Sunteți pe pagina 1din 48

Amanunte cotidiene din 1960-1980

- Ghita Bizonu’ -

Scriu in principal pentru cei sub 40 de ani. Scriu despre o epoca in care PC ul nu
exista nici in fantezia scriitorilor de SF – care isi imaginau totusi videotelefonul –
care se minuna de existenta televizorului si a avionului cu reactie. Cu atat mai
mult nu se pomenise nici de video.

M-am nascut in 1952. Copilaria mi-am petrecut-o in margine de Bucuresti, pe langa biserica
Andronache , poate la 2 km de calea ferata – linia de centura, la 2 strazi distanta de casele unde
Flutur aviarul agriculturii a instituit carantina pe motiv de gripa aviara. Este o zona de periferie,
unde se mai putea vedea crescand porumbul pana prin 60 . In mod normal din cauza varstei si
transportului dificil ( si azi tramvaiele 21 si 1 nu sunt chiar cele cu frecventa cea mai buna !! )
iesirile in oras erau mai putine . “Departe” incepea de la “Barat”, unde era capul lui 1 (unde se
intersecteaza soseua Colentina cu Fundeni) si orasul incepea de la Obor spre centru .Amintirile
mele sunt deci supuse restrictiei geografice…

Oricum era o lume modesta, mai meschina , conservatoare , insa ceva mai umana decat cea de
azi .

O sa scriu de mai multe ori ca trebuia sa traiesti atunci ca sa crezi. Ca uneori si asa mai uiti si zici
“dom’le da nu era asa !” . De exmplu au fost ani in care bicicletele aveau .. numar de
inregistrarea de la militie !! Cea mai simpla motivatie ar fi fost sa se fure mai greu …ca oricum
erau mai rare decat masinile in 1970.

Cartierul de atunci
O sa spuneti ca era nereprezentativ .. Stiu eu ? Oricum cand am ajuns in armata nu m-am simtit
chiar atat de diferit fata de colegii mei. Ceea ce inseamna ca , minus liceul si faptul ca taica-meu
era absolvent de facultate , aveam cam acelasi fundament . Oricum diferit de al pustilor din
Cartierul Primaverii.

Cartierul era o compus din strazi cu case … unde daca aveai si pivnita inseam ca ai 3 niveluri .
Mai era si o constuctie cu 2 etaje cunoscuta a fiind “Blocul” ( tip bloc, din anii 30 ). Cam asa era
majoritatea tarii. Locuitorii , nu prea instariti , aveau inca puternice aplecari rurale si aveau
legaturi cu mediul rural – care erau de la tara, care aveau niste unchi, veri la tara . Asta intr-o

1
Romanie ca inca era apasat rurala si agrara . Si chiar ajunsi la oras vara scurtau cerul albastru
pufnind : daca nu ploua nu o sa se faca – graul , porumbul, prunele, via , depinzand de luna. Si
zicala ploua in mai avem malai era la mare cinste.

Nu am auzit de nimeni ridicat de securitate in copilaria mea. Oricum era o comunitate in care era
bine sa lasi de o parte spiritual revolutionar si justitiar , fiindca depindeai in mare masura de
sprijinul vecinilor … iar simpla banuiala ca ai putea turna pe cineva din cartier te-ar fi
ostracizat . SI sa ma credeti, ca nu era cazul . De exemplu primul telefon se afla la cativa
kilometri .. si daca aveai nevoie seara de un doctor … cel mai simplu era ca un adolescent ori
tanar sa o ia la fuga cateva statii de tramvai . Sau fiind o zona cu putini bani mai faceai apel la
vecini sa-ti dea o mana de ajutor …la o lucrare asa ca turnatoria putea deveni iute
contraproductiva .

Asta nu insemna ca nu se stia de represiuni . Dimpotriva. Tin minte discutii de seara purtate cu
voce inceata despre modul in care se facea colectivizarea . ..si va garantez ca nici militianul nu se
dovedea revolutionar. Si obsesia era cazul nenorocitului de Pavlic ( pustiu ala din Rusia care l-a
turnat pe taica-su) . Pentru noi copii asta era suprema oroare – sa-ti denunti tatal.

Insa manualele de scoala, ale copiilor mai mari decat mine, incepeau cu cateva pagini de
fotografii. Poza lui Stalin, a nu mai stiu carui stab din URSS (poate Molotov) , Gheorghiu Dej,
Chivu Stoica , dr Petru Groza si nu mai stiu care . Si pana prin 60 se pare ca erau bagatori de
seama langa biserica sa vada care copii intra la slujba . Ba de Inviere se facea parca si ceva
petrecere la scoala sa stranga elevii claselor mai mari.Oricum, Pastele se sarbatorea in tot
cartierul ! Ba si tovarasu instructor de pionieri ( si nitel parca secretar PRM) ciocnea oua rosii…
macar ca sa ramana simpatizat. Ca era simpatizat, fiind un ins cumsecade si foarte apropiat de
copii ( azi ar naste suspiciuni. Insa atunci se accepta ca erau maturi care erau mai apropiati de
copii si nimeni nu se gandea la porcarii. Si nu era exceptional ca de exemplu taica-miu sa zica
hai ma la o plimbare la padure ! si plecau cu el toti copii din curte , vreo 5 plus inca unu doi din
vecini. In general asta era un semn ca esti om cumsecade Uneori unicul).

Ca am zis pionieri . Pe vremea aia nu se faceau pioneri decat cativa din clasa… In clasa a 7 a
doar o treime din clasa, hai jumatate erau pionieri – depinzand de invatatura si disciplina. Erau si
unele aspect care azi ar fi scandaloase, considerandu-se inregimentare , samd. Atunci erau
normale , si erau preluate de la cecetasi. Organizarea pe “detasamente” , “comandanti” ,
drapelele, tobele si trompetele erau sa zic asa prosteala, recuzita pentru a colora nitel o realitate
destul de monotona . Ma rog azi un bine ganditor corect politic poate scoate te miri ce gen
indoctrinare , inregimentare , suprimarea personalitatii. Prostii.Si fiindca eram din Bucuresti mai
aveam avantajul Palatului Pionierilor .. Ce-i drept, hat la naiba tocmai la Cotroceni. Acolo erau
“cercurile” . Azi v-ati ingrozi sa bata copilul dumneavoastra atata drum pentru ce? Sa faca
aeromodelism, navomiodelism sau alta traznaie din asta , ori botanica ? Pe vremea aia asta era si
un fel de recompensa ca invata nitel mai bine decat altii .

2
Ca am zis –erau vremuri de plictiseala . televizoare nu prea erau, Si nu se transmitea nici
intreaga saptamana nici intreaga zi .Si oricum o “emisiune” neprogamata si nedorita era
“defectiunea tehnica”, care uneori tinea si cateva ore ! Si inevitabila “pauza”.

Mai era si radioul- muzica si piese de teatru radiofonic. Poate sa va surprind insa erau si piese
bune si bine facute de mari actori.

In materie de muzica … mult timp cea mai buna melodie a fost Bandera Rosa ! Plus muzica
populara .Si destula muzica simfonica si de opera. Cand au fost primele piese cantate de Vico
Toriani .. mama mama mia! Marina era cantat de toata strada !

Apoi mai era cinematograful … insa te duceai al el mai rar. De fapt asta era principal distractie.

Asa ca baza erau tablele . Sahul de asemnea , pentru unii. Remy era apreciat de unii , insa o cutie
facea cam 100 de lei .. scump al naibii , era pentru cei cu dare de mana. Asa ca nu era nimic
exceptional ca unele familii sa joace un joc gen nu te supara frate ca sa faca pe placul copilului .
Si se considera ca sunt parinti buni .. si erau. Sau sa se joace maroco amestecati parinti si copii.
Si nu era deloc nefiresc ca partenerul de table ori sah sa fie un adolescent . Sau chiar ca un pusti
in pantaloni scurti sa mearga la un vecin de 50 de ani : nenea jucam o tabla? Desigur nu toti
parintii . Si nici toti maturii .

Si mai era si lectura. Ma rog , unii mai si citeau. Insa daca iti vedeai parintii citind te apucai si tu
de citit . daca un vecin respectat era cititor atunci erau influentati si copii din preajma. Si oricum
lectura avea un alt statut.decat tzurca, ba chiar se lasa cu mici concursuri nedeclarate : lui Ionel i-
au trebuit 3 zile sa citeasca Fratii Jderi . Atunci nici eu nu pot sa o citesc in 4 zile !! Oricum din
cauza ca Viorel a citit in 2 zile Cavalerii teutoni si eu tot in 2 zile. Sau daca aveai o carte noua in
2 volume .. tu citeai primul volum si un amic citea volumul 2! Apoi se facea schimb . Vicontele
de Bragelone a fost citit in 4 .. si am inceput cu volumul 3! Cam aiurea ,nu ?

Societatea pe atunci , amanunte neimportante ?


Pe atunci unele lucruri erau altfel decat acum . De exemplu normalul era ca dupa scoala primara
– prelungita oricum la 7 ani si apoi 8 – copilul sa isi caute o meserie … Ntz. Nu tipati
comunismu’ samd , era prelungirea starii antebelice. Citeam in nu mai stiu ce cartuluie
( Americana, sserioasa) ca in America intre cele 2 razboaie nu era chiar asa de rentabil sa urmezi
un colegiu … diferenta de salarizare dintre cei cu studii superioare sau macar colegiu si ceilalti
era mica , insa dupa anii 50 … se merita efortul !!! Asa si pe la noi , un meserias castiga bine
comparativ cu marea masa ( tarani si o franja de necalificati ) iar viata era mai simpla, adica nu
era cestia de acum cu consumul produselor si serviciilor inutile ( nu am zis ca nu ar fi si
placute !!) . Asa ca prin anii 50 si incpeutul anilor 60 mersul la liceu era de multe ori un moft si o
pierdere de timp inutila ( mai ales ca liceanul cauta un post de functionar , care era cam prost

3
platit si de multe ori functionarul era un necalificat cu liceu !) . Am cunoscut foarte bine cazurile
a 2 baieti , care cu greu au reusit sa isi convinga parintii ca ei doresc la liceu – unul este azi ofiter
superior si altul profesor . Si am ai auzit de un caz – din cartier – de rasul lumii : 2 frati, cam 12
ani diferenta intre ei … Primul a fost batut de tat’su ca dorea prostii - auzi sa mearga la liceu nu
sa se faca ucenic puturosul !!! ma rog pana la urma tatal a obosit … Al doilea , a fost batut de
acelasi tata sa invete sa mearga la liceu ! Caci intre timp se schimbase lumea – acu era normal
sa-ti trimiti copilul la liceu ca de n-o faceai una din 2 : ori aveai copil tampit si tu nu aveai grija
de el , ori nu aveai bani ca erai prea netrebnic …. De fapt eu am fost anul de cotitura – cand am
intrat in liceu , la Mihai Viteazul , au fost 10 clase de a 9 a !! Chiar si de la scoala mea – periferie
populara – cam un sfert din elevi au vrut la liceu … Si apoi peste 4 ani navala la facultate , ca
deh acum tatii se mandreau peste poate sa aiba un copil student !!

Concediile au fost alta schimbare. Daca la inceput concediu insemna mersu la tara , la cimotii
sau mersu la strand si iarba verde incetul cu incetul lumea a inceput sa mai se miste … Ma rog
primii au fost copii trimisi in tabere .. pe atunci era chiar o chestie nemaipomenita ) pentru cei
mai multi ( multumesc, o singura data , plictiseala de moarte dar eu eram “privilegiat” obisnuit
cu marea … ). Maturii cand aveau vreo belea se duceau la o statiune de tratament si cam atat
.Nici pe munte nu era mare inghesuiala. Sa nu zic ca ideea de baza era sa inchiriezi o camera pe
undeva ( la particulari de obicei ) si apoi sa te plimbi lenevos prin zona . De exmplu sa mergi
pana la Urlatoarea … pana la Gura Dihamului si sa te zgaiai la Cruce de pe Vale… si sa ajungeai
cel mult la cota 1500 !! Ani de zile cabanele erau departe de a fi pline , apoi au inceput excursiile
de sfarsit de saptamana si sambata trebuia sa ajungi la cabana iniante de pranz ca sa te cazezi
( sau mai bine sa o stergi de pe munte !! Ori sa te duci la o cabana retrasa ). Marea era asa mai
mult o poveste exotica insa de prin 69-70 tot mai multi au inceput sa se “aventureze” , in special
tinerii , Si apoi in 1979 toata lumea a navalit la mare … de s-a umplut litoralul … ba in anul ala
se dormea in masina …iar militia nu mai cauta perechi prin tufisuri , caci tufisirile tineau loc de
toaleta !! Au fost si cateva cazuri de holera , deh statiunile erau ocupate cam la 130 % !!

Discutii din fundul curtii – amintiri semipolitice


In fundul curtii erau magaziile de lemne folosite si ca bucatarii de vara .Tin minte vag discutii
prin fundul curtii din lunile calde – seara se adunau maturiii la o sueta – cu tata pe post de
judecator de pace.

O discutie lunga si serioasa a fost provocata de o alta schimbare - femeile in campul muncii .
Cum zic pe undeva aici , mama a lucrat si dupa nasterea mea. Apoi , facand un calcul aritmetic
simplu – cat platea femeia, cu cat ramanea -a ramas acasa . Ma rog am cam, tras mata de coada .
insa toate femeile din curte erau casnice , ba si vecinele de strada. Mai tarziu au inceput sa se
angajeje .. Domnul Paul ,cam mirat ca tatal meu era de acord ca femeile maritate pot lucra , a
fost convis pana la urma sa faca calculele – cum ar fi cu inca cateva sute pe luna … Si a

4
capitulat. Dupa asta … ei bine incetul cu incetul toate femeile au inceput sa lucreze ( imediat ce
copii puteau sa fie lasati acasa singuri . Problema mare era ca copilul sa folosesca aragazul sa-si
incalzeasca mancarea ).

Am zis aragaz ?! Tin minte ca mai erau folosite “masinile” cu gaz .. un singur ochi si mergea
greu . Primusurile fusesera abandonate . Incetul cu incetul pana in 60 toata lumea avea aragaz
( butelia a fost mereu o problema in socialism . Zau ca nu stiu de ce !! Prostie presupun). Ah da
si o alta traznaie a epocii. Untura de peste era o obisnuinta a acelor vremuri . Sa se previna
rahitismul – si am vazut cazuri la cei nascuti prin 40 si inainte . Posologia era o lingura pe zi si se
lua cu bataie . Mi se pare ca era dezgustatoare ( ntz. Si aici am fost privilegiat !! ) si copii nu
doreau sa o inghita . Asa ca se incepea cu chemarea, amenintarea, de multe ori prinderea
condamnatului si in general altoirea preventiva ( cateva la fund , cu facaletul, batul, matura dupa
obisnuinta fiecarei mame ). In cazurile triste condamnatul dadea peste mana calaului si
“bunatatea” de untura se varsa – cel mai rau pe vreo haina !! va inchipuiti ce urma !! ma rog eu
rad (fostii condamnati rad si ei !) si desi vi se pare o practica barbara copii din anii aia nu
prezinta sechele de rahitism .

Sa ne intoarcem la discutiile din fundul curtii . La un moment dat , in 64 a fost o discutie scurta ,
extrem de aprobatoare . Detinutii politici au fost eliberati . Parca tin minte reactii de genul “era si
timpu domnule ! Ca n-are rost sa-I mai tii cand ti-ai consolidat puterea” .

Si mai tin minte ca intr-o dupa amiaza a venit tata suparat foc gesticuland nervos cu ziarul in
mana : rusii vor sa ne desfiinteze !! Sa le fim colonie !! Era vorba de planul Valeev. Alte reactii
de prin curte : adica noi la coada vacii si ei cu industria ? Da ce suntem Africa dom’le ?! Dupa
chestia asta emisunea de la 12 , numita Ora Moscovei a incetat brusc si nu a mai revenit . Si daca
pana atunci miscarea de desprindere de URSS era discreta de acum ea s-a accentuat.

Parintii mei erau refugiati din Basarabia si Bucovina . Asa ca aveam o sesibilitate specifica fata
de subiectul acesta . Prin primavera lui 64 a inceput sa circule un zvon ciudat. Ca URSS urma sa
returneze Basarabia care fusese luata pentru 20 de ani. Insa la sfarsitul verii au inceput sa circule
alate zvonuri … cei care fusesera in Ardeal ( delegatie de serviciu , vizita la rude , statiune ) au
venit zicand ca li se zisese : la anu veniti aici doar cu pasaport!

De altfel de cate ori le ridicam o problema ciolovecilor auzeam aceaisi cantare dinspre Ardeal.
De exemplu in 1978 iar i-am sucarit cu nu mai stiu ce pe sovietici . Asa ca in URSS au inceput
zvonuri ca romanii se unesc cu chinezii sa fure pamanturile URSS – unul a fost dat jos din taxi in
Moscova – si imediat a inceput o campanie de discreditare in Vest. Ca la noi ar fi fost practicat
un apartheid cultural vizand distrugerea minoritatilor . Si in paralel in tara unele voci sustineau
ca judetele Covasna si Harghita nu erau industrializate pentru a forta emigrarea tinerilor in centre
industiale unde putea sa fie asimilati mai usor. Afacerea a cazut si prin interventia energica a
unui Bordea , membru al pardidului lui Le Pen . Bordea a calmat spiritele zicand ca Ungaria nu
lansa acele acuze decat cu aprobarea Moscovei . Cel putin cu aprobarea.

5
Un alt moment de comentarii a urmat cuvantarea lui Nicolae Ceausescu prin care s-a condamnat
cultul personalitatii lui Gheorghe Gheorigiu – Dej si abuzurile din anii 50 si a fost reabilitat
Lucretiu Patrascanu . Comentariile particulare va asigur ca au depasit cadrul cuvantarii .

Si reintoarcerea la judete a fost apreciata pozitiv . Ne obsinuisem cu regiunile insa repudierea


modelului sovietic a dat satisfactie publicului . Ma rog in provincie au fost zone in care
satisfactia a fost mult , mult mai mare … motivata de invidii si concurente intre diferitele centre
urbane ( Arad vs Timisoara, Tulca vs Constanta ).

Si ar mai trebui sa vorbesc despre 1968 . A fost un an bogat in evenimente. Era vizita lui Charles
de Gaulle . De Gaulle era o mare figura politica a Europei si vizita lui a fost extrem de flatanta
nu numai pentru Nicolae Ceasusescu ci pentru toti , asa cum mai tarziu a fost vizita lui Richard
Nixon , care bombarda barbar Vietnamul de Nord . Unul dintre unchii mei povestea reactia
secretarului de partid din intreprinderea unde lucra : Domnule dumneavoastra ca fost burghez
sigur ca sunteti bucuros ca presedintele celei mai mari tari capitaliste ne viziteaza. Insa si eu
comunist sunt la fel de bucuros fiindca inseamna ca presedintele celei mai mari tari capitaliste ne
apreciaza !! Asa ca domule sa mergem sa-l intampinam pe domnul Nixon !!! . Simpatia cu care a
fost intampinat Nixon a fost unica in aceea epoca , cu flori si fara urlete Yankees go home . Iar
comportarea lui Nixon a fermecat pe toti .

Sa ne intoarcem la vizita lui de Gaulle .. era in toi cand au izbucnit tulburarile de la Paris . Si
inaltul musafir ( si la propriu inalt , Ceausescu care era marunt starnea zambete prin contrast ,
insa nu avea nci un sentiment de inferioritate ) a trebuit sa se intoarca in tara . Noi ne uitam la
televizor mirati cum la Paris tinerii manifestau violent impotriva “asupririi” si aia mai in varsta
comentau ca ar trebui sa stea nitel pe la noi sau mai bine in URSS sa vada ei libertati . Iar la
imaginile masinilor incendiate … ei , ei . Impresia generala era ca golanilor le trebuie o bataie
buna!

Si mai nitel tarziu a fost invazia din Cehoslovacia . Eram adolescent si nu prea interesat de
afacerile socialismului . Auzisem insa ca in Cehoslovacia se incearca ceva , mai multa libertate si
unele reforme . Ceausescu fusese in vizita in RSC si se intalnise cu Dubcek . Si la noi de catva
timp se slabea surubul ideologic , ba mai mult s-a incercat o formula de sa zicem NEP prin
inventarea mandatarilor ( pentru cei tineri . Statul urma sa permita ca unele mici magzine,
restaurante , bufete, ateliere, si altele asemenea sa fie preluate de particulari cu titlu de mandat .
Adica proprietatea fizica ramanea statului insa conducerea apartinea in exclusivitate
mandatarului . Si mandatarul avea dreptul la beneficiile obtinute). Ma rog nu garantez ca unii nu
maraiau ca este o incalcare a principilor comunismului , dar in zona mea masura era privita cu
speranta iar unii mai cu doxa ziceau ca de fapt statul transfera activitatile care nu sunt rentabile
pentru o exploatare centralizata (prea mici) si mai ziceau ca este o dovada de bun simt economic.

