CRONOLOGIE Mihai Eminescu

1850
Dupa nscrisul oficial, la 15 ianuarie, n orasul Botosani, se naste Mihail, al sapt
elea copil din cei unsprezece ai lui caminarului Gheorghe Eminovici si ai Raluca
i, din familia Iurascu. Marturia tatalui fixeaza ca data a nasterii 20 decembri
e 1849, la Ipotesti. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania, de unde
emigreaza n Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a
persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc n Calinestii lui
Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna ntemeiata de emigrantii transilvaneni. M
or din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai trziu, nu-i
cunoaste si nu-i evoca n scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, t
atal poetului, trece din Bucovina n Moldova si ndeplineste functia de administrato
r de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si si ntemeiaza gospodaria sa la Ipo
testi, n Tinutul Botosanilor. Codrul, izvoarele, satul din vale intra definitiv n
sufletul lui Eminescu, si asa se explica faptul ca orice plecare din locurile na
tale o considera n strainatate, visnd mereu la casuta din sat-
'As vrea sa vad acuma natala mea vlcioara/Scaldata in cristalul
prului de-argint/Sa vad ce eu atata iubeam odinioara; A codrului
tenebra,poetic labirint;...Sa mai privesc odata campia infloritoare,/Ce
zilele copile si albe le-a tesut' ( "Din Strainatate")
Plaiul Bucovinei i va strni mereu dureroase aduceri aminte iar poetul se va ntoarc
e spre tara natala ca spre un paradis pierdut:
N-oi uita vreodat, dulce Bucovin
Geniu-ti romantic, muntii n lumin
Vile n flori,
Ruri resltnde printre stnce nalte
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste cmpii-n zori.
.
'Mna doru-i tainic colo inspre tine,/Ochiul imi sclipeste,genele-mi
sunt pline,/Inima mi-e grea;/Astfel totdeauna,cand gandesc la
tine,/Sufletul mi-apasa nouri de suspine,/Bucovina mea!' (" La
Bucovina")
Familia sporeste repede si se nasc, naintea poetului, Serban (1841), Nicolae (184
3), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Ag
laia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor nainte de a iesi din c
opilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, si trimit
e baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, n Transilvania, ia
r Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pele
rinaj pentru iubitorii scrisului eminescian,care si amintesc ntotdeauna de nemurit
oarele lui versuri;
Fiind baiet, paduri cutreieram
Fiind baiet paduri cutreieram
Si ma culcam ades lnga isvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor:
Un freamat lintrecea din ram n ram
Si un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopti ntregi am mas,
Blnd ngnat de-al valurilor glas.
Copilaria, petrecuta la Ipotesti n snul familiei iubitoare,i va marca ntreaga existe
nta, pentru ca acum va deprinde iubirea fata de natura si fata de comorile de nte
lepciune ale folclorului, pe care le-a mbracat n haina de aur a versului sau.
Trecut-au anii...
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncnta azi cum ma miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi n van ma-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
1858-1860
Primele doua clase le face la Ipotesti, dupa care se nscrie, n octombrie 1858 n cla
sa a II-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orient
ala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a n anul scolar 1859/1860.
