2
(
J
mr
2
)
2

2J
mr
3
(
dr
d
)
2
J
mr
2
=
J
2
m
2
r
4
[
d
2
r
d
2

2
r
(
dr
d
)
2
]

Gasim
d
2
r
d
2

2
r
(
dr
d
)
2
r =
mr
2
J
2

Pentru rezolvarea ecuat iei vom recurge la substitut ia
r() =
1
w()

Prin derivare directa se obt in egalitat ile


dr
d
=
1
w
2
dw
d
,
d
2
r
d
2
=
2
w
3
(
dw
d
)
2

1
w
2
d
2
w
d
2

Folosindu-ne de ecuat iile precedente, putem rescrie sub forma


d
2
w
d
2
+w +
m
J
2
= 0.
Aceasta ecuat ie diferent iala este usor rezolvabila pentru ca are tot i coecient ii
constant i. Solut ia sa are expresia
w() = Acos ( + )
m
J
2

CALCUL VARIAT IONAL 57

Intrucat punctul de start al traiectoriei n planul coordonatelor (r, ) este lipsit


de interes, se poate impune condit ia = 0. Astfel
w() = Acos
m
J
2
.
Revenind acum la necunoscuta originala, obt inem
1
r
= Acos
m
J
2
.
Pentru determinarea constantei A este convenabila utilizarea energiei to-
tale a punctului material. Expresia acestei marimi este
E
tot
= E
c
+E
p
=
J
2
2mr
4
[
(
dr
d
)
2
+r
2
]
+

r

In continuare, folosim solut ia pentru explicitarea derivatei


dr
d
= r
2
Asin .
Inlocuind, rezulta o ecuat ie n care intervine ca necunoscuta doar parametrul
A. Solut ia acestei ecuat ii este
A =
m
J
2

1 +
2E
tot
J
2
m
2

Procedand la nlocuirea lui A, se obt ine ecuat ia nala a traiectoriei:
1
r
=
m
J
2

1 +
2E
tot
J
2
m
2
cos

Relat ia de mai sus descrie o conican coordonate polare (r, ). De fapt, ecuat ia
unei asemenea curbe are forma generala
1
r
=
1
s
(1 e cos ) ,
n care e 0 este asa-numita excentricitate, iar s este un coecient de scalare.
Se observa cu usurint a ca
e =

1 +
2E
tot
J
2
m
2
, s =
J
2
m

Cele patru tipuri de conice pe care le poate descrie ecuat ia precedenta sunt:
cercul (e = 0), elipsa (0 < e < 1), parabola (e = 1), respectiv hiperbola (e > 1).
58 Modele optimale bazate pe energii
8 Coarda vibranta
O corda este plasata sub tensiune ntre doua puncte xe. Deplasarea zero se
socoteste ca pozit ia de echilibru a corzii. Corzii i se impune o deplasare init iala
de la pozit ia de echilibru, apoi este lasata libera. Dorim funct ia care descrie
miscarea corzii.
Situam coarda de lungime L pe axa Ox, cu capetele xate x = 0 si x = L.
Notam cu u = u(x, t) deplasarea corzii de la punctul curent x [m], pentru
x [0, L], la timpul t [sec] si presupunem ca funct ia u = u(x, t) este de clasa
C
2
. Atunci derivata part iala u
x
este panta, iar u
t
este viteza ntr-un punct
curent (x, t) al corzii.
Neglijam fort ele de amortizare si presupunem ca panta satisface |u
x
| << 1.
Pentru a aplica principiul lui Hamilton trebuie sa calculam energia cinetica
si energia potent iala a corzii. Pentru aceasta, notand cu (x)[kg/m] densi-
tatea liniara de masa a corzii, scriem masa (x) dx a unui element de coarda
de lungime dx. Atunci densitatea de energie cinetica este
1
2
(x)u
2
t
(x, t). In-
tegrand obt inem energia cinetica
T(t) =
1
2

L
0
(x)u
2
t
(x, t) dx,
[
kg
m
] [
m
sec
]
2
[m] = [joule].
Energia potent iala V a corzii este suma V = V
1
+ V
2
, unde V
1
este lucrul
mecanic efectuat pentru a scoate coarda din pozit ia de echilibru, iar V
2
este
lucrul mecanic de ntindere care apare datorita capetelor xe.
Presupunem ca ecare element al corzii este supus la o forta de ntindere
constanta [N]. Lucrul mecanic de deformare a unui element de coarda dx,
din pozit ia de echilibru, ntr-un element ds =

1 +u
2
x
dx, la timpul t, are
expresia (fort a distant a)
dV
1
= (ds dx) =
(

1 +u
2
x
1
)
dx.
Deoarece |u
x
| << 1, are loc aproximarea

1 +u
2
x

= 1 +
1
2
u
2
x
si astfel putem accepta
dV
1
=
1
2
u
2
x
dx.
Prin integrare, rezulta
V
1
(t) =
1
2

L
0
u
2
x
dx, [N][m] = [joule].
CALCUL VARIAT IONAL 59
La ecare capat coarda poate privita ca un arc liniar, cu constanta
arcului k (k
1
in x = 0 si k
2
in x = L). Atunci fort a arcului este proport ionala
cu deplasarea. Daca deplasarea ntr-un capat este notata cu , atunci fort a
arcului este k, iar lucrul mecanic elementar este kd. Rezulta
V
2
(t) =

u(0,t)
0
k
1
d +

u(L,t)
0
k
2
d =
1
2
k
1
u
2
(0, t) +
1
2
k
2
u
2
(L, t).
Energia totala
L(t) = T(t)V
1
(t)V
2
(t) =
1
2

L
0
(
(x)u
2
t
u
2
x
)
dx
1
2
k
1
u
2
(0, t)
1
2
k
2
u
2
(L, t),
la momentul t, determina energia totala
I =

t
2
t
1
L(t) dt,
pe tot intervalul [t
1
, t
2
]. Aceasta energie totala trebuie sa atinga o valoare
stationara (critica), independent de timpii t
2
> t
1
.
Problema CV Gasit i punctul critic u = u(x, t), de clasa C
2
, al energiei
totale I.
Solut ie Energia totala se transcrie ca funct ionala (act iunea)
I(u(), u
t
(), u
x
()) =
1
2

t
2
t
1

L
0
(
(x)u
2
t
(x, t) u
2
x
(x, t)
)
dxdt

1
2
k
1

t
2
t
1
u
2
(0, t)dt
1
2
k
2

t
2
t
1
u
2
(L, t)dt.
Aceasta funct ionala (suma dintre o integrala dubla si doua integrale temporale
la capete) trebuie sa atinga un punct stationar, independent de timpii t
2
> t
1
.
Folosim o variat ie de forma U(x, t) = u(x, t) + h(x, t), unde h(x, t
1
) =
0, h(x, t
2
) = 0, x [0, L]. Presupunem ca si sunt constante si intro-
ducem
2
=

. Folosind Lagrangianul L
1
=
1
2
(
u
2
t
(x, t) u
2
x
(x, t)
)
, condit ia
necesara de extrem este ecuat ia cu derivate partiale Euler-Lagrange
L
1
u
D
x
L
1
u
x
D
t
L
1
u
t
= 0,
adica
u
tt
(x, t) =
2
u
xx
(x, t), x [0, L], t > 0,
cunoscuta sub denumirea de ecuat ia undelor.
60 Modele optimale bazate pe energii
x
u
Dirichlet
x
u
Neumann
x
u
Robin
Figura 9: Condit ii Dirichlet, Neumann, Robin
CALCUL VARIAT IONAL 61
Problema CV se reduce la una dintre urmatoarele trei probleme matem-
atice.
(1) Problema cu valori la frontiera de tip Dirichlet Daca h(0, t) =
0, h(L, t) = 0, atunci la ecuat ia undelor se adauga condit ia init iala u(x, 0) =
f(x) si condit iile la frontiera u(0, t) = dat, u(L, t) = dat.
(2) Problema cu valori la frontiera de tip Robin Daca h(0, t), h(L, t)
sunt arbitrare, atunci la ecuat ia undelor se adauga condit iile la frontiera natu-
rale
u
x
(0, t) k
1
u(0, t) = 0, u
x
(L, t) +k
2
u(L, t) = 0.
Vectorul normal la segmentul de ecuat ie x = 0 este n = , iar vectorul normal
la segmentul de ecuat ie x = l este n =. De aceea derivata partiala u
x
(0, t) se
poate inlocui cu
u
n
(0, t) si u
x
(L, t) se poate inlocui cu
u
n
(L, t) (vezi Figura
9).
(3) Problema cu valori la frontiera de tip Neumann In cazul special
k
1
= 0, k
2
= 0, condit iile la frontiera se reduc doar la pante zero la capete,
u
x
(0, t) = 0, u
x
(L, t) = 0.
9 Membrana vibranta
Ecuat iile de miscare ale unei membrane vibrante se obt in similar cu cele ale
coardei vibrante. Membrana subt ire se extinde pe o regiune care este
marginita de o curba nchisa xata C = . Notam cu u = u(x, y, t) de-
plasarea membranei elastice subt iri de la pozit ia de echilibru u = 0. Pre-
supunem ca funct ia u = u(x, y, t) este de clasa C
2
. Notam cu (x, y)[kg/m]
densitatea de masa pe unitatea de arie. Atunci densitatea de energie cinetica
pe unitatea de arie este
1
2
u
2
t
(x, y, t) [
kg
m
2
][
m
sec
]
2
= [
N m
m
2
]. Integrand obt inem
energia cinetica
T(t) =
1
2

u
2
t
(x, y, t) dxdy [N m] = [joule].
Energia potent iala V a membranei se compune din doua parti V = V
1
+ V
2
,
unde V
1
este lucrul mecanic efectuat pentru a scoate membrana din pozit ia de
echilibru, iar V
2
este lucrul mecanic de ntindere care apare datorita marginei
xe.
Presupunem ca ecare element de arie al membranei este supus la tensiunea
constanta [N]. Lucrul mecanic de deformare a unui element de membrana
dA = dxdy, din pozitia de echilibru, ntr-un element
d =

1 +u
2
x
+u
2
y
dxdy,
62 Modele optimale bazate pe energii
la timpul t, are expresia (fort a distant a)
dV
1
= (d dA) =
(
1 +u
2
x
+u
2
y
1
)
dxdy.
Presupunand |u
x
| << 1, |u
y
| << 1, are loc aproximarea

1 +u
2
x
+u
2
y

= 1 +
1
2
(
u
2
x
+u
2
y
)
si astfel putem accepta
dV
1
=
1
2

(
u
2
x
+u
2
y
)
dxdy.
Prin integrare, rezulta
V
1
(t) =
1
2

(
u
2
x
+u
2
y
)
dxdy, [N][m] = [joule].
Presupunem ca ecarui punct al frontierei i se asociaza o constanta de
arc k(s) care variaza n raport cu abscisa curbilinie s a frontierei. Acceptand
un arc liniar, fort a arcului este proport ionala cu deplasarea. Lucrul mecanic
total este
V
2
(t) =
1
2

k(s)u
2
(s, t)ds,
unde u(s, t) reprezinta deplasarea unui punct de pe frontiera de la pozit ia de
echilibru.
Energia totala
L(t) = T(t) V
1
(t) V
2
(t)
=
1
2

(
u
2
t

(
u
2
x
+u
2
y
))
dxdy
1
2

k(s)u
2
(s, t)ds,
la momentul t, determina energia totala
I =

t
2
t
1
L(t) dt,
pe tot intervalul [t
1
, t
2
].
Problema MVGasit i punctul critic u = u(x, y, t), de clasa C
2
, al energiei
totale I.
Solut ie Energia totala se transcrie ca funct ionala (act iunea)
I(u(), u
t
(), u
x
() =
1
2

t
2
t
1

(
u
2
t

(
u
2
x
+u
2
y
))
dxdydt
CALCUL VARIAT IONAL 63

1
2

t
2
t
1

k(s)u
2
(s, t)dsdt.
Aceasta funct ionala (suma dintre o integrala tripla si o integrala dubla) trebuie
sa atinga un punct stat ionar, independent de timpii t
2
> t
1
.
Pornim cu o variatie de forma U(x, y, t) = u(x, y, t) + h(x, y, t), unde
h(x, y, t
1
) = 0, h(x, y, t
2
) = 0, (x, y) . Presupunem ca si sunt constante
si introducem
2
=

. Folosind Lagrangianul
L
1
=
1
2
(
u
2
t

(
u
2
x
+u
2
y
))
,
condit ia necesara de extrem este ecuat ia cu derivate part iale Euler-Lagrange
L
1
u
D
x
L
1
u
x
D
y
L
1
u
y
D
t
L
1
u
t
= 0,
adica
u
tt
(x, y, t) =
2
(u
xx
(x, y, t) +u
yy
(x, y, t)), (x, y) , t > 0,
cunoscuta sub denumirea de ecuatia bidimensionala a undelor.
Problema MV se reduce la una dintre urmatoarele trei probleme matem-
atice.
(1) Problema cu valori la frontiera de tip Dirichlet Daca h(x, y, t)|

=
0, atunci la ecuat ia undelor se adauga condit ia init iala u(x, y, 0) = f(x, y) si
condit ia la frontiera u(x, y, t)|

= dat.
(2) Problema cu valori la frontiera elastice Daca h(x, y, t)|

este
arbitrara, atunci la ecuat ia membranei se adauga condit ia la frontiera

u
n
+k(s)u(s, t) = 0, s .
Vectorul normal n la frontiera : r(s) = x(s) + y(s) are expresia n =
dy
ds

dx
ds
(vezi Figura 10).
(3) Problema cu valori libere si xe la frontiera In cazul special
k(s) = 0, condit ia la frontiera se reduce la
u
n
= 0 pentru (x(s), y(s)) .
Daca funct ia k(s) creste nemarginit, atunci se impune u(s, t) = 0 pentru
(x(s), y(s)) .
64 Modele optimale bazate pe energii
C
y
z
x
x
y
C
r

dr

_
ds
n
^
Figura 10: Membrana vibranta
10 Ecuatia Schrodinger din mecanica cuantica
In mecanica cuantica, un electron este descris de o funct ie de unda (x) de
clasa C
2
. Pentru un singur electron care se misca ntr-un potential V (x),
CALCUL VARIAT IONAL 65
operatorul Hamiltonian este

H =
h
2
2m

2
x
2
+V (x),
adica

H(x) =
h
2
2m

x
2
(x) +V (x)(x).
Energia unui electron este funct ionala
E(()) =

(x)

H(x) dx, () = () = 0,
unde

(x) este complex conjugatul lui (x). Adaugam restrict ia (condit ia


de normalizare)

(x)(x) dx = 1.
Pentru simplicare, presupunem ca funct ia de unda (x) este reala, adica

(x) = (x). Folosim Lagrangianul


L =

(x)

H(x)

(x)(x).
Mai observam ca = E((x)) = E. Cu acestea, ecuat ia Euler-Lagrange este
ecuat ia Schrodinger
[

h
2
2m

2
x
2
+V (x)
]
(x) = E(x).
Bibliograe
[1] C. Fox, An Introduction to the Calculus of Variations, Dover Publications,
Inc., New York, 1963.
[2] I. M. Gelfand, S. V. Fomin, Calculus of Variations, Dover, New York,
2000.
[3] H. Hartel, A Simulation Program for Physics Teaching, Journal for Sci-
ence and Education Technology, 9, 3 (2000), 275-286.
[4] H. Hartel, M. L udke, 3D-Simulations of Interacting Particles, Computing
in Science and Engineering, 4 (2000), 87-90.
[5] M. L. Krasnov, G. I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and Exercises
in the Calculus of Variations, Mir Publisheres, Moscow, 1975.
66 Modele optimale bazate pe energii
[6] L. D. Landau, E. M. Lifshitz, Mechanics, Pergamon Press, 1969.
[7] E. Langamann, Introduction to Variational Calculus, INTERNET, 2008.
[8] T. C. A. Molteno, N. B. Tullaro, An experimental investigation into the
dynamics of a string, American Journal of Physics 72, 9 (2004), 1157-
1169.
[9] R. Portugal, L. Golebiowski, D. Frenkel, Oscillation of membranes using
computer algebra, Am. J. Phys. 67, 6 (1999), 534-537.
[10] I. B. Russak, Calculus of Variations, MA4311, Lectures Notes, Depart-
ment of Mathematics, Naval Postgraduate School, Monterey, California,
93943, July, 2002.
[11] J. C. Slater, N. H. Frank, Mechanics, McGraw-Hill, NY, 1947.
[12] N. B. Tullaro, Nonlinear and chaotic string vibrations, American Journal
of Physics 57, 5 (1989), 408.
[13] C. Udriste, Geometric Dynamics, Mathematics and Its Applications, 513,
Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London, 2000.
[14] C. Udriste, L. Matei, Lagrange-Hamilton Theories (in Romanian), Mono-
graphs and Textbooks 8, Geometry Balkan Press, Bucharest, 2008.
[15] E. T. Whittaker, A Treatise on The Analytical Dynamics of Particles &
Rigid Bodies, Cambridge University Press, 1989.
CAPITOLUL 4
LEVITATIE, SENZORI, DINAMICA GEOMETRIC