Eram in concediu cu familia . Ajunsesem pe Valea Oltului si inchiriasem o camera de la un


cetatean. Era 21 augist 1968. Ne-am trezit devreme si am mai stat in paturi asteptand ora 7 . Am

6
dat drumul la radio si deodata auzim un comunicat pe o voce de groaza : azi noapte trupele
pactului de la Varsovia au intrat samd. Imediat ne-am dat seama ca lipseau doar trupele R.P.R.
Ori stiam foarte bine ca “cine nu este cu noi este impotriva noastra” iar parintii aveau inca
proaspata amintirea razboiului . De fapt amintirea razboiului era foarte puternica la toti cei de
peste 30 de ani . Era extrem de neplacut .. Am iesit in localitate ( nu mai tin minte, in apropiere
este manastirea Cozia) . Toata lumea avea un singur subiect de discutie – invazia . Si nespus era
gandul ca poate de 23 august rusii ne vor mai “elibera” inca o data . Si apoi la radio am auzit ca
va fi un miting la Bucuresti. Ala a fost momentul astral a lui Ceausescu , Lumea asculta ca
hipnotizata cuvantarea . Atunci Ceausescu a avut in spatele lui intregul popor (mai putin
tovaraseii kominternisti ai caror urmasi ne explica azi ca totu a fost o minciuna pusa la punct
impreuna cu Moscova ) . Tot atunci s-a hotarat infiintarea Garzilor Patriotice ( de fapt
reiinfintarea ) si asta in conditiile amenintarii cu invazia – mai ales ca in Moldova acoperirea
militara era cam slaba - nu ca sa se exercite presiuni asupra “intelectualilor” asa cum sustin
cativa ametiti . Plutea in aer o hotarare cam …. mortala, daca incearca sa intre vom lupta . Si asta
era expimata mai ales de “turma”, “vulg”, “prostime” . Cehii care inca nu se retrasesera spre tara
au fost excelent tratati si asta din initiative spontane . Se faceau chete –din initaitiva romanilor –
ca sa isi poat plati cehii inca cateva zile sa vada ce se intampla . As mai observa ca in zilele alea
Europa Libera se asculta liber , chiar pe strada iar militienii se apropiau doar ca sa auda si ei
stirile .

Si apoi a venit garantia chineza …. Si lucrurile s-au potolit . Insa noi la liceu ne dadeam coate
citind nu mai stiu ce telegrema chineza in care era condamanat socialismul imperial ! Dupa acest
moment derusificarea a decurs rapid . Amicu Gigi a fost iertat ca s-a tinut de glume proaste la
ora de geografie . Trebuia sa zica sim granitele RSC , Insa a omis granita cu URSS. Cand
profesoara i-a atras atentai el , mimand inegnuitatea , a zis : Doamna, de la 21 august nu mai
exista ! starnind hohotele clasei …

Insa poate aici avem si cauza pentru care unele masuri – mandatarii, o a doua casa – au disparut
pe sest .

Scriu acestea din cauza ca am vazut de prea multe ori cum unii au inceput sa imi explice ce am
vazut . Sa explice conform prejudecatilor lor .

Si inainte de a termina cu amintirile legate de evenimente politice sa zic ceva despre cultu’ lu’
incultu’.

La inceput nice dracu’ nu stia de Ceausescu . Ma rog , poate unii isi aduceau aminte ca fusese la
UTC , da nu stiu cati ( ca habar nu aveam pe atunci ca tov. Ion Iliescu era presedintele UTM ).
Ceausescu a devenit cunsocut marelui public cu ocazia inmormantarii lui Dej . Trebuie sa mai
fac o paranteza . In ultimii ani Dej castigase popularitate prin eliberarea detinutilor politici si
opunerea fata de unele planuri ale URSS , gen planul Valeev . La moartea lui chiar s-a nascut o
ingrijorare ca s-ar putea sa ne intoarcem la politica de totala aliniere fata de URSS care a motivat

7
si regretele fata de cel disparut . Si la inmormantare – transmisa in direct si urmarita ca oricum
nu era alt program la televizor !! – s-a remarcat unu’ mai june care plangea pe rupte si uda
hectare de textile .. Apoi s-a auzit ca Secretar General al Partidului Muncitoresc Roman a fost
ales unu … Ceausescu? Cine e asta ma ? A tinerelu’ care il bocea pe Dej ca o vadana disperata?!
Oricum pentru marea majoritate asta nu insemna nimic . Caci Chivu Stoica era bagat in fata ( ca
Presedinte al Consilului de Stat, adica sef al statului ) si Gheorghe Maurer prim ministru .. cine
naiba era si Ceausescu ?!

A devenit ceva mai cunoscut ( pe plan intern ) cu ocazia denuntarii abuzurilor din anii 50 .Ma
rog eram cam .. tembeli ( dar unii au murit asa fara sa inteleaga cum functiona sistemul ). Apoi a
venit invazia din Cehoslovacia si Ceausescu a devenit si in perceptia publica ce era de fapt de
cativa ani : primul decident politic , inainte de Chivu ori Maurer sa nu mai zicem de altii .

Insa se intalnea – si se intalnea ! – cu sefi de state . Tovarasul NC , Secretar General al PCR ,


Presedinte al Consilului de Stat s - a intanit cu domnul X Presedintele WYZiei. Treptat formula a
fost inlocuita cu cei doi presedinti , insa in comunicate tot Presedinte al Consilului de Stat. Si
uite asa am ajuns la Presedintele Republicii Socialiste Romania …si la scena usor groteasca a
depunerii juramantului cu buzduganu’ in mana .. si titulatura prezidentiala o ia inaintea celei
politice – Secretar General .

Si a fost o … nu stiu cum sa zic. Cand am plecat in armata luam in ras cultul personalitatii si
trebuia sa astepti onorurile funebre ca numele tau sa fie dat unei strazi, intreprinderi samd . Insa
eram in armata cand s-a inaugurat Tranfagarasanul, care primi numele de Nicolae Ceausescu in
modul cel mai ilegal cu putinta.

Cand m-am lasat la vatra .. parca se schimbase catesceva …parca si tara se schimbase. Se
multumea omului care a anulat cultul personalitatii , omului datorita caruia aveam din nou
dreptul sa avem istoria noastra , alte periute camuflate dar foarte bine directionate . Si uneori se
mai punea intrebarea – dar asta nu este cult al personalitatii ? Si nu mai stiu in ce an s- zis depre
Ceausescu :Conducatorul ( absolut incorect, Conducator a fost doar Ion Antonescu ). Incetul cu
incetul au inceput adresarile stas , exprimarile enconomiastice standarizate si prin 80 a fost
lansata celebra expresie “anii lumina” . Imi mai aduc aminte ca inainte de 1977 la festivalul de la
Mamaia a fost premiat un …cantec interpretat de Doina Badea :Omagiu. O piesa greoaie , stil
belcanto , nitel cam sumbra si cu pretentii de monumentalitate. Care ar fi trebuit respinsa d’a
capo si sa nu intre in concurs. A fost mare scandal, fiindca nu mai stiu care compozitor a atacat
decizia juriului sustinad ca concursul era unul de muzica usoara si piesa numai muzica usoara nu
era ( perfect adevarat ) . Urmarea , premiul a fost retras si fesivalul de la Mamaia nu a a mai fost
organizat ! Revista care a publicat articolul respectiv era … Saptamana condusa de Eugen Barbu!

Nu stiu cat a cerut sir Ciuruitu sa i se faca cultu’ si cat i-a fost facut. Insa la 2 saptamani dupa
instalarea la Cotroceni a lui Basescu am inceput sa am asa o vaga senzatie de amintiri din
tinerete …parca ma lasam din nou la vatra .

8
Si tot pe aici este cazul sa va povestesc cum Ceausescu a dat cu mucii in propaganda
revolutionara.

Ani de zile castelul Peles s-a putut vizita. Era chiar punct fix al excursiilor la Sinaia . La scola se
faceau excursii de o zi cu doua obiective : castelul Peles si muzeul Grigorescu .

Si mai era si palatul Cotroceni, pe care l-am cunsocut ca Palatul Pionierilor. Demagogia epocii
spunea ca Partidul l-a pus la dispozitia copiilor din multa si mare dragoste .

Insa prin 1972 se aude ca acestea 2 au fost retrase circuitului public , capatand alte scopuri.. In
mod particular sucarul a fost mare, ba chiar lumea indignata repeat cu pofta sloganele
rivolutioner-propagandistice auzite cativa ani in urma . Era ca si cum Ceasusescu nega toata
demagogia de pana atunci .

Niste explicatii necesare


Ca am zis ca eram cam tembeli …

Sa ne intelegem : datorita unui accident istoric pre nume I.V. Stalin in tarile socialiste cel mai
important om era Secretarul General al Partidului ( Comunist, Muncitoresc, Muncitoresc Unit si
naiba mai stie care era fantezia ). Secretarul General nu numai ca conducea Partidul ( Comunist,
Muncitoresc, etc) dar mai controla si cadrele, adica repartitia si avansarea tovarasilor cu functii .
Si orin acestia controla activitatea organelor de reoresiune, adminsitratie si justitie si armata.
Adica cam totul in tara respectica dat fiind ca Partidului ( Comunist, Muncitoresc, Muncitoresc
Unit si dracu’ mai stie care era fantezia ) era ori unicu’ organ politic ori organu’ politic adevarat
care mai tolera 1-n fantose ( in fosta RDG parca era pluripartidism mai tolera vreo 6 sau 7 ,
inclus una cica Crestin Democrat ). Daca dorea Secretarul General al Partiduluiisi aroga si
functia de sef al statului ori prim ministru, dar acestea erau derivate din functia sa de Secretar
General al Partidului. De exemplu I.V.Stalin pana prin 1940 nu avea nici o functie oficiala in
URSS , Kalinin era Presedinte si nu stiu cine dracu prim ministru; insa cand Stalin avea
constipatie mureau milioane .

As mai observa ca cel putin in Romania intre 1947 si 1989 am avut in mod teoretic (adica legal
dar numa pe hartia tiparita a Constituttilor succesive , numai 3 ) un regim tip parlamentar .
Functia de Presedinte a Republicii a fost introdusa in 1973 si Presedintele avea al dracului de
putine indrituiri legale, mai mult onorifice . Am zis legal nu practic , caci conform legii nu exista
Cabinetul 2 , dar in practica se pare ca acolo se decidea mai mult decat in Cabinetul 1.

Ceausescu avea “grija” sa se aleaga in primul rand Secretar General . Si reusea fiindca avusese
grija ca Secretarul General sa fie ales de Congresul Partidului si nu de catre Comitetul Central .
Desi mai laborioasa alegerea de catre Congres era mai usor de manipulat decat alegerea de catre
egalii din CC . Si pe urma se alegea Presedinte – dintai al Consiliului de Stat si apoi al RSR . Asa

9
ca cetateanu ala care in ’89 a dorit sa candiceze impotriva luo Ceausescu la functia de presedinte
batea campii in asa hal incat nice Securitatea nu s-a straduit sa-l bage in seama . Ma rog daca ar
fi dorit sa-si depuna candidatura pentru Marea Adunare Nationala .. cred ca ar fi avut necazuri.
Oricum ati auzit poate ca unu; Parvulescu a indraznit sa-l conteste pe Ceasca , fara succes. A
ramas doar glumita ca un menbru PCR are dreptul sa minciuneasca, sa scorniceasca insa ii este
interzis sa parvuleasca … si glumita ca

“la al X lea Congres muri Andruta,


la al XIea Congres muri mamutza .
la al XII lea congres se ciocni Lenutza
deci asteptam cu interes cel de-al XIII lea Congres !!”

Din pacate al XIII lea nu s-a lasat cu doliu national ( nici al XII lea . Inainte de al XIIea toava
Codoi a suferit un accident de masina desi era poate cel mai prudent sofer din Bucuresti. Dupa
aia nu a mai mers decat pe bancheta din spate … )

In afara de acestea , candva prin anii 70 s-a luat hotararea ca PCR sa devina “centrul vital al
natiunii”. Si pana atunci PCR era centrul politic . Insa dupa acesta hotarare PCR s-a “metastazat”
in toate organelle de stat si administrative in mod “intim”. Au aparut si “organe de partid si de
stat” cu decizie si influenta . Marturiresc ca nu am inteles ce dorea sa zica asta decat prin iunie-
augist 1990 si al dracului de vag . Am vaga impresie ca unele lucruri au luat-o razna prin 1990
fiindca a disparut controlul asigurat de “centrul vital “ ( adica unii cetateni au putut sa fure
nestingheriti ca lipseau organele de regularizare ).

Zvonistica
Zvonurile sunt inevitabile . De fapt azi cea mai mare parte a blogurilor, forumurilor sunt
zvonistica pura . Insa pe atunci zvonul mergea din gura in gura , dar se raspandea rapid si
era al naibii de reizsitent. De exmplu prin 1971 iese zvonul ca in centru, pe la Piata de
Flori a coborat una din tramvai s-a sarutat cu unu si ala in timpu sarutului o impusca cu
pistolu-n cap ( ?!? ) si apoi se sinucide. Apoi peste cateva zile femeia devina nu mai stiu
ce cantareata de muzica populara , juma din popor sustinea ca acesta este adevarul
adevarat si .. cumpara bilete la spectacolul .. moartei !! Cam de atunci am inceput sa am
unele dubii despre ideea de adevar .

Oricum un zvonul cel mai persistent , care aparea in fiecare toamna era “cumparati zahar si ulei ,
ca recolta a fost proasta si nu se va mai gasi “ . L-am auzit toamna de toamna de dinainte de 1960
pana prin 1974 . Ultima data l-am auzit in alimentara de langa mine , prin decembrie 74 . L-am
intrebat pe insu care zicea “cumparati zahar ca nu o sa mai fie” de unde stie. Stia el ca in
Botosani nu se facuse sfecal de zahar .. stia foarte bine . Din pacate ptr amandoi eu stiam mult
mai bine – o luna de scos sfecla de zahar la Mihai Viteazu, langa Saveni..

10
Nu ma luati cu ratia reintrodusa in 1982 ! la aia nu s-a zvonit nimic a venit decizia !!

Si a mai fost un zvon legat de disparitia oamenilor, facuti cica chiftele in nu stiu care restaurant
de pa langa Piata Unirii . Dar cel mai “tare”, cel mai lung si elaborat a fost prin 1964-65 :
“cineva” fura copii , care dispar. Si daca sunt gasiti cadavrele lor sunt stoarse si de ultima
picatura de sange . Nitel mai tarziu se “afla” ca sangele este scos prin contrabanda din tara ! Apoi
s-a auzit ca pe Bulevard ( ala cu cinematografele ) o masina a fost oprita cu focuri de pistol in
roti si din roti a inceput sa curga sange !! “ A vazut si mama domanei X , femeie serioasa, 60 de
ani doar nu invemteaza , nu ?” . A durat poate 3 luni. Intr-o luna prinsese bine , ca rar mai vedeai
copil nesupravegheat pe strada !! Si atunci pustiul se deplasa rapid fara sa caste gura .. ca spaima
intrase adanc . Noi aveam un vecin militian care zicea ca au fost 2 cazuri de disparitie , insa nu
era motiv de panica. Ma rog ca a zis nu era garantie suficienta , insa fi-su a fost trimis la niste
cumparaturi destul de departe . Asta a fost o dovada ca are incredere in ce zice .. La apogeul
isteriei pe strada Labirint o masina “suspecta” ( o Volga neagra de militie in misiune) a fost
atacata de locuitorii cartierului si cam .. dezmembrata . Cauciucurile bine-ntels taiate in cautarea
sangelui . Iar caralii din ea au fost predati la sectie, bine “frageziti” : bateti-i si voi ca nu
marturisesc criminalii !!! Apoi zvonul s-a stins si si toti au fost loviti de o ciudata amnezie (poate
motivata de rusinea de a fi colportat astfel de nazdravanii ).

Locuintele
In anii 50 era de groaza . Adica era o problema cu spatial locativ. Daca nu aveai casa stateai in
chirie . Si aici era foarte greu de gasit . caci populatia urbana crestea rapid. Si mai fusesera si
refugiatii ( nu stiu cati , dar familia mea asta erau, refugiati ) din Basarabia si Bucovina .. Si inca
destui alegeau sa e mute in alt oras ca sa mai scapae de trecutul lor bughez. Asa ca sa iti gasesti o
locuinta nu era prea usor.

Spatiul locativ (era si o institutie cu acest nume) dadea repartitii obligatorii pentru proprietari iar
chiriile percepute erau extrem de mici . Insa este drept ca multi se intelegeau cu propietarul si
dadeau mai mult – si dintr-un sentiment de cinste si ca sa evite ranchiune ori sicane (noi plateam
118 lei. 18 lei oficial ). Unele repartitii s-au facut partajand un aparatment intre 2, 3 familii si de
obicei impartitul bucatariei nastea conflicte iar moartea unui vecin se sarbatorea cu discretie
crestina (mai stiu 2 care sunt disperati : am imbatranit si baba nu a murit !!! neplacut ca
partajeaza de peste 50 de ani. De ce nu s-au mutat? Pai stau central , vila samd ). O modalitate de
remediere era sa dai “filodorma”. Asta insemna varsarea unei sume de bani (mari !!) ca cineva
sa-ti cedeze spatiul lui. Ce facea ala de primea filodorma nu stiu, Stiu ca era absolut ilegala
pentru ambele parti si se baza pe incredere – ca nici contract nu puteai face.

Se putea si cumpara o casa, daca aveai bani. Unii aveau , nu ma intrebati de unde ca nu stiu.

11
Daca aveai ceva bani si siguranta unor venituri mai bune iti faceai o casa. Adica cumparai un
teren – erau, mai ales in margine de Bucuresti, de exemplu in Andronache - si iti faceai casa in
regie proprie . Daca erai mai stramtorat dura mai mult , ani de zile, De exemplu nea Costica
dintai si-a tras o camera mica si spre toamna una mai mare . Mult mai tarziu si-a facut alte 2, din
caramida, apoi dependintele si in final betonul din curte. Colonelu’ si-a ridicat-o pronto , 4
camere si dependinte. Casa tip pe vrema aia , aia normala avea 3 camere – una sevind si de
bucatarie si camera de zi si alte doua . Si avea 2 intrari – una pe la camera de zi/bucatarie si alta
printr-o marchiza de unde intrau oaspetii in camera cu destinatie de sufragerie ( de mute ori asta
era subutilizata ). Uneori, din lipsa faceai 2 camere , sau faceai 2 camere sa le inchiriezei ( asta
inainte de 1950). Incalzirea se facea cu sobe umplute cu lemne si carbuni . Sau erau si godine
( din fonta) . Prin 60 apar sobele cu petrol .Grupul sanitar se numea latrina , era din epoca de
scandura ( asta este de la Mircea Crisan) , in fundul curtii si era o “placere” sa-l folosesti in nopti
geroase ….( este la fel de placut si acum !! Unele latrine sunt si azi pe “pozitii” asa cum le-am
cunsocut in copilarie). Daca aveai noroc erai pe o strada cu canalizare – adica cu cismea (si azi
la fel!). Daca nu, mai bagai niste bani (daca aveai) si iti faceai put american.

Poate ati auzit ca se dadeau case de la stat. Era mai mult teoretic. Sa nu zicem ca in anii 50 asta
insemna de obicei repartitie intr-o casa ca cele decrise mai sus, ori la “comun” .

Cartierele de blocuri inca nu aparusera. Sau ma rog blocurile in stil stalinist din Infratirea intre
Popoare si cele de pe Muncii si inca cateva blocuri . Insuficente si multe cu “destinatie” speciala
(tovarasi care trebuie) . Primul cartier a fost Floreasca – sau ma rog asa cred. Apoi a urmat
Giulesti , Drumul Taberei , au fost puse blocuri de-a lungul lui Stefan cel Mare , pe langa Obor ..
si acum cand se dadea casa sperai la un apartament de 2, 3 camere . Acum strambati din nas , dar
atunci in anii 60 … uf ! mai toti ne doream sa ne mutam ! Asta nu inseamna ca si capatai. Cereri
erau multe, apartamente mai putine si destule sforarii. Dura ani.

In anii aia nu se auzeau proteste ca blocurile samd. Erau apreciate – uneori excesiv poate. Pentru
cei mai multi erau o ocazie sa aiba o locuinta si pe de –asupra cu apa curenta, inclusiv calda,
si ..baie. Ca pe atunci te spalai la baia publica sau in lighean .. ori ma rog cada de zinc umpluta
cu oala de pe aragaz. Ma rog mai putin baftosii care stateau la blocuri – alea interbelice , insa
pacura ii seca iarna ( sute de lei pe luna de iarna). Si ma credeti sau nu eram mandri de cartierele
nou aparute – insa pe atunci blocurile aveau fatade curate, pastelate , trotuarele nu aveau gropi ..
si comparate cu cartierele gen Andronache erau o expresie a modernitatii si progresului.

Si cresteau al naibii de iute. In Drumul Taberei , in numai 4 ani s-au acoperit cu blocuri cativa
kilometrii de porumb …Mergeam cu troleul 84 si intreb: dom’le nu ar trebui s afie pe aici statia
aia de la care pleaca autobuzul spre Domnesti ? A fost candva , ai depasit locul cu patru statii ! Si
am mai mers nu stiu cate statiii…de ma durea sezutul.

Da. Sa-ti faci rost de o casa. Si in 1966 deodata se aude ca se poate. Se da hotare ca sa se dea
posbilitatea sa cumperi o casa …si apare si legea ! Ma rog se introduce pe teava ICVL ul

12
(Intreprinderea Constructii Vanzare Locuinte) dar oricum daca poti iti cumperi ( nu mai astepti,
iei trei camere, patru cand ai avea dreptul la doua) , plus mici facilitati sa-ti construiesti , se zice
ca cetateanu’ poate avea si o casa secundara de vacanta .. fiindca se face din munca tovarasi si
munca cinstita nu trebuie restrictionata de idei gaunoase despre echitate, ca unu’ doreste masina,
altu’ casa , persoane diferite, nevoi diferite. Si fiindca sunt si nevoi diferite se prevad
apartamente de confort I (normale) , confort 2 ( cam..) si confort 3 ( care aduceau mult cu cele
din casele la curte alea vechi fara pretentii). Cei mai multi au preferat confort I , ca dai 20.000 in
plus dar ii dai pentru o viata plus lasi mostenire ce naiba! Cine a cumparat cf 2 , sa nu mai zic 3
acum regreta. Insa era o hiba mititica . Trebuia sa ai avansul . In cazul nostru ne-ar mai fi trebuit
cam 10.000 lei (aveam 5.000). Nu sunt sigur, aveam 14-15 ani ce naiba! !). Un apartament cu 3
camere in Titan , in H cu 4 etaje costa cam 80.000 lei net ( cu sase mai mult decat un R 16 sau
cat un Fiat 1800 ). Unul cu patru cca 100.000.

