1

1








Cursul nr 1
COCI GRAMM POZITIVI
FAMILIA MICROCOCCACEAE

FAMILIA MICROCOCCACEAE

Genul
Micrococcus
Genul
Stomatococcus
Genul
Dermacoccus
Genul
Kocuria
Genul
Kytococcus
Genul
Nesterenkonia

Genul
Planococcus
Genul
Staphylococcus

FAMILIA STAPHILOCCACEAE
GENUL STAPHILOCOCCUS



1.Taxonomie
n prezent Genul Staphylococcus a fost a fost ndeprtat din Familia
Micrococcaceae la fel ca i Genul Planococcus, considerndu-se mai apropiai
de gruparea Streptococcus Lactobacillus Bacillus, folosindu-se ca
argumente:
- peretele celular cu o compoziie diferit,
- deosebirle imunologice ale catalazelor,
- coninut diferite al bazelor ADN,
- spectrul de sensibilitate la antibiotice diferit.


2. Definiie.
Coci Gramm pozitivi, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,5 - 1, aerobi, facultativ anaerobi,
imobili, nesporulai, catalazo - pozitivi.
Puin pretenioi, se cultiv pe medii obinuite i tolereaz concentraii ntre 5%-15%
NaCl, unele specii fiind halofile.


Genul Staphylococcus cuprinde un numr apreciabil de specii n modificare cresctoare
continu, fiind cunoscute i clasificate pn n prezent 33 de specii dintre care 16 specii au fost
identificate i la om: o specie Staphylococcus aueus-coagulazopozitiv i 15 specii de
Staphylococcus coagulazo- negativi.
Calificativul de coagulazopozitiv sau coagulzonegativ se refer la rezultatul testului pentru
coagulaza liber.



2
2


GRUP SPECIE INTER
ES
MEDIC
AL
UMAN
LOCALIZARE
TIPURI DE INFECII
Staphylococ
cus aureus
Staphylococcus
aureus
major Colonizeaz: nri, colon, tegument,
mediu de spital.
Determin infecii ale pielii (foliculite,
furuncule, carbuncule, celulit, impetigo,
infecii de plag), endocardite,
pneumonii, artrite, osteomielite prin
diseminare prin continuitate, diseminare
limfatic sau sanguin .
Determin toxiinfecii alimentare grave

Staphylococ
cus
epidermidis
Staphylococcus
- epidermidis
sensu stricto

major
Colonizeaz tegumentul, mediul de
spital .
Determin bactriemii la noi nscui i
pacienii oncologici.
In seciiile de chirurgie cardio vascular
determin infecii de pace-maker, de
gref vascular, mediastinite, miocardite.
In seciile de ortopedie determin infecii
asociate cu dispozitive ortopedice,
protezele articulare, rar osteomielit.
Infeciile tractului urinar: cistita, uretrit,
pielonefrita.
Implicat n peritonita asociat cu dializa
peritoneal ambulatorie

- auricularis rezident n conductul auditiv extern
- capitis modest Scalp
- caprae, rezident Pielea feei
- haemolitycus major Determin endocardite, peritonite,infecii
ale tractului urinar, septicemii, infecii
ale plgilor postintervenie pe os i
articulaii

- hominis modest
- lugdunensis major Germene oprtunist, poate coloniza
instrumentar pentru investigyaii
invazive(catere, drenuri) poate determina
Endocardite, abcese cerebrale,
septicemii, infecii profunde, osteite,
artrite, infecvii cutanate, infecii
profunde, infecii ale protezelor


3
3
vasculare sau ale protezelor valvulare.

- pasteuri, rezident
- saccharolyticus modest
- warneri modest Poate fi implicat in osteomielit i
infecii ale tractului urinar

Staphylococ
cus

saprophytic
us
Staphylococcus
- saprophyticus

major,
Infecii ale tractului urinare la femei de
vrst fertil, uretrite negonococice,
prostatite, infecii ale plgilor, septicemii

- xylosus, modest,
- cohnii modest
Staphylococ
cus
simulans
Staphyloco
ccus
Simulans
modest
Staphylococ
cus
intermedius
Staphylococcus
schleiferi
major Germene oportunist implicat n
colonizarea instrumentarului medical
folosit n practici microinvazive: catetere,
drenuri, regsindu-se i pe alte
dispozitive introduse n organism (valve,
proteze), putnd determina infecii ale
protezelor vasculare i valvulare.


3. Istoric

Descoperit n l878 de Robert Koch n coleciile purulente ale
unor bolnavi, cultivat n mediu lichid pentru prima dat de ctre
Louis Pasteur.
4. Habitat

Germeni larg rspndii n natur.
In stare saprofit se gsesc n aer, sol, ap, pe piele i n
cavitile naturale ale omului i animalelor.

Stafilococii condiionat patogeni (SCN coagulazonegativi)
formeaz microcolonii la nivelul foliculilor piloi i la nivelul glandelor
sebacee, pe tegumete i n nri.
SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafeele
electronegative ale corpilor strini sub form de colonii alctuite din
aceste bacterii i glicocalix slimesubstraturi organice, constituind un
biofilm - principal factor de patogenitate. Aa sunt asociai din ce n ce
mai frecvent cu infeciile aprute n urma practicrii manevrelor invazive
pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) i a inseriilor
protetice (valve cardiace, proteze vasculare, unturi artrio-venoase,
proteze articulare, etc).

Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) dei au tropism
fa de derm producnd infecii nsoite cu puroi la nivelul pielii i
glandelor anexe se pot implica n bacteriemii i septicemii n alte organe
i esuturi.



4
4
5.Caractere
morfotinctoriale

Coci sferici, nesporulai, n general necapsulai, imobili.
Cel mai frecvent stafilococii sunt dispui n grmezi
neregulate asemntoare unui ciorchine de strugure (staphylo -
strugure), dar se pot aranja i izolai, n diplo, tetrade sau n lanuri
scurte de 3-4 celule.
Gramm pozitivi de regul pot deveni Gramm variabili n
condiii de stress metabolic ( temperatur, presiune osmotic, variaii de
pH, factori antimicrobieni). Anomalia tinctorial se asociaz cu anomalii
morfologice exprimate prin forma alungit, imperfect conturat a
stafilococilor.

6. Caractere de
cultur.

Este un germene aerob i facultativ anaerob, nepretenios,
dezvoltndu-se bine pe medii simple de cultur (geloz, geloz snge)
la temperaturi ntre 35 -37
0
C, n 18-24 ore i la un pH optim de 7,5 dar
sunt tolerate i variaii mari.
Mediile cu suplimente organice (ser, ou, peptone, soia)
favorizeaz pigmentogeneza.
Dac produsul patologic recoltat conine i flor secundar,
pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de mbogire
hiperclorurate pn la 7-10 -15g% mediul Chapmann.

7.Caractere
biochimice

- Elaboreaz pigmeni endogeni de natur lipidic, care coloreaz
doar cultura nu i mediul. Pigmentarea devine mai evident dup
meninerea plcii cu mediul de cultur nc 24 - 48 ore la temperatura
camerei
Staphylococus aureus elaboreaz un pigment auriu,
Staphylococus epidermidis elaboreaz un pigment alb, Staphylococus
saprophyticus elaboreaz un pigment citrin.

- Elaboreaz hemolizine (alfa, beta i de curnd s-au identificat
i hemolizine de tipul i - la stafilococcus aureus de tip uman.
Unele tulpini dein hemolizine producnd hemoliz clar, total
cu un contur bine delimitat (hemolizina - stafilococcus aureus),
altele produc hemoliza difuz cu limite imprecise (hemolizina
stafilococi animali i 20 %din stafilococii umani), care se clarific
dupa cteva ore la frigider.

- Au un echipament enzimatic bogat:catalaza, coagulaza,
hialuronidaza, proteaze, lipaze, nucleaze, DN- aze .

8. Rezistena fa de
factori fizci i chimici

- Rezist la ntuneric i uscciune, fcnd parte din bacteriile
nesporulate cele mai rezistente la condiii de mediu nconjurtor,
supravieuind luni de zile n produsele patologice uscate (puroi).
- Sunt sensibili la dezinfectante i antiseptice n
concentraiile uzuale.
- La o temperatur de 55
0
C

- 60
0
C sunt distrui n aproximativ
15 minute, deci pasteurizarea este eficient asupra lor.
- Ctig uor rezistena la antibiotice: 90% din tulpini sunt
rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge penicilina G
prin descompunerea inelului beta lactaminic), motiv pentru care pn la


5
5
efectuarea antibiogramei se pot administra peniciline semisintetice
(oxaciclina, methicilina).
ncepnd din anii 1960 s-a demonstrat exitena tulpinilor de
Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezisten multipl la
antibiotice incluznd toate antibioticele lactaminice, macrolidele,
aminoglicozidele, cotrimoxazolul, etc., extinzndu-se n prezent i la
cefalosporine, motiv pentru care se recomand administrarea
concomitent a vancomicinei cu rifampicin sau aminoglicozide.


9.Structura
antigenic

Este variat i heterogen, avnd antigene legate de corpul celular
dar i structuri antigenice extracelulare (exotoxine, hidrolaze,
hemolizine).
Antigene legate de corpul celular
- capsula prezent la un numr mic de tulpini de Stapylococcus
aureus.
- polizaharidul A identificat la Staphylococcus aureus i
polizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt acizi
teichoici.
- proteina A ntlnit doar la stafilococii patogeni.
- coagulaza legat (clamping factor- factor de agregare)
- adezine- proteine de suprafa, specifice,implicate n
colonizarea matricei intercelulare,n invazia esuturilor i n fagocitoz.

10. Caractere de
patogenitate

Stafilococii patogeni i datoresc aceast proprietate,
capacitii de a elaboara un numr mare de toxine i enzime.
Toxigeneza
- Hemolizine elaboreaz hemolizine solubile, separabile prin
electroforez (alfa, beta, gama, delta hemoliza). Cea mai importanta este
alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor, trombocitelor i a
altor celule la iepure oaie i om, are aciune dermonecrotic, i un
important efect asupra musculaturii netede i asupra SNC, n doze mari
putnd avea un efect letal.
- Exotoxine piretogene (A,B) cu efecte imunosupresoare, cu
efecte mitogene pronunate la nivelul limfocitelor T supresoare, cresc
toxicitatea endotoxinelor germenilor Grammm negativi , eritrodermie
- Enterotoxina produs de unele tulpini patogene are rol n
etiologia toxiinfeciilor alimentare. Probabil ca aceasta determin
excitaia direct a SNC dupa ce au fost lezai receptorii neutri din
tubul digestiv
- Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce
dermonecroza.
- Factorul letal inoculat intravenos la iepure determin rapid
moartea animalului.
- Leucocidina poate avea un rol deosebit de important n infecii
determinnd degranularea leucocitelor i macrofagelor, inhibnd
motilitatea acestora.
- Coagulaza liber i legat este tipic pentru stafilococii
patogeni. In organisme produce o barier de fibrin n jurul focarului
septic i la suprafaa germenului, avnd aciune antifagocitar.


6
6
- Fibrinolizina sau stafilokinaza lizeaz cheagul de fibrin,
favoriznd invazia stafilococilor.
- Hialuronidaza, factor de difuziune, prin scindarea acidului
hialuronic din esutul interstiial favorizeaz invazia stafilococilor
n esuturi.
- Dezoxiribonucleaze, proteinazele, lipazele, proteina
sindromlui toxico-septic (TSST1), toxina exfoliativ (dermatita
exfoliativ Ritter), penicilinaza sunt alte substane extracelulare
formate de stafilococi.

11.Rspunsul imun

Imunitatea postinfecioas este specific fa de produii extracelulari
(toxine, enzime) dar i fa de antigenele legate de corpii bacterieni.
Titrul anticorpilor antistafilococici este sczut. n cazul unor infecii
generalizate titrul poate atinge valori mari, dar care nu influeneaz
procesul de vindecare.

12.Boala la om Stafilococii pot deveni patogeni i se pot manifesta ca atare fie
prin multplicare i invazivitate, fie prin multiplicare i toxigenez.
Copiii i adolescenii sunt mai susceptbili la infecia
stafilococic. Toi factorii care scad rezistena organismului (infecii
intercurente, boli debilitante, tulburri de nutriie, traumatisme, sarcina,
etc) favorizeaz dezvoltarea infeciei.

Forma clinic de manifestare a infeciei depinde de poarta de
intrare, de numrul i virulena germenilor :
l. Infecii ale pielii i esutului subcutanat: furuncule,
abcese, foliculite, hidrosadenite, impetigo, infecia plgilor, dermatita
exfoliativa Ritter, pemphigus neonatorum, etc.
2. Infecii la nivelul cilor respiratorii: rinofaringit,
sinusit, bronit, pneumonii, mai ales la copii i la vrstnici dup
infecii virotice.
3. Infecii gastrointestinale
a. enterit acut la copiii cu disbacterioze n urma tratamentelor
cu antibiotice cu spectru larg de aciune.
b. toxiinfecii alimentare (TIA) - determinate de stafilococii
productori de enterotoxin.
4. Infecii urinare ocupnd locul 2 n etiologia cistitelor i
glomerulonefritelor dup Esch. coli. Poate cauza abcese perirenale.
5 Infecii la nivelul oaselor i articulaiilor determin
osteomielita i artrita septic.
6. Infecii la nivelul altor organe: meningite, otite,
endocardite; abcesele cerebrale sau pulmonare se datoreaz
rspndirii germenilor pe cale sanguin sau limfatic de la nivelul
procesului superficial.
7. Infecii generalizate - febra puerperal postabortum sau post
partum sunt din ce n ce mai rare. Mai frecvent poate apare sindromul
de oc toxic determinat de stafilococul productor de TSST-1 toxina 1
a ocului toxic.
8. Infecia stafilococic de spital, infecia nozocomial este
cea mai temut astzi, deoarece tulpinile de spital sunt patogene,


7
7
prezint cel mai ades plurirezisten la antibiotice, iar
organismele receptive (bolnavii) au o aprare antiinfecioas sczut.

13. Epidemiologie


Sursa de infecie: este reprezentat de omul bolnav cu diferite
forme de boal, purttorul sntos de germeni n special din mediul
spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente, elemente de mediu.
Calea de trasmitere: direct sau indirect, complex .
Receptivitatea : general, n special la nou nscui, bolnavi
imunodeprimai, cu transplant de organ, maladii cronice decompensate.
Factorii socioeconomici precari , pot influena negativ circulaia
stafilococilor n mediu.









































8
8




Cursul nr 2
FAMILIA STREPTOCOCCACEAE

1. Taxonomie
Iniial clasificarea germenilor aparinnd acestei familii s-a bazat pe caractere
fenotipice i anume:
- caracteristici ecologice,
- rezistena la factori fizici i chimici ,
- aspectul morfologic al colonilor,
- tipul de hemoliz produs pe agar snge,
- specificitatea serologic a substanelor specifice de grup i de tip,
- reacii biochimice.

n prezent, dup mai multe remanieri, criteriile de taxonomie molecular au
primat n conturarea Familiei Streptococcaceae i anume:
- analiza secvenelor ARNr 16S,
- hibridarea acizilor nucleici,
- utilizarea anticorpilor monoclonali,
- compoziia n lipide,
- analiza electroforetic a enzimelor, etc.



Familia Streptococcaceae cuprinde n prezent urmtoarele genuri:

Genul
Streptococcus
Genul
Enterococcus
Genul
Lactococcus
Genul
Vagococcus
Genul
Abiotrophia
Streptococii

Streptococii
enterici
Streptococii
prezeni n
produsele lactate
Streptococii
mobili
Streptococii
simbiotici

i cocii Gramm pozitivi din alte genuri se nrudesc cu streptococii i anume:

Genul
Aerococcus
Genul
Gemella
Genul
Globicatella
Genul
Helcococcus
Genul
Leuconostoc
Genul
Pediococcus
- Larg
rspndii n
natur, dar
i pe
tegumente.
- Implicai
n
endocardite
subacute
- Coci
prezeni n
microbio-
cenoza
tractulului
respirator i
digestiv.
- Implicai n
endocardite
subacute,
abcese i
- Habitat
insuficient
precizat, rar
izolai i de
la om.
- Implicai n
meningite.
- Habitat
insuficient
precizat, rar
izolai i de
la om
- Ubicvitar pe
vegetale,furaje,
alimente dar i
n tubul
digestiv al
omului.
- Implicai n
meningite, i
bacteriemii
neonatale.
- Ubicvitar pe
vegetale,
furaje,
alimente dar
i n tubul
digestiv al
omului.


9
9
meningite



GENUL STREPTOCOCCUS

1. Taxonomie
Cuprinde n prezent 6 grupri de specii, conturate astfel n urma:
- analizei comparative a secvenelor ARNr 16S,
- constatrii rezultatelor hibridrii acizilor nucleici,
- analizei taxonomice numerice.



2. . Clasificarea streptococilor
nc nu exist un sistem perfect ci doar perfectibil pentru clasificarea tuturor
streptococilor.
S-au utilizat de a lungul timpului:
- apectul hemolizei pe mediul cu agar-snge;
- specificitatea serologic a antigenelor de grup (Lancefield) i de tip;
- rezistena la aciunea factorilor fizici i chimici;
- teste biochimice;
- teste de genetic molecular..



Cele mai importante specii de streptococi pentru patologia uman sunt urmtoarele:

GRUPUL SPECIA
1. Grupul pyogenes - Str. pyogenes
- Str. agalactiae,
- Str. dysgalactiae,
- Str. porcinus.
2. Grupul anginosus - Str. anginosus,
- Str. costellatus,
- Str. intermedius.
3. Grupul mitis - Str. mitis,
- Str. oralis,
- Str. gordonii,
- Str. sanguis,
- Str. parasanguis,
- Str. crista,
- Str. pneumoniae.
4. Grupul salivarius - Str. salivarius,
- Str. vestibularis,
- Str. thermophillus


10
10
5. Grupul bovis - Str. bovis
6. Grupul mutans - Str. mutans,
- Str. sobrinus
- Str. cricetus,
- Str. rattus.


3. Habitat
Germenii Genului Streptococcus se regsesc gzduii la om i diverse
animale (bovine, porcine, equine, canine, psri, maimue, obolani, etc) de unde pot
polua diferite elemente ale mediului ambiant.
Unele specii fac parte din flora indigen, a orofaringelui, tractului
gastrointestinal i pielii fiind nepatogene, altele sunt patogene, determinnd variate
manifestri clinice imediate sau la distan n timp.


4. Manifestri clinice

GRUPUL SPECIA DETERMINARE CLINIC
1. Grupul pyogenes - Str. pyogenes Portaj nasofaringian: 10%-40%;
Infecii potenial grave: tegumentare (impetigo,
erizipel), esuturi moi (celuluitfasceit
necrozant) respiratorii (angine, faringite), febr
puerperal.
Tulpinile eritrotoxigene determin: scarlatina sau
sindromul de oc toxic;
Complicaii supurative: prin diseminarea infeciei
pe cale sanguin, limfatic sau prin contiguitate;
Complicaii nonsupurative: febra reumatic,
glomerulonefrit acut, coree, eritem nodos.

- Str. agalactiae Portaj: faringian, intestinal, vaginal;
Noi nscui: pneumonii, meningite;
Aduli: infecii postpartum
Imunodeficieni:infecii tegumentare, ale
esuturilor moi.

- Str. dysgalactiae Nefrite

- Str. porcinus Infecii ale aparatului urinar i genital

2. Grupul anginosus - Str. anginosus
- Str. costellatus
- Str. intermedius
Fac parte din flora rezident la nivel orofaringian,
intestinal, genital;
Infecii purulente la nivelul: cavitii bucale,
faringelui, cilor respiratorii superioare, tractului
digestiv, urinar, SNC, la nivelul tegumentelor,
prilor moi, oaselor.



11
11
3. Grupul mitis
streptococi viridans
- Str. mitis,
- Str. oralis,
- Str. gordonii,
- Str. sanquis,
-Str. parasanquis,
- Str. crista,
Flor rezident la nivelul cavitii bucale i
orofaringelui.
Potenial cariogenn.
Endocardite subacute la pacienii cu valvulopatii
sau cu tulburri ale dinamicii sanguine cardiace.
Pneumonii i meningite rar.
Bacteriemii i septicemii la pacieni oncologici.

- Str. pneumoniae Portaj orofaringian : 30%-70%;
Frecvent implicat n: otite medii, sinuzite,
meningite.
Agentul etiologic al pneumoniei franc lobar i
al reacutizrii bronitelor cronice.
La copii implicat n etiologia peritonitelor
primare.

4. Grupul salivarius - Str. salivarius,
- Str. vestibularis
Flor rezident la nivelul cavitii bucale i
orofaringelui.
Accidental patogen, cu manifestri clinice
asementoare Grupului mitis.

5. Grupul bovis - Str. bovis Ocazional n colon.
Implicai n endocardite subacute la pacieni cu
suferine intestinale (diverticulite, neo de colon).

6. Grupul mutans - Str. mutans,
- Str. sobrinus
Flor rezident la nivelul cavitii bucale.
Implicate n formarea plcii dentare i n
cariogenez.
Rar implicate n endocardite subacute.




STREPTOCOCCUS PYOGENES

1.Definiie
Sunt coci sferici sau ovali, Gramm pozitivi, dispui n lanuri (strepto = lan)
sau perechi, nesporulai, imobili.
Sunt saprofii, patogeni sau saprofii condiionat patogeni.
Germeni pretenioi nutritivi, aerobi i facultativ anaerobi, unii carboxifili.



Aspectele descrise la Streptococcus pyogenes sunt valabile pentru toate speciile de
streptococi.


2. Habitat Sunt larg rspndii n natur, fcnd parte din flora normal a omului
i animalelor.
3.Caractere Au form de coci, ovoizi sau sferici cu diametrul de l- 2 mm.


12
12
morfologice

Ei sunt dispui n diplo sau lanuri de lungimi variabile
condiionate de factorii de mediu.
Sunt imobili, nesporulai.
n peretele bacterian mureina se regsete n cantitate mare, unele
specii pot prezenta o capsul de natur polizaharidic care le confer
o mare virulen i mpiedic fagocitoza.
4.Caractere de
cultur

Streptococii sunt germeni mai pretenioi dect stafilococii,
necesitnd pentru cretere medii mai complexe care s conin
proteine native (snge, ser, ascit), vitamine i factori de cretere.
Streptococii piogeni sunt cei mai pretenioi, streptococii viridans sunt
mai puin pretenioi iar enterococii cresc pe mediile uzuale.
Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul
solid de geloz- snge.
Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc n form
de flocoane care se depun pe perei sub form de fulgi i las un
sediment pe fundul eprubetei.
Streptococii care dein capsul deci un grad ridicat de
patogenitate determin o turbiditate omogen a mediului.
Pe medii cu snge dezvolt colonii mai mici dect ale
stafilococului (0,5-2mm), incolore i determin o zon de
hemoliz. Streptoocii piogeni determin pe geloz snge colonii de tip
S iar cei care dein capsul - colonii de tip M.
In funcie de elaborarea de hemolizine streptococii se mpart n
4 categorii:
- streptococi alfa hemolitici, metabolizeaz incomplet
hemoglobina dnd o coloraie verzuie n jurul coloniilor -
caracteristic pentru streptococii viridans, ei fiind saprofii, contiionat
patogeni.
- streptococii alfa prim hemolitici metabolizeaz complet
hemoglobina, dar este o hemoliz n care mai exist hematii
nehemolizate. n aceasta categorie intr serotipurile B i D ale
streptococilor, fiind saprofite, condiionat patogene.
- streptococii betahemolitici care elaboreaz hemolizina beta,
dau o hemoliza complet, ntins, coloniile avnd marginile clare. Din
aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt
ntotdeauna patogeni) dar i cei din grupurile B, C , F i G .
- streptococii gama sunt nehemolitici, nu elibereaz
hemolizine. Din aceast grup fac parte streptococii de grup D i
peptostreptococii.
5.Caractere
biochimice

Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa, alfa prim, beta) sau
streptococii gama nu elaboreaz hemolizine..
Elaboreaz enzime care permit degradarea zaharurilor cu
producere de acid.
Sunt catalazo negativi i nu sunt sensibili fa de bil.
Sunt aerobi dar pot fi i microaerofili sau chiar facultativ anaerobi
(enterococii), fiind implicai n infeciile mixte cu localizare pulmonar.
Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracin i la pirolidonil
beta naftilamid (testul PYR) ceea ce permite diferenierea lor.

6. Rezistena n Sunt microorganisme relativ rezistente, putnd supravieui cteva


13
13
mediu, la ageni fizici,
chimici i biologici
sptmni n secreiile faringiene uscate la temperatura camerei, pe
tampoane de vat. In stare liofilizat i pstrez viabilitatea ani de
zile.
Sunt distrui de razele solare, u.v., antiseptice i dezinfectante n
concentraiile uzuale, precum i de cldur la 55
0
C, timp de 20 de
minute. Sunt rezisteni fa de violetul de genian.
Streptococii de grup A sunt ntotdeauna sensibili la peniciline
(nefiind necesar antibiograma).
Streptococii de grup D si ctig rapid rezistena la
antibiotice. Sunt rezisteni la concentraii mari de NaCl (6,5 g%), la
aciunea bilei i a srurilor biliare la fel ca i streptococii viridans.

7.Structur antigenic

Este deosebit de complex, coninnd att antigene somatice ct i
antigene solubile.
- Antigenele somatice
a. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte
patogeni).
b. antigenul M se gsete la suprafaa peretelui bacterian, fiind
unul din principalii factori de virulen ai streptococilor de grup A.
Este specific de tip, streptococii de grup A mprindu-se n 80 de tipuri
- serovaruri (GRIFFITH).
c. proteina asociat proteinei M (MAP),
d. substana T , protein care permite mprirea n 28 de
serovaruri a streptococilor piogeni,
e. proteina R care este un antigen de suprafa,
f. Carbohidratul C se gsete n profunzimea peretelui. Are
specificitate de grup. Pe baza acestei substane streptococii au fost
mprii de ctre LANCEFIELD n l9 grupe, notate cu litere:
A,B....U. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om
aparin grupului A.
Din aceast clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au
substana C.
Substana C nu este factor de patogenitate, de aceea anticorpii anti
C nu confer protecie.
- Antigene solubile
a. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru
piele determinnd exantem, iar la nivelul mucoaselor enantem.
Exist un singur tip de toxin eritrogen care este elaborat numai de
streptococii lizogenizai, anticorpii antiexotoxin sunt protectori..
Exotoxina determin scarlatina.
b. Hialuronidaza scindeaz acidul hialuronic i favorizeaz
invazia germenilor.
c. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprieti
proteolitice; activnd plasminogenul din plasm, l transform n
plasmin care este capabil s digere fibrina. Streptokinaza
administrat intravenos este util n embolia pulmonar, tromboza
arterial i venoas, n infarctul miocardi acut. Este deosebit de
antigenic. Determinarea streptokinazelor are importan pentru
diagnosticul si prognosticul bolii.
d. Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizeaz ADN.


14
14
Dup infecii streptoocice ale pielii n special apar anticorpi antiADN-
eaz.
e. Streptolizinele se submpart n:
- streptolizina O elaborat de grupele A,C,G de streptococi,
oxigenabil, de natur proteic cu aciune hemolitic, leucolitic
i cardiotoxic. Este puternic antigenic, declannd n organismului
bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evideniabil prin
reacia ASLO). Deosebit de importante n diagnosticul precoce i
tardiv al infeciei streptococice.
- streptolizina S este oxigenostabil, neantigenic, producnd n
anaerobioz hemoliza beta pe mediile cu snge.

8.Caractere de
patogenitate

Patogenitatea streptococilor este determinat de capacitatea lor de
virulen, toxigenez i de sensibilizare.
Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de
proteina M i capsula de acid hialuronic, determinnd afeciuni la
poarta de intrare.
Invazivitatea este determinat de enzimele litice care determin
apariia unor focare secundare propagate din aproape n aproape.
Aceste caractere de patogenitate pot da natere la infecii acute,
dintre care unele au un mare potenial de cronicizare; pot da infecii
de focar la poarta de intrare sau la distan. Aceste infecii sunt
ntotdeauna purulente.
Toxigeneza este o proprietate pe care o regsim doar la
streptococii de grup A, ei dein receptori pentru bacteriofagi, devenind
lizogeni i elabornd exotoxine.

9. Rspunsul imun

Rezistena mpotriva infeciei streptococice are specificitate de
tip. Imunitatea specific dpinde da anticorpii anticapsulari i
antideterminani de suprafa. Cercetri recente au demonstrat existena
unei imuniti locale la nivelul mucoaselor.
Imunitatea fa de de infecia cu streptococi de grup A este
legat de prezena:
- anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri
diferite) care asigur gazdei o protecie de lug durat ani de zile;
- anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate n
complicaiile nesupurative, au o dinamic asemntoare anticorpilor
M;
- anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificaie
asemntoare cu anticorpii antiMAP, reacionnd ncruciat cu
glicoproteinele din valvele cardiace umane;
- anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului
(proteina 40KD i proteina 50KD),
- anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin,
antigenul cu rol n patogenia glomerulonefritei difuze acute;
- anticorpilor antistreptolizin O, a cror titru este orientativ n
diagnosticul infeciilor poststreptocice.
Imunitatea dup scarlatin este durabil pentruc exist un singur tip
de toxin eritrogen.
In funcie de poarta de intrare are loc o reacie inflamatorie


15
15
difuz a esutului care se poate extinde rapid.
Aceast infecie primar poate fi urmat n anumite circumstane
de o septicemie sau de atingerea altor esuturi prin diseminare
hematogen (febra puerperal, osteomielita hematogen).
- Erizipelul se dezvolt atunci cnd pori de intrare sunt pielea
sau mucoasele superficiale.
- Febra puerperal survine cnd streptococii ajung n uter dup
natere.
- Septicemia este provocat de infectarea cu streptococi fie
postoperator, fie posttraumatic.

Infecii locale
Angina streptococic cea mai frecvent infecie. La copiii mici
determin rinofaringite subacute cu pericol de penetrare n
urechea medie, mastoid sau meninge. La adolesceni i aduli pot
aprea rinofaringite acute, amigdalite pultacee, i dac agenii
patogeni dein eritrotoxina - scarlatina.
Infeciile tractului respirator superior nu conduc de obicei la
mbolnviri pulmonare.
Pneumoniile determinate de streptococ complic cel mai ades
unele infecii virale n antecedetele imediate, are evoluie rapid
progresiv i sever .
Impetigo se dezvolt n special la copiii mici n urma unor
infecii ale pielii n straturile superficiale.
Infecii ale pielii cu streptococi pot conduce la o aa numit
nefrit poststreptococic i numai rareori la reumatism.
Endocardite bacteriene
Endocardita acut infecioas determinat de streptococii beta
hemolitici, stafilococi sau bacteriile Gramm negativ atac n cadrul
unei bacteriemii aparatul valvular defect; netratat poate evolua
infaust.
Endocardita subacut bacterian este determinat cel mai
frecvent de streptococii viridans, putnd evolua netratat spre deces.
Boli autoimune poststreptococice
Apare mai nti un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip
I sau III i numai dup aceea hipersensibilizarea celular de tip IV.
Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea esuturilor n
focarul respectiv. Aceste boli sunt date n general de streptococii de grup
A.
Streptococii determin boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot
parcursul copilriei trecem prin multiple infecii cu acest tip de
germeni. La un moment dat una dintre infecii devine contactul
sensibilizant iar urmtoarea va fi contactul declanant. Apariia
anticorpilor antistreptolizin O la valori foarte ridicate indic
fenomene de sensibilizare.
Bolile autoimune postreptococice sunt:
- reumatismul articular,
- cardita reumatismal,
- eritemul nodos,
- glomerulonefita.


16
16

11. Epidemiologie

Incidena maxim a infeciilor streptococice este n perioada
colarizrii primare (6-12 ani), copiii fiind surs de infecie pentru
restul familiei.
Sursa de infecie este reprezentat omul bolnav cu diverse forme de
boal sau purttorul de germeni .
Ci i mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul
fiind mult mai periculos dect purttorul, ntruct disemineaz prin
picturi, secreii, mini contaminate doza infectant apreciat la 100
germeni. Infeciile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni,
nepturi prin manevre traumatice, inclusiv nepturi determinate de
insecte.
Streptococii vehiculai indirect prin lenjerie de pat i corp, inventar
moale, sunt mai puin infectani. Prin mecanism indirect streptococii
pot fi diseminai i prin alimente contaminate: salate, ou, lapte, derivate
contaminate.
Receptivitatea este general.
Incidena infeciilor streptococice nu coreleaz cu sexul cu excepia
celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. Reumatismul ns la
albi coreleaz cu fenotipul HLA DR 4 i la populaia neagr cu HLA
DR 2. Profesia nu expune semnificativ. Persoanele imunodeficiente sunt
expuse mai mult la bacteriemie.
Infeciile streptococice au sezonalitate de toamn - primvar, cele
cu localizare cutanat fiind favorizate ns de timpul cald i umed.
Factorii naturali de mediu: umiditatea crescut, temperatura
sczut din sezonul rece favorizeaz transmiterea prin aerosoli a
streptococilor, catarul respirator i creterea portajului
Factorii socio-economici precari, aglomeraia favorizeaz infeciile
streptococice.
Infeciile streptococice se manifest endemic, scarlatina
determinat de streptococul hemolitic fiind ns considerat cu
potenial epidemic periculos. Epidemii localizate de angine
streptococice se nregistreaz la copiii din cree, grdinie, coli internate,
aezminte sociale, dar i la tinerii militari n cazrmi.





STREPTOCOCCUS VIRIDANS

Habitatul preferenial este cavitatea bucal, dar se regsesc i n tractul gastrointestinal sau
n cel genital la femei
Sunt considerai germeni saprofii, condiionat patogeni.
Totui prezena lor se poate asocia cu endocardite bacteriene subacute n special la
pacienii cu proteze valvulare.
Streptocii viridans au fost izolai i de la pacieni cu infecii n alte organe sau sisteme,
rolul lor patogen crescnd la pacienii neutropenici.
Sunt lipsii de antigenul specific de grup (carbohidratul C) motiv pentru care nu sunt
clasificabili Lancefield.


17
17
Ei se identific prin caractere fiziologice. Reaciile sunt negative la majoritatea testelor
pentru identificarea de gen.
Se constituie ntr-un grup apreciabil de streptococi care determin hemoliza de tip alfa,
dar pot fi i nehemolitici.



GENUL ENTEROCOCCUS

Principalele specii recunoscute de Kalina n 1970 la om ca fcnd parte din genul
Enterococcus sunt Enterococcus faecalis i Enterococcus faecium.
n prezent pe baza caracterelor biochimice i a studiilor genetice sunt descrise 19 specii de
enterococi.

1. Definiie

Coci Gramm pozitivi, imobili (cu 2 excepii), nesporulai catalazo
negativi, facultativ anaerobi.

2. Habitat Fac parte din flora enteric, a tractului genito-urinar la om i animal.
Polueaz intens mediul ambiant: sol, ap, alimente, insecte.
3.Caractere
morfologice
Coci, cocbacili, dispui fie izolat, fie perechi sau n lanuri scurte, imobili,
nesporulai, Gramm pozitivi.

4.Caractere de
cultur
Cresc bine pe orice agar baz suplimentat cu 5% snge de berbec, sau n
mediu lichid: bulion cu 6,5 % Na Cl. Temperatura optim de cultivare
10 C 37 C. Sunt nonhemolitici i ocazional hemolitici, determinnd
hemoliz .

5.Caractere
biochimice
Hidrolizeaz esculina n prezena bilei sau a srurilor biliare, sunt PYR
(pyroliodonyl arylamidaz) i LAP (leucin aminopeptidaz) pozitive,
tolereaz Na Cl 6,5%.

6.Rezistena n
mediu
Rezisteni n condiii de mediu adverse. Rezistent la antibiotice i
chimioterapice determin infecii profunde greu de tratat.

7.Structur
antigenic
Conine un antigen specific de grup D.
8.Patologie
infecioas
Infecii urinare la pacienii cu uropatii obstructive.
Infecii mixte pelvine.
Infecii de plag.
Bacteriemii la imunodeprimai i la persoane vrstnice ndelung
spitalizate.
Endocardite bacteriene.
Incert implicai n infecii ale sistemului nervos central sau n infecii ale
aparatului respirator.
Implicai frecvent n infeciile nozocomiale ocupnd locul 2 dup
Escherichia coli n infeciile nozocomiale de tract urinar, i locul 3 dup
stafilococii coagulazo-pozitivi i stafilococii coagulazo-negativi n
bacteriemiile de spital.




18
18







STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL)

1. Definiie

Coci Gramm pozitivi, alungii, lanceolai, dispui n general n diplo pe
axul longitudinal.

2. Habitat Nu se recunoate unanim c cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face
parte din flora normal a tractului respirator superior. Sunt frecvent
localizai n cavitatea bucal, nazal, faringian i laringian.
Se gsesc att la purttori sntoi ct i la bolnavi.
Nu circul liber n natur.

3.Caractere
morfologice
Diplococi Gramm pozitivi, imobili, nesporulai, ncapsulai.
Majoritatea pneumococilor sunt saprofii dar exist i pneumococi care
dein o capsul de natur polizaharidic implicat n patogenitate i n
rezistena germenilor n mediul extern.
Pneumococii sunt aerobi i facultativ anaerobi.