A,
MISCAREA PARTICULELOR, V

ANT
Motto: Nu ajunge, vream sa zic,
Sa i mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna
Din tot i micii mpreuna.
Arghezi - Talharul pedepsit
In acest Capitol prezentam alte aplicat ii selectate din stiint a si inginerie (levitat ia mag-
netica, problema senzorilor, miscarea particulelor n campuri, dinamica geometrica, teo-
ria vanturilor), formulate cu ajutorul legilor zicii. Pentru problemele uni-dimensionale,
condit iile la frontiera sunt condit ii la capete si vor specicate. Pentru problemele multidi-
mensionale, sunt necesare condit ii la frontiera. Textele tradit ionale se opresc doar la condit ii
necesare, ntrucat problemele tratate au sigur solut ii si odata gasite, ele sunt si nu altele. Noi
precizam si condit iile suciente.
1 Levitat ia magnetica
In acest paragraf discutam doua metode de a genera traiectorii pentru levitat ia
magnetica (multa vreme, subiect de Science Fiction). Prima se refera la un
model neliniar, iar a doua se refera la liniarizarea acestuia.
1.1 Subsistemul electric
Se foloseste o congurat ie de curent i electrici care produce campul magnetic
nconjurator capabil sa creeze levitat ia unei bile. Electromagnetul are o rezistent a
R
c
si o inductant a ce depinde de pozit ia bilei, modelata de obicei prin funct ia
L(x
b
) = L
1
+
L
0
1 +
x
b

,
unde L
0
, L
1
, sunt constante pozitive, iar x
b
indica pozit ia pe verticala a
bilei. In loc de L(x
b
), noi vom folosi o valoare constanta L
c
. Sistemul este
echipat si cu un rezistor R
s
legat n serie cu o bobina al carei voltaj poate
masurat. Legea lui Kircho este echivalenta cu ecuat ia diferent iala
V
c
(t) =

(t) + (R
c
+R
s
)I
c
(t),
unde (t) = L
c
I
c
(t) este uxul magnetic.
67
68 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
1.2 Subsistemul electromecanic
Fort a electromagnetica F
c
indusa de curentul I
c
(t), care act ioneaza asupra
bilei, are expresia
F
c
(t) =
K
m
I
2
c
(t)
2(x
b
(t) +a)
2
, x
b
(t) 0,
unde K
m
este constanta fort ei electromagnetice si a este o constanta determi-
nata experimental, care previne fort a de a deveni innit cand x
b
= 0.
Fort a totala care act ioneaza asupra bilei este
F
c
(t) +F
g
(t) =
K
m
I
2
c
(t)
2(x
b
(t) +a)
2
+M
b
g,
unde F
g
este fort a gravitat iei, M
b
este masa bilei si g este constanta gravita-
tionala. Legea lui Newton devine
x
b
(t) =
K
m
I
2
c
(t)
2M
b
(x
b
(t) +a)
2
+g.
Noi folosim datele experimentale: M
b
= 0.068 Kg, a = 4.2 mm, K
m
= 1.94
10
4
Nm
2
/A
2
.
1.3 Modelul neliniar al starilor
Renotam pozit ia bilei cu x
1
= x
b
, viteza bilei cu x
2
= x
b
, intensitatea curen-
tului din bobina cu x
3
= I
c
. De asemenea, punem R = R
c
+ R
s
si voltajul
la intrare v = V
c
. Rezulta starea x = (x
1
, x
2
, x
3
) si sistemul diferent ial de
ordinul ntai
x
1
(t) = x
2
(t), x
2
(t) =
K
m
x
3
(t)
2M
b
(x
1
(t) +a)
2
+g, x
3
(t) =
1
L
c
(Rx
3
(t) +v(t)).
Evolut ia din partea electrica este mult mai rapida decat evolut ia din partea
electromecanica. Din punctul de vedere al proiectarii, putem neglija dinamica
rapida, lucru ce revine la a impune controlul u(t) = I
c
(t) si a studia starile
x = (x
1
, x
2
) prin intermediul sistemului controlat
(1) x
1
(t) = x
2
(t), x
2
(t) =
K
m
u(t)
2M
b
(x
1
(t) +a)
2
+g.
CALCUL VARIAT IONAL 69
1.4 Modelul bidimensional liniarizat al starilor
Un punct de echilibru static x
eq
= (x
b,eq
, 0) este caracterizat de faptul ca bila
este suspendata n aer, la pozit ia optimala x
b,eq
, datorita unei fort e electro-
magnetice constante generate de i
eq
. Deci
i
eq
=

2M
b
g
K
m
(x
b,eq
+a).
Notand
1
= x
1
x
b,eq
,
2
= x
2
, v = u i
eq
, aproximarea liniara a sistemului
diferent ial (1) este

1
(t) =
2
(t),

2
(t) =
2g
x
b,eq
+a

1
(t)

2K
m
M
b
g
M
b
(x
b,eq
+a)
v(t).
Transcrierea matriceala este evidenta. Rezulta ca acest sistem diferent ial
este instabil si controlabil (Tema!).
2 Problema senzorilor
Ret elele de senzori sunt prezente n multe probleme practice si teoretice.
Aplicat iile includ: monitorizarea mediului (tracul vehiculelor, securitatea
vecinatatilor, focurile de padure etc), diagnostice industriale sau agricole (condit iile
din fabrici, sanatatea solurilor etc), evolut iile pe campurile de lupta (miscarea
trupelor combatante, miscarea trupelor inamicului etc).
Fiind data o mult ime S de n senzori localizat i n punctele s
1
, ..., s
n
(Figura
1), puterea de observare colectivan raport cu un punct arbitrar p este o funct ie
de forma
I(S, p) = I(f
1
(s
1
, p), ..., f
n
(s
n
, p)),
numita si intensitatea campului de senzori. Teoreticienii au propus doua tipuri
de intensitat i: (1) intensitatea campului tuturor senzorilor
I
t
(S, p) =
n

i=1
f
i
(s
i
, p);
(2) intensitatea max a campului senzorilor
I
max
(S, p) = max
i
{f
i
(s
i
, p)| i = 1, ..., n}.
Expunerea unui obiect care se misca ntr-un camp de senzori n intervalul
[t
1
, t
2
], de-a lungul unei curbe p(t), este denita ca o funct ionala, prin
E(p() =

t
2
t
1
I(S, p(t))

dp
dt
(t)

dt.
70 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
(x, y)
(x
2
, y
2
)
(x
1
, y
1
)
Figura 1: Senzori
Problema E Stiind ca drumul p(t) si Lagrangianul L = I(S, p(t))

dp
dt
(t)

sunt de clasa C
2
, aat i expunerea minimala.
2.1 Problema simplicata
Luamn considerare un singur senzor localizat n punctul s si notam cu d(s, p)
distant a de la locat ia s a senzorului la o locat ie arbitrara p. Fixam funct ia de
senzitivitate ca ind f(s, p) =
1
d(s,p)
si cautam drumul p(t) = (x(t), y(t)) de
expunere minimala ntre punctul A = (x
a
, y
a
) si punctul B = (x
b
, y
b
), adica cu
condit iile la frontiera x(t
1
) = x
a
, y(t
1
) = y
a
si x(t
2
) = x
b
, y(t
2
) = y
b
. Trebuie
sa minimizam funct ionala expunere
E(x(), y()) =

t
2
t
1
I(x(t), y(t))

x
2
(t) + y
2
(t) dt.
Pentru simplicare trecem la coordonate polare x(t) = (t) cos (t), y(t) =
(t) sin (t). Funct ionala se schimba n
E((), ()) =

t
2
t
1
I((t), (t))

)
2
(t) +
2
(t) dt.
CALCUL VARIAT IONAL 71
S
A
B

a
b
Figura 2: Expunere simpla
Identicand pe t cu si notand unghiul A senzor B cu si d(s, A) =
a, d(s, B) = b, gasim o forma si mai simplicata (vezi Figura 2):
E(()) =


0
I((), )

2
() +
_
d
d
_
2
() d, (0) = a, () = b.
Deoarece I((), ) =
1

, Lagrangianul L =
1

2
+
_
d
d
_
2
nu depinde de si
n consecint a ecuat ia Euler-Lagrange
L


d
d
L

= 0 se reduce la integrala
prima
1

1+
1

2
(
d
d
)
2
= c. Aceasta ecuat ie diferent iala se mai scrie
d
d
= c
1

si are solut ia () = c
2
e
c
1

. Punand condit iile la capete gasim curba () =


ae
ln(b/a)


. In particular, pentru a = b gasim arcul de cerc () = a centrat n
s si trecand prin punctele A si B. Solut ia este optimala ntrucat se satisface
criteriul Lagrange-Jacobi.
2.2 Extinderea problemei simplicate
Teorema Presupunem ca intensitatea este I(s, p) =
1
d
k
(s,p)
, k > 0, k = 1.
Fiind date punctele A si B, cu d(s, A) = a, d(s, B) = b si

k1
ca masura
a unghiului Asenzor B, drumul de expunere minimala are reprezentarea
() = a
_
_
cos(k 1) + (sin(k 1))
b
k1
a
k1
cos(k 1)
sin(k 1)
_
_
1
k1
.
72 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
Solut ie Tema!
3 Miscarea unei particule n
campul gravito-vortex nestat ionar
In spat iul cu trei dimensiuni, consideram o particula de masa m, marcata
prin vectorul de pozit ie r(x, y, z), ce se misca cu viteza v =

r(x(t), y(t), z(t)).
Lagrangianul (energia cinetica - energia potent iala)
L =
1
2
mv
2
mU(r)
produce ecuat iile Euler-lagrange
L
r

d
dt
L
v
= 0.
Introducem: (1) viteza absoluta v

= v + r, n raport cu un sistem de
coordonate K, care consta din viteza v n raport cu sistemul propriu K

, la
care se adauga viteza de rotat ie r a sistemului K

; (2) campul vectorial


vortex

= 2 ; (3) rescrierea vitezei absolute v

= v +
1
2

r. Campul
vectorial

A =
1
2

r este chiar vectorul potent ial al campului.


Momentul

P al particulei de masa m, n raport cu un sistem de coordonate
arbitrar K, se numeste moment generalizat si are expresia

P = mv

= p +m

A.
El cont ine momentul p = mv, n relat ie cu sistemul de coordonate K

. Pe
de alta parte stim ca momentul

P este derivata part iala a Lagrangianului n
raport cu viteza, adica

P =
L
v
. Rezulta ca n sistemul de coordonate K,
Lagrangianul L se inlocuieste cu
L
1
=
1
2
mv
2
+m <

A, v > mU(r).
Primul termen este energia cinetica a unei particule libere; ultimii doi termeni
descriu interact iunea particulei cu campul.
Ecuat iile Euler-Lagrange produse de L
1
descriu miscarean campul gravito-
vortex. Pentru a le scrie, observam ca daca acceptam v = , atunci
L
1
r
= L
1
= m <

A, v > mU
CALCUL VARIAT IONAL 73
= m < v, >

A+mv rot

AmU
In plus,
d
dt
L
1
v
=
d
dt

P =
d p
dt
+m
d

A
dt
.
Deoarece
d

A
dt
=


A
t
+ < v, >

A, ecuat iile miscarii sunt
d p
dt
= m
_


A
t
U
_
+mv

.
In dreapta recunoastem o fort a giroscopica ce se compune din partea gravitat i-
onala

G = m
_


A
t
U
_
si din partea giroscopica, propriu-zisa, mv

(care
nu produce lucru mecanic).
4 Dinamica geometrica generata de un curent si
de o metrica Riemanniana
Fie X = (X
1
, ..., X
n
) un camp vectorial de clasa C

pe varietatea Rieman-
niana (R
n
,
ij
). Acest camp determina curentul
(1) x
i
(t) = X
i
(x(t)), i = 1, n.
Prelungirea clasica a sistemului diferent ial (1) se obt ine prin derivare de-a
lungul unei solut ii. Explicit,
x
i
(t) =
X
i
x
j
(x(t)) x
j
(t).
Acest ultim sistem diferent ial are toate solut iile sistemului (1), dar mai are si
alte solut ii.
Ne propunem sa modicam aceasta prelungire ntr-o prelungire Euler-
Lagrange. Pentru aceasta descompunem membrul drept n forma (cu sumare
dupa indicele j)
x
i
(t) =
_
X
i
x
j

X
j
x
i
_
(x(t)) x
j
(t) +
X
j
x
i
(x(t)) x
j
(t).
Apoi n ultimul termen nlocuim pe x
i
(t) = X
i
(x(t)). Gasim prelungirea
(2) x
i
(t) =
_
X
i
x
j

X
j
x
i
_
(x(t)) x
j
(t) +
f
x
i
(x(t)),
74 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
unde f(x) =
1
2

ij
X
i
(x)X
j
(x) este densitatea de energie cinetica asociata
campului vectorial X. Prelungirea (2) se dovedeste a una Euler-Lagrange.
Intr-adevar, daca folosim Lagrangianul celor mai mici patrate
L =
1
2

ij
( x
i
X
i
(x))( x
j
X
j
(x)),
atunci ecuat iile Euler-Lagrange
L
x
i

d
dt
L
x
i
= 0
sunt chiar ecuat iile (2). Sistemul de ordinul al doilea (2) descrie o miscare ntr-
un camp giroscopic de fort e, denumita de noi [4], [10]-[16] dinamica geometric a.
Intr-adevar, n partea dreapta recunoastem o fort a giroscopica
_
X
i
x
j

X
j
x
i
_
x
j
(ce nu produce lucru mecanic) si o fort a conservativa f (suma lor ind un
camp giroscopic de fort e).
Lagrangianul celor mai mici patrate L produce Hamiltonianul
L =
1
2

ij
( x
i
X
i
(x))( x
j
+X
j
(x)).
5 Miscarea particulei ncarcate n
campul electromagnetic
In aceasta sect iune ne referim la miscarea sub act iunea fort ei Lorentz si la
miscarea numita dinamica geometrica uni-temporala, induse de campurile vec-
toriale electromagnetice.
Fie U un domeniu de mediu izotrop, omogen, liniar, n varietatea Rieman-
niana (M = R
3
,
ij
). Fie
t
=operatorul de derivare n raport cu timpul. EDP
Maxwell (EDP cuplate de ordinul ntai)
div D = , rot H = J +
t
D,
div B = 0, rot E =
t
B
mpreuna cu ecuat iile constitutive
B = H, D = E,
CALCUL VARIAT IONAL 75
pe R U, reecta relat iile ntre campurile electromagnetice:
E [V/m] fort a camp electric
H [A/m] fort a camp magnetic
J [A/m
2
] densitatea de curent electric
[As/V m] permitivitatea
[V s/Am] permeabilitatea
B [T] = [V s/m
2
] induct ia magnetica
(densitatea de ux magnetic)
D [C/m
2
] = [As/m
2
] deplasare electrica
(densitate de ux electric)
Deoarece div B = 0, campul vectorial B este fara surse, deci poate
exprimat ca rot al unui vector potent ial A, adica, B = rot A. Atunci campul
electric este E = grad V
t
A.
Este binecunoscut ca miscarea unei particule ncarcate ntr-un camp elec-
tromagnetic este descrisa de sistemul EDO (Legea Lorentz universala)
m
d
2
x
dt
2
= e
_
E +
dx
dt
B
_
,
x = (x
1
, x
2
, x
3
) U R
3
,
unde m este masa si e este sarcina particulei. Desigur, aceste ecuat ii Euler-
Lagrange sunt produse de Lagrangianul Lorentz
L
1
=
1
2
m
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
+e
ij
dx
i
dt
A
j
eV.
Hamiltonianul Lorentz asociat este
H
1
=
m
2

ij
dx
i
dt
dx
j
dt
+eV.
O miscare mecanica similara a fost descoperita de Popescu [7], acceptand
existent a unui camp gravitovortex reprezentat prin fort a G+
dx
dt
, unde G
este campul gravitat ional si este un vortex determinand partea giroscopica
a fort ei. Lucrarile nostre recente [4], [10]-[16] conrma punctul de vedere al
lui Popescu prin intermediul dinamicii geometrice.
76 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
5.1 Dinamica geometrica uni-temporala indusa de
potent ialul vectorial A
Pentru conservarea formulelor tradit ionale, ne vom referi la liniile de camp
ale potent ialul vectorial A utilizand relat ii dimensional omogene. Aceste
curbe sunt solut iile sistemului de EDO
m
dx
dt
= eA.
Acest sistem mpreuna cu metrica Euclidiana produc Lagrangianul celor mai
mici patrate
L
2
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
+eA
i
__
m
dx
j
dt
+eA
j
_
=
1
2
_
_
_
_
m
dx
dt
+eA
_
_
_
_
2
.
Ecuat iile Euler-Lagrange asociate Lagrangianului L
2
sunt
m
d
2
x
i
dt
2
= e
_
A
j
x
i

A
i
x
j
_
dx
j
dt
+
e
2
m
f
A
x
i
e
t
A,
unde
f
A
=
1
2

ij
A
i
A
j
este densitatea de energie produsa de campul vectorial A. Equivalent, apare
o dinamica geometrica uni-temporala
m
d
2
x
dt
2
= e
dx
dt
B +
e
2
m
f
A
e
t
A, B = rot A,
care este o miscarentr-un camp giroscopic de fort e [4], [10]-[16] sau o dinamica
B-vortex. Hamiltonianianul asociat este
H
2
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
eA
i
__
m
dx
j
dt
+eA
j
_
=
m
2
2

ij
dx
i
dt
dx
j
dt
e
2
f
A
.
Observat ie. In general, dinamica geometrica uni-temporala produsa de
vectorul potent ial A este diferita de legea Lorentz universala clasica deoarece
L
2
mL
1
=
1
2
e
2

ij
A
i
A
j
+meV
si fort a
e
m
f
A

t
A nu este campul electric E = V
t
A. Cu alte cuvinte
Lagrangienii L
1
si L
2
nu sunt n aceeasi clasa de echivalenta de Lagrangieni.
CALCUL VARIAT IONAL 77
5.2 Dinamica geometrica uni-temporala produsa de
inductia magnetica B
Deoarece dorim sa analizam dinamica geometrica utilizand si unitat ile de ma-
sura, curgerea magnetica este descrisa prin
m
dx
dt
= B,
unde unitatea de masura pentru constanta este [kgm
3
/V s
2
].
Lagrangianul celor mai mici patrate este
L
3
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
B
i
__
m
dx
j
dt
B
j
_
=
1
2
_
_
_
_
m
dx
dt
B
_
_
_
_
2
.
Acesta da ecuat iile Euler-Lagrange (dinamica geometrica magnetica uni-temporala)
m
d
2
x
dt
2
=
dx
dt
rot B +