Si prin 1973 se poate lua si credit pentru avans – 30 % din valoare. Ce este drept creditul pentru
avans era distrugator, dobanda mare si trebuia inapoiat in 2 ani in care de mancare ori iti dau altii
ori …slabesti, trebuie sa mai castigi un ban pe de laturi (un coleg de serviciu dadea meditatii) ,
caci se combina si cu rata pentru rest . Pentru cei mai multi noroc ca exista parinti ( ori te ajutau
sa ai ban de credit ori iti dau sa mananci). Insa rata de la creditul principal este acceptabila ,
dobanda rezonabila si rata este stabilita in functie de venitul din momentul incheirii contractului :
pe 25 ani , pe 20 sau 15 ani ) depinzand de leafa din momentul contractarii). Si mai are un
avantaj incredibil azi : ESTE FIXA !! Va creste si leafa pentru ca mai prinzi gradatii, vechime.
Vor creste lefurile toate ca efect la legii . va fi inflatie , inclus aia din 90.. tu tot atat platesti ( ma
rog inflatia din 90 nu era luata in calcul). Eu am cumparat apartamentul in anul 1975 cu o
perioada de rambursare de 20 de ani si am platit o rata fixa de 396 lei . In 1975 la momentul
contractului aveam 1350 lei net , in nov 1989 aveam 3100 lei net , insa rata tot 396 (mergeti
acum la Reifeissen ori Bancpost ). Pretul era de 101.000 , am dat 31.000 avans ( babacii saracii )
si pentru cei 70.000 am dat o dobanda de 20.000. adica 1000 pe an . Nitel inainte un prieten a
cumparat un apartament cu 3 camere in magaoiaia aia de la Bucur Obor . Pretul apartmementului
a fost de 102.000 lei , pentru care trebuia sa dea un avans de 44.000 . Nu avea asa ca a luat un
credit si pentru avans si platea o rata de 580 lei , plus rata de credit de 272 ( parintii ii dadeau sa
manance ) , In 2 ani a terminat de platit avansul si alti 23 de ani a platit restul – in timpul asta a
terminat si facultatea , a schimbat cateva incadrari ., a castigat gradatii, trepte , in 89 era
cercetator stiintific principal .

Nu e propaganda procomunista nici nostalgie; poate ar trebui sa vedem cum e in Austria ori
Franta si sa cerem sa fim tratati identic … Si asa cam jumatate dintre colegii mei de la operare se
muta pe langa Circ (operatorii aveau de la 1650 brut in sus , numa trei aveau atunci 2000 brut)
asa ca cei cu studii superioare …In anii aia cam oricine avea o calificare putea sa isi faca o casa
( alo !! partidele !!! se aude? Mai lasati lupta cu comunismu’ si vedeti de tineri ca nu toti pot vile
prin ANL !!!) ce-i drept amand sa isi ia masina ..

13
Insa in 1982 da Nae cu piciorul in sistar . Si zicand ca pretul combustibilului si ca cimentul
energofag iaste mareste pretul la apartamente de trece unul cu 3 camere de 200.000. Mai rau
modifica pretul si retroactiv ( propun ca bancile sa-i puna portretu’ la intrare : Indrumatorului
Nost , cu recunostinta pentru ilustrul exemplu abuziv ) insa da posibilitate celor care nu pot, nu
doresc sa plateasca atata sa ramana chiriasi iar suma varsata este considerata chirie anticipate…
Si lumea nu prea mai este doritoare sa cumpere apartamente ..

Inca. Statul a dorit si sa vanda imobile deja locuite , adica catre chiriasi. Nu multi au profitat. A
fost si idea sa vanda si casele nationalizate , insa s-a renuntat si se zicea ca Maurer a zis ca din
punct de vedere moral ar fi fost dubios si din punct de vedere marxist-leninist ca de ala capitalist
nu mai discutam.

Si legat de aceasta. Statul avea cam multe imobile in administrare. Iar chiria unora era de rasul
curcilor ( de exemplu, casa , la curte , inspre Icoanei, 3 camere , peste 100 mp , camera pe care
am vazut-o – vizita, colegi, votca 1 litru de Wyborowa 45 grade la 3 magadai ,insa inregistraile
pe mag au iesit foarte bine, da erau “automate”– avea “numai” 30 mp , gaze, chiria era de sub
100 lei lunar ) si imobilele erau vechi … asa ca nu se prea putea face renovari, reparatii.. Si s-au
degradat oribil si pana la urma aici gasiti explicatia demolarilor din spatele magazinului Unirea ..
ca este mai ieftin sa demolezi si sa construiesti un bloc decat sa restaurezi . Sa vedem ce o sa iasa
cu Lipscanii , Gabrovenii. Mosilor si alte asemenea, cu cladiri vechi ce ar trebui reparate masiv..
Fiindca capitalism ori comunism problema este aceiasi : costuri mari si per total esti mai in castig
sa tragi o cladire noua ( ha! New York – un amplasament – in 1920 au daramat sa construiasca o
cestie de numa a 20 de etaje , prin 60 inlocuita cu o magaoaie de 40 etaje si in 90 unii se gandeau
la una si mai inalta ….)

Venituri
Venitul insemna in general leafa. Nu ma luati cu cele din agricultura, nu stiu. Era o glumita
amara cu o mana de porumb si 5 lei ziua munca ( avea sens numai gesticuland stil Ceausescu ,
jocul mainii) . Lefurile in anii 50 erau mici. Incepeau de pe la 350 lei , tatal meu avea parca 650-
700 ( sa zicem ca mi-e lene sa caut cartea lui de munca) si era economist . Un profesor se
invartea pe aici. Lefurile muncitorilor cam tot pe aici erau. Un ceva sef de birou, servici avea
cam dublu. Astea erau venituri brute din care se scadea impozitul .

Erau unii care castigau bine, chiar foarte bine. O prietena povestea ca atunci cand mama ei si-a
cunoscut viitorul sot a crezut ca vede un bogatas. Mama ei avea 350 ( era si foarte tanara) iar
viitorul avea 3500 – era ofiter in trupele de interne .

Si cadrele militare erau bine platite . Si mai erau categorii speciale - de exemplu cei care lucrau
la Sovromuri , aveau in general venituri triple fata de cei care lucrau in alte parti . Plus mai erau
erau si avantaje speciale – de exemplu acelasi ofiter de interne avea si prime trimestriale, un

14
fleac de vreo 10.000 lei, ba odata si 30.000 lei ( ho ! nu dati cu parul. Tipul a plecat fiindca i se
ceruse sa preia comanda Portii Albe .. si zicea asta – inainte de 89 , cand socialismu’ bine mersi
- ca daca ar fi fost puscarie de “comuni” ar fi preluat cu placere, insa fiind de “poltici” avea tarsa
nefiind sigur de vinovatia “pensionarilior”.

Un profesor de scoala primara era platit modic , insa unul universitar si mai ales de socialism
stiintific … bine.

In anii 60 veniturile au avut o lenta crestere , cel minim ajungand la 600, apoi 650 iar cei
calificati ajungand la 1000-1300 lei , sefii pe la 2500 , functiile de conducere incepand de la
3500. Si la fel unii aveau parte de prime babane rau.

In 1971 leafa minima era de 800 de lei, un merceolog, contabil putea ajunge la 1500-1600 ( cu
ceva vechime) , un economist (cu vechime mare, adica tatal meu ) la 2400 , sefi de serviciu pe la
3000 de lei ( directorii nu stiu cat !). In 1972 leafa minima creste la 900 de lei, in 1973 1000 lei .
In 1974 este marele salt inainte : leafa minima creste la 1350 lei. Insa se petrece o nivelare a
veniturilor cum zicea nea Fane ( merceolog , 1800 lei la 55-57 ani ) : lefurile mici se apropie de
cele medii, dar au grija ca cele medii sa nu se apropie de cele mari.

Mai erau si salarizari care nu erau incadrate la legea generala. Soldele , erau bune – insa nu
uitati constrangerile uniformei : Tovarase gradul mergi matale la unitatea … si putea fi in alta
regiune, judet .. si altele. Activistii propriu zis nu stiu cu cat erau retribuiti - zic propriu zisi ca
mai erau luati si unii din intreprinderi si pusi sa se ocupe de garzi patriotice ori Crucea Rosie ,
lucrand la Comitetul de partid de localitate, sector dar fiind platiti de intreprinderea de unde
veneau cu exact aceiasi leafa pe care o primeau si inainte. Oricum ceva interesant in 1977
ambasadorii sunt trecuiti la legea generala, adica nu mai sunt chiar demnitari ( parca aveau 6500
lei- mult !).

In institutul unde lucram salarizarea era cam asa:

portar , femei de serviciu – 1350 lei ( cu posibilitate de inca 4-5 sute , in functie de vechime)

Operator perforator – 1550 lei, putand ajunge la 2200

Operator calculator – 1650 lei, putand ajunge la 2300

Contabil , merceolog – 1650 putand ajunge la 2400

Programator ajutor – 1850 putand ajunge la 2500

Economist – 2000 lei putand ajunge la 2800 lei

Inginer – 2100 lei putand ajunge la 3000

Cercetatorii castigau incepand de la 2500 parca.

15
Sefii de servici nu mai tin minte ( insa in 1982 stiu un caz 3860)

Directorul stiintific adjunct – 4.500 lei ( ma rog daca se scotea listing in tura mea .. normal !!).

Directorul general nu ma intrebati , era general maior iar contabilul sef era colonel .

Studiile superioare sunt indicate la baza, insa era si stagiatura , parca 2 ani in care se catiga mai
putin – de exemplu un economist incepea cu 1550 lei in anul I. Acestea erau salarii brute , apoi
parca din 1978 se pune pe stat numai netul si se discuta doar despre net.

Institutul meu era bine retribuit , insa erau domenii cu lefuri mai mici la aceiasi incadrare , sau
altele platite mult mai bine. Erau bine platite domeniile industriei extractive, metalugice,
energetice, chimice, electronice si electrotehnice. Cele mai prost paltite erau industria lemnului
,textile, serviciile , agricultura . Cooperatia mestesugareasca avea retributii mici …spre foarte
.In sistemul sanitar si invatamant retributiile erau modice , insa a se observa ca profesorii cu
vechime si care isi luau toate gradatiile ( totusi o minoritate, cam 2 % ) puteau ajunge dupa 30 de
ani la sume gen 3800- 4000 lei. La fel si medicii principali , aveau retributii echivalente cu ale
unui inginer sef …

Muncitorii in general incepeau de la 1400 lei , insa erau grile diferite pentru fiecare ramura , si
uneori puteau urca foarte mult (prelucrator aschiere ultima categorie putea castiga cat un
inginer vechi , insa ultima categorie erau rari , sa zic asa adevarati artisti si deosebit de apreciati
de.. inginerii proiectanti ).

Si din 1972 au inceput sa se adauge si sporurile de vechime, care in 89 puteau fi considerabile


ajungand la 25 % . Pana atunci nu au existat aceste sporuri . Pana in 1972 ca si azi erau
avantajati cei care treceau de la intreprindere la intreprindere … Insa de prin 68-69 cu o
economie in dezvolatre extensiva incepea sa se pune problema fluctuatiei de personal – plus unii
depaseau masura, deh 3 intreprinderi in 2 ani …Asa ca s-au luat masuri pentru fidelizarea
angajatilor. Unele cu biciul – legate de transfer , care trebuia musai aprobat de directorul de la
care plecai si faptul ca daca plecai prin demisie pierdeai sporurile plus erai angajat la baza –
altele cu zaharelul – sporul de vechime si brusc fraieru’ care statuse pe loc in aceiasi
intreprindere a luat 15 % in plus si altu era fraier , plus zilele de concediu. Concediul tip incepea
cu 15 zile lucratoare, apoi dupa 3 ani 16, apoi alti 3 ani 17 samd , dar daca plecai prin demisie …
incepeai cu 15 …Aceasta masura s-a luat din cauza ca era mare nevoie de mana de lucru. Cu
zece ani mai devreme ..nici nu se gandeau sa risipeasca banii pe “vechime”.

Si mai trebuie sa va zic ceva. Parca tot atunci s-a interzis cumulul de functii ( mai precis de
lefuri ) si mai multe servicii. Nu o luati cu ura fata de initiativa. In general initiative din astea le
aveau cei care puteau. De exemplu Tismaneanu senior , care era cica profesor de stalinism (?!)
era profesor titular in 3 facultati. Pe de trei si cursurile le tineau asistentii care nu cumulau nimic.
Sau un sef “bine” avea o “colaborare” cu alta intreprindere iar “colaborare” insemna in mod
normal ca cel mult se straduia sa ridice banii personal ( lefurile se plateau in mana!). Si uneori

16
“colaborarile”, al doilea serviciu se “incrucisau” – adica io de la tine , tu de la mine . Sau erau pe
verticala – banii mergeau intotdeauna in sus in stilul sefu de “sus” ajuta la contabiliate pe aia
subordonati si lua si el un ban acolo. Chiar credeti ca completa macar un singur rand de catastif?
Oricum va asigur ca tatal meu nu avea aceasta ocazie (desi isi stia bine meseria) si chiar daca ar
fi avut-o nu stiu cand ar fi avut timp….ca pe vremea aia contabilitate insemna creionul ( amintiri
din copilarie , uneori mama ma ducea la servicul lui tata – creioanele chimice nelipsite de pe
mese si “bilantu” care facea ca tata sa vina foarte tarziu acasa ori sa stea cate o nopate la
serviciu !! Urasc contabilitatea.)

Insa acesta masura a fost extrem de impopulara printre cei astfel vaduviti de venituri
“suplimentare” . De aici vine cel putin un sfert din acreala tanarului Tismaneanu …si a altora .

In afara de aceasta am asa o vaga impresie ca si categorii mai bine platite au fost mai erodate. V-
am zis de ofiterul de trupe de interne care castiga 3.500 lei la incepputul anilor 50 ? Acelasi grad
in 1974 avea nitel mai mult . De 10 ori salariul minim avea poate generalul si primele excesive
erau demult uitate. Si de aici altii care injura pe Ceasusescu ca inainte de el era mai bine. Mai
bine pentru ei si tatii lor care aveau salarii fabuloase si prime uluitoare.

Cum sa va zic asta este versiunea unui care a copilarit in Andronache nu in Primaverii -Texasul
de peste balta .

Vag si cam incorect despre consum, preturi


Vag si incorect fiindca eram mic. Si findca piata de zi cu zi nu ma intereseaza decat de vreo 20
de ani ( adica eu o fac ).

Cand eram mic, mic multe lucruri erau cartelate –adica se ”dadeau” pe cartela, rationalizate
Obiectele gen imbracaminte erau “pe puncte” ori la liber. Sa cumperi la liber trebuia sa ai bani .
Lumea nu prea ii avea, mai ales ca reforma din 1952 a lovit nediferentiat si a anulat economiile
iar lefurile majoritatii erau mici spre insuficiente. Atunci in 1952 – am auzit si eu – s-a “taiat” un
zero , adica in loc de o leafa de 2500 lei a ramas una de 250 lei. Ma rog nu asta ar fi fost
problema, insa banii s-au preschimbat brusc si peste noapte. SI nu puteai preschimba decat 200
de lei Iar cei care traiau strict din leafa in leafa au primit un avans de nimic de la servicii, cat sa
aiba de paine si tramvai pana in ziua de leafa. Asa ca economiile kaput !

Sa ma intorc la rationalizare, cat mai tin minte. A ., da puncte. Nu stiu pe ce sistem salariatii
primeau “puncte”. Un punct – o batista. O pereche se sosete , cateva puncte . Daca aveai nevoie
de un loden ( asta era un palton mai usor , mai gros decat un pardesiu insa ca aspect sub un
demiu – demiul este, mai bine zis era intre pardesiu si palton, dar din material bun ) te ”costa”
cateva sute de puncte – parca 700. Ntz . te mai costa si bani, destul de multi pentru veniturile alea
( ca nu toti erau d’alde Tismanetzky, Pacepa, Patapievici ) dar oricum banii ii aveai. Si ca sa

17
strangi punctele necesare ori nu cumparai nimic 2 ani poate, ori se facea cheta in familie . Daca
nu aveai puncte, ori familie, prieteni … te costa mult mai mult si … Marfa pe puncte mai avea
marea “calitate” de a fi de proasta calitate – de aia mai auziti cate un batran zicand cu dispret “pe
puncte”.

Rationalizate mai erau uleiul, zaharul si painea. Nu mai stiu din ce an rationalizarea insemna ca
in limita “bonurilor” puteai cumpara ceva mai ieftin. La lefurile de atunci, mai ales ca femeile
erau in general casnice , conta. Tin vag minte ca se taiau bonuri dintr-un carton galbui , cate un
patratel de 1 cmp …. si ca painea neagra se cumpara pe bonuri . Un bon – un sfert de paine
neagra. Daca uitai bonul te intorceai acasa si apoi iar la paine .. si invatasem asta si tipam dupa
mama : bonili ! bonili !!Aveam 5 ani cand am mers prima data sa cumpar paine ( de la noi de pe
strada, mi se parea “departe” si ma simteam viteaz, era iarna, zapada, m-am dus cu amicul Titi cu
sania, oricum nu trecea nici o masina cate o saptamana intreaga si eram singuri pe strada ) si
tineam in manusa un bon si .. o moneda de 50 de bani. Ca moneda era la fel de necesara ca si
bonul. Ca painea neagra era pe bonuri . 2 lei un kilogram . Painea alba parca era din nou la liber ,
insa o franzela costa 2 ,10 (sau 2,20 ?) lei si era mai mica – 600 grame. Si banii astia contau al
dracului de mult !! Si tata parca avea 700 de lei iar mama renuntase la serviciu ca sa ma creasca (
a platit o femeie cateva luni , insa aici i se ducea toata leafa si tata a zis ca nu se merita . Ntz
taica-meu nu era batut in cap ca altii, doar calcule aritmetic : banii platiti, banii de tramvai ,
raman cam nimic, atunci decat sa ai sef si orar pe cap ..). Sa ne intoartcem la preturi : zaharul 9
lei, uleiul 11 lei ( nu garantez in 1959, insa astea erau preturile in 1970) , carnea parca 16 lei –
oricum friptura era un lux, idem snitelele … baza fiind chiftelele si alte asemenea …branza
parca spre 16 lei . Si apoi tin-te scandal cand a aparut telemeaua de vaci – cum naiba telemea de
vaci ? Ori e branza (telemea) care e din lapte de oaie ori e branza de vaci !! S-a impus datorita
pretului scazut, caci fiecare leu conta. Mai rau prin 66-68 branza ( adica telemeaua ) era a naibii
de sarata, moale , moale de tot. Pachetul de unt parca era 8 lei . Oricum prin 50 se folosea destul
de rar untdelemnul ,asa se si zicea unt-de-lemn , iar bucataria insemna untura- se prajea in
untura, tava se ungea cu untura ( de preferinta de gasca pentru patiserie , da asta era asa de
preferinta teoretica, ca mergea si cea de gaina ! si va asigur ca cei mai fini cozonaci se fac daca
in loc de ulei, sau o parte din untedlemn , folosesti untura de pasare) , rantasul se facea cu untura,
ba se ungea si paine cu untura in loc de unt – sandvis normal untura cu niste sare si daca ii pui si
niste ceapa ..incercati si voi sa nu uitati cuvantul obscen :COLESTEROL !! ( si daca asta vi se
pare gretos atunci ce ziceti de sandvisul soldatesc : o felie de paine neagra – de preferinta taiata
din mijloc !! pe toata lungimea ! sa fie mare – cu un deget de untura , apoi multa marmelada si
deasupra telemea si un pumn de zahar? Dupa al doilea incepi sa apreciezi gustul si regretI ca nu
il ai intodeauna dupa instructie …). Si untura era mai ieftina.. Am zis marmelada ? Parca 4 lei
kilu’ si se cumpara multa … vremuri sarace. Da. Vinul varsat incepa de la cel de 5,50 acuzat ca
are gust de plosnita. Nu ma intrebati – eram prea mic !!

Apoi a fost nitel mai bine. Cartelele au disparut – deja in 60 parca nu mai erau. O chfila facea 25
de bani ( nu astea de acum, nitel mai mici , crestate sus, mult mai bune,) tot atat cornurile . A

18
aparut si intermediara si intermediara cu cartofi – apreciata , gustoasa , parca 3,60 un kilogram.
Si apoi luxul, dezmatul : lipia de (?) 2 lei si Dambovita 2,80 la 700 grame, iar cand primei vizite
3,30 Bucuresti ( bagheta, lunga , lunga) 500 ori 600 grame. Oricum briosele existau – uit pretul .
Si mai erau si specialitati, cornuri cu lapte si cornuri cu lapte si mac …astea din urma la 1,20.
Japoneza – arata la fel si astazi – 80 de bani.

Pe vremea aia gaina era ceva fin . Lux. Gaina se cumpara vie ori o cresteai si o taiai ( activitatea
guvernamentala de la instalararea guvernului Boc imi aminteste neplacut de zbaterile unei gaini
decapitate !) Per total era cam scumpa … Asa ca era foarte apreciata. Apoi s-au facut marile
ferme de pui in sistem american, parca prima fiind Titu . Si gaina devine tot mai comuna , pana
devine insuportabil de cotidiana ( tatal meu – mort in 1982 – se plangea in ultimul an de viata ca
se saturase de gaina. Ca nu se mai gasea decat gaina.Hazul de pe lume este ca si in anii 70 gaina
era una din preferintele sale. Ma rog odata am fost si eu in situatia sa ma satur de snitele – dupa 4
zile dimineata, pranz si seara ( eram in Bucegi cu familia . Snitelele erau luate ca hrana rece ca
tineau. Si nu ma luati ca puteam cumpara de la cabane – puteam teoretic, dar inca la inceputul
anilor 60 …era prea scump. Mai tarziu nu aveam nimic de mancare cand plecam pe munte ).

