Epoca domniilor fanariote reprezint o perioad controversat n istoria

romneasc, fiind considerat la o prima vedere un regres n evoluia societii

romneti, dat fiind subordonarea mai accentuat a rilor Romne fa de Poarta
otoman nsoit de tirbirea grav a autonomiei de care acestea se bucuraser pn
atunci.
Fanarioii au impus n nvmnt, n administraie structuri strine, rnduieli
strine, demnitari strini ce propagau valori strine, limba i chiar portul lor. Prin
toate acestea domnitorii i dregtorii venetici au strnit ura nu numai a maselor
largi, ci i a boierilor, care rmseser fr dregtorii, ba chiar i fr ocine, cci
moiile erau tot mai des acaparate de greci. Cu ncetul grecii fanarioi au acaparat
naltele ierarhii din Biserica Ortodox din Moldova, astfel c spre sfritul
veacului XVIII Mitropolia Moldovei devenise un fel de episcopie greceasc,
subordonat unor structuri ecleziastice strine. Astfel, impunerea regimului
fanariot nu se reducea numai la numirea n calitate de domnitori a unor progenituri
din Fanar. Aceasta ntr-adevr era o radical schimbare a nsui sistemului politic
de guvernare.
Urmarea cea mai grav a regimului fanariot, a dominaiei otomane n general a
fost nctuarea timp de 274 de ani (1538-1812), n Valahia i Moldova de peste
Prut pn n 1877 a potenialului economic i cultural al Moldovenilor, izolarea
Moldovei de circuitul economic, de progresul industrial (de epoc), de atmosfera
spiritual din Europa, unde curentul iluminist-umanist spulbera obscurantismul i
stagnarea motenite din veacurile precedente. Izolarea social-economic i
spiritual, transformarea rii n cheler (hambar, ssiac) turcesc, n ocin lsat la
cheremul unor parvenii fanarioi au avut consecine lamentabile, condiionnd
stagnarea ndelungat a Moldovei n raport cu alte state europene.