Sunteți pe pagina 1din 1

Alaturi de Platon si Socrate, Aristotel (384 - 322 i.Hr.) s-a numarat printre cei mai importanti filosofi ai Antichitatii.

Aristotel s-a nascut la Stagira, in Macedonia. La varsta de 17 ani, a plecat la Atena pentru a studia la Academia lui
Platon. Dupa moartea lui Platon, Aristotel pleaca la Assos si mai apoi la Pella, capitala Macedoniei, pentru a
deveni invatatorul tanarului Alexandru cel Mare. Dupa ce Alexandru Macedon ajunge la tron, Aristotel se intoarce
la Atena si aici pune bazele propriei sale scoli de filosofie. Aristotel s-a bucurat mai tarziu de faima pentru ca
notitele pe care si le facea pentru cursuri s-au pastrat aproape in totalitate. Mai tarziu diversi editori le-au strans
si le-au clasat pe diferite criterii, tiparindu-le. Aceste notite se refera la aspecte si doAmenii dintre cele mai
diverse, incepand cu logica, astronomia si meteorologia si terminand cu biologia si zoologia. In conceptia lui
Aristotel Pamantul era centrul imobil al Universului si era alcatuit din patru elemente: pamant, aer, foc si apa.
Pentru a putea explica miscarea stelelor in Univers, el a introdus un al cincelea element, numit aither (eterul) si a
sustinut ca obiectele grele cadeau mult mai repede in comAparatie cu cele usoare (lucru usor de demonstrat,
daca erau lasate sa cada in acelasi moment o piatra si o pana). Pentru Aristotel corpul si sufletul constituiau un
tot, el afiramand ca sufletul nu poate exista independent de corp. Bazele gandirii erau constituite in conceptia sa
de fenomenele percepute cu ajutorul simturilor. Dupa ce a scris numeroase lucrari de etica, Aristotel s-a aplecat si
asupra metafizicii, amplasand zeitatea suprema la inceputul tuturor lucrurilor, aratand ca aceasta este `Cea care a
pus pentru prima data totul in miscare`. Lucrarile lui Aristotel s-au pierdut aproape cu desavarsire in Europa, o
data cu destramarea Imperiului Roman. Gratie invaAtatilor arabi care salvasera lucrarile respective si le
tradusesera, aceste lucrari au fost cunoscute in Evul Mediu, mai exact in sec. al XIII-lea. Toma din Aquino (1225 -
1274) a incercat sa faca o legatura intre invataturile lui Aristotel si filosofia crestina prin intermediul scolasticii si
foarte curand s-a ajuns la concluzia ca invataturile lui Aristotel trebuie luate ca atare, fara a se incerca modificarea
lor. Acesta este motivul pentru care nu au fost intreprinse nici un fel de cercetari de natura stiintifica, deoarece se
credea ca prin referire la invataturile lui Aristotel se poate raspunde la absolut toate intrebarile ce pot fi
formulate. Fara indoiala ca Aristotel a facut descoperiri importante a caror valabilitate a fost recunoscuta chiar si
in sec. al XX-lea. Despre invatatii timpului sau, Charles Robert Darwin (1809 - 1882) afirma ca sunt `doar niste elevi
de scoala, in comparatie cu Aristotel`.