4.Caractere de
cultur
Pneumococii sunt germeni pretenioi crescnd numai pe medii
mbogite (geloz snge). Creerea lor este favorizat ntr-o atmosfer de
5% CO
2
i la o temperatur de 37
0
C.
Pe geloz snge pneumococii ncapsulai determin colonii S iar ceilali
colonii M.
Sunt germeni hemolitici, coloniile sunt mici, transparente, nconjurate de
o zon de hemoliz de tip alfa prim, la fel ca i streptococii viridans.
n mediul de cultur lichid tulbur omogen mediul.

5.Caractere
biochimice
Glucoza se constitue n principala surs de energie pentru pneumococi.
Elibereaz enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice.
Fermenteaz inulina, sunt sensibili la optochin ceea ce i difereniaz
de streptococii viridans.
Produc enzime autolitice. Autoliza este indus i accelerat de bil,
sruri biliare, acizi bilari consituindu-se ntr-un test important de identificare
a lor (testul bilolizei - Neufeld). Rezistent la testul bil- esculin.
Testul CAMP i al creterii satelite negativ.

6.Rezistena n
mediu, la ageni
fizici , chimici i
biologici
n mediul extern rezistena lor este sczut, fiind distrui de razele
solare i de dezinfectantele uzuale.
n schimb pot supravieui cteva luni n sput uscat, la ntuneric.
n timp microorganismele devin Gramm negative i au tendin la
autoliz care poate fi intensificat de ageni tensioactivi de suprafa.
Actualmente este de semnalat apariia pneumococilor rezisteni la
peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice.



19
19
7.Structur
antigenic
Exist antigene somatice i antigene solubile.
La nivelul peretelui se identific un carbohidrat specific de grup
caracteristic tuturor pneumococilor.
Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ.
Antigenul K identificat n capsula polizaharidic protejeaz pneumoocul
de fagocitoz, favoriznd invazivitatea acestuia. Structura lui este specific
pentru fiecare seroip, identificndu-se pn n prezent 83 de serotipuri
diferite.
Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reacia de umflare a
capsulei utiliznd anticorpi anticapsulari, reacia de coaglutinare sau
latex aglutinare, inoculare la oareci.
8. Caractere de
patogenitate
Este patogen prin multiplicare i invazivitate, caractere determinate de
prezena capsulei.
Nu are capacitate de toxigenez.
Elaboreaz o hialuronidaz care-i favorizeaz invazivitatea n cile
respiratorii inferioare.

9. Rspunsul imun Imunitatea fa de infecia pneumococic are specificitate de tip,
depinznd de anticorpii care apar mpotriva antigenului capsular (antigenul
K) ct i de funcia fagocitelor.
Este de scurt durat, oferind protecie o perioad de timp redus.
Vaccinarea antipneumococic induce formarea de anticorpi
anticapsulari

10.Patologie
infecioas
Pneumococii pot determina clinic:
- otite, sinuzite,
- bronite acute i cronice,
- meningit foarte grav,
- endocardit foarte grav,
- peritonita,
- pneumonia franc lobar.

11.Epidemiologie Sursa de infecie: omul bolnav, purttorul sntos
Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purttori
sntoi de pneumococ ceea ce denot c mucoasa respiratorie normal are
un grad important de rezisten natural.
Cile i mecanismele de transmitere: direct, aerogen prin picturi,
secreii, obiecte de uz pro priu contaminate.
Receptivitastea este general, extremele de vrst fiind cele mai
expuse. Infeciile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizeaz infecia
pneumococic.
Factorii care pot predispune organismul uman la infecia pneumococic
sunt:
- anomalii consituionale sau dobndite ale tractului respirator,
- intoxicaia cu alcool sau droguri,
- malnutriia, debilitatea,
- tulburri circulatorii i insuficiena cardiac,
- hiposplenismul,
- anemia,


20
20
- afeciuni renale,
- imunodeficene de diferite cauze.

Vaccinarea antipneumococic cu vaccinuri polizaharidice, ce conin 23
din serotipurile cele mai circulante nu se administreaz sub vrsta de 2 ani.
Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari.

Factorii naturali de mediu: umiditatea crescut, temperatura sczut
favorizeaz transmiterea aerian a pneumococului i creterea portajului.

Factorii socio-economici precari, aglomeraia, slaba alimentaie, nivelul
de igien personal deficitar favorizeaz infeciile pneumococice.








































21
21







Cursul nr.3
COCI GRAMM NEGATIVI AEROBI
FAMILIA NEISSERIACEAE

Genul
Neisseria

Genul
Eikenella
Genul
Kingella
Genul
Simonsiella
Genul
Alysiella

CDC EF -4

M-5 M-6


GENUL NEISSERIA

n prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii i
biovaruri se regsesc la om, iar 6 specii la animale.

Categoria Specia
Neisserii saprofite Neisseria sicca,
Neisseria lactamica,
Neisseria mucosa,
Neisseria cinerea,
Neisseria flava,
Neisseria perflava,
Neisseria subflava,
Neisseria elongata.

Neisserii patogene Neisseria gonorrhoeae,
Neisseria meningitidis.

Neisserii cu habitat
animal, ocazional
izolate la om
Neisseria polysaccharea,
Neisseria canis,
Neisseria maccacae,
Neisseria flavescens,
Neisseria denitrificans,



Cele mai multe specii de Neisserii sunt saprofite populnd mucoasa oro-faringian i
nazo-faringian la adult i copil, chiar mai multe specii o dat. Durata colonizrii cu Neisserii
saprofite se poate extinde la cteva luni; acestea determinnd rareori infecii clinice manifeste cu
localizri variate, n special la persoane imunocompromise.


22
22
n schimb, Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om, fiind implicate n
patologia infecioas, atacnd mucoasele i determinnd infecii acute cu tendin invaziv
pe esuturi i ocazional sistemic.

Categoria Specia Determinarea clinic
Neisserii saprofite Neisseria sicca, Endocardite, osteomielite, artrite,
celulite, conjunctivite;
Neisseria lactamica, Meningite, septicemii, osteomielite,
artrite, celulite, conjunctivite;
Neisseria mucosa, Endocardite, meninigite, osteomielite,
artrite, celulite, conjunctivite;
Neisseria cinerea, Endocardite, osteomielite, artrite,
celulite, conjunctivite;
Neisseria flava, Meningite, osteomielite, artrite, celulite,
conjunctivite;
Neisseria perflava, Osteomielite, artrite, celulite,
conjunctivite;
Neisseria subflava, Endocardite, meningite, septicemii,
osteomielite, artrite, celulite,
conjunctivite;
Neisseria elongata.

Osteomielite, artrite, celulite,
conjunctivite.

Neisserii patogene Neisseria gonorrhoeae,
Infecii asimptomatice localizate
uretral, rectal, faringian la brbat;
endocervical, rectal, faringian la femei,
vulvovaginal la fetie i conjunctival la
nou nscut.
Femeile fac infecii gonococice mai
frecvent dect brbaii.
Infecie manifest: (PID pelvic
inflammatory disease): uretrit,
epidimitt, prostatit, salpingit,
metrit, pelviperitonit, abcese
tuboovariene, sau DGI (infecie
gonococic diseminat): erupii
cutanate, artrite, tenosinovite,
endocardit, meningit.
Panoftalmia infecie conjunctival
care implic lcrimare i edem asociate
cu o bogat secreie purulent care
incorect tratat evolueaz spre
perforarea cu cicatricizare elterioar a
corneei. .



23
23
Neisseria meningitidis

Purttori sntoi pe mucoasa cilor
aeriene superioare
Infecii manifeste
Rinofaringite benigne
Meningit meningococic
Complicaii: sindromul Waterhouse
Friedrichsen de coagulare disemninat
intravascular.
Infecia menigococic consituie o
problem pentru persoanele cu deficit
de complement (componenetele C6
C9).
Neisserii cu habitat
animal, ocazional
izolate la om
Neisseria polysaccharea, Patogenitatea lor la om nc nu este
cert. Neisseria canis,
Neisseria maccacae,
Neisseria flavescens,
Neisseria denitrificans




NEISSERIA GONORRHOEAE
GONOCOCUL

1. Definiie Coci, reniformi, dispui n diplo cu concavitile fa n fa,
ncapsulai, Gramm negativi.

2. Habitat

Specific uman, localizat la nivelul mucoaselor genitale, urterale,
faringiene, conjunctivale la persoane infectate, indiferent dac infecia este
simptomatic sau nu.

3. Morfologie

Coci reniformi, cu diametrul de 0,6 1,0m, frecvent dispui n diplo,
cu feele alturate, plane sau uor concave, asemntoare boabelor de cafea.
Sunt nconjurai de cte o structur capsular comun, de natur
polizaharidic care-i mparte n mai multe serogrupuri.
Sunt germeni imobili i nesporulai.
Gonococul se gsete dispus intracelular (ntr-un leucocit pot coexista
20- 30 de gonococi) n fazele acute ale bolii; n infeciile cronice situaia se
inverseaz.

4.Caractere de
cultur

Germene foarte pretenios, pentru cultivarea lui fiind necesare
vitamine, proteine native, anumii aminoacizi, etc. mbogite cu antibiotice
(vancomicin, lincomicin, colimicin).
Este necesar o anumit umiditate pentru c gonococul este foarte
sensibil la uscciune.
Cultivarea se face pe agar snge asociat cu mediul HYL (variant a
mediului Mueller -Hinton), n atmosfer nbogit cu CO
2
5% - 7%, pH 6 -


24
24
8 la o temperatur optim de 35
0
C.
Gonococul produce pe mediu dup 24 de ore, colonii de tip S sau de tip
M, mici, nepigmentate, transparente sau opace, nehemolitice.
Pe aceiai plac se pot identifica pn la 5 tipuri de colonii (T1 - T5),
ceea ce poate facilita identificarea gonococilor.
Placa este considerat negativ n cazul n care nu se dezvolt colonii
dup 72 de ore de la nsmnare

5.Caractere
biochimice

Gonococul fermenteaz glucoza cu formare de acid, fr gaz dar nu
i maltoza i este productor de citocromoxidaz.
Recent s-au introdus n diferenierea speciilor de Neisserii i teste pe
substraturi cromogene: ONPG ( galactozidaza), GGT (
glutamiltransferaza) i HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).
Gonococul nu produce ONPG i nici GGT dar scindeaz HPAP.

6.Structura
antigenic

Remarcm heterogenitatea antigenic i capacitatea gonococilor de a-i
modifica structurile de suprafa in vitro i probabil i in vivo, eludnd
astfel mecanismele de aprare ale gazdei
Ca structuri antigenice remarcm:
- lipooligolizaharidul (LOZ - cu lan zaharidic scurt) denumit i
endotoxin, eliberat numai dup moartea germenilor,
- pilii - structuri proteice cu rol n ataarea de celulele gazdei,
protejeaz gonococul de activitatea fagocitar,
- porinele: proteina I formeaz pori la suprafaa celulei bacteriene, sunt
diferite de la o tulpin la alta, find utile n serotiparea gonococilor; proteina II
(OPA) este util pentru aderarea germenului,
- IgA1 proteaza,
- capsula din polifosfat,
- prezena unor anumite plasmide implicate n rezistena la antibioticele
betalactaminice.

7. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici , chimici i
biologici
Este un germene sensibil, puin rezistent n mediul exterior: la
uscciune, lumin solar, variaii de temperatur.
In produsele patologice expuse uscrii rmn n via 2-5 ore. In
schimb pe prosoape i bureii uzi rmn viabili 1-2 zile. La 42
0
C caldur
uscat sunt distrui n cteva ore i la 55
0
C n maximum 5 minute. Sunt
germeni stenotermi (rezist doar la variaii mici de temperatur) ca i
meningococii.
Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale i a
antisepticelor.
Produc enzime autolitice.
In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite
antibiotice: penicilin, streptomicin, vancomicin, motiv pentru care
pentru conducerea corect a unui tratament eficient este necesar efectuarea
antibiogramei.

8.Caractere de
patogenitate.

Se multiplic masiv la poarta de intrare.
Invazivitatea n schimb este modest, glandele anexe fiind implicate rar.
Toxigeneza prin endotoxin se manifest n cazul infeciilor cronice
atunci cnd toxina fixndu-se pe vasele locale produce inflamaii.


25
25

9.Rspunsul
imun

n infecia gonococic datorit variaiei antigenice, se ocolesc
mecanismele imunitare ale gazdei i imunitatea postinfecioas este
inexistent practic, ceea ce face posibil ca aceiai persoan s poat trece
prin infecii repetate.
Deci rspunsul imun umoral este modest, iar rspunsul imun celular
apare doar n infeciile cronice

10. Boala la om

La brbat detemin uretrite, prostatite, epididimite cu un exudat
purulent masiv.
La femei determin uretrite, cervicite, anexite, metrite.
Toate cazurile manifeste clinic debuteaz ca forme acute cu o
simptomatologie subiectiv i obiectiv evidente (secreie abundent
verzuie la nivel genital) care tratat incomplet, incorect se poate
croniciza devenind greu de depistat i de tratat.
Complicaiile cele mai frecvente sunt: artritele, endocarditele,
septicemiile.
Localizarea extragenital cea mai frecvent ntlnit este blefaro-
conjunctvita nou-nscuilor din mame care sufer de blenoragie i i
pot infecta ftul n timpul naterii (intrapartum).
Procesul inflamator se poate extinde determinnd panoftalmia
gonococic. Pentru prevenirea acestor infecii, n materniti nou nscuilor
li se aplic profilactic instilaii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de
Ag.

11. Epidemiologie Sursa de infecie este reprezentat de omul bolnav.
Calea i mecanismul de transmitere: direct pe cale sexual prioritar
mai rar de la mam la ft n timpul naterii, rarisim indirect prin intermediul
unor obiecte de uz personal recent contaminate.
Receptivitatea este general, depinde de comportamentul sexual al
partenerilor.




NEISSERIA MENINGITIDIS
MENINGOCOCUL

1. Definiie Sunt coci reniformi, aezai n diplo, ncapsulai, nesporulai, imobili,
Gramm negativi, dispui intra sau extracelular.

2. Habitat Germene specific uman.
Izolat de la purttori sntoi de meningococ la care germenii se
localizeaz pe tegumente dar n special n cavitatea bucal i nazal.
La bolnavii de meningit menigococic, germenii se multiplic n
lichidul cefalorahidian.

3.Caractere
morfologice

Coci reniformi, dispui n diplo, feele adiacente nu sunt att de plate
ca la gonococ.
Cte 2 germeni sunt nconjurai de o capsul cu o structur de


26
26
polizaharid - polifosfat, mai ales la culturile tinere virulente. Sunt imobili,
nesporulai.

4. Caractere de
cultur

Sunt foarte pretentioi, pentru cultivare utilizm mediul Mller
Hinton, adaugndu-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. Crete
n atmosfera de CO 5-10% i la o temperatur de 35
0
C -37
0
C.
Modern se utilizeaz n SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat),
ML (mediul Martin Lewis), NYC, n Romania - mediul HYL.
Meningococul germene stenoterm, adic rezist la variaii mici ale
temperaturii, temperatura optim de dezvoltare fiind la 35
0
C.
Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe, transparente, cele
ncapsulate putnd determina i colonii M pentru tipurile A i C.
Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice, mici, cu marginile
neregulate iar mediul lichid este tulburat n mod uniform de
meningococi.

5.Caractere
biochimice

Fermenteaz pe lng glucoz i maltoza.
Reacia oxidazei este pozitiv.
Recent s-au introdus n diferenierea speciilor de Neisserii i teste pe
substraturi cromogene: ONPG ( galactozidaza), GGT (
glutamiltransferaza) i HPAP (hidroxiprolin- aminopeptidaza).
Meningococul are numai activitate GGT ( glutamiltransferazic).
6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Sunt germeni foarte sensibili n mediul exterior; la temperatura
camerei mor ntr-o or, chiar n produsele patologice. La 55
0
C sunt
distrui n 20 - 30 minut
Nu suport uscciunea.
Sensibil la antisepticele i dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 l
distruge n 15 minute), la cldur umed, radiaii u.v.
Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline,
ampicilin, tetraciclin, rifampicin, cefalosporine.

7.Structura
antigenic

Conine antigene somatice i antigene solubile.
a. Antigene somatice.
- Antigenul capsular imunogen i protector, mparte meningococii
n 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A,B,C,Y, i
W-135
- Antigenul O care se afla n peretele bacteriei.
b. Antigene solubile
- lipooligolizaharidul (LOZ - cu lan zaharidic scurt) denumit i
endotoxin, eliberat numai dup moarea germenilor,permite mprirea
meningococilor n 12 serotipiri.
-pilii cu rol n aderarea germenului ce celula gazd,
- porinele cu rol n aderena la epitelii i fagocite
Este de remarcat c meningococul nu produce variaii antigenice.

8. Caractere de
patogenitate

Sunt germeni patogeni cu virulen sczut.
70% din infectiile meningococice sunt asimptomatice.
Cea mai frecvent infecie este rinita cu caracter benign; rar infecia poate
disemina pe cale hematogen determinnd bacteriemii autolimitate
(erupii maculo- papuloase, artralgii, mialgii, miocardite; poate invada


27
27
meningele, alterea bariera hematoencefalic i crete presiunea intracranian.
Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxin poate
conduce la apariia unui sindrom de coagulare intravascular diseminat
cu prognostic infaust.

9. Rspunsul imun

Este de tip umoral. n general este slab i nesemnificativ pentru c
infecia rmne cantonat la poarta de intrare.
Meningita meningococic induce un rspuns imun mai puternic,
conferind protecie specific de grup.

10. Boala la om

Se manifest prin:
- rinite meningococice benigne,
- sinuzite benigne,
- faringite benigne,
- meningita cerebrospinal meningococic ( MCSE).
De cele mai multe ori este vorba despre o infecie generalizat
(meningococemie), meningita fiind doar urmarea unei localizri secundare.
Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -ocul endotoxinic ,
nerecunoscut i netratat corespunztor provoac moartea n 3 zile de
la debut.
Se manifest printr-o vasodilataie generalizat i creterea
permeabilitii pereilor vasculari, ajungndu-se chiar la o extravazare a
hematiilor n esuturi.
Se nsoete de:
- purpura fulminans,
- coagulopatie de uzur,
- oc i blocaj suprarenal.

11. Epidemiologie Infecia meningococic cunoscut n zonele tropicale i temperate,
nu i se poate preciza incidena real.
Meningita meningococic afecteaz n special copiii mici (0-4 ani ) i
adolescenii n perioadele interepidemice. Serogrupul B circul preferenial
n Europa de Vest, iar serogrupul A n Europa de Est.
Sursa de infecie: exclusiv uman este reprezentat de bolnavi (cu
rinofaringit sau meningit meningococic) i de purttori sntoi sau
convalesceni.
Ci i mecanisme de transmitere: calea aerian prin picturi Flgge
mecanism direct; sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate.
Receptivitatea este general, condiionat de vrst, rezistena natural
nespecific i de starea de imunitate a organismului .
Vaccinarea antimeningococic se poate practica cu caracter
profilactic utiliznd vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C),
bivalente (AC) i tetravalente (ACWY). Pentru serogrupul B nu exist
vaccin.
Sezonalitatea este n sezonul rece i umed (iarn - nceput de
primvar) n zonele temperate i n sezonul uscat (noiembrie -martie) la
tropice.
Factorii favorizani: factorul climatic natural precum i factorii
economico-social (evolueaz mai frecvent n colectiviti seminchise de
copii i adolesceni).


28
28







Cursul nr. 4
BACILI GRAMM NEGATIVI AEROBI , FACULTATIV ANAEROBI
FAMILIA PARVOBACTERIACEAE

Reunete bacterii ce posed un echipament enzimatic srac, motiv pentru care necesit
condiii speciale pentru cultivare, crescnd cu greutate pe mediile de cultur artificiale.
Familia Parvobacteriaceae cuprinde mai multe genuri importante pentru patologia
uman:

Genul
Haemophilus
Genul
Brucella
Genul
Bordetella
Genul
Pasteurella
Genul
Francisella
Genul
Legionella
Genul
Campylobacter
Genul
Helycobacter



GENUL HAEMOPHILUS

Taxonomie Genul Haemophilus este ntr-o permanent schimbare, unele specii
sunt eliminate, altele candideaz pentru eliminare, altele sunt nou incluse sau nou
identificate.
Dintre speciile incluse enumerm: Haemophilus. influenzae, Haemophilus
aegyptius, Haemophilus ducreyi - la om; Haemophilus suis, Haemophilus parasuis,
Haemophilus influenza- murium, Haemophilus ovis, Haemophilus somnus, etc- la
animale care determin n special antropozoonoze.


HAEMOPHILUS INFLUENZAE

A fost izolat de Pfeiffer n l892 i incriminat n mod eronat ca agent etiologic
al pandemiei de grip care a evoluat n lume n anii 1890-1892.


1. Definiie Coccobacili i / sau bacili, uneori de form filamentoas, cu
grade diferite de polimorfism, Gramm negativi, nesporulai, imobili,
aerobi sau facultativ anaerobi, dependeni de factorii de cretere X
i/sau V prezeni n snge.
2. Habitat Face parte din flora normal existent pe mucoasa tractului
respirator, mucoasa conjunctival, putnd coloniza sporadic
intestinul, mucoasa genital, uretra anterioar la peste 80 % dintre
persoanele sntoase.
Poate deveni patogen oportunist la persoanele
imunodeprimate.


29
29

3.Caractere
morfologice

Cocobacil mic de 0,5- 2 m, dispus uneori n lanuri scurte.
Imobil, nesporulat. Este Gramm negativ, dispus n general
extraleucocitar.
Pe culturi tinere i pe medii bogate este capsulat pe cnd n
culturile vechi pe lng formele cocobacilare se pot vedea bacili
de mrimi variabile i forme filamentoase care pierzndu-i capsula
ridic probleme de diagnostic diferenial microbiologic.

4. Caractere de cultur

Se dezvolt optim n mediu umed cu CO
2
5-10%, la temperatura
de 35

C- 37 C, pH- 7,6, incubat minimum 24 - 48 de ore .
Este un germene pretenios care necesit pentru cultivare
factori ai coagulrii: factorul X (hemina) i factorul V ( geloza
chocolat).
Haemophylus influenzae crete pe medii de cultur n care
componentele globulelor roii sunt eliberate n mediu, n urma
distrugerii hematiilor sub aciunea cldurii sau prin digestie pepetic.
Factorul X se mai gsete i n esuturi animale i n drojdie.
Factorul V este termolabil, identificat ca fiind nicotinamid
adenin dinucleotid (NAD) i ia parte la procesele de
oxidoreducere ale microbului.
S-a observat c Haemophilus influenzae crete mai abundent
i dezvolt colonii mai mari n imediata vecintate a coloniilor
de stafilococ care elaboreaz factorul V (fenomen denumit
satelitism sau doic).
Pe mediile de cultur (geloz ocolat) coloniile sunt mici, gri-
lucioase sau semiopace, netede, plate sau convexe, cu margini precis
delimitate, transparente, asemntoare picturilor de rou sau de
condens, pulverulente.
Tulpinile capsulate produc colonii mai mari pn la 1 3 mm ,
mucoide , cu tendina de confluare i pot prezenta cnd sunt observate
n lumina transmis oblic, fenomenul de iridiscen.

5.Caractere biochimice

Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi.
Fermenteaz slab i inconstant glucoza i zaharoza.
Tulpinile ncapsulate produc indol transformnd triptofanul n
indol.
Reduc nitraii n nitrii.
Sunt mprii n mai multe biotipuri ( a- f) pe baza unor teste
biochimice.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Puin rezistent n condiiile mediului exterior transmiterea lui se
realizeaz numai prin picturile lui Phlgge, motiv pentru care se
recomand nsmnarea produselor patologice pe medii de cultur
chiar la patul bolnavului.
n sput poate rezista 24 48 de ore.
Pentru conservarea germenilor este necesar liofilizarea sau
congelarea la - 70
0
C.
Este distrus de cldura uscat la 56
0
C n 30 de minute.
Este sensibil la uscciune, la aciunea antisepticelor uzuale i la


30
30
aciunea antibioticelor (tetraciciline, cloramfenicol, polimixine,
etc) i a sulfamidelor.
Este un germene penicilinorezistent.

7. Structur antigenic

- antigenul polizaharidic capsular pe baza cruia specia este
mprit n 6 serotipuri: a, b, c,d ,e, f. Tipurile se difereniaz pe
baza reaciei de umflare a capsulei i prin imunofluorescen.
Haemophilus influenzae tip b frecvent implicat n mbolnvirile
respiratorii la copii, prin antigenul su poliribozil - ribitol - fosfat
(PRP) prezint nrudiri antigenice cu penumococul, streptococii
piogeni, specii saprofite de stafilococi, enterococi. Tipul b produce
bacteriocine.
Anticorpii anticapsulari sunt protectori, stimuleaz fagocitoza i
au aciuni bactericide.
- antigene somatice: antigenul M este un antigen de suprafa,
labil, comun tuturor tulpinilor de Haemophilus influenzae i substana
P care face parte din corpul bacteriei..
- endotoxina (antigenul O) se elibereaz dup moartea germenilor.

8. Caractere de
patogenitate

Germenul este patogen prin capacitatea de multiplicare la poarta
de intrare i prin toxigenez datorate eliberrii endotoxinei.

9. Rspunsul imun

Nou nscuii pn la 3 luni sunt protejai de infecii datorit
anticorpilor materni.
Peste aceast vrst pn la 5 ani, copiii sunt receptivi la infecia
cu Haemophilus influenzae, fiind frecvent incriminat n etiologia
meningitelor.
Imunitatea natural se instaleaz peste vrsta de 8 ani.
Vaccinurile cu polizaharidul capsular n componen sunt
protectoare dar nu induc un rspuns imun semnificativ pentru
grupa de vrst cu riscul cel mai nalt la infecie.

10. Boala la om


Afecteaz frecvent mucoasele tractului respirator, unde n
asociaie cu alte specii bacteriene (streptococi piogeni, pneumococi)
sau virale cauzeaz infecii ale cilor respiratorii: de la catar
nazofaringian, la traheite, bronite, pneumonii, otite, sinusite,
mastoidite, pluerite i pericardite, artrite.
Poate determina o laringotraheit obstructiv fulminant care
necesit intervenie de urgen (traheotomie sau intuibaie prompt)
pentru conservarea funciei respiratorii.
Prin ptrunderea microorganismului n torentul, circulator poate
determina: meninigite, septicemii, pleurite, pericardite, artrite,
osteomielite.

11.Epidemiologie

Sursa de infecie: omul sntos sau purttorul sntos de
germeni.
Calea i mecanismul de transmitere este direct - aerogen, prin
picturi Flugge.
Receptivitatea este general indiferent de vrst, cu predominen
pentru copiii 0- 5 ani .


31
31
Profilaxia nespecific se realizeaz prin creterea rezistenei
generale a organismului
Se poate practica cu bune rezultate la grupele de risc o vaccinare
cu un vaccin preparat din polizaharidul capsular legat de toxoidul
difteric.
Vaccinarea nu mpiedic portajul, motiv pentru care n circumstane
epidemiologice se indic profilactic antibioticoprofilaxia
(rifampicin).




HAEMOPHILUS DUCREYI
(Streptobacillus ulceris mollis Ducreyi).


1. Definiie Cocobacili dispui intra i extraleucocitari, Gramm negativi.
2. Habitat Nu se semnaleaz ca germene saprofit la om.
Este strict patogen, se gsete pe mucoasa genital, fiind
considerat agentul etiologic al ancrului moale.

3.Caractere
morfologice

Cocobacili fini, de dimensiuni mici (0,5 mili- 2 mili), colorai
bipolari, dispus n perechi sau lanuri scurte sau medii (lan de
biciclet).
Nesporulat, imobil, ncapsulat, Gramm negativ.

4. Caractere de cultur

Recolta produsului patologic este recomandat a se preleva de la
baza ancrului.
Cultivarea este dificil, necesitnd factorul X i o atmosfer de
10% CO2 i o temperatur de 33 C.
Mediile trebuie s utilizeze snge proaspt de iepure sau cal,
trebuie s aib o umiditate constant i suprafaa neted. Pe mediul cu
snge coloniile produc hemoliz .
Invadarea mediului de microorganisme de contaminare se previne
prin nglobarea n mediul utilizat a unor substane sau asociaii de
substane selective precum: bacitracin, lincomicin, vancomicin,
etc.
Pe geloz snge de iepure se dezvolt colonii mici, izolate,
convexe, strlucitoare, pulverulente. Dup aproximativ 2- 3 de
zile coloniile se mresc i capt n centru o depresiune
crateriform.
Exist tulpini care pe mediile cu snge produc un satelitisim
discret n jurul striurilor cu stafilococ i nu produc acest fenomen n
jurul discurilor cu factorul V.
5.Caractere biochimice

Este un germene aerob, facultativ anaerob.
Unele tulpini produc hemolizin .
Reduc nitraii n nitrii.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
Puin rezistent n mediul exterior, calea i mecanismul de
transmitere acceptat fiind cea sexual.


32
32
i biologici Sub aciunea cldurii moare n 60 de minute la 56
0
C.
Sublimatul 0,5% l omoar n cteva minute. Este sensibil la
uscciune. Dezinfectanii obinuii l inactiveaz rapid.
Este sensibil la aciunea antibioticelor: cloramfenicol,
tetracicline, kanamicina, streptomicin, biseptol, rifampicin.
Poate deveni rezistent la antibiotice i chimioterapice motiv
pentru care nainte de nceperea tratmaneului, antibiograma este util.

7. Structur antigenic

Prezint un antigen capsular, antigen somatic i endotoxin
(antigenul O).
Toate tulpinile de Haemophilus ducreyi sunt identice din punct de
vedere antigenic.

8. Caractere de
patogenitate

Este dat de capacitatea de multiplicare i de toxigenez
(endotoxin).
Nu are capacitate de invazivitate.

9. Rspunsul imun

Rspunsul umoral este lipsit de importan practic.
Apare i un rspun umoral prin hipersensibilizare, anticorpii
evideniindu-se i dup 10 ani de la infecie.
Exist i un rspuns imun celular, dar nu exist imunitate fa de
reinfecie.

10. Boala la om

Se numete ancrul moale deosebindu-se de ancrul dur din sifilis.
Dup o incubaie de 3 - 5 7 zile de la contactul sexual infectant,
apare pe mucoasa genital sub forma unei ulceraii necrotice cu baza
moale, cu margini neregulate, dureroase - ancrul. Leziunea poate
exprima i o secreie purulent.
Se nsoete de obicei de o inflamaie dureroas a ganglionilor
limfatici locoregionali care pot i supura.
Boala se oprete de obicei la acest stadiu, fr a se generaliza.

11.Epidemiologie

Sursa de infecie: omul bolnav cu diferite forme de boal.
Calea i mecanismul de trasmitere: direct pe cale sexual.
Receptivitatea este general la persoanele active sexual.
Profilaxie nespecific: depistarea activ a surselor de infecie i
tratarea lor, educaie pentru sntate referitoare la un mod de via
sntos care s exclud libertinajul sexual.





HAEMOPHILUS AEGYPTIUS
(Haemophilus conjunctivitidis, bacilul lui Koch- Weeks).

Este un germene hemofil care s-a adaptat la conjunctiva omului.
Necesit spre a fi cultivat att factorul X ct i factorul V.
Pe mediul chocolat dezvolt colonii cu margini neregulate.
Fermenteaz glucoza.


33
33
Produce indol.
Aglutineaz hematii umane.
Reduce nitraii n nitrii.
Este foarte contagios, producnd conjunctivita subacut epidemic.



GENUL BRUCELLA

Cuprinde mai multe specii dup cum urmeaz:

Specia Bio
grupe
Gazde naturale
Brucella abortus 7 (1-6, 9) bovine
Brucella melitensis 3 ovine, caprine
Brucella. suis 5 porcine, iepuri, reni,
roztoare
Brucella canis 1 cini
Brucella neotomae 1 obolanul de deert
Brucella ovis 1 ovine
Brucella maris 1 mamifere marine


1. Definiie Cocobacili sau bacili scuri, Gramm negativi, imobili,
nesporulai, inconstant capsulai, strict aerobi.
2. Habitat Zoonoz care infecteaz de preferin animale, omul fiind
mbolnvit accidental, dar se poate regsi i pe diferite elemente de
mediu nconjurtor unde poate rezista mult timp (sol, echipamente
infectate, etc.) datorit unor transformri ale brucelellelor n forme L
(persisteri).

3.Caractere
morfologice

Bacili fini, cococbacili de 0,6-l,5m, aezai izolai, n diplo sau
n grmezi neregulate. Grammnegativi, se coloreaza bipolar.
Nesporulai, neciliai, necapsulai (eventual utiliznd tehnici speciale
de colorare se poate evidenia o capsul fin).
n produsele patologice au o dispoziie intracelular iar n
culturile vechi pot prezenta un polimorfism accentuat.

4.Caractere de cultur

Brucellele cresc foarte greu n 3-4 sptmni pe medii simple
(colonii S), dar lichidul de ascit, ficatul, serul sanguin, sngele
glicerina, glucoza sau mai recent agarul cu triptoz de soia adugate la
mediu le favorizeaz creterea.
Este necesar suplimentarea mediului de cultur cu amestecuri
selective de bacitracin, polimixin, vancomicin, acid nalidixic,
nistatin.
Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi. Temperatura optim
de cretere este 37
0
C, la un pH de 6,6-7.
Brucella abortus necesit o atmosfer CO
2
10% pentru
izolare.


34
34
Tulbur mediul lichid formnd un depozit. Pe mediile solide
dezvolt colonii mici, rotunde, bombate, translucide, gri- glbui,
pulverulente.
Pentru izolarea Brucellelor din hemoculturi se folsete n mod
obinuit mediul bifazic Costaneda care se analizeaz timp de 3-4
sptmni.
Se pot cultiva i pe membrana corioalantoidian a oului
embrionat de gin.

5.Caractere
biochimice

Au activitate metabolic modest. Sunt germeni catalazo-
pozitivi, oxidazo-pozitvi cu excepia Brucellei ovis i neotoma nu
lichefiaz gelatina.
Criteriille pentru identificarea speciilor i biogrupelor sunt:
producerea de ureaz i H
2
S, prezena unei atmosfere bogate n
CO
2
i a mediului mbogit cu tionin i fuxin bazic pentru
cretere, aglutinarea cu antiserurile monospecifice (A,M,R),
sensibilitatea la bacteriofagul Tbilisi, sondele ADN.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Germeni rezisteni n condiiile mediului nconjurtor. Rezist la
uscciune, rmnnd viabili n praf i o lun de zile i cteva luni n
lapte i carne.
Sunt moderat sensibili la cldur i aciditate.
Sunt sensibili la substanele dezinfectante uzuale.
Se citeaz frecvent rezistena la multiple antibiotice, fiind
necesare pentru tratament asocieri de antibiotice i chimioterapice.

7. Structur antigenic

Deine o structur antigenic relativ complex.
Este comun pentru toate speciile de Brucella.
Tulpinile capsulate prezint un antigen capsular K.
Este descris un antigen de suprafa L, asemntor cu antigenul
Vi de la Salmonelle
Dein i antigene O de perete care au 2 fraciuni notate A i M
distribuite inegal. La Brucella melitensis predomin fraciunea M, la
Brucella abortus fraciunea A, iar la Brucella suis ambele fraciuni sunt
distribuite egal.
Endotoxina (antigenul O, lipopolizaharidul) prezent la nivel
parietal are n compoziie acizi grai, fiind strns legat de structuri
proteice care-i confer o activitate biologic distinct.
Pe lng aceste antigene principale mai exist nc 30 de
antigene diferite printre care antigene heterofile comune cu Vibrio
holeric, Salmonella enteritidis, Proteus, Yersinia enterocolitica.

8.Caractere de
patogenitate

Dat de capacitatea de multiplicare i invazivitate, provocnd
infecii inaparente, acute sau cronice.
Nu produc exotoxine dar elaboreaz o endotoxin de natur
gglucido lipido-polipeptidic.
Brucellele se multiplic intracelular de aceea sunt destul de
rezistente la antibiotice.
Pare s existe un factor de patogenitate neprecizat nc care este
produs in vivo pare favorizeaz supravieuirea intracelular a


35
35
germenilor.

9. Rspunsul imun

Imunitate natural nu exist, dei att la om ct i la animale
se semnaleaz un oarecare grad de rezisten.
In urma infeciei se instaleaz o imunitate mixt bazat pe
prezena concomitent a anticorpilor serici i a imunitii celulare.
Rspunsul imun umoral este puternic dar nu i protector.
Este util n diagnostic, bazndu-se pe activitatea limfocitelor B
stimulate de prezena germenilor.
Rspunsul imun celular este protector dar numai pentru
suprainfecie, fenomen denumit premuniie.
Rspunsul imun celular i infecia primar se evideniaz prin
intradermoreacia la brucelin (testul Burnet). Reacia se citete la
72 - 96 de ore de la inoculare. Prezena la locul administrrii a
eritemului, edemului, eventual necrozei susin pozitivitatea reaciei
(rspuns imun celular, consecutiv infeciei).