2
m
f
B
+
t
B,
unde
f
B
=
1
2

ij
B
i
B
j
=
1
2
||B||
2
este densitatea de energie magnetica. Aceasta este de fapt o dinamica impusa
de o fort a giroscopica sau de un J-vortex.
Hamiltonianul asociat este
H
3
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
B
i
__
m
dx
j
dt
+B
j
_
=
m
2
2

ij
dx
i
dt
dx
j
dt

2
f
B
.
5.3 Dinamica geometrica uni-temporala produsa de
campul electric E
Curgerea electrica este descrisa prin
m
dx
dt
= E,
78 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
unde unitatea de masura a constantei este [kgm
2
/V s]. Apare Lagrangianul
celor mai mici patrate
L
4
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
E
i
__
m
dx
j
dt
E
j
_
=
1
2
_
_
_
_
m
dx
dt
E
_
_
_
_
2
,
cu ecuat iile Euler-Lagrange (dinamica geometrica electrica uni-temporala)
m
d
2
x
dt
2
=
dx
dt
rot E +

2
m
f
E
+
t
E,
unde
f
E
=
1
2

ij
E
i
E
j
=
1
2
||E||
2
este densitatea de energie electrica; aici avem de fapt o dinamican
t
B-vortex.
Hamiltonianul asociat este
H
4
=
1
2

ij
_
m
dx
i
dt
E
i
__
m
dx
j
dt
+E
j
_
=
m
2
2

ij
dx
i
dt
dx
j
dt

2
f
E
.
Problema deschisa. Dupa cum este binecunoscut, particulele ncarcate
aate n campul magnetic al pamantului spiraleaza de la pol la pol. Miscari
similare sunt observate n laboratoarele de plasma si se refera la electronii
dintr-un metal supus la un camp magnetic exterior. Pana la lucrarile noas-
tre, aceste miscari erau justicate doar prin legea Lorentz universala clasica.
Putem justica aceste miscari prin dinamica geometrica produsa de campuri
vectoriale potrivite, n sensul acestui paragraf sau al lucrarilor [4], [10]-[16]?
5.4 Potent iale asociate formelor electromagnetice
Fie U R
3
= M un domeniu de mediu izotrop, omogen si liniar. Ce obiecte
matematice descriu campurile electromagnetice; campuri vectoriale sau forme?
S-a aratat [1] ca induct ia magnetica B, deplasarea electrica D si densitatea de
curent electric J sunt toate 2-forme; campul magnetic H si campul electric E
sunt 1-forme; densitatea de sarcina electrica este o 3-forma. Operatorul d
este derivata exterioara si operatorul
t
este derivata n raport cu timpul.
CALCUL VARIAT IONAL 79
In termeni de forme diferent iale, ecuat iile Maxwell pe U R pot scrise
astfel
dD = , dH = J +
t
D
dB = 0, dE =
t
B.
Relat iile constitutive sunt
D = E, B = H,
unde operatorul star este operatorul Hodge, este permitivitatea si este
permeabilitatea scalara.
Componentele locale E
i
, i = 1, 2, 3, ale 1-formei E sunt numite potent iale
electrice, si componentele locale H
i
, i = 1, 2, 3, ale 1-formei H sunt numite
potent iale magnetice.
5.5 Potential asociat cu 1-forma electrica E
Sa consideram funct ia V : R U R, (t, x) V (t, x) si ecuat ia Pfa
dV = E sau equivalent sistemul de EDP
V
x
i
= E
i
, i = 1, 2, 3. Desigur,
condit iile de complet integrabilitate cer dE = 0 (camp electrostatic), care nu
se satisface ntotdeauna. In orice situat ie, putem introduce Lagrangianul celor
mai mici patrate
L
9
=
1
2

ij
_
V
x
i
+E
i
__
V
x
j
+E
j
_
=
1
2
||dV +E||
2
.
Acesta produce EDP Euler-Lagrange (ecuat ie Poisson)
V = div E,
si prin urmare V trebuie sa e un potent ial electric. Pentru un material
izotropic liniar, avem D = E, cu = div D = div E. Gasim ecuat ia
potent ialului pentru un material omogen ( = constant)
V =

.
Pentru spat iul fara sarcini, avem = 0, si atunci potent ialul V satisface
ecuat ia Laplace
V = 0
(funct ie armonica). Lagrangianul L
9
produce Hamiltonianul
H
9
=
1
2
(dV E, dV +E),
80 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
si campul tensorial moment-energie
T
i
j
=
V
x
j
L

_
V
x
i
_ L
9

i
j
=
V
x
j
_
V
x
i
+E
i
_
L
9

i
j
.
5.6 Potent ial asociat 1-formei magnetice H
Acum, sa consideram ecuat ia Pfa d = H sau sistemul de EDP

x
i
= H
i
, i =
1, 2, 3, : R U R, (t, x) (t, x). Condit iile de complet integrabilitate
dH = 0 sunt satisfacute doar n cazuri particulare. Construind Lagrangianul
celor mai mici patrate
L
10
=
1
2

ij
_

x
i
H
i
__

x
j
H
j
_
=
1
2
||d H||
2
,
obt inem EDP Euler-Lagrange (ecuat ia Laplace) si prin urmare trebuie sa e
potent ialul magnetic. Lagrangianul L
10
produce Hamiltonianul H
10
=
1
2
(d
H, d +H).
5.7 Potent ial asociat la 1-forma potent ial A
Deoarece dB = 0, exista o 1-forma potent ial A satisfacand B = dA. Acum sa
consideram ecuat ia Pfa d = A sau sistemul echivalent de EDP

x
i
= A
i
,
i = 1, 2, 3, : RU R, (t, x) (t, x). Condit ia de complet integrabilitate
dA = 0 este satisfacuta doar pentru B = 0. Construiand Lagrangianul celor
mai mici patrate
L
11
=
1
2

ij
_

x
i
A
i
__

x
j
A
j
_
=
1
2
||d A||
2
,
obt inem ecuat ia Euler-Lagrange (ecuat ie Laplace) = 0. Lagrangianul L
11
da Hamiltonianul H
11
=
1
2
(dA, d+A) si campul tensorial moment-energie
T
i
j
=

x
j
_

x
i
A
i
_
L
11

i
j
.
CALCUL VARIAT IONAL 81
Problema deschisa. Gasit i interpretarea extremalelor Lagrangianului
celor mai mici patrate
L
12
=
1
2
||dAB||
2
=
1
2

ik

jl
_
A
i
x
j

A
j
x
i
B
ij
__
A
k
x
l

A
l
x
l
B
kl
_
L
13
=
1
2
||dE +
t
B||
2
+
1
2
||dH J
t
D||
2
+
1
2
||dD ||
2
+
1
2
||dB||
2
,
care nu sunt solut ii ale ecuat iilor lui Maxwell.
Observat ie. Exista multe aplicat ii ale teoriilor de tipul precedent. Una
dintre cele mai importante esten rezistent a materialelor. In probleme asociate
cu torsionarea unui cilindru sau a unei prisme, avem de cercetat funct ionala
J(z()) =

D
_
_
z
x
y
_
2
+
_
z
y
+x
_
2
_
dxdy
n sensul gasirii unui extrem. Ecuat ia Euler-Lagrange

2
z
x
2
+

2
z
y
2
= 0 arata ca
extremalele sunt funct ii armonice. Desigur, J nu are niciun punct de minim
global deoarece sistemul de EDP
z
x
= y,
z
y
= x nu este complet integrabil.
6 Teoria vanturilor si dinamica geometrica
Un vant se refera la comportarea dinamica a aerului n condit ii atmosferice
perturbante. Matematic, vantul este reprezentat de campul vectorial viteza
v(x, y, z, t), (x, y, z) R
3
, t R, iar fort ele perturbante care se aplica partic-
ulelor de aer sunt: (1) fort a inert iala (reprezentata de accelerat ia totala)
Dv
Dt
=
v
t
+ (v ) v; (2) fort a derivata din gradientul presiunii orizontale
1

grad p;
(3) fort a de deviat ie datorita rotat iei pamantului v

F
1
; (4) presiunea de
netezire produsa de miscarea relativa a straturilor de aer, n sus si n jos,

F
2
.
Drept urmare apare EDP a miscarii (similara cu EDP Navier Stokes pentru
miscarea unui uid)
Dv
Dt
..
(1)
=
1

grad p
. .
(2)
+ v

F
1
. .
(3)
+

F
2
..
(4)
.
82 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
Vanturile se clasica dupa important a relativa a celor patru fort e:
(1) Vantul geostroc. Miscarea este stat ionara (independenta de timpul t).
Raman numai fort ele (2) si (3). Acest vant se datoreaza gradientului presiunii
orizontale, traiectoriile miscarii ind izobare.
(2) Vantul gradient. Prima fort a se aproximeaza cu
v
2
R
, unde R este raza de
curbura a izobarelor. Accelerat ia part iala
v
t
si a patra fort a se omit. Ramane
ca gradientul presiunii este o funct ie patratica de viteza.
(3) Vantul antitriptic. Fort ele (2) si (4) sunt dominante. Fort a (4) reprezinta
frecarea la nivelul pamantului si asfel este o fort a opusa direct iei miscarii.
Vantul evolueaza spre presiune scazuta.
(4) Vantul ageostroc. Se departajeaza de vantul geostroc printr-o miscare
fara frecare. Termenul (4) este dominant si exprima convect ia sau tararea la
nivelul solului.
Dinamica geometrica este similara cu teoria vanturilor, doar ca n loc de
campul vectorial viteza v(x, y, z, t) pe R
3
R folosim campul vectorial viteza
v(t) de-a lungul unei curbe (pe R). Atunci termenul (v ) v din accelerat ia
totala nu exista.
In cele ce urmeaza, vom arata ca anumite curgeri elementare, precum
pendulara si Lorenz, genereaza vanturi.
6.1 Dinamica geometrica pendulara si vantul pendular
Utilizam varietatea Riemanniana (R
2
,
ij
). Oscilat iile mici ale unui pendul
plan sunt solut iile sistemului diferent ial
dx
1
dt
= x
2
,
dx
2
dt
= x
1
.
In acest caz x
1
(t) = 0, x
2
(t) = 0, t R, este punctul de echilibru si x
1
(t) =
c
1
cos t +c
2
sin t, x
2
(t) = c
1
sin t c
2
cos t, t R, este solut ia generala (familie
de cercuri concentrice).
Fie
X = (X
1
, X
2
), X
1
(x
1
, x
2
) = x
2
, X
2
(x
1
, x
2
) = x
1
,
f(x
1
, x
2
) =
1
2
((x
1
)
2
+ (x
2
)
2
), rotX = (0, 0, 2), divX = 0.
Curentul pendular conserva aria.
Prelungirea sa prin derivare este x
i
=
X
i
x
j
x
j
sau x
1
= x
2
, x
2
= x
1
.
Aceasta prelungire are solut ia generala (familie de cercuri)
x
1
(t) = a
1
cos t +a
2
sin t +h, x
2
(t) = a
1
sin t a
2
cos t +k, t R.
CALCUL VARIAT IONAL 83
Dinamica geometrica pendulara este descrisa de sistemul diferent ial
x
i
=
_
X
i
x
j

X
j
x
i
_
x
j
+
f
x
i
sau explicit
x
1
= x
1
2 x
2
, x
2
= x
2
+ 2 x
1
,
cu solut ia generala (familie de spirale)
x
1
(t) = b
1
cos t +b
2
sin t +b
3
t cos t +b
4
t sin t,
x
2
(t) = b
1
sin t b
2
cos t +b
3
t sin t b
4
t cos t, t R.
Sa explicam acum cum apare vantul pendular (geostroc) produs de un
curent pendular si de metrica Euclidiana. Mai ntai extindem campul vectorial
pendular de la R
2
la R
3
, adica punem X = (X
1
, X
2
, X
3
) cu X
1
(x
1
, x
2
) =
x
2
, X
2
(x
1
, x
2
) = x
1
, X
3
(x
1
, x
2
) = 0. Campul vectorial rot X = (0, 0, 2)
poate scris n forma grad , unde (x
1
, x
2
, x
3
= 2x
3
. Prin urmare vantul
pendular este descris de sistemul diferent ial
x = grad f + grad x.
6.2 Dinamica geometrica Lorenz si vantul Lorenz
Utilizam varietatea Riemanniana (R
3
,
ij
). Curentul Lorenz este primul model
disipativ cu comportare haotica descoperit prin experimente numerice. Ecuat iile
diferent iale de stare sunt
x
1
= x
1
+x
2
, x
2
= x
1
x
3
+rx
1
x
2
, x
3
= x
1
x
2
bx
3
,
unde , r, b sunt parametrii reali. In mod uzual parametrii , b sunt t inut i csi
n timp ce r se considera variabil. Comportarea haotica se observa pentru
r > r
0
=
( +b + 3)
b 1
.
Cu = 10, b =
8
3
, egalitatea precedenta da r
0
= 24, 7368. Daca = 0 si
b(r 1) > 0, atunci punctele de echilibru ale curentului Lorenz sunt
x = 0, y = 0, z = 0
x =

b(r 1), y =

b(r 1), z = r 1.
84 Levitat ie, senzori, miscarea particulelor, dinamica geometrica, vant
Fie X = (X
1
, X
2
, X
3
) cu
X
1
= x
1
+x
2
, X
2
= x
1
x
3
+rx
1
x
2
, X
3
= x
1
x
2
bx
3
si
2f = (x
1
+x
2
)
2
+ (x
1
x
3
+rx
1
x
2
)
2
+ (x
1
x
2
bx
3
)
2
rot X = (2x
1
, x
2
, r x
3
).
Dinamica geometrica este descrisa prin
x
1
=
f
x
1
+ ( +x
3
r) x
2
x
2
x
3
x
2
=
f
x
2
+ ( x
3
+r) x
1
2x
1
x
3
x
3
=
f
x
3
+x
2
x
1
+ 2x
1
x
2
.
Sa explicam acum cum apare vantul geostroc Lorenz (produs de curentul
Lorenz si de metrica Euclidiana). Deoarece X = 0, adica X
i
= 0, rezulta
f 0, adica f este funct ie subarmonica. Prin urmare punctele critice ale
lui f nu pot puncte de maxim.
Remarcam ca rot X poate scris n forma grad, unde
= (x
1
)
2

1
2
(x
2
)
2

1
2
(x
3
+ r)
2
.
Prin urmare vantul Lorenz este descris prin sistemul diferent ial
x = grad f + grad x.
Bibliograe
[1] A. Bossavit, Dierential forms and the computation of elds and forces
in electromagnetism, Eur. J. Mech., B, Fluids, 10, no 5(1991), 474-488.
[2] C. Fox, An Introduction to the Calculus of Variations, Dover Publications,
Inc., New York, 1963.
[3] Q. Huang, Solving an open sensor exposure problem using variational
calculus, manuscript, INTERNET.
CALCUL VARIAT IONAL 85
[4] D. Isvoranu, C. Udriste, Fluid ow versus Geometric Dynamics, 5-th
Conference on Dierential Geometry, August 28-September 2, 2005, Man-
galia, Romania; BSG Proceedings 13, pp. 70-82, Geometry Balkan Press,
2006.
[5] I. N. Popescu, Gravitation, Editrice Nagard, Roma, Italy, 1988.
[6] E. Langamann, Introduction to Variational Calculus, INTERNET, 2008.
[7] M. L. Krasnov, G. I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and Exercises
in the Calculus of Variations, Mir Publisheres, Moscow, 1975.
[8] I. B. Russak, Calculus of Variations, MA4311, Lectures Notes, Depart-
ment of Mathematics, Naval Postgraduate School, Monterey, California,
93943, July, 2002.
[9] F. Suryawan, J. De Dona, M. Seron, Methods for trajectory generation in
magnetic levitation system under constraints, manuscript, INTERNET.
[10] C. Udriste, Geometric dynamics, Southeast Asian Bulletin of Mathemat-
ics, Springer-Verlag, 24, 1 (2000), 313-322.
[11] C. Udriste, Geometric Dynamics, Mathematics and Its Applications, 513,
Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London, 2000.
[12] C. Udriste, M. Ferrara, D. Opris, Economic Geometric Dynamics, Mono-
graphs and Textbooks 6, Geometry Balkan Press, Bucharest, 2004.
[13] C. Udriste, Tools of geometric dynamics, Buletinul Institutului de Geodi-
namica, Academia Romana, 14, 4 (2003), 1-26; Proceedings of the XVIII
Workshop on Hadronic Mechanics, honoring the 70-th birthday of Prof.
R. M. Santilli, the originator of hadronic mechanics, University of Karl-
stad, Sweden, June 20-22, 2005; Eds. Valer Dvoeglazov, Tepper L. Gill,
Peter Rowland, Erick Trell, Horst E. Wilhelm, Hadronic Press, Interna-
tional Academic Publishers, December 2006, ISBN 1-57485-059-28, pp
1001-1041.
[14] C. Udriste, A. Udriste, From ows and metrics to dynamics and winds,
Bull. Cal. Math. Soc., 98, 5 (2006), 389-394.
[15] C. Udriste, L. Matei, Lagrange-Hamilton Theories (in Romanian), Mono-
graphs and Textbooks 8, Geometry Balkan Press, Bucharest, 2008.
[16] C. Udriste, D. Zugravescu, F. Munteanu, Nonclassical Electromagnetic
Dynamics, WSEAS Transactions on Mathematics, 7, 1 (2008), 31-39.
CAPITOLUL 5
APLICATII ALE CALCULULUI VARIATIONAL IN
ELASTICITATEA LINIAR

A
Motto:

In gaoacea cea mai mica


E ghiocul tau, fetica
Esti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Arghezi - Fetica
Aceasta sect iune abordeaza aspecte referitoare la analiza starii de tensiuni si deformat ii
a corpurilor liniar elastice, prin intermediul calculului variat ional. Problemele dezbatute in-
clud: minimul energiei potent iale elastice, deformat ii si tensiuni, EDP de evolutie, principiu
variational, echilibrul unui r exibil solicitat de greutatea proprie etc
1 Minimul energiei potent iale elastice
1.1 Notat ii si ipoteze

Inainte de a trece la exprimarea problemei n limbaj matematic, prezentam


cateva notat ii si ipoteze care vor utilizate frecvent n continuare.
Vom nota cu domeniul spat ial ocupat de un corp elasticn congurat ia sa
nedeformata (g. 1). Admitem ca frontiera a domeniului este o suprafat a
nchisa si neteda pe port iuni. Vom numi particula echivalentul material M
al ecarui punct P . Pozit ia lui M va precizata folosind coordonatele
carteziene ortogonale (x, y, z) ale corespondentului sau geometric P.
Presupunem ca asupra corpului act ioneaza numai ncarcari de natura meca-
nica. Vom mpart i aceste ncarcari n doua categorii: fort e volumice (numite
astfel pentru ca act ioneaza asupra tuturor particulelor corpului), respectiv
fort e de suprafat a (numite astfel pentru ca act ioneaza asupra particulelor
aate n anumite port iuni ale frontierei ). Greutatea proprie este un ex-
emplu tipic de fort a volumica.

