-Metamorfozele lui Ovidiu-

"Metamorfozele" constituie un amplu poem epic, o

"istorie" mitologica a genezei lumii, a metamorfozei fiintelor
si lucrurilor. Prima metamorfoza cuprinde explicatia genezei
si se resimte de influenta lui Hesiod, Lucretius si a filozofilor
materialisti greci.
Ovidiu prezinta aproape 250 de legende ce ilustreaza
metamorfoze. !iar in primele versuri din "Metamorfoze",
Metamorp!oses, poetul cere zeilor sa"l a#ute sa infatiseze
cum au luat corpurile forme noi in timpurile in care traieste
el. $e fapt, el deruleaza transformarile petrecute in cosmos
sau suferite de persona#e legendare ori istoriece, de la
inceputurile lumii pana la apoteoza lui aesar.
Prin "metamorfoza" Ovidiu intelege si devenire si
evolutie. %otul se transforma in natura, cele patru elemente
care"si urmeaza ciclul vesnic, timpul datorita sc!im&arii
anotimpurilor si varstei oamenilor, mediul geografic, destinul
popoarelor.
Ovidiu incepe, in cartea intai, prin evocarea destramarii
!aosului initial'" Mai intai de mari, de uscat si de &olta
cereasca( )irea la fel peste tot arata si numita fu
Haos(*einc!ipuite se"aflau si fara rost, gramadite de"a
valma" si prin formarea unei lumi din cele patru elemente'"
um se gaseau la un loc si pamantul, si aer, si mare(
)ier&erii capat i"a pus zeitatea", prin succesiunea celor patru
varste ale omenirii' "varsta de aur, de argint, de arama, de
fier" si potopul initial'" +pele toate sor&ind le"aduce cu !rana
la nouri."
Poetul nareaza legende referitoarea la transformarea
zeilor in animale, precum cea a lui Lupiterin"%aur pentru a o
rapi pe ,uropa, dar si a oamenilor in fiinte necuvantatoare,
in flori, in ar&ori, stanci, rauri, astre, a animalelor in
constelatii. +ceste legende, de felurite dimensiuni, care
penduleaza intre cateva versuri si sute de sti!uri, se
conexeaza intre ele prin diverse artificii.
Ovidiu inglo&eaza, in epopeea sa si numeroase povesti
de dragoste, printre care se distinge emotionanta, casta
legenda a dragostei dintre P!ilemon si -aucis "o evlavioasa
femeie, -aucis, &atrana, (.i P!ilemon, tot de"o seama cu ea,
se unisera"odata(/n tinerestii lor ani" care se iu&eau si
primeau oaspeti c!iar pe zei " Peste saltea ei astern un covor
ce"l puneau sar&atoarea,($ar covor ieftin si vec!i de divanul
de salcie vrednic.(0eii se culca pe el". a recompensa, fura
intre&ati '"-atran, iu&itor de dreptate,(.i tu prea vrednica
soata de dreptul tau sot, sa ne spuneti( are"s a1 voastre
dorinti2" , ei afirmand ca nu doresc decat sa moara
impreuna, si sa traiasca viata vesnica amandoi, pazind
portile templului zeilor'" sa pazim templul vostru va cerem (
)ie"ne dat sa murim de o data"amandoi"3 sunt, in cele din
urma transformati in copaci.
/nsa, ideea principala a ansam&lului de epopei si versuri
este tocmai introspectia, intoarcerea spre suflet si
alimentarea acestuia cu o&iective importante, purificatoare,
precum arta. Moartea are drepturi doar asupra trupului
sovaielnic, sufletul continuand al sau drum, peste inaltul
vazdu!...
,P/LO4