Structura fosforului :

Simbolul fosforului este : P ; Z=15 ; Masa atomica : 30,974

Se cunosc dou forme alotropice extreme ale fosforului: fosforul alb i fosforul negru i, ntre acestea, formele
intermediare fosforul violet, fosforul rou i fosforul rou deschis. Forma cea mai srac n energie, deci cea mai
stabil, este fosforul negru. ntre diferitele forme alotropice ale fosforului nu exist puncte de transformare
reversibil (ca la sulf) ; raportul dintre ele este deci cel al monotropiei.
Istoria fosforului :
Fosforul a fost descoperit accidental de catre alchimistul din Hamburg,, Hennig Brad, in anul 1669, care cauta sa
extraga piatra filozofala din urina. Distiland urina intr-o retorta si calculand rezidul in absenta aerului, cu nisip, el a
obtinut un produs alb care lumina la intuneric sip e care l-a numit ,,foc rece. Acest procedeu secret a fost
redescoperit de Kunckel in Germania si K.W. Scheele (1777) . Ei au recunoscut prezenta nemetalului in oasele
animalelor. Aceasta metoda care a fost instituita de el a fost preluata de L.N. Vanquelin. Denumirea de fosfor provine
de la termenul de origine greac phosphorus, ce nseamn purttor de lumin. Ulterior, J.Kunckel n Germania i R.Boyle
n Anglia redescoper procesul de obinere. A. Lavoisier intuiete pentru prima dat c fosforul este un element chimic.
I.Gahnn (1770), iar apoi Scheele (1777) semnaleaz prezena elementului n oase.
Alotropia
Fosforul apare n mai multe modificaii alotrope fundamentale, cum ar fi: fosfor alb, rou, negru, cele mai importante forme
fiind fosforul alb i fosforul rou.

Stare naturala :
Fosforul nu exista liber in natura datorita afinitatii sale pentru oxigen dar exista un numar mare de fosfatiAre
culoarea cenusie, galbuie sau uneori neagra care indica prezenta substantelor bituminoase. Cel mai important
mineral fiind apatita. Exista un numar foarte mare de zacaminte fosfatice calcaroase in Suedia , Norvegia , Australia ,
Ungaria , Belgia , Franta , Spania, U.R.S.S , S.U.A , Peru , Algeria , Tunisia, Maroc si Oceania. Fosfatii naturali se
clasifica in 3 categorii : fosforiti adica fosfati impuri de origine minerala, de compozitie apropiata de a apatitei,
guoanoul, care provine din putrefactiile dejectiilor si a cadavrelor pasarilor marine care contin fosfat de calciu , de
magneziu si acid oxalic si caprolitele de origine animala provenite din excrementele unor reptile. Recoltele successive
saracacesc solul. Din pacate fosforul trece la animale si la om. Acidul fosforic se gaseste in roci in cantitate mica. In
cuptoarele inalte fosforul pus in libertate modifica proprietatile produselor.
Proprietati fizice :
Fosforul in stare solida este incolor , transparent, acid si moale. Prin sublimare din solutii de sulfura de carbon
fosforul se depune in stare cristalina. Fosforul este aproape insolubil in apa si alcool si putin solubil in glicerina, acid
acetic, mai solubil in eter si foarte solubil in disulfura de carbon. Cu razele X s-a confirmat faptul ca la temperatura
obisnuita el cristalizeaza in sistemul cubic. Fosforul alb se topeste intre44 si 44,2
0
C iar densitatea lichidului fiind de
1,745 la 44
0
si 1,485
0
la temperatura de fierbere. La temperatura camerei , presiunea de vapori este mare, motiv
pentru care poate fi usor distilat la 100
0
C cu vapori de apa.
Proprietati chimice :
Reactia fosforului cu metalele si nemetalele conduce la patru tipuri de compusi: 1. Fosfine volatile. Acestea sunt
compusi de tip molecular. 2. Fosfine ionice. Acest tip de fosfine se formeaza cu metalele alkaline, alcalino-
pamantoase. 3. Fosfine covalente. 4. Fosfine de tip metallic. Acesta prezinta duritate, luciu metalic, insolubil in apa,
conductibilitate electrica. Fosforul alb reactoneaza cu aproape toate nemetalele. Deoarece se oxideaza foarte usor,
fosforul se taie la apa. Fosforul arde in oxygen lent sau aprinzandu-se la circa 45
0
C. In exces de fosfor se formeaza
pentaoxide de difosfor. Fosforul alb se combina lent cu sulful la temperatura ordinara, violent de cald si explozibil la
temperatura mai inalta. Fosforul alb se combina cu majoritatea metalelor. Incalzit pe o placa de platina o strapunge
din cauza formarii unor fosfuri solubile. Aurul si argintul absorb vaporii de fosfor sub punctul lor de topire si ii
cedeazala racier producand fenomenul rosaj la solidificare.
Utilizari :
Fosforul se utilizeaz la fabricarea chibriturilor, a cror introducere, ctre mijlocul secolului trecut, a reprezentat un
mare progres fa de metodele mai vechi de aprins focul. Primele chibrituri conineau n gmlia lor fosfor alb i se
aprindeau prin frecare pe orice suprafa aspr. Acestea au fost prsite din cauza toxicitii lor i nlocuite cu aa-
numitele chibrituri suedeze. Gmlia acestora, coninnd clorat de potasiu i sulfur de antimoniu, uor
inflamabile, se aprinde numai prin frecare pe o past coninnd fosfor rou.
Pentru asigurarea creterii i dezvoltrii plantelor n bune condiii, acestea au nevoie de anumite
elemente nutritive, dintre care cele mai importante sunt: fosforul, azotul ipotasiul.
Fosforul are un rol foarte important n procesul de cretere a plantelor, influennd favorabil procesul de
fructificare a cerealelor, legumelor, pomilor fructiferi, viei- de -vie, precum i depunerea zaharurilor n
fructe, sfecl i cartofi. mpreun cu potasiul i calciul fosforul mrete rezistena plantelor la boli i
intemperii, grbete coacerea fructelor.
n cazul unei cantiti insuficiente de fosfor, plantele se opresc din cretere, frunzele rmn mici i se
rsucesc, iar seminele nu se mai formeaz.
n fiecare an, odat cu recoltele de legume cereale i fructe, se scot din sol cantitinsemnate de azot,
fosfor i potasiu. Aceste cantiti le depesc pe cele care revin n solpe cale natural. Bilanul nefavorabil
impune deci utilizarea ngrmintelor chimice. ngrmintele chimice pe baz de fosfor sunt minerale
simple i compuse. ngrminte minerale simple: superfosfatul simplu i concentrat (pulbere roiatic),
fina lui Thomas (pulbere cenuie); i minerale compuse: fosfaii acizi de potasiu KH
2
PO
4
i K
2
HPO
4
, fosfaii
acizi de amoniu NH
4
H
2
PO
4
i (NH
4
)
2
HPO
4
.
Fosforul in viata de zi cu zi
-rol fiziologic: Fosforul alb, fiind solubil in grasimi, este foarte otravitor. Avand afinitatemare pentru
oxigen determina disparitia acestuia din sange, iar introdus in stomac producevarsaturi cu dureri mari
si moarte. Ca antidot se recomanda oxid de magneziu, sulfat decupru si altele;
-fiind otravitor, fosforul se foloseste in cantitati mici la obtinerea antidaunatorilor pentrustarpirea
sobolanilor;
-in metalurgie, fosforul alb se adauga in unele aliaje anticorozive;
-se foloseste la fabricarea:-acidului fosforic si a ingrasamintelor cu fosfor (folosite inagricultura);
-pastei de pe cutiile de chibrituri;
-halogenilor de fosfor si a unor coloranti organici;-fosforul rosu se foloseste in pirotehnie
(industria explozibililor);
Importanta fosforului in organism
Fosforul este un mineral esential pentru organismul nostru si este al doilea, ca raspandire in corp, dupa calciu. O
persoana are in corpul sau in jur de 600 de grame de fosfor, marea majoritate aflandu-se in oase si dinti, restul
fiind distribuit in celule, sange si alte lichide.Ca si calciul, fosforul are rolul de a intari dintii si oasele, insa acest
mineral joaca un rol important in fiecare reactie chimica din organism. De asemenea, fosforul este responsabil
cu regularizarea batailor inimii, dar si de functionarea normala a rinichilor.