Incarcarile de suprafat a sunt asociate de regula
interact iunilor de contact cu alte corpuri (aate n stare solida, lichida sau
gazoasa). Un exemplu de asemenea ncarcare este presiunea exercitata de un
lichid asupra peretelui interior al unui cilindru hidraulic. Fort ele volumice
sunt descrise prin densitatea lor spat iala

b

, iar fort ele de suprafat a prin


densitatea lor superciala s

. Vom nota cu
s
port iunea de pe frontiera pe
care act ioneaza fort e de suprafat a (echivalentul acestor fort e este reprezentat
de ansamblul condit iilor la limita de tip ncarcare superciala).
Corpul studiat poate supus si unor restrict ii de miscare.

In general,
aceste constrangeri de natura cinematica se exprima sub forma unor condit ii
impuse deplasarilor particulelor de pe anumite port iuni ale frontierei .
87
88 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
Figura 1: Corp cu ncarcaturi mecanice
Vom nota cu
d
zona de frontiera pe care sunt specicate restrict ii de
miscare (acestea se numesc condit ii la limita de tip deplasare). Port iunile
s
si
d
ale suprafet ei se aa n urmatoarele relat ii:

s

d
= ,
s

d
= .
Acestea arata ca n ecare punct de pe frontiera corpului trebuie precizata
e o ncarcare exterioara, e o restrict ie de miscare, nsa n niciun caz am-
bele deodata. Daca ne gandim put in, vom constata ca regula de mai sus
este foarte naturala.

Intr-adevar, acolo unde sunt impuse deplasari ne intere-
seaza calculul react iunilor asociate. Invers, acolo unde sunt precizate anumite
ncarcari ne intereseaza deplasarile rezultante. Niciodata nu este corect sa
introducem restrict ii de miscare si fort e superciale ntr-un acelasi punct de
pe frontiera, indca putem veni n contradict ie cu ecuat iile care descriu com-
portarea mecanica a corpului.
Deplasarile particulelor sunt descrise de un camp vectorial

d care leaga
pozit ia lor init iala de cea nala (g. 1). Vom nota cu u, v si w componentele
lui

d pe axele x, y, respectiv z. Admitem ca deplasarile sunt foarte mici n
raport cu dimensiunile corpului din congurat ia init iala. Drept consecint a,
CALCUL VARIAT IONAL 89
putem scrie ecuat iile de echilibru mecanic pe domeniul si frontiera fara a
comite erori semnicative. Daca ar sa operam riguros, ar trebui sa exprimam
aceste ecuat ii n congurat ia nala a corpului. O asemenea abordare ar da
nastere la complicat ii matematice serioase si nu s-ar justica n cazul unor
deformat ii foarte mici.
1.2 Deformat ii si tensiuni
Distorsiunile corpului sunt descrise cu ajutorul unui set de sase marimi:

x
=
u
x
,
y
=
v
y
,
z
=
w
z
,

xy
=
u
y
+
v
x
,
yz
=
v
z
+
w
y
,
zx
=
w
x
+
u
z

x
,
y
si
z
se numesc deformat ii liniare, iar
xy
,
yz
si
zx
se numesc deformat ii
unghiulare. Din punct de vedere mecanic, aceste marimi reecta discrepant ele
dintre deplasarile particulelor nvecinate. Concret, daca doua particule innit
apropiate au tendint a de a se misca la fel, deformat iile din zona respectiva a
corpului vor zero. Atunci cand particulele vecine tind sa se miste diferit,
corpul va suferi distorsiuni locale, iar deformat iile date de relat iile de mai sus
vor nenule.
Pentru descrierea solicitarilor interne vom utiliza alte sase marimi, notate

x
,
y
,
z
,
xy
,
yz
si
zx
. Primele trei se numesc tensiuni normale, iar ultimele
trei, tensiuni tangent iale. Semnicat ia acestor marimi rezulta din urmatoarele
relat ii:
s
x
=
x
n
x
+
xy
n
y
+
zx
n
z
, s
y
=
xy
n
x
+
y
n
y
+
yz
n
z
, s
z
=
zx
n
x
+
yz
n
y
+
z
n
z
.
Propriu-zis, tensiunile
x
,
y
,
z
,
xy
,
yz
si
zx
denesc componentele s
x
, s
y
si s
z
ale unui camp vectorial s reprezentand densitatea superciala a fort elor
interne exercitate de o parte a corpului asupra celeilalte part i, la nivelul unei
suprafet e de separat ie imaginare cu normala denita local de versorul n, ale
carui proiect ii pe axele sistemului de coordonate carteziene sunt n
x
, n
y
si
n
z
. Trebuie precizat faptul ca la nivelul port iunii
s
a frontierei opereaza
restrict ia s = s

, explicitabila pe componente sub forma


s
x
(x, y, z) = s

x
(x, y, z) , s
y
(x, y, z) = s

y
(x, y, z) , s
z
(x, y, z) = s

z
(x, y, z) ,
unde (x, y, z)
s
.
90 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
1.3 EDP de evolut ie
Se poate demonstra ca tensiunile
x
,
y
,
z
,
xy
,
yz
si
zx
verica urmatorul
set de ecuat ii cu derivate part iale n orice punct al domeniului pe care l
ocupa un corp deformabil aat n echilibru static:

x
x
+

xy
y
+

zx
z
+b

x
= 0,

xy
x
+

y
y
+

yz
z
+b

y
= 0,

zx
x
+

yz
y
+

z
z
+b

z
= 0
(b

x
, b

y
si b

z
sunt componentele densitat ii spat iale a ncarcarilor volumice

).
Egalitat ile precedente se numesc ecuat ii de echilibru Cauchy.
Legatura dintre tensiuni si deformat ii este denita cu ajutorul relat iilor
constitutive. Admitem ca materialul corpului se caracterizeaza printr-un com-
portament liniar elastic izotrop.

In aceste condit ii, relat iile constitutive pot
scrise sub forma data de legea lui Hooke,

x
= (
x
+
y
+
z
) + 2
x
,

y
= (
x
+
y
+
z
) + 2
y
,

z
= (
x
+
y
+
z
) + 2
z
,

xy
=
xy
,
yz
=
yz
,
zx
=
zx
,
sau, n varianta inversa,

x
=
1
2
[

x


3 + 2
(
x
+
y
+
z
)
]
,

y
=
1
2
[

y


3 + 2
(
x
+
y
+
z
)
]
,

z
=
1
2
[

z


3 + 2
(
x
+
y
+
z
)
]
,

xy
=
xy
/,
yz
=
yz
/,
zx
=
zx
/.
Marimile si care intervin n formulele precedente sunt caracteristici de
material numite constantele lui Lame.
Prin urmare, deformarea unui corp liniar elastic izotrop este descrisa printr-
un sistem de cincisprezece EDP denite pe domeniul , avand ca necunoscute
CALCUL VARIAT IONAL 91
componentele u, v si w ale campului deplasarilor, deformat iile
x
,
y
,
z
,
xy
,

yz
si
zx
, respectiv tensiunile
x
,
y
,
z
,
xy
,
yz
si
zx
. Dupa cum s-a
ment ionat anterior, acestui sistem i se ataseaza doua tipuri de condit ii la
limita:
condit ii de tip deplasare:
u(x, y, z) = u

(x, y, z) , v (x, y, z) = v

(x, y, z) , w(x, y, z) = w

(x, y, z) ,
(x, y, z)
d
, n care u

, v

si w

sunt componentele unui camp de vectori


deplasare cunoscut pe port iunea
d
a frontierei;
condit ii de tip ncarcare superciala:

x
n
x
+
xy
n
y
+
zx
n
z
= s

x
(x, y, z) ,

xy
n
x
+
y
n
y
+
yz
n
z
= s

y
(x, y, z) ,

zx
n
x
+
yz
n
y
+
z
n
z
= s

z
(x, y, z) , (x, y, z)
s
,
n care s

x
, s

y
si s

z
sunt componente ale unui camp de fort e superciale care
act ioneaza pe port iunea
s
a frontierei, iar n
x
, n
y
si n
z
sunt componente locale
ale versorului normala exterioara la frontiera (g. 1).

In general, s

x
, s

y
si s

z
sunt marimi cunoscute. Daca unele dintre ele sunt nule, membrii drept i core-
spunzatori din egalitat ile precedente vor zero. Sistemul de ecuat ii cu derivate
part iale prezentat anterior poate redus n asa fel ncat sa nu mai cont ina
decat trei necunoscute. Propriu-zis, daca nlocuim expresiile deformat iilor n
legea lui Hooke, obt inem relat ii directentre tensiuni si deplasarile particulelor.
Mai departe, procedand la nlocuirea acestor relat ii n ecuat iile de echilibru
static, ajungem la un sistem de trei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al
doilea avand ca necunoscute doar campurile u, v si w. Condit iile la limita
n deplasari pot lasate asa cum sunt ntrucat implica tocmai necunoscutele
ramase.

In schimb, asupra condit iilor de tip ncarcare superciala va trebui
sa operam modicari similare, pentru a-l aduce la o forma n care intervin
campurile u, v si w.
1.4 Principiu variat ional
Vom demonstra n ceea ce urmeaza o teorema variat ionala care decurge direct
din modelul prezentat mai sus. Pentru aceasta, aplicam deplasarilor u, v si
w asociate starii de echilibru a corpului variat ii arbitrare u, v si w. Vom
92 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
admite ca u, v si w sunt campuri continuu derivabile n raport cu x, y si
z. De asemenea, impunem constrangerile
u|

d
= 0, v|

d
= 0, w|

d
= 0.
Acestea asigura compatibilitatea variat iilor u, v si w cu setul de restrict ii
cinematice.
Prin adunarea celor trei ecuat ii de echilibru Cauchy, nmult ite cu u, v,
respectiv w, obt inem egalitatea

x
x
u +

xy
y
u +

zx
z
u +

xy
x
v +

y
y
v +

yz
z
v
+

zx
x
w +

yz
y
w +

z
z
w +b

x
u +b

y
v +b

z
w = 0,
rearanjabila sub forma

x
(
x
u +
xy
v +
zx
w) +

y
(
xy
u +
y
v +
yz
w)
+

z
(
zx
u +
yz
v +
z
w)
x
u
x

y
v
y

z
w
z

xy
(
u
y
+
v
x
)

yz
(
v
z
+
w
y
)

zx
(
w
x
+
u
z
)
+b

x
u +b

y
v +b

z
w = 0.
Datorita xitat ii domeniului , pozit iile operatorilor derivata spat iala si variat ie
pot interschimbate. Rezulta atunci

x
=
u
x
,
y
=
v
y
,
z
=
w
z
,

xy
=
u
y
+
v
x
,
yz
=
v
z
+
w
y
,
zx
=
w
x
+
u
z

Aceste relat ii denesc variat ii ale marimilor
x
,
y
,
z
,
xy
,
yz
si
zx
. Cu
ajutorul acestor formule, egalitatea precedenta devine

x
(
x
u +
xy
v +
zx
w) +

y
(
xy
u +
y
v +
yz
w)
+

z
(
zx
u +
yz
v +
z
w) (
x

x
+
y

y
+
z

z
+
CALCUL VARIAT IONAL 93
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
) +b

x
u +b

y
v +b

z
w = 0.
Vom proceda acum la integrare pe domeniul . Obt inem astfel

x
(
x
u +
xy
v +
zx
w) +

y
(
xy
u +
y
v +
yz
w) +
+

z
(
zx
u +
yz
v +
z
w)
]
d =

(
x

x
+
y

y
+
z

z
+
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
) d

(
b

x
u +b

y
v +b

z
w
)
d.
Prin aplicarea formulei ux-divergent a, membrul stang al egalitat ii de mai sus
devine

x
(
x
u +
xy
v +
zx
w) +

y
(
xy
u +
y
v +
yz
w) +
+

z
(
zx
u +
yz
v +
z
w)
]
d =

[(
x
u +
xy
v +
zx
w) n
x
+
+(
xy
u +
y
v +
yz
w) n
y
+ (
zx
u +
yz
v +
z
w) n
z
] d =
=

[(
x
n
x
+
xy
n
y
+
zx
n
z
) u + (
xy
n
x
+
y
n
y
+
yz
n
z
) v+
+(
zx
n
x
+
yz
n
y
+
z
n
z
)] d,
sau, daca luam n considerare relat iile anterioare,

x
(
x
u +
xy
v +
zx
w) +

y
(
xy
u +
y
v +
yz
w) +
+

z
(
zx
u +
yz
v +
z
w)
]
d =

(s
x
u +s
y
v +s
z
w) d =
=

d
(s
x
u +s
y
v +s
z
w) d +

s
(s
x
u +s
y
v +s
z
w) d =
=

s
(
s

x
u +s

y
v +s

z
w
)
d.
Rezulta

(
x

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
) d =
=

(
b

x
u +b

y
v +b

z
w
)
d +

s
(
s

x
u +s

y
v +s

z
w
)
d.
94 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
Potrivit egalitat ii de mai sus, n congurat ia de echilibru, lucrul mecanic
virtual asociat solicitarilor interioare este egal cu lucrul mecanic virtual al
fort elor exterioare.

Intrucat la deducerea acestei proprietat i nu au fost utilizate
relat ii constitutive, ea are o valabilitate generala, aplicandu-se si corpurilor
neelastice.

In cazul particular cand raspunsul materialului este descris de
legea lui Hooke, se poate demonstra egalitatea

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
=
=
x

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
.
Deducem imediat

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
=
=
[
1
2
(
x

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
)
]
.
Vom considera ca densitat ile ncarcarilor exterioare

si s

sunt independente
de campul deplasarilor

d. Aceasta ipoteza este rezonabila n cazul multor
corpuri care sufera deformat ii mici. Adoptarea sa justica egalitat ile
b

x
u +b

y
v +b

z
w =
(
b

x
u +b

y
v +b

z
w
)
,
s

x
u +s

y
v +s

z
w =
(
s

x
u +s

y
v +s

z
w
)
.
Prinnlocuirea expresiilor integranzilor, teorema lucrului mecanic virtual devine

[
1
2
(
x

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
)
]
d =

(
b

x
u +b

y
v +b

z
w
)
d +

(
s

x
u +s

y
v +s

z
w
)
d.
Datorita xitat ii domeniului si, implicit, a frontierei sale , operatorul
variat ie este deplasabil n fat a integralelor. Drept consecint a, relat ia prece-
denta poate adusa la forma tipic variat ionala V = 0, n care V = U W
este energia potent iala elastica, denita la randul sau ca diferent antre energia
de deformare a corpului
U =
1
2

(
x

x
+
y

y
+
z

z
+
xy

xy
+
yz

yz
+
zx

zx
) d
si lucrul mecanic al ncarcarilor exterioare
W =

(
b

x
u +b

y
v +b

z
w
)
d +

s
(
s

x
u +s

y
v +s

z
w
)
d.
CALCUL VARIAT IONAL 95
Egalitatea V = 0 arata ca solut ia sistemului de ecuat ii cu derivate part iale
stat ionarizeaza energia potent iala elastica. Este demonstrabila si reciproca
acestei armat ii. Concret, se poate arata ca setul de funct ii u, v, w care este
compatibil cu setul de restrict ii cinematice si stat ionarizeaza energia potent iala
elastica V satisface sistemul de ecuat ii cu derivate part iale care descrie echili-
brul corpului. Ment ionam fara demonstrat ie faptul ca valoarea stat ionara a
lui V este un minim. Din aceasta cauza, egalitatea V = 0 se mai numeste si
teorema de minim a energiei potent iale elastice.
Sunt destul de frecvente problemele de interes aplicativ, n cazul carora
principiul variat ional dedus anterior ofera o cale mult mai simpla de explic-
itare a ecuat iilor de echilibru. Exemplul tratat n continuare este tipic pentru
situat iile de acest gen.
2 Echilibrul unui r exibil solicitat de
greutatea proprie
Ne propunem ca obiectiv determinarea congurat iei de echilibru a unui r de
ot el ntins la orizontala si solicitat de greutatea proprie (g. 2). Firul are
urmatoarele caracteristici:
lungimea = 50 m;
aria sect iunii transversale A = 10
5
m
2
(aceeasi pe toata lungimea);
densitatea = 7850 kg/m
3
;
constantele elastice = 1,2115 10
11
N/m
2
si = 0,8077 10
11
N/m
2
.
Pentru a ne face o imagine asupra dimensiunilor sect iunii transversale, ad-
mitem ca aceasta ar circulara de diametru d. Folosind datele de mai sus,
obt inem printr-un calcul simplu
d =

4A

4 10
5

3,6 10
3
m,
deci un raport lungime - diametru

d

50
3,6 10
3
= 13,89 10
3
.
Aceasta din urma valoare evident iaza faptul ca avem de-a face cu un r foarte
subt ire.