1860-1863
Se nscrie n septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, nfiintat
n 1808, singura institutie de nvatamant liceal la acea data n Bucovina anexata de
Imperiul habsburgic n 1775.. Catedra de romna este ocupata de Aron Pumnul. Cunosc
ut prin Lepturariu romnesc, n patru tomuri, tiparit la Viena ntre 1862 si 1865, cea
dinti istorie a literaturii romne n texte. Eminentul filolog va deveni unul din pr
incipalii sai mentori, instruindu-l n tainele literaturii si ale limbii romne deop
otriva. Primele versificari cuprind rime, forme flexionare multiple, forme verba
le expresive si variate deprinse din Gramatica maestrului sau, care i-a influen
tat ntr-o masura considerabola nceputurile literare. Intuind n nvatacelul sau un ma
rele poet , Pumnul l gazduieste cu generozitate si i pune la ndemtna biblioteca per
sonala, pe care Eminescu o frecventeaza cu o asiduitate de pe acum exacerbata
In 1866 nceteaza din viata la Cernauti, n 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si
mare personalitate a luptei nationale n Bucovina sub stapnirea austriaca. I. G. Sb
iera, succesorul lui Aron Pumnul, ntocmeste mpreuna cu ctiva elevi o brosura omagia
la Lacramioarele nvataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului
lor profesor Aron Pumnul repausat ntr-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata n timpu
l ceremonialului funebru La mormntul lui Aron Pumnull
mbraca-te n doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,
Col? unde te-asteapta toti ngerii n cor,
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cntare
Si-ti mpletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Brosura cuprinde sapte poezii, toate fara titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (
privatist), St. Stefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V) iar E. Franzos si Ehr
lih publica n germana. Poeziile nesemnate apartin, probabil, lui I. G. Sbiera. Ar
on Pumnul este n poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum
o ntituleaza editorii "geniul mare al desteptarii" Bucovinei. Cadenta si fluidita
tea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la ntia poezie. Tot acum t
rimite Familiei din Pesta poezia "De-as avea", care se publica n numarul din 25 f
ebruarie/19 martie 1866:
De-as avea
De-as avea si eu o floare
Mndra, dulce, rapitoare,
Ca si florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai rznd cu iarba verde,
Ce se leagana, se pierde,
Undoind ncetisor,
Soptind soapte de amor;
Iosif Vulcan, redactorul revistei, o nsoteste cu o nota redactionala. "Cu bucuri
e deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu prime
le ncercari poetice ne-a surprins placut." Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va
proceda de aici nainte.. Intreprinde n aprilie-octombrie prima calatorie n Transilv
ania pe urmele strabunilor sai. Intra n Transilvania prin pasul Tihuta, coboara p
e Valea Somesului si ajunge la Dej de unde i scrie lui Iosif Vulcan ca se afla n d
rum spre Blaj. La sfrsitul lui mai ajunge la Trgu-Mures, i cunoaste pe Ioan Cotta s
i Teodor Cojocaru, studenti la teologie si calatoresc mpreuna pna la Blaj. Biograf
ii sai sunt de parere ca dorea sa-si continue studiile n orasul de pe Trnave.
Adolescenta i este marcata, iremediabil, sustin unii biografi, n plan afectiv, de
moartea prematura a iubitei sale de la Ipotesti, Casandra Alupului, eveniment ca
re l pustieste sufleteste.Chipul ei de copila, nubila si de o frumusete salbatica
, se regaseste n binecunoscutele idile de tinerete, ncepnd cu O calarire n zori si cul
minnd cu Dorinta, Sara pe deal, Floare albastra, Lacul...
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plng, clar izvornd n fntne;
Sub un salcm draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfnta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gnduri ti-e plina...
"Hai n codrul cu verdeata,
Und-isvoare plng n vale,
Stnca sta sa se pravale
n prapastia mareata.
Acolo-n ochiu de padure,
Lnga trestia cea lina
Si sub bolta cea senina
Vom sedea n foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.
Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dnsul gura.
De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!
Cnd prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tine de subsuoara,
Te-oi tine de dupa gt.
Pe carare-n bolti de frunze,
Apucnd spre sat n vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n ntunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?"
nc-o gura - si dispare...
Ca un stlp eu stam n luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
........................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist n lume!
1867-1868
Este n trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si ntocmeste memorii catre org
anele administrative pe care le semneaza "Iorgu Caragiale si asociatii sai". Din
trupa lui Iorgu Caragiale trece n cea a lui Mihail Pascaly, care l angajeaza ca "
sufleur II si copist". In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el,
care se joaca pe scena. I se ncredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici.

Insoteste trupa lui Mihail Pascaly n turneul pe care l ntreprinde n Transilvania n ma
i-august 1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se
face, pretutindeni, o primire triumfala. Publica n Familia poezia "Ce-Ti doresc
eu Tie, dulce Romnie" (2/14 aprilie 1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale
nchinate patriei, "La Heliade" (18/30 iunie 1867), evocare a personalitatii "bat
rnului bard" care si trimite la "Ieremiada" lui Schiller. Viata n mediul teatral s
ta la baza poeziilor publicate tot n Familia, "La o artista" (18/30 august 1868)
si "Amorul unei marmure" (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa
de teatru care apartine anilor 1868 - 1869..