Mezeluri erau multe , banii mai putini. Parizerul era de un singur tip , ieftin si nu prea agreat .
Vanatoresc, Italian, rusesc , kakauer, torpedo , nu mai stiu cate atarnau pe carlige in ciorchini
grosi , la preturi cam de 20-37 lei kilu ( de cumparat se cumpara cu litra si suta de grame , feliate
cu cutitul ). Jambon afumat . Slanina sarata , afumata cam 20 lei kilu ( in anii 60) . Kaiser si
costita – cam 35 lei. Sunca de Praga si muschiul tiganesc la 45 de lei – la inceput produse de lux
si apoi decad la consumul comun. Muschi file tot 45 lei . Salamul de Sibiu la 80 de lei este ceva
de supelux insa prin 1980 cam tot toparlanu’ cu venituri medii si submedii doreste de Sibiu si
stramba din nas chiar si la muschiul tiganesc . Oricum dispar in 80 .

Sa zic ceva despre alte branzeturi. Branza topita se gasea in difeeite cutii rotunde ca si azi .. nu
prea apreciata . Cascavalul este insa o alta poveste. In anii 60 produs sarbatoresc ( de Craciun,
Pasti, un sfant patronimic ) preturile sale incep de la 27 lei kilogramul si merg pana pe la 35
(parca parmezanul) si apoi dupa 1975 devine comun. Nu apucai sa ajungi acasa sa mananci , nu
aveai decat 5 lei in buzunar – o dambovita sau bucuresti si cascaval de rest !! Ca la restaurant
trebuia sa pontezi pe un pol (20 lei) si la o autoservire sau gospodina iti trebuiau cam 10 lei .

Apoi conservele de peste si pateu . Nu mai tin minte preturile insa erau accesibile ( la autoserviri
conservele de pateu nu prea stateau in raft ci cosuri mari langa casierie , sa fie la indemana ) Si
peste – ei, da . Scrumbia de Dunare era ieftina si comuna in varianta sarata. Scumbia sarata statea
in ligheane in orice alimentara prapadita . Azi ar fi de lux … ( s-au si rarit ca urmare a unui
pescuit excesiv si din cauza poluarii ). Insa pestele de apa dulce era cam rar, putine pescarii . Ma
rog in Bucuresti era magazinul Dunarea … chiar in centru . Insa din anii 60 incepe pestele
oceanic si “aia” incearca sa convinga populatia sa-l mance cu reclame stupide gen “Nici o masa
fara peste oceanic !!” . fara mare succes pana cand se descopera codul si codul file si inca cateva
asemenea. Stavridul si macroul isi asteapta clipa de glorie din anii 80 ..

19
Eugeniile erau o placere a copiilor, relativ ieftine – 80 de bani. Ma rog o placere mai accesibila
( nu pentru toti ! Destui inghiteau in sec !! ). Erau bune mai ales cand stratul de crema era destul
de gros – si se cumparu 2 invelite in hartie cerata . Oricum napolitanele erau mai scumpe
( aveam boala pe Super, cu cacao multa, 1,20 in invelis de staniol ). Ciocolatele – preferata mea ,
adica aia cu care m-am obisnuit ( spre invidia multor copii, eu aveam parte de asa ceva ) era asa
zisa urs de Dorna , care era turnata astfel incat sa apara un urs pe ea , cicolata amaruie 10 lei ( era
mare ). Mai era ciocolata cu lapte la 8 lei si parca 5 ( mare si mijlocie ), cea cu vanile – mare ,
mijlocie , mica . Celebra Pitic ( mica, la un leu parca, da mica,; era cu lapte). Prin 66-67 apare si
cea cu rom ( cestia careia i se face acum reclama, atunci era mai mica dar mai gustoasa, nu mint )
parca 1,60. Hm.. mai erau si niste boboane Vinga , 6 lei cutia glazura de ciocolata si crema alba.
In plus niste cutii cu bomboane invelite in staniol, in forma de sticlute, umplute cu .. visinata .
Bune rau. Si jeleurile. Si inevitabilele fondante (insa de multe ori cutia risca sa fie cam veche).
Astea erau prin anii 60 – insa atentie ! erau multi copii care doar le priveau. Pana prin 67-68
veniturile majoritatii erau modice. Sa nu uit inghetata – in copilarie frageda inghetata ce o tin
minte era cea pe bat – 55 bani, forma rotunda in hartie cerata , la alegere de vanilie sau cacao.
Mai tarziu apare Polar , la 1 leu si ceva maruntis, forma dreptunghiulara nitel mai mare- vanile,
ciocolata si parca uneori din fistic. Mai era inghetata la cornet, insa nu aparat de toarna in cornet
ci se lua cu clestele ala semisferic . Prin anii 60 incepe renumele cofetariei Casata , unde casata
era altceva decat chestia din anii 80 … era tringhiulara, invelita in staniol si excelenta. Spre
finele anilor 60 apare si profiterolul ( tot casata era mai buna!! ). Ca am zis cofetarii, inseamna
prajituri . Erau prajituri mici – de 1,50 lei si mari de 2,50. Dupa punga. Plus cele scumpe, Jofre si
Mascote . Diplomatul si Trimful apar prin anii 60 , 2,75 si 4 lei.

Insa sa mai zic ceva de ciocolatele produse in RSR. Da, este adevarat ca uneori in unele locuri se
mai gasea cate o Nestle. Sau mai des ciocolate chinezesti . Insa grosul erau cele romanesti . Prin
1975 am inebunit nestiind ce sa cumpar – mergeam intr-o vizita. Erau nu stiu cate cutii de
bomboane de ciocolata. Mai mici, mai mari, mai accesibile, mai scumpe, mai foarte scumpe. Asa
cam la vreo 3 metri front la vitrina , cutiile mari jos, si cele mai mici sus . Nu stiam ce gusturi
avea gazda. M-am hotarat la ciocolata Postavarul – ciocolata cu vanilie ( alegere neutra in
materie de ciocolata as zice, accepata si de cei care prefera aia amaruie, si de cei care prefera pe
cea cu lapte, pe cea cu umplutura , plus ca sunt unele care o vor pe asta). Erau cutii galbene , nu
stiu din ce erau facute, senzatie de plus la atingere , cutii de un kilogram (parca 40 lei ) de o
jumatate si de un sfert de kilogram. Ani de zile se radea ca kilogramul de Postavarul este marca
mea personala (in sensul gagiul s-a descurcat odata pentru totdeauna , il inviti si apare cu
florile si cutia de Postavaru . Nici una insa nu a spus ce ar prefera ! Deci alegerea era corecta).

Daca ii dadeai unui copil o hartie de 10 lei il apuca si pe el ameteala daca nu avea vreo
preferinta, Pana in 10 lei se gaseau ciocolate mari ( 100 grame) : Amaruie ( 10 lei ). Cu lapte
(7,50). Cu vanilie. Cu crema de rom. Cu alune. Cu crema de coniac. Cu crema de fernet . Nu mai
tin minte care, ca oadata le-am numarat – erau 10. Plus cele in format mic, altele. Plus.

20
Preturile s-au miscat in sus prin anul 74 , insa s-a dat o compensatie la leafa – nu stiu daca si cat
compensatia compensa , insa astupa gurile . Insa din 1977 s-a simtit ceva ..neplacut. In valea
Jiului a iesit cu scandal din cauza aprovizonarii. Salamul de Sibiu a incepu sa nu se mai gaseasca
prea usor. Si tigarile straine s-au rarit ( ma rog asta ati putea spune ca deja exagerez). Insa in
1979 a fost destul de clar. Carnea proaspata se gasea extrem de greu – eu cumparam de la BIG
Titan cate un trunchi de carne congelata , nu stiu de ce zisa NATO , scuze nu mai prin minte
pretul. Carnea congelata se gasea, cea de pui asisderea. Si apoi nu prea se gasea nici aia
congelata . si in 1982 s-a introdus ratia la zahar si ulei ( drace m-am simtit foarte nasol. Daca as
fi avut cum sa o intind legal credeti-ma ca as fi pleacat pronto. Nu si in anii 70.). Gata de acum
intram in domeniul binecunoscut si des povestit si repovestit.

Ca am zis tigari straine incepeau sa lipseasca. Sa discutam despre futilitati Sa zic asa, normal era
sa merg eu sa cumpar tigari ( copii erau trimisi la cumpararturi . Si uneori “imorumutati”. La noi
in cartier un matur care isi umplea singur sifoanele ori nu avea copii ori copii erau prea mici) . Si
asteptand la coada ma uitam la vitrina si asa ca pot sa va spun si ce nu am fumat vreodata. In anii
60 ( ca de prin 60 am inceput sa cumpar ) erau :Nationale la 1,15 snopu, Marasesti la 1,70,
Carpati ( ori incornorati , ca aveau capul de cerb si pe pachet si pe tigara) 2,50, Select (cutie de
carton galbuie cu dungi subtiri negre in plan vertical, patratoasa unde tigarile erau pe 2 randuri si
erau usor turtite,ovalizate) 2,70, Aroma la 3,20 , Favorit la 3,50, Pinguin rosu si verde ( mult
timp singurele mentolate, nu le-am fumat ca au disparut inainte sa ma apuc de fumat) cam la 4
lei , Virginiile - rosii la 4 lei, rosii cu filtru la 4,50 si verzi la 5 (verzi dar nu mentolate!) , mai
fine din tutun blond tip Virginia, Specialitate cutii maro inchis de forma Selectului la 4,70 . Si de
aici intram in zona scumpa . Jubileu – aparute in 1957 cu ocazia a 500 ani de atestare
documentara a Bucurestiului , parca 5 lei , cu filtru . Unirea,pachete albe cu delfinii de la 1857 ,
tari la 5,50 .Victoria pachete frumoase, rosu cu albastru (nuante bine alese, sobre ) la 6 sau 6,50
( tigarile insa .. mediocre ), Lux cu filtru , albe la 7 lei si Golf cu si fara filtru la 7 si ceva. Si dupa
ele apare Litoral (cu filtru) la 5 lei . Apoi apare si Snagov la 8 lei . Snagovul au fost primele
tigari cu filtru de acetat si dimenisuni king size (84 m) . Apoi apare Amiral , 6 lei filtru de acetat
(seria aia pana in 1973 sunt singurele tigari cu pretentii sa fie fine care erau si decente ) care are
mare succes . Amiralul si Snagovul aveau pachete cartonate pe atunci . Urmeaza Diplomat, tutun
blond la 7 lei cu filtru si apoi Diplomat fara filtru la 6,50 . Pardon astea si Amiralul au fost
bunute. Si apoi apar tigarile cu filtru (hartie) Delta 3,60, Lido 4,50 (devenite mai tarziu Dacia ,
unica tigara a carei calitate a crescut dupa 1990 ) , Cabinet 4,50 , Delta subemediocre si celelate
2 mediocre spre sub. Si se fac tigarile Carpati cu filtru la 2,80 ( nu cine stie ce, dimpotriva , insa
acceptabile daca le mai uscai) si Marasesti cu filtru la 2 lei. Dupa 1970 incepe o nebunie cu
tigarile cu pretentii superioare . Startul il da Bucuresti 10 lei primele superlong ( 100 m) , mai
mergeau , urmate lungile Aviator , Drobeta – mizere desi costau 12 lei . Apoi o avalansa de altele
Felix la 8 lei, Triumf la 9 lei ( astea aveau acelasi gust de praf ca si Papastratosu ala de ne
invadase in anii 90 . Nu ma credeti ? Am fumat destul si am batatut destule covoare ca sa stiu ce
scriu aici).

21
Tractorist , Pandur ( sub 2 lei), Rarau ( de dorea sa inlocuiasca Carpati , proaste rau ) Bistrita 5
lei si nu mai stiu cate . Si proaste si de multe ori in pachete prost desenate … Au disparut.

Insa .. insa au aparut niste Amiral rosii, scurte . Proaste rau. Si Amiral lungi care parca nu erau
facute din tutun. Si Snagov scurte si lungi, mult mai proaste decat alea king size. Pana la urma
Amiralul si Sangovul au ramas in dimensiunea king size dar la calitea alora scurte- adica proaste!
O mentiune in avalansa asta de tampenii dispare Diplomatul, apare TT ul (tigarete Timisoara )
bunicele devenit apoi Bega ( preferatele bucurestenilor, ca prin Ardeal cand te vedeau : ba cum
mai e in Bucuresti ? De unde stii? Dupa Bega !! ). Basta cu tigarile. Tot iarba dracului mai erau
trabuce Nationale si Ardeal , cutii de 10 la 4 lei , apoi apar Intim si (cica auzi !) Havane la 3 lei
cutia de 5 ( erau si havane veritabile , de la 2 lei in sus . Dar aia de 2 lei prea subtire.. se inmoaie
imediat de la caldura ). Tutun de pipa Matelot, Pipa noastra (?) si Club (asta parca 11 lei ).

Plus destule tigari straine . Adica iugoslave, bulgaresti , albaneze . In plus cele anglo-americane (
la acordurile comerciale punct neclintit : de atatia bani bauturi si de atatia tigari daca doriti
utilajele noastre !!!)

Bauturi - le vedeam in vitrine ….Si daca astepti tramvaiul si ai o vitrina in preajma .. ce sa faci ?
Si 21 venea … daca asteptai 5 minute insemna ca a venit foarte iute … Bine cunoscuta tuica , aia
cu 2 prune zisa selectionata , 22 grade (apa curata) sticle monopol de 1 litru si 0,5 cam 20 de lei.
Tuica batrana de 28, 32 si 36 de grade .. Rom si rom Jamaica (Jamaica trecea drept bautura
fina .. deh nema marafetu’) sticle de 1 litru, 0,5 si 0, 25 la 30 si 36 sticla de un litru . Coniac trei
stele parca 55 lei ( asta se privea .. nu se prea pupa !!) litrul si de ½ , ¼, plus 100 ml … si
coniac 5 stele si mai scump. Su prin 66 apare si o cestie monstruaosa : Dacia , cu stele pe ea mai
multe decat pe un maresal, 57 lei jumatatea !!! va dati seama ca asta era de decor si dispare pana
sa ajung sa-mi pot permite !! Uf. Plus mastica cam la 30 lei litru si sticle si de ½ si 1/4, votca de
32 grade sticla de un litru (atunci numa la litru) cu o troica pe eticheta . Plus destule lichioruri ,
mai tin minte Oriental ( din cauza portocalelor desenate pe el , nicodata baut ) si Triple sec ( am
avut o durere de cap de la asta .. dar mai tarziu in armata ) in sticle de 1 , ½, ¼ . Lichiorurile
faceau exceptie de la regula sticlei monopol .Era sa uit , fernetul Carpati la sticla de un litru ( in
vechime) si parca 45 lei. Mai tarziu spre 70 apar si ginul Covasna ( parca 40 lei ) (batjocorit
covagin) si ginul Extra 70 ( preferatul meu) la 43 lei ..o,incercare de wiski zisa Old Stagecoach la
70 (sticla de un desen cam nefericit , luata dupa sticla de vermut Mamaia …care la vermut
mergea da nu se potrivea cu eticheta asteia), Biterul , la coniacuri apar Triumf ( succes , relativ
bun si concureaza cu Skanderbeul la vanzari , cam 25 lei amandoua sticla de ½) , Dunarea si
Milcov la 60 si 67 sticla de 700 ml .Pe vremea aia Milcovul era de calitate, nu confundati cu
posirca actuala ce batjocoreste o marca buna alta data. Meteoric a fost Moldova, 57 lei 700 mg (
din cauza astuia am cumparat pahare de coniac). Erau si vermuturi albe si rosii la 18 lei litrul
(mare succes in mahala in anii 60 . Dar si la aia mai tineri) … apoi apare si vermutul Mamaia ,
ceva mai scump la sticle de 700 .

Si inainte sa inchei , o amintire despre 3 foste bauturi .

22
Biterul Festival, foarte bun. Aparut prin 70 disparut inainte de 80.- 28 lei sticla de 700
Aperitivul amar Mamaia o bautura exceptionala , care a tinut vreo 2 ani , inlocuit de biterul
Mamaia – foarte bun dar nu la calitatea aperitivului cam 40 lei sticla de 700.

Si dintre toate,cea mai discreta dar si cea mai surprinzatoare – Gentiana … lichior aperitiv
.Meteorica , cam 2 ani a stat pe piata.

Nu stiu cum se face ca la noi orice produs de calitate dispare. Raman alelalte.

Si sa amintesc si primele cu care am facut cunostinta . Sucurile . Era limonada, in sticle de ½ cu


un capac foarte complicat, alb, ceramic, prins in armatura de sarma care intotdeuna ramanea
langa sticla ( dopul) . Apoi un “suc natural” la sticla de ½ , de portocale ori grepfruit ( sugeam
bine de mic , nu? 7 ani slabanog si bagam una in mine !!) . Mai ieftin decat el altul din citrice in
sticle verzui cu brobonite pe ele poate de 300 ml. Nu le mai tin minte pretul. Apoi in 1967-68
apare Pepsi-Cola , privita la inceput cu reticenta si apoi adoptata entuziast, destul de scumpa
parca 2 lei in 70. Maronada aia oribila zisa Quick incearca sa o inlocuiasca in anii 80 … si se
prefera brifcorul din portocale .

Bun acum v-ati lamurit. Sunt un vicios. Unu cam .. Ei si? Va spun ce am vazut . Aveti ceva
impotriva ? Nu le-ati vazut ? Unele au disparut in anii 60. Altele au aparut in anii aia. Si sa nu
credeti ca toti anii aia a fost ca in mizeria anilor 80 !!

Oh ! Era sa uit. Apa minerala . Satandardul cand eram copil era borvizu …aica cam orice apa
minerala acidulata … De prin 1966 , pana prin 1975 erau la ape minerale … multe. De nu stiai
mai luai si cate o plasa sinistra – adica sa faci sirop pentru copil ori sa iti torni in vin un Malnas
si sufuros si cam sarat … Fiindca erau si multe apre minerale medicinale . Tatal meu care avea
probleme cu litiaza renala ma trimitea cu cate 6-10 sticle si o lista ( era bine sa o memorez ! )
atatea Malnas, atatea Zizin numarul naiba mai stie care , atatea Zizin numarul alalat .. Sa explic
– o statiune are mai multe izvoare .. si nu toate au exact aceaisi compozitie . Asa ca doctorul
recomanda ca la micu dejun sa bei apa de la izvoru nspre , ca inainte de pranz alta, ca dupa
amiaza …. Si pe sticle era imprimat si numarul izvorului .. O sticla costa 1,15 lei . Laptele parca
2 lei .

Pardon , se toarna in pahar si se beau ? Atunci va rog sunt bauturi la fel ca si romu’! ma rog nu si
Malnasu ( il bei .. da nu iti face placere ).

Despre restul … amintiri extrem de vagi. Tin minte doar ca in anii 60 o pereche de pantofi
barbatesti incepea de la 110 lei ( negri, piele de drac su talpa de duroflex te tineau … pana se
deformau complet !! ca nu se rupeau ) pana aia Romarta de 300 inchisi si impletiti de vara de
360 lei. La 200 de lei cumpari niste pantofi decenti si rezistenti si aspectuosi. O pereche de
pantaloni cam 100 – 350 lei, un costum de la 700-2000 lei . Insa costumele in general se faceau ,
materialul incepea de pe la 150 lei si mergea la 300 –350 lei ( mersoa, ultimul tot facut .. acu 4
ani ), Daca doreai sa-ti chinui bataturile iti faceai si pantofi ce comanda ( 250-350 lei. Din

23
experienta va zic ca cei de gata erau preferabili – aia de comanda nu se “lasau” si deci te rodeau
cat timp ii purtai !!) , Camasile in anii 70 incepeau de pe la 60 lei ( uneori surprinzator de bune !!
una am purtat-o 25 de ani din “plin” si in anii din urma mai rar ca imi place mult . Luata in 75 cu
60 !!) iar Brainconf 99-101 lei .. Lucrurile de dama ? Aveti impresia ca sunt dama ? Sau atat de
masochist sa insotesc o femeie la cumparaturi ?!!! ( o data am condus o tipa la magazinele de
pantofi !! 2 luni am avut alergie la magazine , ca daca erau 3 persoane nu mai intram nici in
tutungerie !!! ). Mai bine bat covoarele !! ( Multumesc. Eu imi cumpar singur toalele si
umblatorii si nu doresc sfaturi !! Si camasile si cravetile le aleg IO!)

Despre cum a inceput epoca spatiala


Eram mai multi locatari intr-o curte gen vagon . Cand era cald afara , parintii se strangeau in
fundul curtii ( unde erau magziile facand si oficiul de bucatrii de vara ) si se incepeau discutiile .
Tin minte ca odata se discuta despre noul avion Tu 104 – cu reactie. Erau nitel uluiti – dom’le
800 km pe ora ?! Cum l-au facut ? La viteza aia se indoaie si sina de cale ferata !!

La un moment dat se discuta cu uluire – dom’le ce naiba e Sputnicku ? Se lansase primul satelti
al pamantului . Si apoi incearca sa te uiti pe cer … Apoi a fost Laika … ce nu s-a spus a fost ca
Laika a avut doar bilet dus spre lumea de apoi – normal, copii s-ar fi pus pe plans . De fapt Laika
era numele rasei .Si tot pe aici - mergeam in oras. Si niste pusti tipand editie speciala! Editie
speciala ! Primul om in cosmos !! mama a luat decizia sa coboram si a luat o foaie , cu mult tus
pe ea, proaspata inca (adica se lua tusul pe degete). Erau si 2 poze , una cu o racheta si una cu un
tanar . Mama saraca de ea era cam socata. Nu era singura . Se vorbea pe strada cu inflacarare si
uimire : dom’le sa ajunga omul in cer ! Nu dom’le nu in cer , ci aici mai aproape !! Seara maturii
s-au strans in fundu curtii si au toot palavragit. Ceva mai tarziu a fost si al doilea om . Si apoi
prima femeie – Valentina Tereshkova.