10. Boala la om

Se manifest clinic: acut, subacut sau cronic.
Poarta de intrare cel mai frecvent incriminat este cea
cutanat printr-o soluie de continuitate sau tractul digestiv prin
consum de lapte sau carne infectat cu brucelle.
Incubaia de l-6 sptmni cteva luni, cu debut de obicei
insidios i nespecific: stare general moderat alterat, cefalee,astenie,
febr, artralgii, transpiraii abundente. n perioada de stare (3-4
sptmni) simptomatologia este polimorf, descriindu-se aproximativ
200 de semne clinice care pot apare n bruceloz. Poate evolua spre
maladia cronic care dureaz ani de zile, cu diagnostic foarte dificil de
stabilit.

11. Epidemiologie

Sursa de infecie: animalele bolnave sau infectate (cadavre,
avortoni) ca i produsele lor (carne, lapte, derivate de lapte) care pot
polua elemente de mediu nconjurtor.
Ci i mecanisme de transmitere: indirect -digestiv,
direct - respiratorie, cutanat, conjunctival.
Receptivitatea: general, indiferent de sex, vrst, mai frecvent
n mediul rural
Bruceloza este considerat boal profesional pentru cresctorii
de animale, blnari, buctari, mcelari, medici veterinari, medici de
laborator.
Profilaxia nespecific: pasteurizarea laptului, evitarea contactului
cu produse animale posibil infectate, protecia personalului cu
echipamente adecvate, purtate corect, aplicarea unor msuri eficiente
de dezinfecie la locul de munc cu risc crescut.
Profilaxie specific pentru categoriile de risc se recomand un
vaccin preparat din germeni vii atenuai.







36
36



GENUL BORDETELLA


Taxonomie - nrudit pe considerente filogenetice comune cu genul Alcaligenes.
Recunoate n prezent 6 specii:
- Bordetella pertussis
- Bordetella parapertussis,
- Bordetella bronchoseptica, strns nrudite ntre ele din punct de vedere
genetic, fiind considerate subtipuri ale unei specii genomice unic;
- Bordetella avium,
- Bordetella hinzii,
- Bordetella holmesii.



Specia Habitat Determinare clinic
Bordetella pertussis Specific uman Tusea convulsiv
Bordetella parapertussis Specific uman Sindrom asemntor, dar mai
benign
Bordetella bronchoseptica Animale (cine, pisic, porc,
iepure, cobai, oarece,
obolan), maimu, om .
Rinite atrofice, bronhopneumonii
la animale; s-a izolat i de la
pacieni imunodeficieni
Bordetella avium Psri Coriza curcanilor
Bordetella hinzii, Psri, om. S-a izolat din hemoculturi la
pacieni imunocompromii SIDA
Bordetella holmesii Om Pacient imunodeficient


BORDETELLA PERTUSSIS

Istoric: a fost izolat pentru prima dat n anul 1906 de Bordet i Gengou

1. Definiie Cocobacili de mici dimesiuni imobili, nesporulai, Gramm
negativi, strict aerobi,au metabolism respirator dar sunt inactivi
metabolic.
2. Habitat Germeni - parazii intracelulari pentru omul bolnav dar i pentru
unele animale cu snge cald. Specia are tropism pentru epiteliul
respirator.
Nu a fost izolat niciodat din mediul extern.

3.Caractere
morfologice

Cocobacil cu dimensiuni ntre 0,2m0,5m/0,5m1m,
neflagelat, imobil, nesporulat.
Germene Gramm negativ dispus frecvent izolat sau n pereche i
foarte rar n lanuri scurte cu tendin s devin pleomorfi, filamentoi
sau bacilari prin subcultivare.
n culturile recente prezint capsul evideniabil prin coloraii


37
37
speciale.
n primele ore de cultivare sunt prezeni pili ataai peretelui
bacterian.
Coloraia cu albastru de toluidin evideniaz granule
metacromatice dispuse bipolar.

4. Caractere de cultur

Germene pretenios, nsmnarea produsului patologic trebuie
efectuat pentru creterea anselor de cultivare, la patul bolnavului, prin
tehnica plcii tuite .
Temperatura optim de cultivare este apreciat la 35
0
C- 37
0
C, n
mediu strict aerob.
Solicit pentru cretere aminoacizi i vitamine ca substane
nutritive; glutation, ioni de fier ca ageni reductori; cloruri i fosfai
ca sruri minerale; acizi grai i peroxizi organici cu aciune
neutralizant asupra unor substane inhibitoare, prezente n produsele
patologice recolte sau n mediile de cultur.
Ca mediul de elecie folosim mediul Bordet-Gengou ce conine
agar, macerat de cartof, snge defibrinat de oaie, glicerol. Albuminele
plasmatice din acest mediu leag acizii grai i permit dezvoltarea
germenilor.
Mediile devin selective prin suplimentare cu meticilin sau
cefalexin, deoarece antibioticele inhib flora Gramm pozitiv din
exudatele nazofaringiene. Contaminarea cu fungi poate fi prevenit
prin suplimentarea mediilor de cultur cu amphotericin B.
Se incubeaz la termostat n atmosfer umed pe o perioad de 7
zile, cititndu-se zilnic la 48 de ore de la incubare.
Coloniile care se dezvolt n 3- 6 zile sunt de tip S, mici, convexe,
uor transparente, foarte aderente, cu coloraie metalic asemntoare
unor picturi de mercur. In jurul coloniilor exist o zon mic de
hemoliz difuz (faz I).
Se pot utiliza i alte medii speciale pentru creterea germenilor:
mediul Regan Lowe care prezint avantajul unei eficiene mai lungi
pn la 8 sptmni, coloniile fiind mici, convexe, strlucitoare cu
opalescen perlat.

5.Caractere biochimice

Strict aerob. Temperatura optim de dezvoltare: ntre 35
0
C- 37
0
C.
Testul oxidazei pozitiv.
Nu scindeaz ureea.
Produc catalaz i hemolizine.
In subculturi nu au nevoie de factorii X i V.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Germene foarte puin rezistent n mediul extern: rezist
maximum 2 ore la temperatura camerei; lumina solar l distruge n 60
de minute, iar la 55
0
C este distrus n 30 de minute.
i poate pierde rezistena chiar n macroroganism, trecnd din
forma S, virulent - faza I spre fazele intermediare II i III i n final
faza IV n care se regsesc forme R avirulente.
Este rezistent la penicilin dar este sensibil la macrolide
(Eritromicina, Claritromocina), Ampicilin, Cotrimoxazol,
Tetraciclin, Clormafenicol.


38
38

7. Structur antigenic

Este deosebit de complex, recunoscnd:
- antigenul K de suprafa (aglutinogenul) este de natur
proteic. Exist aglutinogene specifice de gen i de specie. Aceste
microorganisme au capacitatea de a-i modifica serotipul in vitro cu
multiple implicaii n epidemiologie.
Pe baza antigenului K se disting 4 faze antigenice (I-IV).
Germenii din faz I sunt proprii tulpinilor izolate pe medii
mbogite; coloniile izolate sunt de tip S virulente, capsulate cu o
mare putere imunogen motiv pentru care se utilizeaz la fabricarea
vaccinurilor specifice. Fazele II i III sunt considerate intermediare,
iar tulpinile de faz IV sunt considerate de tip R degradate antigenic,
nepatogene, netoxigene;
- hemaglutinina fimbrial (FHA) de natur proteic, cu structur
filamentoas situat la suprafaa germenelui
- pertactina protein nefimbrial de suprafa;
- antigene din peretele celular - lipopolizaharidul (endotoxina),
comun germenilor Gramm negativi, cu efect piretogen i
histaminosensibilizant.
S-au izolat i alte fraciuni antigenice:
- toxina pertussis (TP) exotoxina care este un factor major de
virulen, antigenic i imunogen, format din 6 subuniti legate
necovalent. Altereaz funciile celulei gazd, mpiedicnd n cazul
fagocitelor- chematoxisul, fagocitoza i aciunile bactericide. Efectele
sistemice ale toxinei includ limfocitoza, alterarea unor activiti
hormonale cum ar fi creterea produciei de insulin (hipoglicemie ) i
augmentarea sensibilitii la histamin (inducnd mrirea
prermeabilitii capilare, hipotensiune, oc);
- adenilatciclaza - enzim cu caracter invaziv care ptrunde
intracelular i determin hipersecreie de mucus apos i inhib
activitatea fagocitar a macrofagelor i leucocitelor;
- toxina letal dermonecrotic compus din 4 subuniti are o
aciune vasoconstrictoare producnd necroze ischemice n special
pulmonare;
- citotoxina traheal substan toxic pentru epiteliul ciliat
respirator care determin ciliostaza i moartea celulelor ciliate, prin
sinteza n exces de aci nitric; stimuleaz i eliberarea de interleukin -1
ceea ce are efect piretogen;

8. Caractere de
patogenitate

Germenii sunt patogeni prin localizare i prin capacitatea lor de
multiplicare i de toxigenez.
Infecia nu depete tractul respirator.
Capacitatea de multiplicare este dat de prezena capsulei i
antigenului de perete, producnd necroza i exfolierea mucoasei
respiratorii cu apariie de exudat.
Toxigeneza este dat de endotoxin care are aciune local i de
exotoxin care are tropism pentru SNC.
Bacteriile se multiplic rapid, interfer cu activitatea mucociliar
normal i produc toxine care determin apariia manifestrilor
clinice).


39
39

9. Rspunsul imun

Este de tip umoral, fiind puternic, protector i de durat. Apar
titruri nalte de anticorpi anti TP ce pot persista tot timpul vieii fiind
corelai cu imunitatea fa de o nou mbolnvire i anticorpi anti
FHA.
Imunitatea nnscut este nesemnificativ, copiii mici fiind
foarte receptivi la infecia cu Bordetella pertussis.

10. Boala la om

Se numete tuse convulsiv sau tuse mgreasc
Incubaie: 7- 10- 21 zile.
Faza cataral: evolueaz cu simptome necaracteristice fiind
perioada cnd microorganismele colonizeaz cile respiratorii
superioare i determin un catar traheo-bronic: febr, strnut, tuse
cu expectoraie predominent nocturn. Dureaz aproximativ 2
sptmni perioad cnd germenele este foarte virulent.
Perioada de stare (paroxistic) reprezint faza toxemic cu
crizele tipice de tuse spastic, chintoas cu caracter nocturn care se
termin cu vom i posibilitatea de aspirare a vomismentelor. Pot
aprea convulsii, cianoz, stare de anxietate. n acest stadiu apare
limfocitoza periferic i hipoglicemia datorate suntezei de TP (toxin
pertussis).
Boala este anergizant, germenul este citolitic pentru epiteliul
respirator, deschiznd astfel o poart de intrare pentru o serie de
complicaii bacteriene cu stafilococ, Haemophylus influenzae, bacil
piocianic, enterobacterii.
Pot apare astfel complicaii pulmonare i la nivelul sistemului
nervos central.
Convalescena este de durat: 3-4 sptmni.
In perioada de stare i n convalescen bolnavul nu mai este
contagios (sunt prezeni germeni de faza IV).

11. Epidemiologie

Maladie cu rspndire general, cu un grad nalt de contagiozitate
40%, maxim n perioada cataral a bolii.
Sursa: exclusiv uman reprezentat de omul bolnav n faza
cataral a bolii, cu form tipic sau atipic de boal.
Ci i mecanisme de transmitere: direct - aerogen, prin
picturile lui Pflugge i excepional indirect prin obiecte personale
recent contaminate ntruct germenii nu rezist n mediul extern dect
cel mult 2 ore.
Receptivitatea este general, prezent la natere se epuizeaz fie
prin trecerea prin boal , fie prin vaccinare.
Exista un profilactic eficient vaccinul DTP (diftero- tetano -
pertussis), introdus din anul 1930.
Vaccinul DTP existent conine pe lng componenete protectoare
i componente care induc reacii adverse uneori necontrolabile,
studiindu-se n prezent folosirea pentru componenenta peertussis a
unui vaccin acelular n care s fie inclus toxina pertussis inactivat.
Factori favorizani: naturali - sezonalitate de iarn primvar n
zona temperat unde boala evolueaz endemic i factori economico-
sociali colectivitile de copii i adolesceni unde aglomeraia, lipsa


40
40
dezinfeciei curente cresc riscul mbolnvirilor.



















































41
41
Cursul nr.5


GENUL PASTEURELLA

Taxonomie -Studii de hibridare ADN-ADN, ADNARNr demonstreaz heterogenitatea
Genului Pasteurella i a Genului Actinobacillus, impunndu-se reclasificri ntre aceste
dou genuri .
Genul Pasteurella includea pe baza unor criterii de structur, biochimice i
antigenice urmtoarele specii:
- Pasteurella multocida specia tip,
- Pasteurella pneumotropica nrudit cu Actinobacillus ,
- Pasteurella haemolytica - nrudit cu Actinobacillus,
- Pasteurella ureae reclasificat ca Actinobacillus ureae,
- Pasteurella.gallinarum,
- Pasteurella anatipestifer,
- Pasteurella aerogenes - nrudit cu Actinobacillus,
- Pasteurella bettyae specie nou ncadrat.



Specia Gazde naturale Implicaii clinice la om
Pasteurella
multocida
Animale: bovidee, porcine,
caprine, ovine, cini, pisici.
Psri
Portaj nasofaringian.
Infecii de plag mucat de animale
bolnave.
Infecii pulmonare, meningite, oc
septic, septicemii.
Pasteurella bettyae Nu se pot preciza Infecii materno-fetale: plgi
chirurgicale, leziuni supurative ale
degetelor i piciorului
Pasteurella
aerogenes
Iepuri i cobai - ocazional Infecii de plag dup muctura de
animal contaminat
Pasteurella
pneumotropica
oarec, cini, pisici Infecii de plag dup muctur de
animal, endocardite, septicemii.
Pasteurella
haemolytica
Ovine, caprine, bovine,
galinacee
Rar infecii la om: pneumonii,
septicemii.
Pasteurella ureae
(Actinobacillus
ureae)
Comensal n cile respiratorii
superioare la om
Ocazional determin infecii ale
tractului respirator sau se izoleaz de la
pacieni cu ozen.



1. Definiie Cocobacili, mici, polimorfi, imobili, Gramm negativi, aerobi
facultativ anaerobi, catalazo i oxidazo- pozitivi, reduc nitraii i
nitriii, produc indol, patogeni n special pentru animale.

2. Habitat Germenii se gsesc cantonai pe mucoasa tractului respirator
superior i gastrointestinal la variate gazde animale slbatice i
domestice precum i la psri. Omul se infectraz accidental prin


42
42
contactul cu animale infectate.

3.Caractere
morfologice

Sunt germeni mici cu dimensiuni cuprinse ntre 0,3m 1 m/
1m -2m, de form cocbacilar sau cocoid, Gramm negativi, ce se
pot colora frecvent bipolar.
Nu prezint cili.
Unele tulpini sunt ncapsulate.
Pot prezenta un polimorfism accentuat pretndu-se la erori de
diagnostic cu germeni din genul Neisseria, Haemophilus,Yersinia,
Bacillus, Enterobacteriaceae.

4. Caractere de cultur

Germeni pretenioi nutritiv se pot cultiva pe agar-snge sau agar-
ocolat, necesitnd un inocul bogat cantitativ din produsul patologic.
Germeni aerobi, facultativ anaerobi cresc la o temperatur optim
de 37
0
C
Pe geloz snge dezvolt colonii de tip S mici, rotunde, convexe,
netede, strlucitoare, transparente, nehemolitice.
Pasteurella multocida dezvolt colonii cenuii-glbui i brunific
uor mediul nconjurtor. Dup 5 zile cresc, ajungnd la un diametru de
6 mm,cu centrul opacificat, devenit granular, periferia coloniei cenuiu-
glbuie, i cu inele concetrice sau striaii fine.
Germenii ncapsulai prezint colonii mucoase de tip M.

5.Caractere biochimice

Diferenierea speciilor se face pe baza caracterelor biochimice
Fermenteaz carbohidraii.
Produc oxidaz i catalaz.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Sunt germeni puin rezisteni la condiiile mediului
nconjurtor.
Sunt sensibili la aciunea factorilor fizici i chimici; lumina
solar i omoar n 2-3 zile, iar cldura umed de 56
0
C n 45 de minute.
Sunt sensibili la sublimat 0,1%, clorura de var 5%, etc. Unii
colorani ca albastrul de metilen, violetul de genian inhib
multiplicarea germenilor din acest gen.
Sensibili la aciunea antibioticelor, fiind necesar efectuarea
antibiogramei.

7. Structur antigenic

Prezint un antigen somatic O.
Tulpinile capsulate au fost mprie n 5 serotipuri n funcie de
caracterisiticile antigenului capsular (A,B,C,D,E). La tipul A
capsula este format n special din acid hialuronic.

8. Caractere de
patogenitate

Este patogen prin multiplicare i invazivitate.
Capsula reprezint cel mai important factor protector, inhibnd
fagocitarea germenilor i permind invadarea organismului gazd.
Germenii au capacitatea de a se multiplica n esuturi att extracelular
ct i intracelular


9. Rspunsul imun Se recunoate o stare de imunitate postiinfecioas, rspunsul


43
43
imun fiind att de tip umoral ct i de tip celular.

10. Boala la om

a. Pasteurella multocida
- infecii locale: celulite, abcese, osteomielite aprute la om dup
mucturi provocate de animale infectate (cine, pisic).
- infecii ale tractului respirator (pneumonii, abcese pulmonare),
- infecii sistemice (bacteriemii, meningitie, septicemii).

2. Pasteurella pneumotropica (P.p.) descris prima dat n l950 de
Jawetz, se izoleaz din infeciile cu caractere enzootic de la oarece,
iepure, roztoare diverse, crora le cauzeaz conjunctivite sau
pneumonii. La om n urma unei mucturi de ciine sau pisic
determin infecii tegumentare, meningite sau chiar septicemii.


11.Epidemiologie

Sursa de infecie este de obicei animal, poarta de intrare fiind
cutanat de regul o plag sau o zgrietur, tabloul clinic fiind deosebit
de variat.
Calea de transmitere direct o plag provocat de regul prin
muctura de cine sau pisic sau prin neptur accidental
(zgrietur). Sunt posibile i accidente de laborator.
Receptivitatea - general.
Infecia la om are caracter sporadic.
Limitarea contactului cu animale domestice i slbatice prezint
cea mai sigur msur de control a infeciei cu Pasteurelle.



























44
44






GENUL FRANCISELLA


Taxonomie
Genul este format din 3 specii i anume:
- Francisella tularensis cu 2 biovaruri A i B cunoscute i nc unul propus
pentru zona centroasiatic.
- Francisella novicida care cu toate diferenele fenotipice este identic genetic
cu Francisella tularensis.
- Francisella philomiragia specie distinct dar strns nrudit cu cele 2 specii
mai sus prezentate.



1.Definiie Cocobacili foarte mici, Gramm negativi, imobili, oxidazo-
negativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi.
Necesit pentru cultivare cistein sau cistin.
Atac zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S.

2. Habitat Francisella tularensis infecteaz animale slbatice (iepuri,
obolani, oareci, popndi, bizami, veverie) i domestice dar i
psrile. Se mai regsete la unele insecte: cpue, nari, mute de
animale.
Francisella novicida izolat de la un obolan moscat.
Francisella philomiragia izolat de la pacieni imunocompromii
care au avut contact cu apa oceanic.

3.Caractere
morfologice

Prelevatele de la pacieni bolnavi colorate uzual rmn negative,
doar coloraia imunofluorescent identific Francisella tulrarensis.
Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7m - 1 m /0,2 m - 0,3 m,
neciliai, nesporulai, rareori ncapsulai. Sunt Gramm negativi,
slab colorai, se colorez de obicei bipolar.
Microscopul electronic evideniaz i elemente mai mici de 0,1
microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale.

4. Caractere de cultur

Este deosebit de pretenios, crescnd numai pe medii speciale
(Francis, McCoy), n atmosfera de CO
2
10%, la o temperatur de 37 C
n condiii de aerobioz.
Cresc lent, dup 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme
translucide (tip S). Dup 4 zile diametrul lor crete la 2 mm capt o
culoare cenuie, sunt colonii mucoide, uor emulsionabile. Se pot
dezvolta i n 2-3 sptmni, dac culturile provin din prelevate
paucibacilare.
n jurul coloniilor de Francisella tularensis pe mediile cu snge


45
45
apare o arie de nverzire iar agarul cu snge chocolat este brunificat.
Se pot dezvolta n embrionul de gin: pe membrana
corioalantoidian cauznd moartea embrionului .

5.Caractere biochimice

Francisella tularensis prezint o activitate biochimic redus.
Poate fermenta unii carbohidrai sau alcooli, fr producere de gaz.
Este catalazo - pozitiv i oxidazo-negativi.
Caracterele biochimice nu au importan practic n diagnosticul
curent.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Este un germene rezistent n condiii de mediu extern: 2-3 luni n
ap, 35 de zile n ghea, 10-60 de zile n sol, 100 de zile n carnea
congelat, 10 zile n pine, 8 zile n lapte, 45-100 de zile pe boabe
de cereale.
Este distrus rapid de cldur.
Este sensibil la dezinfectante i la aciunea antibioticelor:
streptomicin, tetracicline.
Sunt rezistente la peniciline.
7. Structur antigenic

Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de
vedere antigenic.
Capsula conine lipopolizaharide i carbohidrai.
S-au extras i antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene.
Francisella tularensis deine i antigenul somatic O (LPZ)
endotoxina.
Exist unul sau mai multe antigene proteice nrudite cu
antigenele aglutinante ale Genului Brucella.

8. Caractere de
patogenitate

Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscui.
Componentele de suprafa ale celulei (materialul extracelular, capsula)
sunt implicate n patogenitate. Endotoxina pare s aib un rol similar
n patogenez ca cel al endotoxinei de la Salmonella typhi.

9. Rspunsul imun

Dup infecie, rspunsul imun este durabil, putnd persista toat
viaa, fiind mediat att umoral ct i celular.
n cadrul rspunsului imun umoral, anticorpii aglutinani apar
dup 10 zile de la debutul bolii cresc n perioada de stare a bolii i scad
n convalescen, rmnnd la aceste valori ani de zile. Nu au efect
protector.
Tendina bolii la recderi sau cronicizare care pot apare n
condiiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a rspunsului imun
persistent se datoreaz posibilitii de supravieuire intracelular a
germenilor.
Imunitatea celular reprezint posibilitatea principal de aprare
fa de infecie.
Din ziua a 6-8-a de boal, bolnavii prezint o sensibilizare
alergic fa de antigenul tularemic (tularina).

10. Boala la om

Incubaia: 3-7 zile, cu extreme 21-24 de zile.
Boala poate mbrca clinic forme variate: ganglionar simpl,
orofaringian, oculoganglionar, pulmonar, abdominal, tifoidic


46
46
(septicemic).
Alturi de formele tipice sau grave de boal se citeaz i forme
uoare i chiar infecii inaparente (asimptomatice).
Maladia evolueaz cu: cefalee, febr ridicat, adinamie, grea,
vrsturi, ulceraii cu localizri diverse i adenopatie regional
voluminoas (butonul tularemic).
n forma ulceroganglionar la locul de inoculare, germenii se
multiplic i ntr-o sptmn apare o inflamaie care evolueaz spre
papul, apoi ulcereaz.
Microorganismele disemineaz limfatic pn la ganglionii
regionali care se hipertrofiaz i pot supura. Germenii se multiplic
intracelular, urmeaz o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare
n diferite organe parenchimetoase (plmni, ficat, splin) sub form
de noduli granulomatoi care se pot necroza sau cazeifica.

11.Epidemiologie

Tularemia maladie cu focalitate natural, se regsete mai mult
n rile din emisfera nordic unde evolueaz sporadic sau n
microfocare epidemice.
Infeciozitatea este foarte mare, putnd aprea dup penetrarea
tegumentelor sau inhalarea unui numr de 50 de germeni.
Sursa de infecie este reprezentat de animale slbatice (vulpe,
nevstuic, chicanul, ariciul, crtia, porcul mistre, lupul) i
domestice i peridomestice (oi, porci, vite cornute, cal, pisic,
cine, iepuri, obolani, oareci, hrciogi, bizami, veverie) i de psri
(gina, porumbelul, fazanul , cioara). n focare agentul patogen este
prezent la insecte ectoparazite ( mute, cpue, nari).
Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact direct cu
sngele, organele, urina, fecalele, pielea, blana, animalelor infectate mai
frecvent posibil la vntorii, agricultorii i buctarii,
Pe cale indirect: digestiv prin consumul de ap sau alimente
contaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu cadavrele lor, pe
cale respiratorie prin inhalarea prafului containat, i prin infecii de
laborator. nfecia tularemic se poate produce i prin neptura
artropodelor hematofage, cu contactul de artropode strivite, prin
obiecte de uz comun contaminate, prin mbrcmintea stropit cu
sngele animalelor bolnave.
Receptivitatea este general, dar boala poate avea un caracter
profesional.
Pentru controlul acestei maladii se recomand evitarea
contaminrii sau consumrii de produse infectate, portul
echipamentului de protecie, inclusiv cu mnuui pentru persoanele la
risc, exterminarea roztoarelor i a insectelor hematofage vectoare.
Se poate practica la aduli un vaccin viu atenuat care nu confer o
protecie total, dar persoanele vaccinate fac o form de boal mai
uoar.







47
47





GENUL LEGIONELLA


Taxonomie: Sunt cuprinse n prezent 39 de specii i 60 de serogrupe
unele izolate att din organismul uman i mediu (Legionella pneumophilla,
Legionella micdadei, Legionella bozemanii, Legionella israelensis) altele,
numai din mediu (Legionella parisiensis, Legionella adelaidensis, Legionella
shakespearei).
Legionella pneumophilla - specia tip a genului are trei subspecii:
pneumophilla, pascullei i fraseeri..



Istoric. Mac Dade i colab. au identificat i caracterizat prima specie n l976, dup o
epidemie grav de pneumonie declanat cnd Legiunea American - Aasociaia fotilor
combatani s-a ntrunit la Convenia anual la Philadelphia. Intre participanii la aceast
reuniune a izbucnit o pneumonie grav cu mortalitate ridicat (l82 bolnavi 28
decese).
Boala a fost denumit a legionarilor iar agentul cauzal s-a numit Legionella
pneumophilla.



1. Definiie: Bacili mici, Gramm negativi, nesporulai, mobili, aerobi,
catalazo pozitivi, oxidazo-negativi sau slab pozitivi, inactivi asupra
carbohidrailor i nitrailor.

2. Habitat Legionella pneumophilla se gsete n produsele patologice ale
bolnavilor, i rspndite n mediu extern n special n apa potabil sau
n difertie medii umede.
n sursele i rezervoarele naturale i artificale de apa potabil
cianobacteriile, flavobacteriile i algele verzi le furnizeaz hran, iar
protozoarele, ciliatele i amoebele devin gazde de amplificare pentru
aceti germeni.
Au fost izolate din noroi, nmol, ap de ploaie, dar niciodat din
sol i din pulberi.
Legionelele produc cantiti mari de glicocalix (slime) care le
permite acumularea i persistena n tuburi i conducte de cauciuc
chiar siliconate.
Suprafeele metalice din fier, zinc i aluminu le favorizeaz
creterea, oelul inoxidabil i cuprul le sunt mai puin favorabile
pentru dezvoltare.
Supravieuiesc i 1 an de zile n apa distilat.

3.Caractere Bacil mic de 0,3m - 0,5 m /1,5 m -5 m, cu capetele ascuite


48
48
morfologice

pleomorf, nesporulat, necapsulat, prezentnd unul sau mai muli
flageli polari sau subpolari, mobil. Este Gramm negativ. Se
coloreaz greu. n culturile vechi pot lua aspecte filamentoase.
Coloraia imunofluorescent direct a prelevatelor patologice din
infeciile respiratorii pot orienta rapid decizia terapeutic.

4. Caractere de cultur

Nu crete pe mediile simple.
Se cultiv greu, , necesitnd medii speciale cu L cistein sruri
de fier (mediul BCYE - Buffered Charcoal Yeast Extract -
ketoglutarat) cu adugarea de substane antimicrobiene -
cefalosporine (vancomicina de preferin).
Sunt germeni strict aerobi, creterea lor este stimulat de un pH
de 6,9 i o concentraie de 5 %CO
2,
Se dezvolt lent n 3-10 zile, colonii de tip S mici, convexe, gri-
verzui,cu opalescen ptat, care le d aspectul faetei de sticl
tiat, cu pigmentaie i iridiscen caracteristic.

5.Caractere biochimice

Testele biochimice au valoare relativ.
Majoritatea speciilor sunt slab oxidazo-pozitive, catalazo-pozitive
i gelatinazo-pozitive.
Mobilitatea germenilor este dificil de detectat
Elaborarea de pigmeni, fluorescena coloniilor, lichefierea
gelatinei, hidroliza hipuratului se utilizeaz n diferenierea speciilor
de Legionella.
Identificarea antigenic este considerat n prezent metoda cea
mai eficient pentru speciile de Legionella implicate n patologia
uman.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
In mediul exterior prezint o rezisten marcat: un an n apa de
robinet la 4
0
C sau n apa distilat; la un pH acid rezist 30 de
minute.
La cldur: rezist pn la 56C, fiind distrus n 30 de minute la
58 C.
Este sensibil la dezinfectante care elibereaz clor activ, i la
antibiotice ca: rimfampicin i eritromicin.

7. Structur antigenic

Exist antigene comune genului dar i antigene specifice de
specie i serogrup care sunt somatice (antigenul O, endotoxina)
fiind implicate n patogenie.
S-a descris i o structur antigenic proteic (factorul de
infectare a macrofagelor) care favorizeaz penetrarea i
supravieuirea intracelular a germenilor, avnd proprieti
asemntoare elastazei produse de bacilul piocianic.
S-a constatat prezena unor fraciuni antigenice comune cu alte
specii bacteriene, mai ales Gramm negative ( Pseudomonas
aeruginosa, Bordetella pertussis, Francisella tularensis, Bacteroides
fragilis etc.).

8. Caractere de
patogenitate
Legionella pneumophilla este patogen prin multiplicare i
invazivitate, iar evoluia ctre o form de boal manifest clinic


49
49
depinde de interrelaiile dintre factorii ce in de microorganism,
condiiile mediului nconjurtor i factori care in de macroorganism.
Germenii sunt dispui facultativ intracelular, cu tropism pentru
monocite i macrofage. Legionellele ptrund pe cale respiratorie
pn la nivelul bronhiolelor terminale i alveolelor pulmonare, unde
induc formarea unor focare fibriono-purulente, care la
imunocompromii determin apariia unor abcese.

9. Rspunsul imun

Rspunsul imun este att umoral ct i celular.
10. Boala la om

Legionela pneumophila serogrupurile 1 i 6 sunt cel mai frecvent
implicate n patologia uman.
La om cauzeaz infecii sistemtatizate astfel: infecii inaparente,
maladii nepneumonice (febra de Pontiac), pneumonia, boli
inflamatorii extrapulmonare (infecii urinare i digestive, pericardite,
abcese la nivelul punciilor pentru hemodializ, infecii ale plgilor).
Pneumonia este cea mai frecvent form de manifestare a infeciei
care debuteaz de obicei brusc cu stare general alterat, febr nalt,
cefalee, mialgii, tuse seac iniial apoi productiv.
Letalitatea la cazurile netratate poate ajunge la 20 %.
Dup vindecarea clinic pot persista infecii latente.

11. Epidemiologie

Cunotinele privind sursa de infecie sunt nc lacunare.
Posibilitatea de infectare principal o constituie expunerea la o surs
de ap infectat (rezervoare de ap, piscine, fntni publice) mai ales
cnd se pot produce aerosoli.
Soluiile de continuitate, inclusiv plgile operatorii n contact
cu apa infectat se pot transforma n poart de intrare pentru
Legionelle
Transmiterea este posibil mai direct pe cale arogen mai ales
cnd se pot produce i aerosoli prin instalaiile de condiionare a
aerului, nebulizatoare, duuri, ploaie. i nghiirea de ap
contaminat poate determina infecii ale tractului respirator inferior.
Nu a fost dovedit transmiterea interuman i n condiii de
laborator.
Receptivitatea la infecie aerogen este mai mare i evoluia
mbolnvirilor mai grav la imunocompromii i la persoane peste
vrsta de 50 de ani .
Infecia se poate manifesta:izolat, sporadic, epidemic.
Se citeaz infecia nozocomial cu Legionelle.
Prevenirea i controlul infeciei se poate realiza prin
supravegherea existenei bacteriei n mediile acvatice (ap potabil, ap
industrial, apa din conductele de nclzire, din turnurile de rcire, etc.),
n care caz se pune problema hiperclorinrii apei sau consumului ei
dup o fierbere prealabil i rcire.







50
50


GENUL CAMPYLOBACTER


Taxonomie cuprinde n prezent dup multiple remanieri 15 specii dintre care
enumerm:
- Campylobacter fetus cu 2 subspecii,
- Campylobacter hyointestinalis,
- Campylobacter sputorum cu 3 biovaruri,
- Campylobacter jejuni cu 2 subspecii,
- Campylobacter coli,
- Campylobacter rari,
- Campylobacter upsaliensis,
- Campylobacter mucosalis,
- Campylobacter concisus,
- Campylobacter curvus,
- Campylobacter rectus.



1.Definiie: Bacili Gramm negativi, nesporulai ncurbai pn la helicoizi,
mobili, oxidazo-pozitivi, microaerofili pn la anaerobi, unele specii
sunt capnofile, au metabolism respirator oxigeno i citocormo-
dependent, nu fermenteaz zaharurile.

2. Habitat Germenii se regsesc n tubul digestiv a numeroase mamifere
(porcine, bovine, ovine, cini i pisici) i psri de cas i slbatice, la
care determin frecvent starea de purttor sntos i mai rar boli
manifeste (avorturi, enterite, septicemii).

3.Caractere
morfologice

Bacili subiri, uor ncovoiai n forma literei S sau cu aspect
helicoidal cu 2-6 spire, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,2 m- 0,9 m /
0,05 m - 5 m. Gramm negativi
Dispui sub forma unor virgule amplasate separat, sau pereche
(precum aripile unui psri n zbor). Necapsulat. Nesporulat. Mobili
cu flageli monotrichi, peritrichi sau mai rar lofotrichi. Au un
polimorfism accentuat.
n culturile vechi sau n condiii neprielnice de mediu pot genera
forme cocoidale sau hiperspiralate, necultivabile, dormante.

4. Caractere de cultur

Se cultiv utiliznd mediile selective sau tehnica filtrrii.
Temperatura optim de cretere se apreciaz a fi ntre 37 C - 42 C.
Sunt germeni micoraerofili i pretenios nutritivi.
Coloniile de Campylobacter mbrac de obicei 2 aspecte:
- colonii mici, cu margini regulate, transparente, nehemolitice,
lucioase, incolore gri castanii;
- colonii plate, umede, cu margini neregulate, mari, nehemolitice,
transparente, asemntoare cu picturile de miere sau abur condensat.



51
51
5. Caractere biochimice

Microaerofili pn la anaerobi.
Oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi, nezaharolitici, aminoacizii
sau produii intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs)
le furnizeaz energie.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Rezisten medie n elemente ale mediul nconjurtor.
Pot supravieui n forme dormante timp ndelungat pn i
regsesc gazda favorabil pentru a se dezvolta.
Sensibili moderat la dezinfectantele uzuale.
Sensibili la antibiotice de tipul eritromicinei. Este necesar
efectuarea antibiogramei nainte de nceperea tratamentului.

7. Structur antigenic

Este descris un antigen somatic O, un antigen flagelar H, i un
factor de aderare.

8.Caractere de
patogenitate

Este patogen prin multiplicare i invazivitate.
La moartea germenulilor se elibereaz endotoxina.

9. Rspunsul imun

Este implicat un rspuns umoral (anticorpi IgM, IgA i IgG) i
celular.

10. Boala la om

Infeciile se limiteaz de regul la nivelul aparatului digestiv:
stomac i intestin determinnd la copiii mici - gastroenterite, colite iar
la aduli se poate asocia cu gastrita i chiar boala ulceroas.
Pot determina complicaii grave extradigestive cum sunt:
bacteriemii, septicemii, encefalopatii acute, meningite, endocardite,
artrite reactive, colecistie, infecii urinare, avorturi, infecii uterine, n
special la imunodeprimai.
Rolul acestor germenii n patologia oro-gingival nc nu este pe
deplin elucidat, acetia regsindu-se n tartrul dentar i la pacienii cu
periodontite.

11. Epidemiologie

Rezervorul de infecie: omul bolnav sau purttor dar mai
frecvent contactul cu animale sau psri infectate.
Cile i mecanismele de transmitere: digestiv prin alimente sau
apa de but contaminat.
Receptivitatea este general, forme mai grave de boal fac
persoanele imunocompromise.
Incidena mai crescut a mbolnvirilor se nregistreaz n cursul
verii i toamnei.
Nu exist msuri profilactice speciale pentru prevenirea infeciilor
cu Campylobacter.










52
52


GENUL HELYCOBACTER


Taxonomie: Iniial a fost inclus ca specie n genul Campylobacter
datorit proprietilor morfologice i fiziologice numindu- se Camylobacter
pylori.
Ulterior studii de taxonomie molecular au pledat pentru apariia unui
gen nou: Genul Helycobacter.
Acesta cuprinde n prezent mai multe specii dintre care cele de interes
medical uman sunt:
- Helicobacter pylori,
- Helicobacter heilmanni,
- Helicobacter cinaedi,
- Helicobacter fennelliae.