1869
Publica n Familia poeziile "Junii corupti" (31 ianuarie/11 februarie), nrudita cu
"Geniu pustiu" prin evocarea atmosferei revolutionare si "Amicului F. I." (30 ma
rtie/11 aprilie) nchinata lui Filimon Ilea, cu care se mprieteneste la Blaj n 1866,
mai trziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se nfiinteaza l
a Bucuresti, n 1 aprilie, Cercul Literar "Orientul", cu Grigore Haralamb Grandea,
presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista "Albina Pin
dului", orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face p
arte din colectivul nsarcinat sa culeaga folclor n Moldova. Nu stiu sa fi facut ce
rcetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia popula
ra. Publica ntr-o foaie volanta ndoliata, n aprilie, oda funebra, "La moartea princ
ipelui Stirbey", ncetat din viata la Nisa, n 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai
cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodes
cu, cu care se va ntlni si mai trziu la Botosani. Se nscrie n 2 octombrie la Facultat
ea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca "ausserordentlich" (auditor extrao
rdinar); nu avea bacalaureatul. Se nscrie n 20 octombrie n Societatea Literara Soci
ala "Romnia", nfiintata n 1867; iar n 23 octombrie si n Societatea Literara Stiintifi
ca a romnilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe
Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; partici
pa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

1870
Frecventeaza n semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozof
ie a Universitatii din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann,
istoria filozofiei, filozofia practica, conversatii filozofice Karl Zigmund Bar
asch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi din Descar
tes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, i
ntroducere n filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de pro
fesorii vienezi pentru atitudinea lor fata de filozofia kantiana. Publica n ziaru
l Albina n doua numere din 7/19 si 9/21 articolul "O scriere critica". Ia aparare
a lui Aron Pumnul mpotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, "Putine c
uvinte despre coruperea limbii romne n Bucovina" tiparita la Cernauti n 1869 aratnd
ca meritul profesorului cernautean sta n faptul ca da "consistenta si constiinta
nationala maselor"si face din ele "o natiune". Publica n Familia n 18/30 ianuarie
articolul "Repertoriul nostru teatral", examinare critica a productiei romnesti t
eatrale si inaugureaza cu aceste articole intrarea sa n publicistica culturala. P
ublica n Federatiunea din Pesta o suita de trei articole: "Sa facem un congres",
(5/17 aprilie), "n unire e taria"(10/22 aprilie) si "Echilibrul" (22 aprilie/4 ma
i, 29 aprilie/11 iunie); n care examineaza criza dualismului austro-ungar; ataca
bazele sale constitutionale si l califica "o fictiune diplomatica". Justitia unga
ra i intenteaza un proces de presa; nu cunoastem mersul si nici sfrsitul sau. Inau
gureaza cu articolele din Federatiunea semnate Varro, intrarea n publicistica pol
itica. O delegatie de studenti romni din Viena ntre care se afla si Eminescu face
o vizita lui Al. I. Cuza la spitalul din Dobling. Il cunoaste la Viena pe Iacob
Negruzzi, care evoca ntlnirea n amintirile sale. Isi ncepe colaborarea la Convorbiri
literare, cu poezia "Venere si Madona" (15 aprilie), careia i urmeaza "Epigonii"
(15 august) si proza "Fat-Frumos din lacrima"(1/15 noiembrie). O bogata corespo
ndenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.
Iacob Negruzzi Amintiri din Junimea"
Poesiile lui Eminescu, scrisorile sale, scrise altfel dect cele ce primeam obisnui
t, de la toti autorii, fceau s m intereseze tot mai mult de acest tnr poet. Avnd a ple
ca n acea var la bi n Austria, hotri s m opresc la Viena ctva timp pentru a face cu
t cu Eminescu si a petrece cu dnsul o bucat de vreme. Dar nu l-am nstiintat de sosir
ea mea, voind s-i fac o surprindere. Ajuns la Viena m dusei la cafeneaua Troidl di
n Wollzeile, unde stiam c este locul de adunare al studentilor romni si m aszai la o
mas deoparte lng o fereastr, de unde fr a fi bgat n seam, puteam observa pe toti t
ce vorbeau ntre dnsii romneste. Erau multi adunati n ziua aceea, unii preau mai inte
ligenti, altii mai putin, dar mai toate figurile aveau expresiuni comune, nct mi zi
sei c Eminescu nu poate s fie printre dnsii. Deodat se deschide usa si vd intrnd un t
slab, palid, cu ochii vii si vistori totodat, cu prul negru, lung, ce i se cobora a
proape pn la umeri, cu un zmbet blnd si melancolic, cu fruntea nalt si inteligent, m
n haine negre, vechi si cam roase. Cum l-am vzut am avut convingerea c acesta este
Eminescu, si fr un moment de ndoial m-am sculat de pe scaun, am mers spre dnsul, si n
tinzndu-i mna, i-am zis: Bun ziua, domnule Eminescu!". Tnrul mi ddu mna si privindu
urprindere:Nu v cunosc", rspunse el cu un zmbet blnd.
