Sunteți pe pagina 1din 58

Preotul profesor JOHN BRECK

"
PUTEREA CUVANTULUI
în Biserica dreptmăritoare

CARTE TIPARITA CU BINEcuvANTAREA


PREA FERICITULUI pARINTE

TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

Traducere de Monica E. Hergheleglu

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC Ş I DE MISIUNE


AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
BUCUREŞTI - 1999
Seria 'TEOLOGI ORTOlXXŞl STRAINI' apare din initiativa şi cu
purtarea de 9riJO a Prea Fericitului POrinte Patriarh TEOCTIST

PREFATĂ
Traducerea a fost făcută după:

John Breck, The Power of the Word in the Worshiping Church.


Cuvântul lui Dumnezeu revelat În Sfânta Scriptură şi În
formulările traditionale ale simbolurilor de credinţă posedă o
Copyright © St. Vladimi(s Seminary Press putere interioară prin care comunică harul divin şi adevărul.
First published in 1986 by St. Vladimir' s Seminary Press Eseurile acestui volum au fost scrise pentru a explica şi a
scoate În evidentă 'puterea Cuvăntului" ca mijloc prin care
evenimente mântuitoare ale trecutului sunt 'actualizate' În
fiecare moment prezent al vietii şi experientei Bisericii. Pen-
tru ca această 'putere actualizatoare' să devină functională,
ea trebuie să fie resimtită şi Înteleasă atât la nivelul mintii, cât
şi la cel al inimii. Ca şi harul sacramental, lucrarea Cuvântului
divin depinde de 'sinergismul' sau 'cooperarea' dintre initiati-
va divină şi receptivitatea umană. Acest act al receptivităţii este
esentialmente un act de percepere, numit in tradiţia patristică
Coperta: Emil Bojin
the6ria: o viziune sau contemplare spirituală a prezentei divine
şi a iconomiei divine, revelate in cadrul istoriei mântuirii.
Din perspectivă ortodoxă, atât interpretarea, cât şi măr­
turisirea Cuvântului lui Dumnezeu sunt fundamentate pe această
'percepere teoreticâ ' a puterii mântuitoare a Cuvântului. În
OrtOdoxia contemporană.. calitatea dinamică a Cuvântului, 'pu-
terea Evangheliei pentru mântuire', a fost in mare măsură
ascunsă din cauza unei neglijări generale a studiului Scripturii
Drepturile asupra acestei versiuni in limba română
apartin Editurii Institutului Biblic şi de Misiune şi a neluării in considerare a valorii dogmatice a Liturghiei şi

al Bisericii Ortodoxe Române a iconografiei ca mijloace ale revelatiei biblice. Una dintre ne--
voile cele mai presante ale Bisericii din zilele noastre este
recuperarea viziunii patristice asupra calităţii dinamice a Cu-
ISBN 973-9332-23-4
vântului ca instrument al revelării şi al comunicării de Sine a
Dumnezeirii.
6 PlITEREA CUV ÂNTULUI

De aceea, sper ca acest volum să contribuie la o atăt de


necesară redeşteptare in conştiinţa noastră ortodoxă a puterii
INTRODUCERE
şi frumuseţjj Cuvăntului lui Dumnezeu, nu pentru a sl4ii unor
interese estetice, ci pentru a ne facilita redescoperirea locu- Puterea sacramentală a Cuvântului
lui central al Sfintei Scripturi in Ortodoxie, ca sursă primară a
adevărului şi vieţii creştine. ·Unul este Dumnezeu, Care S-a arătat
prin Iisus Hristos. riul Său. care este
Cuvântul Său ieş it din tăcere... ".
Sf. Ignatie (Către Magnezieni VIII. 2)
7ăcerea este taina lumii viitoare, iar
cuvintele, unealta acestei lumi".
Sf. Isaac Sirul (Epistola a III-a)

În Ortodoxie. între Cuvânt şi Taină există o unitate esen-


Uală. întemeiată pe tăcere.
"La început" Dumnezeu vorbeşte din tăcere pentru a crea
cerul şi pământul prin puterea Cuvântului Său . Vorbirea dum-
nezeiască are o calitate dinamică, creatoare. ce poate fi nu-
mită · tainică· pentru că înfăptuieşte ceea ce este (Isaia 55, 1).
Prin dabar sau "realitatea-cuvânt", Dumnezeu determină creş­
terea şi destinul poporului Său ales, în timp ce Se uneşte cu
el într-un Legământ al iubirii. Pe măsură ce Vechiul Legământ
se retrage pentru a face posibilă o nouă şi mai adâncă legă­
tură de iubire între Dumnezeu şi om, Duhul profeUei se
retrage din Israel- şoptind rabinilor să explice tăcerea lăsată
ca pe un blestem dumnezeiesc ce va fi urmat de o judecată.
Sf. Ignatie şi întreaga creştinătate interpretează acest mo-
ment crucial al istoriei lui Israel ca pe un preludiu al "plinirii
vremii", cănd Dumnezeu "va vorbi din nou din tăcere" pentru
a face promisiunea unei noi creaţii prin persoana şi învăţă­
tura Cuvântului Său întru pat. Acest act nou şi final- actul de
creaUe, este numit de Apostol "mysterion", "sacrament" sau
taină, păstrat tainic de Dumnezeu în Sine de dinainte de
timp, revelat însă pe deplin acum prin persoana Logosului
8 PUTEREA CUVÂNTULUI INTRODUCERE
9
dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu răstignit şi înviat (1 Cor. 2, 7; duire şi slujire, care este străină teologi ei ortodoxe. În gândi-
Efes. L 9 sq.; 3, 1-12; Col. 1,25-27; 2, 2 sq. etc.). Scopul rea Părintilor răsăriteni. fundamentată, ca atare, pe natura
acestui act tainic, asemeni celui al creatiei originare, este atotcuprinzătoare a viziunii apostoli ce, Cuvântul şi Taina sunt
acela de a aduce omenirea "din nimic în stare de fiintare", inseparabile. Împreună formează un mediu unic şi unitar de
dintr-o stare de non-fiintare creată de om însuşi într-o exis- comuniune între Dumnezeu şi om, o părtăşie reciprocă între
tentă radical nouă, dată prin har, dintr-o stare de despărtire şi viata dumnezeiască şi cea omenească.
ostilitate în împăcare şi unitate ca participare veşnică la în- Din perspectiva creştinism ului ortodox, legătura dintre
săşi viata lui Dumnezeu. Pentru a realiza această " taină" care Cuvânt şi Taină, propovăduire şi slujire trebuie să fie expli-
nu este nimic altceva decât iconomia dumnezeiască a mân- cată în aşa fel. încăt să se sublinieze unitatea fundamentală
tuirii universale, Cuvântul dumnezeiesc adună şi introduce dintre cele două. Acest lucru este necesar nu numai pentru a
omenirea căzută într-o nouă ordine a realitătii. în viata clarifica problemele de dragul dialogului ecumenic, ci el are
veşnică a Împărătiei. În ea, EI Îşi desăvărşeşte opera Sa mân- o importantă vitală în îndeplinirea permanentă şi ardentâ a
tuitoare, supunându-Se pe Sine şi întreaga creatie lui Dum- datoriei de a aduce orthopraxia în acord cu ortodoxia. Orto-
nezeu-Tatăl (1 Cor. 15, 20-28). dOCşii, ca şi romano-catolicii, au avut lungi perioade în care
După Sf. Isaac Sirul şi traditia mistică răsăriteană, odată au neglijat Scriptura şi în care slujirea în biserică era redusă
ce misiunea Cuvântului este împlinită, cuvintele oamenilor, la un ritual formal şi sec. Ca şi multi protestanti, ortodocşii au
de propovăduire, de rugăciune şi de proslăvi re, vor fi pentru deformat adesea practica euharistică autentică şi traditiona-
totdeauna transformate în liniştea contemplării. Iă, justificănd împărtăşirea rară prin invocarea smereniei şi
Această întemeiere a Cuvântului şi Tainei în dumnezeias- eticii (problema 'vredniciei" individuale). Astfel de atitudini nu
ca sige, în "tâcerea" din care Dumnezeu Îşi articulează icono- se nasc din cauze doctrinare, ca în Bisericile apusene, ci din-
mia mântuirii, ca şi insistenta asupra unitătii lor (a Cuvântului tr-o incapacitate de a întelege deplin punctul de vedere tra-
şi Tainei) fundamentale (care nu este la fel cu "identitatea" ditional ortodox privitor la unitatea inerentă dintre propovă­
lor) pot părea stranii şi de neacceptat creştinilor de altă con- duirea Cuvântului şi slujirea Lui. Calitatea permanentă a Orto-
fesiune decât cea ortodoxă. De secole, catolicii şi protestantii doxiei şi. prin urmare, una dintre cele mai importante con-
au intrat in controverse înjurul importantei celor doi termeni. tributii ale sale la dialogul ecumenic este de a păstra şi afir-
Însă, prin însăşi natura argumentelor lor, ambele confesiuni ma ceea ce am putea numi caracterul "kerigmatic" al Tainei şi
au arătat că privesc Taina şi Cuvântul ca fiind două realităti caracterul "tainic" al Cuvântului.
distincte; când termenii sunt priviti complementar, ei sunt
considerati o realitate care reprezintâ existenta (esse) Bi- •
sericii. Calvin a exprimat foarte clar conceptia eclezială apu- Primul pas în aceastâ reînnoire în plină desfăşurare im-
seană, definind Biserica drept instrument dumnezeiesc mân- plică depăşirea întelegerii pur 'verbale" a Cuvântului. Teologia
tuitor, realizabil prin 'predicarea Evangheliei" şi "instituirea protestantă insistâ, pe bună dreptate, asupra rolului indis-
Tainelor" (lnstitutiones IV, 1, 1). pensabil al predicării Cuvântului atât în viata internă a Bi-
O astfel de definitie presupune o distinctie, chiar o diho- sericii, căt şi in misiunea sa în lume (Rom. 1,16; 10, 14-17;
tomie între Cuvânt şi Taină, predicare şi liturghie, propovă- I Cor. 1, 17 etc.). Însă, adesea, notiunea de "Cuvânt al lui
10 PlJfEREA CUV ÂNTULUI INTRODUCERE Il

Dumnezeu' a fost redusă in tradiţia reformată la scrierile vântului rostit - este un 'simbol' adevărat al măntuirii. prin
canonice ale Scripturii sau chiar la predică, ca şi cănd fie una, aceea că permite persoanei restabilite să participe imediat la
fie cealaltă ar avea in sine şi de la sine capacitatea de a trans- noua creaţie, la realitatea eshatologică şi cosmică al cărei
mite cunoaşterea de Dumnezeu şi de a stabili comuniunea cu Cap şi Autor este Hristos. Această realitate nu este alta decăt
EI. După cum se arată in Luca 18, 34 şi in alte pasaje simi- Biserica: ' viaţa nouă în Duh' . ' Biserica lui Hristos nu este o
lare, Cuvântul scripturistic nu este in mod necesar auto-reve- instituţie', spune Pr. Serghie Bulgakov, ' ci este o nouă viaţă
lator. Cuvintele omeneşti pot deveni Cuvântul lui Dumnezeu cu Hristos şi în Hristos, călăuzită de Duhul Sfânt'l. În cadrul
doar prin puterea (dynamis) inspiraţională şi interpretativă a vieţii şi experienţei Bisericii, Cuvântul este confirmat şi actua-
Duhului Sfânt (Lc. 24,45-49; Fapte C 4-8). Doar Hristosul cel lizat prin semnul-act ritualizat al Tainei. căci. Ia fel ca şi vin-
inviat Logosul dumnezeiesc veşnic, lucrând prin DuhuL poate decările făcute de Hristos în timpul slujirii Sale pământeşti,
deschide minţile oamenilor ca ei să poată inţelege Scripturile, Sfintele Taine, mai ales Botezul şi Euharistia, comunică cre-
aducându-Ie in memorie plenitudinea învăţăturii Sale şi dez- dinciosului iertarea păcatelor şi părtăşia la noua viaţâ a Îm-
văluind adevăruri ascunse ale veacului eshatologic, întru părăţiei (cf. Mc. 2, 10 sq.; Ioan 5 , 14).
slava Sa şi a Tatălui ([oan [4,26; 16, 13-15). Pentru a percepe caracterul în esenţă tainic al Cuvântului,
Faptul că înseşi cuvintele lui Hristos nu sunt în mod va trebui să trecem mai întăi de noţiunea strict verbală a
automat autorevelatoare explică de ce EI leagă invariabil 'ves- Cuvântului şi să-I redescoperim calitatea Sa dinamică, pute-
tirea cea bună' a ÎmpărăUei de semne concrete, materiale rea Sa revelatoare şi mântuitoare ca instrument al voinţei
care revelează semnificaţii mai adânci şi confirmă adevărul dumnezeieşti.
acestor cuvinte. La începutul activităţii Sale învăţătoreşti. EI După cum ilustrează acţiunea oracol ului profetic şi carac-
Îşi încheie şi Îşi 'validează' învăţătura prin vindecarea în tem- terul ireversibil al binecuvântărilor şi blestemelor, 'puterea
plu a unui om cu duh necurat (Mc. C 27-28; cf. Mt. 4,23). La Cuvăntului ' a fost recunoscută, fie cu bucurie, fie cu teamă,
feL îndemnul adresat apostolilor este dublu: de a învăţa şi a în toată perioada veterotestamentară. Sub influenţă stoică,
vindeca: 'Şi în orice cetate veţi intra... vindecaţi pe bolnavii teologia Logosului a lui Philo Alexandrinul, alături de alte cu-
din ea şi spuneţi-le: s-a apropiat de voi Împărăţia lui Dum- rente ale iudaismului târziu, a oferit primilor creştini. şi mai
nezeu' (Le. 10,8 sq.). ales Sf. Evanghelist Ioan, o terminologie nouă şi clară pentru
Profeţiile erau în mod dramatic pecetluite printr-un 'act- a exprima inefabila taină a Cu vântului devenit trup. Noul
semn' prin care se asocia un obiect material cu pronunţarea Testament este martorul procesului de reflecţie, întemeiat pe
judecăţii divine (v. [er. 19, 28; [ez. 4, 5). În acest caz, obiec- autorevelarea lui Hristos şi aprofundat prin lucrarea de inter-
tul participa la profeţie, dănd posibilitatea celor cărora le era pretare inspirată de Duhul, care uneşte învăţătura lui Iisus şi
adresată să vizualizeze consecinţele refuzului lor de a se căi . hristologia Bisericii într-o singură 'Evanghelie a lui Dumnezeu'
Actele-semne ale lui Iisus Hristos şi ale apostolilor (Lc. 10; (Rom. 1,1; 15, 16; I Tes. 2,2; 8,9; I pt. 4,17). Pornind de la
Fapte 3 etc.) împlinesc, de fapt opera de mântuire în mod cuvintele lui Iisus (ipsissima verba/ vox JesuL transmise prin
proleptic (adiCă 'simbolic', şi nu numai prin anticipare) prin tradiţie orală, apostolii au dezvoltat rapid un mesaj lapidar
actualizarea promisi unii kerygmei în viata insului îmbolnăvit
sau posedat. Această vindecare - realizată prin puterea cu- 1. S. BuJgakov, Biserica Ortodoxă, New York. 1935. p. 9.
12 PIlTEREA ClNÂNTULUI INTRODUCERE 13

despre Iisus Hristos, formulând în moduri diverse dar ase- jul din I rt. 1,22-23 ne face să înţelegem că, în perioada apos-
mânătoare semnificaţia răscumpărătoare nu numai a cuvin- tolicâ, puterea mântuitoare a cuvântului - ca şi cea a Tainelor
telor Sale, ci şi a acţiunilor Sale: ultimele acte-semne ale răs­ - era consideratâ a fi contingentâ cu credinta şi căinta: ' Cură­
tigniriL ale Învierii şi ale proslăvirii Sale. Această propovădui­ ţindu-vă sutJetele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică
re a kerygmei sau a mesajului măntuitor bazat pe activitatea iubire de fraţi. .. fiind născuţi a doua oară nu din sămânţă stri-
mântuitoare a lui Hristos a dus în final la identificarea ioanei- căcioasă, ci din nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu
că a lui Iisus cu CuvăntuL Logosul lui Dumnezeu. cel viu şi care rămâne în veac'. AstfeL credincioşii se alipesc
Cuvântul lui Iisus. Puterea cuvântului Său, după cum am lui Hristos printr-o continuă reînnoire a făgăduinţei date la
văzut devine pur şi simplu vizibilă prin minunile vindecărilor. Botez. Datoritâ rolului indispensabil al credinţei şi căinţei în
Duhurile rele sunt alungate prin cuvântul Său (Mt. 8,16; Le. lucrarea mântuiriL taina nu poate fi concepută decăt ex ope-
4,36), cuvânt care poate vindeca şi de la distanţă, dacă e re operantis, exprimată în terminologia ortodoxă ca 'sinergie'
primit cu credinţă (Mt. 8,8). Prin cuvântul Său 'chiar vântul şi sau cooperare între om şi Dumnezeu.
marea Îi devin ascultătoare' (Mc. 4,41); minunile asupra na- Iisus-Cuvântul. Doctrina despre Logos din a patra Sfăntâ
turii dovedesc că EI are autoritate asupra creaţiei înseşi: cu- Evanghelie reprezintâ punctul culminant al hristologiei Noului
vintele Sale sunt adresate mai ales oamenilor, constituind cri- Testament. Aici puterea Cuvântului dumnezeiesc este reve-
terii pentru mântuire sau judecare (Mc. 8 ,38; Ioan 12-48; cL Iată în întreaga Sa plinătate: EI este Creatorul şi Răscum­
Evr. 4,12 sg.L şi ele afirmă autoritatea Sa ultimă de a ierta părătorul, Judecătorul eshatologic şi Mielul jertfit Arhiereul şi
păcatele, o putere pe care doar Dumnezeu o poate exercita
Slujitorul robilor. În mod paradoxal - sau mai degrabă, pentru
(Mc. 2,7).
a folosi limbajul Părinţilor, în mod 'antinomic' - puterea Sa se
Cuvântul despre Iisus. În întreg Noul Testament se întâl-
revelează prin smerirea de Sine, suferinţă şi moarte, aşa cum
neşte expresia 'Cuvântul adevărului' ca sinonim pentru Evan-
şi cei care îşi asumă slujirea Sa de împăciuitori vor fi chemati
ghelie sau pentru o propovăduire kerigmatică (Efes. L 13;
să-şi manifeste tăria prin slăbiciune (II Cor. 12, 10). Aceastâ
Col. 1-15; II Tim. 2,15; lac. 1-18; cL I pt. 2,25). 'Adevărul'
antinomie ne revelează adevărata natură a Cuvântului: Cu-
(aJetheia) desemnează atât mesajul RevelaţieL cât şi reali-
tatea dumnezeiască revelată. Hristos însuşi este Adevărul vântullui Dumnezeu este o Persoană, un ipostas dumnezeiesc
(Ioan 14,6; ef. 8,31 sq.) prin faptul că îl enunţă şi îl întru- al Sfintei TreimL care este întru pat în persoana lui Iisus din
pează. 'Cuvântul adevărului ' este un cuvânt creator care dă Nazaret. Cuvântul Se face trup; doar aici se găseşte puterea
naştere 'fiilor lui Dumnezeu' (cf. Ioan LI2 sq.; I Ioan 5,IL Sa de a-Şi asuma viaţa omenească şi de a o ridica la o
introducăndu-i în noua viaţă a ÎmpărăţieL implicit sau expli- veşnică şi slăvitâ ordine a existenţei.

cit prin Taina Botezului (Ioan 3,3-5; I Ioan 5 ,6-8; Tit 3,5; 1 Pt. în valorosul său studiu despre 'Taina Cuvântului ' 2, Paul
L3; 3 , 21 sq. etc.). Evdokimov afirmă că 'o taină este esentialmente mistică sau
AstfeL Sf. Apostol Pavel poate declara că 'Evanghelia... duhovnicească şL totuşL ea este actul cel mai concret căci
cuvăntui liturgic este umplut mai mult decăt oricare altul de
este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea tuturor celor care
cred' (Rom. 1,16), tocmai deoarece ' cuvântul lui Dumnezeu
lucrează (energeitai) în voL cei ce credeţi' (1 Tes. 2 , 13). Pasa- 2 . "Le Mystere de la Parole" in: Le Buisson Ardent. Paris, 198 1. p. 63 .
14 PlJfEREA CW ÂNTULUI INTRODUCERE
15

prezenta transcendentului' . Această vedere interioară , înte- nea, a binecuvântat3 şi , frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis
meiată pe experienţa eclezială ne permite să afirmăm că 'pu- ochii lor şi L-au cunoscut' (24, 30-31). După cum o arată
terea Tainei' este derivată din 'puterea Cuvântului', pe care o paralelele care descriu instituirea Cinei celei de Taină (Lc.
cuprinde şi o celebrează . 22, 19; ef. Mc. 14, 22 sq.; Mt. 26,26 sq.; I Cor. I L 23 sq.J,
În experienţa ortodoxă autentică, Cuvântul îşi găseşte cina de la Emaus, la care au participat tfristos cel înviat şi
expresia cea mai deplină în contextul sacramental. Fie că ucenicii Săi, este chipul săvârşirii Sfintei Euharistii în Biserica
este prezentat prin citirea din Sfintele Evanghelii sau prin pre- primară.
dică, fie că este cântat în forma antifoanelor (psalmi) sau a Ceea ce vom numi în continuare 'Liturghia Cuvântului',
imnelor dogmatice (tropare la sărbători, Unule Născut sau propovăduirea bazată pe temeiul revelaţiei scripturistice, are
Crezul), Cuvântul lui Dumnezeu este mai întâi comunicat. loc pe drumul de la Ierusalim pănă în acel sat. În ritualurile
exprimat şi primit prin actul eclezial al slujirii şi, în particular, vechi bizantine, păstrate şi perpetuate până azi în Bisericile
prin săvărşirea Tainei Sfintei Euharistii. ortodoxe, acest act de revelare şi propovăduire este precedat
După cum indică arătarea la Emaus a lui tfristos cel în- de VohoduJ Mic. În primele secole, episcopul intra în bisericâ
viat. prima generaţie de creştini situa propovăduirea Cuvăn­ tocmai în acel moment. Astăzi episcopul stă în naos, în cen-
tului într-un cadru eclezial şi liturgic. Domnul nostru cel înviat trul bisericii, şi, în timpul Vohodului Mic, el intră în altar ime-
Se apropie de doi dintre ucenicii Lui şi Se interesează de diat după preotul care poartă Sfânta Evanghelie, Cuvăntul
subiectul lor de discuţie. Ca şi în alte momente ale arătării înâlţat. Până în acel moment Sfânta Evanghelie se afla pe
Sale, 'ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoascâ' (Lc. 24, 16; cf. masa altarului: Cuvântul lui Dumnezeu rămâne nevăzut, cu
Ioan 20, [4; 21,4). Răspunzăndu-[ la întrebare, Cleopa face toate câ EI este mereu prezent, ca în perioada Vechiului
un rezumat al evenimentelor referitoare [a condamnarea, Legămănt. În timpul cântării Fericirilor slujitorul venerează
pătimirea şi moartea lui Iisus şi menţionează mormântul gol. Sfânta Evanghelie, pe care o înmănează diaconului pentru a
Relatarea sa reprezintă întru totul o parte a celei mai timpurii începe procesiunea care va porni de la altar până la locul
kerygme, configurate ulterior de Sf. Evanghelist Luca pentru unde stă episcopul şi înapoi în altar, unde va fi din nou 'în-
a oferi un cadru dramatic potrivit pentru replica lui Iisus: 'Nu tronizată' . Ea va fi adusă din nou a doua şi ultima oară pen-
trebuia, oare, ca tfristos să pătimeascâ acestea şi să intre în tru a fi citită, interpretată şi, astfel, 'reactualizată' în mijlocul
slava Sa?' . Apoi, reamintind evenimentele tipologice ale Ve- oamenilor, la încheierea Liturghiei catehumenilor (Liturghia
chiului Testament pe care El însuşi l e-a împlinit prin viaţa Sa Cuvântului).
şi prin slujirea Sa jertfelnicâ, Iisus 'le-a tâlcuit lor din toate
Scripturile cele despre EI' (Le. 24,26 sq.). 3. Potrivit ob~ ce iului iudalc, Iisus b l ne cuvâ ntează pe Dumnezeu printr-un
a~t de ~ulţumire. In timp ce în practica bise ricească ulterioară se va pronunta o
Cu toate că 'inimile ardeau înlăuntrul lor' auzind vorbele bmecuvantare asupra palnii (dând n aştere in diversele traditii la notlunea de
lui tfristos (Lc. 24,32) , ochii le rămăseseră acoperiţi. Doar la ·prefacere", "transs ubstantiere", ·cons ub stanţl ere" sau la recentul concept de
masa la care EI a fost atât oaspete, cât şi gazdă, ei au re- :transsignifi ~~lfe·.). un ~e~e nea act ritual iş i dobândeşte sensul numai după
mă It;area Mantulto ruJUI . cand , prin binecuvantaTe, rosti tă ca e pi c l eză, Duhul
cunoscut, în sfârşit. în acel străin p e Stăpânul lor răstignit şi tran sform ă substantele mate riale a le pâlnil si vinului in Trupul Si Sângele Dom-
înviat. 'Şi. când a stat împreun ă cu ei la masă, luând EI pă i - nului nostru Iisus Hristos cel preasl ăvi t.
PlJfEREA CUVÂNTULUI INTRODUCERE 17
16

Oricât de ziditoare ar fi citirea din Evanghelie, oricât de lui Dumnezeu' şi la incapacitatea de a 'deosebi Trupul' Dom-
elocventă ar fi predica, revelarea Cuvântului dumnezeiesc ar nului nostru Iisus Hristos, lucruri condamnate de Sf. Apostol
rămâne incompletă fără săvărşirea Tainei euharistice. Ca şi în Pavel în I Corinteni I 1. Trupul Bisericii, oricum, se constituie
experienta ucenicilor la Emaus, comunitatea adunată în nu- pe şi este încontinuu hrânit de Trupul lui Hristos. fără
mele lui Hristos doar 'percepe' întreaga revelatie, ea doar îşi această hrană, Cuvântul în sine îşi pierde sensul, pentru câ
deschide ochii câtre o întelegere şi acceptare adevărată a ico- nu mai este actualizat în experienta comunitătii ecleziale. Ast-
nomiei divine printr-o comuniune personală şi internă întru fel, Biblia ajunge să nu mai aibă în viata fiecărui credincios o
darurile dumnezeieşti ale Trupului şi Sângelui lui Hristos. semnificatie aparte, sau să trezească un interes mai mare de-
Liturghia Cuvăntului se împlineşte, astfel, în şi prin Liturghia cât oricare alt vechi document istoric. Deşi Cuvăntul îşi gă­
euharistică, Taină a tainelor, care transformă Cuvântul din- seşte expresia în părţile dogmatice şi scripturistice ale Litur-
tr-un mesaj despre Iisus într-o participare reală la viata Sa ghiei, El nu poate deveni ' Cuvănt al vietii' decăt în măsura în
dumnezeiascâ. care duce de la căinţă la participare, de la convertire la comu-
În ciuda necesitătii unei astfel de 'desăvârşiri euharistice' niune.
a Cuvântului, în practica actuală un număr mare de creştini În mod corespunzător, împărtăşirea cu Sfintele Taine
ortodocsi refuză încă împărtăşirea deasă, preferând o partici- poate împlini şi sustine existenta creştină numai în măsura în
pare pasivă la serviciul liturgic. Pentru urlii dintre ei, aceasta care Taina actualizează într-adevăr Cuvăntul dumnezeiesc în
este rezultatul unei simple neglijente sau indiferente. Pentru comunitatea adunată în numele Lui şi în viata de zi cu zi a po-
alUi, însă, refuzul împărtăşirii şi cu alte ocazii decăt la săr­ porului lui Dumnezeu. În cadrul slujbelor Bisericii. Cuvântul
bători, precum Paştele, sau de ziua lor onomastică, se dato- îşi asumă o valoare sacramentală: ritualul tainic este cadrul
rează sentimentului sincer de nevrednicie. Ne-am obişnuit să în care Cuvântul se exprimă în mod ul cel mai elocvent şi cel
ne apropiem de această Taină cu atâta smerenie şi atăt res- mai puternic. Acest lucru este adevărat numai pentru că, în
pect, încât nu ne putem simU niciodată pe deplin ' vrednici' Sfânta Taină, Cuvântul Însuşi este prezent ca ' Dăruitor şi
de Domnul nostru şi de darurile pe care El ni le dă. Dar toc- Dăruit', El este şi Săvărşitorul tainei euharistice, şi Jertfa
mai datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă insistă asupra euharistică.

necesităUi mărturisirii regulate şi asupra primirii harului sfin- În cele din urmă, propovăduirea şi slujirea Cuvântului tre-
titor al iertării 4 . Împărtăşirea deasă, fără o pregătire cores- buie să fie cuprinse de tăcere. Această intuitie specific orto-
doxă izvorăşte din mărturiile apostolice şi este exprimată de-
punzătoare, poate duce într-adevăr la 'dispretuirea Bisericii
plin in isihasm, pelerinajul interior trasat de traditia spirituală
4. "l"tărturisirea regulată" nu ar trebul să ducă la o altă conceptie greşită a filocaliei. Acest pelerinaj este, în mare parte, neînteles şi
despre Taine, care constă În a face din Mărturisire o obligatie ce trebuie impli- putin apreciat chiar de creştinii ortodoCSi. În inima acestui
nltă automat înainte de fiecare Împărtăşanie. Cu toate că există o legătură
strânsă intre cele două sacramente, care indiscutabil trebuie să fie respectată,
mărturisirea nu ar trebui. cum se întâmplă de obicei. să fie redusă la a fi un sim" nu trebuie asociată sistematic cu Euharistia (şi prin aceasta subordonată ei) şi
plu ·paşaport" care iti dă acces liber la Sfânta Euharistle. M.ărt;urisirea este actul nici nu trebule înlocuită cu o -mărturisire generală', practi cată ca un exped ient
sacramental de călntă prin care ne deschidem pentru a primi harul Iertător din ce poate permite deasa împ ă rtăşire . in ceea ce priveşte problema 'vredniciei':
partea lui Dumnezeu. ca atare, ea trebuie păstrată in Biserică ca Taină cu drep- tocmai in fata Potirului noi mărturisim că suntem ' cel d intăi p ăc ăto s' şi ne rugăm
tul său, fiind un 'sinergism' aJ convertirii noastre şi al iertărII lui Dumnezeu. Ea ca impărtăşania să ne fie spre ' vindecarea sufletului şi a trupului'.