In asemenea circumstant e, poate adoptata ipoteza exibilitat ii per-
fecte. Altfel spus, vom considera ca rul este capabil sa preia doar solicitari
de ntindere, fara sa posede rezistent a la ncovoiere sau forfecare.
96 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
Figura 2: Fir exibil solicitat
O a doua ipoteza simplicatoare a modelului pe care l vom prezenta mai
jos poate justicata evaluand masa rului:
m = A = 7850 10
5
50 = 3,925 kg.
Valoarea obt inuta ne determina sa admitem ca tensiunile din r cauzate de
greutatea proprie sunt relativ mici, astfel ncat si deformat iile acestuia vor
reduse.
Pentru a descrie deformarea rului vom utiliza un sistem de coordonate
carteziene a carui origine O este amplasata la capatul din stanga, axele x si y
ind orientate asa cum se vede n gura 2.

In acord cu ipoteza deformat iilor
mici, vom admite valabilitatea urmatoarelor armat ii:
sect iunile transversale ale rului se deplaseaza practic numai pe verticala
(n lungul axei y vezi gura 2);
distorsiunile sect iunilor transversale sunt neglijabile.

In atare condit ii, deplasarile verticale ale particulelor aate init ial pe axa x
pot considerate reprezentative pentru toate celelalte particule din sect iunile
transversale corespondente ale rului. Aceasta nseamna ca sageata verticala
v este funct ie numai de coordonata x:
v = v(x), x [0, ] .
Determinarea congurat iei de echilibru a rului se reduce la a gasi funct ia
v = v(x). Vom rezolva aceasta problema folosind teorema de minim a energiei
potent iale elastice.
Dupa cum s-a ment ionat anterior, datorita exibilitat ii perfecte, rul preia
numai solicitari de ntindere.

In asemenea circumstant e, singura tensiune
nenula este
x
. Mai mult, valoarea lui
x
poate considerata constanta ntr-o
sect iune transversala a rului. Aceste observat ii conduc la urmatoarea expresie
a energiei de deformare:
U =
A
2

x
dx.
CALCUL VARIAT IONAL 97

In egalitatea de mai sus,


x
reprezinta deformat ia longitudinala a rului.
Aceasta marime poate determinata ca variat ie relativa a elementului de
arc:

x
=
ds dx
dx
=

1 + (v

)
2
dx dx
dx
=

1 + (v

)
2
1.
De asemenea,
x
este denit ca dependent a de
x
prin legea lui Hooke:

x
= E
x
,
unde
E =
(3 + 2)
+
= 2,1 10
11
N/m
2
reprezinta modulul lui Young (caracteristica de material deductibila din val-
orile constantelor lui Lame). Cu ajutorul explicitarilor de mai sus, formula
energiei de deformare devine
U =
EA
2


0
[

1 + (v

)
2
1
]
2
dx.
Singura ncarcare exterioara care efectueaza lucru mecanic este greutatea
(vezi gura 2). Aceasta fort a este repartizata uniform pe tot volumul rului,
iar act iunea sa are sensul verticalei descendente. Drept consecint a, lucrul
mecanic al ncarcarilor exterioare este
W = gA


0
v dx
(g = 9,8 m/s
2
este accelerat ia gravitat ionala).
Prin nlocuirea termenilor U si W denit i ca mai sus n formula energiei
potent iale elastice V , obt inem
V =


0
{
E
2
[

1 + (v

)
2
1
]
2
gv
}
Adx
sau
V =


0
F
(
v, v

)
dx,
unde
F
(
v, v

)
=
{
E
2
[

1 + (v

)
2
1
]
2
gv
}
A.
98 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara
Data ind forma integrandului F, problema variat ionala V = 0 genereaza o
singura ecuat ie Euler si anume,
F
v

d
dx
F
v

= 0.
Aceasta este explicitabila sub forma
v

{
1
[
1 +
(
v

)
2
]
3/2
}
+
g
E
= 0.
Ecuat ia diferent iala obt inuta mai sus nu poate rezolvata pe cale analitica.
Vomncerca sa gasim totusi o solut ie aproximativa, exploatand ipoteza micilor
deformat ii.

Intr-adevar, atat timp cat saget ile v = v(x) sunt foarte reduse n
comparat ie cu lungimea , panta rului v

are valori apropiate de zero. Drept


consecint a, factorul care nmult este v

n ecuat ia anterioara se preteaza la o


liniarizare. Vom efectua aceasta operat ie considerand funct ia
() = 1 (1 +)
3/2
,
al carei argument
=
(
v

)
2
este foarte apropiat de zero. Dezvoltarea n serie Maclaurin a lui (),
() =
3
2

15
8

2
+. . . ,
ne permite sa operam cu aproximarea liniara
()
3
2

sau
1
[
1 +
(
v

)
2
]
3/2

3
2
(
v

)
2
.
Cu ajutorul acesteia, ecuat ia de echilibru originala poate adusa la forma
3
(
v

)
2
v

+
2g
E
= 0
sau, echivalent,
d
dx
[
(
v

)
3
]
+
2g
E
= 0.
Prin integrarea acestei ultime ecuat ii n raport cu variabila x, obt inem
(
v

)
3
= c
1

2g
E
x,
CALCUL VARIAT IONAL 99
unde c
1
este o constanta reala. Pentru a simplica procedurile de calcul care
urmeaza, vom determina chiar acum valoarea lui c
1
. Simetria geometrica si
mecanica a problemei tratate (vezi gura 2) ne determina sa cautam o solut ie
cu proprietatea
v

(/2) = 0.
Altfel spus, suntem interesat i de congurat iile n care sageata are un extrem
la jumatatea lungimii rului. Impunand aceasta condit ie de simetrie, obt inem
c
1
=
g
E

Rezulta astfel
(
v

)
3
=
g
E
(
1
2x

)
,
adica
v

(x) =

[
g
E
(
1
2x

)]
1/3
daca 0 x /2,

[
g
E
(
2x

1
)]
1/3
daca /2 < x .
Dupa nca o integrare n raport cu variabila x, deducem
v(x) = c
2

3
8
(
g
E
)
1/3

1
2x

4/3
, 0 x ,
unde c
2
este o noua constanta, pentru a carei determinare mai este necesara o
condit ie la limita. Aceasta impune anularea unei saget i de capat (g. 2). De
exemplu, aplicand restrict ia v(0) = 0, obt inem
c
2
=
3
8
(
g
E
)
1/3
.
Aceeasi expresie a constantei c
2
ar rezultat si daca s-ar impus anularea
saget ii la capatul din dreapta x = . Aceasta particularitate este datorata
caracteristicilor de simetrie ale solut iei v = v(x) n raport cu abscisa x = /2.
Dupa nlocuirea lui c
2
denit ca mai sus, expresia saget ii devine
v(x) =
3
8
(
g
E
)
1/3
(
1

1
2x

4/3
)
, 0 x .
Odata obt inuta solut ia v = v(x), putem deduce cu usurint a formulele care
descriu repartit ia deformat iei
x
, respectiv a tensiunii
x
pe lungimea rului:

x
=

1 +

g
E
(
1
2x

2/3
1, 0 x ,
100 Aplicat ii ale calculului variat ional n elasticitatea liniara

x
= E

1 +

g
E
(
1
2x

2/3
1

, 0 x .
Rezolvarea problemei nu poate considerata ncheiata fara o vericare a
validitat ii ipotezelor de la care am pornit. Propriu-zis, vom admite ca solut ia
este corecta numai dupa ce vom avea certitudinea ca deformat iile rului sunt
mici. Pentru vericarea acestui lucru, calculam sageata maxima:
v
max
= v (/2) =
3
8
(
g
E
)
1/3
=
3 50
8
(
7850 9,8 50
2,1 10
11
)
1/3
= 0,494 m.

Intrucat v
max
= 0,494 m reprezinta mai put in de un procent din lungimea
rului ( = 50 m), validitatea ipotezei micilor deformat ii poate admisa fara
ret inere. Este interesant de observat ca, potrivit formulelor deduse anterior,
atat
x
, cat si
x
se anuleaza pentru x = /2, ambele marimi atingand valori
maxime la capetele rului:

x,max
=
x
(0) =
x
() =

1 +
(
g
E
)
2/3
1
=

1 +
(
7850 9,8 50
2,1 10
11
)
2/3
1 = 3,474 10
4
,

x,max
=
x
(0) =
x
() = E

1 +
(
g
E
)
2/3
1

= 2,1 10
11

1 +
(
7850 9,8 50
2,1 10
11
)
2/3
1

= = 72,95 10
6
N/m
2
.
Bibliograe
[1] H. Cartan, Calcul dierentiel et formes dierentielles, Hermann, 1967.
[2] Tr. Cret u, Fizica generala, vol. I, Bucuresti: Editura Tehnica, 1984.
[3] M. J. Forray, Calculul variat ional n stiint a si tehnica, Bucuresti: Editura
Tehnica, 1975.
CALCUL VARIAT IONAL 101
[4] I. M. Ghelfand, S. V. Fomin, Calcul variat ional (limba rusa), Izd. Fiz-
Mat., 1961.
[5] W. Kecs, Elasticitate si vscoelasticitate, Bucuresti: Editura Tehnica,
1986.
[6] M. Krasnov, G. I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and exercices in
the calculus of variations, Ed. Mir, 1975.
[7] N. Lungu, Matematici cu aplicat ii tehnice, Bucuresti: Editura Tehnica,
1990.
[8] I. Gh. Sabac, Matematici speciale, vol. I, Bucuresti: Editura Didactica si
Pedagogica, 1981.
[9] I. Gh. Sabac, P. Cocarlan, O. Stanasila, A. Topala, A. Matematici spe-
ciale, vol. II, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1983.
[10] V. Olariu, T. Stanasila, Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale; prob-
leme, Ed. Tehnica, 1982.
[11] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Ed.
Tehnica, 1980.
CAPITOLUL 6
PROBLEME DE CALCUL VARIATIONAL
Motto: Lacate, cine te-a nchis
La usa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i pazitorul,
Sa sfarame zavorul
Si sa vedem n fundul nopt ii noastre
Miscandu-se comorile albastre?
Arghezi - Descantec
Subiectele ntalnite n probleme includ extremale ale funct ionalelor integrale simple,
extremale ale funct ionalelor integrale duble, optimizarea unei functionale integrala simpla
condit ionata de restrict ii izoperimetrice, condit ii suciente de extrem, metoda Ritz, prob-
leme Sturm-Liouville, geodezice etc.
1 Extremale ale funct ionalelor integrale simple
1. Sa se determine norma funct iei x(t) = t
2
t n spat iul X = C
1
[1,1]
.
Solut ie. Calculam
sup
t[1,1]
|x(t)| = max
t[1,1]
|t
2
t| = 2
si sup |x

(t)| = max |2t 1| = 3, deci ||x|| = max(2, 3) = 3.


2. Fie X = C
1
[0,1]
si funct ionala
J : X R, J(y()) =

1
0
xdx
1 +y(x)
2
.
a) Sa se calculeze valorile lui J pentru funct iile y
1
(x) = x si y
2
(x) = x
2
.
b) Sa se determine valoarea extrema a lui J, folosind ecuat ia Euler-Lagrange.
Solut ie. a)
J(y
1
()) =

1
0
xdx
1 +x
2
=
1
2
ln 2
si
J(y
2
()) =

1
0
xdx
1 +x
4
=
1
2
arctg (x
2
)

1
0
=

8
.
b) Observam ca J(y()) 0.

In acest caz, Lagrangianul este L =
x
1 +y
2
si ecuat ia Euler-Lagrange devine
L
y
= 0, adica
2xy
(1 +y
2
)
2
= 0 si deci y = 0.
Curba extremala y(x) = 0, x [0, 1], da minimul 0 al funct ionalei J.
105
106 Probleme de calcul variat ional
3. Fie 0 < a < b numere xate. Sa se determine extremalele pentru
J(y()) =

b
a

1 +y

(x)
2
dx
si apoi pentru
J
1
(y()) = 2

b
a
y(x)

1 +y

(x)
2
dx
cu condit iile y(a) = a, y(b) = b. Interpretarea geometrica.
Solut ie.

In ambele cazuri, folosim integrala prima a energiei totale (deoarece
Lagrangianul nu depinde explicit de x):
y

L
y

L = c (constant).

In primul caz, L =

1 +y
2
si
L
y

=
y

1 +y
2
. Rezulta
y
2

1 +y
2

1 +y
2
= c,
deci y

= c. Extremalele sunt drepte, y(x) = cx + c


1
. Punand condit iile la
capete, gasim y = x (port iunea din bisectoarea I).

In cazul secund, L = y

1 +y
2
, integrala prima a energiei totale devine
yy
2

1 +y
2
y

1 +y
2
= c,
de unde y = c

1 +y
2
. Punem y

= sht deci y = C cht. Apoi


dx =
dy
y

=
C sh t
sh t
= C.
Asadar, x = Ct + C
1
si y = C ch t. Aceasta este o parametrizare a curbelor
integrale. Eliminand parametrul t, rezulta y = C ch
x C
1
C
. Constantele C, C
1
se determina punand condit iile la capete.
Interpretare geometrica. J(y()) reprezinta lungimea arcului de curba
y = y(x) care leaga punctele A(a, a), B(b, b). Evident, lungimea minima este
atinsa n lungul dreptei AB.
Apoi J
1
(y()) este tocmai aria suprafet ei de rotat ie n jurul axei Ox, ge-
nerata de acelasi arc de curba; minimul acestei arii este atins de curba
lant isor.
CALCUL VARIAT IONAL 107
4. Fie X = C
1
[0,]
si funct ionala
J : X R, J(y()) =


0
y
2
(x)(1 y
2
(x))dx,
cu condit iile la capete y(0) = 0, y() = 0.
a) Sa se determine un minim local pentru J.
b) Sa se calculeze valoarea lui J pentru funct iile y
n
(x) =
1

n
sin nx, n 1
ntreg. Sa se arate ca minimul gasit la a) nu este absolut.
Solut ie. a) Avem L = y
2
(1 y
2
);
L
y
= 2y(1 y
2
) si
L
y

= 2y
2
y

si ecuat ia Euler-Lagrange devine 2y(1 y


2
)
d
dx
(2y
2
y

) = 0, adica y(1 +
y
2
+ yy

) = 0. O solut ie este y = 0 (port iunea din axa Ox, x [0, ]).


Daca ||y|| < 1, adica y apart ine bilei deschise cu centrul n 0 si raza 1, atunci
x [0, ], avem |y(x)| < 1 si |y

(x)| < 1 deci J(y()) > 0 = J(0), pentru


y = 0. Asadar, J are un minim local pentru y = 0.
b) Urmarim sirul de calcule
J(y
n
()) =


0
1
n
sin
2
nx(1 ncos
2
nx)dx =
=
1
n


0
sin
2
nxdx
1
4


0
sin
2
2nxdx =
(folosind formula sin
2
=
1 cos 2
2
)
=
1
2n


0
(1 cos 2nx)dx
1
8


0
(1 cos 4nx)dx =

2n


8
.
Pentru n 5, rezulta J(y
n
()) < 0. Deoarece exista funct ii din C
1
[0,]
pentru
care valoarea lui J este mai mica decat J(0), extremala y = 0 nu conduce la
un minim absolut.
5. Se cer extremalele posibile pentru urmatoarele funct ionale:
a) J(y()) =

1
0
(12xy(x) y
2
(x))dx cu condit iile y(0) = 0, y(1) = 2.
b) J(y()) =

2
1
(4xy(x) y
2
(x))dx cu condit iile y(1) = 2, y(2) = .
c) J(y()) =

2
0
(y
2
(x) y
2
(x))dx cu condit iile y(0) = 2, y(2) = 2.
108 Probleme de calcul variat ional
Solut ie. a) L = 12xy y
2
;
L
y
= 12x,
L
y

= 2y

si ecuat ia Euler-
Lagrange devine 12x +
d
dx
(2y

) = 0. Atunci y

= 6x, deci y(x) = x


3
+
Cx + C

. Deoarece y(0) = 0, rezulta C

= 0 si cum y(1) = 2, gasim C = 3.