Americanii au fost cam … cam deziluzionanti. Primul lor cosmonaut nu a facut decat un salt de
purice . Al doilea a mai spalat blazonul .. dar intarzierea era notabila. Cred ca parintii erau cam
bosumflati din aceasta cauza.

Apoi sa zic asa lucrurile astea au intrat in “normal” . Adica erau stiri interesante dar nu meritau o
editie principala ori o seara de discutii …Insa unii tineau punctajul cu atentie si mai ales tinerii
urmareau de aproape cursa. Oricum multa lume ( si cand zic asta ma refer si la oameni mai
simpli ) erau curiosi sa vada primele fotografii ale fetei nevazute ale lunii , primele fotografii de
pe luna. Prima sonda pe Venus a produs destula dezamagire – prea cald si nasol sa speri ca vei
gasi cumva dinozauri .Vremuri de mari sperante …

Si apoi startul spre Luna !! Cei mai in varsta erau increduli. Ma rog una era sa te plimbi pe orbita
( se facuse , se accepta ) , alta sa trimiti sonde , dar oameni ? Fii serios, asta tinea de Jules Verne ,
scoate-ti gargaunii din cap copile !! Emotie mare cand un echipaj Apolo a facut inconjurul Lunii.

24
Dar oricum aselenizarea …aia tot fantezie tampita era ! Si a fost noaptea aselenizarii … Tatal
meu statea cam tacut, mama parca era la biserica : Doamne Dumnezeule ! Cel mai putin
emotionat – spre deloc - eram eu , marele amator de sf . Dupa cateva ore mama m-a intrebat :
cum nu te-ai mirat? De ce sa ma mir ? Stiam ca o sa fie o aselenizare. Cand si cine nu stiam
Mama a recunoscut sincer ca nu credea ca o sa vada asa ceva in viata ei … si ca era peste
fanteziile cele mai desucheate ce vazuse . Seara toata lumea urmarea cu religiozitate transmisia
de pe Luna .. si toata misunea a fost urmarita cu sufletul la gura… Si cand echipajul a ajuns la
Bucuresti ( au facut un tur de onoare prin lume ) ei bine , au fost primiti imparateste.

Si apoi ne-a tinut cu sufletul la gura Apolo 13 . Devenise principalul subiect de discutie pana la
recuperare. Principalul subietc de discutie peste tot – si la liceu, si intre prieteni, si in familie,

Iar incheierea prematura a programului .. ei bine a lasat o usoara acreala ..

Cred ca atunci s-a sfarsit epoca marilor curse inceputa odata cu epopea clipperelor . Fiindca
inceputul secolului XX a stat nu numai sub semnul razboiului ci si al curselor. Curse de viteza –
pe sol , pe apa , in aer . Cand United States a luat ultima panglica albastra , ei bine s-a dat si in
ziarele noastre. Cine a vrut sa o citeasca , a citit-o si unii si-au zis ce va face oare Anglia? Numai
ca Anglia nu a mai facut nimic… au disparut marile transatlantice. O sa ziceti ca noi balcanici
retrograzi nu stiam de Atlantic. Va asigur ca se auzise si prin anii aia Atlantic avea si un parfum
tehnologic exotic care te ducea cu gandul la marile pacheboturi , apoi la marile avioane .
Atlantic era si o locomotive cu aburi – surclasata numai de Pacific si cand zici un pacific la asta
te referi ( pacificurile erau locomotivele ce trageau trenurile expres, acceleratele multumindu-se
cu atlanticurile). Cum necum s-a auzit ca SAS a inaugurat zboruri peste Polul Nord si s-a
comentat. Aparusera atunci si primele birouri ale unor firme aeriene straine – SABENA, SAS si
Air France. La SAS erau afise mari care prezentau exact zborul peste pol – ceva in genul daca
zburam peste pol nu credeti ca putem zbura peste tot ? Si avionul era un DC 7 , ma rog nu stiam
atunci dar vedeam ca avea patru elice – era si o macheta mare, cam de un metru lungime. Ma rog
birourile alea erau o atractie intr-un bulevard monoton .. machetele de avioane , afisele … A da..
se mai iesea la cate o plimbare spre Baneasa , punctual de atractie fiind decolarea Caravelelor –
spectaculoasa , la 40-45 grade , ar impresiona si azi. In anii aia Caravele era star international.

Dar sa ne intoarcem la cursele de viteza . Avioanele concurau si ele. Cel mai iute, distanta cea
mai mare, inaltimea cea mai mare . Ma rog dupa 60 concurau doar SUA si URSS. Malcolm
Cambel concura si batea recorduri dupa recorduri pe uscat si pe apa ( si odata cu moartea lui
competia pe apa s-a cam terminat) . Iar Craig Beldove a avut uschita idee sa faca un avion cu
reactie sa alerge pe sare .. si acu’ 2 concursuri – unii pentru automobile clasice ( clasice pe
dracu , ca daca Goldenrod se multumea cu 4 V8 supardimensionate , Blue Bird folosea o turbina
de aviatie) si altul pentru cele cu reactive in care Spirit of America se batea cu Green Monster –
ul lui Art Arfons.

25
Oricum concursul s-a cam terminat prin 80. Insa sa va zic ceva – era ceva mai interesant in anii
50-70 … mult mai interessant decat orice nou procesor ori nou joc video! Cursa era “pe bune”.

Cinematografe si filme
Filmele erau distractia principala. Uneori singurul spectacol . Cinematografe erau multe. Unele
mici , altele – precum Patria ( Aro) mari , sau Bucurestiul – foarte mare, dar .. sa fim cinstiti
totdeauna cam… sa zicem fara pretentii. Nu ma obosesc sa dau lista. Mentionez decat cele
construite in socialism : Infratirea intre Popoare, urmat la distanta in ani de Floreasca, Melodia ,
Modern, Flamura, Luceafarul, Excelsior , Favorit si ala din Berceni . Desi am umblat prin multe ,
inclusive paduchernite , nu am reusit sa le bat pe toate. O mentiune pentru Luceafarul – cu
putine exceptii el era destinat filmelor de actiune si deci preferatul adolescentilor.

In frageda mea copilarie filmele erau in general sovietice . Cele mai multe de razboi. Sau
razboiul civil . Prea multe . Se pare ca totusi au fost si unele foarte bune , daca iti plac filmele
artistice , da normalul era intre bine ca s-a terminat si iar aceleasi fite !! Ma rog v-am zis ca
epoca era cam monotona , nu ? Cateodata mai era si un film unguresc si parea ceva deosebit .Din
cand in cand pica si unul mai aparte. Poate primul a fost celebrul Vagabont cu Raj Kappor. A
fost senzatie. Aglomeratie. Nebuneala . Sa faca fata au dat spectacol si la ora 22 ! tata povestea
ca ne-a dus la gara ( plecam la mare ) si apoi s-a dus la cinematograf sa vada la 10 noaptea
Avramuu… si apoi la luat-o la talpa spre casa ..si descoperit ca mai erau cateva familii din
cartier. Toti entuziasti ca de la nu stiu ce film cu Fred Astaire ehe !! Si s-a mai dezmortit situatia.
Au fost si Tatarii, si Mamelucii sau asa ceva. A fost si un excelent Razboi si pace care culmea nu
era sovietic ci american! (stiu ca era excelent fiindca l-am revazut la cinemateca dupa 30 de
ani ).Sapte mirese pentru sapte frati a intrat in folclor … Si au aparut filmele de capa si spada ,
primul fiind Cocosatul ce a dezlantuit entuziamul baietilor – aveam exact varsta potirivita !! Pe
urma Gerard Barray. Cred ca au fost si vreo 2 cu Gerard Philippe ( dar nu se compara cu eroii
interpretati de Jean Marais.Deh varsta). S-a facut ecranul panoramic la Patria si dupa un film cu
ceva piloti ( mi se pare ca din lagarul socialist) Cartagina in Flacari, Vikingii si altele asemenea .
As mai mentiona Ultimul tren din Gun Hil, primul western american care a ingropat toata
propaganda sovietica. Dupa asta … ei bine incetu cu incetu filmele sovietice au disparut ! In
1971 la data celebrei precuvantari referitoare la cresterea rolului constintei sociale socialiste , pe
numarate , majoritatea zdobitoare a filmelor ce rulau in Bucuresti erau americane , urmate de
cele italiene, apoi vreo 2 franceze , 2 romanesti ( dintre care era o serie BD) si NICI UNUL
SOVIETIC ! Apoi iar au aparut filmele ocidentale … si iar s-au rarit ( cred ca din cauza
drepturilor de autor – ca tovarasii erau mai degraba scartani ).

Da era sa uit. Preturi la bilete : erau doua tipuri de cinematografe si Munca ( pta Muncii ori
Vergului ). Cinematografele mai “spalate” , gen Scala , Luceafarul , Victoria, Festival, Corso
( totusi printre ele si Bucuresti) – ctgr I a 4 lei, a II a 3 lei si a III a 2 lei. Alea mai ieftine – inclus

26
Miorita , Modern si Melodia 2,50, 2 si 1,50. Munca – o paduchernita !! – 2 lei si 1,50. Minus
Munca toate aveau si bilete pentru studenti , reduse ( egale cu ctgr III, dar pe locuri de a II a ) in
numar limitat ( insa nu prea vedeai astfel de cereri la Viitorul ori Mosilor ). Patria la panoramic
avea bilete de 8, 6 si parca 5 lei ( minus Pe aripile vantului , parca era 20 lei dar am luat 2 de la
“in plus” cu .. 100 ! Deh in doua zile ma incalta Statu’. ) Practic daca trebuia sa arzi ceva timp in
oras si nu aveai bani de o bere, un shery .. te duceai la un cinematograf !!

Si in plus, in sezonul cald erau si gradinile … agreabile . S-au degradat insa rau prin anii 80 .

Opereta
Nu ma pot abtine sa nu vorbesc despre ea. Anii 60 au fost apogeul acestui gen de spectacol. Desi
cei cu pretentii vor stramba din nas nu pot sa trec peste gloria obtinuta sub conducerea lui Ion
Dacian. Prin 70 opereta romana a ajuns ala Viena a fermecat si a stralucit in chiar orasul natal al
operetei.

Insa se pare ca in acei ani capitala operetei era Bucuresti. Sala , azi demolata, era placuta si
degaja un aer de familaritate iar corpul artistic era de cea mai buna calitate. Nu uitati, aici a
debutat Spies , unicul cantaret care putea sa concureze cu Luis Mariano . Si au fost pletora de
artisti foarte buni cantareti, buni interpreti Corpul de balet era si el remarcabil . Repertoriul era
in cea mai mare parte cel traditional , vienez. Insa erau si operete noi , romanesti. Cea mai
reusita dintre cele noi a fost Lysistrata iar din ea un duet al rolurilor secunde , interpretat de
Virginika Romanovschi si Bimbo Marculescu. Au dat doua bisuri , publicul aplauda in nestire …
Nu cred c a am vazut vreodata public mai entuziast ca atunci .. In ultimii ani ai anilor 60 si pana
prin 75 opereta isi crease cercul ei de impatimiti si de cele mai multe ori erai “agatat” de la 100
de metri de cei care sperau sa prinda cumva un bilet “in plus” … si se statea la coada ore in sir
pentru spatamana urmatoare ..

Sic transit …

Nu zic de teatre. Am fost la teatre, la opera . Nu concerte. Dar .. astea nu erau frecventate de
toata lumea . De fapt nici opereta.

Televiziune si televizoarele
Parca prima emisiune de televiziune in Romania a avut loc in 1956. Prima data am vazut un
televizor intr-o vizita – era un film rusesc , ceva cu mai tare decat moartea .

Insa pe vremea aia erau televizorul il foloseai cateva zile pe saptamana . Si cand era program ,
“normalul” era sa se intrerupa emisunea brusc . Si cand reaparea o imagine era “normal” sa fie

27
un carton pe care scria “Defectiune Tehnica” . Au fost defectiuni tehnice ce au durat circa 4 ore ,
adica pana dincolo de limita emisunii. Caz in care reprogramau emisunile mai dorite de public.
In afara de asta stateau cam prost cu programarea . Asa ca se termina ceva la sa zicem fara 5
minute. Si urmatoare 5 minute iti afisau un carton pe care scria “Pauza” cu fasait de ecran gol .
Apoi au inceput sa bage imagini tip jocuri de ape, privelisti din parcuri si muzica- era un progres
enorm, nu? In final au bagat si cate o secventa de publicitate : nici o masa fara peste oceanic sau
pepsi energie si avant!! Nu ca acum , cand emisiunile sunt pretextul publicitatii…ci publicitatea
ca rol de umplutura . Si ceva mai tarziu prin 64-65 a iesit si emisiunea cea mai populara :
Teleenciclopedia . O alta emisune populara a anilor 60 era concursul la distanta. Emisune de
varietati , gen concurs intre regiuni , punctaj , voturi samd . Azi am risca sa o consideram
plictiseala cumplita . Insa atunci …Piesele de teatru erau foarte apreciate. Ma rog , depinde si de
piese. De mare succes au fost 12 oameni furiosi , o distributie excelenta ( scuze am uitat. Silviu
Stanculescu , George Constantin si ?), jucata impecabil ( specacolul a fost mai bun decat
filmul ! ) reluata de vreo 2 ori . Si tot la televizor a fost si Cocosul Negru al lui Victor Eftimiu…

Insa poate o sa va surpind, primele seriale au fost miniserialele pentru copii cu episoade de 30
minute. Robin Hood a fost primul. Apoi urmat de Wilhelm Tel. Urmatorul Thiery la Fronde nu a
mai avut atat priza la public , poate nu era la calitatea primelor doua. Mai era Capitanul Val
Vartej , piesa de teatru- serial, ma rog stupida de-a binelea, dar facuta bine ( actorii excelenti ) ,
mergand pe clisee si conventii vechi insa odata ce acceptai cliseele si conventiile te prindea .
Caci cum am zis alternative nu existau .

Si parca prin 1964 a fost primul serial. Sfantul , cu Roger Moore in rol principal . Roger Moore a
devenit imediat idolul femeilor .. si al pustilor. A fost urmat de Baronul – nu prea apreciat de altii
decat de adolescenti. A urmat Omul cu valiza , urmarit din lipsa de ceva mai bun. Apoi s-au
lansat episoade pilot pentru Razbunatorii si Campionii. S-a cerut parereea publicului. Publicul a
votat Campionii asa ca s-a decis Razbunatorii !! Privind in urma cred ca deciza a fost corecta ,
insa …ce rost are sa intrebi daca doresti sa-ti impui parerea? A urmat Incoruptibilii .Sau ma
incurc? A fost parca un moment cu Incoruptibilii cand eram in scoala primara . Sigur. Insa stiu
ca Incoruptibilii au fost intrerupti de pretioasele indicatii din 71 , sau ma rog de punerea lor in
aplicare de radea lumea de atata pudibonderie tembela: auzi dom’le se putea zice ca serial asta
arata coruptia sitemului capitalist ! ( linisititi-va-ti asta nu insemna ca se punea botu’ la
propaganda … dimpotriva). Dupa o lunga seceta provocata de indicatiile pretioase, dupa
terminologia care tocmai se instala a fost Manix.

Nu mai stiu care a urmat dupa el si totul s-a varsat in Dalas.

Oricum de la Sfantul se instalase un model de petrecere a sambetei : la televizor. Dintai


telencilcopedia , apoi serialul. Si serialul ajunsese si un pretext de discutie sociala.. comentarea
de luni ( mai ales Dalas ).

28
Nu trebuie sa uitam si serialul de marti. Nu a tinut prea mult, insa primul si cel mai indragit a fost
Forsyte Saga. Alt fenomen social.

Si mai era si Telecinemateca cu serile ei dedicate unui regizor sau mai ales actorilor. Tin minte
mai ales seria Bette Davies- buna actrita ! ce “caracterista” !! Si asa la mica barfa cat de bine
cunosc desteptii lumea. Prin 70 Suchianu se plangea ca tineri nu mai stiu cine a fost , sa zicem E.
Robinson ori Humfrey Bogart – ori daca se programa un film cu ei .. ei bine macar baietii din
clasa mea eram “consemnati” la televizor !!

Si adaug ca in anii 50-60, si mai ales in zone ca cea in care am copilarit .. televizorul era si un soi
de viata colectiva. Adica daca aveai televizor invitai prieteni si vecini sa vina sa vada un
spectacol . Mai ales ca copii se invitau intre ei . Si asa se adunau cate 10, poate 12 intr-o incapere
. Sau puneai televizorul in fereastra si toata lumea statea in curte… Si chiar daca nitel mai tarziu
toata lumea avea televizor , meciurile de fotbal se vedeau in grup. Ba chiar si unele spectacole –
de exemplu inca mai era Concurs la distanta. Si in curte a aparut si al doilea televizor . Insa dupa
primul spectacol vazut in famile proaspetii proprietari au ajuns la concluzia : mai bine
impreuna ! Sa schimbam impresii., Asa ca la urmatorul concurs am mers la ei ….Si era mult mai
placut sa injuri decizia juriului in grup ...

Dar asta era si din cauza ca televizoarele erau al naibii de scumpe. Peste 3000 de lei , intr-o
perioada cand salariul minim era de 650-700 de lei, un contabil castiga cam 1100 lei, un maistru
poate ajungea la 2000 , un inginer cu ceva vechime si el la 2000 de lei.

Primele televizoare de care stiu erau Rubin-ele sovietice . Si era si un Tesla , insa Tesla avea
diagonala mai mica , Cam de 30-31 laTesla. Eu ma cam plimbam pe la toti cunsocutii mei sa vad
Robin Hood si Capitanul Val Vartej . Asta a fost un motiv important in decizia parintilor mei sa
cumpere un televizor. Un Rubin costa parca 3.800 de lei –toata lumea avea Rubin . Ma rog mai
erau si altele , de exmplu marele Cosmos , care facea peste 5.000 lei, iesea din discutie ! Marele
ca era mare, cred ca avea o diagonala de 55 cm , poate 60 . Nu am gasit Rubin – mai bine. Pana
la urma am luat ( am luat ca il insoteam pe tata , de la Victoria ! ) un E 47 . Parca 4.100 lei - cam
venitu, pe 2 luni (poate) al parintilor mei . Era mai modern si plin de piese straine , insa asta nu a
impedicat seria E 43-47 (digonala ecranului) sa fie celebra prin lipsa de fiabilitate. Eu insa am
avut noroc – nu s-a stricat mai des decat un Rubin si l-am tinut 22 de ani (cand mi-a cazut
selectorul cu rotactor .. si dus a fost. Insa tubul cinescop era perfect, deh Telefunken).

Insa dupa cativa ani televizoarele nu prea se mai vindeau. Asa ca s-a luat masura sa scada
preturile. Un Venus – ala mai mic – a cazut de la 3800 la 2400 ! Cele mari – Grigorescu de la
5500 la 3500. Atunci cam toata lumea si-a cumparat televizor . Ca era convenabil . Ba unii s-au
pricopsit cu 2 ( aveau unul si au zis ca vor unul mai nou ). Si cam atunci au fost si televizoare la
mana a doua ( aveai un televizor, mai vechi, ecran mic. Doreai unul cu ecran mai mare – deh iti
permiteai . Pe ala vechiul il maritati cu 500-1000 lei).

29
Pe la inceputul anilor 70 evolutia televizoarelor a aratat in schimb traditionalismul meseriasilor
nostrii . De abia atunci s-a facut la Electronica trecerea la televizoarele cu tranzistori. Insa lumea
– mai ales la sfatul depanatorilor – cauta televizoarele “pe lampi” sau macar alea care aveau mai
multe lampi.

Si ca am zis de televizoare. Sa zicem si de restul electronicelor.

Radiouri – erau, si se produceau in tara. Insa pe cand superheterodina era regina cele mai
apreciate erau Strassfurt (bune aparate ! Acum 10 ani am vazut unul care mai mergea
impecabil .. Atunci cand era pornit, nu de alta dar .. sa fim cinstiti consuma in draci !! Deh, nu
mai stiu cate lampi mari ). Riga. Si romanescul Darcle . Aveau si game multe, asa ca erau dotate
si cu claviatura ca de pian !! ( Alegerea gamei se facea cu claviatura). Daca aveai bani cumpari
un radio care avea si picup. Se mai purta si asa-zisa combina, un radio-picup cu picioare proprii ,
cu raft pentru discuri incorporat , o mobila de sine statatoare. Nitel inainte de 60 au fost si
primele radiouri portabile. Superheterodine. Trezeai uimirea cu ele cand apareai la iarba verde
ori plaja …Apoi se aude ca ar fi ceva zis “transistor” . Primii erau din germaniu … scumpi. Si
apar cateva aparate maruntele, aduse din strainatate. Si tot atunci se aude ca in privinta aceasta
nu nemtii ci japonezii sunt cei mai buni. Si in final apar si in magazine cateva “tranzistoare”
(aparat de radio) din URSS. In final scoate si Electronica – cu deosebit succes. Primele care le tin
minte – era unul cat palma, se putea agata de incheietura mainii , o singura gama (medii) si costa
350 lei. Al doilea cu 2 lungimi de unda , in ultimii ani de productie zis Zefir, costa 500 lei. Si
apoi gama se diversifica. Apare Mamaia care deriva si in Albatros si Neptun – toate in jur de
1000-1150 lei . Apoi Gloria de 1450 lei.

Daca doreai sa asculti ce muzica doreai si cand doreai , si mai ales aveai bani, iti cumpari un
picup. Incepand de la 300 de lei pana la cateva mii ( doua sau asa ceva , nu mai tin minte.) Si
apoi discurile. Imi pare rau, n-am avut.