Mai mult decat atat, fosforul reprezinta un real ajutor elevilor si studentilor care se afla in perioada examenelor
deoarece acesta ajuta la producerea naturala a lecitinei. Asadar, este recomandat ca persoanele care depun
efort psihic sa consume alimente bogate in fosfor sau sa aiba in vedere un supliment alimentar bazat pe acest
mineral. Tot fosforul este responsabil cu energia si vigoarea organismului.Alte procese in care fosforul este de
maxima importanta: cresterea si regenerarea corpului, oboseala, respiratia dificila, iritabilitatea, senzatia de
amorteala, stres, modificari bruste de greutate.

Acesta este absolut vital pentru femeile trecute de 60 de ani, dar si pentru cele care tin diete alimentare. Ele
au nevoie de un aport de 700 de mg de fosfor zilnic, pentru ca organismul lor sa functioneze in limite normale.
Contrar opiniei formate, calciul nu este singurul mineral necesar dintilor si oaselor, asa ca suplimentele de calciu
nu vor putea inlocui necesarul de fosfor.

Totusi, sunt destul de rare cazurile in care sa existe deficiente de fosfor in organism, deoarece el este prezent, in
cantitatile potrivite, in cele mai multe produse alimentare, fie ca ele sunt naturale sau prelucrate (cu aditivi si
conservanti).Cu toate acestea, anumite persoane pot intampina aceasta problema din cauza lipsei unei
alimentatii bogate si corecte. Acestea prezinta simptome precum: carii dentare , slabiciune, rahitism , lipsa
poftei de mancare si probleme ale oaselor.


Cele mai importante surse de fosfor:
Carne Brocoli
Nuci Unt de arahide
Legume Ton
Produse lactate Carne de porc
Seminte de floarea soarelui Bauturi carbogazoase
Orez
Paine alba
Cartofi