Extremala este y = x
3
+ 3x.
b) L = 4xy y
2
;
L
y
= 4x 2y si
L
y

= 0. Ecuat ia Euler-Lagrange este


4x 2y = 0 sau y = 2x. Aceasta este acceptata daca = 4, iar daca = 4,
atunci problema nu are solut ie.
c) L = y
2
y
2
;
L
y
= 2y,
L
y

= 2y

si ecuat ia diferent iala a extremalelor


este 2y + 2y

= 0, cu solut ia generala g(x) = C


1
cos x + C
2
sin x (C
1
, C
2
constante arbitrare). Deoarece y(0) = C
1
= 2 si y(2) = C
1
= 2, rezulta
y(x) = 2 cos x +C
2
sin x. Deci problema are o innitate de solut ii.
6. Sa se determine extremalele urmatoarelor funct ionale cu condit iile la
capete date:
a) J(y) =

2
1
(y
2
2xy)dx; y(1) = 0, y(2) = 1;
b) J(y) =

4
1
(2x y)ydx; y(1) = 1, y(4) =
7
2
;
c) J(y) =

1
0
(y
2
y
2
y)e
2x
dx, y(0) = 0, y(1) =
1
e
.
d) J(y) =

1
0
(y
2
+ 4y
2
)dx, y(0) = e
2
, y(1) = 1.
Solut ie. a) Avem J(y) =

2
1
L(x, y(x), y

(x))dx, unde L(x, y, y

) = y
2

2xy. Cum
L
y
= 2x,
L
y

= 2y

, ecuat ia Euler-Lagrange devine 2x = 2y

,
sau echivalent y

= x, de unde y

=
x
2
2
+C
1
, cu C
1
R, si atunci y =
x
3
6
+C
1
x + C
2
, cu C
1
, C
2
R. Din condit iile la capete y(1) = 0; y(2) = 1,
obt inem sistemul

1
6
+C
1
+C
2
= 0,
4
3
+ 2C
1
+C
2
= 1,
care are solut ia C
1
=
1
6
, C
2
= 0 si atunci y =
x
6
(1 x
2
).
b)

In acest caz L(x, y, y

) = (2x y)y,
L
y
= 2y + 2x,
L
y

= 0, iar ecuat ia
Euler-Lagrange devine
2y = 2x,
CALCUL VARIAT IONAL 109
de unde y = x, care nu verica condit iile la capete, deci funct ionala nu admite
extremale.
c) Se obt ine y =
1
2
[
e
x
+ (1 +e)xe
x
1
]
.
d) Se deduce y = e
2(1x)
.
7. Sa se arate ca funct ionala J(y()) =

1
0
y(x)y
2
(x)dx are doua curbe
extremale distincte care trec prin punctele A(0, 1) si B(1,
3

4).
Solut ie. Aici L = yy
2
;
L
y
= y
2
si
L
y

= 2yy

. Ecuat ia Euler-Lagrange
este y
2

d
dx
(2yy

) = 0 sau y
2
+2yy

= 0. Atunci
y

y
=
y

si prin integrare,
ln |y| = 2 ln |y

|+ln C deci y =
C
y
2
. Asadar y

y = C, deci
2
3
y
3/2
= Cx+C
1
,
adica y = (Cx + C
1
)
2/3
. Pentru x = 0, rezulta C
2/3
1
= 1, deci C
1
= 1.

In
nal, se obt in doua extremale: y = (x + 1)
2/3
si y = (3x 1)
2/3
.
8. Sa se determine, prin trecere la coordonate polare, extremalele funct ionalei
J(y()) =

b
a

x
2
+y
2
(x)

1 +y
2
(x)dx.
Solut ie. Punand x = cos , y = sin , = (), rezulta
y

=
dy
dx
=
dy
dx
dx
d
=

sin + cos

cos sin
si

1 +y
2
dx =

2
+
2
d. Ca atare, J(y) =

2
+
2
d. Folosind
problema 3, extremalele au ecuat iile = C ch
C
1
C
, n coordonate polare.
9. Sa se arate ca exista o innitate de curbe extremale pentru funct ionala
J(y()) =


0
(4y cos x +y
2
(x) y
2
(x))dx,
care unesc punctele A(0, 0) si B(, 0).
Solut ie. Avem L = 4y cos x + y
2
y
2
,
L
y
= 4 cos x 2y si
L
y

=
= 2y

deci ecuat ia Euler-Lagrange devine y

+ y = 2 cos x. Solut ia generala


110 Probleme de calcul variat ional
a acestei ecuat ii diferent iale este y(x) = C
1
cos x + C
2
sin x + y
p
(x), unde
C
1
, C
2
sunt constante arbitrare si y
p
(x) este o solut ie particulara, de exemplu
y
p
(x) = xsin x. Solut ia generala este y = C
1
cos x + C
2
sin x + xsin x. Dar
y(0) = C
1
= 0 si y() = C
1
deci C
2
ramane si ca atare, avem o familie de
extremale: y = (x +C
2
) sin x.
10. Sa se rezolve problema brahistocronei (a derdelusului).
Solut ie. Aceasta revine la a minimza funct ionala
J(y()) =

c
0

1 +y

(x)
2

y(x)
dx,
cu condit iile y(0) = 0, y(c) = d. Aici
L =

1 +y
2

y
,
L
y
=
1
2

1 +y
2
y

y
,
L
y

=
1

y
y

1 +y
2
.
Integrala prima a energiei totale, L y

L
y

= C, devine

1 +y
2

y
y

y
y

1 +y
2
= C,
deci 1 = C

1 +y
2
, adica y =
C
1 +y
2
. Punand y

= ctg
t
2
, rezulta
y = C sin
2
t
2
=
C
2
(1 cos t),
de unde
dx =
dy
y

=
C sin tdt
2ctg
t
2
= C sin
2
t
2
dt =
C
2
(1 cos t)dt.
Asadar, ecuat iile parametrice ale curbelor extremale sunt x =
C
2
(tsin t)+C

,
y =
C
2
(1 cos t). Recunoastem aici o familie de cicloide. Constantele C, C

se determina punand condit iile de trecere prin punctele A si B.


11. Sa se determine forma unei funct ii crescatoare y = y(x) de clasa C
2
[0,b]
cu y(0) = 0, pentru care corpul de rotat ie generat n jurul lui Ox sa ntampine
o rezistent a minima la deplasarea contra unui ux de gaz.
CALCUL VARIAT IONAL 111
Solut ie. Presupunem ca densitatea a gazului este sucient de mica si ca
moleculele lui se reecta de suprafat a corpului. Notand cu v viteza relativa
a gazului si cu unghiul dintre viteza si componenta tangent iala, rezulta
componenta normala a presiunii p = 2v
2
sin
2
.
Presiunea ind perpendiculara pe suprafat a, componenta fort ei care act ioneaza
n lungul semiaxei Ox pe un inel de lat ime (1 +y
2
)
1/2
dx si raza y(x) va
dF = 2v
2
sin
2
2y(1 +y
2
)
1/2
sin dx.
Fort a totala care act ioneaza n direct ia Ox va
F =

l
0
4 v
2
sin
3
y(1 +y
2
(x))
1/2
dx.
Presupunand sin
y

(1 +y
2
)
1/2
si ca 1 +y
2
1, rezulta ca
F = K

l
0
y(x) y
3
(x)dx,
cu condit iile la capete y(0) = 0, y(l) = R. Lagrangianul este L = K y y
3
(K > 0 ind o constanta); atunci
L
y
= Ky
3
,
L
y

= 3Kyy
2
si folosim
integrala prima a energiei totale, L y

L
y

= C. Rezulta yy
3
= C, de unde
y

y
1/3
= C si integrand, y(x) = (Cx +C
1
)
3/4
, cu C, C
1
constante. Deoarece
y(0) = 0, rezulta C
1
= 0 si n nal, C = R
4/3
l
1
. Ecuat ia prolului optim
cautat este, cu aproximat ie, y(x) = Rl
3/4
4

x
3
. Recunoastem o forma de
parabola.
12 (Problema lui Newton). Sa se determine prolul unui corp de rotat ie n
jurul axei Ox (verticale), care se deplaseaza n jos, cu viteza v, ntr-un mediu
omogen poros.
Solut ie. Elementul dr descrie n jurul axei Ox o coroana de arie
d = (r +dr)
2
r
2
2rdr.
Acestei coroane i corespunde pe suprafat a corpului rotit o centura de arie dV .

In intervalul de timp dt, aceasta centura va genera un volum vD = 2rdr v dt.


Daca este densitatea mediului, atunci numarul particulelor care ntalnesc
centura este N =

m
dV = 2rdr v (/m)dt.
112 Probleme de calcul variat ional
Estimam acum fort a dF care act ioneaza asupra centurii d n timpul dt.
Fie unghiul dintre elementul de arc ds si axa Or deci tg
dx
dr
. Componenta
pe Ox a cresterii impulsului va
N 2mv cos
2
= 4 v
2
cos
2
rdr dt
si conform legii a II-a a lui Newton, aceasta este egala cu dF dt, de unde
rezulta ca
dF = K r dr cos
2
=
K r dr
1 + tg
2

,
unde K = 4 v
2
este o constanta. Fort a totala de rezistent a, care trebuie
minimizata, este
F = K

R
0
r dr
1 + x(r)
2
si astfel, problema revine, cu aproximat ie, la a determina extremalele funct io-
nalei
J(x(t)) =

R
0
t dt
1 + x(t)
2
,
cu condit iile x(0) = 0, x(R) = dat.
Legendre a aratat ca trebuie adaugata condit ia ca x(t) > 0 (caci altminteri,
s-ar putea considera un prol zimt at, unde x(r) poate foarte mare, iar
valorile lui J vor foarte mici. Nu se poate aplica direct ecuat ia Euler-
Lagrange, dar se poate folosi principiul de minim al lui Pontryaguin: punand
x(t) = u, u 0, se formeaza Lagrangianul L =
0

t
1 +u
2
+ p(t)( x u).
Cum
L
x
= 0 si
L
x
= p(t), rezulta din ecuat ia Euler-Lagrange ca p(t) = p
0
,
constant. Daca ( x, u) este un proces optimal, atunci

0
t
1 +u
2
+p
0
(

x u)
0
t
1 + u(t)
2
+p
0
(

x u(t)),
deci

0
t
1 +u
2
p
0
u

0
t
1 + u(t)
2
p
0
u(t).
Nu mai dam detalii.
Problema lui Newton este nca n studiu, ind importanta la nt elegerea
miscarilor supersonice.
13. Sa se determine extremalele urmatoarelor funct ionale n condit iile
specicate:
CALCUL VARIAT IONAL 113
a) J(y()) =

0
(y
2
y
2
12xy)dx;
y(0) = y

(0) = 0, y() =
3
, y

() = 3
2
;
b) J(y()) =

1
0
(y
2
+ 2y
2
+y
2
ax
2
)dx, a R;
y(0) = y

(0) = 0, y(1) = y

(1) = 2;
c) J(y()) =

b
a
(y
2
+x
2
y

y
2
)dx;
d) J(y()) =

b
a
(y
2
+ 2y
2
+y
2
+ 12xy)dx.
Solut ie. a) Avem J(y()) =

0
L(x, y(x), y

(x), y

(x))dx, unde
L(x, y, y

, y

) = y
2
y
2
12xy.
Scriem ecuat ia Euler-Lagrange
L
y

d
dx
(
L
y

)
+
d
2
dx
2
(
L
y

)
= 0.
Cum
L
y
= 12x,
L
y

= 2y

,
L
y

= 2y

, ecuat ia Euler-Lagrange devine


y
iv
+y

= 6x,
cu solut ia generala y = C
1
cosx+C
2
sinx+C
3
x+C
4
+x
3
, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
R.
Din condit iile la capete y(0) = y

(0) = 0, y() =
3
, y

() = 3
2
obt inem
sistemul
C
1
+C
4
= 0, C
2
+C
3
= 0, C
1
+C
3
+C
4
= 0, C
2
+C
3
= 0,
care are solut ia C
1
= C
2
= C
3
= C
4
= 0, si atunci y = x
3
.
b)

In acest caz L(x, y, y

, y

) = y
2
+2y
2
+y
2
ax
2
,
L
y
= 2y,
L
y

= 4y

,
L
y

=
2y

, iar ecuat ia Euler-Lagrange devine


y
IV
2y

+y = 0,
cu solut ia generala y = C
1
e
x
+ C
2
xe
x
+ C
3
e
x
+ C
4
xe
x
, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
=
const. Din condit iile la capete y(0) = y

(0) = 0, y(1) = y

(1) = 2 obt inem


sistemul
C
1
+C
3
= 0, C
1
+C
2
C
3
+C
4
= 0,
C
1
e +C
2
e +
C
3
e
+
C
4
e
= 2, C
1
e + 2C
2
e
C
3
e
= 2,
din care se determina constantele C
1
, C
2
, C
3
, C
4
.
c) L(x, y, y

, y

) = y
2
+ x
2
y

y
2
,
L
y
= 2y,
L
y

= x
2
,
L
y

= 2y

, iar
ecuat ia Euler-Lagrange devine
y
iv
y = x,
114 Probleme de calcul variat ional
cu solut ia generala y = C
1
e
x
+ C
2
e
x
+ C
3
cosx + C
4
sinx x, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
= const.
d) J(y) =

b
a
L(x, y(x), y

(x), y

(x), y

(x))dx, unde
L(x, y, y

, y

, y

) = y
2
+ 2y
2
+y
2
+ 12xy.

In acest caz ecuat ia Euler-Lagrange se scrie astfel


L
y

d
dx
(
L
y

)
+
d
2
dx
2
(
L
y

d
3
dx
3
(
L
y

)
= 0.
Cum
L
y
= 12x,
L
y

= 2y

,
L
y

= 4y

,
L
y

= 2y

ecuat ia Euler-Lagrange
devine
y
vi
2y
IV
+y

= 12x,
cu solut ia generala
y = C
1
e
x
+C
2
xe
x
+C
3
e
x
+C
4
xe
x
+C
5
x +C
6
,
C
1
, C
2
, C
3
, C
4
, C
5
, C
6
= const.
14. Sa se determine curba extremala a funct ionalei
J(x()) =

1
0
( x
1
(t)
2
+ 2x
2
(t) + x
2
(t)
2
)dt,
ce satisface condit iile x
1
(0) = 1, x
1
(1) = 2, x
2
(0) = 1, x
2
(1) = 0.
Solut ie. Aici L = x
2
1
+ 2x
2
+ x
2
2
,
L
x
1
= 0,
L
x
1
= 2 x
1
,
L
x
2
= 2,
L
x
2
= 2 x
2
si sistemul diferent ial Euler-Lagrange devine: x
1
= 0, x
2
= 1, de
unde x
1
(t) = C
1
t + C
2
, x
2
(t) =
t
2
2
+ C
3
t + C
4
. Punand condit iile la capete,
rezulta curba: x
1
(t) = t + 1; x
2
(t) =
1
2
(t
2
3t) + 1.
15. Aceeasi problema pentru
J(x
1
(), x
2
()) =


0
(2x
2
(t) 4x
2
1
(t) + x
2
1
(t) x
2
2
(t))dt,
cu condit iile x
1
(0) = 0, x
1
() = 0, x
2
(0) = 0 si x
2
() =
2
.
Solut ie. L = 2x
2
4x
2
1
+ x
2
1
x
2
2
,
L
x
1
= 8x
1
,
L
x
1
= 2 x
1
,
L
x
2
= 2,
L
x
2
= 2 x
2
si sistemul Euler-Lagrange este: 8x
1

d
dt
(2 x
1
) = 0, 2
CALCUL VARIAT IONAL 115
d
dt
(2 x
2
) = 0, adica x
1
+4x
1
= 0, x
2
+1 = 0. Gasim x
1
= C
1
cos 2t+C
2
sin 2t,
x
2
=
t
2
2
+C
3
t +C
4
. Rezulta C
1
= 0, C
2
nedeterminat, C
4
= 0 si C
3
=

2
.
Avem o innitate de extremale: x
1
= C
2
sin 2t, x
2
=
1
2
(t
2
+t).
16. Sa se determine curbele extremale, n R
2
, ale funct ionalei
J(y(), z()) =

b
a
(z
2
(x) y
2
(x) + 4y
2
(x) 2z(x))dx.
Solut ie. Aici L = z
2
y
2
+ 4y
2
2z si sistemul Euler-Lagrange este
L
y

d
dx
(
L
y

)
= 0,
L
z

d
dx
(
L
z

)
= 0.
Dar
L
y
= 8y,
L
y

= 2y

,
L
z
= 2 si
L
z

= 2z

deci y

+4y = 0, z

+z = 0.
Deducem y(x) = C
1
cos 2x +C
2
sin 2x, z(x) = C
3
cos x +C
4
sin x.
17. Sa se determine curbele extremale, n R
n
, ale funct ionalei
J(x
1
(), . . . , x
n
()) =

b
a
t
2
( x
2
1
(t) +. . . + x
2
n
(t) x
2
1
(t) . . . x
2
n
(t))dt.
Solut ie. Lagrangianul este L = t
2
( x
2
1
+. . . + x
2
n
x
2
1
. . . x
2
n
) deci
L
x
k
= 2t
2
x
k
,
L
x
k
= 2t
2
x
k
si sistemul Euler-Lagrange devine2t
2
x
k

d
dt
(2t
2
x
k
) = 0, 1 k n. Asadar,
t x
k
+ 2 x
k
+ tx
k
= 0. Notam tx
k
= y
k
si derivand n raport cu t, rezulta
x
k
+t x
k
= y
k
, 2 x
k
+t x
k
= y
k
si rezulta y
k
+y
k
= 0 deci y
k
= C
k1
cos t+C
k2
sin t,
1 k n.