Vedeti ce deosebire ntre noi, eu v-am cunoscut ndat.
Poate nu sunteti din Viena?
Nu.
Dup vorb sunteti din Moldova... poate din Iasi?...
Chiar de acolo.
Poate sunteti domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial.
Chiar el.
Vedeti c si eu v-am cunoscut.
La auzul numelui meu, ltit ntre tinerimea studioas din cauza Convorbirilor literare
, studentii romni din cafenea se grmdir mprejurul nostru si Eminescu mi-i fcu cunoscut
i. Cei mai multi erau din Transilvania si Ungaria, ctiva din Bucovina.
mi pare ru c Slavici a plecat din Viena n vacante, zise Eminescu, as fi dorit foarte
mult s faceti cunostinta lui. Eu cred c Slavici este un scriitor cu viitor, el cu
get drept, are idei originale, si va scrie foarte bine cnd va mnui mai usor limba r
omn de care s-a cam dezvtat n scolile unguresti.
mprieteniti din cel ntiu moment am stat mai bine de o sptmn n Viena, petrecnd tot t
cu Eminescu, descutnd mpreun despre trecutul si viitorul romnilor, despre rzboiul fra
nco-german ce tocmai izbucnise si pasiona toat lumea si mai ales despre literatur
a noastr national.
Pe Slavici l-am cunoscut numai la ntoarcerea mea de la bi si l-am ndemnat s scrie un
studiu comparativ ntre cele dou popoare conlocuitoare romni si unguri, la care se
refer si un pasaj din scrisoarea ce am primit de la Eminescu dup ntoarcerea mea n Ia
si si pe care o reproduc mai jos.
La desprtirea noastr ntrebai pe Eminescu dac i-ar plcea s se asze n Iasi cnd va sf
iile sale.
As veni bucuros, mi rspunse el, cci societatea Junimea" are pentru mine o mare atract
ie, ns mai trziu. Deodat ne-am nteles cu Slavici s punem n miscare pentru anul viitor
mare ntrunire a studentilor romni din toate prtile, la mormntul lui Stefan-Cel-Mare
din mnstirea Putna. Cnd ne-om fi ndeplinit aceast datorie, vin. Eminescu mi povesti
um voiau s organizeze acea serbare, si-mi fgdui asupra ei, o mic notit pentru Convorbi
ri literare" pe care mi-o si trimise. Este articulul subsemnat cu litera E si pu
blicat n numrul din 15 septemvrie al revistei."

1871
Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti n 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor
n Cernauti; Au trei copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica n Conv
orbiri literare n 1 martie poezia "Mortua est"; a treia poezie dupa "Venere si Ma
dona" si "Epigonii"; si retine atentia lui Maiorescu care i recunoaste talentul.
Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare a celor doua societati studentesti din
Viena; ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara "Romnia j
una" din Viena; sunt alesi Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; s
ocietatea, cunoscuta sub numele de "Romnia juna", se va impune ca una din cele ma
i importante societati studentesti. Se tine serbarea de la Putna din 14-16 augus
t, organizata de studentii romni de la Universitatea din Viena. Slavici este pres
edinte al comitetului de organizare iar Eminescu, secretar. Programata pentru au
gust 1870 se amna din cauza izbucnirii razboiului franco-german. Poetul justifica
aceasta hotarre ntr-un articol, "Notita asupra proiectatei ntruniri la mormntul lui
Stefan cel Mare la Putna", publicat n Convorbiri literare n 15 septembrie 1870. L
a serbarea care reuneste studentii din provinciile romnesti participa si personal
itati ale vietii culturale romnesti, expresie a solidaritatii nationale. Congresu
l studentesc propus de Eminescu si tine lucrarile dupa festivitate n 16/28 august;
se adopta ca program de actiune a tinerei generatii lupta pentru unitatea cultu
rala, care sa conduca si la cea politica. Se nscrie n octombrie la Facultatea de D
rept a Universitatii din Viena; si si ntrerupe studiile n timpul pregatirii Serbari
i de la Putna si a Congresului studentesc.