Magnetofoanele erau putin raspandite. Din cauza preturilor mari. Primul mi se pare ca a fost
Sonet Duo , cehesc, cu 2 piste , pe lampi dar foarte fiabil . Costa parca 2400-2500 lei . Ceva mai
tarziu apar Teslele B – B2 ( 2 piste) si B 4 ( 4 piste) , parca 3500 lei B4 nou. Stiu decat ca am
platit pe al meu B4 –3.000 (de ocazie - ar functiona si acum dar nu l-am mai deschis de ani de
zile). Benzile costau cam 100 de lei Orwo si 150 Agfa/BASF. Cu adaugirea ca Basf si Agfa se
gaseau mai greu pana au disparut ..

Si mai era si un Tesla Stereo , ii uit titulatura (nu 104 , ala e mai tarziu !!). Prin 75 sunt si
magnetofoane poloneze, dupa Grunding , dorit este cel de 5500 , cu “posibilitati” de a fi stereo –
putea primi si benzi mari , era vertical , deh . Prin 78-79 apar magnetoaoane rusesti ,.Kashtanul
de 10.000 lei (parca) arata foarte bine, insa trezeste reticente din cauza greutati (parca 16 kile
fara boxe – ce ma il fac la uzina de tancuri ?! se maraie ) si apoi apar si alte plangeri privind
calitaea sunetului si parca probleme cu benzile le agata pe iute inainte sau iute inapoi). Lumea in
general prefera Maiak , de 4500 de lei pe care il cupleaza cu un picup stereo (tot sovietic) de

30
1500 lei, combinatie castigatoare daca nu dadeai sonorul prea tare – fiindca boxele intrau in
rezonanta.

Si prin 80 apare Tesla B104 , o chestie draguta ,mult plastic, pe la 4800 ori 5200 lei, sunet bun ,
pare excelent dar - o sa ziceti ca sunt cusurgiu – prea usor. Prea usor insemna partea mecanica cu
mult, prea mult plastic. In 10 ani merg la gunoi !! Si dupa ele Tesla (parca) 80, 8.000 lei un
magnetofon Hi Fi , vertical, “design” , putere suficienta . Si gata cu magnetofoanele, se muta in
istorie mancate de castofoane.

Si in tot timpul asta daca aveai bani faceai rost si de un Grunding Philips , Sony, scoase din shop.
Si prin 75-80 un Sony stereo te ducea la 15.000 lei.

Nu stiu pe la ce data apar casetofoanele. Oricum in 1972 este pe piata unul polonez la circa 2.500
lei . In 1975-76 standardul este de 2500 lei, dar nu il cumperi din magazin. In magazine este o
chestie ungureasca si Minuetul RDGist care nu au presa buna. Si o imitatie bulgareasca de Philps
de inceput era si mai ocolita (era si pocita rau). Sa ne intelegem, magntofoanele si mai ales
casetofoanele erau cumparate de tineri. Ori un casetofon se si scotea din casa … iar unul
frumusel trezea invidia ori admiratia. Asa ca in ce priveste casetofoanele suverana era piata
neagra. Idem si pentru radiocasetofoane si aici se intamplau lucuri ciudate. Cel mai gasit
radiocaseton era Aciko. Apoi Silvano. Devenisera un standard, mai ales al mahalalei . Si se
intampla ca un radiocasetofon Philips ori Grunding sa se vanda cam greu … auzi cum sa-ti dau
pe “asta” 5000 lei cand vecinu a cumparat Silvano cu 4500? Ori buon, am auzit de Sony , poate
face 5500 , insa toti amicii mei au Aciko !!

Era sa uit . Radiodifuzarea. La inceputuri putina lume avea aparate de radio. Si pentru foarte
multi erau prea scumpe. Asa ca puteai sa-ti pui un difuzor (parca 80 de lei ) si sa fii legat nu stiu
cum prin internediul retelei electrice. La un moment dat difuzorul a avut si un selector , si aveai 2
posturi de radio : 1 si 2. Uneori ori erau montate si in unele intersectii …

Motociclete
In copilaria mea motociletele au avut scurta lor perioada de glorie. Erau relativ ieftine ,
raspundeau necesitatilor de transport independent intr-o epoca relativ statica si mai ales erau
catalogate drept singurul lux neburghez. Asa ca pentru cativa ani motocicletele au fost foarte
apreciate .

Erau si multe vechi . DKW uri, BSA antebelice .Am auzit povesti despre Ogar si Indian .

Insa cele mai apreciate erau cele cu atas – deh necesitatea de transport . Una cu atas transporta 3
persoane , sau poti cara si porcu’ bine ingrasat. “Normalul” era Ij ul de 350. Ij ul avea atas , insa
puteai sa-l iei si fara , iar daca nu te fereai de surubarie puteai sa-I pui atasul doar cand aveai
nevoie … Si cele mai dorite dintre cele cu atas erau Zundappurile sahariene . Nu fugeau, insa

31
trageau !! un saharian avea reputatia ca trece pe ori unde , aratura, padure, noroi . Si la fel si
BMW urile , insa preferabile erau ( nu stiu de ce ) saharienele ( poate legenda Afrika Korps ).

Oricum in cartier era un cetatean ce avea un saharian .. mandria lui ce-I asigura o usoara invidie
in cartier asociata cu oaresce superioritate : e vreme buna maine .. ma duc pana la tara ori la
Snagov ….

Apoi mai erau si Ka urile rusesti zise si 2 ieprurasi.Le aveai si atat , asa cum mai tarziu a fost
Panonia.

Dintre motociletele solo cea mai apreciata era Simsonul (pronuntat eronat Simpson) . Mi se pare
ca era fostul BMW solo din razboi Era apreciat pentru fiabilitate si ptr ca nu facea zgomot prea
mare ( motor in 4 timpi ).

Tot nemtesti erau si MZ urile Fara sa fie chiar cele mai dorite MZ urile se impuneau prin
anduranta la drum lung si putea sa placa prin desenul ceva mai modern la cele de 175, 250. A
fost si unul de 300 cmc insa nu stiu sa fi fost importat. Dar mai era si celebrisimul 125 , urat ca
naiba si vestit ca un pandant al VW – amandoua avand sloganu : asta nu se rupe !! In privinta
rezistentei numa Honda Cub l-a intrecut ca faima …Insa 125 (mezeta) era ca si Ka ul .. o
motocicleta care o aveai si atat (adica nu asigura nici un fel de prestigiu, mai degraba o usoara
desconsiderare ).

Vedetele inconstestabile erau Jawele ( desmierdate ca javre de adversari). Jawele de 125 si 175
monocilindru iti asigurau incadrarea la rubirca viztezomani , dar era o incadrarea onorifica.
Vedetele erau bicilindrele 250 , nervoase si rapide . Cele mai dezirabile erau cele de 350 cmc,
cele mai scumpe si cele mai iuti …

Insa Javele de 250 si 350 sufereau din cauza camasilor de cilindu cam mici , care se
supraincingeau . Asa ca plecat in tromba din Bucuresti riscai sa te opresti la Campina sa-ti racesti
nitel Javra si sa vezi cum MZurile de 250 ori 175 ti-o iau inainte ba si Ij urile sa nu mai zic de
javrele de 175 ori CZ urile. CZ urile erau de fapt surorile gemene ale Javrelor mici . CZurile erau
de 125 si 175 , semanau pana la confuzie cu Javrele , insa Javrele erau rosii iar CZ urile negre .
Se sustinea ca CZ ul de 175 era superior ca fiabilitate Javrei de 175 si nu se incingea atat de tare

Au mai fost motoretele. Nu s-au bucurat niciodata de popularitate , erau doar substitute ieftine
ale motocicletelor.. Prima data cand am auzit de motoreta a fost vorba despre o motoreta
romaneasca. Motoreta Carpati , zisa capra dupa silueta ( capra neagra? Caprioara?) desenata pe
rezervor . Avea o viteza maxima de 55 kmh .. si nu s-a bucurat de succes. La fel de lipsita de
succes a fost si motoreta CZ – cezeta , prezenta pe drumuri in numar si mai mic ( totusi acum
vreo 14-18 ani am avut surpriza sa mai vad o cezeta in functiune !!).

32
Dupa Carpati a fost si Mobra aparuta prin 70… Costa parca cam 6000 lei prima data si apoi cam
8000. Era mai frumos desenata decat capra , invariabil neagra (caprele erau si rosii si parca si
bej si gri) nitel mai puternica, putea atinge 80 kmh . A fost populara prin anii 70, si asta din
cauza pretului care o facea accesibila tinerilor si puteai ajunge cu ea pana la Sinaia si sa te intorci
.Si vara asigura un transport independent de supraaglomertul ITB . In colectivul operare unde
lucram erau cam 6 la 14 oameni in anii 77-79.

Era sa uit . La inceputul anilor 60 cam dispretuit , ca fiind efeminat , era si Manetul . Scuterul
Manet . La noi scuterele nu a avut succes decat ca triciclu ,,, de exemplu la un moment dat trecea
un triciclu cu lapte pe strada …

Masini
Masinile erau putine in primii ani ai copilariei mele.. Tin minte vag un autobuz ce mergea spre
Afumati , vechi cu motorul amplasat in fata ( bot ). Camioanele erau ceva gen Molotov si Steagu
Rosu , si astea rare ca naiba … Mai erau Pobedele , cam singurle masini noi, Mint – mai erau si
cateva Skode Octavia si pe langa “Barat” mai aparea uneori si o Felicia ( asta era o Octavie
decapotabila ). Insa masinle particulare erau foarte putine si in general vechi , antebelice. De fapt
alea antebelice erau reprezentate din gros in circulatia rara a orasului . Sa nu mai zic ca parca tin
minte ca am vazut si birje in Bucuresti ! ! Mai vad si acum imaginea unui masini avnd un soi de
aripa de tabla in spate … dupa multi, multi ani am vazut o poza- era o Tatra.

Insa prin 60-62 a inceput asa o chestie ciudata . Pana si eu am auzit ca se puteau cumpara
masini . Din nou .. Insa pretul era zdrobitor – de la 40.000 in sus. Asta cand o leafa buna era cam
de 1400 lei pe luna ! Si au aparut primele Moskwiciuri de vanzare , cam 48.000 lei . Si nitel mai
tarziu Wartubgul 1000 s la parca 44.000. Wartburgul era in general preferatul – nitel mai spatios
, mai frumos, mai bine finisat si mai .. iute ( 125 km/h fata de 110 ). SI am auzit si de o
ciudatenie cica facuta din carton presat si cu motor de motocicleta , la “numai” 36.000 lei .
Lumea cam stramba din nas ,,, si la oferta si la pretul asta. Era Trabantul 600 , care mai avea si
“avantajul” ca doar cu vant din spate atingea suta si in plus mai era si urat cu spume .

In timpul asta Pobeda , care in general fusese masina de intreprindere, ori militie, era incet incet
inlocuita cu Volga M 21 ( si foarte prizata de copii caci avea o statueta de cerb pe bot ) o masina
mai mare si mai ales mai moderna . Si am inceput sa aud ca maharii aveau Ceaika – am si vazut ,
la Palatul Pionerilor. Unde am vazut si o Tatra care parea ceva mai moderna, nu stiu cum sa va
zic .

Insa cativa ani mai tarziu soc ! Se pot cumpara primele masini occidentale . Primul mi se pare ca
a fost Fiatul 600 urmat de Fiatul 1100 D . Fiatul 1100 D parca costa 52.000 .. ficatzelul ( 600 )
nu imi mai aduc aminte , Si imediat dupa asta apare si Renault 10 , parca si el 52.000 lei. Si in
curand Renault Dauphine Gordini cu 48.000.

33
Intre timp cehii produc Skoda 1000 MB care se vindea cu 48.000 lei.. iar redeghistii scot noul
( atunci noul ! ) Trabant 601. Pentru anul 1963-64 Trabantul 601 era chiar dragutzel si fiindca
viteza trece cu chiu cu vai de 100 kmh i se mai iarta pacatele cartonului …sa nu mai zicem ca si
in materie de spatiu era mai generos decat 600 ( am mers si cu Trabantu.601. Era mai bun decat
se rade acum !) Sovieticii lucreaza si ei si prin 64 scot Moskwiciul 408 , dintai cu 2 faruri si apoi
cu 4 faruri . Acum , cand stiu mai multe zic ca modelul asta a fost de fapt varful productiei
sovietice. Nu ca ar fi fost cine stie ce … insa per total era totusi o masina europeana normala ( in
1964-68 !!) . Ma rog caracteristicile tehnice erau sa zicem cam conservatoare, insa se incadrau in
normal – prima treapta de viteze nesincrona, insa cam la fel erau si unele automobile englezesti ,
franele tambur erau inca normale … Consumul era si el normal pentru epoca , performantele
dinamice mediocre erau mediocre in epoca . Desenul fara sa fie prea interesant era si el in stilul
epocii iar finisajul nu era de lepadat ( pentru epoca si categoria de pret ). Era cum am zis in
normalul european .. usor depasit dar nu cu mult, plus avea in standard un radio . De aici incolo
URSS isi va incepe declinul .

Si se mai aduc Fiaturile 1300 si 1500 – insa cu o difuzare cam confidentiala- foarte apreciate
pentru performantele dinamice ( 140 si 155 kmh) si prin 1967 apare si Fiatul 850 ( 48.000 lei)
care imediat starneste entuziasmul , ca in toata Europa ( apreciat si pentru confort ! si pentru
performanta dinamica si pentru stil ! Trebuie sa fi trait pe atunci ca sa crezi astea …azi.). Se mai
aude – si uneori se si vede – de Fiatul 1800 , cam la 80.000 lei si apreciat pentru stil , parea chiar
de lux

Culmea este atinsa insa de Renault 16, care prin 1967 se gasea in 2 variante la 74.000 si 77.000
lei !

Nitel mai tarziu se pot cumpara si cateva Fiat 124 si 125 …

Insa se ia decizia sa se cumpere licenta Renault . Si se produce Dacia 1100 ,adica R 8 Major , la
55.000 lei. In general in culorile rosu inchis, albastru inchis si un bej-fildes vechi.

Si cam prin aceiasi epoca Skoda 1000 MB este inlocuita cu Skoda 1100…la 53.000

Prin 1970-75 se cam puteau cumpara : Skoda 1100 , Dacia 1100 si Moskwici 408 intre 50.000 si
57.000.

Ma rog pentru ochi frumosi se mai gaseau si cateva alte modele . Si au fost aduse serii scurte de
VW 1300 si Fiat 127 , vandute pe ochi frumosi .

Si prin 1970 incepe productia de Dacia 1300. Sa o zicem pe aia dreapta , a fost senzatie si a
starnit un entuziasm cam tembel . Asa am auzit de 2 insi care si-au vandut R 16 cam cu 55.000
-60.000 lei si au cumparat … Dacia 1300 cu 70.000 !! Adica au schimbat varful de gama cu
mijlocul … Insa sa ne intelegem – in 1969 cand R12 a intrat in fabricatie in Franta , nu era inca
Daca Ai Cap Ia-ti Alta. Din multe puncte de vedere era o masina foarte reusita – in epoca. Cu

34
dimensiuni generoase – in epoca !! - ( stricate insa de scaunele din fata care ocupau prea mult
spatiu, situatie remediata de abia dupa 1980 ), intr-o linie stilistica a momentului , cu
performante dinamice acceptabile – in epoca !! – si mai ales confortabila era chiar masina
europeana medie ! ma rog in vest ar mai fi fost Fiatul 128 si 124 … Ce a stricat Dacia a fost
productia neglijenta de dupa 1980 si mai ales lunga perioada de productie .

Si in curand, prin 1971 s-a luat decizia ca importurile de masini sa nu se faca decat din lagarul
socialist – adica Trabant, (Wartburgul nu se mai importase de prin 66) , Skoda, Moskwici. Prin
1979 apar si primele Lada , mai apreciate pentru ca erau o alternativa la deja plictiseala
monoculturii Dacia).

A da. Ocazional, cu nu stiu ce interventii s-au mai putut cumpara Volga M24 ( in fabricatie cam
din 69-70 ) si niste Warsawa ( Pobeda produse in Polonia , ultimul model avand atasata si o
coada )…

Automobilele ARO sunt o alta poveste. Primele, M 461, zice IMS uri , au avut ca destinatie
intreprinderi diverse. Nu s-au vandut catre populatie , desi ar fi fost un interes mare … caci in
epoca aceea nu numai ca drumurile erau mai proaste chiar decat azi , insa mai era si legatura
afectiva cu “tara”, adica mediul rural si o masina cu care sa intri si pe aratura era ceva dezirabil .
Insa in 1970 a parut primul ARO .. Din prima au fost luate in consideratie 4 versiuni de ARO :
243 ( doua usi si una in spate pentru incarcatura ) , 244 – cu 4 usi pe care il cunoaste intrega
lume, si doua variante cu acoperis de panza , Dintai s-a produs exclusiv 243 ( disparut) cu
destinatie mai degraba santieristica , iar 244 a intrat in productie mult mai tarziu ( parca prin 77-
78 ). Modelele “decapotabile” nu stiu sa se fi produs sau livrat in tara. Oricat de mirare ar fi ,
atunci ARO era ceva tare !! Pe vremea aia Toyota Landcruiser arata cam ca o caruta tiganeasca .
Land Roverul era mai degraba inconfortabil si echipat spartan . Ar mai fi fost si Austin Gipsy da
pe asta nu-l stiu decat din poze si fisa . Toate 3 aveau performante dinamice submediocre – ca si
IMS ul ori ARO- fiindca autoturismul de teren nu avea de ce sa fie rapid. In general aparea rar pe
strada , in drum spre 2 campuri .

Insa Aro 244 avea confortul si finisajul unei Dacii 1300 ( scaunele erau de pe Dacia 1300 ,
bordul la fel ) ce il situa in fruntea clasamenetelor europene . Unicele care il depaseau erau
Kaiser Jeppurile . Iar performantele sale de trecere ( of road ) erau bune. Se zice ca in Anzi ar fi
surclasat Land Roverurile si Kaiser Jeppurile ( acestea fiind mai degraba niste hibrizi intre o
masina americana normala si necesitatea unora de a mai merge si pe pasune dupa vite sau prin
porumb ) . De abia prin 1974 a aparut Range Roverul care a revolutionat idea de masina de teren
– adica a creat ofroadul care poate merge si pe autostrada , excelent finisat , cu care poti merge
linsitit in Africa sau Anzi insa faci pe nebunu’ si mergi cu el la birou ca Mercedesul S e prea
comun). Daca Moskwiciul 408 este apogeul autoturismelor sovietice, ARO 244 este simbolul
nostru al ratarii unei sanse . A intrat greu si tarziu in productie. A fost poate prea putin promovat
( varianta PortAro a fost mult si rol a unei decizii poate politice) .. si nu i s-au adus imbunatatiri
la timp .. O ocazie ratata as zice cu brio si perfectiune .

35
Ma rog au mai fost ARO 10 si Lastunul, dar doresc sa vorbesc mai ales despre timpurile mai
vechi .

Insa de retinut. Intotdeauna au mai existat si masini introduce pe alte cai. Legale. Masini aduse
ori primte cadou de la o ruda din Strainezia ( asa de pilda prin 65 niste vecini din Andronache
erau vizitati de niste tipi ce veneau in Ford Taunus 17 m model cam 62. Mircea Crisan avea un
Opel Record de prin 62. Stefan Banica a intrat in pom cu un Record md 68. Ion Dacian mai
venea pe la biserica Andronache cu un Mercedes 190 albastru. Mai tarziu cei care au apucat sa
mearga in strainanate cu serviciul au adus diferite masini . In plus au cumparat de la turistii
straini ( uneori chiar chilipir. De exemplu o Simca Aronde cumparata cu 8000 in 1970 ,Sau Opel
Record vechi de 7-8 ani cu 10.000 -12.000 lei ….). In afara de astea mai erau masinile straine
abandonate care pana la urma ajungeau la licitatie. Nu erau multe , insa oricum erau putine
masini si astea ”neregulate” sareau in ochi. Mai tin minte ca au fost de vanzare prin licitatie
( anuntata in ziar, parca Informatia Bucurestiului ) : un Masserati 3600 , o Alfa Romeo 2600
Sport decapotabila si un Oldsmobile Toronado . Le-am vazut apoi pe toate 3 .. ca erau vizibile de
la mare distanta !! Ma rog eram si damblagiu …

Si era sa uit.. Dacia de 70.000 lei nu exista in 1989 !! Deja in 1980 Dacia 1300 E (expozite) costa
80.000 lei. In 1989 pretul unei Dacii era intre 110.000 -120.000. Este drept ca Dacia 1300 in
1970 era de 70.000 lei . Apoi a crescut cu obisnuitele “modificari” ale constructorilor ( R12 in
Franta : 1970 – 9950 fr, 1979- 29.000 fr). Insa este legat de sistemul de vanzri din RPR si RSR.
Masinile se cumparau de la Intreprinderea Desfacere Materiale Sportive . Te inscriai pe lista de
asteptare a modelului dorit si .. asteptai. 2,-3 ani. Din cauza asta unii se puneau pe lista .. si apoi
vindeau locul, 10.000. 15000. Poate 20.000. Sau si mai bine cumparau masina ( chiar cu bani
imprumutati) . In 2 saptamani o vindeau cu profituri considerabile . In 1966 un Wartburg de prin
62 a fost vandut cu “numai” 55.000 lei . O Skoda 1000Mb noua fara rodaj a fost cumpareat cu
70.000 lei in 69 . In 1980 un Trabant Hycomat (ambreiaj automat, lista speciala pentru invalizi
dovediti) tot cu 70.000. A fost o perioada mai buna prin 1975-78, cand puteai ridica Dacia 1300
in 3 luni. Ba iarna o luai in 30 zile si uneori 15 .Si una de ocazie cu 20-30.000 la bord se
cumpara cu cca 60.000, iar una cu max 40.000 cu 50-55.000. Insa prin 80 termenul s-a prelungit
… si ca sa mai rareasca coada , sau macar sa “deranjeze” pe smecheri s-a introdus
reglemementarea ca pentru inscrierea pe lista sa fie nevoie de o depunere ( la CEC ! la dispozitia
doritorului !) care ar fi constituit avansul minim al unei Dacii la 70.000 lei.