In nal x
k
=
1
t
(C
k1
cos t +C
k2
sin t), 1 k n.
18. Sa se determine extremalele urmatoarelor funct ionale:
a) J(y, z) =

2
1
(y
2
+z
2
+z
2
)dx; y(1) = 1, z(1) = 0, y(2) = 2, z(2) = 1;
b) J(y, z) =

1
0
(a
2
+ y

)(b
2
+ z

)dx; a, b R, y(0) = z(0) = 2, y(1) =


z(1) = 3;
c) J(y, z) =

1
0
(y
2
+z
2
+2yz

+2y

z+12xy+12xz)dx; y(0) = 1, z(0) =


0, y(1) = 0, z(1) = 2;
116 Probleme de calcul variat ional
d) J(y, z) =

2
1
(x
2
y
2
+x
2
z
2
+2y
2
+6z
2
+2xy +2xz)dx; y(1) = 1, z(1) =
0, y(2) = 2(1 +
1
3
ln2), z(2) =
1
2
.
e) J(x, y, z) =

1
0
(ax
2
+by
2
+cz
2
+ (ax

+by

+cz

)(ax +by +cz))dt,


a, b, c R

; x(0) = y(0) = z(0) = 1, x(1) = y(1) = z(1) = 2;


Solut ie. a) Avem J(y, z) =

2
1
F(x, y(x), z(x), y

(x), z

(x))dx, unde
F(x, y, z, y

, z

) = y
2
+z
2
+z
2
.
Scriem sistemul Euler-Lagrange
L
y
=
d
dx
(
L
y

)
,
L
z
=
d
dx
(
L
z

)
.
Cum
L
y
= 0,
L
y

= 2y

,
L
z
= 2z,
L
z

= 2z

, sistemul Euler-Lagrange devine


0 = 2y

, 2z = 2z

,
cu solut ia generala y = C
1
x + C
2
, z = C
3
e
x
+ C
4
e
x
, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
R. Din
condit iile la capete gasim C
1
= 1, C
2
= 0, C
3
=
1
e
2
1
, C
4
=
e
2
e
2
1
si atunci
y = x, z =
1
e
2
1
(e
x
e
2x
).
b) L(x, y, z, y

, z

) = (a
2
+y

)(b
2
+z

),
L
y
= 0,
L
y

= b
2
+z

,
L
z
= 0,
L
z

=
a
2
+y

, iar sistemul Euler-Lagrange devine


0 = z

, 0 = y

,
cu solut ia generala y = C
1
x + C
2
, z = C
3
x + C
4
, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
R. Din
condit iile la capete gasim C
1
= 1, C
2
= 2, C
3
= 1, C
4
= 2, si atunci y =
x + 2, z = x + 2.
c) Sistemul Euler-Lagrange se reduce la
y

= 6x, z

= 6x,
care conduce la solut ia y = x
3
1, z = x
3
+x.
d)

In acest caz sistemul Euler-Lagrange conduce la
x
2
y

+ 2xy

2y = x, x
2
z

+ 2xz

6z = x,
si folosind schimbarea de variabila x = e
t
vom obt ine solut ia
y = x(1 +
1
3
lnx), z =
1
4
x(x 1).
CALCUL VARIAT IONAL 117
e)

In acest caz J(x, y, z) =

2
1
L(t, x(t), y(t), z(t), x

(t), y

(t), z

(t))dt, unde
L(t, x, y, z, x

, z

) = ax
2
+by
2
+cz
2
+ (ax

+by

+cz

)(ax +by +cz),


iar sistemul Euler-Lagrange, in acest caz, se scrie astfel
L
x
=
d
dt
(
L
x

)
,
L
y
=
d
dt
(
L
y

)
,
L
z
=
d
dt
(
L
z

)
.
Cum
L
x
= a(ax

+by

+cz

),
L
x

= 2ax

+a(ax +by +cz),


L
y
= b(ax

+by

+cz

),
L
y

= 2by

+b(ax +by +cz),


L
z
= c(ax

+by

+cz

),
L
z

= 2cz

+c(ax +by +cz),


sistemul Euler-Lagrange devine x

= y

= z

= 0, cu solut ia
x = C
1
t +C
2
, y = C
3
t +C
4
, z = C
5
t +C
6
, C
1
, C
2
, C
3
, C
4
, C
5
, C
6
R. Din
condit iile la capete x(0) = y(0) = z(0) = 1, x(1) = y(1) = z(1) = 2, gasim
C
1
= C
2
= C
3
= C
4
= C
5
= C
6
= 1, de unde deducem extremala funct ionalei:
x = t + 1, y = t + 1, z = t + 1.
19. Sa se determine curba plana nchisa care are o lungime data si
margineste un domeniu de arie maxima.
Solut ie. Avem de aat extremalele funct ionalei
J(x, y) =
1
2

ydx xdy =
1
2

t
1
t
0
(yx

xy

)dt
care satisfac condit ia

ds =

t
1
t
0

x
2
+y
2
dt = l,
unde x = x(t), y = y(t), t [t
0
, t
1
] sunt ecuat iile parametrice ale curbei nchise
(au loc evident x(t
0
) = x(t
1
), y(t
0
) = y(t
1
)). Consideram funct ionala J +G,
al carei lagrangean este
L(t, x, y, x

, y

) =
1
2
(yx

xy

) +

x
2
+y
2
.
Sistemul Euler-Lagrange
L
x
=
d
dt
(
L
x

)
,
L
y
=
d
dt
(
L
y

)
118 Probleme de calcul variat ional
se poate scrie sub forma
x

=
1
2
(c
1
y)

x
2
+y
2
, y

=
1
2
(c
2
+x)

x
2
+y
2
,
de unde rezulta
dy
dx
=
c
2
+x
c
1
y
. Extremalele vor cercurile
(x +c
2
)
2
+ (y c
1
)
2
= c
2
3
, de raza c
3
=
l
2
.
2 Extremale ale funct ionalelor integrale duble
20. Se cer suprafet ele extremale ale funct ionalei
J(z()) =

D
L(x, y, z, z
x
, z
y
)dxdy,
unde D R
2
este o mult ime masurabila marginita, cu frontiera o curbanchisa
jordaniana, iar L este o funct ie de clasa C
3
pe un deschis din R
5
(z
x

z
x
,
z
y

z
y
). Caz particular: L = z
2
x
+z
2
y
.
Solut ie. Ecuat ia Euler-Lagrange-Gauss este
L
z


x
(
L
z
x
)


y
(
L
z
y
)
= 0.

In cazul particular,
L
z
= 0,
L
z
x
= 2z
x
si
L
z
y
= 2z
y
deci extremalele cerute
sunt solut ii ale ecuat iei

x
(z
x
) +

y
(z
y
) = 0, adica

2
z
x
2
+

2
z
y
2
= 0 deci
funct iile armonice z = z(x, y) n

D
.
21. Aceeasi problema pentru
J(z()) =

D
(z
2
x
+z
2
y
+ 2z
x
z
y
)dxdy
si pentru
J(u()) =

V
(u
2
x
+u
2
y
+u
2
z
+ 6u)dxdydz.
Solut ie.

In primul caz, se obt ine

2
z
x
2
+

2
z
y
2
+2

2
z
xy
= 0.

In cazul secund,
rezulta u = 3.
CALCUL VARIAT IONAL 119
22. Sa se scrie ecuat ia Laplace

2
z
x
2
+

2
z
y
2
= 0 n coordonate polare,
folosind ecuat ia Euler-Lagrange.
Solut ie. Am vazut la problema 20 ca ecuat ia Laplace este tocmai ecuat ia
extremalelor funct ionalei
J(z()) =

D
(z
2
x
+z
2
y
)dxdy.
Trecand la coordonate polare x = r cos , y = r sin , avem
r
x
= cos ,
r
y
= sin ,

x
=
sin
r
,

y
=
cos
r
deci
J(z()) =

[
(
z
r
r
x
+z

x
)
2
+
(
z
r
r
y
+z

y
)
2
]
rdrd
=

(
rz
2
r
+
1
r
z
2

)
drd
si noua ecuat ie Euler-Lagrange-Gauss este
1
r
z

+rz
rr
+z
r
= 0.
23. Sa se scrie ecuat ia suprafet elor minimale.
Solut ie. Dintre toate suprafet ele S : z = f(x, y) cu (x, y) D si frontiera
lui D o curba nchisa jordaniana, care este proiect ia unei curbe nchise situate
pe S, se numeste suprafat a minimala cea pentru care aria
J(f()) =

1 +f
2
x
+f
2
y
dxdy
este minima. Ecuat ia Euler-Lagrange devine

f
x

1 +f
2
x
+f
2
y

+

y

f
y

1 +f
2
x
+f
2
y

= 0.
Aceasta ecuat ie cu derivate part iale nu poate rezolvata explicit decat n
cazuri speciale.
120 Probleme de calcul variat ional
Nota. O suprafat a minimala modeleaza un lm de sapun peste un
contur de sarma.
24 (a) Consideram spat iile Riemanniene (R
2
, h
11
= h
22
= 1, h
12
= h
21
=
0), (R, g = 1) si sistemul de EDP u
t
= u, u
x
= u. Construit i Lagrangianul
celor mai mici patrate si ecuat ia Euler-Lagrange corespunzatoare.
Solut ie. Acesta este un sistem complet integrabil cu solut ia u(t, x) = e
tx
.
Notand X
1
(u) = u, X
2
(u) = u, rezulta Lagrangianul
L =
1
2
(u
t
X
1
(u))
2
+
1
2
(u
x
X
2
(u))
2
si ecuat ia Euler-Lagrange
u
tt
+u
xx
= 2u.
Aceasta ecuat ie Poisson are cel put in doua solut ii: u(t, x) = e
tx
si u(t, x) =
e
t+x
.
(b) Consideram spat iul hiperbolic (R
2
, h
11
= 1, h
22
= 1, h
12
= h
21
= 0)
si spat iul Riemannian (R, g = 1). Sistemul de EDP u
t
= u
2
, u
x
= u nu
este complet integrabil. Construit i Lagrangianul celor mai mici patrate si
ecuat ia Euler-Lagrange corespunzatoare.
Solut ie. Notand X
1
(u) = u
2
, X
2
(u) = u, rezulta Lagrangianul
L =
1
2
(u
t
X
1
(u))
2

1
2
(u
x
X
2
(u))
2
si ecuat ia Euler-Lagrange
u
tt
u
xx
= u(2u
2
1).
Aceasta ecuat ie admite solut iile de tip unda solitara
u(t, x) = sech(xcosh +t sinh )
parametrizate dupa R.
(c) Consideram spat iul hiperbolic (R
2
, h
11
= h
22
= 0, h
12
= h
21
= 1) si
spat iul Riemannian (R, g = 1). Sistemul de EDP u
t
= 2sin
u
2
, u
x
= 2sin
u
2
este complet integrabil daca si numai daca funct ia u este solut ia ecuat iei sine-
Gordon u
tx
= sin u. Notand X
1
(u) = 2sin
u
2
, X
2
(u) = 2sin
u
2
, rezulta La-
grangianul
L = (u
t
X
1
(u))(u
x
X
2
(u))
si ecuat ia Euler-Lagrange este chiar ecuat ia sine-Gordon.
CALCUL VARIAT IONAL 121
25. Sa se determine extremalele funct ionalelor
a) J(u()) =

D
[(
u
x
)
2
9(
u
y
)
2
]dxdy, unde D R
2
este un domeniu
simplu conex si marginit.
b) J(u()) =

D
[(
u
x
)
2
4(
u
y
)
2
64(2x+y)u]dxdy, unde D R
2
este un
simplu conex si marginit.
c) J(u()) =

D
[(
u
x
)
2
16x
2
(
u
y
)
2
]dxdy, unde D R
2
este un domeniu
simplu conex si marginit.
d) J(u()) =

D
[(
u
x
)
2
+ (
u
y
)
2
2
u
x
u
y
]dxdy, unde D R
2
este un
domeniu simplu conex si marginit.
Solut ie. a) J(u()) =

D
L(x, y, u, u
x
, u
y
)dxdy, unde
L(x, y, u, u
x
, u
y
) = (
u
x
)
2
9(
u
y
)
2
.
Ecuat ia Euler-Lagrange-Gauss se scrie astfel
L
u


x
(
L
u
x
)


y
(
L
u
y
)
= 0.
Cum
L
u
= 0,
L
u
x
= 2u
x
,
L
u
y
= 18u
y
, ecuat ia Euler-Lagrange-Gauss devine
u
xx
18u
yy
= 0.
Am ajuns astfel la o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea. Efectuam
schimbarea de variabile s = 3x +y, t = 3x y, de unde rezulta x =
1
6
(s +t),
y =
1
2
(s t). Fie
u(s, t) = u
(
1
6
(s +t) ,
1
2
(s t)
)
,
deci u(3x+y, 3xy) = u(x, y). Astfel, ecuat ia Euler-Lagrange-Gauss se reduce
la
2
u/st = 0, de unde u(s, t) = f (t) +g (s), cu f, g C
2
(R) si atunci
u(x, y) = f (3x y) +g (3x +y) .
122 Probleme de calcul variat ional
b) J(u()) =

D
L(x, y, u, u
x
, u
y
)dxdy, unde
L(x, y, u, u
x
, u
y
) = (
u
x
)
2
4(
u
y
)
2
64(2x +y)u.
Cum
L
u
= 64(2x + y),
L
u
x
= 2u
x
,
L
u
y
= 8u
y
, ecuat ia Euler-Lagrange-
Gauss conduce la
u
xx
+ 4u
yy
= 16(2x +y).
Efectuand schimbarea de variabile s = y + 2x, t = y 2x si urmand calculele
ca la exercit iul anterior vom obt ine u(x, y) = f(y + 2x) + g(y 2x) + (y +
2x)
2
+ (y 2x)
2
, cu f, g C
2
(R).
c) J(u()) =

D
L(x, y, u, u
x
, u
y
)dxdy, unde
L(x, y, u, u
x
, u
y
) = (
u
x
)
2
16x
2
(
u
y
)
2
.
Cum
L
u
= 0,
L
u
x
= 2u
x
,
L
u
y
= 32x
2
u
y
, ecuat ia Euler-Lagrange-Gauss
devine
u
xx
16x
2
u
yy
= 0,
cu solut ia u(x, y) = xf(y + 2x
2
) +g(y 2x
2
), unde f, g C
2
(R).
d) J(u()) =

D
L(x, y, u, u
x
, u
y
)dxdy, unde
L(x, y, u, u
x
, u
y
) = (
u
x
)
2
+ (
u
y
)
2
2
u
x
u
y
.
Cum
L
u
= 0,
L
u
x
= 2u
x
2u
y
,
L
u
y
= 2u
y
2u
x
, ecuat ia Euler-Lagrange-
Gauss este
u
xx
+u
yy
2u
xy
= 0,
cu solut ia u(x, y) = xf(x +y) +g(x +y), unde f, g C
2
(R).
3 Optimizarea unei funct ionale integrala simpla
condit ionata de restrict ii izoperimetrice
26. Sa se determine extremalele funct ionalei
J
0
(x()) =

1
0
x(t)
2
dt
CALCUL VARIAT IONAL 123
cu legatura

1
0
x(t)dt = 3, x(0) = 1 si x(1) = 6.
Solut ie. Consideram Lagrangianul L = x(t)
2
+

x(t) si calculam
L
x
=

,
L
x
= 2 x. Scriem ecuat ia Euler-Lagrange:


d
dt
(2 x) = 0, deci
2 x

= 0,cu = 0. Notand k =

2
, rezulta x = k, deci x = kt + C
1
si
x = k
t
2
2
+C
1
t +C
2
. Cum x(0) = 1, gasim C
2
= 1; apoi
k
2
+C
1
+C
2
= 6, deci
C
1
= 5
k
2
si x(t) = k
t
2
2
+
(
5
k
2
)
t + 1. Constanta k se determina din
condit ia

1
0
x(t)dt = 3. Rezulta k = 6 si x(t) = 3t
2
+ 2t + 1.
27. Aceeasi problema pentru funct ionala
J
0
(x()) =


0
x(t)
2
dt,
cu legatura


0
x(t)
2
dt = 1, x(0) = 0, x() = 0.
Solut ie. Consideram L = x
2
+

x
2
si ecuat ia Euler-Lagrange este 2

x
d
dt
(2 x) = 0, adica x

x = 0. Cum = 0 (caci x = 0 nu este solut ie


acceptabila), notam k =

si deducem x kx = 0. daca k > 0, rezulta


x(t) = C
1
e
t

k
+ C
2
e
t

k
. Cum x(0) = C
1
+ C
2
= 0 si x() = C
1
e

k
+
C
2
e

k
= 0, rezulta C
1
= C
2
= 0 deci x 0, exclus. Daca k = 0, atunci
x(t) = C
1
t + C
2
si din condit iile x(0) = 0, x() = 0, rezulta din nou x 0.
Ramane k < 0 deci x(t) = C
1
cos(t

k) +C
2
sin(t

k). Dar x(0) = C


1
= 0
deci x(t) = C
2
sin(t

k) si cum x() = 0, rezulta C


2
sin(

k) = 0. Cum
C
2
= 0 (caci altminteri, din nou ar rezulta x 0), se obt ine sin

k = 0,
de unde

k = l si k = l
2
, l = 0. Asadar, x(t) = C
2
sin lt cu l
{1, 2, 3, . . .}. Constanta C
2
se determina din condit iile


0
x(t)
2
dt = 1; se
obt ine C
2
=

. Extremalele se aa printre curbele x(t) =

sin lt cu
l = 1, 2, 3, . . .
28. Se cer extremalele funct ionalei
J(y(), z()) =

1
0
(y
2
(x) +z
2
(x) 4xz

(x) 4z(x))dx,
124 Probleme de calcul variat ional
cu condit iile

1
0
(y
2
(x) xy

(x) z
2
(x))dx = 2, y(0) = 0, z(0) = 0, y(1) = 1, z(1) = 1.
Solut ie. Lagrangianul este
L = y
2
+z
2
4xz

4z +(y
2
xy

z
2
)
si sistemul Euler-Lagrange devine
0
d
dx
(2y

+ 2y

x) = 0, 4
d
dx
(2z

4x 2z

) = 0.
Evident = 1 si rezulta y =
x
2
4( + 1)
+ C
1
x + C
4
, z =
C
2
1
x + C
3
. Cum
y(0) = 0, z(0) = 0, gasim C
4
= 0, C
3
= 0. Apoi y(1) = 1, z(1) si se aa
C
1
, C
2
.

