Sunteți pe pagina 1din 7

TIMPUL IUBIRII

M-a intrebat cum vreau sa fiu iubita. M-am speriat. Ce intrebare directa, ma
invadeaza, ma cerceteaza atat de adanc. Oare de ce mi-a fost asa de greu sa-i spun
cum vreau sa fiu iubita, cand eu stiu foarte bine cum vreau sa fiu iubita de el.
De ce iti este atat de greu sa vorbesti despre lucrurile care te intereseaza cel mai
mult?
De ce iti este greu sa-i spui ca-l iubesti?
De ce te ascunzi dupa masti ?
De ce ti-e teama de iubire?
Nevoia mea de a fi iubita ar fi trebuit sa-i raspunda imediat lui, care intreba cum
vreau sa fiu iubita? Insa, nu s-a intamplat asa, ci inca o data am ales tacerea,
raceala, aparenta indiferenta..Si am ramas aceeasi .Nu care cumva sa mi se
intample ceva minunat. N-as sti sa-i fac fata. Nu m-as descurca cu atata iubire, eu
care am crescut cu mai putina iubire, si mai multa tragedie. Cum sa ma deschid eu
in fata iubirii, in fata lui, cand modelul meu autentic de iubire, e tragedia?
Cum sa-i arat lui adevarata mea fata?
Cum sa ma deschid in fata lui?
Cum sa-i dau voie sa ma iubeasca?
Cum sa-l iubesc?
Cum sa indraznesc mai mult?
Temeri.
Teama de a nu fi respins.
Teama de a nu fi abandonat.
Teama de a iubi.
Teama de ce ai putea simti in bratele lui.
Teama de a dori mai mult.
Teama de a te implica intr-o relatie pe termen lung.
Teama de a te contopi cu el.
Teama de a nu mai fi tu insuti.
Teama de a renunta la autonomie.
Teama de dependenta.
Teama de necunoscut.
Teama de teama.
Pana cand continui sa fugi?!
Pana cand te ascunzi ?
Maine e nunta verisoarei mele dragi si iubite. Se marita din dragoste, se marita
fiindca s-a nascut sa fie sotie, se marita fiindca e indragostita , se marita fiindca isi
doreste o familie, se marita fiindca crede in iubire.
Se marita si e atat de fericita, incat incep sa-mi doresc si eu sa fiu iubita.
O iubesc atat de mult, e persoana cea mai autentica si plina de viata pe care o
cunosc.
Ea cu alesul ei formeaza o pereche minunata, cum rar mai intalnesti in viata.
Se privesc intr-una, se ating, se joaca, se tachineaza, se cearta, se contrazic, se
saruta, se ciupesc, si asta imi spune ca se iubesc.
Maine o conduc la altar, sunt domnisoara ei de onoare, si chiar e o onoare pentru
mine sa gust din a ei fericire.
Astazi m-am trezit in mijlocul organizarilor si a ultimelor pregatiri speriata,
intristata de ceea care sunt, de ceea care fuge de iubire, de angajament, de
casatorie.
Ma trezesc vorbind despre orice, numai despre iubire nu.
Femeia fatala, care se joaca cu barbatii, care iubeste autonomia, care are visuri si
planuri marete, diva, seducatoarea , m-am trezit astazi singura, putin trista. Unde
sunt barbatii mei, care ma iubesc? De ce ii caut in acest moment? Si de ce nu-i
vreau permanent?!
Asta sunt si cu asta ma mandresc?
Da, asta sunt. Azi il iubesc, si maine nu-l mai doresc. Ce pot face?
O fetita rasfatata ar spune ce-i care nu ma cunosc, o bestie ar spune ce-i care ma
invidiaza, o fetita care se teme ar spune cei care ma cunosc, cei care ma iubesc.
Ma joc de-a adultul, ma dau mare si nu te las sa te apropii prea tare. Cand lucrurile
devin serioase sigur gasesc o modalitate prin care sa te indepartez.
De cand ma stiu tot asa am facut. Am fost intotdeauna dorita si iubita, si ce-am
facut? M-am facut parasita, tradata, detestata. Cum unul ma iubea mai tare, cum
aveam grija sa ma urasca cat mai curand, si toate astea fiindca nu eram obisnuita
cu atata iubire, fiindca nu asa am fost invatata. Eu am inteles de la viata ca altfel
trebuie sa fiu tratata, drept urmare ma comportam ca atare cu el, cel care chiar
vroia sa ma iubeasca.
Plang. Acum sunt trista.
Oare chiar sunt sau masca pe care o port e atat de autentica incat nu mai stiu cine
sunt?!
Masca Durerii: nu stiu daca e adevarata, autentica, sau e rezultatul minciunilor , al
prefacatoriei acumulate in timp.