2 • rtrrEREA CUV ArrrULUI


18 PlITEREA CUV ÂNTULUI INTRODUCERE 19

"drum care d u ce la tăcere" se află smerirea de sine, cunos- sursă şi susţinător a tot ceea ce le dă caracteristica de "per-
cută sub nume le de "ascultare kenotică" . În existenţa creştină soană" adevărată celor creaţi după chip ul Său dumnezeiesc.
ea se reflectă în atitudinea Sf. Ioan Bo tezătorul În faţa Lo- Acolo, în liniştea sanctuarului interior, Cuvântul dezvăluie taina
gosului Întrupat: "EI trebuie să crească, iar eu trebuie să scad" voinţei divine, creând o adân că şi autenti că "comunicare",
(Ioan 3,30). Această atitudine de smerită recunoaştere de koinonia sau comuniunea dintre viaţa divină şi cea umană.
sine este de fapt o reflectare a "kenozei" hristice, - EI renunţă Dumnezeu vorbeşte tăcerii din tăcere. Ca ultimă expresie
la Sine În ascultarea deplină pe care Şi-o asumă voluntar ca şi realizare a tainei dumnezeieşti a harului Său mântuitor,
Miel sacrificial al lui Dumnezeu. tăcerea este, dupâ Sf. Isaac Sirul, "taina lumii ce va să vină " .
Cuvântul lui Dumnezeu însuşi, Mielul pascal jertfit înainte Din acest proces, prin care propovăduirea din a cest veac se
de întemeierea lumii (Apoc. 13,8), este adevărata şi ultima absoarbe În tăcerea divină a veacului ce va să vină, Cuvântul
Taină a m ântuirii noastre. Ca atare, EI oferâ cea m ai eloc- Scripturii şi al slujirii liturgice îşi trage puterea de a fi sursa
ventă expresie a puterii, autorităţii şi iubirii Sale În c h eindu-Şi unei cunoaşteri autentice şi a vieţii veş nice.
slujirea pământească În tăcere: tăcere în faţa acuzatorilor,
tăcere În faţa lui Pilat şi în faţa Crucii.
Dumnezeu Se revelează pe Sine vorbind din tăcere. Dar
pentru ca tăcerea Însăşi să devină m atri cea revelaţiei, trebuie
să-şi asume propria realitate obiectivă. Departe de a fi o
simplă Iipsâ a zgomotului, o Întrerupere mom entană a unor
sunete Înconjurătoare, tăcerea este o atitudine sau o stare
atât a minţii, cât şi a inimii. Ca şi În cazul singurătăţii, scopul
ei este esenţialmente spiritual: ea creează un spaţiu sacru În
cadrul vieţii p ersoanei, dându-i posibilitatea omului să simtă
o prezenţă invizibilă şi să audă o vorbă inaudibilă. În acelaşi
timp, tăcerea permite persoan ei să articuleze gânduri, trăiri şi
aspiraţii cărora vorbirea omen ească obişnuitâ nu le poate da
formă sau expresie.
Dacă lumea e suspendată În dimensiunile Îngemânate ale
timpului şi spaţi ului , exist enta transcendentă - care s-a numit
tradiţional "viaţa m istică" - se dezvăluie În alte dimensiuni, ale
tăcerii şi si n gu rătăţi i. Cum timpul ş i spaţiul sunt expresii com-
plementare ale unei unice şi u nificate realităţi materiale, tă­
cerea şi singurătatea determină o altă cal itate, imaterială:
"spaţiul sacru al inimii", pe care Sf. Apostol Pavel îl identifica
drept templu al Duhului Sfânt. Aici, În adân curil e ascunse ale
ex i stenţei personale, Cuvântul Se revelează ca Persoană, ca
PARTEA ÎNTÂI

INTERPRETAREA CUVÂNTULUI
CAPITOLUL I

Problema hermeneutică

În ciuda acordării unei atentii sporite studiului biblic în


seminariile noastre, astăzC exegeza critică a Bibliei rămâne o
întreprindere putin înteleasâ şi mai putin apreciatâ de majori-
tatea creştinilor ortodocşi. Sfânta Evanghelie, considerâ ei,
trebuie ascultată şi venerată în biserică, fiind Cuvântul dum-
nezeiesc "plin de har şi adevăr" . Cum, se întreabă eC să ne
asumăm dreptul de a "critica" descoperirea de Sine a lui
Dumnezeu?
Acest mod de a pune întrebarea nu dovedeşte că orto-
docşii împărtăşesc cu fundamentaliştii aceleaşi notiuni de li-
teralism şi inerant:ă. Chiar şi cei mai putin sofisticatC din punct
de vedere teologic, apreciază caracterul divin o-uman al Scrip-
turii; ei sunt pe deplin conştienti că Dumnezeu Îşi dezvăluie
Persoana şi vointa prin experienta omenească interpretată de
un limbaj omenesc. Această problemă indică, însă, că majori-
tatea ortOdocşilor consideră cercetarea istorico-critică asupra
originilor, autorului, scopului şi semnificaţiei scrierilor bibli-
ce ca fiind oarecum suspectă, ba chiar o stric are blasfemia-
toare a canon ului biblic, care poate conduce doar la distor-
sionarea mesajului inspirat al Scripturii. În timp ce sângele
martirilor poate fi sământa Bisericii, după cum afirma Ter-
tulian, osteneala exegetului poate fi doar sămânţa ereziei...
Această atitudine, destul de răspăndită, se datorează unei
cunoaşteri inadecvate sau unei înţelegeri eronate a metode-
lor şi rezultatelor exegezeC aşa cum e practicată de cercetă­
torii altor confesiuni creştine. Chiar şi În "diaspora", creştinii
ortodocşi au tins multă vreme să respingă limbajul tehnic al
exegezei ("metoda istorico-critică" , "analiza formală şi redac-
24 PlITEREA CUVÂNTULUI
PROBLEMA HERMENElITICA 25
ţională " etc.), ca şi cănd termenii in sine ar trăda motive inac- deplină necesităţii unei abordări riguros ştiinţifice în studiul
ceptabile din partea exegetului "de a demola" viziunile tradi- biblic, fără a trăda convingerile ortodoxe privitoare la inspi-
ţionale asupra autorilor apostolicL unitatea compoziţională şi raţie şi la relaţia dintre Sfănta Scriptură şi Sfănta Tradiţie.
învăţătura doctrinală. Este adevărat că mulţi exegeţi au pus
sub semnul întrebării aceste puncte de vedere. Însă numai în
cazuri rare, polemica personală a invadat cercetarea lor în 1
domeniul studiului biblic, în general, şi al învăţăturii ortodoxe Scopul exegezei constă în a înţelege şi interpreta semni-
scripturistice, în particular. ficaţia documentelor scrise, în cazul nostru a BiblieL aplicănd
Studii recente ale unor exegeţi ortodocşi 1 au confirmat, textului elemente de cunoaştere din ştiinţele istorice, filologi-
de fapt, cele spuse de mult de fraţii noştri protestanţi şi ca- ce, arheologice şi filosofice. Exegeza în sine este o disciplină
tolici, anume, că metoda exegeti că ca atare este neutră. Ea ştiinţifică în măsura în care foloseşte metodologia istorico-
este un instrument, un mijloc de cercetare care, ca orice in- critică pentru a răspunde la întrebări privitoare la originea
strument contondent, poate fi folosit cu rea sau bună inten- textului (cine, cănd şi unde l-a scris), la scopul său (de ce a
ţie. Odată cu creşterea şi adâncirea relaţiilor ecumenice, atât fost scris), la adresanţii săi (cui i-a fost adresat textul şi în ce
laiciL cât şi teologii ortodocşi descoperă treptat că studiul circumstanţe a fost scris) şi la funcţia sa în viaţa comunităţii
ştiinţific al textelor biblice este nu num<l.i folositor, ci şi nece- (aşa-numitul "Sitz im Leben "), la "forma" lui, sau genul literar.
sar pentru înţelegerea mesajului adevărat al Cuvântului scris La nivelul "criticii de bază ", cercetarea exegetică încearcă să
al lui Dumnezeu şi pentru răspândirea acestui mesaj printr-un stabilească textul originar al unui document biblic, aşa cum
limbaj care se adresează clar şi convingător contemporanilor a fost el elaborat de un autor sau de o "şcoală" de autori, şi
care trăiesc într-o lume a scepticismului instinctiv şi a con- să pună bazele unei "critici superioare" care să determine
fuziei spirituale. semnificaţia sau mesaj ul unei pericope date în contextul ei
originar. Dezvoltată cu precădere de teologii protestanţi ger-
manL la începutul secolului al XIX-lea, metodologia istorica-
• critică este acceptată azi de toţi exegeţiL indiferent de confe-
siunea lor, ca un mijloc indispensabil pentru critica textuală
După cum indică titlul capitolului, următoarele conside-
şi ca o disciplină ştiinţifică a "introducerii" în studiul biblic.
raţii sunt reflecţii generale asupra disciplinei ştiinţifice care îl
Specialiştii în teologia biblică nu sunt de acord asupra
călăuzeşte pe exeget, în timp ce el se mişcă de la o iniţială
valorii şi folosirii unei astfel de metodologii pentru deter-
"ascultare a textului" la interpretarea acelui text pentru lumea
minarea semnificaţiei unui pasaj dat. Problema implicată este
de azi: disciplina hermeneuticii biblice. Scopul nostru este de
dublă: de a determina sensul unei scrieri apostolice în con-
a propune un răspuns ortodox la ceea ce cercetătorii biblici
textul ei istoric originar şi de a sesiza semnificaţia ei actuală
numesc "problema hermeneutică", un răspuns care dă atenţi e
în viaţa internă a Bisericii şi pentru misiunea creştină în lume.
Strict vorbind, primul aspect, privitor la mesajul originar co-
1. V. mai ales V. Kesich, The Oospe! lmage of Christ: The Church and municat de autorul biblic, este o problemă ştiinţifiCă. În cău­
Mode m Critidsm, CTestwood, N.Y., SVS Press, ] 972.
tarea unei soluţiL exegeţii se împart numai în funcţie de a1e-
26 PLJrEREA CUVÂNTULUI PROBLEMA tlERMENELJrICĂ 27

gerea diferitelor metode critice folosite pentru a studia textut interpretare a semnificaţiei sale universal-doctrinale? Dacă
de exemplu: critica literară şi formală, critica redacţională Dumnezeu S-a revelat într-o limbă biblică, într-o limbă condi-
sau structurală. Majoritatea exegetilor folosesc astăzi o com- ţionată de timpul şi mediul Său, cum putem noi interpreta
binaţie a acestor mijloace, iar diferenţele se observă după acel limbaj astfet încăt el să ne spună ceva astăzi. în con-
accentul pe care îl pun pe una sau alta dintre aceste metode. textul nostru istoric şi cultural? Acestea sunt întrebările care
Neînţelegeri mai serioase se ivesc atunci cănd exegetul se află în centrul a ceea ce teologii biblici numesc 'problema
încearcă să interpreteze conţinutul doctrinar al unui pasaj hermeneutică' .
biblic şi să dezvăluie semnificaţia sa pentru viaţa şi credinţa Termenul ' hermeneutică ' provine din grecescul henne-
creştină. Sfânta Scriptură este unică prin faptul că ea conţine neia, care înseamnă ·traducere· sau ·interpretare/explicare·.
un mesaj universal de sorginte divină. inţeles prin credinţă ca Hermeneutica există ca disciplină ştiinţifică independentă în
fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor, şi nu, sim- teologia protestantă încă de la începutul acestui secol. Prin-
plu, cuvintele omului despre Dumnezeu, Scriptura se adre- cipiile sale de bază, preluate din filosofia aristotelică, au fost
sează fiecărei epoci, indiferent de caracteristicile istorice şi dezvoltate în felurite moduri de specialişti ca G. Heinrici. W.
culturale ale ei. Bineînţeles, scrierile biblice individuale se Dilthey şi M. Heidegger.
adresau unor anumite comunităţi, în anumite momente din Influentat mai ales de ultimii doi. Rudolf Bultmann şi ele-
trecut. Ele, fiind 'Cuvăntul lui Dumnezeu', sunt atemporale. vii săi au transformat hermeneutica într-un program al inter-
Ele vorbesc omului secolului XX la fel de direct şi cu autori- pretării biblice care căuta răspunsuri la întrebări despre origi-
tate la fel de mare ca în primele veacuri creştine. Dar, deoa- nea şi sensul existenţei omeneşti. Nu trebuie ignorat faptul că
rece acest mesaj este învăluit într-un limbaj şi în forme de procedeele exegetice, aplicate de autorii Noului Testament.
gândire care sunt condiţionate din punct de vedere istoric şi presupuneau existenţa anumitor principii hermeneutice fun-
cultural, mesajul scrierilor biblice este arareori transparent. damentale. Modul de prezentare a 'promisiunii şi împlinirii ei'
Prin urmare, el trebuie interpretat de fiecare generaţie diferit: în Evanghelia după Sf. Apostol Matei este un caz foarle cu-
trebuie tradus într-o limbă modernă şi explicat în termeni noscut în acest sens.
accesibili spiritului modern. Numai printr-un asemenea pro- in genere, putem spune că hermeneutica stabileşte regu-
cedeu Cuvăntul lui Dumnezeu din trecut poate deveni Cu- lile de interpretare a Scripturii. Scopul său principal este apli-
văntul lui Dumnezeu din prezent. La un anumit nivet această carea rezultatelor cercetării exegetice la situaţiile concrete
reinterpretare trebuie făcută de predicator sau de profesor. din Biserica şi lumea de astăzi. Această funcţie a sa, esenţial­
Dar, în primul rănd, este problema exegetului. singurul califi- mente teologică, poate fi exprimată, printr-o formulare mai
cat să întreprindă munca stăruitoare 'de a reinterpreta' textul des întâlnită, astfel: hermeneutica încearcă 'să facă Biblia re-
pentru ca să ne dezvăluie semnificaţia lui originară şi să-i levantâ pentru omul modern' , formulare care identifică 'omul
determine importanta pentru doctrina creştină. modern' cu cetăţeanul mediu cultivat din societăţile tehno-
Totuşi. în acest proces rezidă o dificultate. Ce criteriu logice apusene.
poate folosi exegetul pentru a face Cuvântul scripturistic al Pentru a-şi înfăptui sarcina sa de bază, hermeneutica ar
trecutului să devină Cuvăntul viu al prezentului? Cum poate trebui să înceapă prin identificarea ' omului modern' aşa cum
trece el de la o evaluare istorico-critică a unui text biblic la o este el. pentru a i se adresa într-un mod care să corespundă
PlJfEREA CWÂNTULUI
PROBLEMA I1ERMENElJfICA 29
28

moştenirii sale culturale şi spirituale. Se obişnuieşte să se Profund sensibilizati l a această criză şi la consecinţele ei
afirme că în secolul XX s-a acumulat un extraordinar progres asupra contemporanilor lor, t eologii protestanţi, ca Bultmann
şi cei din şcoala sa, au încercat să dezvolte o herm eneutică
al ştiintel or descriptive şi aplicati ve, care a ajuns până acolo,
biblică ce ar putea permite Scripturii să vorbeascâ într-o
încât filosofia să foloseascâ tehnologia ca principal izvor de
limb ă accesibilă şi acceptabilă pentru b ărbaţii şi femeile zile-
inspiratie şi de preocupare. Rezultatul a constat în transfor-
lor noastre. Renumitul program al 'demitologizărti ' urmărea
marea sau, mai bine spus, în deformarea omului secolului XX
să interpreteze elemente din tradiţia biblică, pe care Bult-
într-o fiinţă trunchiată, a cărei conceptie despre lume se înte-
mann le considera a fi simbolice sau mitologice, cum ar fi mi-
meiază în principal pe perceptia senzorială şi ale cărei pre-
nunile asupra naturii, vindecările sau Învierea cu trupul a Mân-
ocupări majore sunt mijloacele de productie. Viziunea sa
tuitorului . Problema ridicată de acest program este esential-
personală şi cea colectivă nu mai îmbrăţişează fenomenele mente una hermeneutică: ce criterii am putea folosi pentru a
transcendente sau valorile ultime. Deoarece minunile, de exem- distinge un fapt istoric (un anumit eveniment) de o imagine
plu, nu pot fi explicate rational sau nu pot fi produse prin mitică (o interpretare a evenimentului într-un limbaj figurat şi
voinţă, se consideră că ele nu pot exista sau nu există ca neştiinţific)? După cum a recunoscut Bultmann însuşi, pre-
atare. Moartea nu mai este p ercepută ca moment 'pascal', 'de misele exegetului determină inevitabil rezultatele cercetării
trecere' într-o plinătate a vieţii de dincolo de existenţa pă­ sale2. În încercarea sa 'de a face Biblia relevantă pentru con-
măntească. Dimpotrivă, moartea ameninţă ca o limitare arbi- temporani' exegeza porneşte în mod necesar de la limitele unei
trară, impusă, asupra celor neatenti şi nedoritori, de forte ca- discipline ştiinţifice riguroase; ea părăseşte domeniul inves-
pricioase care se află dincolo de controlul omenesc. ' Omul tigaţiei istorice obiective, intrând în spatiul speculatiei teologice.
tehnologic" este o fiinţă oprită din creştere, o caricatură a Întrebarea este dacă un astfel de pas este legitim sau nu.
adevăratului Adam, lipsită de sensurile ultime ale vieţii şi de Care este de fapt relatia potrivită între exegeză şi teolo-
un destin transcendent. Pentru acest om, Dumnezeu, aproa- gie? Ar trebui aceste două domenii separate radical, cum s-a
pele şi lumea dinjurul său sunt pretuiti mai ales pentru valoa- făcut până nu de mult în traditia romano-catolică şi cum se
rea lor utiiitară. Sloganul-'amortizor" ' rugăciun ea este efici- mai practică în protestantism, unde se pune un accent deo-
entă· este adesea cea mai nobilă expresie a credinţei lui reli- sebit pe o teologie sistematică şi una filosoficâ, adeseori non-
gioase. Căutarea intensă a confortului şi plăcerii il determină biblice? Astfel, se ridicâ o problemă cu implicatii şi mai adânci:
pe acest om să evite formele cele mai simple de ascetism, poate vorbi Biblia vietii şi credintei omului secolului XX? Şi,
făcându-1 insensibil la prezenţa şi chemările Dumnezeului
dacă poate, care sunt premisele hermeneuticii care să per-
dragostei şi al dreptei judecăţi. Surprimându-şi naturalul simţ mită interpretului să elucideze prezentul prin trecut? Cum
putem să rupem aşa-numitul 'cerc hermeneutic', care rezultă
de înfiorare în faţa a ceea ce numim ' mysterium tremendum ',
el se privează de darul sfânt şi pretios al minunii. Cu toate
că ştiinţa sa este adesea redusă la un 'scientism', ea repre- 2. R. Bultmann. -Isl voraussetzungslose Exegese moglich?", in: Theolo-
gische Zeit5chrift XlII (1957), pp. 409-4 17; (ET: Existence and Falth. "ls Exegesis
zintă unica sa sursă de valori şi consolare, de care se leagă Withoul Presuppositions Possible?". N.Y.. 1960. pp . 289-296); "The Problem of
cu patimă. Pe scurt, el este victima b enevolă a unei profunde Hermen eutics· . în: Bssays PhllosophicaJ and T heologfcal (,: Glauben und
crize spirituale. Verstehen. Gesammelte Aufsâlze Il), S.C.M .. London. 1955. pp. 234-261.
30 PlJfEREA CUVÂNTULUI PROBLEMA HERMENElJflCA 31

din faptul că, În timp ce căutăm să Înţelegem un fenomen dat pentru credinţa şi măntuirea credinciosului care este iluminat
în relaţie cu contextul său istoric, contextul În sine poate fi În interior prin lucrarea Duhului Sfănt.
Înţeles corespunzător numai pe baza unei pătrunderi ante- Această conceptie asupra DuhuluL Care lucrează prin
rioare a fenomenului care îl determină? Singurul mod de a Scriptură pentru a trezi credinţa şi a aduce justificarea per-
rezolva o astfel de enigmă, şi de a răspunde la multitudinea sonală a credinciosului (sau "dreptatea" sa, dikaiosyneL are un
de Întrebări care se nasc din eL este de a identifica "puntea merit de netăgăduit. Pe de o parte, această concepţie a situat
hermeneutică" sau legătura prin care să se articuleze exis- Biblia şi mai ales Noul Testament in centrul vieţii şi credinţei
tenţa creştinilor de azi cu Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum se creştine; astfel protestanţii au reuşit să-i redea Scripturii va-
exprimă acest Cuvănt in Sfănta Scriptură. loarea ei " canonică' (adică normativă) pentru doctrina Bise-
Reprezentanţii celor trei confesiuni creştine majore, ai ricii. Pe de altă parte, s-a depăşit cel puţin parţial, separaţia
OrtodoxieL Protestantism ului şi Catolicismului, au sugerat dintre exegeză şi teologia dogmatică, separatie care mai sub-
răspunsuri foarte diferite la întrebarea: "Ce uneşte (şi face ast- zistă incă in Biserica Catolică pănă in zilele noastre. Din per-
fel " relevantă") mărturia apostolică cu viaţa actuală a Biseri- spectivă ortodoxă, Însă, protestanţii nu au mers prea departe
cii?". Fiecare răspuns pare să fie influenţat puternic de con- în elaborarea unei hermeneutici cu adevărat "spirituale". Izo-
cepţia specifică asupra rolului Sfăntului Duh În comunitatea Iănd pnevmatologia de ecleziologie, ei au pierdut din vedere
creştină. Riscănd să simplificăm nepermis de mult putem contextul adecvat În care trebuie interpretat şi propovăduit
spune că pnevmatologia protestantă este esenţialmente "ha- mesajul Sfintei Scripturi. Liturghia şi Tainele nu au mai fost
rismatică", in măsura in care insistă asupra iluminării spiri- văzute ca mijloace esenţiale pentru actualizarea şi insuşirea
tuale a persoanei prin citirea individuală a Bibliei 3. Acest accent Cuvăntului lui Dumnezeu. Această lucrare vitală urma să fie
individualist şi harismatic bazat pe relatările biblice ale acti- realizată doar prin intermediul predicii. Însăşi expresia "Cu-
vităţii profetice din Israel şi din Biserica primelor veacurL a văntul lui Dumnezeu" a fost restrănsă la Biblie şi la expunerea
constituit piatra din capul unghiului in teologia protestantă a mesajului ei. " Cuvăntul " a devenit astfel un fenomen pur ver-
secolelor XVI şi XVII. Reacţionănd Împotriva politicii Bisericii bal. Ca urmare, caracterul ipostatic aI Cuvăntului - realitatea
Romane, care nu dădea laicilor dreptul de a citi Sfănta Scrip- personală a Logosului divin - a fost întunecat de un accent
tură, reformatorii nu numai că au refuzat autoritatea magis- exagerat pus pe cuvinte: cuvintele scrise sau rostite din Scrip-
teriuluL ci au eliminat şi contextul sacramental şi eclezial pro- tură sau din predică.
priu răspăndirii şi interpretării mesajului biblic de-a lungul Această stare de fapt a provocat in cadrul protestantis-
perioadelor apostolică şi patristică. Insistănd, pe bună drep- mului o anumită criză, Încă nerezolvată, privitoare la locul
tate, asupra faptului că Duhul nu poate fi legat de nici o insti- exegezei în elaborarea doctrinei creştine. Lipsa unei soluţii
tutie omenească, reformatorii şi-au promulgat principiul soia clare a acestei probleme a tins să transforme "teologia sis-
Scriptura: doar Scriptura, Cuvăntul lui Dumnezeu inspirat tematică" protestantă intr-o speculatie filosofică indepen-
conţine plinătatea revelaţiei şi este suficientă, prin urmare, dentă de mărturia biblică. Un exemplu notabil este monu-
mentalul dar nesatisfăcătorul opus magnum al lui Paul Tillich.
3 . Vezi monografia lui Theo Preiss. Le temoignag e inte rle ur du Saint~Esprit,
Teologii protestanţi afirmă, fără rezerve, că Cuvăntul lui
DelachaU)( et Niestle. Ne uchâteL 1946 . Dumnezeu este continut in documentele scrise ale Bibliei.
32 PlJfEREA CUV ÂNTULUI PROBLEMA tlERMENElJflcA 33

TotuşC după cum ei înşişi au demonstrat-o cu măiestrie, aceste 'eveniment al Cuvântului', (W6rtereignis, G. Ebelingl, care creează
scrieri sunt marcate de istoria şi cultura timpurilor lor într-o aşa o întâlnire personală între om şi Dumnezeu. Prin predicarea
măsură, încât trebuie mereu reinterpretate într-un nou lim- Cuvântului, omul este chemat să se decidă pentru sau împo-
b<ţj , folosind noi forme de gândire pentru a vorbi într-un mod triva obiectului credinţei, pentru sau împotriva ascultării faţă
adecvat fiecărei noi generaţii 4 . Dar, deoarece hermeneutica de voinţa divină. Din această perspectivă, scopul hermeneu-
modernă protestantă acceptâ premisele unei concepţii secu- ticii este bine rezumat în titlul pe care Bultmann l-a dat cule-
larizate, ' demitologizate' despre lume, întrebarea rămâne: ce gerii sale de eseuri: Glauben und Verstehen ('Credinţă şi înţe­
semnificaţie pot avea scrierile biblice azi, având în vedere legere') sau, mai degrabă, ' credinţă prin înţelegere' , reversul
faptul câ ele au fost iniţial adresate unei lumi care percepea maximei lui Anselm 'credo ut intelligam ' - ' cred ca să înţeleg' .
sacrul drept centru al experienţei ei cotidiene şi accepta ca Aceasta înseamnă că Scriptura este folositoare mai întâi de
fapt istoric ceea ce noi astăzi descalificăm ca 'mit'?5 toate pentru a răspunde întrebărilor fundamentale ale exis-
Bultmann încearcâ să rezolve aceastâ dilemâ atribuind tenţei umane. 'Auzind Cuvântul ' omul dObândeşte cunoaş­
autorilor Noului Testament. şi mai ales celui de-aI patrulea terea de sine: el se ştie fiu al lui Dumnezeu, obiectul harului
evanghelist. o grijă fundamentală de a elimina elementele mi- şi al iubirii dumnezeieşti.
tologice din mărturia apostoli că. Încercarea sa nu a fost însă O asemenea hermeneutică ex istenţială este proble-
convingătoare. Mai apropiat de interpretarea Scripturii a fost matică din două motive. În primul rând, face din 'înţelege­
programul său, preluat şi adaptat în diverse chipuri de dis- rea' subiectivă o condiţie esenţială a credinţei. Riscul asu-
cipolii săi, numit 'hermeneutică existenţială' . Accentuând as- mat în cazul unei astfel de abordări este de a înlocui impe-
pectul dinamic al Cuvântului lui Dumnezeu, curente majore rativul apostolic prin îndemnul simplist al oracol ului din
ale teologiei protestante caracterizează mărturia biblică drept Delfi: ' Cunoaşte-te pe tine însuţi ' . Astfel. evenimentul isto-
ric pe care e întemeiată credinţa este din nou împins pe o
4. Această obsel'Vape corectă. în principiu, este dusă de exegeţii protestanti poziţie secundară. De peste un deceniu teologi protestanţi,
Într-o extremă care neagă posibilitatea existenţei unei theologia perennis: "teolo- cum ar fi W. Pannenberg şi E. Fuchs, s-au străduit să corec-
gia" trebuie recreată sui-generis in şi pentru fiecare nouă epocă (vezi, de ex.,
începutul introducerii lui O.Kaiser la exegeza Vechiului Testament în: Kaiser şi teze tendinţa de devalorizare a istoriei, prevalentă mai ales
KUromel. .Exegetical !1ethod, Seabury Press. N.Y., 1981 ). O astfel de viziune printre discipolii lui Bultmann. Credinţa creştină trebuie să
implică faptul că in Biserică nu există o Traditie vie sau formuJăJi doctrina1e ale
fie înrădăcinată în faptele concrete ale originilor ei istorice,
adevărului (revelaUei dumnezeieşti) şi că adevărul insuşi e schimbăto r şi relativ.
Această implicatie. o deducţie logică şi necesară din (neschimbătoarea?) doc- adică în viaţa şi misiunea lui Iisus ca Hristos şi Domn, Fiul
trină reformată soIa Scriptura, pune un obstacol enorm În calea unei unităţi teo- întru pat al lui Dumnezeu.
logice intre protestanţi şi ortodocşi. Pentru o critică su btilă a acestui punct de
Dacă eforturile lor nu au avut un succes deplin, aceasta
vedere. care propune crearea in cadrul creştinătăţii apusene a unei 'Ortodoxli
post-moderne', vezi Thomas C. Oden, Agenda for Theology, Harper and Row, se datorează unui principiu fundamental al hermeneuticii
N.Y" 1979. protestante care limitează a priori posibilitatea exegetului de
5. Folosind termenul ' mir În sensul incorect, popular. 'Mitu l', definit de spe-
cialişti În istoria religiilor. ca şi de exegeţii din şcoala lui Bultmann. semnifică o
a acoperi prăpastia temporală care separă vremea Mântui-
imagine lingvistică ce dă expresie unei realităţi transcendente inefabile. torului de generaţiile următoare ale Bisericii. Acest principiu

3 - PUTEREA CUV ÂNTUWI


PlITEREA CUVÂNTUWI PROBLEMA HERMENEUTICA 35

prevede că scopul principal al exegezei este acela de a dis- Il


cerne ceea ce este numit sensul "literal" al Scripturii, adică
La întrebarea ce este 'puntea hermeneutică " dintre măr­
sensul pe care chiar autorul biblic l-a înţeles şi a intenţionat
turia Scripturii şi viaţa actuală a BisericiL teologia protestantă
să-I transmită. Cu toate că sensul literal trebuie să fie punctul
răspunde: cuvântul şi expunerea sa6 . Acest principiu a fost
de plecare şi baza pentru orice interpretare corespunzătoare a
articulat mai ales în cercuri luterane, ca o respingere a pre-
unui text dat rolul său aproape exclusiv în exegeza protestantă tenţiei romano-catolice, după care puntea hermeneutică a
tinde să reducă nopunea de "Cuvânt al lui Dumnezeu' doar la fost asigurată de Biserică prin instituţia magisteriului. Nici
acest sens. Tot ceea ce poate şi trebuie să facă exegetul este să "cuvântul', nici 'Biserica', văzută ca instituţie, nu reprezintă
determine şi să explice sensul pe care autorul a intenponat să-I răspunsul adecvat la problema hermeneutică. Căci nici unul.
dea în cadrul său istorico-cultural. Aceasta înseamnă că revelaţia nici cealaltă nu au capacitatea de a actualiza, în şi de la sine,
în sine este limitată de înţelegerea autorulul biblic şi de abilitatea în prezent evenimentele mântuitoare ale trecutului. Cuvântul
sa de a comunica ceea ce a înţeles, prin cuvăntul scris. Din ne dă mărturie despre acele evenimente, iar Biserica este
această perspectivă, revelapa prin Cuvântul. în persoana lui Iisus locul lor de actualizare. Obiectul mărturiei biblice este actua-
Hristos, nu este nimic mai mult decăt revelaţie a Cuvântului în lizat doar de Dumnezeu Însuşi, Care lucrează în interiorul co-
forma unei 'tradiţii' (paradosis) scrise. munităţii euharistice prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt.
Această tendinţâ care rezultă din adeziunea dogmatică la Puntea hermeneutică dintre evenimentul biblic şi actualiza-
soIa Scriptura îl împinge inevitabil pe exeget într-un fel de rea lui în Biserică nu constă nici în cuvântul predicat şi nici în
instituţia eClezială, ci în Persoana Duhului Sfânt. Acest lucru
'impas hermeneutic". Acest lucru se întâmplă deoarece sem-
nificaţia strict literală a unui text biblic nu poate fi p ercepută
este adevărat chiar dacă prin 'Cuvânt' înţelegem nu doar
Scriptura şi propovăduirea ei. cL mai ales şi în primul rând,
într-un mod direct personal şi r elevant de către femeile şi
pe Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, deoarece Hristos cel
bărbaţii zilelor noastre. Redusă la sensul ei pur literal, Scrip-
înviat şi preamărit Îşi continuă lucrarea revelatoare şi mântui-
tura nu este diferită de alte scrieri religioase vechL care pre-
toare prin persoana Duhului (Ioan 14,26; 16, 13- 15).
tind că vorbesc omului despre Dumnezeu şi realitatea dum-
De la Conciliul Vatican Il teologii romano-catolici au făcut
nezeiască. Ea rămâne o colecţie interesantă de documente
paşi mari către redescoperirea "funcţiei hermeneutice" a Du-
istorice, care pot părea a fi chiar inspirate din perspectivă filo- hului Sfânt. Pr. Henri Cazelles, într-o interesantă evaluare a
sofică şi etică. Însă, ea nu este înţeleasă şi apreciată ca ve-
hicul al revelaţiei înseşi. al comunicării personale şi auto- 6. Vezi mal ales: G. Bbeling, 'Zeit und Wort". in: ZeU und Geschichte
revelatoare a lui Dumnezeu câtre om. Pentru a trece peste (Bultmann Festschrift), Tubingen. 1964, pp . .341-356, în care autorul vorbeşte
secolele ce despart lumea de azi de lumea profeţilor şi apos- de o 'putere tempora1ă a Cuvântuluj'. Vezi ş i ' Wort Gottes und Hermeneutik', in
Worf und G/aube, TUbingen. 1960. pp . .329-348. Ultimul articol a fost publicat
tolilor, trebuie să descoperim 'puntea hermeneuticâ", cheia prima oară in Zeitschrlft fur Theologle und Kirche 56 (] 959). pp. 224-251. şi a
interpretării care poate dezlega misterul Cuvântului dumne- apărut in traduce re engleză in Won:l and Faith (Philadelphia, f'ortress Press,
1968), pp. 305-332. Vezi Si EbeJing. ' Ole Bedeutung der krltis ch-historischen
zeiesc şi-L poate face inteligibil şi accesibil în orice moment Methode fUr dle protestantlsche Theologle und Kirche', Wort und G/aube, pp. 1-
şi în orice situaţie istorică. 49 (.ZThK 45 (1950) . pp. 1-46; IT, Word and Faith, pp. 17-61 ).
36 PUTEREA CWÂNTULUI PROBLEMA HERMENEUTICA 37

'noii hermeneutici'7, propune în locul un ei hermeneutici exis- În istorie. Putem noi, oare, spune că Duhul îi inspiră pe autorii
tenUale una care se concentrează asupra lucrării interpreta- biblici pentru ca ei să poată comunica anumite ad e văruri
tive a Duhului în cadrul comunităţii liturgico-sacramentale a (Il Tim. 3,16; Il pt. L 10-12), şi. în acelaşi timp, să ignorăm influ-
Bisericii. Din punctul de vedere al unei astfel de hermeneutici, enta Sa asupra evenimentelor istorice la care aceştia sunt
el afirmă: ,,'Scriptura se prezintă pe sine mai putin ca un Cu- martori? Sau să ignorăm influenta pe care o are asupra celor
vânt al lui Dumnezeu, şi mai degrabă ca o mărturie a darului care interpretează mărturia biblică în fiecare nouă generaUe?
nou şi de viaţă făcător al lui Dumnezeu, ca o putere crea- Scriptura însăşi e dovada că lucrarea Duhului nu poate fi limi,
toare... fIermeneutica romano-catolică va percepe (în Biblie) tată la inspiraUa autorului biblic. Sfera Sa de influentă se ex-
o mărturie istorică pentru viaţa omenească 'în Duh', ceea ce tinde şi asupra evolutiei evenimentelor istorice, ca şi asupra
noi numim "harul"", interpretării şi a actualizării acelor evenimente în cadrul pre-

