Sunteți pe pagina 1din 1

1.

Fiul craiului cel mai mic, fcndu-se atunci


ro cum i gotca, iese afar n grdin i
ncepe a plnge n inima sa, lovit fiind n
adncul sufletului de apstoarele cuvinte
ale tatlui su.





2.

- De acum nainte s tii c te cheam
Harap-Alb, aista i-i numele i altul nu.
Dup aceasta ncalec fiecare pe calul su i
pornesc, spnul nainte ca stpn, Harap-Alb
n urm, ca slug, mergnd spre mprie,
Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste
nainte mult mai este.





3.

- Harap-Alb, fiindc eti aa de bun de i-a
fost mil de viaa noastr, cnd treceam pe
pod i nu ne-ai stricat veselia, vreau s-i fac
i eu un bine: na-i aripa asta, i cnd i avea
vrodat nevoie de mine, s dai foc aripii, i
atunci eu mpreun cu tot neamul meu avem
s-i venim n ajutor.





4.

- Apoi d, spnule, nu tiu cum s fac, zise
fiul craiului. Din copilria mea sunt deprins
a asculta de tat, i tocmindu-te pe tine,
parc-mi vine nu tiu cum. Dar fiindc mi-
au mai ieit pn acum nainte nc doi spni
i cu tine al treilea, apoi mai mi vine a
crede c aiasta-i ara spnilor i n-am
ncotro; mort-copt, trebuie s te ieu cu mine,
dac zici c tii bine locurile pe aici.

FI DE CA