Atat de bine m-am ascuns incat nu mai stiu cine sunt.
Aplauze pentru Andreea!!!!
Gata cu drama!
Transparenta, adevar, iubire si iarasi iubire. Numai ea te salveaza de singuratate, de
oboseala, de durere, de boala, de moarte.
M-am hotarat sa iubesc si sa ma las iubita!
E o alegere constienta, e o alegere care se naste din nevoia de mai mult, de iubire.
Chiar daca inca nu stiu cum anume am sa procedez, stiu sigur ca am sa cer mai
mult de la mine, de la el, de la iubire.
Am sa incerc sa ma inteleg mai mult.
Nu ma plang, doar plang, si asta pentru ca am ajuns sa construiesc un zid intre
mine si ceilalti, intre mine si iubire.
Credeam ca sunt destul de puternica pentru a trai fara iubire.
Dar cine poate trai fara iubire?
Pasim in viata cu increderea ca reusim sa traim si fara iubirea mamei, a tatalui, a
familiei, in cazul in care viata nu ti le-a dat, sau ti le-a luat de timpuriu, si ajungem
sa ne impotmolim pe drum..
Am tot ce vreau, traiesc viata pe care o vreau, am proiecte in curs de desfasurare si
visuri de atins, sunt entuziasta, pozitiva, deschisa si plina de viata. Si atunci? De ce
simt nevoia unei prezente acum? M-a sensibilizat ceremonia? Ce s-a intamplat cu
mine, cea care nu crede in institutia casatoriei, care nu isi doreste sa renunte la
viata ei de acum, care iubeste independenta si libertatea? Unde-i Andreea? Ce ati
facut cu ea? O vreau inapoi!!!!!!! Va rog, aduceti-mi-o inapoi!!!! Nu ma descurc cu
impostoarea asta, sunt dezarmata, disperata!!
Da, draga mea!
Traieste bine cu alegerile facute!!! Asta e o regula de aur: gandeste-te de 100 de ori
inainte de a alege ceva, mai ales cand e vorba de cele mai importante lucruri din
viata ta.
Ai ales sa traiesti o viata de celibat, fara angajamente, promisiuni si juraminte?
Atunci traieste bine si senin cu alegerea facuta.
Ai ales sa te mariti la 21 de ani, sa faci copii, si sa fii sotia ideala? Atunci nu te
plange ca n-ai viata sociala, n-ai timp pentru tine si pasiunile tale.
Inainte de a-ti ruina viata cunoaste-te pe tine insati, petrece timp cu tine, petrece
timp cu ceilalti, cunoaste-i pe ceilalti, gusta din aromele vietii, si la urma alege
drumul pe care sa mergi, nu inainte de a te cunoaste pe tine si lumea .
Regretele sunt oribile!! Nu uita !
Conflict.Teama.
Asta sunt, o femeie contrastanta. Acum vreau liniste si armonie si in clipa
urmatoare vreau pasiune si agitatie in viata mea.
Nu sunt liniara, nu imi doresc acealasi lucru pentru totdeauna, nu vreau sa ma
marit chiar daca imi doresc sa pasesc alaturi de cel iubit , nu vreau copii chiar daca
iubesc copiii, nu vreau angajamente pe termen lung chiar daca vreau o familie, si
tot asa.
Zi-mi ca nu e misto sa traiesti in pielea mea? Ha ha ha..
Stiu, asa simti si tu? Te cred, si asta fiindca asta e omul, astia suntem, asa ne-a
creat natura, si oricat te-ai impotrivi revii la starea initiala, polaritatea, la conflictul
mental si spiritual.
Vrei libertate dar vrei si familie.
Vrei stabilitate dar vrei si aventura.
Vrei un barbat numai al tau, dar i-ai imbratisa si pe ceilalti.
Si cat traiesti tot vrei, si asta si cealalta.
De ce nu?
Si?
Cum le impaci?
Ce alegi?
Si iarasi ne intoarcem la alegerile din viata ta.
Ce si cum alegi iti fac viata frumoasa sau urata.
Chiar daca multi ma privesc ca pe o ciudata, ticaloasa, si consumatoare de fiinte,
eu cred ca nu ma deosebesc foarte tare de restul lumii.
Diferenta dintre mine si restul este ca eu exprim ceea ce gandesc si simt, in schimb
ceilalti se ascund dupa mastile lor frumos confectionate.
Iti trebuie curaj sa te dezbraci de masti si sa te arati lumii asa cum esti.
Eu am facut-o si sa nu crezi ca s-au gasit multi sa ma aplaude..din contra: curva,
insensibila, tradatoarea, profitoarea, consumatoarea.
Da, si?
Eu traiesc pentru mine si sufletul meu, ceilalti traiesc pentru ce zicea lumea.