Noi dorim să dezvoltăm această concepUe din perspec- dicării şi slujirii liturgice a Bisericii.
tivă ortodoxă, reformulând întrebarea iniUală: În ce fel con- Aceasta înseamnă în primul rănd că fiecare sens adevărat
stituie Duhul o punte hermeneutică ce actualizează trecutul al Scripturii este, propriu vorbind, un sens 'spiritual' prin fap-
în viaţa prezentă a Bisericii? Cu alte cuvinte, ce solutii poate tul că izvorăşte din lucrarea Sfăntului Duh. Este, bineînţeles,
propune pnevmatologia ortodoxă pentru rezolvarea 'pro- necesar şi folositor să deosebim între sensul literal (adică
blemei hermeneutice'? ceea ce a înteles autorul biblic şi a intentionat să comu-
Înainte de a încerca să răspundem la această întrebare, nice) şi acel sens plenior (adică ceea ce încearcă Dumnezeu
va trebui să modificăm distincUa, acceptată în mod tradiUo- să transmită prin mărturia biblică, indiferent dacă autorul a

nal, dintre diferitele 'sensuri' ale Scripturii. Cercetători catolici perceput sau nu acel mesaj). 'Sensul literal' este un 'sens
ca fI. de Lubac şi J. Coppens au căutat să corecteze o her- spiritual' în măsura în care mărturia autorului şi evenimentele
meneutică protestantă unilaterală care se limitează la a fi o
mântuitoare la care el a fost martor sunt inspirate şi pregătite
căutare a sensului literal al pasaj ului biblic. Recunoscând va-
de Duhul Sfânt. Dintr-o perspectivă creştină, bazată pe o
experienţă personală şi comunitară, istoria umană ' căzută'
loarea şi nec esitatea metodologiei istorico-critice pentru dis-
cemerea sensului literal al unui text, Pr. Coppens a adoptat şi este ferită de anarhie şi haos de Dumnezeu, Care înfăptUieşte
puternicele Sale acte de măntuire în ea. Prin aceasta nu afir-
prelucrat învătătura patristică despre un 'sens spiritual' mai
măm o viziune liberală naivă, privind progresul inevitabil în
deplin, a unui sensus plenior, care este sensul pe care Dum-
istorie, şi nici o teorie evoluUonistă, care situează plinirea
nezeu însuşi vrea să-I comunice prin relatarea biblică. Între-
eshatologică în ordinea spatio-temporală, ci simplul fapt că
barea dacă autorul biblic a înteles sau nu acest sens mai de-
evenimentele nu sunt întâmplătoare, că Făcătorul şi Mântui-
plin este secundară. Esential este că fiecare pasaj al Scripturii
torullucrează la iconomia mântuirii În cadrul acestei ordini şi
conţine un 'sens dublu', în acelaşi timp literal şi spiritual.
statorniceşte astfel o veritabilă 'istorie a mântuirii' în cadrul
Această concluzie, însă, formulată prima oară de Origen,
ordinii create. Nu sunt dificultăti în a concepe lucrarea de
trădează o oarecare neÎntelegere a limitelor lucrării Duhului
inspiratie săvârşită de Duhul asupra anumitor persoane, fie
ele profeti, apostoli sau, mai tărziu, interpreti. Mai putin evi-
7 . La nouvelIe h erm en eutique bi b1ique. Bruxelles, ] 969, p. 10 sq . dentă este lucrarea Duhul ui În configurarea evenimentelor
38 PlffEREA CLNÂNTULUI PROBLEMA HERMENEUTICA 39

istorice. Convingerea că Duhul lucrează astfel sustine princi- discutiile despre tipologie este adesea uitat elementul cru-
pala metodă hermeneutică, folosită atăt de martorii apostoli ci, ciaL că un tip nu e doar un semn care arată spre o realitate
căt şi de Părintii Bisericii: metoda tipologiei. viitoare sau transcendentă. EI este şi o localizare istorică În
În studiul său intitulat Chipul lui Hristos în Vechiul Tes- care acea realitate este realizată proleptic. Căci telos-ul este
tament- profesorul Georges Barrois remarcă: 'Prima conditie o realitate eshatoJogică ce pătrunde În ordinea istorică pen-
a vaiabilitătii interpretării tipologice ar fi existenta unei relatii tru a se face accesibilă celor care se apropie de ea cu cre-
ontologice între tip şi taina simbolizată, datorită unei realizări dinţă. O crux interpretum a exegezei Noului Testament ilus-
treptate, în timp, a planului veşnic al lui Dumnezeu'8, Astfel, trează edificator acest lucru.
ieşirea din Egipt prefigurează întoarcerea lui Israel din captivi- În I Corinteni 10, Sf. Apostol Pavel Îşi prezintă dubla inter-
tatea babilonică, iar ambele evenimente sunt imagini profeti- pretare a 'Trupului lui Hristos' : ca păine euharistică şi ca
ce ale măntuirii noastre, înfăptuită prin moartea şi în vierea lui ekk1esia, adunarea credincioşilor botezati. EI introduce acest
Hristos. În mod similar, trecerea Iordanului de către Iosua pasaj printr-o referintă enigmatică la experienţa lui Israel din
timpul rătăcirii prin deşert, cănd poporul a fost ' botezat' prin
prefigurează botezul Măntuitorului în Iordan, care este În sine
nor şi prin mare, s-a hrănit cu o ' măn care duhovnicească' co-
'un prototip al regenerării noastre şi al eliberării noastre din
mună şi a băut o ' băutură duhovnicească' comună. Apostolul
păcat şi moarte' , Profesorul Barrois Îşi continuă argumentatia
continuă: 'Şi toţi. .. au băut, pentru că beau din 'piatra du-
astfel: 'Tipurile Vechiului Testament pregătesc revelatia Nou- hovnicească, ce avea să vină. Iar piatra era Hristos' (he petra
lui Testament iar Evanghelia aruncă o lumină deosebită asu- de en ho Hristos). Această imagine a pietrei duhovniceşti care
pra evenimentelor minunate din trecut. Tipologia, prin urma- îi urma pe israeliti prin deşert nu se găseşte nici În referatele
re, pare a fi parte integrantă a iconomiei divine, legată esen- din Exod 17 şi Numeri 20, care istorisesc despre traversarea
tialmente de mersul istoriei sfinte spre telos-uI. spre scopul ei deşertului, şi nici altundeva în Vechiul Testament. Dacă origi-
ultim, Împărătia ce va să vină,g. nile acestei imagini pot fi găsite în exegeza rabinică, sau, cum
Tipologia se bazează pe premisa că evenimentele istorice sugerează profesorul Barrois, în reflectia asupra Întelepciunii
din istoria lui Israel sunt relatate fie În termenii de 'promisiu- dumnezeieşti din iudaismul elenist 10 , nu ne interesează aici.
ne şi Împlinire', fie de 'prototip şi antitip' . Afirmatia de mai sus Este esential să retinem că, pentru Apostol, Hristos era pre-
a profesorului Barrois accentuează rolul tipologiei În mişca­ zent în mijlocul poporului lui Israel într-o formă pre-întrupată.
rea unilaterală a istoriei măntuirii spre telos-ul sau Împlinirea O identificare virtuală se stabileşte între piatră şi Hristos, între
ei În Împărătia lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, prototip şi antitipul său, în aşa fel încăt antitipul eshatologic
tipul poate fi definit ca o imagine profetică, ce arată către şi este conceput ca fiind prezent pentru sau existănd în proto-
tipul istoric. Invers, putem spune că prototipul istoric, piatra,
este Împlinită de un antitip viitor sau arhetip veşnic.
participă la antitipul eshatologic (Hristos) într-o astfel de mă­
Relatiile tipologice sunt caracterizate printr-o mişcare du-
sură, încăt ea serveşte ca loc În care antitipul se revelează pe
blă: din trecut spre viitor, dar şi din viitor spre trecut. În
sine. 'Piatra este Hristos' deoarece, şi în măsura în care, 'Hristos
este piatra' . Hristos, fiul din veşnicie al lui Dumnezeu, intră
8. Th e Face of Chrlst in the Old Testament Crestwood, N.Y. . SVS Press,
1974, pp. 4344.
9. Ibld .. p. 43. 10. lbid. , p. 85 şi p. 165. n. 12; ef. referinţa la Dt. 3 2 . p. 156.
40 PUTEREA ClNÂNTUWI PROBLEMA HERMENEUTiCA 41

În istoria lui Israel ca izvorul de viată vie care sustine poporul metodei hermeneutice: faptul că Dumnezeu lucrează perma-
În timpul rătăcirii prin deşert. Piatra este deci un tipos În sens nent înăuntrul istoriei pentru a Îndrepta evenimentele spre
dublu. Pe de o parte, ea atrage atentia asupra vietii În trup şi realizarea iconomiei divine. Istoria şi veşnici a nu trebuie con-
a slujirii istorice a lui Iisus Hristos, din a Cărui coastă a curs cepute ca două dimensiuni distincte ale realitătii, separate
apă-de-viată-dătătoare şi sănge, la răndul lor, imagini tipolo- net una de cealaltă. Evenimentele istorice nu trebuie inter-
gice ale Tainelor Botezului şi Euharistiei. Pe de altă parte, ca pretate ca şi când ar apartine "domeniului secular', din care
prototip, piatra slujeşte ca locus În care viitoarea lucrare Dumnezeu lipseşte, sau, în cel mai bun caz, e asimilat unui
măntuitoare a lui Hristos este realizată proleptic în istoria lui
telos din viitor. Realitatea eshatologică se manifestă activ În
Israel: setea poporului este stinsă În mod real de apa vie care
ordinea istorică prezentă. De aceea, Pr. George Florovsky
curge din piatră. Aceasta se Întămplă nu datorită unei calităti
putea vorbi despre o "eshatologie inaugurată" , o desăvârşire
magice inerente pietrei, ci deoarece piatra - necunoscută
dumnezeiască aflată chiar în procesul realizării ei. Aceasta
poporului - a fost aleasă prin vointa divină ca să fie locus-ul
înseamnă că nici o hermeneutică nu poate fi dreaptă faţă de
istoric În care Fiul lui Dumnezeu, Cuvăntul veşnic, creator şi
dătător de viaţă, să Se manifeste către ei. corelarea şi semnificatia evenimentelor istorice dacă nu ia în
Faptul că această teofanie este văzută ca o revelatie a serios conceptul patristic de Istorie Sfăntă, care constă din
Fiului lui Dumnezeu numai de către interpretul creştin din evenimente legate Între ele prin legile tipologiei. Căci "tipolo-
veacurile ulterioare nu alterează realitatea obiectivă a relatiei gia" nu este un simplu mod omenesc de interpretare. Ea este
tipQlogice care există Între prototipul istoric şi viitorul antitip. mai ales o modalitate dumnezeiască de acţiune înlăuntrul
Stănca din deşert prefigurează Întruparea şi lucrarea Măn­ istoriei. Dumnezeu actionează În termeni de promisiune şi
tuitorului Hristos; dar, În termenii folositi de profesorul împlinire, coordonând evenimentele istorice în aşa feL Încât
Barrois, există o relaţie ontologică Între tip şi taina simbolizată, Împlinirea se realizează în mod continuu de-a lungul istoriei
dacă Sf. Apostol Pavel poate afirma "piatra era Hristos". lui Israel şi apoi în istoria Bisericii.
O interpretare tipologică asemănătoare trebuie dată ma- Lucrarea dumnezeiască În istorie este lucrarea celor trei
nei din pustiu şi mielului pascal. Fiecare dintre aceste două Ipostasurt sau Persoane divine, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului
imagini veterotestamentare este un prototip al venirii Fiului Duh. În măsura în care interpretarea tipologică discerne 'chipul
lui Dumnezeu, a Celui care Se proclamă adevărata Pâine ce-
lui Hristos în Vechiul Testament", ea trebuie să ia În seamă
rească, a Celui care Îşi dă viata ca jertfă substitutivă pentru
lucrarea complementară a Duhului care a călăuzit istoria mân-
păcatele lumii. Dar prototipul Însuşi "contine" realitatea viitoa-
tuirii a lui Israel spre plinirea sa În Împărătia lui Dumnezeu.
re. Traditia Bisericii vede În mana şi în mielul pascal lucrarea
Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care îl hrăneşte pe Israel În Crezul niceean afirmă că Duhul "a vorbit prin profeti", şi
pustiu şi iartă păcatele poporului prin sacrificiile din Templu. credinta creştină acceptă fără tăgadă lucrarea Sa de inspiratie
De aceea Melito de Sardes putea afirma, În renumita sa omi- În modelarea atât a cuvăntului profetic, căt şi a textului scris
lie pascală, că "Hristos a suferit În AbeL a fost arătat În Moise" al Scripturii. (Aceasta nu implică, nicidecum, o doctrină a
şi putea vorbi de tipurile veterotestamentare ca mysteria, sau inspiratiei literale sau verbale. Duhul lucrează prin "sinergie",
'taine' ale prezentei lui Hristos În mijlocul poporului lui Israel. adică prin cooperare cu omuL În aşa fel Încăt cuvăntul inspi-
Această digresiune asupra relatiilor tipologice a fost nece- rat este şi un cuvânt omenesc, supus conditiilor istorice, cul-
sară pentru a ilustra punctul cheie al discutiei noastre asupra turale şi lingvistice temporale). După cum am văzuL icono-
42 PlJTEREA CUV ÂNTULUI PROBLEMA HERMENElJTICA 43

mia Duhului nu poate fi limitată la inspiratia profetică, deşi în Trebuie s ă ne amintim că, pentru autorii Noului Testa-
Crez se face aluzie doar la această lucrare specifică. De 1" ment, Sfânta Scripturâ era ceea ce numim noi "Vechiul Testa-
referatul creatiei din Facere 1, prin slujirea harismatică a Ju- ment". Scrierile lor sunt în mare măsură interpretări ale Legii.
decătorilor şi în continuare, către înnoirea spirituală a lui ale Profetilor şi ale celorlalte scrieri ale lui Israel. O dată ce
Israel, de după captivitatea babiionică, Ruach-Yahweh, Duhul aceste scrieri apostoli ce au fost acceptate ca "Scripturi" inspi-
lui Dumnezeu este activ în crearea şi modelarea evenimen- rate şi au dobândit statut canonic alături de cărtiie Vechiului
telor istorice şi a cuvintelor profetice. Cunoscut în întregul Testament, urmaşii apostolilor au continuat activitatea de
Orient Apropiat antic ca o putere transcendentă activă în isto- interpretare a Scripturii, nu ca p e un exercitiu personal făcut
rie, Ruach-ul divin Se revelează la Cincizecime ca fiind însuşi cu propria lor autoritate, ci sub continua îndrumare a Duhului
Dumnezeu, Duhul cel Sfânt care împarte diferite harisme, în cadrul comunităţii bisericeşti. Cei care reflectă în scrierile
"darurile spirituale", necesare pentru creşterea şi organizarea lor cu cea mai mare acuratete această călăuzi re sunt recu-
Bisericii, ca şi pentru misiunea ei în lume. noscuti. cinstiti şi studiati ca Părinti ai Bisericii. Duhul Cinci-
Relatia dintre lucrarea Duhului şi lucrarea Fiului în istoria lui zecimii. însă, nu încetează niciodată să Se odihnească în
Israel este evidentă pentru martorii apostolici, cu toate că nici comunitatea credincioşilor şi să-i conducă progresiv către "tot
unul dintre ei nu încearcă sâ descrie acest fapt într-un mod sis- adevărul " (Ioan 16, 13). Cea mai importantă lucrare de inspi-
tematic. Vechiul Testament vorbeşte de Duhul' şi lucrarea Sa ratie a Sa, din Noul Legământ în Hristos, ia forma "interpre-
dar nu vorbeşte explicit de Fiul. Totuşi. cuvintele şi evenimen- tării Scripturii". Aceasta este o functie esentialmente herme-
tele profetice inspirate de Duhul arată spre Fiul. pregătind po- neutică, începută în mijlocul poporului lui Israel şi continuată
porul pentru inaugurarea epocii mesianice în persoana istorică în epoca actuală până în veacul Împărătiei.
a lui Iisus Hristos. Putem afirma, atunci, că Duhul însuşi core- Această activitate hermeneutică a Duhului Adevărului im-
lează cuvintele şi evenimentele În aşa fel. încât ele se împlinesc plică trei elemente interdependente: 1) evenimentul istoric;

în Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul creează relatii tipologice în 2) propovăduirea semnificatiei soteriologice a acelui eveni-
istorie. Duhul şi Fiul lucreazâ împreună pentru măntuirea lui ment. prin autorul biblic, şi 3) interpretarea şi actualizarea
Israel, Unul creând şi Celălalt aducând la plinătate conditiile acelei propovăduiri de către Biserică în fiecare nouă gene-
pentru realizarea iconomiei dumnezeieşti. ratie. Lucrarea Duhului constă în încărcarea evenimentului cu
o semnificatie tipologică şi în îndrumarea martorului profetic,
O complementaritate asemănătoare caracterizeazâ lucra-
apostolic sau a celui viitor, către desluşirea acelei semnificatii
rea Duhului şi a Fiului în Noul Israel al Bisericii. Aşa cum
pentru a o propovădui şi transmite ulterior ca element al Tra-
Cuvântul veşnic S-a arătat lui Israel în forma vorbirii profeti ce,
ditiei Bisericii. Afirmatia Sf. Apostol Pavel către TImotei, "toată
inspirate de Ruach-ul lui Dumnezeu, acelaşi Cuvânt, înviat şi
Scriptura e insuflată de Dumnezeu" (II Tim. 3 , 16), trebuie în-
proslăvit, continuă lucrarea Sa revelatoare în cadrul comuni-
teleasă ca referindu-se la această complexă lucrare de inspi-
tătii creştine prin persoana Duh ului Adevărului. Punctul esen- ratie a Duhului Sfânt. Căci Duhul îi inspiră pe profeti. mai
tial este acela că influenta Duhului se extinde dincolo de lu- întăi, ca să audă şi să vestească Cuvântul dumnezeiesc de
crarea de stimulare şi călăuzire a procesului de gândire al auto- judecată şi har; apoi Iisus Hristos, Cuvântul veşnic al lui Dum-
rilor biblici, deoarece inspiratia este un fenomen global care nezeu, îşi proclamâ mesajul cu întreaga Sa autoritate dum-
nu-I cuprinde numai p e autor, ci şi pe interpretul Scripturii. nezeiască (Ioan 3 ,34), apostolii interpretează şi transmit Cu-
44 PlJfEREA CLNÂNTULUI PROBLEMA tlERMENElJflcA 45
vântul, iar profeţii de mai târziu, învăţătorii şi mai ales episcopii Privit din această lumină, rolul interpretului modern (exe-
păstrează Cuvântul Adevărului. Totul se întămplă astfel, pentru getul sau predicatorul) este recunoscut ca fiind la fel de im-
ca fiecare credincios să plimească şi să transpună acest portant ca şi cel al autorului biblic în primirea şi transmiterea
Cuvânt în fapte de iubire 'pentru viaţa şi mântuirea lumii: Cuvântului dumnezeiesc. Teologia protestantă a dezvoltat
această intuiţie într-o doctrină care pune accentul în primul
rând pe propovăduirea Cuvântului. 'Cum vor auzi, fără pro-
III
povăduitor'? ' , întreabă Sf. Apostol Pavel în Romani 10,14.
Este de datoria Ortodoxiei să păstreze exegeza ca funcţie Reformatorii au răspuns la această întrebare retorică prin
a Bisericii dreptmăritoare, deoarece exegeza este o disciplină susţinerea adevărului unei alte afirmaţii pauline: 'Evanghe-
teologică. Cu toate că ea are la bază o procedură ştiinţifică, Iia ... este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui
exegeza transcende limitele ştiinţei pentru a pătrunde în spa- care crede' (Rom. L 16). Fraţii noştri protestanţi pun un deo-
ţiul tainei dumnezeieşti, un spaţiu care prin propria natură sebit accent pe rolul central al Cuvântului lui Dumnezeu în
există dincolo de domeniul cercetării empirice. Această con- viaţa şi misiunea creştină. Ca ortOdOCşi, însă, responsabili-
ştiinţă, că obiectul cercetării teologice rămâne pentru tot- tatea noastră rezidă în a insista asupra faptului că adevăratul
deauna dincolo de limitele procedurii ştiinţifice, determină loc al Cuvântului - al exegezei, ca şi al propovăduirii lui - se
Ortodoxia să respingă imaginea, specific apuseană, a teolo- află în comunitatea liturgică şi sacramentaIă a Bisericii. Această
problemă are o importanţă deosebită, care a fost însă negli-
giei ca o Konigin der Wissenschaften (regină a ştiinţelor). Da-
jată sau negată de multe dintre principalele curente ale teolo-
torită faptului că este o contemplare a vieţii dumnezeieşti şi
giei şi exegezei protestante.
a relaţiei acesteia cu existenţa umană, teologia este infinit
Teologia romano-catolică, la rândul ei, trebuie să re-
mai mult decăt o ştiinţă, oricât de înalte ar fi metodele ştiin­
descopere unitatea esenţială care există între Sfânta Scrip-
ţifice şi scopurile sale. Privită din altă perspectivă, teologia ar
tură şi Sfânta Tradiţie. Pericolul întălnit la exegeţii catolici
fi doar o iluzie.
contemporani, 'eli beraţi' de Papa Pius XII şi de succesorii
Pentru a propovădui Cuvântul viu şi dătător de viaţă pentru
lui de excesiva supunere faţă de cerinţele teologiei dog-
Biserică, exegeza trebuie să treacă dincolo de îndatoririle critice
matice, este ca aceştia să-şi asume, alături de colegii lor
de stabilire a textului originar şi de descifrare a mesajului pe protestanţi, ideea că Sfânta Scriptură poate fi interpretată
care autorul biblic a dorit să-I transmită. Pentru a recupera in vacuo, separat de iluminarea oferită de întreaga Tradiţie
adevăratele dimensiuni doctrinare şi doxologice ale Scripturii, bisericeascâ. Sfânta Scripturâ şi Sfânta Tradiţie nu trebuie
exegetul trebuie să participe el însuşi la procesul revelaţiei concepute ca două realităţi opuse sau complementare.
divine. EI trebuie să se supună pe sine şi aptitudinile sale influ- Sfânta Scriptură este parte integralâ din Sfânta Tradiţie,
enţei călăuzitoare a Duhului Sfânt dacă vrea ca eforturile sale să care serveşte ca normă sau canon al Adevărului, măsură
aducă roade credinţei şi mântuirii, deoarece exegeza, ca parte prin care orice Tradiţie autentică este recunoscută şi veri-
integrantă a activităţii teologice a Bisericii, este un proces tean- ficată. Acest fapt explică insistenţa ortodoxă asupra faptu-
dric, o lucrare divino-umană bazată pe sinergia sau cooperarea lui că Sfânta Scriptură apartine Bisericii, Biserica fiind locul
dintre Duhul Sfânt şi interpretul omenesc. sau sfera Tradiţiei vii, locul de întâlnire dintre omenire şi
46 PlJfEREA CUVANTULUI

Cuvântul dumnezeiesc!!. Câci doar în Bisericâ Duhul actuali-


zează Cuvântul în Sfânta Liturghie, în Sfintele Taine şi în propo-
CAPITOLUL II
vâduirea Sfintei Evanghelii. EI face aceasta în virtutea 'funcţiei
Sale hermeneutice', a lucrării Sale continue de inspiraţie care Fundamentele patristice
permite Cuvântului lui Dumnezeu să fie interpretat din nou în
ale henneneuticii 'teoretice'
orice răstimp şi pentru fiecare nouă generaţie.
Pentru a face exegez~ prin urmare, este nevoie de spri-
jinul credinteL care poartă exegeza dincolo de domeniul ştiin­
telor empirice. Sprijinul credintei presupune, fără o dovadă Biserica OrtOdoxă se află astăzi în faţa necesităţii de a
obiectivă, ci numai pe baza experienţei bisericeşti, că Duhul
redescoperi şi a dezvolta o hermeneuticâ biblicâ, pe de o par-
Sfânt deţine locul primordial în activitatea de interpretare. EI te fidelă viziunii contemplative, spirituale (the6ria) a Părinţilor
este Cel care creează din aparent întârnplătoarele evenimen- greci şL pe de altă parte, relevantă şi convingătoare pentru
te o adevărată istorie a mântuirii şi descoperă semnificaţia lumea modernă!. Ceea ce urmărim aici este să aducem o mo-
acelor evenimente prin activitatea hermeneutică a Bisericii. destă contribuţie la împlinirea acestei redutabile îndatoriri.

Fără această premisă, afirmarea lucrării interpretative a Du- Vom începe cu analiza şi evaluarea metodelor exegetice
huluL aşa-numitul 'cerc hermeneutic' rămâne închis: nu mai folosite de teologii din Alexandria şi Antiohia, între secolele
există nici o cheie care poate dezlega misterul unui fenomen III-V. Ei stabilesc liniile directoare ale metodei exegetice şi
trecut pentru ca el să fie în permanentă 'actual' şi 'relevant" nici o hermeneutică ortodoxă nu poate ignora imensa lor
pentru prezent. Fără o asemenea premisă, Cuvântul Scripturii contribuţie la întelegerea Sfintei Scripturi din perspectiva Bi-

ar rămâne un cuvânt lipsit de viaţâ, ce apartine trecutuluL o sericii. În continuare, vom propune o reinterpretare a the6riei
literă pur şi simplu moartâ. Cuvântul propovăduit posedă 'pu- ca fundament al unei hermeneutici care poate răspunde cu
terea lui Dumnezeu pentru mântuire' numai datorită originii fidelitate şi în mod adecvat la nevoile prezente ale Bisericii.
şi inspiraţiei dumnezeieşti a acestui Cuvânt.
Duhul Sfânt ca Duh al Adevărului, este singurul care 1. Cadrul filosofic şi exegetic
poate sparge 'cercul hermeneutic', slujind ca 'punte' sau le- Două şcoli filosofice greceşti înrudite, dar opuse, aujucat
gătură hermeneutică ce reactualizează şi face accesibil Cu- un rol însemnat în elaborarea metodelor de exegeză biblicâ
vântul lui Dumnezeu în fiecare moment al vieţii continue a folosite în Alexandria şi în Antiohia în secolele III-IV. Şcoala
BisericiL prin Propovăduirea şi sltţjirea ei Iiturgicâ. Ca izvor, mai veche, întemeiată de Platon (cea. 429-347 LHr.L a inspi-
interpret şi implinire ultimă a Scripturii şL prin aceasta, a rat interpretarea alegoricâ favorizată de a1exandrini. Şcoala
teologiei înseşL Duhul Călăuzeşte Biserica spre ·tot Adevărul", mai nouă, ce reflecta raţionalismul istoric al lui Aristotel (384-
spre telos-ul eL desăvărşirea fmală în Împărăţia lui Dumnezeu. 322 î.Hr.L a influenţat pe antiohieni şi hermeneutica medie-

1 1. Vezi articolul Pr. Thomas Hopko. î he BibJe in the Orthodox Church-, St. 1. Un important număr de arti col e privind m etoda exe getlcă şi interpretarea
Vlaclimj~s TheoJoglcal Quarterly, voi. 14, no. 1-2 / 19 70. 66-99; re publicat in: AH se afl ă in The Greek Orthooox Review, voI. 17. no . 1. 1972 (5 . Agourides.
b i blică
the Fullness ofGod, SVS Press. N.Y.. 1982. pp. 49-90 . V. Kesich . Th . Styliano pouJos).
48 PlJfEREA CUYÂNTULUI fUNDAM ENTELE PATRISTICE ALE MERMENElJfICII 49

vală apuseană. Ea şi-a lăsat


de asemenea, amprenta pe me- carea unei imitatio Christi morale. Doar cei pnevmatikoi pot
toda istolico-critică, dezvoltată de luteranii germani şi de alU atinge comuniunea perfectă cu Dumnezeu plin gnoza divină
teologi protestanU din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. sau cunoaşterea lui Iisus tfristos ca "Mântuitorul măntuit".
Potlivit teoliei platoniciene despre cunoaştere, realitatea Idei antropologice şi soteriologice de acest fel urmau să
ultimă (aletheia) este percepută de intelect şi nu de simţuli. influenteze, cu efecte mai bune sau mai rele, metoda herme-
Sfera alethei-ei este lumea transcendentă a "formelor" sau neutică dezvoltată în Alexandria în plimele secole creştine.
"ideilor" din care provine sufletul uman nemurttor. Măntuirea Opunând lumii istolice a materiei domeniul veşnic al ade-
constă într-o evadare: plin "reamintirea" (anamnesisJ originii vărului, moştenitorii filosofiei platonice au tins să devaloli-
sale celeste, sufletul se eliberează de cătuşele existenţei ma- zeze conceptul de istorie şI- prin eL cadrul istoric al Reve-
teriale şi trece în tărămul transcendent al adevărului veşnic. latiei. Din punctul lor de ved ere, un eveniment temporal ca
Idei soteriologice similare erau răspăndite în multe culte atare nu are semnificaţie ultim ă. EI nu este nimic altceva
esoterice, influenţate de religia persană, în special de mi- decăt calea de exprimare a unei realităţi veşnice, invizibile,
thraism, şi de alte religii de "mistere", precum cele ale lui Osiris, care nu se poate insera din punct de vedere ontologic în mod
Isis şi Orfeu. Astăzi se recunoaşte, în general, că gnosticismul real în domeniul efemer al istoriei. Interpretarea evenimen-
creştin al secolului al doilea a fost inspirat în principal de ast- telor istorice constă în descoperirea "sensului lor spiritual",
fel de surse. Reitzenstein, Jonas, Bultmann ş.a. au demonstrat adică a semnificaţiei mai adânci a realităţii veşnice, celeste,
convingător, existenţa unui gnosticism pre-creştin care, deşi care se exprimă în sânul vietii omeneşti. Formulat ca prin-
cunoştea o mare diversitate de forme de expresie, promova cipiu hermeneutic scopul este de a discerne "sensul ascuns"
o doctlină platonică asupra măntuirii. De egală importanţă al unui eveniment prin dezvăluirea adevărului veşnic învăluit
este antropologia gnostică timpurie care a fost preluată şi în el. Sensul pur istolic sau "literal" (adiCă sensul înţeles şi
prelucrată de eretici ca Valentin şi Basilides. Această doctrină intenţionat de autorul relatării biblice) are o importanţă se-
despre om propovăduieşte un exclusivism riguros. După cum cundară, cu toate că este pretios pentru situarea Revelaţiei în
ştim din sclierile polemice ale lui lrineu şi Tertullian 2, gnos- contextul ei temporal. Trebuie să remarcăm că acest idealism
ticii creştini considerau că umanitatea este împărţită în trei mistic este incapabil să pătrundă semnificaUa adevărată a
clase sau tipuri de persoane, care diferă după natura lor: hylikoi Întrupării (asumarea trupului sau existenţa fizică) sau a În-
sau somatikoi (cei "pămănteşti" sau trupeşti); psychikoi (cei vierii (transformarea trupului fizic într-unul spiritual).
"psihici", animaţi de psyche sau principiul vieţii de origine di- Într-un astfel de mediu conceptual s-a dezvoltat metoda
vină) şi pnevmatikoi (cei "spirituali", care îşi cunosc originea hermeneutică " alegolică" . Cu mult timp înainte de era creş­
celestă datorită gnozei sau cunoaşterii măntuitoare). Cei so- tină, filosofii greci au folosit a1egoria pentru a interpreta poe-
matikoi sunt cei "primitivi", condamnati la o existentă pur mele lui tfomer şi tfesiod. Stoicii au folosit aceeaşi metodă
mundană, fără speranţă de măntuire. Cei psychikoi pot fi pentru a descoperi în miturile antice rădăcinile filosofiei lor
măntuiU prin acumularea unei gnoze limitate şi prin practi- moniste. În acelaşi spirit evreul alexandrin Philo (cca. 30
î.tfr. - 45 d. tfr.) a folosit a1egoria în încercarea sa de a împăca
învăţăturile Vechiului Testament cu filosofia greacă. Ca şi pre-
2. lrinaeus. Adv. Haer. L 7 , 5 (r.G. 7 . 35 ); Tertulian. Adv. Val. 29 (P.L. 2 .
583 sq.). decesorul său , AristobuL Philo a folosit a1egolia pentru a eli-