Istoric. Warren i Marshall (Australia) identific n 1982 din biopsii de mucoas
gastric o nou bacterie numit ulterior Helycobacter pylori i implicat n patologia
gastro-duodenal.
n 1987 Dent i colab. identific n biopsiile gastrice o bacterie nou, spiralat, inclus
n gen sub numele de Helycobacter heilmannii.


1.Definiie Bacili ncurbai sau helicoidali, cu unul sau mai muli flageli
dispui polar, mobili cu micri caracteristice, nesporulai,
necapsulai, microaerofili, azaharolitici, oxidazo pozitivi, catalazo-
pozitivi, productori de ureaz n cantiti mari.

2. Habitat Colonizeaz mucoasa stomacului unde poate persista perioade
mari de timp, chiar toat viaa, dispariia sa fiind condiionat de
instalarea gastritei atrofice cu metaplazie intestinal ce determin
dispariia receptorilor epiteliului gastric.
Se pare c rezist la fagocitoz i la aciunea imunoglobulinelor
implicate n aprarea local (IgA i IgG).

3.Caractere
morfologice

Aspect de vibrion, sau de forma literei S sau spiralai, Gramm
negativi, cu dimensiuni cuprinse ntre 0,1m -1m/1,5m-7,5m , cu
unul sau mai muli flageli dispui lofotrichi sau amfitrichi .
Genereaz forme coccidale la contactul cu aerul, necapsulat,
nesporulat.

4. Caractere de cultur

Se cultiv pe medii neselective sau selective, se incubeaz la 37
C n care sunt asigurate condiii de microaerofilie. (O2 5%, CO2 10%,
N2 85%) i atmosfer umed.
Coloniile apar ntre ziua a 3-a i a 7-a, sunt mici i transparente.

5. Caractere biochimice

Oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi, productori de ureaz n
cantiti mari, unele tulpini produc pe mediul TSI- H2S, nu reduc


53
53
nitraii, nu desfac hipuratul de sodiu.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Foarte sensibil la deshidratare, rezist puin timp n mediul
extern.
La nivelul mucoasei gastro-duodenale are capacitatea de a rezista
perioade lungi de timp datorit ureazei care care prin eliberarea de
amoniac tamponeaz pH acid; forma spiralat a bacteriei i prezena
flagelilor permit strbaterea stratului de mucus i ajungerea germenilor
la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul acid este mai redus.

7. Structur antigenic

Se descriu:
- un antigen somatic (O) termorezistent - endotoxina,
- un antigen flagelar H termosensibil,
- un antigen de suprafa (de aderare, colonizare) care se
fixeaz exclusiv pe receptorii celulelor epiteliului gastric.

8.Caractere de
patogenitate

Se datoreaz antigenului de suprafa cu rol n aderare,
antigenului somatic O endotoxina, toxinei citotoxice ce iniiaz
inflamaia local la nivelul epiteliului gastric i duodenal, toxinei care
inhib pH ul acid al sucului gastric.

9. Rspunsul imun

Se produc IgM specifici n cazul infeciilor recente i IgA i IgG
n cazul infeciilor cronice.

10. Boala la om

Infectarea cu Helycobacter pylori se asociaz cu gastrita
gastrofundic, ulcerul peptic, cancerul i limfomul gastric de tip
MALT.
Infectarea cu Helycobacter heilmanni se asociaz cu manifestri
dispeptice uneori grave.

11. Epidemiologie

Prevalena infeciei este de 80% la adulii din rile n curs de
dezvoltare
Sursa de infecie este reprezentat de omul purttor sau bolnav.
Calea i mecanismele de transmitere nu sunt pe deplin precizate
dar se suspicioneaz calea oral-oral, sau fecal-oral.
Receptivitatea general, favorizaz de mediul familial.
Infecia cu Helycobacter pylori poate reprezenta un factor de
risc pentru cancerul gastric, regsind aceast infecie asociat frecvent
n gastritele cronice i n ulcerele peptice.
.












54
54
Cursul nr. 6


FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE.
CARACTERE GENERALE



Genul
Escherichia -
Shigella
Genul
Klebsiella
Genul
Serratia
Genul
Enterobacter
Genul
Citrobacter
Genul
Salmonella


Taxonomie
Aceast familie reprezint o grupare taxonomic foarte bine dezvoltat nsumnd 28 de
genuri, dintre care 23 sunt de interes medical uman.
Genul Escherichia i Shigella au fost reunite ntr-un singur gen; genurile Klebsiella,
Serratia, Enterobacter, Citrobacter au fost extinse cu un numr cosiderabil de specii, iar
genul Salmonella a fost restrns numai la 2 specii: Salmonella enterica (cu 6 subspecii) i
Salmonela bongori.




1. Definiie Bacili scuri, Gramm negativi, nesporulai, imobili sau mobili
prin prezena flagelilor.
Nepretenioi din punct de vedere nutritiv, cresc pe medii cu
pepton, n prezena bilei.
Fermenteaz glucoza, sunt oxidazo- negativi, produc catalaz
i reduc nitraii n nitrii.

2. Habitat Enterobacteriaceaele colonizeaz n mod normal intenstinul
omului i animalelor (1g fecale conine 10
10
enterobacterii),
rspndindu-se larg n mediul ambiant: sol, ap, alimente, plante.
Specii din genul Escherichia, Klebsiella, Enterobacter,
Serratia, Proteus sunt n mod curent prezente n mediile naturale
participnd n ecosisteme de reciclare biologic.
Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi,
serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regsesc
numai la om, care rarissim poate polua apa, solul, alimentele.

3.Caractere
morfologice

Bacili Gramm negativi care nu se pot diferenia prin
microscopie optic, la unele genuri germenii sunt imobili (Shigella,
Yersinia, Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobili cu cili
peritrichi (Salmonella, Proteus), nesporulai, unele specii pt deine
capsul (Klebsiella).

4.Caractere de cultur

Germeni nepretenioi, datorit bogatului echipament enzimatic
pe care-l dein se cultiv uor pe medii obinuite (bulion simplu,
bulion glucozat, agar nutritiv, agar snge).


55
55
n mediul lichid, formele S tulbur uniform mediul, fr depuneri,
pe cnd formele R tulbur n grade diferite mediul sau l las limpede
cu inel, vl i depozit pe fundul eprubetei.
Pe mediile solide, formele S formeaz colonii de 2-3 mm,
rotunde, bombate cu suprafaa neted i marginile regulate, iar pe
medii cu snge incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza.
Formele R dezvolt colonii de 2-3 mm, rotunde, plate cu suprafa
rugoas i marginile neregulate, unele tulpini pot dezvolta hemoliz pe
mediul cu snge.
Formele M pentru speciile capsulate, dezvolt colonii de 4-5 mm
rotunde, bombate cu margini regulate i tendin la confluare.
Sunt specii Serratia, Enterobacter care po dezvolta colonii
pigmentate.
Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi.

5.Caractere
biochimice

Sunt foarte importante permind identificarea Enterobacteriilor.
n cadrul identificrii preliminare se utilizeaz sistemele multitest:
TSI (Triple Sugar Iron) asociat cu MIU (mobilitat, indol, uree) sau cu
MILF (mobilitate, indol, lizin, fenilalanin) care permit diferenierea
principalilor germeni enteropatogeni implicai n patologie sau
sistemele microtest, cu un pre de cost mai ridicat, care le fac mai puin
utilizabile n ara noastr n acest moment.
Identificrea preliminar permite ncadrarea n gen i specie.
Identificarea de certitudine presupune diagnosticul biologic,
serologic i tipizarea (bacteriofagic, bacteriocinic, biochimic, la
antibiotice, molecular, genetic) permind ncadrarea de specie i
tip.
Sunt oxidazonegativi, catalozopozitivi, reduc nitraii n nitrii.
Utilizeaz fermentativ glucoza cu producere sau nu de gaz.
Germenii patogeni sunt lactozonegativi, iar cei condiionat sau
ocazional patogeni sunt lactozopozitivi.

6. Rezistena n mediu,
la ageni fizici, chimici
i biologici
Sunt germeni rezisteni n mediul extern: sol, ap, alimente,
elemente de mediu spitalicesc, obiecte, etc.
Inactivai de cldur, substane dezinfectante n special
clorigene n concetraiile uzuale.
Sensibili la aciunea antibioticelor, este necesar totui
efectuarea antibiogramei.

7. Structur antigenic

a. Lipozaharidul (LPZ)
Caracteristic microorganismelor Gramm negative, este format
din:
- lipidul A, responsabil de activitatea toxic - prezent la toate
enterobacteriile. De el se ataeaz:
- polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate
bacteriile Gramm negative i o serie de uniti terminale repetitive
care difer de la specie la specie (antigenul O).
Antigenul O este asimilat cu noiunea de endotoxin, este
termostabil i rezistent la alcool. Fa de antigenul O apar n general
anticorpi din clasa IgM.


56
56
Pot exista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella), pot
exista reacii ncruciate ntre Escherichia colli, Klebsiella,
Providencia, Salmonella.
Anumite structuri antigenice O de la Escherichia coli
reacioneaz ncruciat cu structuri antigenice izolate ale Genului
Vibrio i cu structuri antigenice de grup sanguin.
b. Antigenul H
Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile), este de
natur proteic, este mai antigenic dect antigenul O. Poate masca
antigenul O.
Fa de antigenul H apar anticorpi din clasa IgG.
Anticorpii anti-H imobilizeaz bacteria, atenund virulena
microorganismelor mobile, fiind se pare cauza apariiei variaiei de
faz la Salmonelle.
Variaia de faz este proprietatea bacteriei de a altera
exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar.

c. Antigenul K
Este extern antigenului O i este prezent la bacteriile capsulate.
Este un antigen de natur polizaharidic, parial stabil la
temperatur.
Este implicat n patogenitate, favoriznd rezistena la
fagocitoz a bacteriei i contribuind la invazivitate.

d. Antigenul Vi (antigen de virulen)
Prezent la Salmonella typhi, face parte din categoria antigenelor
de nveli ale bacteriei, cu structur polizaharidic, implicat n
scderea complementului seric, leucopenie.
Capacitatea de multiplicare intramacrofagic a Salmonellei
poate masca antigenul O.
Clasificarea antigenic a enterobacteriilor indic adesea
prezena fiecrui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21.

e. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga)

8.Caractere de
patogenitate

Enterobacteriaceaeele, din punct de vedere a patogenitii se pot
considera:
- cu semnificaie patogen cert: Salmonella, Shigella-
Escherichia (fenotipurile diareigene i uropatogene), Yersinia.
- cu semnificaie condiionat patogen: Citrobacter,
Enterobacter, Escherichia (cu alte localizri dect intestinale sau
urinare), Klebsiella, Morganella, Proteus, Providencia, Serratia..
- cu semnificaie ocazional patogen: Cedecea, Hafnia,
Kluyvera, Leminorella, Pantoea, Tatumella, Yokenella.
Germenii condiionat patogeni i ocazional patogeni au
semnificaie etiologic doar n prelevatele necontaminate (LCR,
puroi din caviti nchise), n rest implicarea lor cauzal trebuie
argumentat clinic i de laborator.

n patogenitate dein roluri importante:


57
57

a. Adezinele.
Toate bacteriile Gramm negative, deci i entrerobacteriile prezint
pili, indispensabili pentru aderarea germenilor la mucoase, acesta
reprezentnd primul pas n vederea colonizrii i multiplicrii iniiale.

b.Toxinele
- exotoxinele: toxina Shiga (Shigella), toxina Shiga-like (la
Shigella i la unele tulpini de Escherichia. coli), toxina LT (termic
labil), la Escherichia coli (similar cu exotoxina vibrionului holeric).
Se mai semnalizeaz citotoxine produse de Escherichia coli care
sunt alfa- hemolizine (exotoxine); betahemolizinele rmn legate de
celul i inhib fagocitoza i chemotaxia leucocitelor.
- endotoxinele: (antigen O) apar la toi germenii Gramm negativi
determinnd n cazul unei eliberri masive (distrugerea brutal a unui
numr mare de bacterii) - ocul endotoxinic.

c. Achiziia de fier
Multe bacterii excret o component care cheleaz fierul
(siderofor), complexul format fiind apoi recaptat de ctre bacterie
(aerobactina de la Escherichia coli).

d. Structurile capsulare
Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutr proteic
i sunt importante n colonizare; diminu opsonizarea i fagocitoza.
Sunt slab imunogene.
Klebsiella are o capsul i respectiv antigen K bine reprezentat.

e. Plasmidele
Sunt importante pentru c transmit att informaii genetice
legate de rezistena la antibiotice ct i pentru virulen.

9. Rspunsul imun

Pentru infeciile digestive manifeste clinic care rmn cantonate
la poarta de intrare, rspunsul imun este modest.
Pentru infeciile sistemice cu Enterobacterii rspunsul imun
este puternic.

10. Boala la om

Enterobacteriacaeele cu puine excepii sunt recunoscute ca
patogeni intestinali fiind agenii etiolgici cel mai frecvent
incriminai n sindromul diareic infecios (Escherichia coli,
Shigella, Salmonella, Yersinia, etc).
Recent se recunoate implicarea tot mai frecvent a unor specii de
enterobacterii n patologia infecioas a tractului urinar
(Escherichia colii, Klebsiella, Proteus, etc.).
n infeciile nozocomiale musculo-scheletale i cutanate
Escherichia coli, Serratia, Enterobacter ocup locul 3 dup
stafilococi i piocianici.
Clinicienii apreciaz c 30% din pneumonii i infeciile
cavitilor conecte aparatului respirator se datoreaz
enterobacteriilor (Klebsiella, Yersinia pestis, etc).


58
58
Salmonella typhi i Salmonella paratyphi A i B, Yersinia
pestis pot determina infecii sistemice grave, dei frecvena lor este
restrns astzi .
Mai frecvent se semnaleaz bacteriemii i septicemii determinate
de Escherichia coli, Klebsiella, Enterobacter.

11. Epidemiologie

Maladii cu rspndire universal.
Sursa de infecie: exclusiv uman: omul bolnav sau purttor
pentru febr tifoid, dizenterie bacilar, dar i animale, psari,
alimente, ap pentru alte Enterobacterii.
Cile i mecanismele de transmitere:
- fecal oral este indrect i complex datorit contaminrii cu
dejecte a solului. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa, solul,
alimente insuficient sau incorect prelucrate termi, mute, mini
murdare;
- rar contaminarea poate fi direct de la o persoan la alta.
Receptivitatea este general, gravitatea maladiillor provocate de
Enterobacterii rmne maxim la exrtremele de vrst i la
malnutrii.
Nu exist diferene corelate cu sexul sau rasa.
Profesia poate constitui uneori un factor de risc .
Maladiile n a cror etiologie sunt implicate Enterobacterii au
sezonalitatea corelat cu sezonul cald: vara i nceputul toamnei.
Factorii favorizani implicai sunt att cei naturali (secet, ploi,
inundaii) ct i stilul de via al comunitii n cauz (tabere
pentru copii, antiere, excursii, etc.) precum i factorii socio
economici (srcia, malnutriia, deprinderi igienice incorecte, ap
i alimente contaminabile frecvent, etc).
Vaccinarea antitifoidic i cea antidizenteric sunt indicate n
anumite sectoare de risc, avnd caracter de necesitate nu de
obligativitate.





















59
59







GENUL ESCHERICHIA- SHIIGELLA (1994)

Pe baza caracterelor fenotipice i ca urmare a rezultatelor studiilor de hibridare Holt i
colab. n anul 1994 grupeaz cele dou entiti taxonomice nrudite: Escherichia i Shigella ntr-un
singur gen, mai sus menionat.

ESCHERIHIA COLI

Taxonomie
n cadrul gruprii Escherichia se recunosc 5 specii:
- Escherichi coli cu 2 biovaruri: (Escherichia coli normal i
Escherichia coli inactiv),
- Escherichia fergusonii,
- Escherichia hermanii,
- Escherichia vulneris,
- Escherichia blattae.



1.Definiie Bacili Gramm negativi, frecvent mobili, aerobi, facultativ anaerobi,
lactozo-pozitivi, fermenteaz glucoza cu producere de gaz, produc indol i
lizindecarboxilaz.
Nu produc H2S n mediul TSI, nu porduc ureaz, nu lichefiaz gelatina,
nu utilizeaz citratul ca unic sursa de carbon.

2. Habitat Toate speciile de Escherichia coli se regsesc ca principalul saprofit din
intestinul omului i animalelor cu snge cald.
In intestinul omului serotipurile de Esch. coli par s joace un rol
important n antagonismul bacterian al intestinului i n sinteza unor
vitamine din grupul B i K.
Se gsete mai rar n flora tractului respirator sau genital.
Modificare habitatului determin implicarea speciilor n patologia uman
ajungnd de exemplu la nivelul tractului urinar.
Prezena colibacilor n ap sau alimente este un indicator de poluare
fecal al acestora i de insalubrizare.

3.Caractere
morfologice

Bacili Gramm negativi, drepi sau uor ncurbai, cu capetele rotunjite,
nesporulai, necapsulai (rarisim pot avea o pseudocapsula de tip K).
Sunt mobili, prezint cili.

4. Caractere de
cultur

Germeni puin pretenioi se dezvolt bine pe slab selective, fiind
inhibai parial pe mediile moderat selective i total pe mediile nalt
selective.


60
60
Pe geloz snge:
- formele S (bacilii pseudoincapsulai) dezvolt colonii rotunde,
bombate, opace cu margini regulate, uor emulsionabile n ser fizologic,
- formele R - colonii uscate, turtite cu maginile neregulate de aspect
dinat,
- colonii mucoase (M).
Unele serotipuri (cele uropatogene) produc hemoliza beta.
Mediile lichide: sunt tulburate uniform, formnd un inel pe peretele
tubului.
Pentru cretere se pot utiliza i medii difereniale: pe mediul ABTL
formeaz colonii galbene deoarece fermenteaz lactozaa.

5. Caractere
biochimice

Aerobi i facultativ anaerobi, se dezvolt n limite largi de
temperatur i pH.
Fermenteaz lactoza (dar exist i variante lactozonegative) care-l
difereniaz de alte enterobacterii, glucoza i alte zaharuri cu producere de
acid i gaz. Nu produce H 2S pe mediul TSI. Este catalazo-pozitiv,
oxidazonegativ, citrat negativ. Pe mediul MIU este mobil, indol pozitiv
i ureazo-negativ.
Unele tulpini produc hemolizina i substane cu aciune antagonist
(colicine).

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Germeni foarte rezisteni la condiiile de mediu extern (sol,
ap), unde ajung prin poluare cu materii fecale i supravieuiesc luni de zile.
Sub aciunea cldurii sunt distrui la 60
0
C n 30 minute.
Sunt sensibili la aciunea coloranilor (verde malahit, verede briliant,
cristal violet) srurilor de seleniu n concentraii mari. Clorul s-a dovedit
n anumite concentraii un bactericid puternic, fiind utilizat la purificarea
apei de consum.
Sunt rezisteni la penicilin, producnd penicilinaza ns sunt
sensibili la antibiotice cu spectru larg (colimicina, neomicina, kanamicina,
cloramfenicol, etc).

7.Structur
antigenic

- Antigenul O (LPZ ) este specific de grup, cu 166 factori de
specificitate.
- Antigenul H este specific de tip deine 53 de factori specifici.
- Anumite tulpini au antigenul K specific de tip (98 de factori de
specificitate) care poate masca antigenul O fcndu-l neaglutinabil.
Dup rezistena la cldur se definesc 3 tipuri de antigene K: A
(termorezistent), B (termolabil) i L (termolabil).
- Antigenul solubil endotoxina se elibereaz dup moartea bacteriei.

8.Caractere de
patogenitate

Escherichia coli este patogen prin multiplicare i prin invazivitate
sau prin multiplicare i toxigenez, fie prin recombinarea acestor
mecanisme.
Pentru colonizare tulpinile de Escherichia coli prezint pili (adezine).
Endotoxina eliberat la nivelul peretelui bacterian, l distruge, fiind
apoi implicat n apariia unor tulburri fiziopatologice.
Tulpinile dotate cu antigene de suprafa (tip K, capsular) au o
rezisten special fa de fagocitoz i capacitate de invazivitate (EIEC).


61
61
Tulpinile care dein antigenul de suprafa de tip B (EPEC) sunt
implicate n apariia diareii maligne a nou-nscutului (sindromul
toxicoseptic).
Exotoxinele sunt sintetizate n cursul metabolismului bacterian (LT, ST,
Shiga-like) caracterizeaz anumite tulpini (ETEC, EHEC) fiind implicate n
patogenia unor manifestri clinice.
9. Rspunsul
imun

Apare un rspuns imun umoral care nu are semnificaie nici n ceea ce
privete protecia fa de boal i nici n diagnostic.

10. Boala la om

Dei Escherichia coli face parte din flora normal a
intestinului, n condiii favorizante poate determina anumite infecii
enterale sau extraenterale.

Infectii enterale ESCHERICHIA COLI

Tulpina Mecanism de
patogenitate
Tipul de
infecie
Manifestri
clinice
Grupe de
vrst
implicate
Factori de
risc
ETEC LT i ST Diareea
turitilor
Crampe
abdominale,
diaree apoas,
abundent,
SDA
Aduli,
copii
Cltorii n
strintate.
EPEC Adezine,
distrugerea
peretelui intestinal
Diaree
acut
Febr, vrsturi,
diaree, scaune
mucoase
Copii mai mici
de 2 ani;
aduli
Sub 2 ani
EIEC Invazia i
distrugerea
mucoasei
epiteliului
intestinal
Dizenterie
shigella -
like
Febr, crampe
abdominale,
scaune muco-
sanguinolente
Aduli Cltorii n
strintate.
EHEC Toxin shiga-
like
Diaree,
colite
hemoragic
e
Febr, crampe
abdominale,
diaree, scaun
sanguinolent
Copii,
tineri
Consum de
carne
incorect
prelucrat
termic
EaggEC Necunoscut Diaree
acut i
cronic
Vrsturi,
diaree apoas
Toate
vrstele
Necunoscui
DAEC Aderen difuz de
celulele epiteliale
intestinale
Diaree
apoas,
colit
Vrsturi,
Colici
abdominale
Diaree apoasa
Copii 2-6
ani, aduli




Infecii extraenterale ale tractului urinar (60-90% din etiologia
infeciilor urinare, dup cateterisme uretero-vezicale, igien deficitar),
colecistite, infecii ale cilor aeriene superioare, meningite neonatale,
(posed antigenul K), septicemii (la pacienii cu aprare diminuat)


62
62
toxiinfecii alimentare, etc.


11.Epidemiologie

Sursa de infecie este omul bolnav sau purttorul sntos.
Calea de transmitere principal este digestiv dar se citeaz i cea
cutanat sau respiratorie.
Receptivitatea este general, dar mai ales la imunodeprimai infecii
cu Escheichia coli sunt mai frecvente.
Profilaxia este nespecific.






SHIGELLA

Taxonomie
n cadrul gruprii Shigella se recunosc 4 specii sau
subgrupe sau serovaruri:
- A - Shigella dysenteriae ,
- B - Shigella flexneri,
- C Shigella boydii,
- D Shigella sonnei.


Istoric
Dizenteria - determinat de germeni din genul Shigella este
cunoscut nc din antichitate, etiologia ei a fost precizat numai la nceputul
secolului XX de ctre Shiga.


1.Definiie Bacili imobili, Gramm negativi, asemntori cu Escherichia coli, de
care se deosebesc prin fermentarea glucozei fr producere de gaz,
lizindecarbozilazo-negativi, utilizeaz inconstant acetatul de sodiu.
2. Habitat Se ntlnesc n materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie, precum
i la purttorii aparent sntoi .
Se izoleaz mai greu din mediul extern: ape poluate, alimente
contaminate, obiecte, mute.

3.Caractere
morfologice

Bacili, cu capetele rotunjite, Gramm negativi. Sunt imobili,
nesporulai, necapsulai.



Germeni puin pretentioi.
Shigella se dezvolt caracteristic pe mediile slab selective i moderat
selective.
Pe medii simple produc colonii de tip S. Unele specii de bacili
dizenterici necesit ns pentru cultivare acidul pantotenic.
Ca medii se utilizeaz medii speciale i difereniale care conin lactoz


63
63
( ADCL, ABTL, mediul Istrate- Meitert, mediul Leifson). Pe aceste medii,
bacilii dizenterici dezvolt colonii rotunde, bombate, transparente i lactozo
negative.

5. Caractere
biochimice

Aerobi i facultativ anaerobi, cresc n condiii optime la 37
0
C;
Sensibili la variaii de pH, cresc cel mai bine n condiii de neutralitate.
Nu fermenteaz lactoza (lactozonegativi). Shigella sonnei o poate
fermenta tardiv.
Descompun glucoza fr producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele
tulpini de S. flexneri tip 6 produc i gaz.
Unele tulpini produc indol (Shigela .flexneri i Shigella schmitzii).
Nu formeaz H2S.
Dup modul n care fermenteaz sau nu manita, Shigellele pot fi
submprite n 2 mari grupe:
- grupul manitopozitiv ( grupele B,C,D);
- grupul manitonegativ (grupul A).
Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
In afara organismului uman germenii din acest grup sunt puin
rezisteni.
In produse alimentare: lapte, produse lactate rezist 1-2 sptmni,
n ape poluate supravieuiesc 9 zile, n ghea - 2 luni, n praf uscat-10
zile, lenjerie -2 sptmni.
La temperatura de 60
0
C mor n 10 minute.
Fenolul l% i omoar n 30 de minute.
Sunt sensibili la antagonismul microbian i la bacteriofagii
specifici.
Sunt sensibili la aciunea sulfamidelor i antibioticelor.

7. Structur
antigenic

Structura lor antigenic este constituit numai din antigene somatice
O (LPZ).
O serie de tulpini de Shigella posed antigene de nveli - antigen K
(Sh. flexneri 6, Sh.largei sachsi, Sh.boydii).
Shigella shiga elaboreaz o exotoxin termolabil de natur proteic.
n funcie de proprietile biochimice i antigenice Shigellele acestea
se grupeaz n 4 grupuri serologie sau subgrupe:
l - grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri :
- Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile;
elaboreaz o exotoxin neurotrop, dei este Gramm negativ, ceea ce
constituie o excepi;
- Shigella schmitzii;
- Shigella Large Sachs.
- Shigella dysenteriae tip 3 care are nrudiri antigenice cu
E. coli =124.
2 - grupul B Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a,1b, 2a, 2b, 3a, 3b,
4a, 4b, 5a, 5b, 6, x, y).
3 - grupul C - Shigella. boydii - cu 18 tipuri
4 - grupul D - Shigella sonnei cu 2 tipuri (S,R).
Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic, germenii
din grupul B sunt heterogeni avnd n afar de antigenul specific de tip i o


64
64
serie de fraciuni antigenice.

8.Caractere de
patogenitate

Au caracter de multiplicare i invazivitate.
La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este implicat i
toxigenez.
Shigella dysenteriae posed o exotoxin de natura proteic
(neurotrop) i o endotoxin (enterotrop).
Shigela flexneri (forma S) sintetizeaz numai o endotoxin
enterotrop.
Ali factori care contribuie la patogenitatea Shigellelor sunt o
enzim mucinolitic i antigenul K.

9.Rspunsul
imun

Infecia cu Shigella induce un rspuns umoral slab, cu apariia de
anticorpi care nu confer protecie. Apariia anticorpilor locali tip A ar
putea avea importan n prevenirea infeciei.

10. Boala la om

Germenii din genul Shigella ( doza infectant minim 100 - 1000
bacterii) determin la om dizenteria bacilar care se manifest clinic prin
3 simptome majore ce determin sindromul dizenteric cartacterizat prin:
- scaune diareice sanguinolente i mucoase,
- colici abdominale,
- tenesme ( senzaia acut de defecare).

11.Epidemiologie

Sursa de infecie: este omul bolnav de dizenterie forma acut, cronic
sau purttorul sntos sau cronic de bacili dizenterici.
Calea de transmitere este digestiv prin mecanism indirect
complex implicnd alimente, ap contaminat, mutele ca vectori sau
prin mna murdar.
Receptivitatea este general, dar se pare c sugarii i copii mici sunt
mai predispui la dizenterie.
Condiiile igienico-sanitare deficitare favorizeaz indirect extinderea
mbolnvirilor.
Profilaxia specific
Meitert i Istrate au reuit producerea unui vaccin antidizenteric viu
VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. flexneri 2a varianta
apatogen T-32.





GENUL SALMONELLA

Taxonomie
Deoarece cercetrile mai vechi considerau structura antigenic definitorie
pentru specie, s-a ajuns ca Genul Salmonella s totalizeze peste 2000 de specii.
Studiile recente fenotipice (Ewing) i genotipice (Le Minor, Popoff)
reconsider nomenclatura veche i propun ca din genul Salmonella s fac parte 2
specii:
- Salmonella enterica cu subspeciile enterica, salamae, arizonae, diarizonae,


65
65
houtenae, indica ;
- Salmonella. bongori.
Actualmente serovarurile poart numele anterior atribuit de schema
Kauffmann-Withe scrise ns cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta
Typhymurium, Salmonella serovarianta Enteritidis.



Istoric
Prima specie: Salmonella cholerae a fost descris de SALMON
i SMITH n 1885. LIGNIERES propune denumirea generic de
Salmonella n l900.

.


1.Definiie Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (excepie serovarul
Gallinarum/Pullorum) care fermenteaz glucoza cu producere de gaz,
produc acid din manitol i sorbitol, produc H2S i folosesc citratul ca unic
surs de carbon. Nu produc indol ureaz, nu degradeaz adonitolul i
esculina.

2. Habitat Salmonelele sunt foarte rspndite n natur.
Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp. enterica sunt parazite
pentru om i mamifere, n timp ce celelalte subspecii i Salmonella bongori
se ntlnesc n special la animalele cu snge rece (peti, erpi), la psri i la
insecte.
Se gsesc frecvent n intestinul psrilor, mamiferelor, omului
bolnav, purttorilor sntoi.
Se pot izola din mediu de pe alimente infectate, din ape de suprafa,
ape reziduale, unde pot supravieui luni i chiar ani (sol).
Multiplicarea n mediul exterior este posibil dar nesemnificativ i fr
importan practic.

3.Caractere
morfologice

Sunt bacili Gramm negativi, mobili cu cili peritrichi (cu o excepie)
necapsulai, nesporulai.
Unele specii prezint o pseudocapsul - antigenul Vi.
Speciile cu pseudocapsul sunt:
- Sallmonella typhi,
- Salmonella paratyphi A,B,C,
- Sallmonella typhimurium.

4. Caractere de
cultur

Nu sunt germeni pretentioi.
Se dezvolt pe medii obinuite lichide sau solide, formnd colonii de tip
S sau R.
Cultivarea pe mediile cu snge nu determin hemoliz.
Avnd n vedere c salmonelele se izoleaz frecvent din materiile
fecale i c aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe
medii obinuite, pentru izolarea salmonelelor i identificarea lor sunt
necesare medii de mbogire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) i


66
66
medii de cultur selective: Leifson, Istrate- Meitert, Wilson Blair
Pe mediile de mbogire coloniile de Samonelle se dezvolt prompt
(24 de ore), fr a modifica culoarea mediului pe care cresc. Salmonelele
vireaz n crmiziu n 24-48 de ore mediul cu selenit i decoloreaz mediul
Muller Kauffmann
Pe mediile moderat selective Istrati- Meiter i Leifson apar sub
form colonii bombate, rotunde, transparente, lactozonegative.
Pe mediul nalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvolt colonii mici
de culoare neagr, lucioase cu o zona metalic n jur.
Pe AABTL este lactozonegativ.

5.Caractere
biochimice

Germenii din genul Salmonella sunt aerobi, facultativi anaerobi.
Temperatura optim de cretere este de 37
0
C, dar se pot dezvolta i ntre
10-45
0
C, la un pH optim ntre 7,2-7,6.
Salmonella nu fermenteaz lactoza dar descompune glucoza.
Salmonella typhi fermenteaz glucoza numai cu producere de acid iar
celelalte Salmonelle fermenteaz glucoza cu producere de gaz.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Sunt germeni deosebit de rezisteni.
In afara organismului, n apa i sol pot supravieui timp ndelungat.
Laptele constiuie un mediu de cultur favorabil, salmonelelle putnd
supravieui 30-35 de zile (toxiinfecii alimentare), rezist 4 ani n pulberea
de ou a crei utilizare n alimentaie este interzis.
Culturile de salmonelle sunt distruse prin cldur la 60
0
C (cldur
umed) n 15-20 minute.
Substanele clorigene le distrug n cteva ore (var cloros 20%,
cloramina 5%) iar acidul fenic 5% n cteva minute.
Ii pot ctiga rezistena la antibiotice.
In general sunt sensibile la cloramfenicol, streptomicina,
tetracicilina, ampicilina i bacteriofagi specifici.

7.Structur
antigenic

Prezint toare cele trei tipuri de antigene.
l. Ag.O somatic este de natura polizaharidic i confer
specificitate de grup. S-au identificat 67 de fraciuni antigenice de AgO
exist deci 67 de serogrupuri de salmonele, numerotate de la 1,2,...67.
Antigenul somatic O are importan n patogenitate, constituind
endotoxina responsabil de efectele toxice ale acestor germeni.

2. Antigenul flagelar H este de natur proteic se gsete la nivelul
cililor peritrichi, este specific de tip. Pe baza sa grupurile serologice se
mpart n tipuri serologice, avnd posibilitatea unor variaii de faz.
Variaia antigenic se poate realiza prin transducie existnd mai multe
posibiliti:
- pot pierde antigenul H i devin imobile,
- pot pierde antigenul O i colonile S se transform n colonii R,
- pot pierde parial sau total antigenul Vi.
Specificitatea de tip este determinat de cantitatea i calitatea
aminoacizilor din flagelin.

3. Antigenele de nveli K.


67
67
Sub aceast denumire sunt grupate 3 antigene Vi, M, 5 dispuse n
peretele bacterian, care prin prezena lor mpiedic O aglutinablitatea.
Antigenul Vi stimuleaz producerea de anticorpi specifici.
Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezint substratul
de fixare al bacteriofagilor.
Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de
investigaie epidemiologic n vederea stabilirii filiaiei cazurilor.
Numrul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astzi de 100.
Antigenul M a fost descris iniial la tulpinile mucoide de Salmonella.
paratyphi B i nu are rol n patogenitate

8.Caractere de
patogenitate

Salmonella spp. devine patogen prin multiplicare i invazivitate.
Este obligatorie colonizarea realizat cu ajutorul unor structuri de
aderare (adezinele) care induc modificri la nivelul membranei celulare.
Studii de fiziopatologie fundamental au identificata un receptor hormonal
afectat prin ataare i invazie bacterian..
De menionat c la genul Salmonella a fost pus n eviden i un grup de
gene (gene de invazivitate) unele din ele fiind asemntoare cu cele
identificate la Genul Yersinia.
Salmonella spp. supravieuiete intrafagocitar datorit prezenei unor
structuri de suprafa precum i prin prezena unor proteine (peste 40 )
care apar ca rspuns la fagocitare.
Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat dup distrugerea germenilor
are un rol important n patogenitate.

9.Rspunsul
imun

Rspunsul imun umoral este detectabil n special dup infecii
extraintestinale.
Este cert apariia rspunsului imun dup infeciile produse de
Salmonella typhi i paratyphi cu punerea n eviden a anticorpilor circulani
anti -O, anti-H, anti -Vi.
Anticorpii anti-O i anti-Vi au rol protector.
Apariia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot mpiedica ataarea la
nivelul epiteliului intestinal.

10. Boala la om

Infeciile salmonelozice sunt larg rspndite pe glob, evolueaz
endemo-epidemic i constituie o parte important a sindromului diareic n
special la copilul sub 3 ani.
Clinic, salmonelozele pot determina:
- salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoid i febrele
paratifoide) entiti clinice clar definite cu evoluie clinic caracteristic i imu
nitate durabil;
- salmoneloze enterice - forma comun parte important a
sindromului diareic de etiologie bacterian, cu rpndire universal i
manifestare endemo-epidemic, care n condiii deficitare de aprare local i
general, n contextul unei bacteriemii pasagere pot determina infecii
extradigestive: urinare, articulare, meningeale, respiratorii.
- septicemiile salmonelozice suint de fapt complicaii ale unor forme
enterice care se generalizeaz pe fondul unei agresiuni puternice la
organismele imunodeficiente ( copii, vrstnici debilitai prin boli cronice,
maligne,etc). Condiia de baz a pacientului imprim gravitatea bolii care de


68
68
obicei nregistreaz procente ridicate de mortalitate (10%-20%)

l. Salmonella typhi determin febra tifoid, iar Salmonella
paratyphi, febrele paratifoide, considerate boli sistemice denumite i febre
enterice . Se preteaz ladiagnostic imunologic, dau o imunitate durabil.
2. Restul Salmonellelor pot determina la om;
- toxiinfecii alimentare de tip infecios n urma ingerrii de alimente
intens contaminate.
- colite, enterocolite n cazul consumului unei cantiti mai mici de
germeni.

TOXIINFECIA ALIMENTAR de tip infecios
Agent etiologic: cel mai ades Salmonella.typhimurium sau Salmonella
enteritidis n urma consumului oulor de ra.
Boala apare n urma consumului de alimente masiv contaminate cu
Salmonelle, procesul infecios manifestndu-se dup 48-72 de ore. Toxina
eliberat de bacterii este endotoxina.
Simptomatologia se manifest prin: greuri, vrsturi, colici
abdominale, peristaltism exagerat, scaune diareice apoase, pierderi
electrolitice.
Diagnosticul bacteriologic i antibiograma sunt obligatorii n
stabilirea conduitei terapeutice. Se efectueaz obligatoriu i reechilibrarea
hidroelectrolitic a bolnavului.