1872
Frecventeaza cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Viena n semestrul
de iarna 1871/1872 si semestrul de vara 1872. Audiaza prelegerile profesorilor:
Robert Zimmermann, istoria filozofiei, Theodor Vogh, pedagogie si logica, Rudolf
Ihering, drept roman, Heinrich Siegel, dreptul german, Karl Ludwig Ritter von A
rndts, drept roman. Alaturi de prelegerile acestor profesori frecventeaza si cur
surile lui Lorenz Jacob von Stein, filozofia dreptului si economie politica, Fra
nz Xavier von Neumann-Spallart, statistica, Ernst Brcke, fiziologie si anatomie m
icroscopica, Joseph Hyrtl, anatomie descriptiva si topografica; asista la consul
tatii si disectii si participa la experientele de fizica ale lui Nicolae Teclu d
e la Academia Comerciala din Viena. Manuscrisele cuprind un mare numar de texte
din epoca studiilor vieneze.
1875
.
Este nlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi n 1 iulie si numit revizo
r scolar peste judetele Iasi si Vaslui.
Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii Centrale, solicita tr
imiterea sa n judecata pentru nereguli n gestiunea bibliotecii dar acuzatiile se d
ovedesc nentemeiate si instanta dispune sistarea urmaririi.
Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli, asistenta la exam
ene, numirea si revocarea personalului didactic, conferinte cu nvatatorii, rapoar
te catre prefecturi si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceste mp
rejurari l cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), nvatator la Scoala nr. 2 din Pacurar
i, nceputul legendarei lor prietenii.
Bdie Mihai,
Ce-i cu Bucurestiul de ai uitat cu totul Esul nostru cel oropsit si plin de jida
ni.
O fi musai viata burlceasc pe acolo, dar nu se cade s ne uiti prea de tot.
Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus c si cu dnsa faci ca si cu mine. De ce
? Ce ru ti-am fcut noi? De Crciun te asteptm s vii.
Tinca a pregtit de toate si mai ales sarmahle" care tie ti plceau foarte mult.
Eu am nceput, de, ca prostul, s scriu drag Doamne o comedie. Cnd voi isprvi-o nu stiu
. Atta stiu, c subiectul e copiat, asa cum prea bine stii c pot copia, e luat din v
iata de mhla, unde stau de cnd am prsit Humulestii.
M-am ntlnit cu fratele Conta.
La Esi ninge frumos de ast-noapte, nct s-a fcut drum de sanie.
Ciricul parc e mai frumos acum.
Vino, frate Mihai, vino, cci fr tine sunt strin.
Te srut pe frunte, Ion Creang
In 1876 moare mama poetului, Raluca Eminovici pe care o imortalizeaza n O, mama
1879
Deschide n 18 aprilie campania de presa n afacerea Warszawsky si denunta ntr-o suit
a de articole abuzurile n rechizitiile facute n timpul Razboiului de Independenta
sub patronajul guvernului liberal; ruinarea taranimii.
Publica studiul "Cestiunea evreiasca" n 24 mai si 12, 13 si 21 iunie; cercetare e
conomica sustinuta cu date statistice.
T. Maiorescu adreseaza ziarului Timpului o scrisoare cu data de 14 iulie 1879; c
erndu-i sa faca cunoscut ca nu colaboreaza la acest cotidian si nu-si asuma raspu
nderea pentru articolele publicate n coloanele sale.
Angajeaza Timpul n 25 octombrie n dezbaterea publica privind rascumpararea cailor
ferate; demonstreaza ntr-o suita de articole ca se opera o afacere oneroasa pentr
u statul romn.
Publica n Convorbiri literare poeziile "De cte ori iubito", "Rugaciunea unui dac",
"Att de frageda" (1 septembrie), "Afara-i toamna", "Sunt ani la mijloc", "Cnd nsas
i glasul", "Freamat de codru", "Revedere", "Foaie vesteda", "Despartire" ( 1 oct
ombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de Eminescu drept "
logodnica sa".