4 . PlJTEREA cwÂNTULUI
50 PUTEREA CUVÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE I1ERMENEUTICII 51

mina antropomorfismele stânjenitoare din Scriptunle ebrai- Dacâ filosofia lui Platon poate fi caracterizată ca idealism
ce. Urmârind sâ dezvăluie semnificatia spirituală a legii lui mistic, speculativ, cea a discipolului său , Aristotel. reprezintâ
Moise şi a profeţiilor, Philo abandona sensul literal al Scrip- realismul empiric. După Aristotel. lumea materială este, din
tuni când întâlnea pasaje pe care el le considera a fi ne- punct de vedere ontologic, reală ; ' formele' sau ' universaliile'
demne de Dumnezeu sau când apăreau în text repetiţii şi existâ doar în 'substanţe' (ousiai) particulare. Sufletul. de
contradictii. Astfel. el a reuşit să reveleze ' adevăratul' sens exemplu, constituie universalul corpului material, ambele fiind
spiritual al mărturiei biblice, ascuns de umbra sensului lite- unite în fiinţa umană individuală. Gândirea aristotelicâ a fost
ral. Permiţând acestei metode hermeneutice sâ-i influenţeze de asemenea, marcată de un raţionalism care înrădăcina fără
teologia, Philo L-a descris pe Dumnezeu nu ca pe Domnul echivoc semnificatia evenimentelor în istorie.
iubirii, al mâniei şi al dreptâţii, ci ca pe o fiinţâ pur transcen- Aceastâ modificare radicală a dualism ului platonic a avut
dentă care Se revelează în Logosul mediator3 . repercusiuni importante asupra hermeneuticii şi teologiei
În perioada iudaismului târziu, Alexandria devenise cen- şcolii antiohiene. Pe de o parte, concepţia sa realistă asupra
trul de întâlnire dintre credinţa veterotestamentară şi specu- lumii materiale şi a istoriei rămânea fidelă viziunii veterotes-
latia misticâ, metafizicâ a filosofilor. Aici a fost realizată Sep- tamentare asupra lui Dumnezeu care Se revelează în şi prin
tuaginta, care a încorporat moduri de gândire greacă în tra- evenimente concrete. Pe de a1tâ parte, ea a dat naştere unei
ducerea Scripturilor ebraice. Influenţa a1exandrină s-a vădit şi tendinţe nefericite îndreptate spre un pozitivism istoric, care
în metoda exegetică midraşică, dezvoltatâ de rabini 4. În ca- adesea refuza să accepte o interpretare tipologică a pasajelor
drul metodei se deosebeau patru sensuri diferite, dar com- biblice, chiar când astfel de interpretări erau sprijinite de
t!lti>t;, plementare, conţinute în Scriptură: 1) peshat (sensul literal autoritatea apostolicâ. După cum vom arăta în continuare,
T P. sau istoric); 2) remez (sensul ascuns al legii mozaice şi al cor- aceastâ tendinţă este foarte evidentă în op era lui Teodor de
't'Dl pului de decizii legale bazate pe lege, Halakah); 3) darush Mopsuestia. Acelaşi pozitivism a dus inevitabil la exagerârile
hristologiei antiohiene, reprezentate de Teodor şi Nestorie, ca
( " '._ (sensul alegoric, exprimat prin Haggadoth sau legende) şi 4)
.' sod (sensul mistic sau cabalistic). Adesea se punea accentul şi la o soteriologie care înlocuia tema comuni unii cu Dum-
UJ 1':'f pe interpretarea alegorică, astfel încât istoria era depreciată nezeu prin adopţiune (koinonia - Teodor) cu cea a îndum-
T: ca sferă a iconomiei divine. Ca o reacţie impotriva excesului nezeirii omului prin har (theasis - Atanasie).
~1Î:f\ de alegorie, anumiţi rabini, ca HilIeL au stabilit diferite reguli Ar fi însă o greşeală să caracterizăm exegeza a1exandrină
\1 ~I hermeneutice, dintre care cea mai importantă era principiul ca fiind una pur a1egoricâ, şi pe cea antiohiană ca fiind una
""7'\ interpretârii unui pasaj al Scripturii prin altul mai puţin obscur. pur istorică, ca şi când prima s-ar preocupa numai cu sensul
1 I V O hermeneutică de acest fel este posibilă numai când Scrip-
tura este privită ca fiind integral şi uniform inspirată de Duhul
spiritual al textului. şi a doua ar câuta numai sensul istoric "
sau literal. Exegeţii ambelor şcoli s-au preocupat, în primul
lui Dumnezeu. rând, de căutarea adevărului revelat, urmărit prin intermediul
theariei, o concepţie interpretativă care câuta să discearnă
înţelesul spiritual al Cuvântului lui Dumnezeu. în acest sens,
3. D e migr. Ab . 174; D e opif. mun. 20. 24,
4 . E.L. Dietri ch, art. ·Schriftauslegung im Judentum' , ROG". 15 15 sq.; R.
este semnificativ că ChiriL un a1exandrin prin excelenţă, fa-
Greer. Th eodore of Mopsuestia. Exegete and Th eologian , London , 1961 . 86 sq. voriza adesea precizia istorică (tes historias to akribes) faţă
52 PUTEREA CUVÂNTULUI
fUNDAMENTELE PATRlSTlCE ALE I1ERMENEUTlCll 53
de viziunea spirituală asupra unui pasaj biblic (tes pnevma- Dumnezeu" (Il Tim. 3, 16) şi: "Pentru că niciodată proorocia nu
tikes theărias ten apodosin)5, în vreme ce Teodor de Mop- s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dum-
suestia, marele adversar al a1egoriei, considera că sensul cel nezeu au grăit, purtaU fiind de Duhul Sfănt" (Il Petru 1.21).
mai înalt al Scripturii este sensul revelat de tipologie6 . Cu Autorii acestor două versete vorbeau despre Vechiul Testa-
toate că şcolile din Alexandria şi Antiohia au practicat două ment, care era Sfânta Scriptură pentru primii creştini, înainte
metode exegetice foarte diferite, ele urmăreau acelaşi lucru: de statornicirea canon ului Noului Testament. Dar nu este
să definească şi să explice relatia dintre Scripturile Vechiului imposibil ca pasajul din Il Timotei să includă în termenul
Testament şi scrierile apostolice ale Bisericii primare. Din "Scriptură' şi cuvintele lui Iisus Hristos alături de anumite
momentul Învierii (Lc. 24,44 sq.) creştinii au trăit cu convin- elemente ale kerygmei apostolice8. În orice caz, epistolele
gerea că Vechiul Testament dădea mărturie despre iconomia Sfăntului Apostol Pavel şi Evangheliile sin optice, care inter-
divină plinită în persoana şi slujirea lui Iisus Hristos. Scrip-
pretau Vechiul Testament în lumina Întrupării şi a Învierii,
turile ebraice erau slăvite ca fiind pregătitoare pentru Noul
erau considerate ca având autoritate de Sfăntă Scriptură de
Legămănt. Vechiul Testament era, prin urmare, privit ca o
la începutul secolului al doilea9 . Potrivit perspectivei Bisericii
carte esentialmente creştină. Dar aceasta a ridicat o întrebare
post-apostolice, Sfăntul Duh nu a inspirat doar cărţile Vechiu-
hermeneutică dificilă: În ce sens şi sub ce formă se găseşte
lui Testament, ci şi acele scrieri ale apostolilor care comen-
în el propovăduirea creştină? Ce metodă de interpretare (her-
tau aceste cărţi. Mai departe vom lua în considerare impor"
meneia) i-ar putea permite Bisericii să descopere şi să elu-
tanţa acestui mod de înţelegere a inspiraţiei în ceea ce pri-
cideze chipul lui Hristos şi pe cel al lucrării Sale măntuitoare,
veşte problema Scripturii şi a Tradiţiei.
ascunse în spatele persoanelor şi evenimentelor istoriei sacre
Al doilea concept hermeneutic recunoscut de ambele
a evreilor?
şcoli afirmă că, de cănd Iisus, ca Hristos, a împlinit profeţiile
Înainte de a cunoaşte răspunsurile diferite date la această
Vechiului Legământ, adevărata semnificaţie a acestor profeţii
întrebare de exegeţii ajexandrini şi antiohieni, ar fi folositor
poate fi descoperită doar prin intermediul tipologiei. Aşa cum
să enunţăm cele două principii hermeneutice, apărate de am-
am văzut în capitolul anterior, un "tip" (typosJ poate fi definit
bele orientări:
ca o imagine profetică (o persoană, un obiect, un loc sau un
În primul rănd, sub influenta moştenirii comune evreieşti,
eveniment) care arată spre şi este împlinită de o realitate
ei considerau că Sfănta Scriptură este în întregime inspirată
viitoare (antitipul). Aplicată Vechiului Testament. tipologia
şi într-adevăr 'scrisă" de Duhul. care Se exprimă în limbajul
cautâ să dezvăluie semnificaţia spirituală mai adăncă a dife-
autorului uman. 7 Două pasaje-cheie din scrierile apostoli ce
ritelor tipuri de imagini profetice care anticipează antitipurile
au afirmat acest principiu: "Toatâ Scriptura este insuflatâ de
Noului Testament. Justificarea sa se află în convingerea că
Dumnezeu însuşi, ca autor al istoriei şi al Scripturii, orân-
5 . Prologul Comentariului la Isaia (P.G . 70 . 9). duieşte evenimentele în termeni de "promisiune şi împlinire".
6 . In Ioel (r.G . 66 , 232); In Ionam Praef (r .G . 66, .317 s q .).
7 . Orige n . C. Cels. 5 . 60 (r.G. 1 L L 1276); Sf. Vasile cel Mare. Horn. in Ps. 1,
1 (P.G. 29. 1. 210): Pasa 9fCJphe theopneustos .. . dia tc uto syngraphe/sa para tou
8 . Compară 1 Tim. 5. 18 cu Le. 10. 7 .
pneumatos; Teodo ret. Praef. In Pss. (p.G. 80. 865): tou theiou pne umatos ten alglen
9 . II Petru 3 , 15 sQ.; Ignatie. Smym. 5 .7 .8 ; Fii. 5 ; Clem . Rom •• Ad Cor. 63.
(lumen) edexato; J.N .D. Kelly. Ear.{y Chrlstian Doctrines. l..ondon. 1960 . p. 60 sq.
2 ; 11 Clem . 2. 4 .
54 PLTfEREA CUV ÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENELTflCll 55

Aceasta presupune că istoria e sacră, şi nu seculară. Ea este în vreme ce antiohienii încercau să păstreze semnificatia
într-adevăr o ffeilsgeschichte sau o istorie a mântuirii- sfera istorică revelată in şi prin imaginea sau tipul profetic.
iconomiei divine în care omul şi cosmosul se mişcă sub câ-
Iăuzirea lui Dumnezeu spre mântuirea veşnicâ.
2. Şcoala exegetică din Alexandria
Iisus Hristos însuşi a folosit explicit sau implicit imagini
tipologice din Vechiul Testament şi din scrierile intertesta- După cum am remarcat hermeneutica a1exandrină purta
mentare, pentru a comunica ucenicilor Săi întelesul persoa- amprenta filosofiei eleniste care s-a întemeiat pe idealismul
nei şi lucrării Sale (ca Fiu al Omului- Slujitorul Domnului- speculativ al lui Platon. Dintre interpretii evrei- Philo şi rabinii
Rege din stirpea lui David, Fiu al lui Dumnezeu etc.). EI este s-au inspirat mult din acest izvor dualist şi mistic. De aceea,
proclamat de Biserică drept noul Moise, care împlineşte ei au recurs adesea la metode alegorice pentru a discerne
Legea (Torah) lui Israel: Jertfa Sa pe Cruce reprezintă legea sensul spiritual al Sfintei Scripturi- convinşi fiind că această
desăvârşită a iubirii întrupate în persoana Sa (Mt. 5,17; Ioan metodă ar revela mai deplin şi mai adecvat adevărul veşnic
13, 34; Gal. 5,14 etc.). Combinând citarea de către Măn­ decăt o interpretare strict istorică a textului.
tuitorul a Psalmului 22 cu alte versete din Psaltire şi din Pro- Cănd Sfântul Apostol Pavel face distinctie între 'duh' şi
fetPO, Evangheliştii afirmă că promisiunile Vechiului Legă­ ' literă' (Rom. 2,29; 7,6; Il Cor. 3L el nu vorbeşte despre două
mânt au fost împlinite în Hristos cel răstignit. De la început semnificatii distincte care coexistă în Scriptură. EI face dis-
până la sfârşit Evanghelia Sfăntului Luca prezintă un pro- tinctie între două legăminte. Aceasta este evident mai ales în
gram hermeneutic al promisi unii şi împlinirii: iconomia lui Galateni 4,2 I -3 1- unde Agar şi Sara sunt interpretate ' a1e-
Dumnezeu este adusă la desăvârşi re în Iisus Hristos 'potrivit goric' (de fapt printr-o formă de tipologie) ca reprezentând
Scripturilo'" (cf. I Cor. 15,3 sq.). Cea mai tipică expresie a pe Israel şi Biserica. Pe de o parte, există Vechiul Legământ
acestui program ne este dată de Sfântul Evanghelist Matei: al legii lui Moise, care cere o ascultare peste putinta omului
"Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis şi care îl tine captiv într-o stare de sclavie şi moarte. Pe de
de Domnul prin proorocul.. : (Mt. 1-22 et passim). Aceeaşi altă parte, există Noul Legământ întemeiat pe legea vietii, pe
temă e dominantă şi în Faptele Apostolilor, în Epistola câtre legea Iibertătii în Duh, prin care creştinul se transfigurează
Evrei şi în scrierile postapostolice, precum Epistola Sf. Ignatie treptat după chipul lui Hristos cel preamărit. Sub influenta
câtre Magnezieni (cap. 8 sq.). elenistă, însă, anumite şcoli de exegeză creştină au interpre-
Interpretarea tipologicâ a Vechiului Testament a fost prin tat greşit acest dualism paulin şi au încercat să deosebească
urmare, normativă de la începutul Traditiei bisericeşti. Ceea sensul spiritual al unui pasaj scriptural de sensul lui istorica-
ce a deosebit şi a separat şcoala din Alexandria de cea din literal. Sfântul Apostol Pavel însuşi a folosit această metodă
Antiohia a fost modalitatea lor specifică de a dezvolta tipolo- pentru a propovădui faptul că Hristos Mântuitorul este Noul
gia, rezultând astfel două sisteme hermeneutice diferite: a1e- Adam, omul desăvărşit dumnezeiesc, care recapitulează în
xandrinii doreau să scoată în evidentă simbolismul alegoric persoana Sa întreaga umanitate, restaurând prin aceasta în
om chipul lui Dumnezeu, întunecat de păcat (Rom. 5; I Cor.
10. Pss. 22 . .31, 69; Osea 10; ef. Ps. 2.7 şi relatările despre Botezul şi
15). în I Corinteni 10 el evocă experientele lui Israel în pustiu
Schimbarea la Fată ale MântuitoruJui. ca tipuri (typoi) sau imagini profeti ce care preînchipuie ceea
56 PllrEREA CUV ÂNTULUI FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEllrlCII 57

ce se va întâmpla în veacul eshatologic ll . Totuşi, tipologia sa apologetC lustin a fost precaut în folosirea alegoriei în dia-
rămâne adânc ancorată în istorie. Cei doi poli, tipul şi anti- logul său cu iudeul Trifon, preferând sensul istoric sensului
tipuL au valoare revelatoare şi soteriologică în măsura în care pur figurativ. În gândirea creştină gnostică a secolului al doi-
leagă două momente ale istoriei mântuirii. Într-adevăr, tradi- lea, alegoria a jucat un rol important în comentariul hera-
ţia noutestamentară este consecventă în a afirma că icono- clean la Evanghelia lui Ioan. în mod asemănător, Ptolemeu a
rţ1ia dumnezeiască se împlineşte în sfera concretă a vieţii şi atestat posibilele întrebuinţări ale alegoriei cănd, în Epistola
activităţii omeneşti 12. către Flora, a scos în evidenţă anumite principii exegetice
Cei care au adoptat cu predilecţie metoda de interpretare gnostice care pot fi aplicate Pentateuhului.
alegorică, şi nu o metodă tipologică autentică, au procedat În scrierile antieretice ale lui Irineu şi Tertulian găsim
astfel datorită unei concepţii despre lume care neagă implicit prima respingere sistematică a alegorizării gnostice. Încer-
că adevărul ultim poate să se întrupeze în spaţiu şi timp. când să definească un 'canon al adevărului' (Irineu) sau o re-
Căutănd adevărul în antitip, al doilea pol al analogieL alego- gula fidei (TertulianL aceşti ardenU apărători ai credinţei
ria tinde să sărăcească planul divin de contextul său istoric. apostolice şi-a.u stabilit propriile principii hermeneutice după
Rezultatul a fost transformarea credinţei creştine într-un fel care adevărul creştin poate fi descoperit în textele biblice.
de religie de mistere pentru acei ' iniţiaţi ' care erau speciali- Fiecare şi-a luat ca normă tradiUa apostolică a Bisericii uni-
zaţi în gnt5sis (gnoză). Chiar împotriva intenţiei lor, alegori- versale (katholike), definită în secolul al cincilea de VincenUu
zanţii au subminat atăt dogma întrupării Mântuitorului, cât şi de Lerin drept 'quod ubique, quod semper, quod ah omnibus
adresarea Sa către cei simpli şi cei păcătoşi. creditum est' (cea care este crezută pretutindenC mereu şi de
Alegoria fusese folosită de scriitorii creştini cu mult îna- toti). Deşi această formulare sună oarecum naiv, luând în
inte de întemeierea şcolii catehetice din Alexandria. Epistola considerare varietatea crezurilor în perioada pre-niceeană, ea
lui Barnaba (cap. 4-6), de exemplu, îi critica pe iudei pentru afirmă, totuşL în mod admirabil convingerea că credinţa orto-
insistenţa lor naivă asupra unei exegeze pur literale. Ea afir- doxă a fost păstrată, prin Duh ul Sfănt, de la întemeierea Bise-
ma că înţelepciunea lui Hristos nu poate fi cunoscută decât ricii. Se considera că acest depositum fidei este conţinut în
prin interpretarea alegorică a Vechiului Test~ent. Dintre principal în Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament şi în
scrierile inspirate ale apostolilor.
Il. A. Robert şi A. FeuiJIet lntroducUon il la Bible L Toumai (Belg,), 1959. Şcoala din Alexandria era, aşadar, înzestrată cu o moş­
p. 181. tenire dublă: folosirea alegorieC ca metodă hermeneutică, şi
] 2. faptul că exegeza Istarico-criti că neagă istori citatea lui Adam. a lui
Avraam şi chiar a lui Moise (eL M. Noth. The f[jstory of Israel, N.Y.. 1998-60, cap. credinţa apostolică în cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ca
3). nu are nici o inOuentă asupra tipologiei folosite de aceia care au acceptat ca unică sursă a adevărului creştin. întemeiată în secolul al doi-
fiind sigură această istoricitate. Cerinta de ci sivă este ca prototipul (figura profe~
lea de fostul filosof stoic Panten, această şcoală a fost primul
tică) să fi "existar in conştiinta spiritual ă a lui Israel (ş i prin urmare in istoria sa
religioas ă) inainte ca antitipuJ să se fi manifestat. Tipologia, şi the6ria bazată pe centru creştin important de studiu al ştiinţelor biblice. Repre-
ea, depinde de realitatea istorică a antltipuJui: o persoană sau un eveniment, zentanţii săi de frunte au fost: Clement, Origen, Atanasie,
care sunt ulterioare tipului si. într~ un mod anume, il împlinesc. Aceasta nu se
întâmplă in cazul alegoriei. unde nici un pol nu trebuie să aibă un temei istoric,
Didim cel Orb şi Chiril. Deoarece suntem interesaU doar de o
de vreme ce adevărul este până la urm ă o reaJitate eternă . celestă. ilustrare a principiilor de bază ale alegoriei, ne vom limita în
58 PlfTEREA CUV ÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRlSTICE ALE HERMENElfTICII 59
acest subcapitolla o rezumare şi evaluare succintă a metode- săvârşiţ1- litera textului este un simplu mijloc al DuhuluI- ea
lor de inteIpretare ale lui Clement şi Origen. este un cifru prin care adevărul se exprimă pe sine. în com-
Mai degrabă filosof decăt exeget Clement (t cea. 215) şi-a paratie cu sensul simbolic sau spiritual, semnificaţia istorică
axat eforturile pe concilierea credinţei apostolice cu spiritul a unui pasaj este secundară. Această doctrină, cu totul străi­
elenist dominant în acea perioadă. Filosofia greacă şi Legea nă de traditia biblică, izvorăşte, după J.N.D. Kelly, "din con-
iudaică, afirmă eL reprezintă două căi gemene care converg cepţia platonică, împărtăşită şi de Origen, după care există o
în Hristos 13. El tratează această temă în cele mai importante ierarhie a fiinţelor... cele inferioare reflectă pe cele superioare
lucrări ale sale, care includ o apologie contra păgânismului şi pot fi considerate ca simboluri ale celor superioare"16.
(Protreptikos pros ffellenas), scrieri pedagogice adresate noi- Fotie, care cunoştea lucrarea ffypotyposeis, l-a condam-
lor convertiţi (Paidagogos) şi diverse reflecţii asupra relaţiei nat pe autorul acesteia pentru că nu se debarasase încă de
dintre filosofia greacă şi credinţa creştinâ (Stromateis). De credinţele influenţate de mitologia gnosticăl7. Deşi Clement
asemenea, a elaborat comentarii la Noul şi Vechi uI Testa- era un ucenic credincios lui Hristos şi un apărător înverşunat
ment numite 'Schiţe" (ffypotyp6seis sau Adumbrationes), din al credinţei apostolice, el a lăsat să pătrundă în teologia sa
care ne-au fost păstrate doar fragmentel4. excesele metodei sale exegetice, până la transformarea ei în
Deşi Clement nu dezvoltă un sistem exegetic, el oferă o erezie. Folosind a1egoria, el a încercat să separe credinţa de
teorie a interpretării alegorice, bazată pe axioma că adevă­ gnoză (gnosis). Deşi credinţa este esenţială pentru mântuire,
rurile cele mai înalte pot fi exprimate doar sub formă de "sim- ea reprezintă doar un pas preliminar, îndreptat spre cunoaş­
bOluri"15. Exegetul trebuie să caute "sensul adânc" al Scrip- terea pură. Cu alte cuvinte, credinţa este fundamentul - dar
turi1- care trece dincolo de sensul literal. Actualizând anumite numai fundamentul - cunoaşterii l8 . Adevăratul gnostic
elemente ale antropologiei gnostice, Clement deosebeşte pe dObândeşte mântuirea printr-o "contemplare iniţiatică' (epop-
cei 'simpli" de cei "desăvârşiţi" , pe cei cărora le este suficient tike theoria)19, care constă în înţelegerea mistică a adevă­
sensul literal de cei care ating comuniunea cu Hristos prin rului mântuitor. O astfel de noţiune nu este lipsită de merite,
intermediul gnozei (cunoaşterii) lui Dumnezeu. Pentru cei de- în măsura în care este conformă cu tradiţia biblică şi patris-
tică 20 . în raport cu această traditie, este însă periculoasă afir-
13 . Strom. 1. 5, 3.31 (P.G. 8, 1, 717; opera lui Clemen( in r.G. 8-9); ef. maţia că vederea (theoria) tainelor dumnezeieşti este rezer-
Strom. 6. 7 . 82.3.
14. Ed. Dindorf. 1868 (P.G. 8. 9).
15. Stram. 5, passim. Vezi Th. Camelo( ·Clement d'Alexandrie et l'Ecriture", 16. J.N.D. Kelly, Doctrines. p. 74 .
Rev. Blb. 53 (I946), p. 244: (după Clement) "Dumnezeu, sau mai degrabă 17. Photius. Blbl. Cod. 109 (P.G. 103. 3, :584); citat de J. Quasten,
Logosul. este singurul autor al celor dou ă Testamente. EI se ascunde în Vechiul Patrology, voI. II. Maryland , 1964. p. 17 .
Testament şi se revelează in Noul Testament. Astfel. Vechiul Testament este in 18. Strom. 7,lO.864sq.
intregime un simbol al Noului Testament. aşa cum Noul Testament este un sim- 19. Strom. L 2, :527; ef. 6, 10.
bol şi o prefigurare a Împărăţiei ce va venI. Istoria religioasă a omului este isto- 20. Vezi P. Evdokimov. La connaJssance de Dieu selon la tradition orientale.
ria Înaintării acestei revelatii a Logosului in lume, in Scriptură şi in suflet". Vezi, Lyon, 1967. cap. 5; pentru consultarea unei lucrări clasice pe tema cunoaşterii
de asemenea, şi importantul articol al lui CI. Mondesert, ·Symbolisme chez mistice, vezi J. Danh~: lou, PlatonJsme el theologie mystJque, Paris. 1944, mai ales
Ch~ment d'A1exandrie", Rech. Se. ReI. 26 (1 936), p. 158-180, şi cartea sa Clement părţile II·IU (care tratează teologia mistică a lui Grigorle de Nyssa), şi V. Lossky,
d'Alexandrie. lntroductlon el! J'etude de sa pensee .... Paris, 1944. p. 142-1 59. The Mystical Theology of the Eastem Church. London, 1957, mai ales cap. 10-11 .
60 PlJfEREA CUVÂNTUWI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll 61

vată doar celor "initiati". Dezvoltăndu-şi conceptia despre ale naturii umane, care se ÎntăIneau În antropologia platoni-
the6ria pe baza unei tipologit şi nu pe baza unei alegorii- că: trupul (corespunzănd sensului istoric sau literal), sufletul
antiohienii au adus un corectiv important tendinţelor gnosti- sau psyche (sensul moral, scos În evidenţă de tipologie) şi
cizante ale lui Clement şi ale altor alexandrini. Critica lor ma- spiritul (sensul alegoric). "Aşadar, spune Origen, de trei ori
jO~ă era, însă, rezervată eminentului discipOl al lui Clement, trebuie să-ti scrii În suflet cugetările Sfintei Scripturi: În primul
Ongen. rând şi omul cel mai simplu trebuie să fie zidit prin "trupul',
Origen (cca. 185-254) a fost succesorul lui Clement la aşa-zicănd, al Scripturii, - căci aşa numim noi Înţelesul cel
conducerea şcolii din Alexandria, între anii 203-231. Exco- mai apropiat; În al doilea rând, cel care e cu ceva mai Înain-
municat de episcopul său, Demetrius, Origen a fost obligat să tat să fie şi el oarecum educat prin "sufletul" său, iar În al
părăsească Alexandria şi să se stabilească În Cezareea. Acolo treilea rând, şi cel desăvărşit să se asemene cu cei despre
a Întemeiat o altă şcoală de studii biblice pe care a condus-o care vorbeşte Apostolul: "Înţelepciunea o propovăduim celor
timp de douăzeci de ani. Exeget şi teolog de talent, energie desăvârşiţi, dar nu Înţelepciunea acestei lumi; nici a stăpâni­
şi credinţă remarcabile, Origen a fost condamnat de Sinodul torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovăduim înţe­
de la Constantinopol din 553 din multiple motive, dar mai lepciunea lui Dumnezeu În taină, pe cea ascunsă, pe care
ales din cauza Învăţăturii sale despre restaurarea universală Dumnezeu mai înainte de veci a rănduit-o spre mărirea noas-
(apokatE.stasis, Învătătură apărată şi de Sfăntul Grigorie de tră", adică "legea duhovnicească', despre care ştim că "are um-

Nyssa), despre preexistenţa sufletului uman, ca şi din pricina bra bunurilor viitoare". Căci aşa cum omul e format din trup,
metodei sale de interpretare alegorică. din suflet şi din duh, tot aşa stăm şi cu Scriptura, pe care, În
Origen şi-a prezentat principiile exegetice În a patra carte purtarea Sa de grijă, ne-a dat-o Dumnezeu pentru măntuirea
a tratatului său dogmatic, De principiis (Peri arch6n). Pe oamenilor"22.
Îndoielnica bază a textului din Pilde 22,20 sq., el Încearcă să Urmându-şi dascălul, pe Clement, Origen neagă faptul că

distingă trei niveluri diferite de semnificatie În Scriptură: ni- toţi oamenii au capacitatea să treacă de la ·trup", prin 'suflet'

velul trupesc sau somatic, nivelul psihic şi cel spiritual sau către "spirit", prin dobândirea cunoaşterii dumnezeieşti. Doar

pnevmatic21 . Aceste trei niveluri corespund celor trei aspecte 'omul desăvărşit" se poate bucura de vederea binecuvăntării
viitoare, de 'lucrurile bune care vor veni", În timp ce 'omul
simplu" trebuie să se mulţumească cu o firavă edificare "tru-
2 t. "Iată care credem noi că e drumul cel drept care să ne ajute la
c~n~aşterea S.cripturilor şi la Î':.ltelegerea sensuJui ei. drum pe care-) deducem pească" . Astfel de termeni compromit serios doctrina biblică
din m~şi CUVintele ,SCriptUrii. In Pildele lui Solomon găsim următoarea Îndru- asupra mântuirii şi au fost pe drept respinşi de tradiţia creş­
~ar: In 1~?tură cu Invătarea Sfintelor Scripturi: -Şi tu ţi le scrie întreit, in sfat şi tină ulterioară.
In gand ŞI In cunoştinţă şi pe lăţimea inimii tale, ca să auzi şi să răspunzi in
cu.vinte adevărate celor ce te întreabă." (Pilde 22. 20 sq .); În Quasten II, p. 60 În practică, regulile hermeneutice ale lui Origen disting
(din A.N.f. ) (Pentru texte paraJele greceşti şi latineşti . in traducere. vezi G. W. trei metode de interpretare a sensului Scripturii: istorică, tipa-
Butterworth ed .• Oris..en. On First Principles, N.Y.• J966. p . 275 . unde se citează
?e prl'!cJp: 4 . 2 , ~) . In loc de :intreit". textul original al Pildelor vorbeşte despre
de treizeCI de on • corespunzand celor treizeci de capitole a le "invăţă.turilor lui 22 . Quasten 11. ibid. Trad. rom. în Origen. Scrieri alese. Partea a treia, col.
Ame~-en:'~pe· . scriere egipteană cunoscută autorului acest ei părti din textul P.S.B .• voI. 8 . Ed. Institutului Biblic şi de Mi siune al B.O.R,. Bucureşti. 1982.
VechiulUI Testame nt; vezi comentariile. ad loc. p . 274-275 .
62 PUTEREA CWMiTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII 63
logică şi alegorică. Prima metodă descoperă sensul evident al După cum a remarcat pe bună dreptate, cardinalul Da-
textului fără a se folosi de simbolUJi sau metafore. Metoda nielou, Origen nu a negat În general istoria, ci adesea el a
tipologică stabileşte o relatie Între două persoane sau eveni-
neglijat-o şi a pus-o pe un plan secund 26 . Această slăbiciune
mente, dintre care primul element al relatiei îl prefigurează
era inerentă metodei alegorice. 'A1exandrinii, spune Vaccari,
profetic pe cel de-al doilea. MetOda alegorică descifrează sen-
numesc alegorie orice strămutare a unei expresii sau a unui
sul cel mai Înalt al pasaj ului biblic, adică relevanta sau aplica-
discurs de la un obiect (real sau nu) la altul prin intermediul
bilitatea lui În viata de zi cu zi a credinciosului. Profesorul
Kelly ne dă un exemplu tipic pentru această interpretare pe unei similitudini reale sau ideale Între ele·27 . Însă, adesea,
trei niveluri aplicată la un verset: '"Iar Tu, Doamne, sprijini- relatia ireală sau ideală între două obiecte a făcut ca unul din-
torul meu eşti, slava mea şi Cel ce Înalţi capul meu" (Ps. 3,3). tre acestea să fie copleşit sau umbrit de celălalt. Drept con-
Origen dă versetului următoarea interpretare: "David este cel secinta tipologia legitimă a fost neglijată şi semnificatia unui
care vorbeşte În primul rănd, dar în al doilea rănd vorbeşte pasaj biblic a fost prezentată sub forma unui simbol sau a
Iisus Hristos, Care ştie, În pătimirea Sa, că Dumnezeu ÎI va unei metafore, adesea golite de vreun fundament istoric.
Îndreptăti; în al treilea rănd, vorbeşte fiecare suflet drept Bolotov spunea că a1exandrinii s-au aflat în pericolul de a
care, unindu-se cu Hristos, îşi găseşte slava În Dumnezeu» '23. inventa o Sfăntă Scriptură proprie 28 . Mai precis, pericolul real
Simtindu-se incomodat de sensul literal al unor pasaje din
Vechiul Testament, Origen, ca şi Philo Înaintea lui. a folosit ale- Înţeles duhovnicesc, dar unu] literal nu avem În orice pasaj' (trad. rom. cit., p.
goria pentru a interpreta afirmatii ce păreau a nu fi demne de 286); Butterworth, Orlgen, p. 297. Alti alexandrini au căutat·un sens ascuns" in
Scripturi: Dionisie, Despre promisiuni (Eusebiu, Eccl. HIst. 7, 25, 4 sq.); Didim
Dumnezeu, pentru a le descoperi semnificatia lor mai înaltă24. cel Orb, De Spiritu Sanda 57 (P.G. 39, 1081), care d eose beşte sensul literal de
Această căutare a unui sens mai Înalt este strădania principală cel "pnevmatic". Dldlm este mai circumspect decât altii in folosirea alegoriei in
a lui Origen În opera sa exegeti că. Pentru el, fiecare pas<ţj, interpretarea Noului Testament, preferând în acest caz sensul literal. Chiril a
folosit cel mai liber alegoria pentru a d escoperi sensuJ spiritual al Scripturii. Vezi:
fiecare cuvănt al Scripturii are o semnificatie spiritUală25. De ador. In sp. L 1 (P.G. 68. 1.37); Glar. praef. (r.G. 69. 9): 'Ne ridicăm deasupra
sensului istoric, Înaintăm de la imagine şi umbră la realitatea însăşi". Vezi G.
Bardy, Supp. Dict. Blb. 4, 579, care afirmă că Chiri l prefera uneori metod~ tipo-
23. Kelly, Doctrlne.s" p. 73. in lucrarea sa. L'oeuvre exegettque de Th eodore logică. Dintre Capadocieni. Grigorie de Nyssa a folosit ambele metode. In De
de Mopsueste (Rame. 19 13. pp . .38-41), L. Pirat rezumă principiile hermeneutice horn. oplf. şi Explic. apoi. in Hex., el ca ută un sens pur literal. in timp ce la
origeniene astfel: "a) intelege totul in sens literal şi nu interpreta alegoric porun- începutul comentariului său la Cântarea cântărilor subliniază limitele sensului
cile. legile sau preceptele mOrale; dar. Interpretează alegoric toate legile cere- literal pentru zidirea morală (Bardy, col. 578). Într-un c unoscut fragment din De
moniaJe; b) la ca referiri la să1aşul ceresc al celor Binecuvântati informatiile pri- Vita Mosis (vezi J. Danielou, "Sources Chr: I bis, Paris, 1955, p. 81 sq.), Grigorie
vitoare la Ierusalim. Babilon. Tir şi alte locuri, căci profetii au vorbit adesea de vorbeşte de urcarea lui J'ofoise in nOM intunericului dumnezeiesc. EI Încearcă să-şi
Ierusalimul pământesc. gândindu-se la Ierusalimul ceresc; e) explică În sens ale- fundamenteze doctrina apofatică pe un pasaj biblic care permite o astfel de
goric şi mistic tot ceea ce, luat În sens literal. pare imposibil, fals, contradicto- interpretare doar prin alegorizare. Nu experienta lui Moise sau semnifi catia ei
riu, absurd, Inutil sau nedemn de Dumnezeu". Vezi şi H. Kihn, "Ueber the6rla und pentru poporul l ui Israel este esenţială. ci, mai degrabă. experienta mistică a
allegorla nach den verlorenen hermeneutIschen Schriften der AntiocheneJ"', creştinului care caută să pătrundă in "intuneri cul luminos' al realitătii spirituale.
Tiiblngen Quartalschrift 1880, p. 531 sq.
26. J. Danielou. Origene, Paris. 1948. p. 180 sq.
24. In Numer. horn. 26,3 (P.G. 12,744); In Jerem. horn. 12, 1 (P.G. 1.3. 27. Citat de P. Temant. "La the6rla d ' Antioch e dans le cadre des sens de
377); De prlnclp. 4. 9 (r.G. ] I. .361).
l'Ecriture", Biblica 34 (1953). p. 1.39 (trei articole în ace l aşi volum).
25. De princlp. 4. 3, 5. ' În ceea ce ne priveşte. suntem dispuşi . atunci când 28. Citat de G. F1orovsky. The Eastem rathers of th e Fourth CentUlY, Paris.
e vorba de intreaga Scriptură, să recunoaştem că În ea găsim În orice pasaj un 1931. voI. 1; cap. despre SfântuJ [oan Gură de Aur ca exeget. p. 217-223 (in rusă).
64 PlJfEREA CUVÂNT UWI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCIl 65
în care te poate arunca această metodă alegoric ă este, în Hristos a fost în realitate atât om, cât şi Dumnezeu. Ca om,
măsura în care a transgresat limitele istorice al e tipologiei. de suferinta Sa a fost reală30. După Învierea Sa, Fiul S-a unit spi-
a transforma iconomia divină din IieiIsgeschichte (istorie a ritual cu Tatăl (pne vrnatik6s h en 6m enos); şi totuşi EI a rămas
măntuirii) în mitologie.
en sarki, în trup31. Prin ace astă subtil ă antinomie, Sf. Ignatie
a pus b azele credintei de la Niceea: Iisus Hristos e Dumnezeu
:3. Şcoala exegetică din Antiohia ad evărat 3 2 şi om ad evărat în viat în cele două firi ale Sale,
cea dumnezei ască şi cea om enească slăvitâ .
În secolul al treilea găndirea hristologică a fost marcată
Cu puUne exceptii , teologii creştini din Alexandria şi An-
de două tendinte majore pe care, mai tărziu, Biserica le-a
tiohia nu au reuşit să păstreze acest fin echilibru hristologic.
definit ca fiind eretice: dochetismul şi adopUonismul. Prima
Drept urmare, influente dochetiste şi adopUoniste au conti-
caracteriza învătătura alexandrină, iar a doua, sub forma mo-
narhianismului modalist era dominantă în Antiohia. În urmă­ nuat să fi e resimUte în p erioad a p ost-nice eană. În Alexandria,
toarele paragrafe vom sugera o explicaUe pentru l egătura strân- centrul principal al specul aUei gnostice mistice, Biserica a
să dintre hristologie şi metoda exegetică specificâ fiecâreia
optat mai curând p entru asimilarea decât p entru r espingerea
dintre cele două şcoli. Vom observa că doctrina asupra per- acestor influente şi a altor elem ente d e gândire el enistă . Cle-
soanei lui Iisus Hristos, elaborată iniUal pentru a combate m ent d e exemplu, manifestă o form ă de doch etism gnostic
diverse forme ale învătăturilor eretice, a jucat un rol decisiv când neagă că Hristos a pătimit în adâncul sufletului Său
atât în dezvoltarea hermen euticii alexandrine, cât şi a celei (apathes ten psych en)33. Mântuitorul a fost într-ad e văr omul-
antiohiene. Dumnezeu 34 , dar ca atare EI era în totalitate "n ep ătimitor; EI
Sub influenta dualism ului mistic al platonicienilor, gnosti- b ea şi m ânca numai p entru a-Şi ascunde dumnezeirea de
cismul creştin a exercitat o infiue ntă majoră, deşi predomi- ochii om en eşti. Origen s-a ferit de căd erea în doch etism cu
nant negativă, asupra Bisericii primare. Aşa-numita hristolo- mai mult succes d ecât magistrul să u . Totuşi , alături de ma-
gie " dochetistă" a fost predicată în întreaga Asie Mică şi în joritatea al exandrinilor, el a subliniat dumnezeirea lui Hristos
Antiohia, unde a fost combătută cu o vigoare impresionantă şi deofiinţjm ea Sa c u Tatăl (hom oousios), ca al doilea ipostas
de către Sf. Ignatie. Termenul "doch etism" înseamnă "aparen- divin 35 . Această caracterizare rămâ n e corectă în ciuda ten-
tă" (etim .: dokein, a părea) . Potrivit învătăturii doch etiste, tru- dintei sale către subordinaUonism 36 , când numeşte pe Fiul atât
pul omenesc al Mântuitorului fus ese aparent. Ei negau că th eanthr6p os, cât ş i deuteros Th eos 36a
"Iisus Hristos a venit în trup" (1 Ioan. 4 ,2)29. Afirmând d ivinita-
tea Cuvântului. ei l-au negat omenitatea. În apărarea credin-
.30.TraI. J O; Smyr. 2. 1 2; Polycarp 3 ; Efes. 7 .
tei apostolice, Sf. Ignatie a atacat dochetismul. dovedind că 3 1.Smyr. 3.
32. Folyc. 8. 3; Rom . 3. 3; 6 . .3; ~fes. 18. 2 .
5 trom . 6. 9; ef. Ped . 1. 2 (P.G. 8 . 1. 252) .
.33 .
29. Nu este de loc sigur că a ntihriştli d in 1 Ioan sunt docheti ş tl ; alte pasaj e .34.Ped. 3. 1.
sugerează că cel care ÎI "tăgă dui esc pe Hristos· (= lis us) ca Fi u al lui Dum n ezeu 35. C. Cels.8, 12 (ef. 8. 15); Deprindp. 1.2. 12.
sunt de f a pt Iudei sectari . To tuşi , form ularea d in v ersdul 4 .2 . l uată În sine. 36. De p r incip. 1. 2. 1.3; 4 . 35; C. Cels . 5 . 39; In Joh. 6 . 23; 1.3.25 etc.
expri m ă evident o te nd i n tă docheti stă. 36 a. In Ezek. horn. 3 . .3; C. Cels. 5. 3 9; In Joh . 6 . 202.

