PATOLOGIILE MUSCULARE IN TENIS

Serviciul in tenis este o miscare foarte complexa care angajeaza atat membrele
inferioare, centura pelviana, coloana vertebrala, centura scapulara cat si membr
ele superioare. Viteza cu care un jucator de tenis profesionist serveste poate a
tinge un maximum 250 km/h. In cazul barbatilor acestia ating adesea 200 km/h, ia
r femeile 180 km/h. Din aceste motive serviciul in tenis devine agresiv pentru c
oloana vertebrala a sportivului cat si pentru muschii abdominali.
Elementele protectoare pentru profilaxia traumatismelor musculare si de coloana
vertebrala, sunt reprezentate de: pozitia trunchiului in timpul serviciului, poz
itia membrelor inferioare, supletea si elasticitatea muschilor ischiogambieri si
a psoasului cat si calitatea muschilor abdomniali si a cvadricepsului.
Patologiiile frecvent intalnite in tenis sunt: patologia de disc vertebral, de i
stm, de articulatii posterioare, patologia de bazin, muschi abdominali si psoas.
Patologia musculara in tenis:
Patologiile de psoas sunt relativ specifice jucatorilor de tenis. Iliopsoasul -
mai frecvent afectat e psoasul, iar muschiul iliac in mod exceptional.
Muschiul iliopsoas are o mare continguitate cu articulatia coxo femurala, face f
lexia soldului cand punctul fix este pe bazin, flexia trunchiului cand punctul
fix este distal. Este un muschi lordozant si face rotatie externa accesorie a so
ldului.
Muschiul psoas isi are insertia superioara pe fata anterioara a apofizelor verte
brale de la T12 la L5. Iliacul se insera prin cele 2/3 superioare pe creasta il
iaca, fosa iliaca interna, ligament sacroiliac si aripioara sacrata. Primeste in
ervatie din nervul crural ( L1, L2, L3, L4). Cei doi muschi se insera printr-un
tendon comun pe micul trohanter al femurului.
Rupturile, contracturile sau intinderile pot surveni brutal sau progresiv.
Partea contralaterala este mult mai dezvoltata. De exemplu, la un jucator drep
taci muschii abdominali si psoasul sunt mai dezvoltate pe partea stanga dar si m
ai predispuse la accidentari.
Cum se testeaza?
Se testeaza psoasul in decubit dorsal cu MI ridicat si se apasa pe linia subombi
licala; se simte o coarda sensibila la palpare
Pentru a testa retractibilitatea, supletea ischiogambierolor (Foarte importanta!
In preventia patologiilor musculare abdominale si de psoas): se face flexia max
ima pe trunchi a coapsei stangi si se observa coapsa dreapta (picioarele de la g
enunchi in jos in afara mesei). Se adauga rotatie externa. Testul este pozitiv p
entru leziuni de psoas daca trezeste durere.
Diagnosticul diferential se face cu:
leziuni musculare la alt nivel: leziuni de muschi obturator intern, extern, musc
hi piramidal, muschi fesieri. In tenis insa, cel mai frecvent afectat este psoas
ul;
leziuni intraarticulare coxofemurale;
leziuni osteocondrale in partea anterioara, mediana a capului femural.
Examenele paraclinice: ecografia musculara si eventual IRM daca testele clinice
nu sunt evidente si pentru a diferentia o patologie intrarticulara sau osteocond
rala.
Leziunile peretelui abdomnial (muschiul drept abdominal si muschii oblici abdom
inali)
Dreptul abdominal este lordozant, participa la respiratie si la miscari rapide.
In tenis este folosit cand se face returul serviciului. Nu are alt rol functiona
l.
Cand mingea este lovita de sus in jos cu o mare forta, fiind o contractie concen
trica violenta, exista veritabile rupturi de drept abdominal sau oblic abdominal
.
Principalul diagnostic diferential in acest caz se face cu entorsele costale car
e sunt si ele destul de frecvent intalnite in tenis.
Preventia:
Asuplizarea centurii pelviene, abdominale, scapulare ( daca umerii nu sunt asupl
izati, jucatorul de tenis utilizeaza mai mult coloana vertebrala in timpul jocul
ui).
Exercitii pentru abdomen, dar nu in statica ci in dinamica si in pozitii cu trun
chiul deschis (adica in pozitii folosite in timpul meciului). De exemplu intinde
rile de drept abdominal se efectueaza in pozitie asezat pe minge de lucru in de
cubitus dorsal. Ghenajul este si el important.
Reechilibraj muscular, lucreaza abdominalii in pozitii apropiate ca dinamica si
statica cu pozitia corpului in timpul serviciului si contraserviciului. Reechili
brajul se realizeaza prin exercitii concentrice si excentrice ale musculaturii a
bdominale in pozitii cu trunchiul deschis.
Tratamentul consta in repaus intre 4-6-8 saptamani. Daca nu se trateaza corect s
urvine recidiva in 2/3 din cazuri. Nu trebuie uitat ca timpul de cicatrizare es
te un timp muscular, care poate fi bine evidentiat cu ajutorului ecografiei musc
ulare. (importanta pentru diagnostic, localizarea leziunii si urmarirea cicatriz
arii).