In nal, valorile (sau valoarea) lui se determina din condit ia

1
0
(y
2
xy

z
2
)dx = 2.
29. (Problema Didonei) Fie A(a, 0), B(a, 0), cu a > 0, doua puncte
xate. Dintre toate funct iile f : [a, a] R, f 0, de clasa C
2
, astfel ncat
f(a) = 0, f(a) = 0, sa se determine cea pentru care lungimea gracului este
l (data l > 2a) si aria dintre gracul lui f si axa Ox este maxima.
Solut ie. Asadar, determinam y = f(x) pentru care J(y()) =

a
a
y(x)dx
este maxima, cu legaturile

a
a

1 +y
2
dx = l, y(a) = 0, y(a) = 0. Con-
sideram Lagrangianul L = y +

1 +y
2
si scriem ecuat ia Euler-Lagrange:
1
d
dx
(
y

1 +y
2
)
= 0, deci x
y

1 +y
2
= C, constant. Punem y

= tg t.
Deducem x = C +sin t. Apoi dy = y

dx = tg t cos tdt = sin dt, de unde


y = C

cos t. Se obt ine astfel familia de cercuri (x C)


2
+(y C

)
2
=
2
.
Punand condit iile y(a) = 0, y(a) = 0, rezulta (a C)
2
+ C
2
=
2
,
(aC)
2
+C
2
=
2
, de unde C = 0 si a
2
+C
2
=
2
. Apoi (y C

)
2
=
2
x
2
,
y C

2
+x
2
; rezulta y

=
x

2
x
2
, 1 + y
2
=

2

2
x
2
si din
condit iile

a
a
||

2
x
2
= l, gasim 2|| arcsin
a

= l. Se obt ine solut ia


0
deci
C

si se precizeaza cercul-solut ie.


CALCUL VARIAT IONAL 125
30. Sa se determine pozit ia de echilibru a unui r greu, omogen, inexten-
sibil, sub act iunea gravitat iei.
Solut ie. Reformulam matematic problema. Fie A(a, y
0
), B(b, y
1
) cu a < b
capetele rului. Dintre toate curbele y = y(x) de clasa C
2
care unesc A, B si
au lungimea data, trebuie determinata cea pentru care ordonata centrului de
masa este minima. Asadar, punem condit ia ca funct ionala

b
a
y

1 +y
2
dx sa
e minima, cu condit iile

b
a

1 +y
2
dx = l, y(a) = y
0
si y(b) = y
1
. Aplicand
teorema 3, se considera Lagrangianul L = y

1 +y
2
+

1 +y
2
. Acesta nu
depinde explicit de x si putem folosi integrala prima a energiei Ly

L
y

= C.
Asadar,
y

1 +y
2
+

1 +y
2
y

(
yy

1 +y
2
+
y

1 +y
2
)
= C
si dupa calcule, rezulta y+ = C

1 +y
2
. Punemy

= sht deci y = +Ccht


deci dx =
dy
y

=
Csh tdt
sh t
= Cdt. Asadar, x = Ct + C
1
, y = + Cch t. Se
obt ine o familie de curbe-lant isor y = + Cch
x C
1
C
. Valorile lui C, C
1
si
se determina din condit iile y(a) = y
0
, y(b) = y
1
si

b
a

1 +y
2
dx = l.
31. (Problema lui Kelvin) Pe planul xOy xam o distribut ie de particule
avand o densitate continua (x, y). Pe o curba (C), de clasa C
2
pe port iuni,
se xeaza doua puncte A, B si se pune problema ca dintre toate curbele care
unesc A si B si au lungimea l data, sa se determine curba care mpreuna cu
arcul

AB al curbei (C) formeaza o regiune D de arie maxima.
Solut ie. Fie P(x, y) o funct ie de clasa C
1
astfel ncat
P
x
= . Atunci

D
dxdy =

D
P
x
dxdy =

C
P(x, y)dy.
Integrala K =

AB
P(x, y)dy este o constanta. Consideram o parametrizare
x = x(t), y = y(t), t [a, b] pentru arcul . Atunci

D
dxdy =

b
a
P(x(t), y(t)) y(t)dt +K
126 Probleme de calcul variat ional
si problema lui Kelvin revine la a determina maximul funct ionalei
J(x, y) =

b
a
P(x, y) y(t)dt,
cu condit ia

b
a

x
2
+ y
2
dt = l. Se considera Lagrangianul L = P y+

x
2
+ y
2
.
Sistemul Euler-Lagrange
L
x

d
dt
(
L
x
)
= 0,
L
y

d
dt
(
L
y
)
= 0
devine

d
dt
(
x

x
2
+ y
2
)
= 0,
d
dt
(
P +
y

x
2
+ y
2
)
= 0,
de unde
x

x
2
+ y
2
= C
1
, P +
y

x
2
+ y
2
= C
2
.
Notand cu s abscisa curbilinie, rezulta ds =

x
2
+ y
2
dt, deci
dx
ds
= C
1
,
P(x, y) +
dy
ds
= C
2
. Rezulta x = C
1
s +C
3
etc. Daca este constanta, atunci
P = x = (C
1
s+C
3
) si rezulta y = y(s), adica ecuat iile naturale ale curbei
.
4 Condit ii suciente de extrem
32. Toate ecuat iile Euler-Lagrange considerate pana acum reprezinta condit ii
necesare de extrem. Cunoastet i condit ii suciente?
Raspuns. Exista mai multe condit ii suciente-Legendre, Weierstrass, etc.
Pentru funct ionala J(y()) =

b
a
f(x, y, y

)dx, cu condit iile y(a) = y


0
, y(b) =
y
1
, daca

2
f
y
2
> 0 pentru orice x [a, b] n lungul unei extremale, atunci
solut ia ecuat iei Euler-Lagrange este un punct de minim. Aceasta este condit ia
Legendre-Jacobi. De exemplu, pentru J(y) =

2
0
(y
4
+ y
2
)dx cu y(0) = 1,
y(2) = 7, extremalele sunt y = C
1
x+C
2
deci y = 3x+1. Dar
f
y

= 4y
3
+2y

CALCUL VARIAT IONAL 127


si

2
f
y
2
= 12y
2
+ 2 > 0; ca atare, y = 3x + 1 este functia care da minimul
funct ionalei.
33. a) Folosind condit ia Lagrange, sa se determine extremalele pentru
J(y()) =

1
0
(y
2
+y
2
y

)dx; y(0) = 0, y(1) = 2.


b) Aceeasi problema pentru
J(y()) =

2
1
(x
2
y
2
+ 12y
2
)dx; y(1) = 0, y(2) =
127
16
.
Solut ie. a) Folosim integrala prima a energiei: y
2
+y
2
y

(2y

+y
2
) = C;
rezulta y

= C deci y = Cx +C
1
. Punand condit iile la capete, rezulta y = 2x.
Apoi
f
y

= 2y

+y
2
si

2
f
y
2
= 2 > 0 deci se ndeplineste condit ia lui Legendre.
Ca atare, y = 2x este un punct de minim.
b) L = x
2
y
2
+12y
2
;
L
y
= 24y,
L
y

= 2x
2
y

si ecuat ia Euler-Lagrange
devine 24y
d
dx
(2x
2
y

) = 0, adica x
2
y

+ 2xy

12y = 0. Cautam solut ii de


forma y = x
r
si rezulta r(r1)+2r12 = 0 deci r
1
= 3, r
2
= 4. Extremalele
posibile sunt y = C
1
x
3
+ C
2
x
4
. Cum y(1) = 0, rezulta C
2
= C
1
deci
y = C
1
(x
3
x
4
). Apoi y(2) =
127
16
deci C
1
= 1, C
2
= 1 deci y = x
3
x
4
.
Condit ia Legendre este ndeplinita deci am obt inut un punct de minim.
5 Metoda Ritz
34. Ce stit i despre metoda Ritz si despre metoda variat ionala?
Raspuns. Pentru determinarea, cu aproximat ie, a extremalelor unei fun-
ct ionale J(y()), se aleg n mod convenabil funct ii liniar independente

1
(x), . . . ,
n
(x),
sugerate de condit iile la capete sau de natura problemei. Se cauta solut ia y(x)
din spat iul liniar generat de
k
(x), adica y(x) =
n

k=1
c
k

k
(x) si J(y(x)) =
F(C
1
, . . . , C
n
). Se pun condit iile necesare de extrem:
F
C
1
= 0, . . . ,
F
C
n
= 0,
128 Probleme de calcul variat ional
de unde se determina C
1
, . . . , C
n
si solut ia problemei. Aceasta este esent a
metodei Ritz. Metoda variat ionala se aplica unor ecuat ii diferent iale sau cu
derivate part iale, care trebuie identicate ca ecuat ii Euler-Lagrange asociate
unor funct ionale, carora li se aplica apoi metoda Ritz.
35. Sa se determine extremalele pentru
J(y()) =

1
0
(y
2
+y

)dx; y(0) = 0, y(1) = 1,


folosind metoda Ritz (alegand
1
(x) = 2x
2
x,
2
(x) = x
2
). Comparat i cu
ecuat ia Euler-Lagrange.
Solut ie. Pornim cu y = c
1
(2x
2
x) +c
2
x
2
;
J(y()) =

1
0
[(4c
1
x c
1
+ 2c
2
x)
2
+ (4c
1
x c
1
+ 2c
2
x)]dx.
Dupa calcule,
J(y()) =
7c
2
1
3
+
10c
1
c
2
3
+
4c
2
2
3
+c
1
+c
2
= F(c
1
, c
2
).
Se pun condit iile
F
c
1
= 0,
F
c
2
= 0 etc. Aplicand integrala prima a energiei
totale, rezulta y

(2y

+1) = C deci y

= C, y = Cx+C
1
si solut ia este y = x.
36. Sa se determine, folosind metoda Ritz, solut ia ecuat iei

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= xy
n discul D : x
2
+y
2
1, nula pe frontiera.
Solut ie. Consideram funct ionala
J(u()) =

D
(u
2
x
+u
2
y
+ 2xyu)dxdy.
Ecuat ia Euler-Lagrange pentru J este tocmai ecuat ia data. Alegem
1
=
x
2
+ y
2
1,
2
= (x
2
+ y
2
1)
2
si
3
= ln(2 x
2
y
2
). Cautam solut ia
u(x, y) ca o combinat ie liniara u = c
1

1
+ c
2

2
+ c
3

3
si dupa calcul efectiv,
J(u) = F(c
1
, c
2
, c
3
). Se pun condit iile necesare
F
c
1
= 0,
F
c
2
= 0,
F
c
3
= 0; se
determina c
1
, c
2
, c
3
si apoi u.
Metodele variat ionale aplicaten practica necesita utilizarea compute-relor.
CALCUL VARIAT IONAL 129
6 Probleme Sturm-Liouville
37. Solut iile ecuat iei Sturm-Liouville

d
dx
(p(x) y

) +q(x)y = r(x)
pe un interval [a, b] cuprind extremalele funct ionalei
J(y()) =

b
a
(py
2
(x) +qy
2
(x) 2ry(x)) dx.
Sa se rezolve, folosind metoda variat ionala, ecuat ia diferent iala xy

+y

x
2
y =
0, cu condit iile y(0) = 0, y(1) = 0.
Solut ie. Ecuat ia Sturm-Liouville este tocmai ecuat ia Euler-Lagrange pen-
tru J(y). Luand p(x) = x, q = x
2
, r = 0, problema din enunt revine la de-
terminarea extremalelor funct ionalei J(y) =

1
0
(xy
2
+x
2
y
2
)dx. Se considera
funct iile liniar independente
1
(x) = x(1 x) si
2
(x) = x
2
(1 x) si solut ia
cautata este y = C
1

1
+C
2

2
. Atunci J(y) = F(C
1
, C
2
) etc.
7 Geodezice
38. Stit i cum se determina geodezicele unei suprafet e? Care sunt geodezicele:
a) unui plan; b) unui cilindru circular drept; c) unei sfere?
Solut ie. Daca S : r = r(u, v) este o suprafat a data parametric si daca
: u = u(t), v = v(t) este o curba situata pe S unind punctele pentru t = a,
t = b (neunica !), geodezicele sunt extremale ale funct ionalei-distant a
J(u(), v()) =

b
a

E u
2
+ 2F u v +G v
2
dt,
unde E = r
u
r
v
, F = r
u
r
v
, G = r
v
r
v
.
a) Consideram planul z = 0. Atunci r = x +y deci r
x
=, r
y
=, E = 1,
F = 0,G = 1 deci
J(x(), y()) =

b
a

x(t)
2
+ y(t)
2
dt.
Sistemul Euler-Lagrange devine
x

x
2
+ y
2
= c
1
,
y

x
2
+ y
2
= c
2
deci
dx
ds
= c
1
,
dy
ds
= c
2
(s = arcul), de unde x = C
1
s+A, y = C
2
s+B si eliminand parametrul
130 Probleme de calcul variat ional
s, recunoastem ecuat ia ecuat ia unei drepte din planul xOy. Deci geodezicele
unui plan sunt dreptele situate pe plan.
b) Daca S : x
2
+y
2
= R
2
, punem x = Rcos u, y = Rsin u, z = v deci
r = Rcos u +Rsin u +v

k; r
u
= Rsin ur +Rcos u,
r
v
=

k deci E = R
2
, F = 0, G = 1. Funct ionala-distant a este
J(u(t), v(t)) =

b
a

R
2
u
2
+ v
2
dt
etc. Geodezicele sunt e dreptele verticale, e elicele cilindrice (situate pe
cilindru).
Daca S : x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, consideram parametrizarea x = Rcos usin v,
y = Rsin usin v, z = Rcos v; rezulta E = R
2
sin
2
v, F = 0, G = R
2
deci
J(u(), v()) = R

b
a

sin
2
v u
2
+ v
2
dt
etc. Se poate arata ca geodezicele sunt tocmai arce de cercuri mari (intersect iile
sferei cu plane care trec prin origine).
8 Control optimal
39. O particula n miscare rectilinie se aa la momentul t n punctul x(t);
presupunem ca x(t) = u, u [1, 1]. Sa se determine comanda u care aduce
particula n timp minim n origine (adica n pozit ia x = 0).
Solut ie. Notand x
1
= x, ecuat ia de miscare a particulei este echivalenta
cu sistemul diferent ial x
1
= x
2
, x
2
= u. Ecuat ia Bellman corespunzatoare este
inf
u[1,1]
(
T
x
1
x
2
+
T
x
2
u
)
= 1.
Marginea inferioara respectiv este atinsa pentru u = 1 (daca
T
x
2
> 0) si
u = 1 (daca
T
x
2
< 0). Asadar, comanda optimala ia n mod necesar valorile
u = 1 sau 1.
40. Se considera sistemul diferent ial x
1
= x
2
+u
1
, x
2
= u
2
cu doi parametri
de comanda u
1
, u
2
satisfacand condit iile u
1
, u
2
(A, A). Sa se determine
CALCUL VARIAT IONAL 131
comenzile optime care fac ca sistemul sa treaca n timp minim dintr-o stare
(a, b) la momentul t = 0 n starea (0,0).
Solut ie. Fie H = p
1
(x
2
+ u
1
) + p
2
u
2
, unde p
1
=
H
x
1
= 0 si p
2
=

H
x
2
= p
1
. Atunci p
1
= C si p
2
= Ct + D cu C, D constante arbitare.
Valorile cerute pentru u
1
, u
2
sunt cele care fac maxima expresia
Cu
1
+ (Ct +D)u
2
,
cu condit iile A < u
1
< A si A < u
2
< A.
Bibliograe
[1] H. Cartan, Calcul dierentiel et formes dierentielles, Hermann, 1967.
[2] I. M. Ghelfard, S. V. Fomin, Calcul variat ional (limba rusa), Izd. Fiz-
Mat., 1961.
[3] M. Krasnov, G. I. Makarenko, A. I. Kiselev, Problems and exercices in
the calculus of variations, Ed. Mir, 1975.
[4] V. Olariu, T. Stanasila, Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale; prob-
leme, Ed. Tehnica, 1982.
[5] I. Gh. Sabac, P. Cocarlan, O. Stanasila, A. Topala, Matematici speciale
II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Ed.
Tehnica, 1980.
INDEX
baloane de sapun 48
brachistochrona 39, 40
camp central de fort e 55
camp electromagnetic 74
camp gravito-vortex 72
camp giroscopic de fort e 74
cicloide 40, 101
coarda vibranta 58
condit ii de transversalitate 10, 20
condit ii Dirichlet 20, 23, 61
condit ii naturale 9, 19, 20
condit ii Neumann 20, 23, 61
condit ii Robin 61
conservarea energiei 55
conservarea momentului liniar 52
conservarea momentului unghiular 53
control optimal 130
deformat ii si tensiuni 89
diferent iala 1
derivata 1
dinamica geometrica 73, 76, 77, 81-83
dinamica Lagrangiana unitemporala 26, 27
dinamica Lagrangiana multi-temporala 28, 35
ecuat ii de echilibru Cauchy 90
ecuat ia diferent iala Jacobi 25
ecuat ia Euler-Lagrange 9
ecuat ia Euler - Ostrogradski 12
ecuat ia Schrodinger 64
ecuat ia sine-Gordon 121
133
ecuat ia undelor 59, 63
energia potent iala 41, 87
extremale 9, 11, 27, 29, 105
fort e de suprafat a 87
fot e volumice 87
franghii, lant uri, cabluri 41, 95, 125
funct ionala 2, 4, 7
geodezice 129
grinda ncastrata 49
identitatea lui Lagrange 25
Lagrangianul funct ionalei 2
lant isor 42
legea Hooke 94
Legea Lorentz universala 75
Legea Newton 51
lema fundamentala 6
levitat ie magnetica 67
metoda Ritz 127
membrana vibranta 61
microstructura evolutiva 50
minim, maxim, puncte de extrem 5, 19, 20, 21, 22
pendule 42-48
potent iale electromagnetice 78-81
principiul Hamilton 51, 58
probleme Sturm-Liouville 25, 129
punct critic 6, 27, 31, 59, 62
restrict ii izoperimetrice 123
senzori 69
spat iu dual 6
suprafet e extremale 12
suprafet e minimale 119
134
testul de invexitate 27, 30, 35
testul Legendre-Jacobi 16, 23, 40, 42, 49, 127
variat ia ntaia 6
variat ia a doua 13
vant 81, 82
135