S _ PlITf".RF.A n TV 4NTH IJ/I


66 PlJfEREA CUVÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCII
67

Studiul istoriei religiilor a demonstrat cu claritate existenţa divină de cea umană, manifestând tendinţa de a concepe pe
diverselor forme de gnosticism în Biserica primară37. Dintre Iisus ca pe omul în care S-a Sălăşluit Cuvântul lui Dumnezeu39.
formele multiple de hristologie dochetistă, învăţătura lui Ce- Este deosebit de greu să apreciezi relaţia dintre herme-
rint a contribuit foarte probabil, la tendinţa tipic antiohiană neutică şi teOlogie în termeni de cauză şi efect. Am observat
de a accentua umanitatea lui Hristos şi de a distinge net între în cazul lui Clement şi Origen, cum primul l-a influenţat pe al
Iisus şi Cuvântul dumnezeiesc, între homo assumptus şi ver- doilea. Cu toate acestea, este incontestabil că presupoziţiile
bum assumens (Teodor). După Sf. Irineu 38 , Cerint afirma că filosofice şi teologice condiţionează metoda hermeneutică a
Hristos (după părerea luL o emanaţie din Dumnezeire) s-a po- interpretului care caută să expună chiar Scripturile care dau
gorât asupra omului Iisus la botezul său în Iordan şi s-a înălţat norma (kan6n, regula) teologi ei sale. Aceasta- este dilema
de la el înainte de răstignire. Această separare radicală între pusă de "cercul hermeneutic". Dacă teologia alexandrină a
"Iisus cel istoric" şi "Hristosul credinţei " apăra fiinţa celestă de fost în oarecare măsură alterată de dochetism, aceasta se
datoreşte atitudinii sale pozitive faţă de filosofia mistică şi
legăturile existenţei m undane, ca şi de suferinţă şi moarte.
idealistă a mediului său cultural. Acelaşi lucru este adevărat
Însă consecinţa implicită a negării soteriologiei biblice a con-
mutatis mutandis, în Antiohia. Acolo unde gândirea aristote-
tribuit la naşterea unei reacţii patristice, rezumate în formu-
lică căştigase teren, teologia creştină era caracterizată printr-un
larea: "Ceea ce nu este asumat nu poate fi rriântuit". Istoricii
raţionalism empiric care refuza să sacrifice istoricitatea în
îl plasează pe Cerint în Efes, dar influenţa sa s-a făcut simţită favoarea semnificaţiei spirituale. Prin urmare, antiohienii în-
de-a lungul întregii Asii Mici la începutul secolului al doilea. vederau calitatea istorică a evenimentelor biblice şi natura
Învăţăturile hristologice din Alexandria şi Antiohia, dife- umană a lui Hristos. Aceste două tendinţe hristologice dis-
rite şi incompatibile între ele, aveau ca ţel comun explicarea tincte au avut o influenţă puternică asupra celor două me-
persoanei lui Iisus Hristos şi a sensului soteriologic al vieţii şi tode exegetice, alegoria şi tipologia.
lucrării Sale. În măsura în care ei au păstrat atât omenitatea, Şcoala exegetică din Antiohia s-a născut în primul rând ca
cât şi dumnezeirea lui Hristos, într-o singură persoană, nedes- o reacţie la excesul de alegorizare practicat de Origen 40 . Înte-
părţită, teologii ambelor şcoli au fost recunoscuţi ca dascăli
ortodOCşi ai Bisericii. Reflecţiile lor, însă, au fost inevitabil, 39. S. Cave. The Doctrine of th e Person of Christ. London. ] 925. p. 105:
"Fiecare punct de vedere îşi are avantajul şi dezavantajul său. AJexandrinii au
influenţate de mediul cultural şi filosofic in care au trăit şi au
păstrat unitatea persoanei lui Hristos şi au prezentat credintei creştine pe
activat. Prin urmare, alexandrinii subliniau divinitatea Cuvân- Dumnezeu făcut om În EI. dar ei au tins să ignore umanitatea reală a lui Hristos.
tului intrupat şi unirea dintre cele două naturi (cu nuanţe de Conceptia antiohiană a păstrat umanitatea adevărată a lui Hristos. şi putea, ast-
fel. vorbi despre durerile Lui şi de o reală dezvoltare a Sa. însă ei au avut tendinta,
monofizitismL câtă vreme antiohienii deosebeau clar natura de a distruge unitatea concretă a persoanei sau de a o păstra coborând-o într-o con-
ceptie inferioară asupra lui Hristos , văzând în EI nu pe omul-Dumnezeu, ci pe un
Om inspirat de Dumnezeu". R.V. Sellers. The CoundJ of Chalcedon. Londra,
37. Vezi mai a les W. Bauer, Rechtglâubigkeit und Ketzerei Jm âJtesten 1961. p. 158 sq .. expli că punctele de vedere diferite ale celor două şcoli: în
C-hristentum, Tiibingen, 1934 (l963); R. Bultmann, Das Urchristentum im Rah~ vreme ce alexandrinii presupuneau o conceptie trinitară asupra lui Dumnezeu,
men der antiken Relfgionen. Zurich. 1949. Pentru o evaluare critică a anumitor antiohienii plecau de la unitatea Sa manifestată in trei ipostasuri.
tendinte ale acestei şcoli, vezi C. Colpe. Die ReligionsgeschichtJiche Schule. 40. Remarca lui Pirat este demnă de a fi amintită: "Nimic nu e mai pericu-
Gottingen. J 961. los pentru rectitudinea unei mişcări intelectuale decât o astfel de origine"; L'oeu-
38. Adv. Haer. 1. 26. 1; 3 . II. 1. vre exegetique. p. 38 sq.
68 PUTEREA CUVÂNTULUI FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII 69

meiată în jurul anului 260 de Lucian (t 312), această "şcoală" tiohia şi apoi a plecat Ia Atena pentru a-şi desăvârşi studiile
a fost mult mai puţin omogenă decât rivala sa alexandrină. clasice. Ca student al lui Eusebiu de Emessa, care era el
Minţi teologice atăt de diferite ca Teodor de Mopsuestia şi Sf. însuşi un discipol al lui Lucian, Diodor a fost influenţat de
Ioan Gură de Aur au putut face parte din aceeaşi şcoală nu- învăţăturile subordinaţioniste şi adopţioniste, care s-au cris-
mai datorită metodei lor exegetice similare, şi nu datorită talizat în doctrinele lui Arie şi Nestorie.
unei teologii comune. Cu toate că au fost mult timp prieteni în privinţa controversei iscate în jurul înclinaţiilor adop-
apropiaţi, aceşti doi mari teologi reprezintă antipozii gândirii ţioniste ale lui Pavel de Samosata, Eusebiu vorbeşte despre
antiohiene, Teodor fiind cel radical şi raţionalist, iar Sf. Ioan un anume presbiter Malchion, care era cinstit în AntiOhia pen-
Gură de Aur fiind cel conservator şi mistic. tru curăţia credinţei sale în Iiristos 42 . Malchion, spune Euse-
Lucian, magistrul lui Arie, s-a aflat sub influenţa ereticu- biu, l-a obligat pe Pavel să-şi clarifice opiniile la sinodul din
lui Pavel din Samosata. Un adversar învederat al teologiei a1e- Antiohia, din 268. Această întreprindere a scos la lumină felul
xandrine a Logosului, Pavel a fost hirotonit episcop al Antio- şi amplitudinea concepţiilor eretice ale lui Pavel şi i-a pregătit
hiei în jurul anului 260. În 268 el a fost condamnat şi depus condamnarea. U1telior, Malchion însuşi a fost atacat de Dia-
datorită doctrinei sale modalist-monarhianiste care, implicit, dor într-un tratat polemic care nu s-a mai păstrat. Putem pre-
apăra erezia adopţionistă. Pavel nega ipostasul (hypostasis) supune, însă, că Diodor apâra o hristologie "separatistă', simi-
Fiului şi pe cel al Duhului. Prin urmare, el refuza să accepte lară cu cea a lui Pavel. în multe ocazii Fotie se referă la o
dumnezeirea lui Iisus, afirmând că EI a fost doar o fiinţă operă a lui Diodor, intitulată Despre Duhul Sfânt, care demon-
umană aleasă căruia Dumnezeu i S-a comunicat printr-o unire strează că autorul "fusese deja atins de boala ereziei nesto-
pur accidentală. Această hlistologie adopţionistă, care îl îm- riene· 43 .
părţea pe Iisus Iiristos în două realităţi lipsite de o natură
în a şasea decadă a secolului IV, Apolinarie, devenit ulte-
comună, a pregătit drumul pentru dualismul hristologic al lui
lior episcop de Laodiceea, a încercat să combată arianismul
Teodor şi Nestorie41 . Astfel. de Ia începutul său, şcoala din cu o hristologie care scotea în evidenţă dumnezeirea lui
Antiohia a fost marcată de tendinţe adopţioniste înrădăcinate Iilistos în detrimentul omenităţii Sale. Diodor i-a atacat teolia
într-un raţionalism empiric de sorginte aristotelică. Această în două opere dogmatice: Contra consubstantiaIişU1or (sinu-
tendinţă filosofică, cu toate că este problematică în multe pri- siaştilor) şi Despre Întrupare. Prima44 a fost scrisă împotrtva
vinţe, i-a împiedicat pe antiohieni să pericliteze umanitatea anumitor discipoli ai lui Apolinarie, care apăraseră doctrina
lui Iilistos. în continuare vom analiza impactul acestor pre- consubstanţialităţii (synousi6sis) între trupul şi dumnezeirea

mise filosofice şi teologice asupra hermeneuticii antiohiene. lui Iilistos, prefigurând prin aceasta monofizitismul 45 . Din
Teoreticianul cel mai important al şcolii din Antiohia a cauza acestei apârâri ardente a omenităţii lui Iiristos, Diodor
fost, fără îndoială, Diodor, episcop de Tars din 378 până Ia însuşi a fost atacat în 438 de către Sfântul ChiliI al Alexan-
moartea sa, în 392. El şi-a început ed ucaţia teologică în An-
42. Eusebius, &cI. Hist. 7. 29.
43. Photius, Blb. Cod. 102; Quasten III. p. 400.
41. Vezi F. Cayre. Precis de patrologie et d'histoire de la theologie L Paris, 44. r.G. 3.3. 1550-1560.
1931. p. 166-169; Quasten II. p. 142 sq. Quasten îl numeşte pe Lucian " tatăl 45 . Cayre. Patrologie, p. 440; J . Meyendorff. Byzantine Theology, N.Y..
arianismului", 1974, p. 32-4 1.
70 PlJfEREA CUV ÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERM ENEUTICII 71

driei. In lucrarea sa Contra Diodorum et Theodorum, Chiril l-a nezeirea Sa. Desprinse din întreaga sa op eră, multe dintre
acuzat pe Diodor de a fi responsabil p entru erezia nestoriană. formulele sale hristologice par unilaterale. Fără îndoială, atât
Aceastăjudecată nedreaptă a fost întărită în 499, de un si nod Teodor, cât şi Nestorie s-au bazat pe învăţăturile lui pentru a
ţinut la Constantinopol. care l-a condamnat pe episcopul din face o distincţie mai radicală între cele două naturi ale lui
Tars, determinând astfel distrugerea un ei părţi din scrierile Hristos. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că Diodor a
sale despre doctrină şi exegeză. fost recunoscut de împăratul Teodosie I ca un mărturisitor
Judecata a fost într-adevăr nedreaptă, deoarece Diodor vajnic al credinţei ortodoxe49 .
apărase cu egală vigoare şi convingere învăţătura tradiţională Originea metodelor exegetice practicate de şcoala din
privitoare la dumnezeirea lui Hristos 46 în fata lui lulian Apos- Antiohia, ca şi originea hristologiei sale, se află în secolul al
tatul. Neînţelegerea privitoare la adevărata atitudine a lui Dio- treilea. Lucian însuşi fusese un specialist în critică textuală.
dor s-a datorat în primul rănd impreciziei limbajului teologic Cunoaşterea limbii ebraice i-a dat posibilitatea să finalizeze o
din perioada pre-niceeană. Din timpul Sf. 19natie, dacă nu revizie a Septuagintei, care, potrivit Fer. leronim, era in uz in
chiar dinainte, apelativele mesianice 'Fiul Omului' şi 'Fiul lui majoritatea Bisericilor Răsăritului so . De la inceputurile sale,
Dumnezeu' işi pierduseră semnificaţia istorică şi eshatologică această şCOală a acordat prioritate cercetării istorice, grama-
atribuită lor de anumiţi psalmişti , profeţi şi de iudaismul tăr­ ticale şi filologice, cu scopul de a explica inţelesul literal al
ziu, în general. Pentru Sf. Ignatie aceste două apelative expri- Scripturii. Eustatie, episcop de Antiohia din 324 până in 330, a
mau originea dublă a lui Hristos: născut din Maria, descen- utilizat aceste mijloace exegetice în scrierile sale polemice con-
dentă din casa lui David, şi de la Duhul Sfănt prin puterea lui tra arianismului şi a folosirii origeniene a alegoriei 5 1 . Cu toate
Dumnezeu 4 7 . În timp ce căuta să respingă apolinarismul. Dio- că a reprezentat un fel de punte intre Lucian şi Diodor, Eustatie
dor a avut neşansa să sublinieze prea mult distincţia intre pare a fi evitat tendinta lor spre un dualism hristologic.
aceste două apelative, declarănd că Fiul lui Dumnezeu Ira Aşadar, cu mult inainte de Diodor, exegeza antiohiană era
asumat pe Fiul lui David (Fiul Omului) şi că Pruncul născut caracterizată de un interes deosebit pentru o interpretare ri-
din Maria nu era Dumnezeu după fire 48 . Astfel. nu e de mi- guros ştiinţifică a textului. După cum am mai afirmat baza sa
rare că Diodor a fost acuzat mai ales de alexandrini că a pus filosofică a fost în principal aristotelică. La Atena, in perioada
bazele hristologiei dualiste a lui Nestorie. studiilor sale, Diodor a avut contact cu gândirea lui Aristotel.
Ar trebui să ţinem seama de faptul că termenii hristologici aşa cum era aceasta interpretată de succesorii lui Porfiriu
ai lui Diodor fuseseră formulaţi intr-<> atmosferă polemică. (234-305L el însuşi un discipol al lui Plotin. Cu un succes in-
Dependent fiind de adversarul său, el s-a simţit obligat să doielnic, Porfiriu incercase să realizeze o sinteză între filoso-
scoată în evidenţă când omenitatea lui Hristos, cănd dum- fia aristotelică şi cea neoplatonică, bazată p e alegorie. Poate

4 6. Teodoret, Hist. e ecl. 4. 22. 49. În edidul im perial al Sinodului de la Constantinopol. din 381 (Cod.
47. Smyr. 1. 1; Efes. 7, 2 ; ]8, 2 . Theoo. 16, 1, 3 ).
48. Vezi L. Maries, "Le co mmentaire de Oi odore de Tarse sur les Psaumes", 5 0. leronim . Praef. in Paral.; Adv. Ruf. 2 . 27 ; ef. Quasten II. p. 14 2 . Un con-
Rec. Or. Chr. 4 (24) (1 9 2 4). p. 148 sq.; R. Seeberg. History of D octrin es 1, tr. temporan a l lui Lucian şi Împre un ă-martir cu acesta, preotul Dorote i. era de
e og!. . N ichigan , 19 61. p. 247-249; A Gri ll meie r. Christ in Christian Trad itÎon. asem enea specializat În ştiinta bibli că Si În eb raică. (Euse b., & cl. Hist. 7, 32).
N.Y., 1965, p. 260-270. 5 1. Cayre, PatroJogie, 31 8 sq .; Quasten III. p. 302 sq.
72 PlJfEREA CUV ÂNTULU I fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENElJflCII 73

ca o reacţie la această tradiţi e alegorică parti c ulară, Diodor a Valoarea studiului profesorului Schweizer est e dimi nuată
început să-şi construiască principiile hermeneutice, avănd ca de relativa sa tăcere privi toare la co ntribuţia cea mai impor-
inspiraţie empirismul raţionalist şi istoric al lui Aristotel. tantă pe care a adus-D Diodor hermeneuticii: principiul său.
Înjurul anului 360, Diodor a întemeiat în Antiohia un cen- th e6ria. Tradiţia ortodoxă a fost unanim ă în convingerea că
tru monastic (asketerion), dedicat practicii ascetice şi t eolo- Vechiul Testament reprezintă în esenţă pregătirea pentru ve-
giei. Cei mai importanţi discipoli ai săi- Teodor şi Sf. Ioan nirea lui Iisus Iiristos. Prin urmare. istoria sp i rituală a poporu-
Gură de Aur, dau o mărturie elocventă despre înalta calitate lui evreu trebuie citită în lumina Evangheli ei. Diodor a accep-
a vieţii sale ascetice şi morale. Opera exegetică a lui Diodor tat această premisă necondiţionat în aşa măsură încât l-a
cuprinde comentarii asupra întregului Vechi Testament asu- numit pe Avraam ' părintele Bisericii'54. Provocarea adresată
pra Evangheliilor şi asupra multor Epistole. Majoritatea aces- exegetului creştin este. prin urmare, de a dezvolta o h erme-
tor scrieri ne-au parvenit sub formă de fragmente sau pasaje neutică ce poate lua în considerare deplin relaţia d intre fă­
cu multe interpol ări (de exemplu, In Psalm .). găduinţă şi împlinire. care uneşte cele două Testamente.
Într-un studiu important despre m etodel e exegetice ale Diodor a elab orat soluţia la această problemă într-un
l ui Diodor, E. Schweizer note ază următoare le trăs ături carac- tratat. pierdut acum, despre ' distincţia dintre the6ria şi ale-
teristice ale oper ei sale. 52 Cu toate că Diodor a scos în evi- gorie' (tis diaphora th e6rias kai allegorias, în care diaphora
denţă cu o adăncime considerabilă semnificaţia etimologică însemna probabil ' neconco rdanţă'). Alte lu crări ce s-au păs­
a anumitor cuvinte-cheie, el nu cunoştea eb raica. Parţial da- trat. cum ar fi prologul la Psalmul 1 18. n e oferă destule infor-
torită ed ucaţiei sale clasice, parţial datorită influenţei lui Lu- m aţii pentru a schiţa liniile principale ale concepţiei sale
cian, el şi-a elaborat exegeza astfel încăt să poată ilumina asupra th e6ri ei ca m etodă de interpretare.
contextul istoric şi literar al pasajelor puse în discuţie 53 . EI a Pentru Clement şi alţi alexandrini. c uvântul the6ria deno-
investigat etimologia, structura frazei, gramatica textului, în- ta sensul spiritual al unui pasaj scripturistic. aşa cum era el
cercănd să refacă structura lui primară. Interes ul său pentru descoperit prin alegorie. După cum a arătat Părintele de Lu-
'critica inferioară" era dublat de interesul p entru situarea isto- bac. în terminologia alexandrină the6ria era sinonim ă. în mod
rică a autorului şi a cititorilor acestuia. În concepţia sa. sco- virtual. cu ailegoria 55 . Origen considera că fiecare pasaj . chiar
pul principal al exegezei este de a clarifica intenţia autorului fiecare cuvânt al Scripturii. are un sens spiritual al său. chiar
biblic, adaptănd o metodă de interpretare pur ştii nţi fică ce şi acolo unde sensul literal poate fi dispreţuit ca nedemn de

fusese deja folosită în studiul literaturii laice. Dumnezeu şi revelaţia Sa56 . Ţelul exegezei. continua el. este
de a descifra limbajul simbolic al Bibliei pentru a discerne
52. e. 5chweizer, -Oiodor van Tarsus als Exeget". ZNW 40 (1941), p. 33~75.
Autorul id enti fică În acest articol În mod eronat the6rla cu tipologia; v . şi R. 54. Corn. la Odateuh 26,16; În J. Deconinck. Essa; sur la chaine de
Greer. Theodore. rOctateuch, Paris, 19 12.
53. Schweizer remarcă. de ex.: "in R. (Corn. Ia Romani) Diodor este foarte 55. H. de Lubac. îypologîe el allegorisme", Rech. Se. ReI. :54(1947 ). p.
atent la această legătură. În logica gândirii sale. Sf. Apostol Pavel emite o teză. 202; Histoire et Esprit: rinteJIigence de J'Ecrit ure d'apres Origene. Paris. 1950,
repetă ceea ce spusese, co ntinuă explicatia cu mai mare precizie sau o rezumă. p. 123.
ju stifică
afirmatia. se dis tantează de ambiguităti. se îndreaptă către un anumit 56. De ex. De prindp. 4, 12,20: ef. In Joh. 10. 18. 189. Clement afirmă că
tel sau scoate in evidenţă o problemă .. :. p. 54. fiecare s ilabă şi literă ale Scripturii sunt revelale. Protr. 9.87.
74 PlITEREA CUV ÂNTULUI FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII 75

semnificaţia sa "i nternă" . Practic, aceasta insemna că exege- nu în evenimentul istoric însuşi. n e obligă să o pIivim nu nu-
tul căuta semnificaţia unui text in inseşi cuvintele lui. adică in mai ca pe o extensiune sau o dezvoltare logică a tipologiei. ci
simbolurile biblice, şi nu in evenimentele istoIice. În ciuda ca pe o metodă total difeIită de interpretare58 .
preferinţei sale pentru alegoIie, OIigen respecta istoIia ca Diodor şi discipolul său , Teodor, au plecat de la o pre-
fiind tărămul Revelaţiei şi al lucrării iconomiei divine. Pentru misă hermeneutică opusă celei oIigeniene: nu oricare pasaj
alegoriştii mai radicali. evenimentul istoIic avea semnificaţie din Scriptură are o semnificaţie spiIituală, dar fiecare pas1ţj
numai in măsura in care el reprezenta simbolic o experienţă are o semnificaţie istoIică şi literală proprie 59 . După Diodor,
mistică sau morală pentru viaţa credinciosului. O astfel de sarcina exegetului este de a distinge în cadrul evenimentului
concepţie distruge tipologia, de vreme ce continuitatea isto- istoric atăt sensul literal, căt şi pe cel spiritual. Sensul literal
rică intre cei doi poli ai analogiei este ruptâ. Astfel. crucea Măn­ se referă la semnificaţia evenimentului aşa cum este înţeles
tuitorului, după interpretarea alegorică a lui Origen, devine şi exprimat de autorul biblic. EI include o dimensiune "spiri-
antitipul ritual ului arderii de tol. prescIis de legea mozaică, in tuală" in măsura în care autorul însuşi a recunoscut eveni-
timp ce semnificaţia sa adevărată (spiIituală) rezidă in "jertfa mentul ca fiind o prefigurare a unei realităţi eshatologice. Un
p e care fiecare creştin, imităndu-L pe Hristos, trebuie să o exemplu este psalmistul sau profetul care vorbeşte despre
aducă in adăncul inimii sale"57. Elementul principal nu este evenimente sau persoane contemporane lui. anticipând în mod
faptul obiectiv al RâstigniIii cu consecinţele sale cosmice şi conştient. cu ajutorul harului inspiraţi ei divine, împlinirea

eshatologice, ci înţelegerea personală şi inteIiorizată de către acestor tipuri istorice în veacul mesianic (de ex. Is. 9, 2-7; II.
creştin a acestui eveniment. Exegeza, ca atare, devine mai
1-9). Astfel , împăratul lui Israel şi personajul colectiv al Slu-
importantă decăt textul însuşi. Obiectivitatea istorică este
jitorului sunt văzute ca imagini mesianice.
Trebuie să menţionăm că, în studiile recente care se ocu-
înlocuită cu un subiectivism care neagă dimensiunea tempo-
pă cu hermeneutica patIistică, s-a pus un accent exagerat pe
rală a eshatologiei şi proiectează iconomia măntuirii într-o
acest element de anticipare conştientă din partea autorului
zonă celestă. concepută în termenii idealismului platonic.
biblic60 . Dacă autorul a fost sau nu conştient de relaţia tipo-
O reacţie sănătoasă contra acestui relativ dispreţ faţă de
semnificaţia istorică a ScIipturii a fost motivaţia teologilor
58. Cu toate acestea, nu putem accepta opinia lui J. Danielou, care con-
antiohieni din timpul lui Lucian. CIitica lor a exagerat adesea
si d eră alegoria ca fiind esentialmente tipologică. Vorbind despre alJegoria şi
gradul în care alexandrinii au folosit abuziv alegoIia (această the6rja, el afirmă: 'ş i una şi cealaltă sunt in aceeaşi măsură tipologice. Ele nu se
afirmaţie este valabilă mai ales în cazul lui Origen). Însă ei opun, cum am crede, ca literalul şi alegoricul. in exegeza tipologică. deopotrivă
ş i hristologică, antiohienii pun accentul mai ales pe aspectul sacramental al
au recunoscut pericolul inerent acestei metode şi s-au stră­
traditiei catehetice. alexandrinii. pe aspectul mistic al traditiei. ambele aspecte
duit din răsputeri să facă distincţie precisă intre alegorie şi fiind in aceeaşi măsură tradiţionale" (citat de P. Temant. 1.a theoria', p. 141 ).
tipologie. Ca şi tipologia, alegoria se sprijină pe doi poli. tipul Opozitia reală nu este intre "literal" şi "alegoric", ci Între tipologie şi aJegorie, ca
două metode diferite, care caută fiecare sensul spiritual.
şi antitipul. Dar faptul că alegoria situează semnificaţia ade-
59. Vezi H.Kihn, Theodor von Mopsuestia und JuniUus Afrfkanus als
vărată, spirituală, în cadrul vieţii interioare a credinciosului, şi Exegeten, Freiburg im B., 1880, p. 26: Socrate, HIst. eccl. 6,.3 (P.G. 67,668) ,
vorbeşte despre dublul accent al antiohie nilor: Psjlo ta grammatj ton theion
prosechon graphon, tas theorias auton ekterpomenos.
57. Horn. in Lev. 1.4f (P,G. 12,2.409 sq.) ; Kelly. Doctrines, p. 7:5. 60. Un exemplu concludent este studiul lui P. Temant, "La theorfa' , art. cit.
76 PlJfEREA CUVÂNTUWI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll 77