FEBRA TIFOID
Determinat de Salmonella. typhi (10
3 S
almonelle) n urma
ingerrii de alimente contaminate.
Salmonella ptrunde pe cale digestiv ajunge n plcile Payer i se
multiplic n profunzime.
Dup primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primar
determinat de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni
solitari intestinali, ganglionmi mezenterici, canal toracic apoi invadeaz i
alte organe limfoide).
Boala debuteaz cu un acces febril datorat ptrunderii
germenilor n circulaie.
Bacteriemia secundar apare la o sptmn de la apariia
simptomatologiei, iar febra crete.
Perioada de stare dureaz 2-3 sptmni, timp n care simtomatologia
obiectiv are intensitate maxim. Febra atinge n platou 39-40
0
C.
Starea general a bolnavului este alterat.
Endotoxina cu tropism vascular, permeabilizeaz vasele,
producnd edem materializat clinic prin starea tifica.
Prin hiperpermeabilizarea vascular apar pete hemoragice, se
produce leucopenie.
Simptomatologia digestiv se manifest prin:
- ulceraii spre lumenul intestinal, dar i spre profunzimea
peretelui (determinate de cantitatea mare de germeni din intestin),
- colici puternice,
- peristaltism accentuat.
Dup 2 sptmni de boal, titrul anticorpilor crete mult


69
69
determinnd o fagocitoz masiv (numrul germenilor scade). Dup apariia
Atc antiO i a Atc antiH, simptomatologia se amendeaz, bolnavul
intrnd ntr-o etap nou - convalescena.
Dup vindecarea clinc, unii bolnavi pot rmne purttori
sntoi de germeni, care localizai n colecist se vor multiplica lent i
se vor elimina n cantiti mici.


11.Epidemiologie

.
Sursa este repezentat de om pentru Salmonellele exclusiv umane, sau
de om i animale pentru celelalte.
Calea de transmitere este digestiv.
Receptivitatea este general.
Intensificarea relaiilor comerciale interri, posibitatea cltoriilor cu
avionul la mari distane, migraiile populaionale, industrializarea alimentaiei
i a creterii animalelor de consum (porci, psri) n ferme unde consum
hran cu adaosuri proteice deseori contaminate (finuri furajere de carne,
oase, snge) au contribuit decisiv la rspndirea larg a serovarurilor de
Salmonella i deci la creterea morbiditii i chiar mortalitii prin
salmoneloze.
Factorii sezonieri, clima cald, un mod de via neigienic favorizeaz n
condiii precare nivelul morbiditii.

Profilaxia nespecific const n depistarea sursei i anihilarea
ei, iar profilaxia specific se aplic doar febrei tifoide ( vaccinul antitific
este un vaccin microbian omort).






Cursul nr.7

GENUL VIBRIO

Vibrionul holeric sau vibrio commo, agentul cauzal al holerei asiatice apartine Genului Vibrio,
Familia Vibrionaceae.
Cuprinde 2 specii cu importanta pentru patologia umana:
- vibrio cholerae
- vibrio para hemolyticus
Cunoscut se pare de pe vremea lui Hipocrate, europenii cunosc holera prin anii l498, cind au
debarcat pentru prima oara in India, unde boala evolua endemic. In Europa boala apare prima daa
in 1817 iar in America 1832.
Agentul etiologic al bolii a fost descoperit si izolat de R. Koch in 1883. Pandemiile de holera
care au impinzit globul in anii urmatori il determina pe BEARD sa declare ca " holera a fost cel
mai strasnic profesor, care a obligat intreaga lume sa ia masuri de sanitatie intr-o colaborare
perfecta." In 1894 Pfeiffer si Issaef descrie fenomenul de vibrioliza, iar Bordet citiva ani mai
tirziu demonstreaza mecanismul acestui fenomen.



70
70
1. Habitat
Omul este singura gazda de V. cholerae. Totusi in anumite situatii epidemiologice poate fi
intilnit in ape, sol, materii fecale
vomismente, zarzavaturi, etc. S-a izolat si din organismul animalelor de apa.

2.Caractere morfologice si tinctoriale
In culturi proaspete se prezinta ca un bacil drept sau usor incurbat,
ca o virgula, de 1-4 milimicroni lungime. In culturile mai vechi isi pierde morfologia
caracteristica aparind formele filamentoase.
Este extrem de mobil, datorita unui cil unic (monotrich) aflat la una din extremitatile sale.
Este gram negativ, nesporulat, neincapsulat.
La microscop vibrionii apar aszati la fel ca bancurile de pesti in migratie.

3. Caractere de cultura
Nu este un germene pretentios, cresc bine la un Ph alcalin (9-9,2) si intr-un mediu cu mult oxigen.
Deci in apa peptonata sau pe mediul solid alcalin BSA cresc in citeva ore. Coloniile sunt de
obicei rotunde, usor bombate, albastrui, transparente cu un
diametru de l-3 mm.
Pe linga coloniile de tip S se intilnescsi colonii de tip R.
Sunt rezistenti in mediile cu bila de aceea acestea sunt utilizate ca medii selective.
In apa peptonata vibrionul holeric se dezvolta foarte repede ( in 5-6 ore) pe suprafaa mediului
aparind un val discret.

4.Caractere biochimice
Vibrionul holeric este aerofil. Temperatura optima de crestere este la 37 gr. C si la un pH de 8,4-
9,2.
Este oxidazo pozitiv, produce indol.
Fermenteaza fara gaz glucoza, manoza, manita, zaharoza si arabinoza. Pe baza actiunii
fermentative asupra manozei zaharozei si arabinozei, vibrionul holeric se poate clasifica in
8 grupe biochimice separate.
Vibrionul holeric clasic apartine grupului fermentativ I (manozo si zaharozopozitivi), nehemolitici
si sensibili la clor.
Recent a apraut o varianta de vibrio denumita El Tor care hemolitica, rezistenta la clor si are
caractere biochimice noi.
Cele mai cunoscute tipuri sunt:
- vibrio cholerae
- vibrio El Tor (Biovar altor)
iar ca si tipuri mai rare enumeram:
- NAG ( vibrionii neaglutinati)
- vibrio parahemolitycus
- vibrio fetus
- vibrio metschnikowi
- vibrioni anaerobi.

5. Rezistenta
Sunt putin rezistenti la conditiile mediului extern, mor rapid
in conditii de uscaciune, motiv pentru care transmiterea lor
in mediu inconjurator se face prin lichide.
Se distrug prin fierbere instantaneu si in 15- 20 de minute la 55 gr.C.Sunt sensibili la actiunea
bacteriofagilor si a acizilor. In anumite conditii (pH corespunzator, lipsa antagonismului


71
71
bacterian) se pot mentine in intestinul bolnabului sau in ape poluate timp de mai multe saptamini.
Dezinfectantele dintre care substantele clorigene ( var cloros, cloramina) au o puternica actiune
virulicida.
Sunt sensibili la antibiotice (Streptomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol) i la sulfamide
(Biseptol).

6. Structura antigenica
Prezinta antigene somatice O si H. Antigenul H flagelar este comun vibrionilor holerici si
celorlalti vibrioni din natura. AgO de natura polizaharidica, termorezistent localizat in peretele
celular confera specificitate de grup. Ag O prezinta mai multe
fractiuni (A,B,C....M) pe baza carora exista 6 grupuri serologice.(O1, O2,...O6).
Grupul O1 este strict specific omului si determina holera. El are 4 grupuri serologice in functie
de combinarea fractiunilor antigenice A,B,C ale Ag O si anume:
- tipul I Ogawa (A+B).
- tipul II Inaba (A+C).
- tipul III Hikojima(A+B+C)
- tipul IV fara nume (A).
Celelalte grupe - vibrionii neholerici apartin O2-O6 si determina diareile clasice acute,
intilnindu-i frecvent in intestinul animalelor de apa.
Alte antigene intilnite la vibrionii holerici sunt:
- factorul exoenterotoxic cholerogen A si B,
- antigenul proteic termostabil
- factorul hemolitic (varianta El Tor).
- hemaglutinogene.

7.Caractere de patogenitate
Sunt datorate capacitatii de multiplicare si toxigenezei.
Este un germene lipsit de invazivitate, raminind cantonat la nivelul intestinului unde
determina exfolierea epiteliului digestiv si aparitia granulatiilor riziforme (bob de orez),
datorita exotoxinei eliberate.
Mobilitatea vibrionilor,echipamentul enzimatic (mucinaza, neuraminidaza) ca si prezenta
unor factori neidentificati de aderare de suprafata celulei epiteliale sunt tot atitia
determinanti cu rol in declansarea bolii.

8. Raspunsul imun.
Este slab infectia raminid cantonata la poarta de intrare.
La fostul bolnav se gasesc anticorpii (IgM), anticorpi vibriocizi, antitoxine, anticorpi locali
IgA secretori, care-i confera fostului bolnav protectie pe o perioada de 6-18 luni.
Institutul I Cantacuzino Bucuresti Romania a preparat pentru prima
data vaccinul antiholeric pe care l-a folosit masiv, eradicind holera din tara noastra.

9. Infectia experimentala
Iepurii noi nascuti in virsta de 2-4 zile au fost folositi in experiente de Mecinikov. Ei , dupa
administrarea unor tulpini de vibrioni holerici dezvoltau diaree deshidratanta, anurie si decedau.
Cobaiul poate fi si el utilizat in infectia experimentala.
Animalele neimunizate si infectate pe cale peritoneala sucomba ( intoxicatie cu endotoxina) iar
cele imunizate nu( fenomenul Pfeiffer- Isaeff).

10.Boala la om.
Holera este o toxiinfectie specifica speciei umane. Vibrionii patrund in organism pe cale orala,


72
72
localizindu-se in intestinul subtire (in mucoasa, submucoasa, membrana bazala) unde se
multiplica intens
Intoxicatia organismului se datoreaza pierderilor masive de apa si electroliti care tulbura
homeostazia. Aceste pierderi la rindul
lor sunt datorate exotoxinei termolabile (holeragen A) care
activata in prezenta endotoxinei termostabile (holeragen B) inhiba rezorbtia si transportul
sodiului activ prin celulele epiteliale ale intestinului (pompa de sodiu este paralizata).
Prin pierderile masive de apa si electroliti prin scaunele diareice si prin varsaturi se
realizeaza deshidratarea organismului, acidoza, hemoconcentratie marcata, colaps circulator
si moartea bolnavului. Cazurile netratate mor intr-un procent 25%.

11 Tratamentul este antibiotic si pentru corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.

12. Epidemiologie
Sursa este omul bolnav . In aceasta boala nu exista purtatori sanatosi.
Calea de transmitere este digestiva.
Receptivitatea generala. Cei rezistenti fac forme usoare.
Profilaxia specifica in zonele endemice da rezultate meritorii.





Cursul nr. 8
GENUL KLEBSIELLA
Este o grupare de Enterobacteriaceae condiionat patogene, imobile, capsulate, care
fermenteaz glucoza cu producere de mari cantiti de gaz (excepie Klebsiella rhinoscleromatis).

1. Taxonomie genul este alctuit din 6 specii care se difereniaz printr-un set minim de
teste biochimice.
- Klebsiella pneumoniae,
- Klebsiella ozaenae,
- Klebsiella rhinoscleromatis,
- Klebsiella oxytoca,
- Klebsiella ornitinolytica,
- Klebsiella planticola
2. Habitat Sunt germeni saprofii, condiionat patogeni, prezeni n cile
respiratorii i n intestinul omului. Sunt larg rspndii n natur
regsindu-se pe sol, plante, apele de suprafa, etc. Klebsiella
pneumoniae i oxytoca sunt enterobacteriile cel mai frecvent incriminate n
infeciile intraspitaliceti. Ambele specii au fost izolate din
bronhopnemonii, infecii urinare, enterite mai ales la copii i n
postoperator n complicaii septice localzate sau generalizate. Septicemiile
cu Klebsiella au un prognostic infaust.
Klebsiella rhinoscleromatis i Klebsiella ozenae sunt excepional de
rar ntnite n patologia ORL n ara noastr.

3.Caractere
morfologice

Sunt bacili Gramm negativi, scuri dispui n diplo sau n lanuri
scurte.
Prezint o capsul cu dimensiuni de 2-3 ori mai mari dect


73
73
diametrul bacteriei. Nu au flageli, deci sunt imobili.
In produsele patologice apar sub form de cocobacili nconjurai
de o capsul de natura polizaharidic (D-glucoza, fucoza, acid uronic).

4. Caractere de
cultur

Nu sunt germeni pretenioi: cresc pe geloza simpl, geloz
lactozat, pe care dezvolt colonii foarte bombate, alb cenuii, lucioase
cu aspect mucos (M) care dup o perioad de incubare prelungit prezint
fenomenul de confluare i curgere pe suprafaa mediului..
In bulion, Klebsiellele cresc abundent.
Pe medii lactozate sunt lactozo pozitive.

5. Caractere
biochimice

Sunt aerobe i facultativ anaerobe.
Temperatura optim de cretere este de 37
0
C, dar cresc i la temperatura
camerei.
Pe mediile multitest au urmtoarea comportare enzimatic:
- pe mediul TSI sunt glucozo pozitivi i uneori fermenteaz glucoza cu
producere de gaz, sunt lactozo-pozitivi, nu produc hidrogen sulfurat;
- pe mediul MIU sunt imobili,indol negativi i ureazo-pozitivi;
- pe mediul Simmnons pot crete avnd ca unic surs de carbon citratul
.


6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Este un germene care rezist bine n condiiile mediului extern, fiind
unul din cei mai temui germeni de spital. La temperatura camerei i la
ntuneric pot rezista sptmni chiar luni de zile.
Cldura umed i omoar la 55
0
C, n 30 minute- 2 ore sau n 5-7
minute la 100
0
C .
Sunt sensibili la aciunea antisepticelor i dezinfectantelor
uzuale.
Sunt sensibili fa de polimixin, colimicin, aureomicin.

7. Structur
antigenic

Antigenele somatice sunt de 3 tipuri:
- antigenul somatic O (LPZ) specific de grup.
- antigenul capsular K, pe baza cruia grupele se mpart n tipuri
serologice, descriindu-se la Klebsielle 80 de fraciuni antigenice, decelabile
prin reacia de umflare a capsulei.
Antigenul solubil este reprezentat de endotoxin.

8.Caractere de
patogenitate

Este un organism condiionat patogen, implicat n patologia
uman prin multiplicare i invazivitate.
Multiplicarea este dat de rezistena germenilor la fagocitoz prin
prezena Ag O i Ag K.
Toxigeneza este dat de prezena endotoxinei termostabile.

9. Rspunsul
imun

Este slab.
10. Boala la
animale

Infecii spontane au fost descrise la cobai, oaie, viel, porc.
Pentru infeciile experimentale cel mai sensibil animal este
oarecele alb, care inoculat intraperitoneal cu o tulpin de Klebsilla,


74
74
moare dup 24 de ore cu septicemie.

11. Boala la om

Klebsiella pneumoniae este incriminat n:
- infecii ale cilor respiratorii (pneumonia Friedlander,pneumonii
necrotice i hemoragice foarte grave, broniectazie, pleurite, sinusite, otite
medii) n special la persoane tarate imunologic,
- n infecii ale tractului digestiv (enterita, apendicita,
colescistita), toxinfecii alimentare,
- infecii ale cilor uro-genitale,
- septicemie (endocardita),
- infecii nozocomiale.
Klebsiella ozaenae a fost izolat n cazuri de ozen (atrofia
progresiv a mucoasei nazale cu pierderea mirosului).
Klebsiella rhinoscleromatis s-a evideniat n secreiile nazale
ale indivizilor cu rinosclerom ( granulom destructiv al nasului i faringelui).

12.Epidemiologie

Sursa este omul bolnav sau purttorul sntos.
Calea de transmitere cel mai frecvent incriminat este cea
digestiv, dar sunt posibile i ci extradigestive de transmitere (aeriene) a
infeciei.
Receptivitatea este general, independent de vrst, dar este mai
mare la imunodeprimai.
Profilaxia este nespecific.

13. Tratament

In evoluii severe se indic: cefalosporine n asociere cu
aminoglicozide, dup efectuarea antibiogramei. Alte antibiotce utilizate
sunt: tetraciclina, bactrim.







GENUL SERRATIA
Taxonomia acestui gen a suferit mai multe modificari. Acest gen este format din 11 specii,
dintre care 10 specii au fost izolate n procese infecioase la om :
- Serratia marcescens,
- Serratia rubideae,
- Serratia ficaria,
- Serratia plymuthica,
- Serratia odorifera,
- Serratia fonticola,
- Serratia liquefaciens.
Primele 3 specii sunt cele mai importante din punct de vedere practic.


1. Definiie Enterobacterii mobile cu cili peritrichi, Gramm negative.
2. Habitat Intlnite ubicvitar n natur pe sol, ap, alimente i n materiile
fecale ale omului i animalelor .


75
75
3.Caractere
morfologice

Sunt parvobacili, scuri, ciliai, cel mai adesea mobili, Gramm
negativi.

4. Caractere de
cultur

Sunt germeni nepretentioi, crescnd uor pe mediile uzuale. Pe
geloz snge apar colonii de 1-2mm diametru, bombate translucide, de
consisten untoas, care capat o culoare roie.
In bulion dezvolt colonii luxuriante, cu un inel rou sau o
pelicul la suprafaa mediului.

5. Caractere
biochimice

Sunt aerobi, oxigenofili. Temperatura optim de cretere este ntre
20
0
-25
0
C.
Pigmentogeneza este favorizat de aceast temperatur.
Nu fermenteaz lactoza.
Fermenteaz glucoza cu producere de acid i gaz n cantiti mici
Produc lipaze, proteaze, decarboxilaze, dezoxiribonucleaze.
Nu produc indol i H2S.
Produc acetil metil carbinol.
Cresc pe mediul cu citrat Simmons.

6. Structur
antigenic
Pe baza antigenelor O i H s-a realizat o schem antigenic care
nsumeaz 70 de serovaruri.
7. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Germeni cu o rezisten deosebit n mediul extern. i ctig
rezistena n mediul de spital fa de antiseptice, dezinfectante i
antibiotice.
8. Caractere de
patogenitate
Se datoreaz probabil unor pili de tip 2 i enterotoxinelor.
9. Rspunsul
imun
Anticorpii anti -O i anti-H nu sunt protectivi, motiv pentru care
rspunsul imun nu are valoare practic.
10. Boala la om Au fost semnalai cu o frecven crescut n cadrul infeciilor
intraspitaliceti, dup intervenii chirurgicale, dup cateterisme i
examene endoscopice, infecii bronhopulmonare, meningite,
endocardite.
Afecteaz de obicei organisme handicapate imunologic (sugari
prematuri, leucemici, bolnavi cu tumori maligne, etc) unde evoluia spre
deces este rapid..


11. Tratament


Este necesar antibiograma pentru conducerea tratamentului, innd cont
de multirezistena germeilor la antibiotice, de farmacocinetica antibioticelor
i localizarea infeciilor..


TRIBUL PROTEAE
Din acest trib fac parte 3 Genuri i anume: PROTEUS, MORGANELLA si
PROVIDENCIA care au n comun capacitatea de a degrada oxidativ aminoacizii.

GENUL PROTEUS
Din acest gen fac parte 4 specii i anume:
- Proteus vulgaris


76
76
- Proteus mirabilis
- Proteus penneri
- Proteus myxofaciens
Numai primele 3 specii prezint importan n patologia uman.


1.Definiie Bacili polimorfi, Gramm negativi , mobili, nepretenioi.
2. Habitat Sunt rspndii ubicvitar n natur: pe sol, ape reziduale, ape de
suprafa, materiile organice n putrefacie, n alimente i n produse
patologice (urin, sput, colecii pururlente).
3.Caractere
morfologice

Sunt bacili polimorfi (cocobacili, bastonae scurte, forme
filamentoase)
Au cili peritrichi sau lofotrichi care le confer o mare mobilitate.
Sunt Gramm negativi, necapsulai, nesporulai.

4. Caractere de
cultur

Nu sunt germeni pretenioi, crescnd bine pe mediile uzuale.
Cresc chiar i pe zonele nensmnate fiindc sunt mobili.
Pe geloza simpl, geloza snge nclinat formele mobile prezint
fenomenul caracterisitic de invazie n trepte -crare- roire.
Tulpinile diferite nsmnate pe acelai mediu nu se amestec,
formndu-se o linie de demarcaie numit linia Dienes.
Pe mediile cu bil ( Istrate-Meitert, Leifson) este inhibat
fenomenul de invazie i se dezvolt colonii rotunde, translucide,
netede, n ochi de pisic datorit producerii de H2Scare se evideniaz prin
apariia unor pete negre n mijlocul coloniei.


5. Caractere
biochimice

Sunt aerobi i facultativ anaerobi.
Fermenteaz cu producere de acid i gaz (n cantiti minime)
glucoza i unele specii - zaharoza. Sunt lactozanegativi.
Unele produc indol, H2S ( n mod obligatoriu), descompun ureea,
produc fenilalanin- dezaminaza.
Iau parte la procesele de putrefacie, i prin faptul c folosesc
oxigenul din mediu contribuie la nmulirea bacteriilor anaerobe; prin
elaborarea enzimelor proteolitice descompun proteinele.
Lichefiaz mediul Lffler.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Este unul din cei mai rezistenti germeni, rezistnd i la
variaii de temperatur i la variaii de pH. Rezist la uscciune
timp ndelungat. Rezist mai multe luni la temperaturi joase , inclusiv n
alimentele congelate. De asemenea rezist pe metale.
Nu este inactivat de unele soluii antiseptice sau detergeni.
Supravieuiete n soluile perfuzabile, n cele cu glucoz putndu-se
multiplica i la temperatura camerei ceea ce explic difuzibilitatea lui
mare n mediul spitalicesc determinnd grave infecii nozocomiale.
Rezistena la antibiotice este considerabil, motiv pentru care este
necesar efectuarea antibiogramei pentru conducerea adecvat a
tratamentului.

7. Structur Antigenele determinante ale genului Proteus sunt Ag O i Ag H.


77
77
antigenic

Ag O ( LPZ, endotoxina)- antigen somatic este specific de grup i
este comun la Proteus vulgaris i Proteus mirabilis. S-au identificat 55 de
antigene somatice. Ag H- flagelar este specific de tip i prezint 31 de
fraciuni antigenice.
O importan deosebit o au unele serotipuri care prezint
nrudiri antigenice cu Rickettsia prowazecki ( agentul cauzal al tifosului
exantematic). Exemplu: OX2, OX 19, OXK aglutineaz cu antiser de
Rickettsia prowazecki (reacia WEIL FELIX).
8.Caractere de
patogenitate

Se manifest prin multiplicare i endotoxinogenez n condiii
speciale ( prsirea habitatului natural, colonizarea unor gazde cu defiene
imunologice).
Elibereaz de la nivel parietal dup distrugere endotoxina (antigenul
O LPZ).
Mobilitatea deosebit i permite invazia tractului urinar. Producerea
de ureaz alcalinizeaz urina i favorizeaz formarea de calculi.

9. Rspunsul
imun

Postinfecios apare un rspuns de tip umoral care nu are importan
practic.
10. Boala la om

In patologia uman, rolul lor a crescut dup descoperirea
antibioticelor. Ca germeni condiionat patogeni declaneaz singuri sau
n asociaie cu ali germeni abcese, peritonite, cistite, infecii urinare,
septicemii, enterite la sugari i copiii mici, toxiinfecii alimentare,
infecii nozocomiale.

11.Epidemiologie

Sursa este omul bolnav sau purttorul sntos.
Calea de transmitere este digestiv, respiratorie, urinar.
Receptivitate prezint n special organismele tarate.
Profilaxia este nespecific.
.

12.Tratament

Ampicilina, aminoglicozide, cefalosporine conform antibiogramei.






GENUL MORGANELLA
Se citeaz o singur specie: Morganella morgani.

1. Definiie Enterobacterii mobile, Gramm negative, mobile.
2. Habitat Habitat puin studiat, izolat mai frecvent din materiile fecale
umane i ntmpltor din urin n cazul infeciilor urinare n postoperator
i rarrisim din snge
3.Caractere
morfologice

Bacili Gramm negativi, nesporulai, necapsulai, ciliai, mobili.

4. Caractere de Pe geloz nutritiv formeaz colonii de tip S i nu prezint


78
78
cultur

fenomenul de invazie; pe geloz snge multe tulpini sunt hemolitice.
Lactozonegative
5. Caractere
biochimice

Producerea de indol, absena producerii de H2S, imposibilitatea
utilizrii citratului ca unic surs de carbon sunt caracteristici de baz ce
permit ncadrarea n gen i specie.
6. Structur
antigenic
Antigenele somatice O (34 fraciuni) i antigenele flagelare H (24
fraciuni) mpart specia n serovaruri
7. Rspunsul
imun
Rspunsul imun prin elaborarea anticorpilor antiO i anti H la titruri
neprotective nu are valoare practic.
8. Boala la om Determin la om infecii urinare postoperatorii, rar fiind implicat n
infecii generalizate
9. Tratament


Morganella spp. este n general sensibil la nitrofurantoin,
tetraciciline i gentamicin. Este necesar efectarea antibiogramei pentru o
corect conduit terapeutic



GENUL PROVIDENCIA
Cuprinde 5 specii dintre care 4 s-au izolat de la om i o specie numai de la animale i
anume:
- Providencia rettgeri,
- Providencia stuarti,
- Providencia alcalifaciens,
- Providencia rustigianii.

1. Definiie Enterobacterii Gramm negative, mobile, necapsulate, nesporulate.
2. Habitat Toate speciile (5) au un habitat puin cunoscut, ntlnite n urin i
materiile fecale la om .
3.Caractere
morfologice

Gramm negativi, ciliai, necapsulai, nesporulai.
4. Caractere de
cultur

Pe mediile de cultur cresc colonii de tip S. Nu migreaz pe mediile
nutritive simple (geloza simpl, geloza snge). Sunt germeni lactozo-
negativi.
5. Caractere
biochimice

Fermenteaz glucoza cu eliberare de acid n cantiti foarte mici i
fr producere de gaz.
Utilizeaz citratul ca unic surs de carbon (Simmons).
Produc indol, fenilalanindezaminaza, lizindecarboxilaza.
Nu produc H2S i ornitindecarboxilaza.
Numai unele specii produc ureaz.

6. Structur
antigenic
Prezint antigene somatice O cu specificitate de grup i antigene
flagelare H cu specificitate de tip.
7. Rspunsul
imun
Se caracterizeaz prin elaborarea de anticorpi anti-O i anti H
specifici dar neprotectivi.
8. Boala la om Incriminat la om n diareea de var a cltorilor,
gastroenterite, toxiinfecii alimentare, colecistite, septicemii, infecii de
spital. Aproximativ 90% din infeciile cu Providencia afecteaz cile
urinare.


79
79

9.Tratament Tratamentul se efectueaz conform rezultatelor antibiogramei.




GENUL PSEUDOMONAS
n genul Pseudomonas sunt cuprinse peste 60 de specii, genul fiind n continu remaniere
taxonomic.
Americanii clasific speciile de Pseudomonas n 5 grupe pe baza omologrii ARN-ului
ribozomal, i aume:

GRUPUL 1 Este cel mai cuprinztor i cuprinde :
- specii fluorescente: Pseudomonas aeruginosa, Pseudomonas aeruginosa
fluorescens, Pseudomonas syringae, Pseudomonas cjchorii (ultimele 2 specii se
identific la plante)
- specii nefluorescente: Pseudomonas stutzeri , Pseudomonas mendocina
GRUPUL 2 Cuprinde specii patogene: Pseudomonas (Burkholderia) cepacia patogen
pentru plante, animale i accidental pentru om; Pseudomonas (Burkholderia)
pseudomallei, Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei patogen pentru animale i
accidental pentru om.
GRUPUL 3 Sunt ncadrate 5 specii i anume: Pseudomonas (Comarnonas) acidovorans,
Pseudomonas (Comarnonas) testosteroni, Pseudomonas saccharophilla
Pseudomonas facilis, Pseudomonas delafieldii.
GRUPUL 4 Este format din dou specii: Pseudomonas diminuta, Pseudomonas
vesicularis care se apropie mai mult de Gluconobacter prin proprietile pe care le
exprim.
GRUPUL 5 Inclus n cea mai mare parte n genul Xanthomonas.


PSEUDOMONAS AERUGINOSA
(BACILLUS PYOCYANEUS)

1.Definiie Bacili Gramm negativi, nesporulai, cu un flagel polar, nepretenioi
nutritiv, strict aerobi, oxdazopozitivi, incapabili s fermenteze glucoza,
productori de pigment.
2. Habitat Ubicivitar, se gsete n aer, ap, sol pe tegumentele i n cavitile
naturale ale omului i animalelor. Este o bacterie care prefer apa: apa de
ru, de canal , de piscin, de mare, apa potabil, apa mineral, apa termal.
Se regsete pe vegetale, legume, fructe, flori. Contamineaz produse
alimentare i farmaceutice chiar dac sunt pstrate la frigider. Frecvent izolat
n mediul de spital de pe diferite suprafee, instrumente, dispozitive
medicale, soluii antiseptice, produse injectabile, medicamente, cosmetice.

3.Caractere
morfologice

Bacili subtiri, fini de 1-3 milimicroni, monotrichi cu un cil polar, mobili,
nesporulai , uneori ncapsulai, Gramm negativi.

4. Caractere de
cultur
Germeni putin pretenioi care se poate dezvolta i n ap distilat.
Pe geloza simpla dezvolta colonii rotunde, convexe care ulterior devin plate


80
80
cu margini neregulate cu un luciu metalic. La inceput coloniile si mediul se
coloreaza in verde albastru apoi devin brune.
Pe geloza singe produc o hemoliza de tip beta.
Lichefiaza mediul Loffler care se pigmenteaza foarte repede.
In bulion simplu formeaza la suprafata o pelicula, iar mediul mai ales
inpartea lui superioara se coloreaza in verde albastru fluorescent.
Pigmentogeneza are loc doar la temperatura camerei si in aerobioza. Dupa
2-3 zile mediile cu bacil piocianic degaja un miros caracteristic de salcim.

5. Caractere
biochimice

Este un germene aerob, fiind o forme de trecere intre germenii autotrofi si
heterotrofi. Temperatura de crestere este de 4-42 gr. C (optim 37 gr.C) si la
un pH ce variaza intre 5,6- 8 ( optim 7,2).
Nu fermenteaza lactoza.
Nu produc indol si ureaza.
Reduce nitratii in nitriti.
Creste pe mediul Simmons.
Reduce albastrul de metilen.
Secreta o hemolizina piocianolizina) termostabila.
Are o activivtate proteolitica marcata.
B. piocianic elaboreaza pigmenti.Dintre ei cei mai importanti sunt:
- piocianina pigment albastru, difuzibil, nefluorescent, solubil in cloroform,
ce joaca un rol important in repiratia bacteriana
- bacteriofluoresceina - pigment galben verzui, fluorescent, prin oxidare
devine brun, solubil in apa.
Printre produsele de metabolism ale piocianicului se remarca piocinaza
(alfaoxifenazinacare are actiune bactericida asupra tulpinilor de Proteus,
B. antrhacis, C. dyphtheriae, N. gonorrhoeae.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
La mediu este deosebita. traieste citeva luni in bulion sau pe geloza, la
temperatura camerei. Este distrus in 15 minue la 6o de grade. Rezistent la
uscaciune. Este sensibil la anumite
antibiotice : colimicina, neomicina, gentamicina, polimixina.
Sunt sensibile la bacteriofagi specifici.
Bacilul piocianic este primul germene care-si cistiga rezistenta la antibiotice,
fiind unul din cei mai redutabili germeni de spital.

7. Structur
antigenic

Poseda antigene O si H. Specia P. aeruginosa a fost mpartita in XXII grupe
serologice.

8.Caractere de
patogenitate

Sunt patogeni prin multiplicare la poarta de intrare mai putin prin
toxigeneza (hemolizine, enzime proteolitice, exotoxina).

9. Rspunsul
imun

slab de tip umoral
10. Boala la om

Se intilneste frecvent in plagi supurate, arsuri suprainfectate, leziuni
ombilicale la noi nascuti, leziuni necrotice supurate cutanate, sinuzite,
otite, mastoidite, cistite, pielite, diaree, meningite, septicemii. La copii
septicemia netratata duce in citeva zile la moarte. Piocianicul este deosebit
de patogen la tropice unde determina infectii cu aspect tific precum si


81
81
abcese ale ficatului.

11.Epidemiologie

Produce adeseori infectii nozocomiale in special in clinicile de urologie si
chirurgie.




PSEUDOMONAS MALLEI

1.Definiie Agentul etiologic al morvei.


2. Habitat
3.Caractere
morfologice

Forma de bastonase. asezate in diplo, cap la cap, paralele sau cu aspect de
litere chinezesti. In culturile vechi au un polimorfism accentuat, cu
forme lungi, arborescente.
Necapsulat, imobil, Gramm negativ. Se coloreaza inegal , cu aspect granular
cu zone alternativ colorate si necolorate.

4. Caractere de
cultur

Aerob.
Temperatura optima de crestere 37 gr. C si un pH de 6,6- 6,7.
Pe mediu solid dupa 48 de ore dezvolta colonii rotunde, mici, convexe, de
culoare galben verzui.

5. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Eliminat in mediile naturale este distrus rapid.
Este omorit de cladura lo minute la 55 gr. C si in citeva secunde la l00
gr. C.
Sensibil la dezinfectantele uzuale.
Sensibil la antibiotice streptomicina , teramicina si la sulfamide.


6. Boala la om

Este accidentala, in urma contactului cu animale bolnave. cale de patrundere
prin mucoase, ori cutanat prin intepatura accidentala.
Incubatie 2-4 zile. Simptome febra, frison, cefalee, dureri articulare.
Forma acuta netratata duce la deces 100%.

7.Boala la
animale
Solipedele prezinta boala spontan ( cal, catir, magar) fie in forma acuta fie
in forma cronica.
Poarta de intrare este mucoasa, tegumentara sau digestiva.
In forma acuta boala debuteaza prin pustule situate la suprafata ucoasei
nazale ducind la ulceratii si la o secretie numita jetaj. Apoi coriza se intinde
la plamin producind bronhopnumonie. In cazul infectiei pe cale
tegumentara avem leziuni ulcerative la nivelul pielii. Forma cronica se
manifesta prin tumefierea ganglionilor limfatici.







82
82
Cursul nr. 9
COCI i COCOBACILI GRAMM NEGATIVI NEFERMENTATIVI
MORAXELLA BRANHAMELLA



BACILI NESPORULAI GRAMM POZITIVI
GENUL LISTERIA
Taxonomia ei nu este bine precizata. Actualmente impreuna cu Genul Lactobacillus si
Erysipelothrix face parte din grupa bacililor Gramm pozitivi, nesporulai.
Singura specie patogena pentru om este:

LISTERIA MONOCYTOGENES

1.Definiie
2. Habitat Larg raspindita in natura pe sol, vegetale si in apele uzate. Se izoleaza
de la multe animale domestice si salbatice (mamifere, reptile, pasari, pesti). Se
poate intilni si in tractul intestinal al omului
3.Caractere
morfologice

Se prezinta sub forma de bastonase fine drepte sau usor incurbate
cu capetele rotunjite, ciliate, Grammpozitive, intra sau extracelulare.
Prezenta si numarul flagelilor depinde de temperatura de incubatie: la
37 de gr.C sunt aflagelati iar la temperatura camerei ( 18-22) dispun de 2-
4 flageli atasati subterminal. Sunt nesporulai si fara capsula. La culturile
vechi polimorfismul este accentuat, aparind forme noi filamentoase.


4. Caractere de
cultur

Izolarea primara a germenelui din produsele patologice este dificila.
Cresc bine pe medii imbogatite cu hidrati de carbon, singe sau extract de
ficat. Pe geloza singe in jurul coloniilor apare o zona ingusta de hemoliza tip
beta.
Temperatura optima de crestere variaza intre 20- 37 gr. C., dar creste si la
temperatura camerei. Tulbura uniform bulionul. Pe medii solide dezvolta
colonii mici, translucide, iridiscente in lumina oblica.

5. Structur
antigenic

Este heterogena. Pe baza antigenelor O si H au fost mpartite in 17 servaruri.


6.Caractere de
patogenitate

Unele tulpini de L. monocytogenes sunt virulente avind o putere invaziva
marcata.
Parazit facultativ intracelular, produce o exotoxina termolabla cu
actiune necrotica, citotoxica, hemolitica, lipolitica, edemo- hemoragica si letala
7. Boala la
animale

Boala spontana apare frecvent la ovine, caprine, bovine sub forma de
meningo encefalita, septicemie si avort.
Dintre animalele de laborator cele mai sensibile sunt soarecele
( inoculata intranazal determina meninigita, cu evolutie letala) si iepurele
(inoculat in sacul conjunctival determina o keratoconjunctivita
purulenta).

8. Boala la om

Are un tablou clinic variat de la meningoencefalita, septicemie, listerioza
gravidelor( cu avort, nastere prematura, embriopatii),


83
83
forme localizate (anginoase, cutanate, oculoganglionare) etc.