Bucuresti, 31 octombrie 1879
Draga si dulcea mea amica,
De cand ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci si linistea si sanatatea mea
. Dureri reumatice am inceput a simti in picioare, insotite ca totdeuna de dese
batai de inima. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decat intre mine acum do
ua saptamani si intre mine astazi. De unde eram cu tine, fericit si multumit, ac
um sunt singur, nemultamit, rau dispus prin singuratate si boala, obosit de viat
a.
Veronica, draga Veronica, cand nu m-ai mai iubi, sa stii ca mor. Iti scriu tarzi
u pentru ca abia alaltaieri m-am mutat. Adaoga pe langa asta, ca abia in ziua de
Sf. Dumitru am gasit casa, c-am trebuit sa-mi mut lucrurile din doua locuri, ca
pe langa aceasta s-a mutat si redactia si tipografia, apoi ca am zilnic de lucr
u pe langa tribulatiunile mele personale si vei intelege de ce am preferat a nu-
ti scrie, decat a-ti scrie in fuga.
Cand gandesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gasesc cuvinte sa-ti
spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc. Aceasta unica gandire, c
are e izvorul fericirii si a lacrimelor mele, aceasta unica simtire care ma leag
a de pamant e totodata si izvorul ingrijirilor mele.
Veronica draga, au n-am fost noi prea fericiti intr-o lume, in care fericirea nu
poate exista? Este in lumea asta destul loc pentru atata iubire cata o avem? Nu
este amorul nostru o anomalie in ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru ca
re cata sa fim pedepsiti? se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume
in care basseta, invidia, rautatea domnesc peste tot si pururea?
Si cand gandesc ca-n viata mea compusa din suferinte fizice si rele morale ca o
exceptie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede in dainuirea acestei exceptii?
Dulce si draga veronica, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine sa nu fi arunca
t o umbra in viata ta senina, in sufletul tau plin de veselie precat e plin de u
n gingas si nesfarsit amor. Iubeste-ma si iarta-mi pacatele, caci tu esti Dumnez
eul la care ma inchin.
Deacuma-ti voi scrie mai des, desi sarmanele foi scrise sunt departe de-a plati
o singura imbratisare a ta - dulcea mea copila. Am sarutat cel putin aceasta foa
ie care va intra in mainile tale cele mici, de la cari[-]si asteapta toata feric
irea
al tau
Eminescu |
1884

Maiorescu l viziteaza la Ober Dbling n 1 ianuarie nsotit de Constantin Popasu, varul
sau; acesta poarta de grija poetului n timpul internarii sale n spital.
Inceteaza din viata n 9 ianuarie Gheorghe Eminovici, tatal poetului; este nmormntat
la Ipotesti, alaturi de sotia sa si Gheorghe, fiul sau.
Scrisoare catre Alexandru Chibici Revneanu din 22/24 ianuarie; document biografi
c fundamental privind stapnirea deplina a facultatilor intelectuale.
Apare n Convorbiri literare, la 1 februarie, poezia "Diana" elaborata ntre 1874 18
82.
Paraseste Institutul de la Ober Dbling n 14/26 februarie si ntreprinde o calatorie n
Italia nsotit de Al. Chibici Revneanu.
Se sinucide la Ipotesti n 7 martie Nicolae; dupa Ilie, Gheorghe si Serban este al
patrulea fiu al caminarului care si sfrseste viata tragic; este nmormntat la Ipotes
ti alaturi de parintii sai si Gheorghe, fratele sau; numai ei mai amintesc de pr
ezenta familiei, peste veacuri la Ipotesti.
Este numit prin decret n 24 septembrie subbibliotecar la Biblioteca Centrala din
Iasi.
Preda n octombrie lectii de geografie si statistica la Scoala Comerciala din Iasi
.
Intocmeste lunar n februarie iulie statele de plata pentru personalul bibliotecii
si rapoarte catre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice; trimite adrese
pentru restituirea cartilor mprumutate si face propuneri pentru achizitionarea de
noi publicatii.
Apare n Convorbiri literare n 1 iulie "Sara pe deal"; poezie elaborata ntre anii 18
71- 1872.