logică dintre cele două imaginL este mai puţin important. Ce ritual. Doar sensul spiritual este important pentru viata în
contează este perceperea · predicţiei spirituale· de către inter- credinţă. Pentru o theâria bazată pe tipologie, nu c uvintele
pret care vede într-un eveniment trecut prezenţa actuală a Scripturii conţin semnificaţia esentială, ci evenim entele de-
unei realităţi eshatologice şi soteriologice. Această perceptie spre care dau mărturie aceste cuvinte. ŞL în cadrul even im en-
sau predictie spirituală este numită de Diodor şi de urmaşii tului istoric însuşL theâria nu discerne două sensuri diferite,
săi theâria. ci ceea ce putem numi ·un îndoit sens·, în care dimensiunea
Exegetul aplică textului bibli c theâria prin intermediul spirituală este înrădăcinată adânc în dimensiunea literală,
tipologiei. Ca şi alegoria, tipologia stabileşte o relaţie între istorică . Cu alte cuvinte, th eâria descoperă o re lati e tipologi-
făgăduinţă şi împlinire, între cei doi polL tipul şi antitipul. că în însăşi inima evenimentul ui63 . Aceas tă relaţi e are o sem-
Aceşti poli sunt legati unul de celălalt într-unul dintre aceste nificatie dublâ: una, intenţionată de autor (sensul literal) , şi
două feluri. Ambii pot fi istoricL unul fiind situat în Vechiul alta, care arată spre şi îşi găseşte împlinirea în veacul mesia-
Legămănt şi celălalt în Noul Legământ (de ex. Adam sau nic64 . Spre deosebire de alegorie, th eâria consideră sensul
Moise ca tipuri ale lui Hristos). Sau antitipul poate fi ·trans- spiritual inseparabil de sensul literal, căci antitipul eshatolo-
istoric" sau eshatologiC caz în care tipul este situat în veacul gic este el însuşi de nedespărtit de evenimentul istoric, pe
prezent şi antitipul în veacul ce va veni (de ex. Euharistia ca care îl foloseşte ca pe un mijloc de exprimare. Hristos, de
prefigura re a Ospăţului din împărăţia cerurilor). în ambele exemplu, este într-un mod tainic prezent în persoana lui Moi-
cazuri, o relati e tipologică poate exista între două imagini sau se. Sau, pentru a folosi metafora pau lină, ·stânca era Hristos·
poli doar când tipul se împlineşte în antitip, şi antitipul esha- (he petra de en ho HristoS)65. Dezvoltată de teologii antio-
tologic este adânc înrădăcinat în istoria mântuirii 61 . În timp hienL această notiune este probl ematică în măsura în care nu
ce al egoria priv eşt e evenimentul ca pe un simplu ·semn· care reuşeşte să exprime cu claritate cum este prezent antitipul în
arată spre realitatea eshatologică, tipologia subliniază carac- tip (fără a le separa, dar şi fă ră a le confunda). îns ă marele
terul simbolic al istoriei: tipul participă real la realitatea trans- merit al theâriei este preocuparea constantă de a păstra fun-
cendentă a antitipului şi îşi derivă semnificatia ultimă din ea. damentele istorice ale eshatologiei. Tipul este un simbol pro-
Astfel înţeleasă, tipologia poate descoperi în mod legitim fetic care participă la antitip ca o ·premisă · sau ca o ·pregus-
·chipul lui rlristos în Vechiul Testame nt"62 şi poate afirma că tare· (arrabân). Şi invers, antitipuJ eshatoJogic este prezent În
slujirea euharistică permite Bisericii să participe proleptic la
Osp ăţul din Împ ărătia cerurilor. 63. După P. Ternant: "th e6ria serveşte la decelarea unei veritabile tipologii
Alegoria descoperă două semnificaţii destul de deosebite in adâncul sensuJui literal", "La th e6ria', p. 143.
64. J. GuiIJet. "Les Exegeses d'AJexandrie et d'Antioche. Conflit ou malen-
ale cuvintelor scrise: un sens istoric sau literal şi un sens spi-
tendu?". Rech. Se. Rei .. 34 ( I 947), p. 286. n. 36: "$ensu lliteral adecvat este unul
singur; unul singur În s ubstantă. dar, dacă putem sp une astfel. virtual e l este
6 1. Vezi. referitor la această temă, a rti coJullui R. Bulbnann. ·Ursprung und dublu. Există o si ngură predicţie, care se verifică de două ori: prima dată pa rţial .
Sinn der Typologie als Hermeneutischer Methode", ThLZ, 75 (J 950). p. 202- 12; a doua oară total",
şi G. Floravsky. "Revelatian and Interpretation", în Bible. Church. TradWon: An 65. Această imagine paulină. care ar putea fi tradusă prin "Hristos era stân-
Eastem Orthodox View. Belmont Mass. 1972. p. :50-36; şi cap. 1. de mai sus. ca", îşi are originea În traditia intelepdunii iudaice şi s ublini ază convingerea
62. Titlul l ucrării profesorului Georges Barrois. al cărei capitol trei este de- Apostolului despre preexistenta Fiului lui Dumnezeu. ef. H. Conzelmann. Der
dicat cu precădere tipologiei, St. Vladimir's 5emlnary Press. N.Y., 1974. erste Brief an die Korlnther. Găltingen. ] 969, p. 196 sq., şi capitolu l I de mai sus.
78 PUTEREA CUVÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTIClI 79

mod real (din punct de ved ere ontologic) În tipul istoric. Ale- revelează semnificaţia eshatologică superioară. Astfel. Psal-
goria, pe de altă parte, tratează tipul ca pe o s im p l ă metaforă mii sunt. după Diodor, atât istorie, cât şi profeţie. Ca istorie,
sau ca pe un semn parabolic, a căru i semnificatie sp irituală ei sunt exp rim aţi prin hiperbole (kat'hyperbolen), dar ca pro-
nu rezidă în istorie, ci în sfera abstractă a ideilor platonice. feţie ei se împlin esc în realitate (kat'aletheia n)68, în persoana
Diodor insista asupra faptului că Scriptura păstrează cu Mântuitorului t1ristos şi în viaţa Bisericii.
consecvenţă acest dublu sens "teor etic": literal şi spiritual.
Acest lucru este valabil pentru toate tipurile vet erotesta-
Este inutil şi chiar primejdios să cauti un "sens st răi n " al tex-
m entare. După the6ria tipologică a lui Diodor, realităţi istorice
tului în afara celui literal. deoarece rezultatele unei astfel de
ca Israelul. David, Solomon şi mielul pascal îşi găsesc îm-
căutări îI vor duce pe exeget d eparte de tipologie, in alego-
plinirea în t1ristos 6 9 . Departe d e a fi t ratat ca un simplu semn,
rie 66 . Cum discerne deci the6ria realitatea eshatologică într-un
evenimentul istoric este accentuat de the6ria în aşa fel încât
eveniment tipic, rămănănd fid elă semnificatiei istori ce a tex-
să îşi păstreze valoarea revelatoare. Aceasta este, de fapt.
tului? Ea o poate discerne, după Diodor, datorită caracterului
hiperbolic al naratiunii biblice. caracteristica principală a tipologiei, care o distinge de alego-
Explicând sensul dublu al Scripturii. obtinut kata the6rian, ri e. The6ria poate discerne semnificaţia cu adevărat spirituală
Diodor co nsid eră câ profeţii. când au prezis evenim ente viitoa- a pasajelor scripturistice tocmal pentru câ t extel e sunt măr­
r e, şi-au adaptat profetiile atât timpurilor lor, cât şi epocilor turii ale evenimentelor concrete care constitui e contextul
viitoare. Pentru contemporani. cuvintele lor erau "h iperbolice" istoric în care se realizează iconomia divină.
(hyperb olikoi) sau exager at e, prin faptul că ele conţi n eau un Astfel. th e6ria i-a deschis lui Diodor o cale de mijloc între
sens care nu era încă descoperit în întregime. Dar pentru epo- excesele alegoriei şi ceea ce el numea "iudalsm", adică o pre-
ci le în care profeţiile erau împlinite, prevestiri le erau văzute ocupare doar pentru sensul literal a l Scripturii 70 . Ambele ex-
ca fiind într-<> armoni e deplin ă cu evenimentele care le mar- treme sunt la fel d e peric uloase; prima duce la o pură fan-
cau împlinirea67 . Interpretate din punct de vedere istori c (his- t ezie, şi cea de a doua sfârşeşte într-un fel de raţionalism ver-
t6rik6s), persoanele şi evenimentele din Vechiul Legământ îşi bal, care goleşte Sfânta Scriptură d e se mnifi caţia ei eshato-
au propria semnificatie în contextu l istoriei lui Israel. Inter-
logică şi mistică. Printr-o corespunzătoare punere în practică
pretate din punctul de vedere al th e6riei (th e6rematik6s),
a th e6riei s-ar putea evita uniiateralitatea interp retării alexan-
aceleaşi persoane şi evenimente ale Vechiului Legământ îşi
drine, în acelaşi timp descoperindu-se în Scriptură un dublu
sens, literal şi spiritual. Astfel. această metodă păstrează atât
66. Praef. in Pss., L. J'>larles, rut. cit., p. 88. ef. Severian de Gabala, care
Încearcă să păstreze istoria. distingând in ea o the6ria s uperioară: "Haec non per sensul originar al t extului însuşi , cât şi caracterul revelator al
allegoriam inducimus. sed in historia conspi cimus. Aliud est a llegoriam in hislo- istoriei sfinte.
Tiam vi inducere; aliud hisloria servata a llegoriam excogitare", De mundi creat.
4.2 (r.G. 56.459). Fer. leronim este foarte seve r la adresa antiohienilar: 'Si turpi-
tudinem Jitterae sequalur el non ascendal ad decorem intellige ntiae spiritualis·. 68. Ps. 68; L. Maries. Etudes pnMiminaires il I'editien de Diodore de Tar.se
In Amos 2. 1 (P.L. 25.1003). Să ne reamintim că Fer. [eTanim a acceptat distinclia 'S ur les Psaumes', Paris. ) 933. p. 136; citat de P. Temant. "La the6ria", p. 144 sq.
origeniană a celor trei sensuri ale Scripturii , cu toate că el nu era un alegorist În 69. Pentru o disculie detaliată asupra tipurilor lui Hristos. v. J. Danie lo u,
sensul adevărat al cuvântuluî. 'Sacramentwn futuri', Les figures du Christ dans J'Ancien Testament, Paris, J950.
67. f>1 aries, a rt. cit.. p. 97; ef. P. Ternant. "La the6rla". p. 146. 70. Praef. in Pss. 88,23 sq.
80 PUfEREA CUV ÂNTULUI f UNDAMENTElE PATRISTICE Al E HERMENEUfI CU 81

Exegeţii din Antiohia au fost uniţi în preocuparea lor pre- Prin urmare, Cuvântul ceresc (verbum assumens) era conce-
dominantă pentru păstrarea integrităţii istorice a textului. Sar- put ca 'forma' sau ca ' universalul' care S-a sălăşluit în Iisus
cina exegezei era, după ei, distingerea pasajelor pur istorice cel pâmântesc (homo assumptus). Această învăţătură, elabo-
de cele care descoperă o semnificatie mai adâncă, posibil de rată mai ales de Teodor, păstra cu scrupulozitate omenitatea
identificat prin th eoria 7 1 . în cazul lui Teodor d e Mopsuestia, lui Iisus, dar a avut ca rezultat distrugerea credinţei niceene
hotărărea de a păstra această distinctie l-a dus spre un Iitera- pe care intentiona să o apere. Slăbiciunea învăţăturii consta
Iism istoric care a întunecat în mare măsură aspectul profetic în afirmarea dualism ului ipostatic în persoana lui Hlistos, afir-
revelator al evenimentelor Vechiului Testament. mând că omul Iisus fusese 'asumat' de Cuvântul dumneze-
Născut în Antiohia, în jurul anului 350, Teodor a fost con- iesc. Evitând dochetismul alexandrin, ea perpetua dualismul
siderat în timpul vi eţii un stăJp al Ortodoxiei. Condamnarea sa eretic al lui Cerint. Nestorianismul a fost doar consecinţa ei
la Si nodul al cincil ea ecumenic, de la Constantinopol, a repre- logică şi inevitabilă.
zentat mai ales o reactie post-cal cedoniană impotriva hristolo- Ca şi Diodor, magistrul său, T eodor a fost o dublă victimă:
giei sale. Discipol fid el al 1ui Diodor, Teodor a accentuat ten- a limbajului său şi a situaţiei istorice. în ceea ce priveşte lim-
dinţele dualiste din găndirea magistrului său, prefigurând astfel bajul, terminologia formulei niceene a râmas destul de con-
dualismul ipostatic al lui Nestorie. în afara lucrăiiJor sale exege- fuză până în timpul sintezei capadociene. În perioada dintre
tice,Teodor şi-a expus în mod deplin hristologia în De incama- 325 şi 381 ea nu a fost în totalitate acceptată ca expresie
definitivă a credinţei ortodoxe. Ţinând seama de aceste lu-
Uone72 . Un rezumat important şi revelator al gândilii sale poate
cruri, putem înţelege lipsa preciziei, în gândirea lui Teodor şi
fi găsit în omiliile saie catehetice la Crezul niceean 73 .
a contemporanilor săi, în folosirea termenilor tehnici de 'per-
Pentru a înţel ege învăţătura lui Teodor despre persoana în-
soană' şi ' natură' . Şi mai problematic a fost contextul istolic
trupată a lui Hristos, trebuie să n e reamintim că p erspectiva
în care a trăit Teodor. Pe de o p arte, el s-a simţit obligat să
teologică a antiohi enilor a fost influ enţată de teoria alistote- respingă hristologia alexandrină, care ameninţa serios aspec-
lică a formelor. în Alexandria, idealismul platonic a dat naş­ tul omenesc al vieţii Mântuitorului Hristos; pe de altă parte, a
tere unei hristologii 'anabatice' : omenitatea lui Hristos tindea fost forţat să combată tendinţel e subordinaţioniste ale lui
să fie înălţată şi absorbită de dumnezeirea Sa. Hristologia an- Arte şi Eunomie. Preocuparea sa plincipală a fost să păstreze
tiohiană, p e d e altă parte, era ' katab ati că ' : Cuvântul dumne- transcendenţa absolută a lui Dumnezeu şi a Cuvântului şi în
zeiesc S-a pogorât asupra omului Iisus p entru a să I ăş lui cu EI acelaşi timp să afirme fără echivoc realitatea istolică a lui
într-o unire moral ă, dar nu iposta tică (v. Diodor şi Teodor). Iisus ca Hlistos. Soluţia pe care a ales-o era înrădăcinată în
tradiţia antiohiană, provenind, poate, de la Cerint însuşi. Într-un
mod mai radical d ecăt Diodor, Teodor susţinea că unirea
71. e f. lsido r Pe lusiotuL Ep. 20.3 (P,G, 7 8. 1289) şi Sev erian de GabaJa De
mundi creat. 4 .2 (vezi nota 66 de mai sus). . celor două naturi ale lui Hristos (Iisus şi Cuvântul, concepuţi
. . 72. Din D e Jn cam a tlone ne-au parvenit doar fragmente greceşti. latine şi virtual ca două persoane) era mai degrabă moralâ decăt ipo-
sln ace; v. Quasten III, p. 41 0 sq .
statică sau ontologică. J. Quasten, plintre alţii, a pus sub
~ .3. Publi cate de A. Mingana, Co mmentary of Th eodore of Mopsuestia on
th e NJcene Creed, Woodbrook Sludies 5. Cambridge, 1932 . (Text siriac cu tra.
semnul întrebării această jud ecată, sprijinindu-se p e a opta
ducere e ngleză) . Vezi mai a les ca p. 4-5. omilie cateheti că. Teodor, afirm ă el, ' învaţă, dincolo d e orice

6 - PUTEREA C IN ÂNTULUI
82 PUTEREA CUV ÂNTULUI fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENEUTICII 83

îndoială, unitatea celor două naturi într-o persoană" 74. Privite intenţia precisă a autorului, fără a ezita să explice un pasaj
împreună, totuşi, omiliile scot în evidenţă faptul că Teodor nu obscur în lumina altuia, a cărui semnificaUe nu era ambiguă.
a înţeles niciodată cu adevărat distincUa dintre persona (hy- Cu toate că ştia puţină ebraică, a putut compara versiunile
postasis) şi natura (ousia). E adevărat că el afirma unitatea ebraică, greacă şi siriacă ale Vechiului Testament. făcănd un
omenităţii şi dumnezeirii in Hristos, dar această afirmaUe efort deosebit pentru a stabili textul primar. Opera sa este
ascunde cu greu incapacitatea sa de a înţelege şi a exprima călăuzită de un număr de principii tipic antiohiene, dintre
taina unei persoane în două naturi 75 . care vom aminti pe cele mai importante: 1. Scriptura este
Metoda exegetică a lui Teodor a fost. de asemenea, con- uniform inspirată de Duhul Sfănt. 2. Anumite pasaje posedă
diţionată de teoria aristotelică a formelor. După cum am mai un sens dublu: sensul literal, împlinit în limitele istorice ale
afirmat. Diodor a folosit the6ria pentru a percepe semnifi- Vechiului Testament (până în perioada macabeică, cca. 65
caUa spirituală a unui eveniment. aşa cum se revela el prin î.tlr), şi sensul spiritual, care însemna pentru Teodor făgă­
tipologie. Pentru alegoriştL semnificaţia ultimă a unui eveni- duinţa profetică împlinită în Hristosul cel intrupat şi in Bise-
ment era dată de o mişcare anabatică sau ascendentă: ca rică. 3. Îndatorirea principală a exegetului este de a discerne
simbol al realităţii divine, evenimentul este ridicat în plan ce- intenUa autorului biblic şi de a elucida mesajul pe care el
lest. Pentru antiohieni, însă, realitatea celestă ,coboară (kata- doreşte să-I împărtăşească 76.
basis) în planul istoriei omenirii ca universalul care se săJăş­ Să reamintim două dintre cele mai importante contribuţii
luieşte în eveniment, dăndu-i formă şi semnificaUe. Să ne ale lui Teodor, care ilustrează atât punctele tari, căt şi pe cele
amintim principiul lor hermeneutic de bază: fiecare eveni- slabe ale the6riei in hermeneutica antiohiană: folosirea tipo-
ment. ca şi fiecare cuvănt al Scripturii, are o semnificaţie isto- logiei şi modul de înţelegere a inspiraţiei de la Duhul Sfânt.
rică sau literală proprie, dar nu fiecare eveniment este'un mij- Pentru a discerne un tip autentic în textele Vechiului
loc al RevelaUei. Această perspectivă explică tendinţa lui Testament. Teodor foloseşte trei criterii interrelaţionate. Pri-
Teodor de a sublinia sensul istorico-Iiteral al textului, negli- mul criteriu: trebuie să existe o asemănare (mimesis) intre
jănd adesea mesajul lui spiritual. cei doi poli sau cele două imagini. tip şi antitip. Al doilea cri-
Teodor a folosit mijloacele ştiinţelor profane pentru exe- teriu: relaţia dintre aceste două imagini (persoane sau eveni-
geza sa chiar mai mult decăt episcopul din Tars. Foarte atent mente) trebuie să fie în ordinea făgăduinţă - împlinire, astfel
la vocabular, etimologie şi gramatică, el s-a folosit cu multă încăt tipul este realizat sau actualizat în antitip. Aceasta pre-
libertate de descoperirile arheologice, de geografie sau chiar supune că istoria nu este nici statică, nici ciclică, ci că ea se
de psihologie. EI s-a străduit să determine situ aUa istorică şi află intr-o mişcare sau dezvoltare continuă din veacul prezent
pănă în cel ce va veni. Această viziune, fundamental biblică,

74. Quasten !lI. p. 415. citează pasajul din omilie. ef. Mingana op. dt.. p.
89. care il citează pe Teodor: "Trebui să fim conştienti de această unire insepa. 76. Adversus alegoricos, o lucrarea importantă a lui Teodor, este pierdută.
rabilă prin care forma omenească nu va putea niciodată şi În nici un fel de cir- Pentru principiile exegezei sale v.: L. Pirat. L'oeuvre exegetique. p. 174; R. Greer.
cumstant:ă să fie separată de natura divină care a Îmbrăcat-o " . Theodore of Mopsuestia, p. 86 sq.; E. Schweizer. alt. cit.. p. 71 sq.; H. Kihn, Die
75. Vezi de ex. Horn. cat. 5; Mingana.. op. cit.. p. 53. De asemenea Kelly, Bedeutung der antiochenischen Schule auf exegetischem Gebiet. Weissenburg,
Doctrines, p. 303-309, şi R. Devreesse, "Les instructions catechetiques de 1866. p. 1.37-148; şi mai ales R. Devreesse. "La methode exegetique de
Theodore de Mopsueste", Rech. Se. ReI. 12 (1933). p. 425 sq. Theodore de Mopsueste", RB 53 (1946), p. 207-241.
84 PUfEREA CUVÂNTULUI FUNDAMENTELE PATRlSTI CE ALE HERMENEUfIClI 85
este cristalizată în invătătura lui Teodor despre "cele două adevărata tipologie, afirmând câ ei sunt mai degrabă "hristo-
katastaseis", care subliniază continuitatea - ce există intre logici " decât "mesianici", prin faptul câ-L descriu mai curând
prezentul istoric şi viitorul eshatologic 77 . AI treilea criteriu: pe Hristos, şi nu pe Mesia aşteptat de poporul lui Israei. Se
realitatea transcendentă a antitipului trebuie să participe la pare câ el interpretează numai Psalmul 15 ca pe un psalm cu
tip, prin aceasta transformând evenimentul istoric intr-un adevărat "tipic", în care imaginea Slujitorului care nu a văzut
mijloc al Revelaţiei. În vreme ce alegoria consideră câ tipul stricâciunea este implinită in persoana lui Hristos cel Înviat80 .
este "asumat" de antitip, tipologia teoretică descoperă anti- Această reţinere în a accepta existenţa unei semnificaţii
tipul În interiorul tipului. Astfet sensul spiritual este văzut a fi spirituale în textele Vechiului Testament acceptate în mod
inclus in sensul literal, şi evenimentul istoric in sine devine tradiţional ca "texte creştine" , poate fi explicată prin preocu-
expresia vizibilă a unei realităţi cereşti sau a unui adevăr parea lui Teodor pentru situaţia istorică a autorului biblic,
ceresc. Prin urmare, teologia euharistică a lui Teodor afirmă adică pentru semnificaţia literală a pasajelor discutate. La fel
atât caracterul eshatologic al jertfei lui Hristos , cât şi "pre- ca Diodor, el credea câ exegeza treb uie să descopere şi să
zenţa Sa reală", care face din pâine şi vin "o hrană spirituală scoată la lumină sensul intenţionat de autor: mesajul pe care
şi nemuritoare"78 acesta a dorit să-I adreseze contemporanilor. Este foarte
Aplicarea acestor criterii elimină, cu puţine .excepţii , toate important de notat că Teodor nu a respins niciodată princi-
tipurile autentice din Vechiul Testament. Teodor acceptă in- piul interpretării "spirituale". El este foarte ferm in insistenţa
semnarea uşilor israeliţilor cu sângele mielului pascal ca tip sa asupra faptului câ, intr-adevăr, tipuril e veterotestamentare
al vărsării sângelui lui Iisus pe cruce. Prima jertfă anticipează autentice exprimă şi prefigurează adevărul suprem, care este
profetic eliberarea de păcat şi moarte, iar a doua implineşte cuprins în Hristos şi în Biserică81. Ceea ce respinge fără echi-
profeţia . Şarpele de aramă reprezintă un tip al morţii şi Învie- voc este căutarea alexandrină a două s emnificaţii distincte,
rii Mântuitorului Hristos, iar Iona este întruparea unei profeţii juxtapuse, in fiecare eveniment. Pentru el şi pentru antiohieni,
tipologice care ne indreaptă găndul spre îngroparea şi Învie- în general, un eveniment are doar o semnificaţie, dar această
rea lui Hristos, şi spre chemarea universală la convertire şi semnificaţie este, pentru ochiul critic al exegetului "teoretic",
mântuire 79. simultan literală şi spirituala istoricâ şi tipologicâ. PSalmii, de
Rigurozitatea cu care Teodor a pus în aplicare aceste cri- exemplu, au fost scrişi în întregime în p erioada vetero-testa-
terii l-a făcut să respingă caracterul mesianic, acceptat de mentară. Fiecare are un sens propriu literal care, privit din
multă vreme, al majorităţii psalmilor şi profeţiilor. Astfet doar
punct de vedere istoric, este de înţeles numai în timpul şi
Psalmii 2 , 8 , 45 şi 110 pot fi interpretaţi ca psalmi referitori locul in care a fost scris, şi nu într-o perioadă viitoare. Atunci,
la venirea lui Mesia. Şi chiar şi aici, Teodor pare să respingă cum poate exegetul să sesizeze într-un psalm un sens spiri-
tual care s-ar referi la istoria Bisericii? Diodor a răspuns la
77. Vezi începutul la comentariul să u la Io n a (P.G. 66 •.3 17). această întrebare accentuând caracterul hiperbolic al pasaju-
7 8. H o rn . cat. 15; ci tată de Quasten III. p. 4 2 1. Pentru criteriile tipurilor la
Teodor, vezi R. Devreesse, "La methode e xegetique", p. 2.38. care d ă te xtele
greceşti ; şi L. Pirat. L'oeuvre exege tique, p. 210. 8 0 . Devreesse. ibi d.. p. 2 2 1 sq .. care afi rmă că aceasta este singura
79. Devreesse. ibid .• p . 239. ci tează pasaj e ch e ie din Corn . l a cei do/spre· fo losire a tropologiei la Te odor.
zece profeţi m ld. (P.G. 66. 12.3 s q). 8 1. In Zachar. 9.8 s q . (P.G . 66, 5 57).
86 PlJfEREA CUVÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJfICIl 87

lui veterotestamentar. Teodor, însă, găseşte răspunsul în tor din Isaia 53 nu este un tip adevărat al lui Hristos; Cântarea
'analogie': Psalmii au o valoare spirituală pentru creştinii care Cântărilor, a lui Solomon, nu este altceva decât un epitalam
se găsesc într-o situatie jstorică anaiogă cu cea în care se compus de regele israelit pentru mireasa sa egipteană; Car-
aflau oamenii cărora li se adresase Psalmistul82 . tea lui Iov ar trebui respinsă ca fiind plină de "idolatrie" şi
Contextul istoric al unui fragment din Vechiul Testament "mitologie păgână" . Dar, pentru traditia teologică şi liturgică a
rămâne neschimbat. Iar în interiorul acestui context. prin in- Bisericii , Iov şi Slujitorul reprezintă imagini sau icoane auten-
termediul the6riet interpretul poate discerne o semnificatie tice ale lui Hristos, şi Cântarea Cântărilor, indiferent de origi-
spirituală autentică. Astfel. pentru Teodor, Psalmul 2 profe-
nea ei istorică, este o mărturie a dragostei inefabile a lui
ţeşte Patimile lui Hristos, în timp ce Psalmul 8 prevesteşte
Hristos p entru membrii Trupului Său mistic. Pentru Teodor,
biruinţa Sa asupra morţii. Psalmul 45, pe de altă parte, face
toate acestea sunt simple alegorii; însă, pentru traditia creş­
aluzie la unirea tainică dintre Hristos şi Biserică. Ca şi la Dio-
tină ortodoxă ele reprezintă în totalitate o tipologie validă.
dor, psalmul sau profetia83 nu au două semnificaţii juxta-
in final. ar trebui să ne r eamintim că metoda exegetică a
puse, dar totuşi independente, ci ele posedă mai degrabă ' o
lui Teodor a contribuit la reintroducerea unor tendinţe tipic
dublă semnificatie' . Sensul literal este dat de contextul isto-
antiohiene d e dualism hristologic. Încercănd să păstreze isto-
ric; sensul spiritual este perceput de autorul biblic (şi , după
ricitatea Întrupării. el a separat efectiv p e omul Iisus de Cu-
cum vom vedea, de exeget) prin inspiratia Duhului Sfânt.
Întreaga profetie se referă în mod egal la ambele semnificatii. vântul dumnezeiesc. Şi, făcând astfel. el a pus în pericol în-
văţătura Bisericii despre Cuvântul făcut trup, la fel de mult ca
Ar fi greşit să compartimentăm profetia într-o parte care se
referă la situatia contemporană autorului şi in alta care se şi anumiti alexandrini. Cu precădere acest lucru i-a făcut pe

referă la Hristos. Căci, în ' umbra" (skia) evenimentului însuşi, succesorii lui să-i respingă învăţătura, ca fiind ereticâ. Noi
atât autorul. căt şi interpretul pot sesiza revelatia adevărului însă am greşi dacă am minimaliza contributia sa importantă

dumnezeiesc84 . la exegeză şi. mm ales, accentul pus de el pe rolul Duhuiui


Ca şi alti reprezentanti ai şcolii antiohiene, Teodor a în- Sfânt în interpretarea Scripturii.
cercat să folosească o metodă exegetică ştiintifică pentru a Ca şi Diodor înaintea lui. Teodor aplică termenul the6ria
descoperi adevărata semnificatie a Scripturii: mesajul ei spi- atât inspiratiei autorului biblic, cât şi perceperii semnifi-
ritual sau soteriologic, revelat prin tipologie. fiind sistematic catiei spirituale a Scripturii de către exeget. in privinţa diver-
în aplicarea cercetării. dar problematic în concluzii. metoda selor genuri ale scrierilor biblice, se pot observa două feluri
sa l-a dus inevitabil la anumite pozitii doctrinale pe care Bise- ale inspiratiei: unul. propriu profeti ei. şi altul, propriu litera-
rica a fost nevoită să le condamne. După el. Slujitorul Pătimi- turii sapientiale. Ultimul este inferior primului şi reprezintă
doar "harul prudenţei" , dăruit autorului eL Solomon. Cuprinşi
82. Devreesse, -La methode exegetique", p. 222 sq. de Duhul lui Dumnezeu, profetii "au văzut" mai întâi continu-
83 . După Teodor, psalmii hristologici sunt profetii reale. EI atribuie lui David tul Revelatiei în diverse imagini. Într-o stare de extaz (eksta-
(singurul autor al psalmilor) rolul de vizi onar profetic.
84 . Devreesse. "La methode exegetique", p. 2 36 sq.; ef. Teodor. Comm. in sei), ei au primit cunoaşterea (gn6sin) tainelor inefabil e (apo-
Mic. 5 , 1 sq . (P.G. 66.:572 sq. ). rretoteron) printr-o vedere unică (th e6ria mone) a mesajului
PUTEREA CUV ÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII 89
88

divin 85 . Această vedere a fost dată de Duhul şi a fost con" care vindecă rănile păcatului şi ale morţii, Sfântul Ioan G ură
templată de profet. Fructul acestei contemplări este mesajul
de Aur a căutat, cu o impresionantă ardoare şi o credinţă pro-
fundă, sâ dezvăluie şi să propovăduiască "sensul dumnezei-
transmis de el sub forma unei propovăduiri , parabole sau
profeUi. esc" al Sfintei SCripturi 87 .
Este important să ne amintim că apostolii, ca şi profeţii, În comentariul său la Psalmi (9, 4), Sf. Ioan Gură de Aur
au fost Unta lucrării d e inspiraUe săvărşite de Duhul Sfânt (de distinge trei feluri de afirmaţii biblice: acelea care reprezi ntă
ex., Sf. Petru la Iope, Sf. Pavel pe drumul Damascului) . Teo" doar figuri sau imagini simbolice şi care revele~ă un s~ns
dor este în deplin acord cu Tradiţia când afi rmă că atăt sem" t eoretic sau spiritual; acelea care au doar o semmficaţle hte-
nificaUa literală, cât şi cea spirituală a Scripturii - Noul şi Ve" ral ă; şi acelea care sunt Într-un mod autentic tipologice, În
chiui Testament" sunt inspirate de Dumnezeu 86 . Cu ajutorul care sensul dumnezeiesc dobândeşte expresie În evenimen-
Duhului, scriitorii apostoliei au putut descifra (th e6rein) şi in" tul istoric (the6ria adevărată)88. Ca un exemplu al primului fel
t erpreta sensul variatelor tipuri revelate profeţilor Vechiului de afirmaţi e, care admite doar o interpretare figurată, el ci"
legământ. Cu alte cuvinte, ei au interpretat Vechiul Testa- tează Pilde 5,18"19: " Cerboaică prealubită şi gazelă plină de
ment în lumina the6riei: perceperea sau descoperirea r eali- farmec să-ţi fie ea .. ." ' . Printre pasajele care pot fi interpretate
tăţilor eshatologice ascunse în faptele istoriei. Acesta este doar literal, el include afirmaUa din Facere 1, 1: "La Început a
rolul the6riei, folosite de exegetul creştin. Cu toate câ antio" făcut Dumnezeu cerul şi pământul ". Afirmaţiile dogmatice ~e
hienii nu au SPu&O niciodatâ cu claritate, există o corespon" acest tip, crede el, sunt eviscerat e de exegeza alegorică. ~n
denţă directă între th e6ria sau viziunea h ermeneuti că practi- sfârşit, Ioan (3, 14): "Şi după c um Moise a În ălţat şarpel e m
cată de apostoli, pe de o parte, şi de interpreţii post-apostolici, pusti e, aşa trebuie să se îna!ţe Fiul Omului", .oferă un exem -
pe de altă parte. În capitolul următor vom lua în d iscuUe plu de tipologie autenticâ. In acest verset, mterpretul . est e
această corespondenţă şi legătura ei cu lucrarea de inspiraUe obligat să vadă un eveniment care s-a întâmplat în reahtat e,
săvârşită de Duhul Sfânt. Dar, m ai întâi, să subliniem anumite
ca şi un chip simbolic, care trimite la Iisus Hristos îns u şi 89 .
aspecte importante ale exegezei antiohiene, aşa c um apar În De poenit. horn. (6, 4), Sf. Ioan Gură de Aur face deo-
ele în lucrările Sfântului Ioan Gură de Au r (cca. 347-407) şi sebire, în continuare, Între profeUile figurative şi profeţiile
Teodoret al Cirului (cca. 393"458). verbal e. Prim ele sunt exprimate prin fapte sau lucruri (he dia
O dată cu Sfântul Ioan ffrisostom, oratorul "cu gură de pragmat6n proph eteia) şi contribuie [a deschiderea ochilor
aur", exegeza s~ situat În primul rând În slujba propovăduirii neştiutorului , în timp ce ultimele iluminează pe cel cu c unoş-
creştine. Interesul său pastoral I"a determinat să modifice
istorismul rigid al lui Teodor, păstrând În acelaşi timp baza
87. Vezi G. f lorovsky, The Bastem Fa th ers, p. 217 s q . Ob. ~să)' . .
istorică a th e6riei. Cinstind Biblia ca pe "un leac dumnezeiesc" 88. Kelly. Doctrines, p. 76, confundă tipo logia cu alegoria In anali za dedi-
cată Sf. Ioan Hrisostom .
• Versetul este tradus după textul masoretic al Bibliei eb raice (n.t.). .
85. In Nah. (prolog). (r.G. 66,40 1 sq). citat de Devreesse, ibid., p. 228.
Pentru diferentierea Între harul profetic şi cel sapiential, v. Comm. in Job (r.G. 89. Sfântul Ioan Hrisostom Insistă. Ia fel de mult ca Teodor, că tr:bule să
66.697). existe o asemănare rea1ă intre tip şi antitip, pentru a păstra cadrul IstOriC al
86. Teodor, In I onam praef. (P.G. 66,3 17 sq ); ef. Augu stin, De doctrina Revelatiei : In epist. ad Gal. 4,24 (P.G. 6 1,662 sq.; ef. In Mat. horn. 52,1 (P.G. 57,
christiana, 3 ,27,.38 (P.L . .34,80), şi Grigorie d e Nyssa. C. Eunom. 7 (P.G. 45, 744). 5 19) şi In Joh. horn. 85,1 (P.G . 59, 461).
90 PlITEREA CUVÂNTULUI fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElITICn 91

