Intrun moment de singuratate dumnezeu decide zamislirea finite dupa chipul si asemanarea

sa.
Oamenii sint facuti din borangic argint sau promoroaca sau intron chip mai putin fericit din
praf si nitelus scuipat, aluat care ii da viata lui adam. dar care din pricina aluatului
gresit, a iesit putin cam somnoros si cam trandav, apoi rupandu-i o coasta a creeat-o
si pe Eva pentru ca acesta sa nu se simta singur.
In a treia poezie din tablouri biblice, Porunca, raiul devine un spatiu privilegiat in care copii
sint lipsiti de rastringeri : "Totul era de gluma si de joaca/Si
asteptai doar pomii sa se coacaca"
porunca devina reprezinta limita aciunilor copilaresti, dar din pricina ispitei eva
maninca din fructul interzis la indrumarea sarpelui. Prin pasarea vinei de la adam la
eva si de la eva la sarpe ~Adam pe Eva lui o a parat/Eva pe sarpe care s-a tarat/Nici
unul n-a voit s-aleaga/Sa-
si ia asupra-si vina lui intraga"
ciclul celor cinci poezii este incheeat cu poezia Pedeapsa , care consta in izgonirea
personajelor din paradis.
In concluzie, Arghezi se joaca prezentant faptele din Biblie, avand in toate cele trei
poezii un limbaj si aspect ludic
pe un ton glumet, pentru intelegerea mai usoara a acesteia de catre cititor.