In august septembrie se afla la bai la Odessa; corespondenta cu Vasile Burla si
P. Novleanu cu informatii bogate privind timpul petrecut aici.
1887
Trimite de la Manastirea Neamt n ianuarie poezia "De ce nu-mi vii?"; scrisa nainte
a sederii de aici si care se publica n Convorbiri literare n 1 februarie.
Vezi, rndunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar n al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu
De snul tau, de snul tau!
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Cnd ne plimbam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-attea ori, de-attea ori!
n lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scntei
Dar, orict ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Caci tu nseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mndra dect orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Trzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Protesteaza n 26 ianuarie mpotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind lansarea de
subscriptii n folosul sau.
Paraseste ospiciul de la Manastirea Neamt n 8 aprilie si se stabileste la Botosan
i; este ngrijit de Henrieta, sora sa, cu un rar devotament si de doctorul Francis
c Iszok; l rentlneste pe Ioan (Ionita) Scipione Badescu stabilit la Botosani unde r
edacta Curierul romn.

In iulie august se afla la baile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorari
ale sanatatii.
Inceteaza din viata la Cernauti n 10/22 noiembrie Ivan Drogli, sotul Aglaiei; cu
doua decenii mai n vrsta dect ea, casnicia nu a fost dintre cele mai fericite; ramne
sa se ngrijeasca de educatia si pregatirea scolara a lui Georg si Ioan, cei doi
copii ai lor.
Veronica Micle i daruieste volumul ei de poezii, cu dedicatia "Scumpului meu Miha
i Eminescu, ca o marturie de nestearsa dragoste."
Din luna lui Iunie 1882.
A plns scriind-o.
ngerul meu blond,
Te-as acoperi toata cu sarutari, cum argintarii mbraca cu pietre scumpe icoana Ma
icii Domnului, daca ai fi de fata; as face-o n gnd, daca n-as fi att de gelos precu
m sunt. Tu mi faci imputarea ca nu-ti vorbesc de loc de amor - dar tu nu stii ca
amorul meu e un pahar n adevar dulce, dar n fundul lui e plin de amaraciune. Si ac
ea amaraciune, care-mi turbura pururea amintirea ta, e acea gelozie nebuna, care
ma face distras, care ma amaraste si cnd esti de fata, si cnd nu esti. Veronicuta
mea, daca acest sentiment care tmpeste mintea si stinge-n om orice curaj de viat
a, n-ar nvenina pururea zilele si noptile mele, daca n-ar fi ingredienta fatala a
oricarei gndiri la tine, as fi poate n scrisorile mele mai expresiv si mai vorbar
et. Tu trebuie sa stii, Veronica, ca pe ct te iubesc, tot asa - uneori - te urasc
; te urasc fara cauza, fara cuvnt, numai pentru ca-mi nchipuiesc ca rzi cu altul, p
entru care rsul tau nu are pretul ce i-l dau eu si nebunesc la ideea ca te-ar put
ea atinge altul, cnd trupul tau e al meu exclusiv si fara mpartasire. Te urasc une
ori pentru ca te stiu stapna pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urasc pr
esupuind ca ai putea darui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit
pe deplin nu as fi cu tine, dect departe de lume, unde sa n-am nici a te arata ni
manui si linistit nu as fi dect nchizndu-te ntr-o colivie, unde numai eu sa am intra
rea. Si aceasta amaraciune e uneori att de mare, nct pare c-as fi vrut sa nu te fi
vazut niciodata. E drept ca viata mea ar fi fost saraca, ar fi fost lipsita de t
ot ce-i da cuprins si nteles, e drept ca nu te-as fi strns n brate, dulce si alba a
mica, dar nici n-as fi suferit att, nici n-as fi trait pururea ca un om care duce
un tezaur printr-un codru de tlhari. Oare acel om, pururea n pericol de a-si arun
ca viata pentru acel tezaur si pururea n pericol de a-l pierde, nu-si zice n sine
uneori ca, cu toate ca iubeste tezaurul, ar fi fost - nu mai fericit, dar mai pu
tin nefericit sa nu-l fi avut? Asa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasa n p
adure, cu toate acestea-l iubeste mai mult dect viata. Asa te iubesc si eu - mai
mult dect viata, mai mult dect orice n lume si pururea cu frica-n sn, as vrea sa mor
or sa murim mpreuna, ca sa nu mai am frica de-a te pierde. Ti-am spus, Nicuta, c
a pentru mine viata s-a ncheiat. Ce-mi mai spui tu, ca sper sa aflu alt amor cu u
surinta si ca nu apreciez ndestul dragostea ta? Nu mai sunt n stare si nu voi mai
fi de-a iubi nimic n lume, afara de tine.