tinţă duhovnicească. Un exemplu de profeţie verbală avem în esenţială pentru a putea sesiza În mod real semnificaţia spi-
Isaia 53,7, unde Hristos este vâzut ca 'miel dus la jertfă' . rituală a Sfintei Scripturi.
Hristos devine şi obiectul unei profeţii figurative, cum ar fi Ultimul dintre marii exegeţi şi teologi ai şcolii antiohiene
jertfirea berbecului d e către Avraam în locul unicului său fiu. a fost Teodoret episcop al Cirului. in timpul vieţii sale, Teo-
'Această jertfă' , spune Sf. Ioan Gură de Aur, 'a fost simbolul doret a fost acuzat de Dioscor, episcop al Alexandriei. pentru
jertfei prin care Iisus ne-a mântuit pe noi' . apărarea lui Nestorie. in Epistola 83, el îşi afirmă cu claritate
Pentru Sf. Ioan Gură de Aur, ca şi pentru Teodor şi Dio- credinţa în unitatea celor două naturi În Hristos şi acceptarea
dor, the6ria nu este doar o simplă metodă exegeti că, ci o per- titlului de 'Theotokos' atribuit Maicii Domnului. La Sinodul de
cepere sau contemplare a realităţilor cereşti revelate. În tra- la Calcedon, din 451, Teodoret a fost obligat să rostească
tatul său despre 'Necuprinderea lui Dumnezeu', de exemplu, 'anatema contra lui Nestorie şi a tuturor celor care nu măr­
el subliniază dimensiunea ascetică a profeţiei autentice. Pos- turiseau că Sfânta Fecioară Maria este Maica Domnului şi care
tind timp de trei săptămăni. Daniel a primit o revelaţie ' cănd împărţeau În două părţi pe unicul Fiu, cel Unul-născut'9 3. Mai
sufletul era mai bine pregătit (epitedeiotera) să primească o moderat decăt Teodor În concepţiile sale hristologice. Teo-
asemenea vedere (the6rias), prin post devenind mai uşor şi doret a fost obligat să accentueze omenitatea lui Hristos,
mai spiritualizat (kouphotera kai pneumatikote;ra) '90. Această împotriva unui fel de neo-apolinarism pe care el l-a detec~~t
terminologie elenistă, înrădăcinată în găndirea piatonică9 1, îl În Învăţătura lui Chiril al Alexandriei. Critica la adresa lUi Chml
apropie aparent pe Hrisostom de alexandrini şi de inter- a dus la condamnarea anumitor scrieri ale lui Teodoret la al
pretarea lor mistică şi alegorică a Scripturii. De fapt ea sub- cincilea Si nod ecumenic de la Constantinopol. din 553.
liniază doar caracterul contemplativ esenţial al the6riei. in Excelent cunoscător al ştiinţelor biblice, Teodoret a Încer-
continuare, el vorbeşte despre o viziune pe care a avut-o pro- cat să dezvolte o hermeneuticâ aptă să clarifice cel mai
fetul lezechiel 92 . De fiecare dată când Dumnezeu daruieşte adânc mesaj al Scripturii. Respingând excesele alegoriei. el a
slujitorilor Lui o astfel de viziune, spune Hrisostom, El îi poar- considerat că sensul literal păstrează şi revelează sensul spi-
tă într-un loc al liniştii. pentru ca sufletul lor; netulburat de ritual al unui text. in studiile sale exegetice, el a inversat anu-
imagini şi zgomote, să se poată odihni în starea unică a vede- mite concluzii ale predecesorului (şi. probabil, profesorului
rii dumnezeieşti. Acestei vederi (the6ria) profetice îi cores- săuL Teodor. Cântarea Cântârilor, afirma el. este biblion pneu-
punde interpretarea (the6ria) tipologicâ a apostolilor şi a exe- matikon care surprinde taina iubirii dintre Hristos şi Biserica
geţilor de mai târziu, care au descoperit în profeţii chipul Sa94. in prefaţa comentariului la Psalmi. el critică atăt pe ale-
ascuns al Măntuitorului Iisus Hristos. gorişti. cât şi pe cei care privesc ' profeţiile asupra viitorului ca
Prin viaţa sa, Sf. Ioan Gură de Aur a dat o mărturie vie realităţi ale trecutului'95, o critică implicită la adresa epis-
asupra dimensiunii ascetice şi mistice a the6rieL care este
9 :5. Quasten m . p. 5 37. Pe ntru controversa hristologică Între Dios~or şi
90. Despre incomprehensibilitatea lui Dumnezeu, I1I . 2 0 5~2]O (So urces chr. Teo doret. vezi Q . Bardenhew e r. Geschichte d er altkirchlic hen Literatur, Frelburg
28 bis). im B .• 1924. Band IV. p. 222 sq .
91 , Un comentariu asupra caracterului platonic al uno r astfel de t e rm eni se 9 4 . Prolog la In canto (r.G. 81. 2 9). . .
afl ă la J . Da nil~lou, Pla to nÎs m e et TheoJogie mystique" Pa ri ş , 19 44, p. 57sq. 95, Prolog la In Pss. (r.G, 80. 860) . CL G , Bardy. ·Commentalres patris-
9 2. 111.227·286 . tiques d e la Bible", Supp, Dict. Bib. n. p, 10 0-102.
92 PUTEREA CUV ÂNTUWI fUNDAMENTEl-E PATRISTlCE Al-E tlERMENEUTlCll 93

copului de Mopsuestia. In sfârşit, el vede în mielul pascal Dumnezeu, 'care a primit lumina cunoaşterii dumnezeieşti şi
imaginea Mielului lui Dumnezeu, curat şi nepătat, care ia asu- este îmbrăcată în slava Domnului' .
pra Lui păcatele lumii 96 . Acest pasaj dă un exemplu succint al the6rieL aşa cum a
Teodoret îşi expune programul exegetic şi în prefaţa la In fost concepută şi folosită de exegeţii antiohieni. Fundamentul
Psalmos: 'Am considerat ca o datorie a mea să evit ambele profeţiei este realitatea istorică a Ierusalimului, oraşul evreiesc
extreme (alegoria şi literalismuI). Ceea ce se referă la istorie care începuse să fie reconstruit în perioada ce a urmat cap-
va fi explicat din perspectivă istorică, dar profeţiile despre tivităţii babilonice. Sensul literal al pasaj ului se referă doar la
Hristos, Domnul nostru, despre Biserica dintre neamuri, de- acest lucru. Inspirat de Duhul, profetul anunţă renaşterea ora-
spre Evanghelie şi despre propovădu irea apostolilor nu vor fi şu l ui, folosind o 'imagine din umbră ', ascunsă . The6ria dis-
explicate ca referindu-se la alte lucruri, cum este obiceiul la tinge semnificaţia literală a pasajului, care este viziunea pro-
evrei'97. Scopul exegezei este de a pătrunde şi clarifica me- fetică inspirată asupra acestei realităţi pământeşti. Dar la alt
sajul autorilor bib lici, care au scris sub inspiraţia Duhului nivel, aceeaşi realitate istorică se dovedeşte a fi ' un tip supe-
Sfănt. Cu toate că face apel la tradiţia patristică, Teodoret rior al adevărului': pentru interpretul creştin, oraşul pămân­
afirmă că singurul canon al adevărului sau singura autoritate tesc este de fapt un tip sau O figură a unei realităţi mai înalte,
pentru credinţă este doar Sfănta Scriptură98 . Alături de Sf. Ioan cea a Bisericii. Alegoria ar trece direct de la această imagine
Gură de Aur el adoptă o metodă exegetică ştiinţifică pentru a pământească la acea realitate ultimă care este Ierusalimul ce-
dezvălui semnificaţia soteriologică a cuvăntului lui Dumnezeu. resc, Cetatea eshatologică viitoare, sau Împârăţia lui Dum-
Un pasaj surprinzător din comentariul său la Isaia ilus- nezeu. În acest caz, oraşul pământesc ar fi o simplă metaforă
trează cu multă claritate folosirea tipol ogiei de către Teo- sau un semn, lipsite de orice semnificaţie spirituală. The6ria
doret99 . Interpretănd versetul 60,1 din Isaia, privitor la slava tipologică priveşte însă înăuntrul oraşului pământesc (veChiul
Domnului, care luminează Noul Ierusalim, el vorbeşte despre Ierusalim), ca şi înăuntrul antitipului, care este Biserica, pre-
prezicerea profetului ca despre o ' imagine din umbră' (skio- zenţa arhetipului sau a Ierusalimului ceresc. Tocmai acest
graphia), care prefigurează reconstruirea Ierusalimului în tim- arhetip cel est, localizat în însăşi inima unei realităţi istorice,
pul lui Ci rus şi Darius. Ca o pictură multicoloră, imaginea re- conferă atât vechiului Ierusalim, căt şi Bisericii semnificaţia
prezintă 'tipuri superioare ale adevărulul', şi anume stră­ lor spirituală; această realitate transcendentă - sau adevâr
lucirea Sfintei Biserici. Ea revelează chiar şi 'arhetipul' pic- transcendent - este înrădăcinată în faptul în sine în aşa fel
turii, care este viaţa viitoare în Cetatea cerească . Aceste pre- încât Revelaţia este deplin istorică şi reală, şi nu atemporală
viziuni, continuă el, se referă, într-un anumit sens, la vechiul şi idealăIOO.
Ierusalim, dar, într-un fel superior, se referă şi la Biserica lui
100. Este interesant de observat că Sf. Ioan Casian (t cea 435). un co n-
temporan al lui Teodoret. deosebea patru sensuri ale Scripturii şi le ilustra
96. Quaest. in Exod. 24 (P.G. 80, 252). referindu·se la semnificaţia multiplă a Ierusalimului. Oraşul sfâ nt este un oraş
97. Quasten III. p. 540. evreiesc pământesc (sensul literal sau istoric); el reprez intă Biserica lui Hristos
98. Vezi lucrarea sa anti- monofizită, Branistes I <r.G. 8:5, 48); Ego gar mane (sensul alegoric sau hristologic); ea este o imagine a sufletului omenesc (sensul
peithomal te theia graphe (Ego enim in sala divina Scriptura acquiesco). tropologic sau moral); ea reprezintă Împărăţia cerească (sensul eshatotogic). Vezi
99. In lsa. 60,1; Theodoret van Kyros Kommentar zu Jesaiah, ed. A M6hle. artico lul cuprinzător despre "hermeneutică" al lui Raymond Brown. Jerome Bib.
Berlin. 1932. p. 233 sq.; ef. Sf. Ioan Gură de Aur (P.G. 51. 247). Comm. 71; şi despre Casian 71.41.
94 PlJfEREA CWÂNTULUI

Păstrând cadrul istoric al RevelaţieL the6ria face mai multă


dreptate eshatologiei biblice decăt alegoria, căci the6ria dă
expresie deplină paradoxului unui viitor r ealizat in prezent. CAPITOLUL 1lI
Doar ~ceastă p~rspectivă, această ' viziune contemplativă',
poate Inţelege ŞI expnma dubla mişcare ce caracterizează The6ria: O hermeneutică ortodoxă
atăt intruparea lui tlristos, căt şi Tainele Bisericii: o mişcare
verticală şi un~ orizontală, prin care realităţile eshatologice
transcen~~nte 1n~lobează şi transfigurează viaţa prezentă a in capitolul precedent am observat o corespondenţă izbi-
comumtaţll creştine. Pentru a schematiza acest lucru am toare intre hristologia şi metoda hermeneutică ale şcolilor din
putea spune că pentru alegorie această mişcare se reali;ează Alexandria şi Antiohia. Idealismul platonic care a influenţat
intr-o singură direcţie: din prezent În viitor şi de la pămănt la doctrina hristologică alexandrină a dat un impuls deosebit
c~r. The6ria, insă, percepe această mişcare in două direcţii: folosirii alegoriei. O hermeneutică ce caută semnificaţiile ulti-
vlltorul este realizat proleptic in prezent, aşa cum realitatea me În arhetipurile cereşti, in detrimentul evenimentului isto-
cerească se manifestă pe pămănt prin Întreaga creaţiei OI.
ric, tinde, prin urmare, să dizolve omenitatea lui Hristos În
timp ce ii evidenţiază dumnezeirea. intr-un mod asemănător,
raţionalismul empiric al lui Aristotel şi-a lăsat amprenta nu
numai pe hristologia dualistă a antiohienilor, ci şi pe metoda
lor de interpretare tipologică. Unde hermeneutica se concen-
trează asupra semnificaţiei literale a unui fapt istoric, acolo şi
exegeza pune in relief realitatea concretă a lui lisus, ca o
fiinţă umană alcătuită din trup şi sânge.
Se afirmă adesea că antiohienii au păstrat mai bine decât
alexandrinii învăţătura despre intruparea lui tlristos. Noi am
dat Însă exemple ample ale faptului că anumiţi reprezentanţi
ai ambelor şcoli au primejduit serios această invăţătură: ale-
xandriniL tinzănd spre un dochetism monofizit, iar antiohienii,
spre un dualism ipostatic, care separă în final cele douâ naturi
in două fiinţe, distincte din punct de vedere ontologic!.

] . Vezi R. V. Sellers. The Council of C-halcedon. p. 162 sq ., care afirmă că


te ndinta anti ohian ă de a sublinia distinctia dintre Dumnezeu. Creatorul . şi om ,
creatura, se găseşte deja la Teafi!. Ad AutoJ. 2.10. Acest a ccent pare a explica
inabilitatea lui Teodor sau a lui Nestorie de a concepe unirea ipostatică a celor două
10,1: Vom c~ta o rema~ surprinzătoare a unui e minent patrolog. ti. na turi , ce a d i vin ă şi cea umană. într-o singură pe rso an ă. Importanta atribuită azi
Wolfson. După Ongen nu a mal avut lo c nici o inte rpre tare nouă a Scripturii din ştiinte lo r e mpiri ce şi metodologiei Jor n e aju tă să e xpli căm hris tologiile neo-
0:
partea Părint!lor"'. The.. PhjJos~phy the C::hurch Fath ers, Cam bridge, 1965 . p.
6 4 . W~lfson confunda alegona cu tipologIa, presupunând că m e toda alegorică
nestorien e ş i neo-ariene (adoptioniste ş i s ub ordin a ţioni ste) care ca racte rizează
cercurile teol ogice moderne. Vezi G . Florovsky, "The Lost Scriptural Mind", În
e ra universal folo s i tă. filble, Church, Tradition. p. 14 sq.
96 PllfEREA C UV ÂNTULUI THEORlA, O HERMENEllflCA ORTODOxA 97

Duc, oare, aceste metode hermeneutice diferite în mod fetică şi împlinirea ei, în timp ce explicau semnificaţia spiri-
n ecesar la erezie sau la distorsiunea credinţei, astfel încăt tuală a acestei legătuIi pentru viaţa interioară a credinciosului.
Biserica să fi e obligată să le refuze în favoarea altor abordâri Dacă metoda a fost eficientă în epoca patristică, este,
ale Sfintei Scripturi? În zilele noastre, opinia majorităţii bibliş­ oare, realist să ne îndoim astăzi de utilitatea ei în viaţa Bise-
tilor protestanţi şi romano-catolici este că nici alegoIia, nici ricii? Pentru a da un răspuns afirmativ, trebuie să arătăm că
tipologia nu pot servi cu fidelitate şi cu folos scopului exe- thec5ria ca principiu hermeneutic este compatibilă cu meto-
dologia istoIico-cIitică şi că este complementară acelei meto-
gezei. Teologia a d evenit o ştiinţă; prin urmare, ea necesită o
dologii, oferind teologiei o dimensiune spirituală, care altfel
metodologie ştiinţifică, mai ales în abordarea istorico-critică,
ar putea lipsi.
dezvoltată în special în Germania, de la jumătatea secolului
O definiţie tipică a thec5riei o găsim în Jerome Biblical
al XIX-lea, metodă adoptată de majoritatea exegeţilor con-
Commentary3: 'pentru toate scopurile practice (thec5ria este)
temporani. Pentru marea majoIitate a acestor biblişti, alego-
un echivalent al aJlegoriei alexandrine. Theoria era o intuîţie
ria şi chiar tipologia sunt metode cert neştiinţifice, şi de aceea sau o viziune pIin care profetul putea vedea viitorul prin inter-
nu corespund ca mijloace hermen eutice. mediul circumstanţelor sale imediate. După o astfel de viziu-
În ceea ce priveşte alegoIia, o astfel d e judecată este pe ne, el putea să-şi frazeze scrisul în aşa fel, încât să descIie
deplin justificată . Specificul credinţ ei creştine -' care o distinge atât sensul contemporan al evenimentelor, cât şi împlinirea
de toate religiile de mistere - constă în caracterul ei radical lor viitoare' . Această definiţie necesită unele corecturi, din
istoric: Revelaţia şi împlinirea iconomi ei divine au loc în con- .două motive: thec5ria tipologică este, după căte am văzul, o
textul creaţiei înseşi. Tratănd evenimentele istorice ca sim- metodă de interpretare difeIită de alegorie; iar intuiţia sau

boluri parabolice, alegoria ameninţă baza istorică a credinţei 2 . ' viziunea' la care se referă este propIie nu numai profetului,
Dar putem noi, oare, emite aceeaşi judecată de valoare ci şi interpretului apostolic sau post-apostolic viitor, care per-
cu privire la tipologie? După cum am văzul, thec5ria tipologică cepe împlinirea tipurilor veterotestamentare în cadrul expe-
Iienţei Bisericii.
păstrează natura istorică a Revelaţiei. Lucrările lui Hrisostom
Ca metodă hermeneutică, thec5ria se baza pe două pre-
şi ale lui Teodoret oferă exemple clare ale modului în care
mise fundamentale: ScIiptura este inspirată uniform de Dum-
thec5ria, ca principiu hermeneutic, este compatibilă cu o sem-
nezeu, iar tipologia dă cheia pentru o interpretare corectă a
nificaţie autentic divină sau spirituală. Dumnezeu Se revelea-
ei. Refiectănd influenţa aIistotelică, thec5ria a înţeles că mai
ză în istoIie. Prin urmare, exegetul este obligat să folosească
degrabă evenimentul însuşi, şi nu cuvăntul (martor al eveni-
o metodă de interpretare care corespunde cadrului istoric al mentului), este adevăratul mijloc al Revelaţiei. Ea căuta sem-
acestei rev elaţii. Printr-o judicioasă folosire a th ec5riei, Părinţii nificaţia lucrârii lui Dumnezeu înăuntrul faptelor istoIieL deo-
au putut demonstra legătura tipologi că dintre o imagine pro- sebind în anumite evenimente atât sensul lor istoIico-literal,
cât şi pe cel divin sau spiIitual. PIimul sens, perceput şi arti-
2 . L. Pira t. L'oe uvre e xege tique, p. 185 sq., dă exem ple izbitoare aJe alego- culat de profel, putea fi exprimat fie în limbaj propIiu, fie în
ri zării la Chinl . punând in pa raJelă comentariile lui cu cele ale lui Teodor. Ia a ce·
J eaş i pasaj e. Chiril adesea n eg lij ează total sensu l literal. in preocuparea sa de a
descoperi un mesaj subiectiv şi personal pe ntru el sau pent ru contem poranii săi. 3 . Jerom e Biblical CommentaI)' 71 . 39.

7 - PlJfEREA CUVANTuWI
98 PlffEREA CUV ÂNTULUI THEORIA: o HERMENElfflCĂ ORTODOxA 99

limbaj figurat. Sensul literal, atunci, este limitat de conştiinta se află în inima unui eveniment istoric pe care autorul uman
religioasă şi exprimă intenţia martorului uman. Teologii antio- l-a trăit şi l-a transmis prin scrierea sa. De aceea, ei au pus un
hieni nu erau foarte clari cu privire la gradul până la care tre- accent major pe 'intentia autorului ' ,
buia profetul să perceapă un sens spiritual în interiorul eveni- O asemenea intenţie conştientă devine însă destul de
mentului însuşi. Ei afirmau în unanimitate, împotriva a1ego- neimportantă dacă ne gândim la a doua semnificaţie a the6-
riştilor, că nu se pot enunta două semnificatii distincte, una riei: peceperea intuitivă a semnificatiei spirituale nu de către
literală, şi alta spirituală, proprii aceluiaşi eveniment. Acele autor, ci de către interpretul viitor, Împlinirea tipologică de-
fapte istorice care sunt purtătoarele Revelaţiei posedă mai , pinde de un act al lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi, şi nu
degrabă un 'dublu sens' : sensul spiritual (realizat în antitip martorul uman, asociază două evenimente sau fapte, ca tip
sau arhetip). care este înrădăcinat în sensul literal (exprimat şi antitip. Am putea afirma că acest discernământ al inter-
de tip). pretului asupra existentei unei relatii ' tipologice în cadrul
În lucrările care ne-au parvenit de la Diodor şi Teodor gă­ evenimentului pus În discutie este, de fapt, sensul primar al
sim două abordări ale problemei sensului spiritual şi relatiei the6riei, Ceea ce contează nu este dacă profetul a văzut în
lui cu sensul literal. Diodor consideră că sensul spiritual este mod real în Slujitorul pătimitor persoana lui Iisus Hristos.
exprimat de profet în mod conştient prin ·hiperbolă·. Prin Ceea ,ce contează este dacă, În gândul lui Dumnezeu, potrivit
urmare, profetul îşi adapta conştient şi cu o an'umită finalitate iconomiei divine, chipul Slujitorului este o imagine profetică
preziceril e sale la două epoci: la epoca sa şi la viitorul Bise- a mântuirii ce avea să se împlinească în persoana lui Hristos.
ricii. Pentru contemporanii lui aceste preziceri păreau hiper- Acelaşi lucru este valabil pentru toate chipurile veterotesta-
bolice sau exagerate; dar interpretilor viitori, care le vedeau mentare, cum ar fi Adam, Moise, exodul sau mana din pustie.
împlinite, ele le apăreau a fi într-o armonie perfectă cu eveni- The6ria tipologică rămâne un principiu hermeneutic valabil
mentele pe care le descriau. Tipul şi antitipul erau văzute ca dacă aceste tipuri ale Vechiului Legământ sunt legate de
fiind legate din punct de vedere logic unul cu celălalt în ico- lucrarea mântuitoare a lui Hristos în termenii de făgăduintă şi
nomia lui Dumnezeu. Cu toate că Teodor nu afirmă aşa ceva Împlinire. Dacă ele nu sunt legate, conceptul de istorie a mân-
cu claritate, se pare că el avea o conceptie similară asupra tuirii este lipsit de sens (după cum afirmă anumiţi teologi exis-
activitătii conştiente a profetului. Când vorbeşte de 'analogie' tenţialişti) şi, prin urmare, lucrarea lui Hristos este în totali-
însă, el descrie modul în care interpretul de mai târziu tate sui generis, fără a avea o relatie esentială cu istoria po-
lămureşte viziunea profetică sau orice alt fapt din Vechiul porului lui Israel.
Testament, pentru a sesiza semnificatia spirituală ce se află Înainte de a încerca să definim o the6ria validă, ar fi util
ascunsă înăuntrul lor. să subliniem punctele pe care abordarea teoretică şi cea
Se ridică următoarea întrebare, crucială pentru deter- istorico-critică le au în comun.
minarea validităţii permanente a the6riei: depinde the6ria de Exegeza istorico-critică împărtăşeşte, alături de the6ria, o
discernerea de către autorul biblic a sensului spiritual şi a preocupare fundamentală pentru sensul istoric-literal al eve-
celui literal ale evenimentului pe care îl descrie? Antiohienii nimentelor biblice şi pentru clarificarea semnificatiei inten-
par a răspunde afirmativ, deoarece the6ria se referă în primul ţionate de autor, Ambele metode urmăresc să păstreze fun-
rând la acea viziune sau percepere a adevărului spiritual care damentele istorice ale eshatologiei. Prin urmare, ambele ac-
100 PlJfEREA CUV ÂNTULUI
TI1EORlA, o HERMENElJfICĂ ORTODOXĂ 101
centuează primatul faptului asupra ideii, al evenimentului
Anumiţi adepţi ai criticii istorice s-au apropiat de text cu
asupra interpretăriL şi, prin aceasta, ele evită distorsiunile alte premise. Poate cea mai des întâlnită premisă este con-
metodei alegorice, care constă în 'eisegesis', şi nu în exe-
cepţia conform căreia exegeza este esenţialmente o discipli-
geză. În mod semnificativ, accentul pe care îl pun asupra lite-
nă istorică, şi nu una teologico-filosofică. Pentru Părinţii antic-
ralismului istoric îi determină pe mulţi cărturari contempo-
hieni şi pentru cei alexandrinL exegeza slujea exprimării cre-
ranL întocmai ca acei antiohieni radicali, să evidenţieze natu-
zului Bisericii, ca şi exprimării ei liturgice şi doxologice. Locul
ra omenească a lui Hristos, şi nu dumnezeirea Sa (ne referim
ei de drept se află în cadrul comunităţii dreptmăritoare. Mulţi
acum, bineînteles, la cei care au o credinţă creştină). Ca în
teologi protestanţi au scos exegeza din spaţiul ei eclezial şi
cazul lui Teodor de Mopsuestia, rezultatul este adesea o re-
au 'remodelat-o' într-o ştiinţă - prin aceasta neînţelegându-se
ducere drastică a tipologiei biblice la un 'minimalism' telogic
general. (Nu este o coincidenţă faptul că teologia apuseană dumnezeiasca gnosis sau sophia, înţelepciunea sfântă de
vede în mântuire o koinonia cu Dumnezeu sau o vedere feri- care vorbesc PărinţiL ci o disciplină sistematică, pentru a
obţine o cunoaştere obiectivă, faptică despre persoanele şi
cită a slavei divine, şi nu o theasis, o 'îndumnezeire' a omu-
luL care înseamnă o participare reală şi totală la însăşi viata evenimentele amintite în Scriptură. Nu se datorează acest
lui Dumnezeu). lucru, cel puţin parţial, accentului protestant pus pe abilitatea
Dacă adepţii criticii istorice tind aproape instinctiv să fiecărui ins, aflat sub îndrumarea Duhului Sfânt şi indepen-
respingă tipologia şi thearia, aceasta se datorează unor pre- dent de orice normă sau Tradiţie ecleziastică, de a discerne
jUdecăţL şi nu unei incompatibilităţi fundamentale între anali- adevărata semnificaţie a Cuvântului lui Dumnezeu? Efectul
za critică şi viziunea spirituală. Dacă, de exemplu, un critic acestei abordări este o anumită înstrăinare între teologia bi-
modern respinge elementul de bază al credintei creştine tra- blică şi cea sistematică în protestantism, înstrăinare care ar fi
diţionale, cum ar fi caracterul inspirat al Scripturii (adică, dacă pur şi simplu de neconceput în gândirea patristică4.
el consideră că Scriptura este cuvântul omenesc care vor- O premisă greşită stă la baza ideii că exegeza este esen-
beşte despre. Dumnezeu, şi nu Cuvântul lui Dumnezeu adre- ţialmente o ştiinţă în sensul modern al cuvântului: ideea că
sat Bisericii prin intermediul omului), atuncL în mod logic, el istoria însăşi cuprinde adevărul ultim. Thearia, însă, înţelege
va respinge şi ideea intervenţiei dumnezeieşti în planul vietii evenimentul istoric ca pe un vehicul esenţial al acestui ade-
omeneşti care, deopotrivă, creează relaţii tipologice şi inspiră
perceperea ' teoretică' a semnificaţiei acestor relaţii. Am afir- 4. Prin aceasta nu vrem să spunem că teologi a protestantă este "non-bi-
mat că doctrina privitoare la caracterul inspirat al Scripturii bli că". Într-adevă r,
punctul de plecare al tuturor disciplinelor teologice in
Bisericile Reformei este Sfânta Sc riptură. Teologia sistema ti că protestantă tinde
este o premisă fundamentală a unei hermeneutici teoretice. adesea să se înd epărteze de fundamentele sale biblice in efortul ei de a reÎnter-
Interpretul se apropie de text cu această premisă sau fără ea. preta unele sistem e filosofice. alese arbitrar, cum ar fi cele ale lui Hegel.
El poate fi confirmat sau infirmat în credinta sa prin studiul Heidegger şi chiar Marx sau Nietzsche. Acest lucru este evident in cele mai influ-
ente curente ale gândirii protestante, pornind de la Sch le iermacher şi Ritschl
ScripturiL dar este evident că exegeza nu poate demonstra că (mai ales conceptia despre Împărăţia lui Dumnezeu), trecând prin Bu1tmann,
Sfânta Scriptură a fost sau nu inspirată. Tot ceea ce poate Tillich şi până la şcoaJa care sustine "moartea lui Dumnezeu", Deşi astfel de
face este să confirme că autorii biblici înşişi au crezut că spicuiri pot ajuta înce rcări i de "a face Evanghelia relevantă" in contemporanei-
tate, ele i nfluentează adesea rezultatele exegeze i intr-un mod care distruge sen-
'toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu' .
sul literaJ al Scripturii.
102 PlJfEREA CWÂNTULUI
TllEORIA: o HERMENElJflCA ORTODoxA 103
văr, un vas pământesc care contine o comoară veşnică. Spre
zănd, a vorbit despre Invierea lui Hristos .. .'. In sfărşit I Petru
deosebire de alegorie, ea insistă asupra faptului că eveni-
1.10-12 descrie lucrarea Duhului in inspirarea profetilor pen-
mentul este indispensabil ca mijloc prin care adevărul veşnic
tru a prevedea implinirea sperantei lor in veacul mesianic:
dObândeşte expresie. Din punctul de vedere al theariei, exe-
' Cercetănd in care şi in ce fel de vreme le arăta Duhul lui
gezei îi este necesară investigarea faptelor istorice (inclusiv a
Hristos, care era intru ei cănd le mărturisea de mai inainte
miturilor, mărturisirilor de credintă, persoanelor şi evenimen-
despre Patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele,
telor). Această investigare are insă scopul imediat de a des-
lor le-a fost descoperit că nu pentru ei inşişi, ci pentru voi slu-
coperi şi evidentia semnificatia acelor evenimente pentru via-
jeau ei aceste lucruri .. .'. Antiohienilor, asemenea versete le
ta spirituală a comunitătii credincioşilor. Cu alte cuvinte, o
indicau că Avraam şi profetii erau conştienti de modul precis
thearia autentică vede ca scop al interpretării biblice ilumi-
in care profetiile lor vor fi implinite: ei 'au văzut' pe Hristos
narea spirituală a poporului lui Dumnezeu. Scopul ultim al
pătimind şi intrând in slavă.
exegezei este soteriologic, şi nu ştiintific, iar exegetul este un
teolog in sensul propriu al cuvântului, şi nu un istoric. Dar, chiar au atribuit autorii Noului Testament astfel de
Atăt thearia, cât şi critica istorică devin in mod arbitrar viziuni concrete profetilor? Multe dintre mesajele lor sunt ex-
limitate dacă exegetul se preocupă doar de 'intentia' autoru- primate printr-o tipologie de chipuri sau imagini (hypo-
lui biblic. Clarificarea acelei intentii - ce mesaj adresează au- deigma, Evrei 8,5 etc.)5 sau in termeni de implinire a pro-
torul epocii sale, de ce şi cum il adresează - ar trebui, bine- fetiei. Cu toate că ei afirmă că profetul era conştient de sem-
inteles, să fie punctul de plecare al oricărei exegeze. Herme- nificatia transcendentă (sensul spiritual) ascunsă in eveni-
neutica este, insă, o disciplină interpretati vă. Regulile ei tre- mentul istoric, aceasta nu inseamnă că această semnificatie
buie să fie suficient de cuprinzătoare ca să traducă mărturia transcendentă (sens spiritual) fusese revelată profetului in
biblică intr-un mesaj relevant pentru zilele noastre, ca parte forma unei imagini detaliate despre Iisus din Nazaret şi im-
a Îndatoririi exegetice În sine. Aceasta inseamnă că exegetul prejurările care au insotit viata şi moartea Sa. Avraam a văzut
va privi dincolo de intentia imediată a autorului, pentru a per- ziua lui Hristos şi Isaia l-a privit slava. Dar viziunile lor profe-
cepe cuvântul pe care Dumnezeu il rosteşte in prezent, prin tice au constat in mod sigur numai dintr-o scurtă intrezărire a
text, către Biserică şi lume. unei realităti veşnice care urma să se intrupeze in istorie,
Scriptura insăşi justifică conceptia noastră hermeneutică căndva, in viitor. Ei 'au văzut' intruparea viitoare sub forma
in sensul ei larg. Este adevărat că anumite pasaje-cheie ale unui 'desen in umbră' (skiographia), fiind incredintati că
Noului Testament afirmă că profetul era conştient de intele- Dumnezeu va aduce la implinire profeUa şi speranta lor. Din
sul mesianic al mesajului său. Preluând un cuvânt al profetu- perspectiva lor, prin urmare, un eveniment dat avea un sens
lui Isaia, Sf. Evanghelist Ioan afirmă că 'acestea a zis Isaia, literat fie ca un fapt Obişnuit fără o semnificatie ultimă, fie
cănd a văzut slava Lui şi a grăit despre EI' (12,41). În alt loc, ca o imagine profetică a unui act divin viitor. Dacă ar fi gân-
el atribuie Mântuitorului afirmatia, adresată evreilor, că
'Avraam... a fost bucuros să vadă ziua Mea; şi a văzut-o şi 5. ef. Evre i 4. 1 1 hypodeigma; 8 .5 şi 10. 1 skia; 9 .24. unde sanduarele
s-a bucurat' (8,56). În cuvântarea din Fapte 2 , Sf. Petru ci- pământeşti sunt antitypa ton alethin6n. Aici 'antitip' inseamn ă pur ş i simplu "tip'.
tează Psalmul 16, 8-11 şi adaugă că 'David mai inainte vă- Pentru autor. aflat sub influenţă platoni că. 'antitipul" este imaginea "arh etipuJui',
realitatea ce l estă.
104 PUTEREA CWÂNTULUI TtlEORlA, O HERMENEUTICA ORTODOxA 105