Asta pacat, cred eu: sa te minti pe tine insuti, asta e cel mai mare pacat.
Daca te minti pe tine, il minti si pe celalalt.
Si spune-mi tu daca asta se poate numi iubire de sine sau iubire fata de aproapele
tau.
Sti cum se numeste?
IPOCRIZIE, FATARNICIE, PREFACATORIE, CURVIE, TRADARE: Acele
atribute cu care ma decoreaza gura lumii, ei, cei buni, cei adevarati.
Atata timp cat faci ce-ti dicteaza sufletul tau esti salvat.
In clipa in care incepi sa-ti tradezi sufletul, esti pierdut, esti deja mort.
Eu m-am ales pe mine, egoism? Se prea poate.
Momentan nu stiu sa traiesc altfel, nu pot sa ma mint si sa ma indrept spre altar
alaturi de cel mai de casa barbat. Nu pot, e prea puternic decat mine, nu sunt in
stare sa renunt la mine si la visurile mele.
O sa sfarsesc singura si batrana?
O s-o vedem si pe asta..
Ceea ce stiu e ca tot aici voi fi, in fata ta, laudandu-ma cu ce-am mai facut..bun,
rau, prost, inteligent.
Nu stiu prea multe, dar stiu sa traiesc si sa-ti vorbesc despre ceea ce-am trait.
Articolul s-a nascut din frustrarea mea actuala?
Ce mai conteazabine ca s-a nascut!
Nu ti-am scris de doua saptamani, te rog sa ma ierti, dar am trait.
Sunt o persoana norocoasa ,binecuvantata, intalnesc persoane minunate alaturi de
care traiesc clipe unice, bogate. Invat de la ele, invatata de la mine, invatam
impreuna si mergem increzatori mai departe.
Asta se numeste binecuvantare, sa traiesti bine alaturi de ceilalti, chiar si pentru o
clipa.
Cu totii vrem sa traim fericiti pentru totdeauna cu persoanele dragi si iubite, dar
uite ca si vietii ii place schimbarea , de aceea ne ofera experimentarea.
Nu te mai impotrivi, nu te mai tortura singura, nu te mai uita la ce zic ceilalti, ci
intoarce-ti privirea , auzul, simturile spre tine, spre sufletul tau, asculta, primeste ce
are de oferit si traieste asa cum n-ai mai trait!
Ofera-ti singura clipe unice, nu mai astepta de la ceilalti iubire, atentie, incredere,
protectie.
Ai tot ce-ti trebuie pentru a fi fericita.
Scoate afara, scoate la lumina bogatia interioara, lumina, iubirea si daruieste-o
lumii.
Fii generoasa: cu tine, cu ceilalti!
Traieste azi ce ai de trait si maine vei vedea ce vei mai face, important e sa ai un
drum de urmat, sa te tii de el, sa nu ratacesti intrebandu-te mereu: ce sa fac?
Alege-te pe tine, alege ceea ce-ti place in viata, alege-i pe cei care-i iubesti, alege
viata!
Cum stii daca ai ales bine?
Ei, asta e un fapt care il descoperi doar traind, nu altfel.
Iti trebuie curaj sa alegi calea necunoscuta, si nu pe cea batatorita de toata lumea..
Ce sa-ti zic? Cum mi-a fost mie cand am ales?
Uite, ca si acum, cateodata mi-e mai greu, si alteori mai usor.
Dar faptul ca aleg sa fac ceva cu viata mea imi este indeajuns.Stiu pentru ce traiesc
si stiu unde vreau sa ajung, ca voi ajunge sau nu la destinatie e o chestiune de timp
si de actiuni: ce si cum fac ma vor duce sa-mi traiesc visul sau nu.
Daca ma insel, nu consider ca pierd, ci cred ca asta e pretul pe care trebuie sa-l
platesc pentru toate cele care mi le-a daruit viata.
Viata e o loterie, unde joci ca sa castigi, dar sti de la bun inceput ca ai sa si pierzi.
Joaca, daruieste-te, risca ceea ce ai pentru ceea ce poti avea.
Fii curajoasa si vei castiga!
Riscuri exista in orice actiune, miscare, asteptare.
Curaj. Vointa. Incredere: Cu ele trebuie sa pleci la lupta.
Cand ma simt daramata iti scriu, cand ma simt vie, iti scriu, cand ma indoiesc de
mine, de lume, iti scriu, si asta ma salveaza!
Nu-mi neg trairile, nu fug de ele, nu le ascund, ci le traiesc asa cum vin, le astern
pe hartie, si le dau drumul..le daruiesc si numai asa inaintez in viata!
Inarmeaza-te pentru lupta cu incredere, curaj , vointa si lupta!!!
Traieste!