Si oricat de bizar vi s-ar parea la sfarsitul anilor erau insi care incercau sa intarzie livrarea
masinii. Daca livrarea era in ianuarie de exemplu. Asta pentru ca in ultimii ani se suprimase
circulatia masinilor mici pe timp cu zapada ( zapada se topea , dar nu puteai circula inca o luna! )
iar garantia era de 1 an . Deci riscai sa nu ai dreptul sa circuli decat la sfarsitul lui martie. Si mai
era problema scolii de soferi. Cererea era mare. Asa ca aveau prioritate cei care aveau masina.
Asa ca evitau sa faca scoala in ianuarie, februarie . Si amanau ridicarea. Urmatorul va rugam si
erai reprogramat peste cateva luni. Un cunoscut de-al meu s-a fript . A evitat sa ridice Dacia in

36
ianuarie 1990, a fost reprogamat foarte tarziu in octombrie si pretul a crescut enorm si basta !!
inca un pagubit.

Autobuze, camioane, microbuze


Camioane . Dintai erau multe Molotoave- sovietice , copiate dupa nu stiu care autocamion
american si ZIS . Incet incet incep sa devina standard SR urile ( Steagu Rosu , pe scurt steag,
steagu) care de fapt erau Ford 4 ( 4 cilindri ) cu o silueta mai vetusta decat Molotovul ,
confundabil cu ZIS ul. Apoi , nu mai stiu in ce an apar Carpatii . Uaua !! ce moderne erau !
Aratau misto !! Normal erau Ford V8 care poate inca se mai produceau “acasa” . In curand sunt
urmate de Bucegi ( zis si Buceag ) care sunt acelasi camion, insa usor prelungit. Carpatiul
incarca 3 tone, Buceagu 5, apoi 8 tone ( insa Carpatiul alerga ceva mai iute , spre neplacerea
sefilor de coloana, autobaza si placerea soferilor si a pasagerilor intamplatori ) . Si se inmultesc
si acopera toate nisele ( si necesitatile !) astfel incat le gasesc ca standard in armata in 1972 ( ma
rog , o fac cu 2 ani intarziere) si constituie si “schtokul” (desi regula universala este ca
“schtokul” este compus din lucruri vechi , pastrate ca noi si mijloacele de transport americane
din epoca sunt ante Ford V8 . Cred ca au ajuns in stoc fiindca au inlocuit mijloacele hipo …).
Insa este nevoie si de ceva mai greu si cu motor Diesel. Se ia licenta MAN si apare Roman
( adica MAN produs in Romania ). La inceput timid – si explicabil, un Buceag de 5 t costa
80.000 lei iar un Roman de 10 t 225.000 lei ( prin 72 am dat peste un catalog sau asa ceva cu
preturile mijloacelor fixe . Si asta imi aduce aminte de Johny Mnemonic – eciclopedie a
lucrurilor fara folos , se potriveste ?!) insa Carpati si Buceag dispar ( nu inainte sa se faca un
hibrid – motor MAN intr-o carcasa de Carpati).

Si cu acea ocazie se preia si licenta de autobuz MAN . Si astfel prin 1976-80 am ocazia sa ma
inghesui intr-un autobuz Roman ( nu era rau, dar in afara ca era nearticulat mai avea si 4 randuri
de scaune … doua in plus pentru conditiile din Bucuresti si mersul spre platforma Pipera –
sardelele stau confortabil pe langa cum ne inghesuiam pe atunci. Tot prin anii aia ITB incepe sa
se traduca ca Intreprinderea de Tarat Bucuresteni : c-un picor pe scara, c-o mana pe bara , cu
curul afara!! ) . Asta a fost unicul autobuz de oras produs in Romania, si cu viata scurta. In
paranteza si in afara capitolului , cand ma urc in metrou zic mersi ca Ceasca era nebun !! Ca de
era sanatos asculta de expertii din intreaga lume si nu se facea metrou !!

V-am zis ca primul autobuz care l-am vazut era unu vechi. Vazut fiindca in oras ajungeam cu
tramvaiul . Asa ca primele autobuze ( de oras ) care le tin minte bine au fost Skodele Karosa .
Pareau moderne ( motorul amplasat inauntru , in dreapta soferului, acoperit cu o capota. Cand
capota a inceput sa imbatraneasca sa te tii miros inauntru!). Copil fiind le adoram , fiindca in
dreapta capotei era un .. scaun !! Exact langa sofer, vizibilitate asupra drumului. Mergeam cu
amicul meu Titi la Strandul Tineretului ( vara lui 1963. Doamne si atunci langa stand am vazut
primul Peugeot, prima Alfa Romeo – o 1300 Giulieta ! Doamne ce frumos suna italianca !! Si

37
cateva masini americane care nu au starnit decat deceptii – vitezometrul era in mile asa ca “ce
masina mai e si asta daca are 120 cat Trabantu ?!”. Aveam 11 ani .. de mile aveam sa aud mai
tarziu). Si nitel mai tarziu apar cateva autobuze Ashbod Leyland ( Leyland produse in Israel
d’aia alintate schmilobuze – nu este rasism ci indicatie de provenienta !), extrem de agile pe ..
zapada!! Caci ce este mai normal decat ca un autobuz proiectat in Anglia si produs in Israel sa se
descurce pe zapada mai bine ca unu cehesc ori unguresc ?

Si apar si primele “rame” – ce este lung, rosu si moale la mijloc ? Autobuuzl 37 !! A fost prima
linie de autobuze “articulate” . Skode Karosa , foarte utile intr-un Bucuresti tot mai aglomerat .
Si prin 1974-75 apar primele Ikarus . Primele nu erau articulate, ce a dus la prelunguirea
folosintei ramelor Skoda. Apoi au fost si Ikarus articulate.

Dar se articulau si troleibuzele. Astea erau Tudor Vladimirescu ( teveu ) . Si asa au ramas pana
dupa 1990 .

Insa TV producea si autobuze “preorasenesti” . Sa zicem ca erau mai putin finisate decat
Karosele ori Ikarusurile. Insa principala lor hiba era faptul ca directia nu era asistata. Ori in
conditiile oraselor aglomerate .. un autobuz de dimenisuni normale are nevoie de servodirectie
ori de 2 soferi pe tura ( ori soferi tip Schwartzeneger).

Si TV a mai produs omiprezenta teveta . Dubita, microbuz. Iar spun – trebuie sa fi trait in anii 60
casa crezi ca “aia” a fost candva moderna …

Oh da . Am zis ca mergeam mai ales cu tramvaiul . Asta era standardul prin Bucurestiul anilor
50, inceput 60 ( pe urma s-a extins liniile de troleibuze ). Primele tramvaie erau niste Thompson
( scria pe placa de bonz a manetei de conducere ) , a caror scara se ridica ca o trapa . Nu plecau
cu oameni pe scara ca nu puteau .. insa te puteau “agata” si tara , cum a patit intr-o proasta
diimineata si taica-meu ( a avut noroc, doar vanatai si niste cusaturi rupte ). Apoi au fost
inlocuite cu niste vagoana produse la atelierele ITB . Cred ca uneori se mai pot vedea pe linii
secundare . Si prin 1970 apare V3A ul. Arata foarte modern, era rapid, spatios , samd. Mai tarziu
insa au inceput sa nu mai puna becuri la usi …si altele asemenea . Da si nu stiu de ce s-au adus si
niste tramvaie Tatra prin anii 70 .

Era plasticului
Cand m-am nascut nu prea era idea de “plastic” . Sintetic ori era o notiune SF ori “nu se egzista”

Ciorapii de dama erau ori din acetat ori din matase naturala ( pentru damele cu bani !! ) .. la tara
si femeile fara bani ori fara pretentii se multumeau cu ciorapi de bumbac ( mai rezistenti , mai
ieftini si mai ales criminal de caldurosi vara !! Si in plus complet neaspectuosi , chiar putem, zice
moartea pasiunii . Povestea o doamna ca a venit in Bucuresti, tanara , fara bani. Serviciu cu leafa
mica, mica . Barbatii treceau cam nepasatori. Nu stiu de ce o cucoana i-a facut cadou o pereche

38
de ciorapi din nailon .. si barbatii au inceput s-o priveasca .. hulpav .). Si apar ciorapii din nailon.
Primii de la “pachet” , adica trimisi din strainatate.Mai rezistenti decat cele de acetat si chiar
mastasa. Insa scumpi ca dracu ( si 500 de lei !!!). Si din nefericire cam le sareau firele .. Sa
provoci stricarea unei perechi de ciorapi din astia .. era nenorocire- unu si acu isi aduce aminte ce
pati ca s-a jucat cam prosteste si a stricat ciorapii unei rude in vizita … .Asa ca prospera
remaiuzele – 1 leu firul ! In anii 55-60 o remaieza castiga bine de tot … si dupa 70 dispar. Ce-i
drept ca si ciorapii de dama ajung tot mai ieftini …totusi in 1975 ma mai ia la goana o tipa ca nu
i-as putea plati nici ciorapii pe care ii rupe ..

Dar nu numai in domeniu asta plasticul a facut senzatie .. uneori prea multa. Aveam cam 4 sau 5
ani . Si a aparut o noua moda : in loc de posete niste cosuri de plastic . Plastic dur , viu colorat ,
turnat intr-o forma sa zic asa dantelata .. Tin minte ca se spunea ca pe la Bucresti sau Victoria
cucoanele se inbulzeau in cozi enorme, se inghesuiau ba se mai si bateau nitel .. Si dupa 3 – 4 ore
epuizante invingatoarele se faleau cu noua achizitie . Care dupa maxim 2 ani a fost degradata la a
pastra sculuri de lana si alte asemenea … Maica-mea a stat cam 2 ore sa cumpere o minge de
plastic portocaliu , mare ( cred ca de dimensiunile unei de baschet ) de care se leaga o amintire
nu prea placuta …

Si apoi au aparut cestile din plastic. Si farfurioarele. Alta nebunie .Tot plastic dur viu colorat.
Apoi au aparut florile de plastic. Le tineai pe masa cu mandrie ! Si se discuta serios ca au
avantajul ca rezista si iarna (iarna nu erau decat imortelele ). Ntz. Nu va grabiti sa acuzati
comunismul .. se pare ca a fost o obsesie mondiala sau pe aproape . Si inca tarziu prin 66
paharele de plastic erau “moderne” si mobila din bare cromate acoperita cu plastic verzui era
standardul modern al salilor de asteptare.

Si mai erau si camasile din nailon… Foarte apreciate mai ales de neveste – se spalau usor, se
uscau iute , nu trebuiau calcate. Si se pare ca erau apreciate si de soti – fiindca pe vremea aia o
nevasta care se respecta te obliga sa porti camasa scrobita , sa vaza lumea ca nu e o aia
puturoasa… insa guleru scrobit rodea ! ( as mai vrea senzatia aia .. ).

Si au aparut bluzele zise de silon. Au fost la moda cele negre . Vreo 2 veri sa porti asa ceva !!
(iarna ar fi bune si astazi).

Sa nu mai zic ca tot soiul de obiecte mai utile erau si ele din plastic si folosite cu ostentatie. Sau
moda tergalului . La un moment dat luxul era sa ai ceva din tergal . Cucoanele o fusta. Barbatii
un pantalon, culmea era costumul din tergal ( totusi bun. Ca nu se sifona. Ca stofa tip englezesc
costa al naibii de mult si nu era moderna ca aparuse pe vremea cand era bunica fata). Si pe
vremea cand eram in liceu a aparut fasul . Cativa ani a fost extrem de modern ….

A mai ramas doar blana sintetica promovata azi la rang de blana ecologica …

39
Oh ! era sa uit . Perdelele de nailon. Comune, da. Insa ce bune ! Inaite de era plasticului erau
textile – se boteau sor, se rupeau iute , se spalau greu . Sa nu mai zic de calcat !! Eau cosmarul
oricarei curatenii “mari’

Orasul, expozitii, circul si alte asemena fleacuri


In frageda mea copilarie pe,locul unde este azi complexul de expozitii ( Expozitia ) era
Hipodromul . Casa Scanteii din imediata vecinatea era noua insa nu te puteai apropia de ea la
mai putin de 50 de metri ca erau militieni cre iti zicau amabil sa iti vezi de treaba si sa nu fii
curios ( daca insistai nu mai erau ambili). In plimbarile la Herestrau , vara puteai casca gura la
papucii zburatori ( barci usoar cu motor , iuti care aleragu cu burta ridicata de asupar apei . Poate
voua vi se pare azi normal ).

Pe Magheru inca circulau tramvaie ( in interbelic se zicea ca provincialul care trebuia sa


traverseze la Universitate isi facea rugaciunea, aprindea lumanarea si apoi se aventura . Aprindea
lumanarea ca aibe lumina in cazu in care murea !! ). Destul de patriarhal “micul Paris” …

Unde este azi peluza Intercontinentalului era o aglomeratie de cladiri destul de monotone . Cea
mai interesanta vitrina era a magazinului Delta cu apa ce curgea pe partea interioara a ferestrelor
si un acvariu imens in care inotau crapi mari – poate si de 4-5 kile . In spate cvladiri, un magazin
cu eletrice , o tersa si .. circul ! Da circul era acolo in buricea targului .

Si prin 63 ori 64 se face prima expozitie a “realizarilor nationale” . In lipsa de ceva mai bun
lumea se duce cam buluc. Expozitia era la pavilionul din Herestrau . Tot acolo 1963 a fost si o
expozitie americana , imbulzeala imensa – nu am fost. Acolo se distribuie primele pixuri cu pasta
pe care le-am vazut ( pixuri Bic , mi-a dat Petrica unul . Petrica era un baiat cu 6 ani mai mare) si
o revista groasa , pe hartie velina in care se elogiau maretele realizari ale capitalismului
imperialist american ( scuze nu ma pot abtine !! plus ca aveau ce sa elogieze !! Prin anii aia
vicepresedintele Nixon a zis in fata Sovietului Suprem ca poporul american este cel mai aproape
de beneficiile … comunismului si culmea stiti care este ? Avea dreptate !!!) si “the American
way of life”. Revista ce trece din mana in mana si face terci din propaganda oficiala ( si uneori se
mai pastreaza si azi cu sfintenie in amintirea efortului depus ).

Si apoi . nu mai stiu anul incep noi constructii . Cupole din beton pretensionat. Nu mai tin minte
in ce ordine. Circul de Stat , unde este si azi .. Hipodromul este exilat la Ploiesti si in locul lui se
face expozitia . Sala Palatului si ma voi intoarce.

Am zis ca s-a facut cladirea expozitiei. Destul de insolita pentru epoca asa ca la prima expozitie
se merge ca la urs .. Imediat la intrarea era o instalatie de foraj care ajunsese la peste 10.000
metri adancime . De productie romaneasca , bine inteles !! ( ce nu inteleg este de ce prin 90-92
mi se canta ca nu putem fora la peste 8.000 metri ). Ne minunam la un cub de poliuretan

40
expandat pus pe un cantar …. ce usor poate fi !! Motoreta Carpati si un “papuc”zburator.
Avionul IAR 813 . Acolo ma vazut primul calculator electronic - bine inteles romanesc,Si altele
asemenea …Plus mobila , tesaturi , produse agricole .

Cam asta a fost inceputul celebrelor EREN care au avut gloria lor pana prin 80 … Insa prin 66 a
fost o iarna cam grea cu zapada mare , de 1 metru . Si cupola expozitiei s-a prabusit ….

Si am zis ca s-a facut si Sala Palatului . De fapt s-au dat in “folosinta” la pachet Sala, blocul turn
si blocurile adiacente . Ma rog dupa prima ocheada la ferestre s-a strambat din nas – camerele
blocurilor cam mici . Turnul insa a stranit senzatie , era asa de INALT !! A fost pelerinaj ,
credeti-ma ! Si multi au facut prostia sa se aseze pe trotuarul din fata lui si sa ridice capul de-i
apuca ameteala … Tot provincialul in vizita in Bucuresti isi facea un drum sa vada “minunea” .
Poate vi se pare ridicol , insa multi dintre maturi mai tineau minte ca primul ciocan pneumatic
vazut era cel folosit la demolarile de pe caleaa Victoriei de prin 39 ( atunci Carol II a hotarat ca
in fata noului Palat Regal trebuie si o piata .. si a obtinut-o !) . Si se pare ca se mersese ca la urs
sa vaza cestia aia ciudata care era mai eficienta ca tarnacopul … Asa ca cum se zgaiau la blocul
turn si nu le venea a crede ca se poate asa ceva la Bucuresti !

Insa turnul a pus in umbra Sala Palatului , care nu a placut – prea inexpresiva, aplatizata … Dar
aceasta Sala are meritul ei . La scurt timp de la inaugurare a venit in vizita NS Hrusciov . Si Dej
s-a falit cu Sala Congreselor ( primul nume si prima destinatie . Ceva mai tarziu s-au gandit si sa
o foloseasca la spectacole ). Si Hrusciov s-a ingalbenit , a inghitit in sec si ajuns la Moscova a
dat ordin sa se faca o Sala a Congreselor langa Kremlin. Bine-nteles ceva mai mare … Insa daca
Casa presei Libere ( Scanteii ) este dupa universitatea Lomonosov , ei bine Sala Congreselor
moscovita este dupa cea de la Bucuresti !!!

Mai apoi , nu mai stiu in ce ani a fost demolat spatiul pe care azi se afla Intercontinentalul si
Teatrul National si au fost cladite astea 2 …

Nitel inainte se construise Hotelul Nord care a avut si el 1-2 ani de glorie ca cel mai modern din
Bucuresti ….

Am zis modern ? In anii 60 cele mai moderne magazine din Bucuresti erau Unirea ( Lafayette) si
Bucuresti . Erau si cele mai mari . Urma Sora . Vulturul de Mare cu Pestele in Gheare mi se pare
ca era inchis , sigur ca a fost redeschis prin 1970 (inclusiv restaurarea geamului cu vulturul ).
Restul erau magazine de tip Lipscani , destul de intunecoase in fund . Mai erau 2 Romarta – sunt
si azi – pe Calea Victoriei .Romarta avea marfa mai scumpa si de calitate mai buna .

Apoi au aparut Eva si Adam , care aveau in general marfuri de calitate tip Romarta. Mai mari,
mai moderne si unde mergeai cand doreai ceva mai “bun” ( de mers la nunta , la teatru samd ).

Prin 70 s-a deschis Cocorul , care a fost vizitat si fiindca doreai sa vezi ce este cu el . Nitel mai
tarziu Unirea . Si in 1976 Bucur Obor.

41
Dupa 1970, pana prin 1975 au fost restaurate strazile de langa Lipscani – Gabroveni si celelate ,
fara a deveni chiar centru comercial important . Unicul succes al zonei a fost Manuc , care pana
atunci cazuse la standul de locuinte . Tot la inceputul anilor 70 au fost redate in folosinta
hoteliera si unele imobile din centru care pana atunci erau folosite ca spatii de birouri si locuit ,

Nu ma intrebati de restaurante si baruri. Nu ca as fi virtuos , insa banii erau mai putini in


buzunarul meu ori la Ambasdor, Lido, Berlin samd daca te simteau cu bani putini chelneru’
trecea mai rar ca tramvaiul 4 ori autobuzul 104 ( 104 de atunci !! ). Asa ca preferam unele mai de
mahala unde chelnerii nemanierati serveau la trap …Oricum barurile de noapte au reaparut prin
1966-67 … Si – din auzite – se zicea ca o noapte la bar te costa 500 de lei, in realitate putea sa te
coste mai putin ( o café frappe 25 de lei, wiski tot ata insa romul Baccardi 11 lei ).

Sa nu uit . Strandurile Bucurestiului .

V-am spus de Strandul Tineretului .

Insa “baza” erau strandurile de pe raul Colentina . Bine inteles ca era si Lido , cu valurile sale
artificale ( nu ma intrebati. Prea departe, prea scump ). Strandul Tineretului , dar acolo mergeau
in special studentii – accesul nu era chiar la indemana oricui , Floreasca nu era inca luat de
gospodaria de partid.

Noi mergeam la Tei . Nu strambati din nas , era mare , avea nisp, bazine pentru copii , bufete ,
vestiare . La fiecare inceput de sezon totul era ca nou, bancile vopsite , usile de la cabinele
vestiarelor la fel, plin de flori frumos aranjate ( mai ales gura leului era spendida ) . Erau unii
care isi faceau concediul pe strand , si inca bine !! La strand se ajungea ori pe jos , ori cu
Trenuletul Copiilor – de fapt o locomotiva minera si niste vagoane amenajate special, ori cu
salupa , bacul peste lac . Prin 1967 sau 68 a fost un accident groaznic cand baxul metallic ( erau
3 , 2 din lemn si unul metallic ) s-a scufundat si au murit inecati peste 100 de oameni . Ar fi fost
mai multi daca nu sareau , ei da ! – tiganii din Tei . Ce-i drept ca dintre cei salvati multi nu mai
stiau cum au rams fara ceasuri ori verighete .. insa am auzit pe unul dintre ei comentand : domle
am ramas si fara ceas si fara verigheta ! Sa fie santos ala ca daca l-as stii i-as da si ceasu asta
( avea un Atlantic extraplat cam 1000 lei )!

Acum parca este cazul cum s-a scufundat bacul ala . Bacurile erau catamarane ( doua corpuri
unite printr-o punte ) In primul rand era foarte jos la apa , cam 30 centimetri. In al doilea rand
fusese o zi foarte calduroasa care ameninat sa devina ploioasa. Din acesta cauza bacul era
supraincarcat … si cand sa ajunga la malul opus a virat si atunci a luat putina apa . Lumea s-a
speriat si s-a inghesuit la celelat bord provocand scufundarea la mica distanta de mal . Si se zice
ca daca nu era panica , se puteau salva stand in picioare pe banci ..