dit in termenii unui 'sens spiritual', ei nu l-ar fi atribuit eveni- Testament aşa cum au căutat să interpreteze tâlcul teologic
~e.ntu!ui pus~n discutie, ci acelui antitip viitor. rânduit în chip al lui Hristos însuşi.
dIVIn. In ochI! Sf. Apostol Pavel. Hristos putea fi ascuns în În studiile lor importante de hermeneutică patristică,
imaginea stâncii din pustie dar, cu siguranl:ă EI nu era per- Henri de Lubac şi Jean Danielou au pledat pentru o re-evalua-
ceput ca atare de autorul Exodului. Acest lucru confirmă ceea re a anumitor aspecte ale exegezei a1exandrine, sugerând că
ce am afirmat anterior, că the6ria poate fi bine înţeleasă ca tipologia (daCă nu este o alegorie flagrantă) reprezintă încă o
viziune mai degrabă a interpretului- decăt a profetului. metodă validă de interpretare 7. Criticănd acestă perspectiva
'IntenEia' profetului este, atunci- doar de o importanţă P. Ternant întemeiat pe două articole de A. Vaccari B refuză să
secundara deoarece conştiinţa sa privind semnificatia ultimă admită prezenţa unui 'sens spiritual' de teamă ca din el să nu
a profet:iei sale nu joacă un rol decisiv în implinirea ei. Duhul izvorască alegoria. EI argumentează că sensul spiritual şi cel
se exprimă în cuvintele profetului- aşa cum tot Duhul este cel literal sunt unul şi aceiaşi sens: o the6ria este descoperitâ
care. împlineşte profeţia într-un timp viitor. Exegetul pune o chiar în centrul evenimentului istoric. Deşi noi păstrăm am-
falsa problemă când încearcă să afle 'cum să atribuie lui bele sensuri, văzănd în eveniment un vehicul al sensului spi-
Dumnezeu puterea de a da un sens cuvintelor instrumentului ritual, insistăm , totuşi, asupra faptului că originea acestui
său (uman). când cel din urmă nu este conştient de acel sens se află în Dumnezeu Însuşi, care creează o relaţie tipa--
se~s'6: Este destul de evident că profetui nu poate pătrunde logică autentică între evenimente speciale ale istoriei măn­
a?anc~mea mesajului său pentru a discerne întreaga lui sem- tuirii. ldentificănd sensul spiritual cu cel literal, P. Temant eli-
nIficaţie pentru viaţa creştină, aşa cum (la alt nivel) predica- mină în mod virtual antitipul. care împlineşte tipul original
torul nu este pe deplin conştient de impactul Propovăduirii sau imaginea profetică.
sale ~upra vi~ţii fi~cărui ascultător în parte. Pentru a para- Într-un anumit fel. deci- sensul spiritual trebuie privit dis-
fraza lImbajul lIturgIC, 'aceasta este lucrarea Duhului- o taină tinct dacă nu separat de sensul literal. J. Coppens şi P. Be-
pentru privirea noastră' . Pentru a evita o hermeneutică limi- noît au încercat să clarifice relaţia dintre aceste două sensuri,
tată mai mult decăt este necesar, prinsă de un eveniment vorbind despre un sensus plenior. Prin acesta, ei înţeleg sen-
istOri~ şi- ?~n ur~are, fixată de un sens pur literal. exegeza sul pe care Dumnezeu - şi nu autorul - intenţionează să îl
trebuIe sa InvestIgheze nu numai semnificaţia unui eveni- transmită şi pe care EI îl exprimă prin cuvintele Scripturii- aşa

ment aşa cum a fost el înţeles de profet (sau de scriitorul cum sunt interpretate acestea de Biserică. După cum afirmă
apostolic). ci şi sensul lui spiritual, adică semnificaţia lui exis- Raymond Brown9, o dificultate majoră intervine atunci când
tenţ~a1ă pro nObis, care face legătura cu viaţa Bisericii. Pro- sensus plenior este văzut ca fiind dependent de o 'revelaţie
cedand astfel. exegeza va corespunde metodei folosite de
a~tOrii. apostoliei. care au căutat mai presus de orice, sem- 7. H. de Lubac, Histoire et f:.sprit (J 950); ~xegese medie vale ( 95 9). din
care pasaje importante apar În L'&riture dans la Tradltian, Paris. 196 6 ; J.
mficatia teologică a persoanelor şi evenimentelor Vechiului Danh~: lou , Origime ( 19 48) .
8. A. VaccarL "La theoria nella scuola esegetica d ' Antio chia", Biblica 1
(192 0 ). p. 3-36 (vezi p. 15 sq. pentru cele patru crite rii a le thearlei). şi -La "teo-
6. J . Co~pens, Problem es et methodesd 'exegeses theofogique, Lo uvain . ria- esegetica antiochena", Biblica 15 (1 9 34). p. 9 4- 101.
19 50. p. 16; Citat de P. T ernant. "La lh e6ria ", p. 154 sq . 9. Jerome Blb. Comm . 71 ,67 .
rUfEREA CUVÂNTULUI Tt1EORIA: O tlERMENEUfICĂ ORTODOXĂ 107
106

viitoare". In acest caz "sensul mai deplin" s-ar referi la o mai Implinirea tipului prin antitip nu reprezintă, prin urmare,
deplină înţelegere din partea exegetului, şi nu la un sens mai numai coordonarea a două evenimente din trecutul istoric.
deplin al Scripturii. Dificultatea dispare dacă acceptăm că ·Ea reprezintă mai ales două momente constitutive ale istoriei
sensus plenior este înţeles de exeget prin creşterea sa în ca- mântuirii, o istorie în care noi înşine ne aflăm implicaţi direct
pacitatea de înţelegere a revelaţiei. Totuşi, aici accentul ră­ şi personal. În iconomia divină , evenimentele trecute sunt
mâne pus pe interpretarea cuvintelor. La antiohieni, ca şi la actualizate in prezent prin lucrarea Duhului Sfânt. Aşa pre-
reprezentanţii criticii istorice, ar trebui să căutăm semnifi- cum evreul participă, la fiecare sărbătorire a Paştelui. Ia eve-
caţia - atăt literală, cât şi spirituală - în interiorul evenimentu- nimentul Exodului. aşa participă şi creştinul la momentele
lui. Prin aceasta se păstrează tipologia şi este evitatâ tendinţa cruciale ale vieţii şi slujirii lui Hristos. În limbaj kierkegaar-
de dezistoricizare a a1egoriei. dian, creşti nul devine ' un ucenic contemporan" al lui Hristos;
Deci. prin "sensul spiritual " înţelegem un sensus plenior, "momentul" paradoxal al Întrupării devine "cu adevărat hotă­
neperceput de către profet. dar sesizat de interpret Înăuntrul râtor pentru veşnicie!,13. Teologia existenţialistă interpretea-
evenimentului Însuşi prin intermediul the6riei. Refuzul de a ză această 'contemporanizare" într-un fel care elimină istoria
accepta un sens spiritual în aceşti termeni duce adesea la mântuirii. Pentru creşti nul ortodox, această experienţă se ac-
confundarea the6riei cu metoda exegetică a tipologiei' o. Ca tualizează în viata liturgică a Bisericii. Istoria îşi păstrează în
să fim exacţi. the6ria nu este deloc o metodă, ci este o per- întregime înţelesul originar, ca şi cadru al lucrării mântuitoare
cepere sau o iluminare spirituală, inspirată de Duh uJ, care a lui Dumnezeu. Prin Sfânta Liturghie, Biserica participă la
sesizează existenţa unei relaţii tipologice între două per-
evenimentele mântuitoare ale trecutului. culminând cu Săp­
soane, obiecte, instituţii sau evenimente ll . Acest sens teore- tămâna Patimilor, când ea ÎI însoţeşte pe Domnul ei de la pă­
tic sau spiritual este dublu. Pe de o parte, el se referă la o timire şi moarte până la viaţa în slavă. Această participare
asociere tipologică a două elemente, legate unul de celălalt liturgicâ foarte reală la evenimentele mântuitoare ale istoriei
prin raportul făgăduinţă - împlinire. Potrivit acestui criteriu, constituie, aşadar, aspectul primar al sens ului spiritual. The6-
jertfa lui Isaac este un tip real al răstignirii lui Hristos, iar tre- ria îi permite creştinului să sesizeze semnificaţia soteriolo-
cerea Mării Roşii şi istoria lui Iona prefigurează îngroparea şi gică a unui eveniment şi să participe la el personal şi în co-
Învierea Sa. Pe de altă parte, the6ria discerne semnificaţia muniune cu Biserica, în totalitatea ei. Ambele aspecte, discer-
existenţială a acelei relaţii tipologice. Ea revelează semnifi-
nere şi participare, devin posibile prin 'lucrarea anamnetică"
caţia ei pentru noi, ca membri ai Trupului lui Hristosl 2.
a Duhului Sfânt: darul unei 'memorii inspirate", prin care creş..
tinul pătrunde Revelaţia atât la nivelul inteligenţei , cât şi la
10. Vezi P. Temant. 1.3 the6ria', p. 156 sq. , şi R. Greer. Theodore of
Mopsuestia. p. 93: theorla ·es te. probabil. intr-un anumit sens tipologie' .
nivelul existenţei. Acest sens este pe drept denumit "sens spi-
11. Vezi Th. Spid lik. Gregoire de Nazianze. Introduction â retude de sa doctrine ritual' pentru că izvorăşte din lucrarea Duhului însuşi.
spirituelle. Rome. 197 1; părţile l şi UI tratea7.ă despre theoria ca viziune spirituală. Până acum nu am evidenţiat diferenţa semnificativă din-
12. Lipsa une i ori e ntă ri specific eclezia/e limitează he rmeneutica
exis tentială şi pune s ub semnul întreb ă rii fi de litatea sa fată de S c riptură. O ana-
tre theâria autorului biblic şi cea a exegetului creştin de mai
liz ă importantă a acest ei t em e se găseşte la H. Cazelles. "La n o uve lle heT-
m eneutique bib lique", Med ed eJingen.31 (1 969) , p. 3· 16 ; şi Ecriture, Parole et
Esprit Paris, 19 7] . mai ales p. 21 -44. 13. S. Kie rkegaard , Philosophical Fragmen ts, Princet o n , 1936 , ca p . 4.
108 PlJfEREA CUV ÂNTULUI TIlEORJk o IiERM ENElJfICA ORTODOxA 109

târziu. Incapacitatea de a face această distincţie ar da de zaurizează o calitate unică a Revelaţiei: o plenitudine şi infai-
înţeles că Scriptura şi Tradiţia sunt egale din perspectiva au- libilitate care îi sunt proprii doar ei. (Bineînţeles , această ple-
torită!:ii şi a valorii lor revelatoare. Acest lucru nu este aşa, nitudine şi infailibilitate sunt relative; a insista asupra faptu-
după cum au subliniat şi Părinţii Bisericii. Este adevârat că lui că ele sunt absolute înseamnă a cădea într-un literalism
antiohienii au atribuit perceptia teoretică atăt autorilor biblicC biblic fundamentalist.). Prin urmare, ar fi greşit să atribuim
cât şi interpreţilor de mai târziu. Raportat la profetul Vechiului aceeaşi valoare şi calitate inspiraţiei unui autor al Noului Tes-
Testament autorul noutestamentar era un astfel "de interpret tament şi exegetului patristic sau modern. Biserica recu-
tărziu" . În ambele cazuri the6ria poate fi uşor asociată cu Re- noaşte în Sfânta Scriptură unicul canon al adevârului pentru
velaţia: Dumnezeu s-a descoperit prin persoane şi evenimen- ca să preîntâmpine proliferarea doctrinelor care se pretind a
te din istorie. TotuşC Diodor şi discipolii săi s-au referit şi la o fi inspirate, dar care sunt în realitate eretice. Aceasta nu în-
the6ria indispensabilă interpretării post-apostoli ce. Acest or- seamnă că lucrarea de inspiraţie a Duhului este limitată doar
din al the6riei este mai strâns legat de tipologie ca metodă la Sfânta Scriptură. Întreaga tradiţie autentică (paradosis)
exegetică. De fapt există trei ordine sau trei trepte ale the6- este într-un anumit fel " inspirată" . Pr. Serghie Bulgakov numea
riei. În primul rând, există viziunea extatică a profetuluC care Traditia "memoria vie a Bisericii" 14. Interpretarea patristică a
precede percepţia auditivă a revelatiei pe care el o va comu- Noului Testament, de exemplu, constituie o parte esenţială a
nica. ApoC există perceperea, de către autorul inspirat al Nou- acestei "memorii vii". Întrucăt învăţătura patristică râmâne
lui Testament a sens ului spiritual revelat de profetie, prin fidelă normelor ScripturiL Biserica poate să o accepte ca pe
tipologie. În sfârşit exegetul post-apostolic interpretează rela- o Tradiţie cu adevărat inspirată . Acelaşi lucru poate fi spus
ţia dintre Vechiul şi Noul Testament pe baza propriei sale despre exegeza şi propovăduirea contemporane.
the6rii tipologice. AstfeL suntem obligaţi să deosebim două niveluri sau
În ce sens putem spune că fiecare dintre aceste niveluri grade ale inspiraţiei: cel al Scripturii şi cel al Tradiţiei. Această
constituie o the6ria autentică sau o viziune inspirată asupra distinctie s-a făcut de multă vreme pentru a marca diferenta
semnificatiei spirituale a unor fapte istorice? Punând această între scrierile canonice şi cele deutero-canonice ale Vechiului
întrebare, suntem obligaţi să atingem problema delicată a Testament15. Cineva ar putea obiecta că o carte poate fi cu
inspiratiei. În generaL "inspiratia" indică influenţa pe care greu " parţial inspirată" . Aici nu este vorba de o inspiraţie
Sfântul Duh o exercită asupra instrumentelor umane, făcăn­
"par!:ială" sau de una "totală", ci de autoritatea conferită unei scrieri
du-le să comunice revelatia divină într-un limbaj condiţionat
anume de către Duhul Sfânt o autoritate care doar este re-
de mediul lor specific cultural şi istoric. Mai exact termenul
cunoscută şi acceptată de Biserică . Ca să deosebim Scriptura
se referă la îndrumarea de către Duhul a autorilor biblicC ale
de Tradiţie în termenii lucrării Duhului , am putea vorbi de-
căror scrieri au fost declarate canonice sau normative pentru
spre inspiraţia revelatoare şi despre inspiratia anamnetică. Pri-
credinţa creştină . Pentru Biserică, Biblia este unicul "dreptar
al adevărului " sau unica -regulă a credinţei" . Aceasta înseam-
] 4. S. Bulgakov. The Orthodox Church. NY. 1935, p. 19; pentru rapo rtul
nă că orice tradiţie (desfăşurare a revelaţiei biblice în viaţa dintre Scriptură şi Tradiţie. mai ales p. 28 sq. Vezi ş i art. lui G. Florovsky. î h e
Bisericii) trebuie măsurată în raport cu Scriptura şi judecată Func ti an of Tradition in the Ancient Church ", Bible. Church. Traditian. p. 7.3-92 .
în termenii eL deoarece Biserica recunoaşte că Scriptura te- 15. S. Bulgakov. ibid., p. 29 sq.
IlO . PUTEREA CUV ÂNTULUI THEORlA: O HERMENEUTICA ORTODOxA 111

ma desemnează inspiratia autorilor biblici , prin care Reve- leagă întreaga semnificatie a cuvintelor Lui. Duhul Adevă­
latia dumnezeiască este comunicată Bisericii; cea de-a doua, rului, trimis de la Tatăl de către Fiul, revelează întregul Ade-
'memoria vie' a Bisericii, prin care ea interpretează această văr, mai întâi ucenicilor, şi apoi generaţiilor ulterioare de
Revelatie pentru ca să o facă accesibilă şi inteligibilă credin- creştini. Înăuntrul Bisericii (prin definiţie, spaţiul Duhului). EI
cioşilor. vorbeşte despre cele viitoare (ta erchomena), referindu-se la
Această distinctie între calitatea inspiratională a Scripturii evenimentele eshatologice care vor încheia istoria mântuirii.
şi cea a Traditiei este sugerată de insăşi Sfănta Scriptură, mai ales Care sunt aceste evenimente eshatologice? Poate judecata
de cuvăntările de rămas bun ale Mântuitorului din Sf. Evan- asupra păcatului, despre care se vorbeşte în versetele ante-
ghelie după Ioan. În mod deosebit un pasaj, care contine rioare l7 ; poate, propovăduirea efectivă a Cuvântului în sănul
învăţătura Mântuitorului despre lucrarea Duhului-Paraclet, comunităţii credincioşilor l8 , interpretarea ' de ' către fiecare
oferă fundamentul oricărei hermeneutici ortodoxe: generatie a semnificaţiei contemporane a cuvintelor şi a fap-
telor lui lisus' 19. Văzută însă în contextul ei, expresia 'cele
'Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să
viitoare' pare a semnifica mai degrabă împlinirea planului
le purtaţi. Iar cănd va veni Acela, Duhul Adevă­
mântuirii în eShaton, când suferinţele veacului prezent vor
rului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi
lua sfârşit şi Hristos se va întoarce în slavă pentru a-i duce pe
de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare
cei care Îi aparţin într-un loc pregătit anume pentru ei, în
(ta erchomena) vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pen-
Împărăţia lui Dumnezeu (14,2 sq.) .
tru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte
, În timpul veacului prezent, Hristos cel proslăvit Îşi con-
are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al
tinuă lucrarea de revelare în Biserică , prin lucrarea inspira-
Meu ia şi vă vesteşte vouă' (16, 12-15).
ţională, 'interpretati vă' (hermeneia) a Duhului Sfânt: 'când
În aceste versete nu se spune că Duhul va comunica Duhul Adevărului va veni ... vă va vesti cele viitoare' . Tradusă
Bisericii noi revelaţii sau doctrine. 'Adevărul ' către care Duhul în limbaj omenesc, această revelaţie şi-a primit deja forma
îl îndreaptă pe fiecare credincios este adevărul lui Hristos normativă prin mărturia apostolică păstrată în Sfânta Scrip-
însuşi. Revelaţia priveşte în primul rând persoana lui Iisus tură. Interpretarea Scripturii constituie însă alt aspect al ace-
Hristos, şi nu învăţătura ca atare. Căci învăţătura în forma leiaşi revelaţii: aspectul Sfintei Tradiţii. Nu există nici un con-
Tradiţiei, este propria mărturie a Bisericii asupra lui Iisus şi a flict între cele două. De fapt, Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie dau
semnificatiei vieţii, morţii şi Învierii Sale. Este, însă, o mărturie o mărturie complementară asupra adevărului lui Dumnezeu,
inspirată: o aducere-aminte (anamnesis) şi o interpretare (her- deoarece amândouă îşi au originea în Iisus Hristos, Care sin-
meneia), o adevărată iluminare (ph6tismos)1 6 a unicului Adevăr gur determină continutul lor ultim.
revelat în persoana întrupată a Cuvăntului lui Dumnezeu. legătura strănsă dintre Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, dintre

Înainte de Învierea lui Hristos şi de venirea Duhului la mărturia apostoli că şi interpretarea ei. poate fi ilustrată prin

Cincizecime (Ioan 20; Fapte 2). ucenicii nu puteau să înţe-


17. C.K. Barrett. Th e Gospel According ta st. John , London , 1960 . p. 408.
18. R. Bultmann , Das Evangellum d es Johann es, G6ttingen, 19 64. p. 44.3.
16. ef. li Cor. 4 . 4 . "lumina (ph otism on ) Evangheliei slavei lui Hristos·, 19. R. Brown. Th e OospeJ According ta John II. NY. 1970 . p. 71 6.
112 PlJTEREA CWÂNTULUI
TtlEORIA O tlERMENElJTICA ORTODOxA 113
compararea Tradiţiei cu icoana. Cuvântul şi icoana au patru
e~emente comune. Primul: evenimentul însuşi, reprezentabil tropologic, anagogic şi la sensus plenior20 . Multe dintre ele se
ŞI ~eprezentat. pnn care Revelatia este împărtăşită Bisericii. Al pot regăsi la Toma de Aquino şi în exegeza catolică medie-
dOIlea. element este lucrarea inspiratională a Duhului, care vală21. Fără a nega valoarea termenilor nuanţaţi cu grijă pen-
acorda autorului biblic sau iconarului o vedere (the6ria) a tru a exprima diversitatea sensurilor Sf. Scripturi, noi am
realităţii veşnice sau a adevărului veşnic care se află în inima prefera să simplificăm şi să clarificăm unele dintre aceste
evenimentelor. AI treilea element este exprimarea materială sensuri. Înainte de toate, ar trebui să ne debarasăm de expre-
a acelui adevăr, în limbajul omenesc al cuvintelor sau într-o sii ca 'sens alegoric' şi 'sens tipic' sau ·tipologie". Alegoria şi
formă grafică şi în culoare. Al patrulea element este actul de tipologia sunt în realitate două metode diferite de exegeză pe
interiorizare al acestui adevăr de către credincios, aşa cum i cqre interpreţii le folosesc pentru a descoperi o semnificaţie
se revelează prin cuvânt sau prin icoană. Rămânând în tota. care transcende litera textului 22 . Propriu-zis, în Scriptură nu
lit~te normativ sau canonic, Cuvântul este iluminat prin icoa. există decăt două 'sensuri' de bază: sensul literal şi sensul
na aşa cum este iluminat prin Sf. Traditie. De aceea, Con- spiritual.
dacul din Duminica OrtOdoxiei se încheie cu puternica afir- The6ria, însă, nu este nici un sens scriptural. nici o me-
~aţle: ' Mărturisind mântuirea, o închipuim cu fapta şi cu cu- todă de exegeză. Ea nu poate fi pur şi simplu echivalată cu
vantul". Această mărturie este posibilă pentru Că icoana este, sensul spiritual şi nici identificată cu tipologia sau cu alego-
de fa~t. o p.a;te a Tradiţiei, ca şi Cuvântul biblic. Căci Scrip- ria, căci the6ria este o 'vedere' a adevărului dumnezeiesc
tura şI_TradIţIa nu sunt două izvoare separate alt: Revelaţiei, comunicat Bisericii de către Duhul Sfânt. Ea este o vedere
~~te In contrast. nici două feţe ale aceleiaşi monede. Tra- inspirată, trâită şi articulată de subiectul uman. În timp ce
ditia ar trebui concepută ca un fluviu viu de mărturie dată despre profetul evreu îşi primea viziunea revelatoare într-o stare de
adevărul dumnezeiesc revelat în persoana lui Iisus Hristos. extaz, exegetul creştin devine un instrument al Duhului prin
~ est~ o mărturie inspirată, dăruită Bisericii prin Duhul Ade. contemplare, pe care am putea-o defini ca deschidere către
v~rulul. Un afluent. de fapt afluentul principal al acestui flu- harul dumnezeiesc atât la nivelul inimii, căt şi la cel al minţii.
VIU, cuprinde scrierile canonice ale Sfintei Scripturi. Icono- lmplicaţia este următoarea: exegeza, ca şi predicarea Cu-
~~~ şi t~ologia patristică constituie alte aspecte ale Tra- vântului sau pictarea de icoane, este în sensul cel mai deplin
dlţle.l, ca ŞI roadele ortodoxe ale exegezei moderne. o 'vocaţie' sau o chemare. Un ateu poate îndeplini rolul isto-
~n. concluzie, am dori să arătăm felul în cqre the6ria poate ricului în descifrarea sensului literal al unui pasaj din Biblie.
S~rvl In. mod .creator exegetului de azi, la fel ca şi interpretu- Dar pentru a îndeplini activitatea de hermeneia (interpretare),
lUI uneI epocI anterioare, pre-critice.
~entru aceasta va trebui să definim mai întâi anumiţi ter- 20. Robert~feuillet. Introduction, p. 189 sq. J. Coppens, "Nouvelles refle-
mem care sunt des folosiţi în dezbaterile hermeneutice mo- xions sur les divers sens des Sainles Ecritures", N.R.Th. 74 (1952), p. 11-15; şi
der~e. P.roblem.a.dif~ritelor sensuri ale Scripturii este compli- lucrarea Les harmonies des deux Testaments. Tournai·Paris, 1949.
21. Vezi al treilea volum de studii al lui H. de Lubac. exegese MedIevale,
cata de ImpreClzle ŞI de lipsa unei înţelegeri privind vocabu- Paris. 1959.
larul tehnic utilizat. Se fac referiri la o multitudine de sensuri' 22. H. de Lubac. L'&riture dans la Traditlan, p. 24-47, tratează despre sen-
literal, istoric, alegoric, tipologic, spiritual, figurativ, mistic: sul spiritual; nota). p. 29: "dacă vorbim despre exegeză tJpoJogică. este nece-
sar să evităm ·sens ti pologic .. .".

8 - PlIfEREA CUVArrruLUl
114 PlJfEREA CUVÂNTULUI THEORIA: O HERMENElJfICA ORTODOxA 115

exegetul trebuie să se supună căIăuzirii Duhului Adevărului Exegetii antiohieni au depăşit pozitivismul istoric al lui
(Ioan. 16,13 sq.), deoarece interpretarea acestui Adevăr are Aristotel. recunoscănd că Biblia este într-adevăr o carte sfân-
loc printr-un sinergism sau o cooperare între om şi Dum- tă de sorginte divină. Supunându-se lucrării revelator - inter-
nezeu: este ceea ce Paul Evdokimov numeşte 'energie tean- pretative a Duhului, ei au fost capabili să treacă dincolo de
drică, actul omenesc înăuntrul actului dumnezeiesc'23. Sf. limitele istoriei, fără a o nega. Dar, repet. o asemenea her-
Maxim Mărturisitorul ne oferă şi el o imagine profundă, spu- meneutică era posibilă doar pentru că ei aveau convingerea
nănd că 'omul are două aripi cu care poate atinge Cerul: liber- de nezdruncinat că Hristosul slăvit Îşi continuă, în vremea
tatea şi, cu ea, harul '24. Dacă aplicăm această constatare la Bisericii şi prin iconomia Duhului, lucrarea Sa revelatoare
hermeneutica biblică, înseamnă că cercetarea ştiinUfică se prin Scriptură şi prin Traditie.
află într-o armonie perfectă cu theoria sau cu vederea con- The6ria sau vederea contemplativă este deci esenUală
templativa cătă vreme exegetul se supune harului şi scopu- pentru exeget. aşa cum a fost necesară autorilor biblici. Ar fi
lui lui Dumnezeu. o greşeală să considerăm câ the6ria este separată de exe-
O astfel de perspectivă asupra scopului şi metodei exe- geză per se, ca o interpretare subiectivă care doar comple-

gezei este posibilă numai cănd Scriptura şi TradiUa sunt în- tează descoperirile obiective ale analizei critice. The6ria in-

telese ca realităU 'teandrice' sau divino-umane.· Dacă anumite clude atât vederea inspirată prin care exegetul sesizează sen-
şcoli moderne de exegeză tind să plaseze credinta într-o cri- sul spiritual al unui text. căt şi atitudinea de contemplare care
ză, aceasta se datorează în mare parte faptului că numeroşi este o conditie esentială pentru a primi acea vedere. Astfel.
comentatori influenti au pierdut din vedere caracterul dum- the6ria ne informează şi ne călăuzeşte în fiecare aspect al
nezeiesc al Sfintei Scripturi şi au abordat-o ca pe oricare alt exegezei. Ea începe cu cercetarea ştiintifică a pasaj ului pus
document istoric. De exemplu, acolo unde Noul Testament în discutie, pentru a-i întelege şi clarifica sensul literal: si-
este văzut ca o expresie a credintei Bisericii primare, şi nu ca tuatia istorică a autorului şi a comunitătii sale; diversele mo-
o mărturisire inspirată a lucrării dumnezeieşti în istorie, ca- tive care au dus la scrierea textului; originea şi natura sur-
racterul său unic de cuvânt al lui Dumnezeu adresat oame- selor independente şi folosirea lor kerygmatică, liturgică sau
nilor este pus sub semnul întrebării. Fără îndoială, nu mai cateheticâ (ştiintele criticii literare, istoria formelor, a redac-
tărilor etc.). O dată ce a determinat sensul literal al pasajului
putem accepta un Iiteralism biblic imatur, după care cuvin-
tele Scripturii ar fi fost dictate de Duhul Sfânt. Cu toate aces- (sensul pe care autorul însuşi l-a înteles şi a intentionat să-I
tea, valoarea permanentă a the6riei constă în conştiinta exis- comunice), exegetul va trece la căutarea sensului spiritual pe
tentei unei co-operări autentice între Duhul şi autorul biblic, care îl oferă pasajul pentru viata prezentă a comunitătii cre-
dincioşilor. Aceste două etape ale interpretării sunt distincte,
cooperare care se reflectă în mărturia cu adevărat inspirată a
Evangheliei. dar în nici un caz separate. Ele nu implică cercetarea pur
ştiintifică, pe de o parte, şi interpretarea pur spiritualâ, pe de
altă parte, căci atăt sensul literal. căt şi cel spiritual derivă din
23. P. Evdokimov, L'Orthodoxie. Neuchâtel, 1965, p. 102.
24. Ad. ThaJ. 254 (PG 90.512). citat de P. Evdokimov; ibid.• p. 10) -1 02. lucrarea dumnezeiască În istorie. Prin urmare, ambele sen-
despre sinergism. suri sunt desluşite de harul. dăruit de Duhul. al the6riei.
116 PlITEREA CUV ÂNTULUI TIlEORIA: o HERMENElITICA ORTODOxA 117

Când înţelegem şi acceptăm originea dumnezeiască a mai adâncă unire cu Domnul ei slăvit. Acceptată ca atare,
the6riei şi funcţia ei hermeneutică, vedem că theoria cuprin- îndatorirea grea a exegezei poate fi transformată de interpret
<le fiecare aspect al interpretării biblice: de la exegeza riguros într-o jertfă a laudei. Exegeza poate să-şi descopere locul pro-
ştiinţifică, până la imnografia liturgică. The6ria este cea care priu în cadrul comunităţii credincioşilor, pentru a fi de folos
unifică şi pune în slujba credinţei expresii ale interpretării într-un mod neambiguu propovăduirii 'întregului A<levăr"25.
atât de diverse, cum ar fi comentariile biblice moderne şi
imnele duhovniceşti ale lui Roman Melodul sau ale Sfăntului
Simeon Noul Teolog. Şi tot the6ria face posibilă Bisericii prac-
ticarea unei ortodoxii autentice prin folosirea poeziei litur-
gice, cum ar fi dialogul dintre arhanghelul Gavriil şi Sfânta
Fecioară Maria la sărbătoarea Bunei-Vestiri.
Aceste lucruri se fac nu prin respingerea sau ignorarea
autorităţii absolute a Scripturilor canonice şi nici prin refuzul
de a clădi credinţa pe stânca istoriei, căci the6ria nu are nici
o semnificaţie în afara revelaţiei istorice. Dar, ca şi mărturia
apostolică despre această revelaţie, the6ria ştie că realitatea
divină (aJetheia), care se dezvăluie înăuntrul evenimentului
istoric, nu este limitată la acel eveniment, ci vorbeşte totodată
fiecărei generaţii viitoare. Astfel, the6ria oferă o viziune asu-
25. Au apărut
recent şi alte evaluări ale the6riei patristice. dintre care cea
pra realităţii nevăzute, o realitate care se va sustrage neîn- mai importantă şi
cea mai interesantă este poate primul volum al lucrării În trei
cetat cercetărilor minuţioase ale ştiinţelor empirice. Această părţi a lui B. de Margerie. lntrodudion â J'Histoire de I'Exegese. 1: Les Peres
Grecs et Orientaux. Paris. Cerf. 1980. Autorul oferă serioase analize ale metode-
vedere în adâncurile ascunse ale Revelaţiei dumnezeieşti
lor exegetice folosite de reprezentanti ai şcolii din Antiohia, ca şi ale altor inter-
este oferită interpretului care îşi asumă conştient şi cu cre- preti importanti dintre Părinti. Ca marea majoritate a cărturarilor modernL Pc. de
<linţă o atitudine de contemplaţie sau de rugăciune. Adevă­ Margerie tinde să confunde the6ria cu tipologia (cu toate că el recunoaşte că
cele două nu sunt identice şi că the6ria nu poate fi echivalată cu un "sensus ple-
ratul teolog, ne amintesc Părinţii, este omul care se roagă. niot'). Din punct de vedere ortodox. lucrarea suferă in primul rând datorită
Acelaşi lucru este valabil şi pentru exegetul autentic. nereuşitei de a asocia intr-un mod adecvat the6ria autorului biblic (profet-apos-
tOl) cu cea a interpretului ulterior (apostol-exeget). După cum am Încercat să
Restaurarea aspectului contemplativ al the6riei ar putea
demonstrăm in studiul nostru. the6ria, aşa cum este ea concepută şi folosită de
ajuta mult la redobândirea calităţii doxoJogice a exegezei. Părinti. mai ales de cei din şcoala antiohiană. include "atât vederea inspirată prin

Interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu este o funcţie proprie care exegetul sesizează sensul spiritual al unui text. cât şi atitudinea contem-
plativă. care este o conditie esentială pentru primirea acelei vederi"'. După cum
Bisericii dreptmăritoare. Ea este strâns legată de harul sacra- arată şi capitolul nostru anterior. despre " Exegeză şi interpretare", the6ria este,
mental şi de războiul nevăzut, ca şi de propovăduirea Cu- esenţialmente, lucrarea Duhului Sfânt in Biserică pentru descoperirea sensulul
deplin al revelatiei biblice: semnificatia ei literală şi spirituală originară intr-un
vântului. ca şi în cazul Sfintelor Taine şi în cel al străduinţei context istoric dat. şi inţelesul ei de Cuvânt al lui Dumnezeu pentru ziua de
ascetice, singurul ei scop este îndreptarea Bisericii către o şi astăzi.