Dac-ai cunoaste aceasta mizerie sufleteasca care ma roade, daca ai sti cu cta ama
raciune, cu cta neagra si urta gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea ca n
u-ti scriu uneori o vorba de amor. n acel moment te-as saruta, te-as desmierda, d
ar te-as ucide totodata.
Momotelule, ti sarut mnile tale mici si genunchii tai cu gropite si gura ta cea du
lce si parul si ochii si coatele si toata, toata te sarut si te rog, te rog mult
sa nu ma uiti deloc, desi poate tocmai cnd vei sti ca te iubesc ***, nu vei mai
pune nici un pret pe iubirea
lui Emin
1888

Corespondenta lui si a Henrietei cu Cornelia Emilian nceputa mai nainte, protectoa
rea lor n lunile de suferinta, la Botosani. Apare ideea cumpararii unei case aici
sa traiasca pna la sfrsitul vietii. Proiecte iluzorii.
Consiliu de familie la Ipotesti n 22 martie pentru aducerea Aglaiei de la Cernaut
i, spre a trai mpreuna. Nici acest proiect nu se mplineste. Aglaia se recasatorest
e la Cernauti n 18 februarie 1890 cu Heinrich Gareiss Edle von Gareiss, ofiter n a
rmata austriaca; mbratiseaza cariera armelor si Georg si Ioan, fiii ei, si ajung
ofiteri n armata austriaca. Aglaia se stinge din viata la Cernauti n 30 iulie 1900
, iar Georg si Ioan mor n primul razboi mondial. Se stinge, cu ei, n linie directa
, familia caminarului n Bucovina.
Iacob Negruzzi propune n Adunarea Deputatilor sa i se acorde lui Eminescu o pensi
e viagera pentru merite deosebite n literatura romna.
Pleaca la Bucuresti n 12 aprilie, nsotit de Veronica Micle, spre marea suparare a
Henrietei, uitata la Botosani care si va sfrsi viata n saracie, n 14 octombrie 1889.
Traduce n august septembrie piesa lui Emilie Augier, "Le jouer de fute"; contempor
anii o credeau scriere originala.
si reia activitatea publicistica n 13 noiembrie, cu articolul "Iconarii d-lui Bel
diman", publicat n Romnia libera, organul de presa al gruparii junimiste din Parti
dul Conservator; publica un nou articol, Iar iconarii, n 20 noiembrie; se ocupa,
tot de propaganda religioasa, prin icoane.
Fondatorii ziarului Fntna Blanduziei l cheama n 4 decembrie sa deschida publicatia l
or; publica articolul Fntna Blanduziei, ca editorial programatic; cu aprecieri asu
pra filozofiei germane si vietii politice europene. n 11 decembrie apare editori
alul Fond si forma, pledoarie pentru reforme cuprinzatoare n sprijinul populatiei
productive; scris sub impresia rascoalei taranesti din martie iunie 1888 iar n 2
5 decembrie, articolul 1888, privire retrospectiva asupra vietii politice din Eu
ropa.
1889

Publica n Fntna Blanduziei n 1 ianuarie articolul "Ziua de mne", profesiune de credint
a n mentinerea pacii n Europa; se ncheie cu acest articol activitatea sa ziaristica
nceputa n 1870.
Este internat n 2 februarie n Spitalul Marcuta, de unde este transferat la "Instit
utul Caritatea".
Incep n 8 aprilie formalitatile pentru acordarea pensiei viagere; este prea trziu.
Inceteaza din viata la "Institutul Caritatea" n 15 iunie; este nmormntat n Cimitirul
Bellu. Inceteaza din viata Veronica Micle (3 august 1889) si Ion Creanga (31 de
cembrie 1889).
"Ape vor seca n albie, scrie G. Calinescu n biografia lui Eminescu, si peste locul
ngroparii sale va rasari padure sau cetate, si cte-o stea va vesteji pe cer n depa
rtari, pna ce acest pamnt sa-si strnga toate sevele si sa le ridice n teava subtire
a altui crin de taria parfumurilor sale."