Naufragiul acesta a fost una din marile tragedii din acei ani – a doua a fost o busculada oribila cu
ocazia unui spectacol pe stadionul 23 August … Vorbesc despre tragedii accidentale din

42
Bucuresti si omit explozia vagonului de amoniac de la Policolor ( am cunoscut oameni care au
lucrat pe platforma aceea si ei aveau unele dubii ca ar fi fost accident ).

Litoralul
Sub aspectul mersului la mare am fost un privilegiat . Desi stramtorati financiar parintii mei
faceau tot ce puteau sa ma duca la mare …Chiar daca ani de zile asta insemna ca mama sa plece
cu primusul dupa ea . Prima data am ajuns la mare pe la 4 ani. La Costinesti unde am stat la o
casa a Ministerului Agriculturii . Casa aia o mai tin minte si ca de acolo am plecat cu o trasura la
gara.

Ani de zile , ca sa profitam cat mai mult plecam noaptea. Noaptea cu trenul personal .. eu ma
culcam sau incercam sa ma culc si peste genunchii mamei uneori profitand si de afurisita de
valiza a tatalui ( piele de vitel. Are cam 8 kile goala . Este si acum destul de bine si tine la
tavaleala . Am carat—o si eu in 2 concedii si desi tanar si in forma am schimbat-o pe una din ..
plastic. Buna si asta de peste 30 de ani ma serveste. Ce-i drept ca din Zodia Tzapului doar ca
container ). Si bancile vagonului de clasa a doua erau din sipci de lemn ( lustruit, lacuit, galbui ).
Si inainte de Cernavoda se urcau ori militieni ori graniceri – eram cam adormit si au trecut peste
50 de ani – care incepeau sa ceara actele. Fiindca prin 56-58 sa intri in Dobrogea iti trebuia
permis de la militie !!

Pe vremea aceea Costinestiul .. era un sat prapadit in care nu puteam cumpara nici paine ! Pentru
paine se facea excursie pana la Valu la pichetul graniceresc ( odata la 2 zile o plimbare ).

Cand mai tarziu s-a construit o alimentara si s-a facut copertina aia din beton pretensionat
..uaua ! parea chiar o urbe !! Aveau chiar si un chiosc librarie cu poze , cateva carti , niste
fleacuri de amintiri . Da… pe vremea aia lumea era ahtiata dupa tot soiul de fleacuri cam kitsch
zise amintiri. De la mare – scoici puse pe cutii, margele , bratari ( faceai si singur dar alea de
amintiri erau si lacuite) , asa zise modele de corabii (cam fanteziste ) . De la Olanesti, Govora
abundau bastoanele si niste chestii din iasca fiarta ( sepcute, palariute) si ceva ceramica inutila si
lacuita maro si negru pe care scria amintirire de la si anul ..Vederile colorate erau considerate ca
ceva sic , aproape lux .

Sa ne intoarcem la litoral. In acei ani pe litoral era o singura statiune: Vasile Roaita, fosta
Carmen Silva, azi Eforie Sud . Avea hotelul vechi (zis Cazino) si destule vile . In Eforie ( azi
Eforie Nord) nu era decat Belona , cateva vile si atat. Am trecut cu nu mai stiu ce ocazie la
Mamaia – mersi frumos era Internationalul ( azi Iaki ) , Bucuresti nu stiu sa-l fi vazut (oricum
mama mersese in vizita la o cucoana ce statea la International ) si era Cazinoul. Topoganele de la
debarcader erau insa in buna stare.

43
Mangalia nu era decat un oras. Parpadit si prafuit . Era un singur hotel . Tin minte ca am ajuns
odata prin Mangalia . Si plaja era .. era cam tarla. Intr-o parte pasteau niste oi . Undeva mai erau
2 sau 3 persoane pe plaja. Si vreo 3 pustii ce pasteau oile (adica stateau si ei plictisindu-se ). In
spate parca se ridica un mal cu pretentie de faleza cu o bastrada de lemn ( intr-o stare jalnica) .
Mai tin minte ca mama m-a strigat si mi-a aratat spre un lac… acolo trecea un vas militar. Cica
era crucisator – de fapt un distrugator tip R de 1850 tone , da’ asa era pe atunci ne cam faleam ca
prostii .

Litoralul era doar o notiune geografica , nu turistica .

Si totusi de aici din Mangalia a inceput litoralul … In 1959 a aparut asa un zvon, ca in Mangalia
s-a facut ceva de sta pisicu’ in mustati ! Se facusera alea 4 hoteluri de pe faleza Cu imitatiile
alea de valuri din beton cocotate peste ele . Si restaurantul Cazino . Uliiu maica !! Parea ceva de
domeniul fanteziei ! Ce modern ! Ce stil !!! Si la Cazinou , sporindu-i valoarea de acu’
inevitabilele jaluzele din plastic in rosu, albastru, verde , culori tari. Trebuia sa traiesti atunci sa
crezi. Cum imi zicea prin 80 cineva din Mangalia – cand au deschis Cazinoul te prefaceai ca iesi
din el ! mandu de tine ! Azi doar turistii intra , ca daca esti localnic nu intri decat daca te taie si
trebuie sa mergi la weceu si apoi te rogi sa nu te vada cineva cunoscut !!

Si cam tot atunci era gata restaurantul Perla din Eforie si se incepea constructia ultimelor
hoteluri din ( inca ) Vasile Roaita. Cam asta a fost momentul declinului statiunii Vasile Roaita.
In anii ce vor urma se va ridica Mamaia . Era deja construit Bucuresti si se construeisc hotelurile
Patria, National . Eforie Nord se completeaza si ea … insa Mamaia isi incepe ascensiunea . Si in
68 si 70 .Mamaia a fost destul de cunoscuta in Europa. Insa deja in 70 erau in constructie Jupiter,
Venus si Saturn . Pe jumatate gata, se zicea ceva de unele hoteluri din Venus , dar fara
entuziasmul cu care au fost salutate primele hoteluri din Mangalia. Ma rog erau destul de
interesante … Au urmat Cap Aurora si Neptun ( asta din urma celebru mai ales ca sir Nae a ales
sa-si puna viloiu acolo ). Oricum litoralul in 1970 era ceva .. nu stiu cum mai e acum , dar am
dubii ca il egaleaza pe ala din 1970-71 ( ca-n 72 incepu “morala” si plictiseala). La Eforie, Neon
isi merita numele . Lumina se revarsa cruda din local de vedeai un ac si pe trotuarul de vis a vis.
Vis a vis erau cateva baruri cabaret cu spectacole tematice. Agitatia incepea dupa ora 21 (si inca
nu se introdusese ora de vara)… si vanzoleala era de la 22 pana spre 4 dimineata … Mamaia ce
sa mai zic ? De la Parc pana la Condor agitate , lumina , muzica . Si de la restaurant si de la
locantele de pe plaja ….Ce-i drept ca la Mamaia in anii aia era indicat sa vorbesti nemteste ori
italianeste sa nu se simti … strain!!

Despe Costinesti nu am ce sa mai zic . Decat ca dupa 1972 l-am ocolit precum dracu tamaia si ca
daca pot prefer Mamaia . Mie mi-a ajuns in copilarie!! Am stat destul in gazda cu acces la aragaz
sau cu primusul carat langa valiza !

Despre Costinesti nu va mai zic decat amintiri strict personale. Pana destul de tarziu apa era
adanca . De la 5 metri de tarm trebuia sa inoti. Asta pana cand a fost furtuna aia de a facut

44
Evangelia sa esueze ( Epava ). Am venit exact a 2a zi dupa furtuna aia. Era cam nasol , noros,
usor umed , vant. A doua zi era soare, cam racoare dar ce sa faci ? Si am iesit pe plaja. Apa era
rece ghiata ( buna doar sa tii berea si vinul. Mersi eram prea mic ). Dupa cateva zile am vazut
ceva agitatie. Ma uit – intrase unul in apa. Ma rog ca se incalzise apa era normal. Anormal ca ala
era la vreo 20 metri de mal si nu inota . Statea in picoare cu apa la brau si striga : hai ba in apa !!
Atata e !! Nu mint ! Si am intrat cu totii in apa sa vedem cat de departe putem sa mergem ….
Dar cel mai mult s-au bucurat copii din tabara . Si auxiliar profesorii supraveghetori,

Insa este cazul sa va spunca majoritatea statiunilor au avut parte de o mare dezvoltare in anii 60.
De exemplu Felix .. Hotelurile Termal si Nufarul ( cele de langa gara ) au fost terminate nitel
inainte de 1970. Nitel mai tarziu hotelurile Lotus si Felix ( complezul alaturat ) si policlinica
( asta este inclusa in baza de tratament de la Felix). Si hotelul UGSR 1 … International
( Belvedere ) spre 80 Hotelurile dinspre 1 Mai sunt mai tarzii . In 82 erau decat Crisana ( hotelul
gospodariei de partid ) si Poienita . Unirea, Somes nu erau inca gata . tot in constructie era si si
UGSR 2 . Strandul de la UGSR 1 ( zis groapa cu lei acum 15 ani inurma ) a fost si el facut prin
1970 …

In Herculane cele de la intrare la fel sunt construite dupa 1970 .

Insa sunt si statiuni care decad in anii 70 – mai putine investitii, plictis cam mare – ca de pilda 1
Mai. Si as mai nota Amara .. care in copilaria mea era o statiune cu reputatie destul de buna, ca
poi sa … fie cam ocolita ( plictiseala deh Si verile toride. ). Nici Techerghiolul nu mai era cea a
fost – adica acum era destinat doar reumatismelor .

Sa nu uit . Poate ati auzit ca se dadeau bilete prin sindicat. Ce nu ati auzit este ca in general
biletele astea se luau de cei cu relatii . Cei ca mine trebuiau sa mearga la ONT – da, conditii mai
bune , la Felix menu a la carte la hoteluri – insa si mai scump … in anii 80 in parcarea de la
UGSR 1 erau masini mult mai bune decat in parcarea de la Lotus ori Poienita , si chiar Crisana .
Adica acolo trageau aia mai sefi !!Ma rog la Termal si Nufarul trageau nemtii , amestecati ,
Mercedesurile ( cateva) si un Buick Electra erau ale RFG istilor .. RDGistii veneau doar cu
avionul … Insa trebuie sa va spun ca la prima vedere nu bungheai care neamt e din Est si care
din Vest , trebuia sa te uiti dupa amanunte gen ceas si bijuterii ( si de multe ori mergeau
impreuna. Ba chiar am auzit ca unii veri doar aici se intalneau ..)

Si sa mai zic un lucru. Preturile .

Prin 1970 12 zile la mare costau 800 lei ( plus ce kentuiai pe plaja si seara . Unii ajungeau la
sume frumusele rau) . Daca nu ma inseala memoria prin 1980 am dat 1400 de lei pentru Eforie
Nord ( nu gasisem Mamaia. Nu ma inebuneam dupa mangalia Nord – Saturn era ca un cartier al
Mangaliei si cam .. prafuit . Neptun imi aducea aminte de Drumul Taberei . Cap Aurora prea
multe pietre pe plaja ! Ma rog Venus merge … . La Felix prin 1986 plateam cam 2800 lei pentru
18 zile .. parca 75 lei masa , 55 camera , 18 lei tratamentul . Avantajul – meniul a la carte si
faptul ca primeai bonuri de masa .. Bonurile iti permiteau sa bantui care restaurant de hotel

45
doreai ( sa manci bine – la Unirea. Doreai o cioba de burta – la Lotus. Sa fii bine servit si sa
asculti o orchestra bunutza – uneori chiar excelenta !- la Termal . Daca doreai ambianta mai
luxoasa – la International , insa era bine sa nu stai prea aproape de bucatarie ca mirosea a cantina
!! Daca doreai muzica populara te duceai seara la Somes ) Tempi pasati … imi aduc aminte de
ultima seara in 93 .. am mers cu vecinul Costicutza la Termal – cate 1 cotlet pane, cate 1 cotlet
simplu si cate o sticla de vin , dupa cum urmeaza : una de Riesling Muraltlar ( ma rog ar fi
trebuit rosu insa Costicutza avea contract cu Rieslingu’ si chelnerii nu prea agreau comenzile
prea variate gen 2 vinuri diferite !) , apoi un Pinot Noir – nu te-ai prins? Cand zic una ada doua!
Una pentru fiecare !! si apoi – ma da ce sticla ai adus acolo ? Si nu ne zici ? Doua saptamani !! Si
zici ca nu ai ?! Ada !! Una ! adica cate una !! Muscat Otonel … am plecat in pozitie verticala dar
am impresia ca discutia noastra putea fi ascultata si de la 200 de metri … A fost ultima data..
Peste 3 ani ascultam muzica de la Termal de pe banca in parc .. pe sec !! Si din 1997 … fara bai!
Democratia ei de viata !!

Dar inainte sa termin. Erau si locuri mai ieftine . Vara la Felix vilele erau pline ( ma rog asa zisa
cazare la vile ). Cei cu venituri mici se duceau la confort 3 ( 5 sau 7 de acelasi sex in aceiasi
camera .. puteai sa nimeresti peste o gasca vesela … si te felicitai de noroc) sau erau familii cu 2-
4 copii care luau o camera de 5 la cf 3. Preturile erau mult mai mici ( parca 18 zile la conf 3 era
de 1700 lei 18 zile ) . Insa de prin 1992 au cam disparut abonatii vilelor si in ultimii 3 ani am fost
eu la vila confort 3 , 2-3 insi in camera de 5 cu zile in care eram singur .

Sa nu uit – “vilele” datau de dinate de razboi …

Cam amestecate si nitel in afara


Societatea romana avea destule umbre si nu neaparat legate de securitate . Si deci azi trecute prea
usor cu vederea .

Ati auzit pesemne de navestisti . Se vorbeste – si se vorbea – de doctorul neavetsit, profesorul


navestist vesnic pe fuga intre 2 mijloace de transport . Real . Insa mai era masa de navetisti ai
platformelor industriale . Bucurestiul atagea forta de munca cam din intregul Baragan si spre
Titu, Pitesti. Iasiul avea zona sa , destul de larga . Clujul era locul de munca al unora ce locuiau
si ei la zeci de kilometrii. …Timisoara la fel . Navestisti industriali vai de viata lor amarata .
Sculati la 4 dimineata, dacanu 3 juma , tren naveta , inghesuiala din mijloacele de trandport
urbane ( ma rog cei din Oltenita care lucaru la FAUR –ex 23 August-exMalaxa ori Republica
aveau bafta halta fiind la poarta mare a uzinelor astora ), programul de munca , din nou
tranportul si ajungeau acasa pe la ora 19 ori 20, daca nu mai tarziu .

Saracia . Era destula si nediscutata . In afara cazurilor tragice ale femilor casnice nascute prin
1910 ramse vaduve de liber profesionisti ( inclusive carutasi ! lemnele se aduceau de la deposit
cu caruta pana prin anii 60 ) … erau si altele destule . In medeiul rural . Sate amarate unde copii

46
mergeau la scoala in gumari fie ca era aprilie fie ca era ianuarie. In care banul era rar ..Aceste
sate sufereau in special de lipsa unei piete ( am mai zis catesceva despre piata si importanta ei in
Seculara Inapoiere a Romaniei )… Si erau zone intregi in Baragan , Teleorman , Moldova insa
nici un Bogza nu scria despre ele ( vezi Tara de Piatra ). Oamenii din aceste zone erau rezerve
ale mainii de lucru necalificate , siliti sa faca ori naveta descrisa mai sus ( dar acestia erau
oarecum privilegiati ) ori sa mearga pe undeva sa lucreze si sa vina acasa odata la 2 saptamani.
Am cunoscut o echipa dintr-un sat de pe Dunare, din Teleorman , lucrau pe un santier de
imbunatatiri funciare langa Afumati . Oameni muncitori, rezistenti .. unul din ei tamplar lucra
extrem de ingrijit pentru cerintele unui santier ( a facut o usa la un .. sopron. Extrem de ingrijita ..
un kil de chit si vopsea si ar fi putut fi pusa la o casa . ) . I-am intrebat ce ii mana departe de
familiile lor ( erau vreo 3 de 30-35 ani ) … Acasa la ei catigau maxim 400 de lei la CAP ..
inlcusiv tampalrul. Seful echipei era fost presedinte de CAP .. Si tot ei erau mirati de calitatea
indoielnica a legumelor din Bucureti ( ma refer la cele considerate bune !! ) Spuneau ca daca ar fi
putut sa isi aduca legumele la Obor …. ar fi castigat o multime de bani “fara efort” .

Si ca ma zis astea. Sa mai zic catesceva despre tarani . De obicei se zicea taranii au bani !! Da ,
unii –cei cu care noi orasenii veneam in contact – aveau bani si inca grei . Insa acestia erau o
minoritate favorizata geografic. Fata de cei extrem de saraci nu erau mai inteligenti sau mai
muncitori , insa aveau acces la o piata oraseneasca . Fie ca stateau foarte aproape de acea
localitate , fie ca avau legaturi facile ( statie de tren apropiata , transport auto ) chiar daca veneau
cu sacul la piata . Si incet , incet au strans bani . Cei care au reusit sa stranga destui bani sa-si
cumpere o masina ( in cazul lor cea mai buna fiind vechiul IMS 461 si o mica remorca ,
aproximativ 2 tone total ) deveneau chiar bogati putand sa se deplaseze pana la Brasov ..Insa altii
– precum telormanenii de care am zis – erau destul de departe de orice piata ( ori prea departe de
prima piata locala , de exemplu prea departe de Alexandria ), cu legaturi proaste pe sosea ( cel
mult un autobus RATA dimineata supraincarcat cu navestisti ) si la distanta prea mare de orice
gara , erau sortiti – ca si azi – saraciei. Produse aveau din belsug , insa ce sa faca cu ele ? Tot pe
aici – in judetul Botosani am vazut o comuna saraca si bogata inacelasi timp . Saraca in bani ..
posibilitati minime de castig banesc. Majoritatea barbatilor tineri plecasera spre Iasi, Galati ,
Bucuresti, Ploiesti , unii se dusesera sa se faca mineri . majoritatea tinerelor lucrau in Botosani
( in 1973-74 la Botosani erau 3 barbati intr 7 si 70 de ani , inclus trupa , la 5 tinere nemaritate
intre 18 si 25 ani ). Banul era putin si rar , un venit lunar de 1000 lei era ceva extravagant . Insa
gospodariile erau pline de rate , gaste si uneori curci ( astea se cresc greu. Puii de curca au o
mortalitate spre 50% in sistemul la curte . Sau ma rog noua ne-au murit cam jumatate. In
Andonache ). Daca intrebai cate rate ai dom’le raspunsul invariabil era multe. Cate ? 50-70? La
ce-mi trebuie sa stiu ? Numara-le tu daca te intereseaza !! Nu, nu erau batuti in cap .. dar nu-i
interesa . Nu aveau piata deci nu aveau motiv sa le numere ( ca altfel ar fi descoperit ca cel putin
o duzina disparusera … ne “completam” portiile dijmuite cu “generozitate” de cei de la ferma
unde combteam inamicul de toamna al soldatului din RSR : recolta !! Sfecla de zahar acolo ).Si
sa nu-mi ziceti ca puturosi. Nu era nici macar o RATA . Cea mai apropiata localitate – Saveni .
Cica oras . O comuna ceva mai rasarita . Nu ata cat sa fie comparabila cu Cristianu de langa

47
Brasov . Ce sa vinzi acolo cand cele mai multe case aveau gradina ? Botosani era la o distaanta
cam mare …. Pana sa ajunga cu marfa acolo cei din sa zicem Curtesti vindeau tot . In comuna
aia mijlocu de trasport era tractorul fermei si la sosea ( cam 2 km de l sat) ia-ma nene .Si am mai
auzit de locuri in care se poate cumpara un vin excellent la preturi …nerezonabil de mici ( dar iti
tebuie o masina de teren si sa mergi pe hartoape !! ca 10 km cu damigeana in mana pana la sosea
scuzati nu se merita nici daca ti se plateste !!). Localitati unde se produc niste legume
exceptionale … si altele. Va spun eu , nu atat din cauza mentalitatii si idioteniei sunt zone de
mare saricie cat lipsei accesului la piata …

Buon. Si ca sa termin . Nivelul de scolarizare era cam diferit de cel legal. Din 1966 legea zicea
scoala obligatorie de 8 ani. In practica … in compania de infanterie unde mi-am satisfacut o
parte a stagiului militar , cel mult jumatate dintre soldati aveau 8 clase . Cam opt aveau doar 4 .
4 ani de scoala , asta insemnand si cate 2 ani intr-o clasa . A fost si unul care uitase sa scrie
( caprarul lui “pretenu” Ardeleanu l-a reinvatat sa scrie . Inclus cu dictare si bataie , dar cand a
capraru s-a dus la vatra pufu i-a zis multumesc. ) Calificati erau cam 1 din 3 . Cam o duzina
aveau si 2-3 ani de profesionala ( astia erau intelectualii companiei. Radeti voi radeti dar
diferenta se simtea ). Si in bttalion eram 4 sau 5 cu liceu … Cei mai multi erau din mediul rural .
Asta la o companie de infanterie. La transmisuni lucrurile stateau altfel . Orcum la nivelul
regimentului soldati fara 8 clase cred ca erau cam 40 % .

Cam asta a fost …


Poate am o oaresce nostalgie - insa eram tanar … sanatos. Si viata cum am zis desi mai
meschina era parca mai umana - mi-e frica ca si in Germania de vest ori Franta anilor 60 .

V-am scris acestea sine ira et studio , ce tin minte despre ce am trait si ma vazut ca o marturie a
unuia care nu a fost nici victima , nici calau , ci un om care a trait nici prea rau si nici prea bine
in acei ani . Sunt ca sa zic asa amintirile si marturiile unui om comun , mai aproape de cartierele
populare si oamenii de rand decat de cartierele “exclusiviste” si cei cu pretentii de elita.

48