9.Epidemiologie

Este o zoonoza, la care sursa de infectie o constituie diversele specii de
animale bolnave. Calea de transmitere este multipla prin alimente (lapte,
carne) ,respiratorie, conjunctivala, cutanata, etc.
Nu are profilaxie specifica.

.


GENUL LACTOBACILLUS
.

1.Definiie Cuprinde 25 de specii saprofite, larg raspindite in natura si constant
prezente in cavitatile naturale ale omului si animalelor
2. Habitat Constant prezenti in lapte si in produsele lactate.
Se pot evidentia din materiile organice in care au loc procese fermentative
(must, vin, bere, castraveti acri, etc). Sunt prezenti in cavitatea bucala,
vagin si in tubul digestiv al omului.
Din flora normala a vaginului se izoleaza speciile L: acidophilus, L.
casei, L. fermentum, L. cellobiosus, L. brevis, etc sub denumirea de " bacili
Doderlein"
L. bulgaricul se gaseste in iaurt, L. casei si L. lactis au rol in industria
laptelui, L. plantarum acidifiaza castravetele si varza.

3.Caractere
morfologice

Bacili drepti sau usor incurbati, neciliati, nesporulai, asezati cite unul sau
in lanturi scurte, sunt Gramm pozitivi. Dar in culturi vechi devin Gramm
negativi.


4. Caractere de
cultur

Nu cresc decit pe medii speciale (mediul ROGOZA), in atmosfera de Co2 5-
10% . In 48 de ore dezvolta colonii mici, cenusii cu centru opac.
Temperatura optima de creste intre 5-53 gr.C, pH 5-5,8.
Sunt anaerobi sau facultativ anaerobi.

5. Caractere
biochimice

Fermenteaza numeroase zaharuri cu producere de acid si gatz. Sunt acidurici
(acidotoleranti), suporta un ph de 2,2. Nu lichefiaza gelatina, nu produc
indol si H2S. Reactia rosu metil este pozitiva.

10. Boala la om

Lactobacilii au importanta in industria alimentara, a produselor lactate, in
obtinerea furajelor animale.
Reprezinta o parte importanta din flora normala a organismului uman, avind
un rol important in mentinerea echilibrului biologic
a acestuia. Constituie deci un factor important al rezistentei naturale in
intestinul si vaginul omului.







84
84
GENUL ERYSIPELOTHRIX
(Bacilul rujetului)

Este agentul cauzal al infectiei umane " erizipeloidul Rosenbach" si al infectiei la animale
cunoscuta sub numele de rujet.
Germene larg raspindit in natura, sub forma de bacili scurti, Gramm pozitivi, imobili,
necapsulati,nesporulai sau sub forma filamentoasa.
Pe medii solide dezvolta colonii mici, transparente ( picatura de roua) de tip S. Aerob, facultativ
anaerob. In mediul exterior prezinta o rezistenta marcata.
Poate imbolnavi diverse specii de animale (mamifere, pasari, pesti) dar cel mai fecvent porcii
tineri.
Infectia la om se manifesta sub forma de dermita sau erizipeloidul Rosenbach: placard de
infiltratie inflamatorie, bine delimitat , reliefat, rosu violaceu in jurul portii de intrare
asemanator cu erizipelul streptococic. Boala profesionala ( ingrijitorii de animale, macelari,
vinzatorii de peste). Este o zonoza transmitindu-se la om prin contactul cu animale bolnave sau cu
produsele lor infectate.
Boala nu determina imunitate stabila.
Tratamentul este antibiotic cu peniciline.

( ingrijitori de animale, macelari.).

GENUL SPIRILLUM

Are o singura specie patogena: Spirillum minor.
Este un germene sprlat (3-4 spire) de cite 2-5 milimicroni lungime, ciliat, amfilotrich. Este
patogen pentru soarece, sobolan, cobai, maimuta si om.
Este prezent in singele animalelor infectate, la om ajungind prin muscatura soarecelui de cimp sau a
sobolanului de casa.
Boala se numeste SODOKU. La poarta de intrare , pe tegument apare o papula, edem, ulcer,
adenopatie regional, febra mare. Este o boala benigna intilnita in Japonia, China, India, Franta
si Italia.

GENUL CORYNEBACTERIUM
Corynebacterium diphtheriae

1.Definiie
2. Habitat Se izoleaza frecvent de pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor sntosi.
La bolnavi se izoleaza din falsele membrane de pe mucoasele
rinofaringiana, conjunctivala, vulvara, ombilicala, tegumentara, etc.
Speciile C.xerosis si C. pseudodiphthericum )C. hofmannii) nu sunt
patogene, facind parte din flora normala a mucoaselor si tegumentelor.

3.Caractere
morfologice

Are aspectul unui bastonas drept sau incurbat cu extremitatile maciucate
cu dimensiuni intre2-8 milimicroni. Se grupeaza caracteristic in palisada,
litere cuneiforme , literele X,Z,L,V. sau in Grammezi ca si betele de chibrit
rasutrnate pe masa.
Nesporulai, necapsulati, imobili.
Prin coloratiile speciale Neisser, Loffler se evidentiaza corpusculii
metacromatici (Babes Ernst) prezenti in corpul si in extremitatile bacilului.
Sunt Gramm pozitiv.


85
85

4. Caractere de
cultur

Mediul de imbogatire obligatoriu este OCST (ou, cisteina, ser de bou si
telurit de potasiu). Teluritul de K inhiba dezvoltarea bacteriilor de
asociatie prezente in produsul patologic dar nu are actiune negativa asupra
multiplicarii bacilului difteric.
Mediul de electie este mediul Lofller. pe care apar dpa 14- 18 ore colonii
rotunde, proeminente, ca mici picaturi opace , galbene, ca ceara,
morfologia tipica pentru C. diphtheriae.
Pe geloza singe se dezvolta colonii albe cu nuante spre cenusiu.
Mediul diferential este mediul Tinsdale care permite diferentierea
bacililor difterici de pseudodifterici.
Tulpinile virulente formeaza colonii R iar cele avirulente colonii de tip
S.
Pe mediul Clauberg si Gundel- Tietz se pot deosebi cele 3 tipuri de C.
diphtheriae:
- tipul gravis: colonii negre , plate, cu marginile crenelate, rugoase, uneori
cu tendinta de acuminare si ombilicare cu striuri radiare, consistenta
friabila, asemanatoare cu o floare de margareta (forme R).
Elaboreaza cantitati mari de exotoxina.
- tipul mitis, tulpini avirulente ( forma S), rotunde, negre, bombate cu
margini regulate si suprafata neteda, stralucitoare, consistenta untoasa, se
emulsioneaza usor.
- tipul intermedius colonii netede plate, cu centrul acuminat
mai inchis la culoare. periferia coloniilor este usor transparenta.
Suprafata coloniei este granulara (forma S-R).
In mediul lichid bacilul difteric tip gravis formeaza pelicula, sedimenteaza
lasind bulionul limpede; tipul mitis tulbura uniform bulionulin primele 24
de ore dar apoi sedimenteaza; tipul intermedius tulbura bulionul,
formeaza un sediment grunjos si prezinta un inel sau val subtire la
suprafata mediului lichid.
Pe mediul Tinsdale se observa metabolizarea cisteinei si a teluritului de
K.
Bacilul difteric metabolizeaza cisteina la H2S si reduce teluritul in
telur metalic ,negru.
Bacilul pseudodifteric nu produce metabolizarea cisteinei si reduce nmai
partial teluritul.
Coloniile de bacil difteric sunt negre si foarte lucioase pentru teluritul in
combinatie cu H2S formeaza sulfura de telur care se dispune ca un halou in
jurul coloniei.
Coloniile de bacili pseudodifterici pot fi gri inchis sau chiar negre dar nu
detin acest halou.

5. Caractere
biochimice

Germene aerob si microaerofil,creste la o temperatua de 36-37 gr. C si la un
pH de 7,4-7,6.
C. diphtheriae produce o exotoxina puternica. Hidrolizeaza cistina cu
eliberare de H2S. Nu reduce nitratii in nitriti, nu hidrolizeaza ureea, nu
lichefiaza gelatina, nu elaboreaza fosfataza.
Capacitatea de fermentare a zaharurilor este folosita in scop de diagnostic
diferential intre diferitele specii de b. difterici. Tipul mitis manifesta actiune
hemolitica fata de hematiile de iepure, oaie, cal.


86
86

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Are o rezistenta marcata fata de uscaciune mai ales diftericii cantonati in
falsele membrane la adapost si de lumina. Antisepticele si
dezinfectantele uzuale il distrug rapid. este sensibil la antibiotice ca
penicilina, eritromicina, tetracicline,
streptomicina precum si la actiunea fagilor specifici.

7. Structur
antigenic

Toti bacilii difterici elaboreaza aceleasi exotoxine.
Au antigene somatice si solubile.
Ag somatice snt reprezentate de antigenele din peretele celular, pe baza
carora se clasifica in grupuri si tipuri.
Antigenele solubile sunt reprezentate de 2 exotoxine : A si B. Exotoxina A
difuzeaza la distanta de focar avind tropism pentru
miocard, suprarenale, nervi cranieni, rinichi.
Exotoxina B este eliberata de bacil numai la nivelul focarului avind efect
local la locul multiplicarii germenilor.

8.Caractere de
patogenitate

Este reprezentzata de capacitatea de multiplicare si de toxigeneza,
neavind proprietati invazive.
Frecvent infectia ramine la poarta de intrare in general amigdalele, la
nivelul laringelui determinind prin obstruare crupul laringian difteric.
Capacitatea de multiplicare precum si exotoxina B determina un proces
inflamator cu necroza si exudat care contine multa fibrina
ceea ce duce la formarea unei retele groase (falsele membrane) greu
detasabile. Smulgerea memebranelor de aspect slaninos determina
singerare locala.
De la poarta de intrare exotoxina A difuzeaza intra in circulatie si se
fixeaza pe miocard, rinichi, suprarenale, sistem nervos periferic.
Exotoxina este formata din fractiunile:
- fractiunea b care se fixeaza ireversibil la nivelul membranelor
pentru care are afinitate.
- fractiunea a patrunde in celule, inhiba enzimele responsabile de
transmiterea informatiei de pe ADN pe ARN in timpul sintezelor proteice.
Se iniba asfel sinteza proteinelor ceea ce duce la hipotrofia celulei (
insuficienta fiziologica) apare apoi atrofia si insuficienta tesutului.
Exotoxinele se sintetizeaza cind bacteria este lizogena adica purtatoare de
bacteriofag.


9. Rspunsul
imun

Este umorala si nu asigura protectia pentru orice infectie cu b. difteric.
Anticorpii antioxina difterica actioneaza prin mecanisme de neutralizare
si asigura protectie.

10. Boala la om

Se numeste difterie, este o infectie de focar fiind de mai multe tipuri in
functie de localizarea bacilului: amigdaliana, auriculara, laringiana,
cutanata, ombilicala, etc.


11.Epidemiologie

Sursa omul bolonav. Transmitere prin picaturi Plugge. Receptivitate
maxima pina la 7 ani. Avem vaccinul DTP pentru profilaxia specifica.


87
87

12. Tratament Cu ser antidifteric inceput precoce, vaccinare antidifterica si antibiotice





Cursul nr. 10


FAMILIA BACILLACEAE
Cuprinde bacteriile sporogene aerobe si anaerobe incadrate in 5 genuri dintre care 2 importante in
patologia umana:
- GENUL BACILLUS
- GENUL CLOSTRIDIUM
Ca si caractere generale enumeram:
- sunt bacili foarte mari: lungime 8-10 milimicroni, latime 0,4-2 milimicroni,
- sunt Gramm pozitivi,
- in conditii nefavorabile sporuleaza; sporii pot ramine viabili in pamint ani de zile, germenii din
aceata familie nnumindu-se telurici,
- diferenta dintre cele 2 genuri consta in faptul ca germenii din Genul Bacillus sunt aerobi iar cei
din Genul Clostridium sunt anaerobi.

GENUL BACILLUS
Cuprinde bacili sporulati aerobi si facultativ anaerobi, incadrati in peste 40 de specii dintre care
una singura este patogena pentru om si animale: Bacillus antrhacis.
Restul speciilor sunt saprofite, larg raspindite in natura. numindu-se "antracoizi".
Speciile conditionat patogene ale acestui gen se pot intilni in cavitatile naturale ale omului.
Numeroase specii ale acestui gen elaboreaza substante cu actiune antibiotica :
- B. subtilis - subtilina
- B. polymixa - polimixina B, colistina
- B. gravidis - Grammicidina

BACILLUS ANTHRACIS

1.Definiie
2. Habitat Frecvent intilnit la ierbivore (ovine, caprine, bovine, cabaline) care se
contamineaza prin ingerarea sprilor de pe sol impreuna cu hrana.
Bacteridia carbunoasa este larg raspindita in natura . pe sol, plante, fecale,
praf, apa, etc.


3.Caractere
morfologice

Bacil drept, de l0 milimicroni lungime si si 1,2 milimicroni latime, cu
capetele taiate drept. Sunt dispusi in lanturi scurte in produsele patologice
si in lanturi lungi in culturi dind o imagine asemanatoare betelor de
bambus..
In vivo detin o capsula care este comuna pentru tot lantul. Capsula este
mucoproteica.
Sunt imobili, neciliati. Gramm pozitivi.


88
88
In conditii nefavorabile de viata sporuleaza. Sporul este mai mici, asezat
de obicei central nu deformeaza corpul bacterian.
Sporul apare necolorat in interiorul bacilului.

4. Caractere de
cultur

Nefiind pretentios se cultiva uspr pe medii simple. obisnuite. Este aerob,
temperatura optima de dezvoltare este de 37 gr.C iar pH ul de 7 - 7,4.
Pe geloza simpla dezvolta colonii de tip R, mari de 3-4 mm, albe, cenusii,
opacwe cu suprafata rugoasa, margini neregulate cu prelungiri laterale (in
cap de meduza, sau dupa alti autori coama de leu).
In bulion formeaza un depozit floconos, in geloza dreapta creste ca un
brad inversat. Pe geloza singe nu produce hemoliza.
5. Caractere
biochimice


6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Formele vegetative, putin rezistente sunt distruse la 55 de grade C in 15-30
minute, de antiseptice, dezinfectante si radiatiile solare.
Sunt sensibile la cefalosporine si peniciline.
Sporii sunt rezistenti, putind supravietui ani de zile in sol. Temperatura
de fierbere a apei ii distruge in 10 minute iar autoclavarea la 120 gr. C
instantaneu. Fenolul 5% omoara sporii in 2 zile, iar formolul 1-2" in citeva
minute.

7. Structur
antigenic

Este complexa detinind si antigene somatice si antigene solubile.
Ag capsular de natura proteica - polipepetidica, format din acid d-glutamic
confera specificitate de tip.
Ag de perete confera specificitate de grup.
Exotoxina pe care o elibereaza este aceiasi, indifierent de specia de bacil
carbunos care a produs-o.

8.Caractere de
patogenitate

Este o bacterie virulenta si toxigena. Cel mai important factor de virulenta
este capsula.
S-a observat ca serul provenit de la animale infectate contine un factor
producator de edem si un factor toxic letal. Exotoxina izolata din ser,
lichidul de edem si exudatele animalelor bolnave sau moarte este de natura
proteica cu proprietati antigenice. In organismul imunizat se produc
anticorpi protectori.

9. Rspunsul
imun

Soarecele alb este deosebit de sensibil la infectia carbunoasa, motiv pentru
care injectat intraperitoneal face o infectie generalizata si moare in 24 de
ore.
. Raspunsul imun
Este de tip umoral.

10. Boala la om

Se numeste antrax ( carbune sau dalac).
In functie de poarta de intrare distingem 3 forme clinice:
- pustula maligma localizata la tegumente sau edemul malign cind este
localizat la tegumentele fetei sau antraxul extern.
- antraxul pulmonar determinat de inhalarea sporilor de b. antrhracis
- antraxul digestiv prin consumul carnii infectate cu forme vegetative.
Carbunele extern are ca forma des intilnita pustula maligna.


89
89
La locul patrunderii sporilor prin solutii de continuitate apare in 4-5 zile o
papula apoi o vezicula cu lichid care se transforma intr-o pustula cu
puroi.
Pustula se insoteste de un edem masiv dar nedurerosPustula va ulcera ,
apoi se va usca si va da nastere unei cruste negre de unde si denumirea
bolii.Ganglionii regionali vor fi tumefiati, durerosi. Cazurile netratate
vor duce la generalizarea infectiei - septicemie si ulterior deces.
Carbunele pulmonar se citeaza ca boala cu caracter profesional la cei care
lucreaza in industria pielariei: pieie, lina, perii.
Infectia este aerogena si se manifesta ca o pneumonie sau
bronhopneumonie hemoragica insotita e septicemie. Mortalitate 99%.
Carbunele intestinal rarisim la om, dupa ingerarea carnii infectate de
vita, etc. Tabloul clinic este acela al unei enterite severe cu scaune
serosanghinolente, cu prognostic infaust.

11.Epidemiologie

Sursa o reprezinta animalele care bolnave prin fecale si urina
contamineaza solul, apoi mor, cadavrele lor necorespunzator ingropate
pot deveni si ele o sursa de germeni.
Animalele fac de obicei forma intestinala ca urmare a consumarii ierbii de
pe solurile infectate (cimpiile blestemate). Mortalitatea este de 60-l00%
la animalele bolnave.
Infectiile umane sunt in majoritate profesionale ( crescatorii de vite,
ciobanii, macelarii, tabacarii, pielarii, cojocarii, plapumarii, cei care se
ocupa cu prelucrarea si transportul pieilor, parului si linei.
Calea de trasmitere
Cutanata, pulmonara, digestiva.
Receptivitatea indiferent de virsta este generala.
Profilaxia este nespecifica si consta in depistarea animalelor bolnave prin
reactia de termoprecipitare ASCOLI:
.

12. Tratament

Ser anticarbunos cit mai precoce posibil impreuna cu peniciline,
streptomicina, antiiotice cu spectru larg, cefalosporine.



Cursul nr. 11
GERMENII ANAEROBI
Se dezvolta in absenta sau in prezenta unei cantitati minime de O. Ele detin un aparat enzimatic
deficitar, caruia ii lipsesc citocromii, citocromoxidazele, catalazele si peroxidazele, motiv pentru
care oxigenul este toxic pentru aceste bacterii.
In procesul de respiratie acceptorul final de hidrogen este o substanta organica sau anorganica si
nu oxigenul moleculart
In natura bacteriile anaerobe sunt numeric in avans fata de cele aerobe.
Rolul lor in natura este complex si variat: iau parte la ciclul azotului si carbunelui, la
descompunerea substantelor organice (fenomene de putrefactie), sintetizeaza unele materii
organce, etc.
Habitatul lor normal este solul ( flora exogena) respectiv cavitatile naturale ale omului si
animalelor (flora endogena).



90
90
A. FLORA ANAEROBA EXOGENA
a. Clostridiile neurotoxice
- Clostridium tetani
- Clostridium botulinum
b.Clostridiile histotoxice (ai gangrenei gazoase)
- Clostridium perfringens
- Clostridium septicum
- Clostridium oedematiens
- Clostridium histolyticum, etc.

B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA
a. Coci anaerobi
- Genul Peptostreptococcus
- Genul Veillonella
b. Familia Bacteriodaceae
- Genul Bacteroides (Ristella)
- Genul Fusobacterium
- Genul Leptotrichia
c. Familia Lactobacillaceae
- Genul Lactobacillus
d. Familia Propionibacteriaceae
- Genul Propionibacterium
- Genul Eubacterium

FLORA EXOGENA ANAEROBA
GENUL CLOSTRIDIUM
Fac parte din familia Bacillaceae.
Sunt bacili de 3-12 milimicroni lungime, Gramm pozitivi, sporulati.
Diametrul sporilor fiind mai mare dect grosimea formelor vegetative , deformeaza corpul
bacterian, dindu-i aspect de fus sau barcuta ( spor central) de racheta de tenis ( spor
subterminal) respectiv de bat de toba ( spor terminal).
Cu exceptia lui Cl perfringens care poseda capsula, toate celelalte specii sunt mobile detinind
cili peritrichi.
Sunt anaerobi sau micoaerofili.
Din filtratul culturii se izoleza enzime proteolitice, hemolizine si exotoxine foarte puternice.
Toxigeneza este caracterul dominant de patogenitate al clostridiilor patogene.
Infectiile cauzate de acesti germeni nu sunt contagioase, nu pot fi transmise de la om la om, sau
de la animal la animal, deci sursa de infectie nu este niciodata omul sau animalul bolnav.

CLOSTRIDIUM TETANI

1.Definiie
2. Habitat Se gaseste in sol, in intestinul omului si al animalelor
3.Caractere
morfologice

Sunt bacili mari de 2-5 milimicroni, mobili cu cili peritrichi.
Sunt Gramm negativi.
Sporuleaza formind un spor mare dispus terminal la unul din polii
bacilului dind aspectul de racheta de tenis.

4. Caractere de Creste usor pe medii simple dar absolut necesar in conditii de anaerobioza


91
91
cultur

(mediul Zeissler) formind colonii mici, bombate cu margini neregulate
colonii de tip S.
Produce hemoliza.
In medii lichide crste tulburind usor mediul, datorita prezentei bulelor
gazoase, degajind un miros de corn ars de animal.
Pe geloza in coloana dezvolta colonii pufoase ( in puf de papadie).
5. Caractere
biochimice

In general nu nu fermenteaza nici un zahar.
Puterea proteoliticaeste slaba.
Produce indol si H2S.
Secreta tetanolizina si o exotoxina foarte puternica - tetanospasmina.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Formele vegetative sunt distruse de dezinfectante si antiseptice la
temperatura de 56 gr.C in timp de 15- 2o de minute, precum si de radiatiile
solare.
Formele vegetative sunt sensibile la peniciline.
Sporii rezista 20 de minute la 115 gr. C. dar sunt distrusi la autoclav.

7. Structur
antigenic

Prezinta antigene somatice (Ag O de perete si Ag H de cil) si antigene
solubile (exotoxine).
Ag H este specific de tip identificind l0tipuri serologice de Cl tetani de la I-
X. Toate tipurile de Cl. Tetani secreta o toxina UNICA.
Antigenele solubile (exotoxinele) sunt:
- tetanospasmina cu afinitate pentru SNC (bulb si maduva).
- tetanolizina care are afinitate pentru hematii producind hemoliza.


8.Caractere de
patogenitate

Se datoreaza toxigenezei. Toxina tetanica este o exotoxina.
Contine 2 fractiuni tetanolizina care este antigenica si tetanospasmina
care produce contractii si paralizii.
Cu ajutorul caldurii si formolului se transfoprma in anatoxina care fiind
deosebit de antigenica, inoculata la animale sau om determina
aparitiaanticorpilor antitoxici.
Toxina tetanica este o neurotoxina care nu are actiune dermonecrotica
si nici nu produce leziuni vizibile la nivelul pielii, actiunea ei
repercutindu-se asupra sistemului nervos central si a celui periferic.
Toxina ajunge la centrii motori din bulb si hipotalamus pe cale nervilor
peroferici, actionind ca stricnina asupra SNC prin suprimarea inhibitei
sinaptice( neuro neuronale si neuromusculare)Activitatea
miozincoinesterazei este inhibata, motiv pentru care are loc acumularea
acetilcolinei in cantitate mar, determinind contractii spasmodice.

9. Rspunsul
imun

Este umoral fata de toxinele tetanice insa in cursul bolii anticorpii
sintetizati sunt slabi, nu confera protectie, deoarece toxina tetanica are locusul
patogenic mult mai puternic decit locusul antigenic.
10. Boala la om

Cl. tetani produce infectii numai daca patrunde in plagile profunde,
murdare in special cu pamint (plaga cu potential tetanigen).
Germinarea sporilor in tesuturile afecgtate are loc numai la o presiune de
oxigen mai scazuta decit cea din tesuturile normale.
Bacilul tetanic ramine cantonat la poarta de intrare in organism.
Nu determina bacteriemii.


92
92
Dupa o incubatie de 4-10 zile debuteaza cu contractii musculare s
spasmodice insotite de hiperexcitabilitate generala. la om primul semn de
boala este trismusul ( contractura maseterului), apoi sunt
prinsi orbicularii ochilor si gurii, respectiv muschii fruntii, bolnavul avind
un facies caracteristic " risus sardonicus". Contracturile se extind asupra
muschilor cefei, spatelui, membrelor inferioare. Bolnavul ia in pat
diferite pozitii antalgice (opistotonus). Indiferent de locul leziunii omul
face intotdeauna tetanos descendent, spre deosebire de animale care fac
tetanos ascendent.
In urma spasmului muschilor respiratori si a insuficientei respiratorii si
circulatorii instalate urmeaza moartea bolnavului in lipsa instituirii rapide a
tratametului specific.

11.Epidemiologie

Plagile cu potential tetanigen trebuiesc atent si minutios tratate
)curatirea atenta a plagii, dezinfectia ei, tratament antibiotic, si in
functie de indicatile medicului infectionist seroterapie si vaccinare sau
revaccinare antitetanica de urgenta.
.




CLOSTRIDIUM BOTULINUM
Este agentul cauzal al botulismului (botulus -carnat) - toxiinfectie alimentara deosebit de
grava ce se poate declansa in urma consumului de alimente de natura vegetala sau animala,
insuficient sau incorect prelucrate termic.

1.Definiie
2. Habitat Se gaseste in sol, pe legume, fructe de regula su forma sporulata.
In intestinul omului si al animalelor ierbivore in special, se
gaseste in stare vegetativa fiind inofensiv.
3.Caractere
morfologice

Bacil mare de pina la o microni si latime de 1 micron.
Este Gramm pozitiv, mobil , cu cili peritrichi.
In conditii nefavorabile sporuleaza, sporul avind diametrul mai mare decit
al bacilului, deci ii modifica forma.
Sporul este dispus este dispus central sau subterminal.
4. Caractere de
cultur

Nefiind un germene pretentios, creste pe medii simple ,in conditii de
anaerobioza.
Pe mediul ZEISSLER (geloza singe glucozata) la o temperatura de 30-35
gr. C Cl. botulinum dezvolta colonii cu margini neregulate, suprafata
grunjoasa, cu un centru mai inchis. Are un miros rinced. In bulion glucozat
se obtine o crestere abundenta cu degajare masiva de gaz. Pe geloza in
coloana dezvolta colonii translucide, pufoase; geloza este fragmentata,
iinegreste mediul cu carne tocata.(H2S).
Bacilul daca se inmulteste in conserve incomplet sau incorect sterilizate
degaja gaz, bombind evident conserva.

5. Caractere
biochimice

Nu poseda setul de enzime necesare aerobiozei.



93
93
6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Forma vegetativa se distruge prin prin pasteurizare (56 gr.C in 15 min.)
Sunt sensibili la dezinfectante, antiseptice, radiatiile solare.
Formele sporulate sunt deosebit de rezistente la conditiile mediului
extern, putind fi distrusi la pupinel, prin autoclavare 120 gr. C 20- 30 min.
Sporii sunt mai rezistenti intr-un mediu lichid acoperit cu o
patura de ulei. Sporii tineri sunt mai rezistenti decit cei batrini.
Sporii de Cl. botulinum sunt mai putin rezistenti in solutiile de de NaCl8-
20%, la aceasta concentratie de sare forma vegetativa si elaborarea de
exotoxina lipsesc.
Zeama de almie 5% nu impiedica formarea sporilor, insa acestia incalziti
intr-un mediu acid sunt mai putin rezistenti. termorezistenta sporilor
creste cu proportia de zahar, in solutie de zahar 50% termorezistenta sporilor
ramine ridicata timp de mai multe ore.
Exotoxina botulinica este termolabila, distrugindu-se in 15 minute la 100
gr. C.


7. Structur
antigenic

Prezinta antigene solubile si somatice.
Antigenele somatice ( flagelare si de perete) mpart specia in grupuri si
tipuri.
Diferentierea tulpinilor de Cl. botulinum se face insa pe baza toxinelor
elaborate. Sunt 7 tipuri exotoxine deci exista 7 tipuri de bascili botulinici : A,
B, C, D, D, E, F, G.

8.Caractere de
patogenitate

Clostridium botulinum este patogen prin toxigeneza.
Toxina este cea mai puternica otrava cunoscuta pina in prezent
Eate termolabila; prin tratarea cu caldura 39- 40 gr. C si formol se poate
transforma in anatoxina.
Este de natura proteica, activitatea exotoxinelor variind in functie de
specia de Cl. botulinum.
S-a dovadit in timp ca actiunea exotoxinei se poate asemana cu a curarei,
inhibind la nivelul placii motorii, colinesteraza.
Consecutiv scade sinteza de acetilcolina ( prin reglare up and down)
aparind o paralizie flasca.
Fixarea exotoxinei pe tesututri este ireversibila.

10. Boala la
animale
Caii si catirii, vitele mari si ovinele fac o toxiinfectie
botulinica prin consumul furajelor contaminate (ovaz). la vite si oi boala se
numeste "Lamziekte" caracterizindu-se prin pareze musculare si paralizii
ale musculaturii masticatorii si a deglutitiei.
Puii de gaina si ratele fac o boala asemanatoare botulismului numindu- se
pentru gaini "Limberneck" iar pentru rate" boala ratelor", caracterizindu-se
prin lispa de coordonare musculara, slabiciune, caderea capului, anorexie,
prostratie, coma.


10. Boala la om

Dupa o perioada de incubatie variabila de la citeva ore la citeva zile in urma
consumului de alimente contaminate (conserve de carne,peste, vegetale,
afumaturi, alimente saramurate -peste-salamuri) apar la om o serie
desimptome caracteristice acestei afectiuni: tulburari vizuale (ptoza


94
94
palpebrala,midriaza, diplopie, oftalmoplegie completa), afonie, disfagie,
aste ie marcata, paraliza memebrelor, dispnee, constipatie, afebrilitate.
Moartea survine intotdeauna datorita prinderii musculaturii respiratorii
prin asfixie. Letalitatea este de peste 6o%.
Raspunsul imun este lipsit de valoare practica.


11.Epidemiologie

.
Sursa o reprezinta omul si animalele eliminatoare de forme vegetative
care pe sol vor sporula si vor rezista vreme
indelungata transmitindu- se prin conserve incomplet sau incorect
prelucrate termic.
Mecanism de trasmitere
In aceste conserve in conditii de anaerobioza sporii se vor transforma in
forme vegetative care vor elabora exotoxina cu producere de gaz (acid
butiric) care va bomba cutia . Chiar mirosul de rinced sau schimbarea
culorii si a consistentelor alimentelor dintr- o conserva pot constitui
semnale de alarma care contraindica consumul ei.
Profilaxia este nespecifica fiind legata de tehnologia prepararii
conservelor. Tindalizarea este eficienta fiind capabila sa distruga sporii.

12. Tratament Se efectueaza prin administrarea cit mai precoce dupa stabilirea suspiciunii
de botulism a serului antibotulinic polivalent si apoi dupa tipizarea speciei
de Cl. botulinum a serului monovalent respectiv.
Se sustin functiile vitale, tratamentul antibiotic este inoperant,
boala fiind de natura toxica nu infectioasa.


CLOSTRIDIILE GANGRENEI GAZOASE
Gangrena gazoasa este o toxiinfectie grava cauzata de o asociatie de germeni anaerobi si aerobi
caracterizata cel mai adesea printr-un edem care se instaleaza rapid, insotit de necroza
tesuturilor si formare de gaz.
Este deci o complicatie polimicrobiana a plagilor.
Sunt clostridii patogene prin toxine histiotrope; prezentindu-se sub forma unei asociatii de
clostridii: Cl perfringens, Cl.histolyticum, Cl. septicum, Cl oedematiens, Cl sporogenes.
Germenii aerobi de asociatie sunt de obicei streptococii, stafilococii, germeni din genurile
Proteus, Escherichia, bacili difteroizi, etc.

1.Definiie
2. Habitat Foarte raspinditi in natura . Se izoleaza frecvent din cavitatea bucala,
materiile fecale ale omului si animalelor, de pe sol, ape poluate, aer, praf,
alimente, etc. Sunt germeni saprofiti care pot deveni patogeni numai in
conditii de anaerobioza (zdrobirea tesuturilor, necroza, anoxie, murdarirea
ranilor cu pamint, corpuri straine, cheaguri de singe, etc).


3.Caractere
morfologice

Bacili lungi de 2-14 microni lungime. Gramm pozitivi.
Sunt mobili, cu cili peritrichi cu o exceptie Cl perfringens care este
incapsulat si imobil.
Formeaza spori mai mari decit diametrul bacilului.


95
95
Sporul este situat central sau terminal.


4. Caractere de
cultur

Sunt anaerobi sau microaerofili.
Nu sunt germeni pretenioi , motiv pentru care cresc pe medii obisnuite.
Pe geloza dreaptao,5% dezvolta colonii caracteristice pentru specie: Cl.
perfringens se dezvolta bine fragmentind mediul, coloniile izolate sunt
biconvexe, lenticulare; Cl. septicum are colonii de aspectul florii de papadie
cu un centru opac, mediul fiind fragmentat; Cl oedematiens - coloniiile
imbraca uneori aspectul de Grammada; Cl. histolyticum pe gelozain coloana
creste abundent, colonile au un nucleu central si filamente periferice
ramificate de tip arborescent.
In mediul lichid tulbura mediul producind gaze cu miros fetid; butiric, etc.

5. Caractere
biochimice

Nu detin setul de enzime pentru anaerobioza, dar au multe enzime
proteolitice care desfac orice substrat organic cu producere consecutiva
de gaze.

6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Formele vegetative sunt sensibile la pasteurizare.
Sunt sensibili la antibiotice.
Sporii prezinta o rezistenta marcata.

7. Structur
antigenic

Prezinta antigene somatice si solubile.
- Ag. H (flagelar) detinut de toate speciile cu exceptia lui Cl. perfringens
care are Ag. capsular K. Aceste antigene confera specificitate de tip.
- Ag somatic de perete determina specificitatea de grup.
Poseda multe enzime (hidrolaze) care in urma lizei pun in libertate
produse toxice de catabolism, contribuind astfel la alterarea grava a starii
generale a bolnavului.

8.Caractere de
patogenitate

Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrate si invazivitate din
aproape in aproape.
Cl. perfringens produce toxine necrotizante, hemolitice, foarte puternice si
diferite enzime. Pe baza prezentei uneia sau alteia dintre toxine in filtratele
de cultura a diferitelor tulpini de Cl. perfringens s-au putut deosebi 6
tipuri toxigene (A,B,C,D,E,F). Fiecare tip produce o toxina numita toxina
alfa ( CL. perfringens tip A o produce in cantitatea cea mai mare)care
este de fapt o lecitinaza cu actiune toxica si necrozanta producind
hidroliza lecitinei din membrana celulelor tesutului
infectat eliberind fosfocolina si diglicerina.
Are proprietate antigenica. Cl perfringens mai produce colagenaza,
hialuronidaza, si dezoxiribonucleaza.
Exotoxina secretata de Cl. septicum este compusa din mai multi factori
necrotizanti, hemolitici si letali.
Pe baza toxigenezei Cl. oedematiens se mparte in 3 tipuri A,B,C dintre
care tipul A este cel mai implicat in patologia umana.Exotoxina
produsa de el contine 6 factori dintre care mentionam: factorul
dermonecrotic, letal, lecitinaza, hialuronidaza.
Cl. histolyticum poseda o intensa activitate colagenazica si proteolitica
producind un edem care avanseaza rapid provocind liza tuturor tesututrilor.


96
96
hialuronidaza.


9. Infectia
experimentala

Cel mai sensbil animal este cobaiul infectat pe cale intrmusculara.
Cl. perfringens determina in citeva ore un flegmon gazos. la palpare se
simt crepitatii. La nivelul muschilor se constata o mioliza intensa,
aponevroze friabile, vase rupte toate plutind intr-o serozitate rosiatica.
Cl. septicum omoara cobaiul in citeca ore., la autopsie evidentiindu-se
o escara umeda la locul de inoculare, edem crepitant, o cserozitate
sanghinolenta acumulata in cavitati.
Cl. oedematiens determina un edem lemnos, gelatinos, palid, fara infiltratie
gazoasa.
Cl. histolyticum cauzeaza un edem moale cu tendinta mare la
invazivitate, o digestie a tesutului conjuctiv, musculart, o adevartata
histoliua ce se intinde pina la os mergind pina la dezarticulare spontana.


10. Boala la om

Se numeste gangrena gazoasa.
Apare in conditii favorizante: reducerea potentialului local de
oxidoreducere, plagi profunde cu tesut necrotic, prezenta unor corpi straini,
stare de soc.
Simptomatologia acuza: mirosul plagi, edemul masivlemnos sau
crepitant. mioliza este accentuata, fara respectarea regiunilor anatomice.
Starea generala a bolnavului este profund alterata.
Germenii pot disemina pe cale sanguina producind septicemii.
Prognosticul este in general rezervat.
Cazurile netratate precoce putind determina o letalitate de 100% .
Forme clinice de gangrena gazoasa:
- forma clasica in urma unui tramatism (plaga profunda murdarita cu
pamint) sau a unei plagi intepate.
- gangrena postabortum efectuarea avorturilor in conditi de nesterilitate.
- celulita gangrenoasa sau miozitele postmedicamentoase dupa
administrarea de tratamente injectabile efectuate in conditii de nesterilitate.
- enterita necrotizanta data de Cl. perfringens.
- infectii in postoperator prin utilizarea de instrumentar nesteril ,ata
contaminata, operatii pe intestin executate neprofesioanl.

11.Tratament

. Asanarea chirurgicala a plagilor, administrarea de ser polivalent
antigangrenos. Tratament antibiotic care desi nu neutralizeaza toxinele
inhiba multiplicarea germenilor clostridieni si flora de asociatie, stiind ca
gangrena gazoasa este intotdeauna rezultatul unei asociatii in care se
gasesc in ordinea frecventei:Cl perfringens, Cl. oedematiens, Cl.
septicum, Cl.histolyticum precum si germeni piogeni aerobi.









97
97

Cursul nr. 12


B.FLORA ANAEROBA ENDOGENA
Cuprinde germeni anaerobi , nesporulai, netoxigeni care sunt frecvent intilniti in cavitatile
naturale umane si animale..
Cocii au fost prezentati in cursurile anterioare.

FAMILIA BACTEROIDACEAE
GENUL BACTEROIDES (RISTELLA)
Genul cuprinde 27 de specii dintre care cele mai importante sunt: B. fragilis,B. vulgatum, B.
ovatus, B. distasonis si B. Thetaiotaomicron. unele fac parte din flora normala a
organismului.
Specia tip este:

BACTEROIDES FRAGILIS (RISTELLA FRAGILIS)
Sunt bacili scurti, grosi cu capetele rotunjite,drepti sau usor incurbati de 2-4 microni lungime.
Nesporulai, imobili, Gramm negativi. Apar izolati, in perechi sau lanturi scurte.
Tulbura uniform bulionul. pe geloza singe dezvolta colonii mici, rotunde, usor transparente,
neheolitice. Culturile degaja un miros fetid.
Bila 20% favorizeaza dezvoltarea germenilor.
Sunt strict anaerobi, cresc intre 22-44 gr. C la un pH optim de 7,0. Nu produc indol, H2S, nu
reduc nitratii in nitriti. fermeneteaza glucoza, maltoza, lactoza, nu fermenteaza adonita, dulcita,
inozita, manita. Hidrolizeaza amidonul. produc acid lactic, acetic, formic, succinic.
B. fragilis determina infectii puerperale, avort septic, septicemii,peritonite, apendicite
colecistite, amigdalite, pleurezii purulente, cistite, abcese retrofaringiene, hepatice, rectale, etc.

GENUL FUSOBACTERIUM
Cuprinde actualmente 16 specii saprofite si respectiv conditionat patogene, care traiesc in
cavitatile naturale bucala, cai respiratorii superioare la om si animale.
In infectiile umane importanta au speciile: F. necroforum, F.nucleatum, F. mortiferum, F.
varium.
Germenii ce fac parte din acest gen au un polimorfism accentuat. Sunt bacili drepti, usor
incurbati, uneori ondulati cu extremitati efilate in forma de fus sau rotunjite. Dimensiunile sunt
variabile intre 4-16 milimicroni.
Sunt nesporulai, neciliati, existind totusi 2 specii cu cili peritrichi deci mobile. Sunt Gramm
negativi.
Usor evidentiabili prin coloratie Giemsa.
Cresc pe medii imbogatite cu ser sau ascita la 37 gr.C si un pH de 7,0. Sunt strict anaerobi.
Prezinta proprietati fermentative
slabe. Nu reduc nitratii in nitriti, nu lichefiaza gelatina. produc indol si H2S.
Specia tip este :
Fusobacterium nucleatum care singura sau in asociatie o fegasim in produsele patologice din
sinusite, broniste pururlente, pleurite, empieme putride, gangrene pulmonare, peritonite,
apendicite gangrenoase, infectii urinare, avorturi empirice, abcese necrotice perianale, hepatice,
miliare renale ,etc.
Pe lingaaceste infectii, specii ca F.nucleatum, F. mortiferum, F. plauti agraveaza sau declanseaza
procese patologice la nivelul cavitatii bucale: stomatite ulceroase, parodontite superficiale, si
profunde, faringite ulcerogangrenoase (angina PLAUT VINCENT).


98
98
Speciile din Genl fusobacterium se asociaza frecvent cu treponema vincentii potentindu-si resiproc
patogenitatea.

GENUL LEPTOTRICHIA
LEPTOTRICHIA BUCCALIS
Intilnit in cavitatile naturale ale omului in special in cavitatea bucala, si pe mucoasele genitale.
Face parte din flora normala a organismului. Sunt bacili Gramm negativi ,drepti sau usor
incurbati, imobili. Cresc pe medii speciale cu ser, ascita,







FAMILIA MYCOBACTERIACEAE
GENUL MYCOBACTERIUM

Aceasta familie cuprinde bacili subtiri, rectilinii sau usor incurbati (Gramm pozitivi), imobili,
nesporulai, avind tendinta la ramificare (ca si micetele).
Caracteristica lor de grup este o mare capacitate de sinteza lipidica si un comportament special
fata de colorantii de anilina. Se coloreaza greu datorita unui factor de rezistenta: ceara D (acidul
micolic). o data colorati rezista la decolorare cu acizi minerali deci sunt germeni acido alcoolo
rezistenti.
Se foloseste coloratia ZIEHL NIELSEN in care bacilii tuberculosi si leprosi apar rosii, iar restul
elemetelor albastru.

GENUL MYCOBACTERIUM
In acest gen sunt cuprinse 54 de specii, dintre care amintim:
- Mycobacterium tuberculosis
- Mycobacterium bovis
- Mycobacterium leprae
- Mycobacterium lepraemurium

MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS

Cuprinde 4 tipuri patogene:
- M. hominis ( cel mai patogen)
- M. bovis ( frecvent patogen)
- M. avium ( rar patogen)
- M. atipice saprofite, conditionat patogene care cuprind la rindul lor 4 grupuri:
a. fotocromogene care sintetizeaza pigmenti in prezenta luminii
b. scotocromogene care sintetizeaza pigmenti la intuneric
c. necromogene
d. cu crestere rapida, la care coloniile apar dupa 3-7 zile de la insamintare.

1.Istoric Descoperit de Robert Koch in 1882.

2. Habitat Parazit orbligatoriu nu poate fi gasit in afara organismului,
omului,animalelor sau pasarilor netraind liber in natura.


99
99
Bacilii de la purtatorii sntosi sunt putin importanti ei avind o patogenitate
scazuta.
Adevaratele surse de infectie le reprezinta excretorii pulmonari, renali sau
prin abcedare ganglionara care sunt de fapt bolnavi.
Exista si excretori cuanati in cazurile de tuberculoza osoasa.
Cele mai importante surse de infectie sunt intii oamenii si apoi
animalele

3.Caractere
morfologice

Bacili drepti sau usor incurbati de l-4 milimicroni. Pot fi izolati sau in
grupuri de 2-3 suprapusi, avind forma literelor X,Z.Y.
Sunt necapsulati, nesporulai, imobili.
Colorati cu coloratia ZIHEL -NIELSEN apar rosii pe fond albastru. Corpul
bacterian nu se coloreaza intotdeauna uniform . Colorati dupa metoda
Gramm necesita timpi prelungiti decolorare, fiind Gramm pozitivi.

4. Caractere de
cultur

Bacilii tuberculosi cresc greu, ritmul de diviziune este de 10-12 ore, motiv
pentru care coloniile apar tardiv.
Cel mai rapid apar coloniile de mycobacterii atipice dupa 3-7 zile de la
insamintare.
Coloniile de M. hominis apar dupa 4- 6 saptamini de la insamintare.
Coloniile de M. bovis si cele de M. avium apar dupa 6 saptamini.
Cel mai utilizat mediu pentru cultivare este mediul LOWENSTEIN -
JENSEN ce contine galbenus de ou , asparagina, saruri minerale,
glicerina si verde malahit.
Incubarea mediilor se face la 37 gr. C pH 6,5- 6,8, timp de 30 -60 de zile.
Bacilii tuberculosi dau colonii de tip R.
Pe medii solide colonile de M. tuberculosis sunt neregulate, uscate,
mate, verucoase, usor pigmentate, asemanatoare firmiturilor de piine. M
bovis pe mediul cu ou dezvolta colonii netede, lucioase, albicioase,
aderente de mediu, usor emulsionabile in ser fiziologic.
Pe mediile lichide, mycobacteriile se dezvolta la suprafata mediului,
crescind sub forma unei membrane, sau val care la inceput este fina, aspoi
se ingroasa si se intinde progresiv pe toata suprafata mediului, adesea
ridicindu-se si pe peretii balonului, lasind dedesupt mediul perfect limpede.
Bacilii dE tip uman fac un val mai gros (dezvoltare eugonica) care se
intinde repede in timp ce bacilii de tip bovin fac un val mai subtire, cu o
dezvoltare mai lenta (evolutie disgonica) si sunt friabili.
Imaginea microscopicaa culturilor de tulpini patogene si nepatogene
este diferita.
Cele patogene se dezvolta cordiform in mediile de cultura sub actiunea
unei substante lipidice numita "cord factor".
M. tuberculosis poate fi cultivat si in medii sintetice in care germenii pot
creste mai repede in 3-4 zile-mediul SAUTON, mediul DUBOS.Aceste
medii se utilizeaza in special pentru studierea metabolismului celular,
prepararea tuberculinei sau a vaccinului BCG (Bacillus Calmette , Guerin).
M. tuberculosis poate fi cultivat si pe oul embrionat de gaina, cit si in
culturi de celule.

5. Caractere
biochimice

Strict aerobi.


100
100
Produc la 22 gr. C catalaza.
Reduc nitratii in nitriti.
Este niacin pozitiv.
Se dezvolta la un pH usor acid
6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Dintre germenii nesporulai, mycobacteriile sunt cele mai rezistente la
actiunea diferitilor factori fizici si chimici.
Rezistenta mare se explica prin continutul crescut in lipide al peretelui
celular bacterian. La adapost de lumina solara, in produsele patologice
rezista 6-8 luni, in lapte citeva saptamini, in praf luni sau chiar ani. Rezista la
uscaciune. Sunt rezistenti la actiunea antisepticelor si dezinfectantelor
uzuale. Dintre substantele dezinfectante tricrezolul 2%, lizolul 2%,
fenolul 5%, glutaraldehida manifesta actiuni bactericide rapide.
Actiunea razelor solare , a ultravioletelor le este nociva omorindu-i in 2-
4 ore.
Sunt sensibili la antibiotice si chimioterapice: streptomcina, hidrazida
acidului izonicotinic (HIN), acidul paraaminosalicilic, etambutolul,
rifampicina (sinerdol).
Dar atentie isi pot cistiga usor rezistenta indusa.
S-au pus in evidenta bacteriofagi activi pentru multe specii de micobacterii.

7. Compozitie
chimica

.Tuberculolipidele reprezinta 20-40 % din greutatea uscata a corpului
bacilar; continutul in lipide fiind direct proportional cu gradul de
patogenitate al bacteriilor.
Cele mai importante componenete lipidice micobacteriene sunt:
- fosfolipidele mycobacteriene sunt localizate in membrana celulara.
Insolubile in acetona si solubile in eter. Lipidele micobacteriene determina
formarea la locul inocularii a unui ubercul- reactie morfologica
caracteristica (celule epiteloide, celule gigant. Imaginea morfopatologica
este determinata de tuberculofosfatida
- acizii micolici constituienti acidorezisenti, sunt acizi grasi, constituie o
mare parte din peretele celular al mycobacteriilor.
- glicolipide: cordfactorul (dimicolatul de trehaloza) se extrage din
culturile mycobacteriene ae formeaza corzi si este in raport direct
cantitativ cu gradul de virulenta.
- peptidoglicolipidele sunt reprezentate de ceara D extrasa din M.
Tuberculosis, solubila in cloroform.
2.Tuberculoproteinele sunt antigenice. Cplate cu lipidele raspund de
sensibilizarea organismului (reactia la tuberculina IDR). Este foarte toxica
pentru organismul tuberculos, hipersensibilizat determinind necroza
tisulara si tulburari generale.
3. Tuberculopoizaharidele legate de proteinele sau lipidele bacteriene.
Au caracter de haptena. Adsorbite pe hematii normale le fac aglutinabile de
serurile specifice.
8.Caractere de
patogenitate

Este data de capacitatea de multiplicare intracelulara si de capacitatea de
invazivitate.
Capacitatea de multiplicare intracelulara este data de A somatic (ceruri) care
rezista la actiunea enzimelor lizozomale.
Boala data de bacilii tuberculosi se numeste tuberculoza, cea mai frecventa
localizare este cea pulmonara.
Bacilii se trasmit fie direct prin picaturi Pflugge sau cel mai ades indirect.


101
101

9. Structura
antigenica
Nu s-au putut evidentia deosebiri imunologice nete intre M. tuberculosis
si M. bovis.
Lipsa specificitatii face posibila imunizarea incrucisata astfel : cu bacilii de
origine bovina ( cum este vac. BCG) se poate obtine o imunizare activa
fata de bacilii virulenti de tip uman.
Contin antigenele somatice reprezentate de proteine, polizaharide,
lipide mentionate mai sus. Cele mai importante lipide sunt:
- lipidele acetonsolubile
- lipidele acetonoinsolubile
- lipide cloroformosolubile (cerurile)
In afara acestor antigene mai exista si tuberculina (solubila).

9. Rspunsul
imun

Germenii patrund si se localizeaza la nivelul ganglionilor hilari unde se
multiplica intacelular formind afectul primar.
Leziunile din infectia primara sunt amplificate de raspunsul imun calular
care apare dupa 2-3 saptamini. Raspunsul imun pentru
infectia primara nu realizeaza protectia.
Limfocitele T elibereaza mai multe tipuri de limfokine:
- de tranfer a sensibilizarii, cu rol chemotactic pozitiv.
- cu rol blastic
- de inhibitie a migrarii neutrofilelor si macrofagelor.
Aceste limfokine determina o aglomerare de dcelule, care duce la cresterea
dimensiunilor foliculilor tuberculosi.
Apar si limfokine cu rol litic (limfotoxine), limfokine de activare a
neutrofilelor si limfokine de activare a macrofagelor.
macrofagele activate determina o activare a limfocitelor T obisnuite
care nu au venit in contact cu Ag. Se formeaza interleukina I, care are
actiune de stimulare a activitatii limfocitelor T efectoare.
Se formeaza astfel necroza, tesutul necrozat se elimina pe cale respiratorie)
deci se elimina vacili virulenti) sau se pot elimina pe cale sanguina, ceea
ce duce la o localizare renala, meningeala, ganglionara, digestiva. Aceste
forme sunt de obicei
secundare.
Atentie : in plamin pot exista si leziuni apicale ca leziuni secundare.
Foarte multe infectii tuberculoase nu duc la infectii generalizate ci
merg spre vindecare datorita mijloacelor de aparare nespecifica a
organismului.
Raspunsul imun celular este negativ fata de infectia primara si este pozitiv
la suprainfectie. Apare si un raspuns umoral (apar Ac) care are valoare in
diagnosticul tuberculozei.

9.Infectia
experimentala
Cobaiul infectat subcutan pe fata interna a coapsei cu M. bovis sau
tuberculosis, va prezenta urmatoarea simptomatologie:
scadere in greutate, nodul care apoi ulcereaza ( sancru cu margini
neregulate si o materie cazeoasa cenusiu- murdara), hipertrofia si
cazeificarea ganglionilor limfatici, zone cazeoase in ficat, splina.


10. Boala la om Virulenta b. tuberculozei pare conditionata de o substanta lipidica:


102
102
facotr cord, de inhibarea fagocitozei, de actiunea citotoxica si citolitica.
Calea de acces cel mai frecvent aeriana (picaturi Pfluge sau praful
infectat), digestiva prin lapte crud sau insuficient fiert, preparate si derivate
de lapte, rarisim pe cale cutaneo mucoasa, genitala, etc.
Indiferent de localizare tuberculoza poate fi diferentiata in primoinfectia
tuberculoasa si tuberculoza de reinfectie.
Primoinfectia tuberculoasa este procesul de patrundere al bacilului
Koch in organismul neimunizat. Prin cai limfatice ajung in ganlionii limfatic
regionali, ductul toracic, curent sanguin, plamin.In difernet de localizare in
cazul primoinfectiei apare o reactie exudativa acuta - complexul tuberculos
primar, care se vindeca repede cazeinficindu-se si calcificindu-se.
Imunologic se
se constata pozitivarea reactiei la tuberculina.
Boala tuberculoasa de reinfectie este rezultatul unei infectii endogene din
leziuni primare sau al unei infectii exogene masive, repetate la copiii
mici, adolescentii slab dezvoltati, subalimentati sau la adultii cu
reactivitate scazuta. Infectia este mai grava cu leziuni proliferative,
formarea tuberculilor, cu catzeificare, fibroza. De obicei ganglionii
regionali nu particicpa la acest proces. tesutul cazeificat poate evolua fie
spre topire prin froemarea cavernelor, fie spre calcificare.
Diferenta dintre primoinfectie si reinfectie se demonstreaza experimental
prin fenomenul lui Koch.
Fenomenul Koch demonstreaza ca la cobaiul aflat in plina infectie
tuberculoasa se inoculeaza intradermic o noua doza de bacili tuberculosi,
se produce o reactie precoce ( de tip anamnestic) de
necroza urmata de eliminarea escarei dermice.

11.Epidemiologie

Sursa este omul bolnav sau purtator de germeni.
Calea de transmitere directa si indirecta.
Receptivitatea generala indiferent de virsta.
Profilaxia nespecifica se refera la depistarea, izolarea si tratarea sursei
si cresterea rezistentei nesocifice.
Profilaxia specifica vacinarea BCG cu germeni de provenienta bovina..




MYCOBACTERIILE ATIPICE
Au fost izolati de la bolnavii diagnosticati de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara germeni
acidorezistenti care difera de M. tuberculosis.
Din grupul mycobacteriilor atipice fac parte bacili acidorezistenti, fie mai lungi sau mai
scurti decit bacilii tuberculosi si mai granulosi.Formeaza in majoritatea cazurilor colonii S si
rareori R, cremoase, usor suspendabile in ser fiziologic. Unele prezinta o pigmentatie galben
portocalie, galbena, rosie indusa sau nu de lumina.
Cresc in prezenta NaCl 5% , 3%, sunt rezistente la PAS. Sunt niacin negative. Unele produc
catalaza, ureaza. Sunt apatogene pentru cobai si iepuri si unele patogene pentru soarece.
Conform clasificarii lui RUNYON in functie de intensitatea pigmentogenezei, in prezenta
luminii si a rapididtatii cresteri exista 4 grupe:
- Fotocromogenii (M.kansasii) ce formeaza colonii galben portocalii, chiar dupa o expunere
de citeva secunde la lumina.


103
103
Este patogen pentru om provocind afectiuni bronhopulmonare.
- Scotocromogenii (M. scrofulaceum) se pigmenteaza la intuneric formind colonii de culoare
galbena si la lumina determinid colonii de culoare rosie.
- Nefotocromogenii (M.avius) sunt heterogeni, majoritatea dind colonii nepigmentate sau slab
pigmentate alb galbui. Pot determina procese tipice ca in tuberculoza.
- Bacilii cu crestere rapida (3-5 zile) nu sunt pigmentati (M.phlei, M. smegmatis, M. gastri, M.
fortuitum). Sunt in general tulpini saprofite dar pot da si afectiuni pulmonare (M. fortuitum).
La om mycobacteriile determina boala numita micobacterioza (afectiuni pulmonare,
adenopatii cervicale, leziuni cutanate, osoase, meningiene, testiculare).

MYCOBACTERIUM LEPRAE.

Descoperit de Hansen in l874
1.Definiie
2. Habitat Bacterie strict parazita pentru om.

3.Caractere
morfologice

Bacil fin, usor incurbat lung de l,5- 8milimicroni. Sunt
alocooloacidorezistenti. la coloratia ZIEHL NIELSEN apar rosii intens,
adeseori cu granulatii ce depasesc conturul bacteriei. Corpii bacilari sunt
dispusi unul linga altul asemanatori tigarilor intr-un pachet.
Sunt strict intracelulari.

4. Caractere de
cultur

Bacilul leprei nu a putut fi cultivat pe nici unul din mediile de cultura
cunoscute.
Se cultiva doar pe om .
Totusi pe soricelul alb timectomizat si iradiat, bacilul leprei creste putin .
Se extrage astfel un Ag numit lepromina care se utilizeaza in diagnosticul
leprei (reactia Mitsuda).
Au o multiplicare strict intracelulara unde formeaza Grammezi numite
globi leprosi.

5. Caractere
biochimice

Prezinta rezistenta la baze , alcooli , acizi datorita cerurilor din peretele
bacterian.


6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Foarte rezistent in mediul extern.
Sensibil la sulfone si rifampicina.

7. Structur
antigenic

Bacilul lepros detine un Ag de grup, Ag de gen si Ag de specie.
Antigenele bacilului lepros sunt foarte asemanatoare cu cele ale B.K.
Persoanele vacinate antituberculos nu fac lepra.
Un lepros are IDR ul la tuberculina pozitiv.
8.Caractere de
patogenitate

M. leprae este patogen prin multiplicare strict intracelulara si invazivitate
din aproape in aproape.
Boala se numeste lepra si se transmite prin secretiile patologice eliminate de
bolnavi. Contactul infectant trebuie sa fie prelungit, favorizat de conditii
de igiena precare. incubatia este lunga de la l- 5 ani.
Primul loc unde apar globii leprosi este mucoasa nazala .



104
104

9. Rspunsul
imun

Este de tip umoral si celular.

10. Boala la om

Exista 2 feluri de lepr:
- lepra tuberculoida (uscata) care este forma benigna, caracterizata prin
foliculi granulomatosi care nu au tendinta la ulceratii, evolutia lor fiind
foarte lenta.
- lepra lepromatoasa ( umeda) care este forma maligna. Se
caracterizeaza prin leziuni de tip proliferativ, cu evolutie rapida.
In ambele tipuri de lepra este afectat tesutul nervos periferic, ducind la
aparitia amputatiilor spontane nedureroase prin atrofia nervilor
periferici, la nivelul membrelor si extremitatilor.
Lepra este o boala cu evolutie cronica 8- 4o de ani.

Tratament Sensibil la sulfone, rifampicina, clorfazimina, tratametul estede durata ,
faciut de la depistarea precoce in 5 ani poate duce la vindecarea bolnavului.


11.Epidemiologie

Boala mai frecventa la tropice evolueaza sporadic si in zonele temperate,
unde bolnavii traiesc izolati in colectivitati inchise, in leprozerii.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav.
Calea de transmitere este numai directa, necesitind un contact indelungat .
Receptivitatea depinde de rezistenta organismului.
Profilaxia este nespecifica iar pentru cea specifica se indica vaccinarea
BCG.
.



.


Cursul nr. 1 3
ORDINUL SPIROCHETALES
FAMILIA SPIROCHAETACEAE
Familia cuprinde 5 genuri:
- Genul Spirocheta
- Genul Cristispira
- Genul Treponema
- Genul Borrelia
- Genul Leptospira
Din primele 2 genuri fac parte spirochetele saprofite iar ultimele 3 genuri au importanta in
patologia umana si animala.

Caracterele generale ale familiei
l. Sunt germeni helicoidali, mobili.
2. Au corpul compus din mai multe spire.
3. Miscarile se datoresc unui aparat locomotor care este format din fibrile dispuse pe toata
lungimea corpului intre perete si membrana.


105
105
4.Peretele este elastic, format din glucide, lipide, polipeptide.
5. Sunt putin rezistente in mediul extern.

GENUL TREPONEMA
Cuprinde specii patogene pentru om si animale si specii comensale ale mucoaselor genitale si
bucale.
A. Treponemele omului:
l. Patogene:
a. Tr. pallidum - sifilis
b. Tr. pertenue - pianul la copil sau bejelul la adult determina leziuni pe tegumente si mucoase.
c. Tr. carateum - boala se numeste pinta manifestat prin leziuni maculo-papulo-ulcerative.

2. Saprofite:
a.Tr. refringens - organe genitale
b. Tr. macrodentium - cavitatea bucala
c. Tr. denticola - idem
d. Tr. orale - idem
e. Tr. scoliodontum - idem
f. Tr. vincentii - idem
g. Tr. mucosum - idem
h. Tr. buccale - idem
B. Treponema iepurelui
a. Tr. paraluis - cuniculi.

TREPONEMA PALIDUM
A fost izolata din sancrul primar sifilitic de catre SCHAUDIN si HOFFMANN in 1905.
Trepo - rasucire; nema - spire.

1.Caractere
morfologice

Lungime de 6-16 milimicroni si o grosime de o,25 milimicroni.
Are 10- 15 spire regulate, rigide cu capetele drepte care se mentin atit in
cursul miscarii cit si dupa moartea germenului.
Intre perete si membrana are fibrile care-i confera mobilitate. in preparatele
proaspete (la microscopul cu fond intunecat) trponemele prezinta miscari
active de rotatie in jurul axului longitudinal, de flexiune in jurul axului
transversal si o miscare de translatie.
Se coloreaza Giemsa relativ slab (pallidum - palid). Dupa Giemsa se
coloreaza in rosu. se pune in evidenta prin impregnare argentica
FONTANA-TRIBONDEAU cu metoda Burri, folosind tus de China germenii
aparind bruni pe un fond bej.
2. Caractere de
cultur

Nu se cultiva pe medii artificiale cu toate eforturile depuse de cercetatori.
Pentru culturi se folosesc iepurii si maimutele treponemele patogene
izolindu-se intretinindu-se si transmitindu-se prin inoculari intratesticulare.
Tulpina NICHOLS de Tr. pallidum este folosita la ora actuala in toata
luumea, fiind reprezentativa ca tulpina patogena.
Tulpina REITER de tr. pallidum este o tulpina saprofita care care
creste pe medii de cultura imbogatite, fiind flosita pentru diagnostic
3. Caractere
biochimice

Sunt lacunar cunoscute la Tr. pallidum datorita necultivabilitati ei
4. Rezistena n Face parte din germenii cei mai sensibili. Uscaciunea o omoara rapid.


106
106
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
in afara organismului este repede distrusa, motiv pentru care transmiterea
indirecta prin alte cai decit cea sexuala este rarisisma si putin probabila.
La 37 de gr.C in produsele patologice supravietuieste citeva ore Temperatura
de peste 41 gr. C o omoara rapid.
Pe aceata proprietate se bazeaza piretoterapia aplicata cu succes in luesul
nervos.
In singe, plasma sau ser la temperatura de 4 gr. C se distruge in 24- 48 de
ore, deci nu se transmite prin preparatele sanguine conservate.
La minus 70 gr.C isi pastreaza viabilitatea si virulenta nemodificate ani
de zile.
Sunt sensibile la toate substantele antiseptice: apa si sapunul ii omoara
rapid, compusii de arsen, bismut si mercur sunt foarte nocivi pentru
treponeme.
Au o sensibilitate marcata fata de majoritatea antibioticelor inclusiv
penicilina.

5. Structur
antigenic

S-au evidentiat mai multe fractiuni antigenice:
- Ag. de familie. Sunt antigene lipoidice care au o structura asemanatoare
cardiolipinei din miocard.
Fata de aceasta reactiune antigenica se induc anticorpii tip Wassermann (
reaginele ) sau anticorpii antilipoidici care se evidentiaza in reactiile
clasice (RBW,reactii de floculare ). Reactiile fals pozitive in
serodiagnosticul sifilisului ( graviditate, malarie, tuberculoza, etc) se
explica prin faptul ca fosfolipoizii care au proprietati antigenice sunt
larg raspinditi in tesuturile umane si animale, antigenul fiind prin urmare
inrudit sau identic din punct de vedere al compozitiei chimice cu diferite
tesuturi.
- Ag. de gen comune tuturor memebrilor genului.
- Ag. de specie care apar numai laTr. palllidum.
Antigenul proteic de grup si de tip determina aparitia de anticorpi de
mare specificitate ca de exemplu imobilizinele care se pot evidentia prin
TIT (Treponema imobilisations Test) sau testul Nelson-Mayer, reactia de
fixare a complementului.

6.Caractere de
patogenitate

Treponema este patogena prin multiplicarea intracelulara si prin
invazivitate.
Boala se numeste lues sau sifilis.


7. Rspunsul
imun

Este umoral si celular.
l.RIC apare deoarece Treponema se multiplica intracelular.
2. In cadrul RIU organismul elaboreaza:
- anticorpi fata de intreaga familie (atc antilipoidici. atc Wassermann)
- atc. fata de gen
- atc. fata de specie

8.Boala
experimentala
Tr. pallidum determina infectii numai la om ; animalele nu fac boala
spontan. Iepurele este singurul animal care face o boala spontana cauzata de
Tr. cuniculi.
Pe cale experimentala se poate infecta maimuta prin inoculare


107
107
intrapalpebrala sau intrapreputiala.
Soarecele alb inoculat subcutan, intravenos face o infectie generalizata,
inapaprenta.


9. Boala la om

Determina sifilisul (luesul) boala venerica cu transmitere aproape
exclusic sexuala, poarta de intrare fiind mucoasa sau pielea organeleor
genitale sau bucale. Contaminarea in cazurile extregenitale se poate produce
prin sarut, lenjerie, infectii de laborator. O alta modalitate de trasmitere care
nu este de neglijat este cea transplacentara de la mama la fat ( sifilisul
congenital).
Incubatie de 3- 4 saptamini.
Sifilisul primar apare dupa inocularea Tr. in organism care
patrund prin leziunile fine ale pielii si mucoaselor si datorita
mobilitati lor ajung pe calea vaselor limfatice in ganglionii
limfaticici regionali aparind bacteriemia.
La locul de inoculare apare un sancru de inoculare care contine numeroase
treponeme, este nedureros si dispare spontan.
Alte semne: adenopatia regionala dura, nesupurata.
Sfilisul secundar
Apare la 2-3 luni de la contactul infectant prin aparitia leziunilor
macvulo-papaloase neulcerative la nivelul tegumentelor si mucoaselor.
Dupa 2-3 saptamini dispar spontan.
25% din bolnavi se vindeca definitiv in aceastafaza abolii.
25% ramin bolnavi latenti fara alte manifestari clinice , avindimportanta
epidemiologica in diseminarea bolii.
50% dintre bolnavi progreseaza catre sifilisul teritar.
Atentie boala este transmisibila doar in stadiul de sifilis primar si
secundar.
Sifilisul tertiar este in principal un raspuns celular la prezenta Tr.
palidum in organism si a produsilor ei metabolici.
Apare dupa 5- 4o de ani de la inoculare, intervalul de timp pina la debutul
fazei tertiare numindu-se perioada de latenta aparenta, fara simptome dar
cu titru mare de Atc.
Dupa aceasta perioada de latenta apare sifilisul teriar care se manifesta
prin granuloame (gome sifilitice), boala se generalizeaza, apar atrofii
de tesuturi ( nasul in sea prin atrofia oaselor bazei nasului).Alte consecinte
pot fi : rperea cordului, a vaselor, orbirea, alterari ale SNC ce duc la tabes si
PGP ( paralizie generalizata progresiva).


10.Tratament Se administreaza antibiotice. Eficienta tratamentului antibiotic se verifica
prin diagnostic serologic ( Atc dispar din serul de cercetat).

11.Epidemiologie

Sursa omul bolnav in faza primara sau secundara, faza tertiara nu este
contagioasa.
Calea de transmitere in principal sexuala
Ea trece prin microleziuni ale pielii sau mucoaselor nu prin tesuturi
intacte.
Receptivitatea este generala indiferent de virsta.


108
108
Profilaxia este nespecifica insistindu-se pe educatie sexuala. Nu exista un
profilactic eficace.

.




TREPONEMA VINCENTII
(BORRELIA VINCENTII)

1.Definiie Este unul din germenii "asociatiei fusotreponemice", agentii etiologici ai
anginei PLAUT VINCENT .

2. Habitat Se gasescla omul sanantos in cavitatea bucala sau pe mucoasa cailor
respiratorii in asociatii cu Fusobacterii.

3.Caractere
morfologice

Filament subtire de 5- 15 nanomicroni, are 5-8 spire largi si neregulate,
capete ascutite si o mobilitate remarcabila.
Este Gramm negativ. Se coloreaza usor cu fuxina sau cu coloratia Giemsa.

4. Caractere de
cultur

. Cultivarea este relativ dificila. creste in bulion ascita efectuat din
inima de vitel in conditii de anaerobioza.
5. Caractere
biochimice

Are o activitate proteolitica intensa.
Cauzeaza inflamatii urmate de abcese la iepure si cobai prin inoculare
intracutanata iar la hamster prin inoculare in sacul gingival.

6. Boala la om

. La om impreuna cu alte fusobacterii,vibrioni saprofiti, coci aerobi sau
anaerobi si virusuri invadeaza tesuturile numai in cazul unei rezistente
scazute.
Cauzeaza angina PLAUT VINCENT -angina pseudomembranoasa, angine si
stomatite ulceroase, parodontite marginale, balanita ulceroasa,
vulvovaginita, etc.
Tr. vincentii este sensibila la penicilina,streptomicina si fata de alte
antibiotice cu spectru larg




ORDINUL SPIROCHETALES
FAMILIA SPIROCHAETACEAE
GENUL BORRELIA

Genul cuprinde specii patogene si saprofite.
Borelia recurrentis este o specie cu specificitate strict umana, fiind agentul etiologic al febrei
recurente care se transmite prin paduche.
Febra recurenta se poate transmite si de alte spwecii infunctie de zona geografica. in Europa se
incrimineaza speciile Borrelia recurrentis si Borrelia hispanica, in Africa B duttoni si B. berbera,
In Asia B. persica si B. carteri iar in America B. turicatae.


109
109

1.Definiie
2. Habitat B. recurrentis, berbera, carteri se gasesc in pediculus humanus si in singele
omului bolnav de febra recurenta.
B. hispanica, duttoni, turicatae, etc se izoleaza din capuse si din singelui
omului bolnav
3.Caractere
morfologice

Microorganism filamentos cu spire largi, neregulate cu o lungime de 8- 18
milimicroni; spirele sunt deformabile in timpul miscarilor, avind capetele
drepte.
Aparatul locomotor este format dintr-un manunchi de 20-30 fibrile dispuse
intre membrana si perete.
Motilitatea se pune in evidenta cu ajutorul microscopului cu fund intunecat.
Sunt Gramm negativi.
Pentru colorarea frotiurilor sanguine se foloseste cel mai frecvent
metoda Giemsa.

4. Caractere de
cultur

Cresc destul de greu pe medii, necesitind medii imbogatite, cu ascita, ser
de iepure sub un strat de parafina. Se inmultesc bine in sacul alantoidian al
embrionului de gaina in virsta de 12-14 zile, in paduchi, soareci si sobolanii
nou nascuti de 3-4 zile. La sobolanii infectati dupa o perioada de latenta de
24-48 de orese instalaeaza septicemia care dureaza citeva zile pentru ca
apoi borreliile sa persiste timp indelungat in creerul animalelor.

5. Caractere
biochimice


6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Sunt putin rezisente in mediul extern.
Sunt sensibile la peniclina, tetraciclina si cloramfenicol.

7. Structur
antigenic

Borreliile prezinta fenomenul de variatie antigenica, compozitia lor
antigenica modificindu-se in cursul infectiei.
Variatia antigenica se produce doar in vivo, de aceea se presupune ca
factorul inductor al acestui fenomen il reprezinta anticorpii.
Variatia antigenica face dificila mpartirea genului pe grupuri si tipuri. Se
considera ca toate tulpinile nou descoperite sunt tulpini ale Borreliei
recurrentis.
Variatia antigenica la Borrelii reprezintao metoda de eludare a apararii
imune; in momentul in care macroorganismul a reusit sa prepare anticorpii
specifici, Borrelia isis schimba compozitia antigenica astfel incit anticorpii
devin inutili
8.Caractere de
patogenitate

Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate.
Boala este o infectie generalizata.

9. Rspunsul
imun

Este de tip umoral.
Imunitatea este strict omologa motiv pentru care se 3xplica recidivele si
reinfectiile.

10. Boala la om

B. recurrentis determina febra recurenta, in urma inteparii cu un paduche
infectat.


110
110
Dupa o incubatie de 5-10 zile , boala debuteaza brusc cu stare generala
alterata, febra, frisoane, cefalee, mialgi puternice.
Simptomatologia dureaza 3-5-8 zile, urmeaza o perioada de alacmie variabila
(pina la o saptamina) dupa care accesele se reiau.pierzind treptat din
intensitate.
In perioada acceselor febrile borreliile se regasesc in singele bolnavului,
disparind din singele periferic in timpul perioadelor
de acalmie.
Mortalitatea este de 30%.
Tabloul anatomopatologic este dominat de hepatospelnomegalie,
hemoragii , tulburari degenerative in ficat , splina rinichi, tubul digestiv si
SNC.

11.Epidemiologie

.
Sursa este omul bolnav si animalele bolnave / rozatoare, soarece, sobolan,
hamster).
Calea de transmitere este prin vectori (paduchi, capuse).
In acest caz vectorii sunt infectati, nu contaminati deoarece fac infectia cu
Borrelia.
Borrelia se transmite prin intepatura vectorului insa nu direct; linga
intepatura vectorii isi depun dejectele, care apoi patrund in piele prin
scarpinat.
Receptivitatea generala, la orice virsta.
Profilaxia este nespecifica si consta in distrugerea vectorului.



Cursul nr. 14
GENUL LEPTOSPIRA
Clasificarea leptospirelor nu este inca definitiva (leptos- subtire, spira - spirala ).
Dupa ultimele clasificari se mpart in 2 specii:
l.Leptospira biflexa (patoc) care cuprinde leptospirele saprofite.
2. Leptospirele interrogans care cuprinde tulpinile patogene izolate de la animale si om. Se
subdivide in 19 grupe serologice care cuprind 180 de serotipuri. Serotipurile cele mai importante
sunt urmatoarele:
- L. icterohaemorrhagiae rezervor sobolanul
- L. pomona rezervor porcul
- L. canicola rezervor ciinele
- L. grippotyphosa rezervor soarecele
- L. hebdomadis rezervor soarecele
- L. bataviae rezervor soarecele si sobolanul
- L. hyos, tarassovi rezervor porcinele, bovinele


1.Definiie
2. Habitat Leptospirele patogene sunt frecvent intilnite la rozatoare si aninmalele
domesctice fiind eliminate prin urina. In ape curgatoare, lacuri, puturi
si soluri mlastinoase leptospirele supravietuiesc timp indelungat si se
presupune ca se si pot inmulti.



111
111
3.Caractere
morfologice

Filamente subtiri, cu lungime variabila intre 3- 150 milimicroni.
Fiind foarte subtiri trec si prin tegumentele intacte
Corpul este format din 10 - 30 ee spire regulate, strinse ca un sirag de perle
si cu capetele indoite sub forma de cirlig ceeea ce le diferentiaza de alte
spirochete.
Aparatul locomotor este format dintr-o singura fibrila dispusa intre
memebrana si perete. Peretele este foarte leastic
la examenul pe fond intunecat se observa miscari vii de rotatie, flexie si
translatie, in cursul miscarilor leptospirele iau forma literelor S,C,O sau a
cifrei 8.
Se coloreaza greu Giemsa.
Nu se coloreaza Gramm.
La impregnarea argenitca se colreaza in brun negru pe fond bej.Colorate
leptospirele isi pierd forma caracteristica.

4. Caractere de
cultur

Cea mai larga utilizare in izolarea leptospirelor o are mediul Korthof
compus din peptona, saruri minerale, ser inactivat de iepure, la o
temperatura optima de 28-32C si la un pH de 7,2-7,4.
Se dezvolta bine pe membrana corioalantoidiana a oului de gaina
embrionat.
Nu suporta mediile solide.
Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor, de aceea pentru
identificarea lor dupa 72 de ore de incubatie se recolteaza o picatura
care se examineaza la microscopul cu fond intunecat.
Sunt germeni aerobi.
5. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Sunt destul de sensibile in mediul exterior, nu suporta desicatia si nici mediul
acid. In sucul gastric si in ape cu reactie acida se distrug repede. In mediul
extern , pe sol si in ape, in locuri umede si ferite de razele oarelui
supravietuiesc zile si chiar saptamini.
Leptospirele saprofite sunt in general mai rezistente suportind temperatura
joasa mai bine decit cele patogene.
Sunt sensibile la dezinfectante si antiseptice.
Sunt sensibile la radiatiile soalre directe.
Sunt sensibile la antibiotice.
Germenii se raspindesc prin urina animalelor care contamineaza apa.
Urina animalelor este alcalina deci leptospirele pot rezista spre deosebire de
urina omului care este acida, leptospirele neputind vietui.

6. Structur
antigenic

Prezinta antigene care mpart genul in grupe si serotipuri. Tipul serologic
este identic cu specia in cazul leptospirelor.


7.Caractere de
patogenitate

Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. Produc leptospiroza
care este o antropozoonza.
Peretele elastic confera rezistenta la fagocitoza de aceea este considerat
cel mai important factor de patogenitate
8. Rspunsul
imun

Este de tip umoral dar nu confera protectie
9. Boala la om Leptospirele patrund prin tegumentele si mucoasele chiar intacte, cauzind o


112
112
infectie generalizata cu localizare predilecta de organ pe ficat, rinichi, SNC.
Boala evolueaza in forme clinice vartiate de la formele usoare, benigne pina
la cele grave care pun in pericol viata bolnavului. Simptomele cele mai
frecvente sunt: febra , cefalee, mialgii, meningita icter, albuminurie. In
cazuri grave se observa leziuni renale, hepatice. Moartea survine prin
uremie.

10.Epidemiologie

Sursa de infectie o reprezinta animalele( rezervorul natural) - rozatoarele,
porcii, ciinii, vitele si exceptional omul care elimina prin urina leptospirele
contaminind mediul.
Leptospiroza are caracter de boala profesionala fiind afectati predilect
crescatorii de animale, agricultorii, vidanjorii, cei care se scalda in ape
poluate, umbla desculti pe cimp, minerii, pescarii, etc.
Ca profilaxie este importanta stirpirea rozatoarelor ca si cale de transmitere
si utilizarea hainelor de protectie pentru cei ce lucreaza in zotehnie.

.



ORDINUL RICKETTSIALES

Cuprinde 2 familii:
- Familia Rickettsiaceae din care face parte Genul Rickettsia
- Familia Chlamydiaceae din caere face parte Genul Chlamydia.
Germenii apartinind acestui ordin initial au fost considerati virusuri, pe urmatoarele criterii:
- au dimensiuni mici sub l milimicron
- trec prin filtre prin care bacteriile nu trec
- au multiplicare strict intracelulara
In prezent dupa aparitia microscopului electronic s-a stabilit
ca de fapt sunt bacterii pentruca:
- sunt organisme unicelulare
- au perete celularrigid si contine mureina,
- au memebrana plasmatica, citoplasma, nucleu cu cromozon inelar (specific prokariotelor), au
ribozomi, au echipament enzimatic.
- contin ambii acizi nucleici
- se inmultesc prin diviziune binara
- sunt sensibile la sulfamide si la unele antibiotice
Deosebirile dintre cele 2 familii constau in faptul ca:
Membrii familiei Chlamydiaceae se transmit prin produse patologice contaminate iar
germenii familiei Rickettsiaceae se trasnmit prin artropode (intepatura).


GENUL RICKETTSIA
Rickettsiile sunt foarte raspindite printre artropode. Exista o singura specie care este strict
specifica omului:Rickettsia prowazeki

1.Clasificare
a. Rickettsii producatoare de tifos exantematic:
- R. prowazeki agentul etiologic al tifosului exantematic epidemic care se transmite prin


113
113
paduche.
- R. mooseri de determina tifosul exantematic endemic care are ca sursa sobolanul si se
transmite la om prin intermediul purecelui.
b. Rickettsii producatoare de febre butonoase:
- R. conori ce determina febra mediteraneeana clasica ( febra butonoasa). Se transmite de ciine
la om prin intermediul interpaturii de capusa.
- R. rickettsii , agentul etiologic al febrei patate as mntilor stincosi se transmite de la rozatoare la
om prin intemrediul capusei.
3. Rickettsii care determina febra tropicala:
- R. orientalis ce produce febra pluviala de Japonia ,are ca rezervor rozatoarele, transmitindu-se
prin larvele de capusa.
4. Rickettsii cauzatoare de tifos pulmonar.
-R. burneti numita si Coxiella burneti determina boala denumita febra Q. rezervorul este
reprezentat de rozatoare si cornute. se transmite la om prin intermediul capusei adulte, dar se
poate transmite si pe cale respiratorie si digestiva.


1.Caractere
morfologice

Au forma cocobacilara sau bacilara.
Dimensiunile variaza intre 0,8-2/0,2-0,6milimicroni.
Sunt dispuse izolat, cite 2 sau in lanturi scurte, uneori observindu-se
formele filamentoase.
Sunt Gramm negative, colorindu-se mai usor cu metodele Giemsa,
Machiavello si Castaneda.
Sunt imobile si nesporulate.

2. Caractere de
cultur

Se dezvolta strict intracelular.
Anmite rickettsii se multiplica numai in citoplasma unde formeaza incluziuni
citoplasmatice; altele se multiplica in nucleu , formind incluziuni
nucleare.
Cresc si se dezvolta numai in culturi vii: ou embrionat, culturi de celule,
soarece, sobolan , cobai


3. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
In excrete uscate la temperatura scazuta, ramin viabile timp de citeva luni
de zile.
Sunt distruse rapide de antisepticele uzuale, sunt sensibile la lumina
radiatiilor solare. Sunt distruse cu ususrinta de antibiotice ca tetraciclina,
cloramfenicol
4. Structur
antigenic

Este deosebit de complexa.
Au antigene somatice si antigene solubile.
Speciile OXK,OX19, OX2 de la Proteus au un antigen aproape identic
cu cel al rickettsiilor. Antigenul solubil este endotoxina eliberata dupa
moartea bacteriilor.


5.Caractere de
patogenitate

Sunt patogene prin multiplicare intracelulara care duce la leziuni de tip
proliferativ si prin toxigeneza prin endotoxina.
Bolile determinate de rickettsii se numesc richettsioze.

6. Rspunsul RIU determina sinteza de Ac dar aceata confera protectie numai fata de


114
114
imun

efectul toxic al rickettsiilor.
RIC se datoreste faptului ca acesti germeni se dezvolta intracelular
determinind protectie la infectie.
Imunitatea celulara este intretinuta prin persistenta infectiei latente ( de ex.
la fosti bolnavi de tifos exantematic, R. prowazeki a fost izolata din
ganglionii limfatici si dupa 20 de ani.)
In anumite conditii infectia latenta poate recidiva determinid recaderi.

7. Boala la om

Infectia cu R. prowazeki apare la om dupa intepatura paduchelui care
infectat, face boala si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde.
Elimina totodata si o substanta pruriginoasa care determina scarpinarea.
In organismul uman rickettsiile odata patrunse se multiplica in endoteliul
vaselor mici.
Apar nodulii Frenkel care obstrueaza vasul aparind micronecroze
diseminate in toate tesuturile, producindu-se consecutiv disfunctia
organerlor respective.
Dupa o incubatie de 10 -14 zile apare febra mare 41 gr. C , apoi dupa 5
zile eruptia tipica. Mortalitatea este foarte mare tifosul exantematic fiind
introdus in rindul bolilor pestilentiale.

Exista si cazuri de tifos exantematic fara paduche. Este vorba de recaderi
la fostii bolnavi datorita scaderii rezistentei organismului uman.

8.Epidemiologie

Sursa omul pentru tifosul exantematic si animalele pentru celelelalte
rickettsioze.
Calea de transmitere prin artropode, exceptie R. burnetii care se poate
transmite si prin praf.
Profilaxie
Nespecifica se distrug vectorii si se trateaza sursele umane depistate.
Se recunoaste si profilaxia specifica care utilizeaza vaccinuri cu
germeni omoriti sau atenuati..




GENUL CHLAMYDIA

Cuprinde:
l. Specii specifice omului:
- Chlamydia trachomatis
2. Specii comune omului si animalelor:
- Chlamydia psitacci
- Chalmydia ornithosis
3. Specii strict specifice animalelor.
Chlamydia trachomatis are 14 serotipuri notate cu majuscule de la A- L3 dintre care serotipurile A-
C cauzeaza trahomul, serotipurile D-K produc infectiile genitale, oculare, pulmonare, iar
serotipurile L1-L3 cauzeaza limfogranulomatoza veneriana.

1. Habitat C. trachomatis traieste in om iar C. psittacci la bovine, ovine ,
caprine, cai , pisici , cobai, soareci , aninmale salbatice.


115
115
2.Caractere
morfologice

Sunt microorganisme cocoide, imobile, Gramm negative. Se coloreaza
bine cu metoda Giemsa, Machiavello, Castaneda. Poseda perete celular cu
o compozitie chimica asemanatoare bacteriilor Gramm negative.
Sunt strict parazite care se multiplica in citoplasma celulelor gazda printr-
un ciclu de dezvoltare caracteristic. Dupa ce particula infectioasa (
corpuscul elemetar ) patrunde in organism se transforma intr-o particula
mai mare ( corpuscul initial) care este forma vegetativa si se multiplica prin
diviziune binara dind nastere la noi corpuscului elementari care pot parazita
alte celule. Corpusculii elementari se reunesc si dau nastere
microcoloniilor (incluzii citoplasmatice) in membrana citoplasmatica
invaginata a celulei gazda.

3. Caractere de
cultur

Chlamydiile se cultiva in sacul vitelin al oului embrionat, pe culturi de
celule pulmonare de osarece si pe soarece inoculat intracerebral,intranasal,
etc.


4. Boala la om

Chlamydia trachomatis determina urmatoarele infectii:
l. Trahomul keratoconjunctivita cronica, contagioasa caracterizata
prin aparitia unor foliculi, hipertrofie papailara, panus cornean, tesut fibros
cicatricial cu deformatiianatomice
2. Conjunctivita si uretrita cu incluziuni intilnita la noi nascuti, care se
pot infecta in cursul nasterii. La adulti determina uretrite, cervicite,
vaginite.
3. Limfogranulomatoza veneriana (boala lui NICOLAS FAVRE):
boala ce lezeaza in primul rind sistemul limfatic din regiunea ing







GENUL MYCOPLASMA

Genul Mycoplasma cuprinde in jur de 60 de specii, majoritatea lor fiind izolate de la animale
(bovine, oi, capre, pasari) carora le pot cauza diferite infectii.
Noua specii sunt specific umane, dintre care 4 sunt patogene.
.
Speciile patogene pentru om sunt:
- Mycoplasama hominis
Cel mai patogen este tipul 1.
.

1.Definiie Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii libere, avind un diametru
de aprox. o,2milimicroni. Ele sunt asemenatoare bacteriilor dar nu au perete
bacterian
2. Habitat Are ca habitat cavitatea bucala si nazala a omului precum si tractul
urogenital.
DIENES o evidentiaza in 1937 dintr-o infectie urogenitala.


116
116
- Mycoplasma pneumoniae
Are ca habitat tractul respirator superior.
EATON o izoleaza in 1944 din sputa unui bolnav cu pneumonie atipica
primara "PAP" despre care se stie ca impreuna cu alte specii descoperite
intre timp prezinta o mare asemanare cu agentul PPO, motiv pentru care
mult timp au fost numite PLO (pleuropneumonia- like org.).
- Mycoplasma fermentas
Are ca habitat caile respiratorii superioare si caile urogenitale.
- Mycoplasma T
Are ca habitat caile urogenit
3.Caractere
morfologice

Nu au perete celular ca celelalte bacterii, doar o membrana
tristratificata, mai rezistenta insa decit la bacterile obisnuite.
Prezinta un polimorfism accentuat si dimensiuni variabile. Sunt
cel mai ades sferice; sunt filtrabile, apar frecvent forme filamentoase
ramificate si forme gigantice "largebodies".
Sunt germeni Gramm negativi.
Sunt nesporulate, imobile, neincapsulate.
Mycoplasmele au ADN (nucleu ca la prokariote) , ribozomi, citoplasma.

4. Caractere de
cultur

Cresc numai in prezenta proteinelor native, pe medii semisolide dezvolta
colonii foarte mici, frecvent invizibile cu ochiul liber cu un aspect
caracteristic de " ou prajit"- fried egg.

5. Caractere
biochimice

Mycoplasmele au o activitate biochimice redusa. Sunt aerobe sau
facultativ anaerobe.
Elibereaza hemolizine
6. Rezistena n
mediu, la ageni
fizici, chimici i
biologici
Sunt putin rezistente in mediul extern doar citeva ore, dar oricum sunt
mai rezistente decit alte bacterii cum ar fi gonococul.
Rezista la uscaciune.
Sunt distruse prin pasteurizare.
Sunt distruse de radiatiile solare, dezinfectante, antiseptice.
Prezinta o rezistenta marcata fata de antibioticele care actioneaza
asupra peretelui celular.
Sunt sensibile la antibiotice de tipul tetraciclinei si macrolide.

7. Structur
antigenic

Detin antigene somatice care clasifica genul in grupuri si tipuri
seroogice.

8.Caractere de
patogenitate

Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare si foarte putin pin
invazivitate.
Nu sunt toxigene.
Sunt in general germeni cu virulenta scazuta, 80-90% dintre infectii
fiind asimptomatice.
.

9. Rspunsul
imun

Este in primul rind umoral; fiind slab nu poate conferi o protectie reala.
Intrucit Mycoplasmele se pot multiplica si intracelular apare si un
raspuns imun celular.
10. Boala la om

Mycoplasma pneumoniae determina PAP (pneumonia atipica primara)
40-60% din pneumoniile atipice primare se datoresc Mycoplasmei


117
117
pneumoniae, fiind mai frecvent intilnita la adolescenti, restul de pneumonii
atipice de la copii si batrini fiind de natura virala
11.Tratament Se efectueaza cu tetraciclina si macrolide.

12.Epidemiologie

.
Sursa de infectie este omul.
Transmiterea se face prin picaturi Phlugge ( in cazul infectiilor aerpgene si
prin contact sexual in cazul celor urogenitale.
Profilaxia este nespecifica.




Cursul nr. 15
Fungi Patogeni


l.Descriere generala
Fungii sunt organisme eucariote uni sau multicelulare, heterotrofe mai exact chemo-
organotrofe ce nu contin clorofila.
Sunt protiste superioare.
Au un perete rigid in structura caruia intra chitina nu mureina.
Peretele este dublu iar in spatiu creat se gaseste lichid.
Nucleul este diploid, continind 2-4 cromozomi, are membrana nucleara dubla si are nucleoli.
Fungii joaca un rol important in natura ( ciclul carbunelui), in agricultura, industria alimentara
(panificatie, prepararea produselor lactate), in industria medicamentelor (antibiotice).
Activitatea fungilor nu este intotdeauna folositoare omului, existind situatii cind ei diastru
materiale, obiecte, altereaza alimente si pot declansa procese patologice la vegetale, animale,
om.
Micologia medicala se preocupa doar de fungii microscopici care pot imbolnavi omul,
determinind - micoze. Fungii otravitori deci procesele patologice determinate de micotoxine nu
fac obiectul acestui capitol.

2. Clasificarea fungilor
Este inca o problema controversata. Dupa clasificarile vechi faceau parte imrepuna cu bacteriile
din regnul vegetal.Deoarece ei prezinta niste insusiri care sunt proprii regnului animal (prezenta
chitinei, a glicogenului ca rezerva nutritiva) se preconizeaza recent crearea unui regn aparte
pentru fungi:
REGNUM FUNGI.
Fungii se incadreaza dupa clasificarile uzuale in 4 clase:
- Phycomycetes din care fac parte paraziti ai plantelor si genul Mucor;
- Ascomycetes ce cuprinde genul Saccharomyces, Aspergillus si Penicillium; primul cu rol
important in procesele fermentative iar utlimele 2 determinind aspergilioza si penicicilioza.
- Basidiomycetes din care fac parte cipercile comestibile si cele otravitoare;
- Fungii imperfecti inglobeaza peste 40 000 de mii de specii la care nu se cunosc foarte bine
modalitatile de inmultire, deci constituie un grup provizoriu care cuprinde toti fungii patogeni.

3. Caractere morfologice
Dimensiunile fungilor patogeni pentru om variaza intre 2-3 si citeva sute de milimicroni.
Forma lor este foarte variata. Din punct de vedere morfologic se disting 2 grupe:


118
118
- fungii filamentosi sau mucegaiurile formati dintr-un thal sau miceliu. Thalul este alcatuit din
filamente subtiri (hife),uni sau pluricelulare ce cresc si se ramifica formind miceliul, o masa
filamentoasa cu aspect de vata. O parte a hifelor au functie vegetativa patrunzind in profunzime
( micelii rizoide ) absorb substantele nutritive si fixeaza fungul de mediu.
Restul hifelor de obicei hife aeriene poarta elementele de reproducere deci sunt hifele fertile.
Dintre fungii filamentosi amintim mucegaiurile (Penicillium, Mucor, Epidermophyton)
- levurile sau drojdiile formeaza un grup taxonomic heterogen. Se considera levura orice ciuperca
ce se prezinta sub forma unicelulara; se reproduce asexuat cel mai frecvent prin
inmugurire, rar prin diviziune directa (realizind asce cu ascospori ). Au proprietatea de a
fermenta mediile bogate in substante hidrocarbonate cu fornmarea de CO2.
Levurilor le apartin si genurile Saccharomyces si Candida.
Se cunosc si fungi dismorfi care pot imbraca atit forma filamen -toasa cit si cea de levuri, in
functie de mediu.
Levurile au in general forma sferica sau ovalara putind prezenta un polimorfism accentuat. in
functie de specie se pot intilni forme elipsoidale, triunghiulare, fuziforme.
Dimensiunile levurilor sunt cuprinse intre 1-20 milimicroni.

4. Inmultirea fungilor
Se poate realiza pe cale vegetativa (asexuata) si pe cale sexuata; in ambele cazuri prin
intermediul sporilor.
a.Reproducerea asexuata se realizeaza prin 2 mecanisme:
- inmugurirea - caracteristica pentru levuri. Ea consta in formarea unui mugure la suprafata
celulei mama, ce creste, isi formeaza pereti proprii si se desprinde de celula mama rezultind o
celula noua numita spor.
- diviziunea directa care este identica cu cea intilnita la bacterii. Celulele se alungesc, urmeaza
diviziunea nucleara cu migrarea nucleilor la extremitati. Procesul se incheie prin formarea
peretilor despartitori.
b. Reproducerea sexuata se face prin procesul de conjugare izogama sau heterogama intre 2
celule sexuate numite gameti care prin contopirea lor dau nastere la zigot. Zigotul se poate
inmulti mai departe prin inmugurire sau se poate transforma intr-o "asca" in interiorul careia se
formeaza de obicei 4 acospori.
La levuri exista tipul de spor ca forma de rezistenta numit "clamidospor". El apare printr-un
proces analog sporilor bacterieni, avind rolul de a conserva specia in conditii neprielinice de
mediu.
La mucegaiuri, procesul de reproducere prezinta aspecte diferite. in anumite faze ale cresterii
hifelor apar modificari morfologice ale acestora, ele devin specializate participind la procesul de
reproducere asexuata sau sexuata prin producere de spori.
Tipuri de spori.
a. Spori asexuati ce apar prin fragmentarea hifelor. Dupa locul de formare pot fi endospori
(formati in interiorul unor celule sau organe sporogene) si exospori (extracelulari).
l Zoosporii se formeaza in celule speciale numite zoosporangi eliberindu-se prin ruperea
peretelui. La inceput mobili, acestia se inchisteaza apoi pina cind conditiile devin favorabile
germinarii.
2. Conidiosporii sunt spori asezati la extremitatea unor hife numite conidiofori. Aceastia sunt la
inceput liberi, ulterior partea terminala a conidioforului se modifica luind forme variate. Pe
aceste formatiuni sunt asezate sterigmele din care deriva conidiile.
3. Artrosporii se formeaza la mucegaiurile septate prin fragmentarea hifelor.
b. Spori sexuali
Apar in stadiul perfect al fungilor formindu-se prin izogamie
(fuzionarea a 2 gameti identici) sau heterogamie ( fuzionarea a 2 gameti diferiti).


119
119
Sporii sexuati au un rol important in procesul de evolutie a fungilor deoarece fiind obtinuti prin
recombinare genetica au descendenti cu posibilitati de adaptare crescuta.
Ascosporii iau nastere prin fuzionarea a 2 prelungiri tubulare emise de 2 celule vecine de pe
acelasi miceliu sau de pe micelii separate. Nucleii fuzioneaza, celularezultata fiind un zigot.
Nucleul unic sufera l-3 diviziuni; nucleii fii se inconjura cu protoplasma si isi formeaza un perete
propri devenind ascocpori.
Celula in care au luat nastere poarta numele de asca.

5. Proprietati biologice
Fungii fiind organisme ce nu contin clorofila isi procura energia necesara prin procese
chemosintetice aerobe sau anaerobe. Necesitatea de substante nutritive este similara cu cea
a bacteriilor. temperatura optima de dezvoltare variaza intre 20+30 gr.C. datorita compozitiei
chimice a peretelui celular, rezisenta fungilor este mai mare decit a bacteriilor.

6. Caractere de cultura
Fungii cresc pe medii de cultura imbogatite cu steroli, la un pH acid.
Mediul pentru levuri se numeste mediul Sabouraud, in care coloniile apar dupa 48-72 de ore
sunt neregulate si pigmentate.
in macrorganismul in care se dezvolta , ciupercile dau colonii foarte mari , care au aspect de
tumorete.

7. Structura antigenica
Antigene somatice (structurale) si
Antigene solubile ( exotoxine, emzime histolitice)

8. Caractere de patogenitate
Fungii sunt patogeni prin :
- multiplicare
- invazivitate
- toxigeneza

9. Raspunsul imun
Este in principal umoral
Se poate stimula si un raspuns celular
Toxinele ciupercilor determina reactia de hipersensibilizare ( de tip umoral).

Din punct de vedere clinic micozele se impart in 2 grupe mari:
A. Micoze viscerale ( micoze de sistem, micoze profunde) ce pot afecta mucoasele, tesutul
subcutanat, muschii, oasele si viscerele, putindu-se uneori generaliza. Ele apar frecvent ca
infectii endogene. Numarul lor este in crestere si datorita tratamentelor prelungitwe cu
antibiotice ( dezechilibru in flora normala a organismului) si corticosteroizi.
B. Dermatomicozele (micozele superficiale) afecteaza cu precadere straturile superficiale ale pielii
si fanerelor.
Cele mai frecvente boli cauzate de fungi ( micoze) sunt:

I. MICOZE VISCERALE
l. Micoze cauzate de levuri
a. Candidomicoze (Candidoza)
b. Criptococoza
c. Geotrichoza


120
120
d. Alte micoze cauzate de levuri
2. Miocoze cauzate de fngi filamentosi:
a. Aspergiloza
b. Penicilioza
c. Mucormicoza
d. Alte micoze cauzate de fungi filamentosi.
3. Micoze cauzate de fungi dimorfi:
a. Blastomicoza nordamericana
b. Coccidioidomicoza
c. Histoplasmoza
d. Sporotrichoza

II DERMATOMICOZE:
a. Tricofitia
b. Microsporia
c. Epidermofitia.

CIUPERCI PATOGENE

Fungii patogeni pot produce la om:
- micoze, infectii fungice determinate de prezenta fungilor in sau pe organismul uman.
- micotoxicoze rezultate din ingestia alimentelor contaminate cu metaboliti toxici ai ciupercilor
numiti micotoxine (ex. aflatoxinele).
- alergii fungice.

GENUL CANDIDA
Cuprinde numeroase specii saprofite si unele specii patogene pentru om si animale.
Dintre acestea specia CANDIDA ALBICANS prezinta cea mai mare importanta.
Face parte din flora normala a organismului, agresivitatea ei depinde de factori care duc la
slabirea rezistentei organismului.

1.Habitat
Speciile genului Candida sunt foarte raspindite, izolindu-se de pe sol, aer, apa, obiecte
casnice, jucarii, lenjerie.
Frecventa candidozelor este mai mare la gravide, in perioada de alaptare, in sputa bolnavilor de
tuberculoza, SIDA, cancerosi, indivizi subnutriti.

2. Caractere morfologice
Elemetul de baza este celula levurica sau BLASTOSPORUL, care poate prezenta eumiceliu
(miceliu septat) sau pseudomiceliu.
Are forma ovala sau sferica cu diametrul de 2-6 milimicroni.
Este Gramm pozitiv.
Se observa frecvent celule inmugurite. In citoplasma blastosporilor se gasesc vacuole si
incluziuni de natura lipidica, glucidica si incluziuni metacromatice. Uneori celulele levurice nu se
detaseaza dupa inmultire, ramin asezate cap la cap formind pseudomicelii.
In cadrul genului Candida la specia albicans pe medii speciale se observa formatiuni caracteristice
sferice sau ovalare cu dublu contur, foarte refringente, greu colorabile, asezate la capatul unor
pseudomiceli si denumite clamidospori.

3.Caractere de cultura


121
121
Cresc usor pe medii solide si lichide continind glucoza sau maltoza (SABOURAUD) in
conditii de aerobioza sau anaerobioza, la o temperatura optima de 28-37 C si la un pH intre 2,2 -
9,6.
Pe mediul Sabouraud solid in 2-3 zile formeaza colonii mari, rotunde , alb galbui, cu suprafata
mata cu marginile neregulate, emulsionabile. In mediul SABOURAUD lichid C. albicans formeaza
un depozit.
Pentru evidentierea clamidosporilor se folosesc numeroase medii PBC (cartofi, bila, morcovi), PC
( cartofi, morcovi), etc.

4. Caractere biochimice si de metabolism
Diferentierea speciilor din Genul Candida se poate efectua pe baza urmatoarelor metode:
- fermentarea zaharurilor sau zimograma
- asimilarea zaharurilor sau auxonograma
- asimilarea compusilor azotati sau auxonograma pentru sursele de azot
- cultivarea pe mediul cu arbutina
- sensibilitatea fata de actidion
- reducerea compusilor de tetrazoliu

5. Structura antigenica
S-au evidentiat fractiuni antigenice termostabile:
- un antigen de suprafata de natura polizaharidica
- un antigen somatic de natura proteica

6. Patogenitatea la om
Cauzeaza infectii locale sau generalizate.
- Candidomicoza bucala si peribucala (stomatita candidozica, muguet, margaritarel).
Dupa senzatia de uscaciunbe, usturikme, arsura apare pe mucoasa un depozit albicios iar in cazul
formei eritematoase se constata doar roseata difuza a mucoaselor.
Boala apare frecvent la sugari, distrofici, la adulti cu proteze sau cu boli cronice consumptive.
- Candidozele urogenitale pot fi primare sau secundare, determinind la femeie
vulvovaginite iar la barbati balanita, prostatita, uretrita , cistita si pielita putind apare la ambele
sexe.
- Candidomicozele pielii si ale fanerelor
Intertrigo interdigital al picioarelor si miinilor, inghino crural, fesier, axilar, submamar.
localizarea unghiala (onixis) si periunghiala (perionixis candidozic.
-Candidoze viscerale: bronhopneumonie, pneumonie, enterite, endocardite, meningita,
irirdociclita, septicemie, etc.
Cauzele care favorizeaza aparitia candidozelor sunt urmatoarele: tulburari metabolice (diabet,
cancer, casexie), scaderea rezistentei naturale ( nou- nascuti, femei gravide, batrini),
traumatisme repetate ale pielii si mjucoaselor, administrarea unor medicamente neasociate
cu antifungice.

7. Infectia experimentala
Animalul cel mai sensibil este iepurele. Inoculat i.v. moare in 5-6 zile, cu microabcese in rinichi.

8. Imunitatea in candidomicoze este insuficient studiaa. Se presupune existenta unei rezistente
naturale.
Raspunsul macroorganismului uman depinde de forma clinica, durata si intensitatea
procesului candidomicotic.
Desi in serul bolnavului se pun in evidenta aglutinine, precipitine si anticorpi fixatori de


122
122
complement, acestia nu au valoare mare fiind pretzenti si la indivizii sanatosi.
Pozitivitatea reactiilor intradermice (la levurina) pledeaza pentru sensibilizarea organismului,
fara a avea totusi o valoare diagnostica prea mare. organismul nu devine imun la o noua
infectie.

9. Tratament
Depinde de localizarea infectiei. Pentru mucoase si piele se foloseste bicarbonatul de Na,
boratul de Na, violetul de gentiana, albastru de metilen. In candidozele generalizate se
foloseste KI.
Recent in tratamentul candidomicozelor se folosesc antibioticele (nistatina, stamicina) si diferite
ale medicamente antimicotice (Clotrimoxazol, Nizoral, Canesten, etc).

MICOZE DETERMINATE DE FUNGI FILAMENTOSI

Sunt larg raspinditi in natura. Pe linga faptul ca participa la descompunerea materialului organic
si altereaza diferite alimente, citeva genuri pot determina infectii si la om.

Genul ASPERGILLUS si genul PENICILIUM
Pentru patologia umana sunt importante prin metabolitii toxici pe care ii elibereaza producind la om
micotoxicozele.
Miceliul este alcatuit din filamete lungi, hialine. Caracterul diferential intre Aspergillus si
Penicillium il constituie morfologia formatiunilor sporogene.
Intilnite frecvent in astmul bronsic sau bronsite.
Din grupul acestor ciuperci fac parte si cele producatoare de antibiotice.

MICOZE DETERMINATE DE FUNGI DISMORFI

Foarte rare la noi in tara:
- blastomicoza nordamericana- leziuni cutanate sau pulmonare
- coccidioidomicoza se localizeaza pe aparatul respirator determinind o pneumonie primara
atipica.
- histoplasmoza boala a sistemului reticuloendotelial; sunt atacati plaminii, tegumentul ,tubul
digestiv.
- sporotricoza cu forma cea mai ferecventa sancrul sporotricozic.

CIUPERCI DERMATOFITE
Imbolnavesc pielea si fanerele.

GENUL TRICHOPHYTON
Are 26 de specii dintre care cele mai importante sunt T. rubrum, T. mentagrophytes, T. schonleinii,
T. violaceum.

l.Caractere morofologice
Sunt filamentosi, septati, ramificati. Produc conidii ( spori).
- Microconidiile sunt prezente la toate speciile abundent, sunt rotunde sau piriforme asezate in
ciorchine sau lateral pe hife.
- Macroconidiile sunt formatiuni fusiforme, in forma de franzela sau trabuc, septate cu 3-10 loji,
cu dublu contur.




123
123
2. Caractere de cultura
Pe mediul Sabouraud produc colonii pufoase, prafoase, catifelate, de diferite culori, suprafata fiind
brazdara radial sub forma de circumvolutiuni.

3. Patogenitate
Ciupercile din acest gen ataca epidermul cornos, perii, unghiile.
Numele generic este de tricofitie.
Tricofitia poate apare oriunde pe piele:
- pe pielea glabra. tricofitia picioarelor, plantara, interdigitala, inghinala, tricofitia corporis.
- pe partile paroase: pinea capitis, barba sau mustata.
Favusul cauzat de T schonleinii este caracterizat prin aparitia de formatiuni crustiforme, galbene,
urit mirositoare ( a urina de soarece) prin parul favic cu aspect cenusiu lipsit de luciu, nu este
friabil, poate apare alopeciea atrofica cicatriciala.
Tricofitiile pot fi superficicale sau profunde.
Onicomicozele sunt afectiuni ale unghiilor produse de de T. rubrum.

4.Epidemiologie
Sursa de infectie este omul bolnav sau animalele bolnave (pisici, vite, animale de laborator).
Conditii favorizante: bazinele de innot, strandurile, bai publice, lucrzul la temperatura
inalta, sali de sport, echipament, etc.

5.Tratament
Griseofulvina, acidul salicilic, alcool iodat l%.

GENUL MICROSPORUM

Fac parte:
- M.sudouinii ( la om ).
- M. ferrigineum ) la om )
- M. canis ) la animale, ciine).

1. Caractere morfologice
Filamete miceliene subtiri, septate, se ramiofica unghiular, cresc rapid. Formeaza clamidospori
terminali, intercalari ; unele microconidii au forma de racheta care produc organele de
"piepteni", care pornesc paralel de pe hife.; macroconidiile sunt fusiforme.

2. Caractere de cultura
Cresc repede pe mediul Sabouraud. Formeaza colonii pufoase cu brazde radiare, pigmentate.

3. Patogenitate
Numele generic al bolii : microsporie.
Este o dermatomicoza foarte contagioasa, interesind pielea capului la copii. Se
caracterizeaza prin: prezenta pe pielea capului a unor placi tondante, partial alopecie,cu perii
rupti, decolorati, in jurul firului de par dezvoltindu-se un manson de spori ( ectotrix). Deseori se
remarca prezenta de scuame albicioase, sfarimicioase.
In interiorul firului de par sunt filamente dicotomice, ondulate care sunt spre radacina firului de
par.
La ruperea firului de par filamentele atirna din el dind aspectul de ciucure ( ciucurele lui
Adamson).
Boala se vindeca spontan la pubertate.


124
124

4. Epidemiologie
Sursa de infectie: om, pisica, ciine, vite, animale de laborator,etc.
Microsporia pielii capului la copii se propaga prin fire de par infectate, prin contact direct in
timpul jocului, prin intstrumentele de lucru ale frizerului.

5. Tratament:
Griseofulvina, raderea parului, tratament antifungic cu alcool iodat 1%, aci salicilic, acid benzoic.

GENUL EPIDERMOPHYTON

Nu patrunde niciodata in foliculul pilos si nu imbolnaveste parul ci numi epidermul cornos si
stratul papilar localizindu-se numai pe pielea glabra, declansind epidermofitii numaui la om.
Cuprinde o singura specie:
Epidermophyton floccosu.

1. Caractere morfologice
Filamente miceliene, ramificate, septate, cu clamidospori intercalari. Nu produce microconidii.
Macroconidiile au forma de maciuca, 2-4 loji septate, asezaze in buchete de 4-8 elemente.

2. Caractere de cultura
Cresc bine pe mediul Sabouraud. Coloniile sunt albe galbui, pufoase, prafoase cu santuri
radiare.

3. Boala la om.
Se numeste epidermofitie.Ca forme clinice intilnim epidermofitia picioarelor ( epidermofitie
plantara, interdigitala), inghinala, etc. o cauza favorizanta o constituie transpiratia locala.

4. Epidemiologie
Sursa este omul bolnav, in transmiterea bolii participind : baile publice, salile de sport, bazinele
de innot, echipamentul sportiv, etc.

5. Tratament
Griseofulvina, tratament local cu alcool iodat, salicilat, canesten, miconasol.