Consecintele financiare

ale crizei creditului

Cel mai probabil, consecintele crizei creditului ce a avut loc in 2007 vor fi resimtite pe
parcursul a mai multor ani. Unele schimbari petrecute odata cu aceasta criza nu sunt
neaparat nocive, ci reprezinta reintoarcerea la economisirea banilor in casa sau
recastigarea increderii in dolarul american, dar consecintele precum cresterea
fabuloasa a datoriei publice sunt nocive si periculoase.
Economia nu a ajuns acum in starea in care ajunsese dupa Marea criza economica ce
a avut loc intre 1929 si 1933. Exista diferente notabile intre cele doua situatii, insa exista
si puncte comune intre cele doua dezastre economice.
Lester Chandler, in cartea sa Americas Greatest Depression, a remarcat despre Marea
criza economica faptul ca se datora lipsei de onestitate a creditorilor. Au continuat sa
acorde credite, care nu aveau fundament real si sustenabilitate economica, astfel
construind o economie ca o bula de sapun gata oricand sa fie sparta. Afirmatia e la fel
de valabila astazi.
Guvernul federal a injectat cantitati impresionante de capital pe piata financiara ca sa
gestioneze calmitatea, in principiu in institutiile cele mai mari, deasemenea preluand
doua institutii de ipoteca uriase, Fannie Mae si Freddie Mac. Bear Stearns, a 5-a banca
de investitii a tarii, sub presiunile lipsei de lichiditati, a fost fortata sa vinda la un pret
foarte mic la JP Morgan Chase. Lehman Brothers, a patra banca de investitii, a cazut.
Toate celelalte banci mari de investitii care au ramas s-au grabit sa indeplineasca
atributii de banci comerciale pentru a se pune la adapostul rezervei federale.
In lumina severitatii crizei financiare curente, este cel mai probabil ca vor exista multi
ani de acum incolo consecinte pentru pietele financiare. Au fost mai multe crize
financiare de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, dar urmarile acestora au
constituit perioade scurte de tranzitie in care pietele isi reveneau, imprumuturile si
investitiile cresteau din nou, iar asumarea de riscuri si-a revenit. Dar, avand in vedere
gravitatea si dimensiunile crizei curente, aceasta va lasa in urma modificari de durata
de structura, comportament si regulament.
Criza financiara prin care trecem a pus capat erei cresterii datoriei sectorului privat.
Institutiile care facilitau crestera rapida a datoriei sunt acum blocate. In timp ce explozia
asta a datoriei avea loc, s-a creat euforie pe piata financiara si crestere economica
nesustenabila.
In timpul crizei curente, o metoda indelung folosita, modelarea riscului bancar, dispare
usor datorita tehnicilor sale care nu se pliaza pe o perioada de scrimbare structurala
fundamentala, ca cea prin care pietele trec acum. Diversificarea internationala a
portofoliului va pierde popularitate, de asemenea. Aceasta strategie de investitii, folosita
des de practicienii portofoliului si academcieni, a esuat sa prevada criza financiara.
Adevarul este ca tarile in dezvoltare depind de tarile dezvoltate sa consume produsele
si serviciile lor si sa le finanteze afacerile. Ele inca duc lipsa de piete financiare
puternice si structuri legale bine inchegate sa le sustina polticile, iar slabiciunile sunt
rapid expuse de piata financiara tot mai mult globalizata. Cand exista lichiditati din
abundenta si credite sunt dispobibile, economiile in dezvoltare prospera, dar cand
creditul este pus sub presiune, acestea sufera mai mult.

In ciuda greutatilor din economia Statelor Unite si de pe pietele financiare, dolarul
american va ramane moneda de rezerva cheie. Exista motive de ingrijorare, precum
faptul ca strainii vor incerca sa diversifice, ca oportunitatile de investitie vor fi mai
atragatoare in alte parti si ca poilitica Statelor Unite nu va gestiona cresterea inflatiei.
Dar in conditiile in care lumea se grabeste sa investeasca fonduri in zone de investitie
cu valoare intrinseca, nicio alternativa reala la dolarul american nu se va cristaliza, cel
putin in perioada urmatoare, chiar daca dolarul va fi pus sub presiune periodic.
Moneda Euro, principalul adversar al dolarului, este pusa in fata unor serioase
provocari. Una dintre ele este recesiunea. Desi Statele Unite se confrunta cu aceleasi
obstacole, diferenta o face politica unitara. Euro functioneaza ca o moneda unica fara
control efectiv asupra abilitatii guvernelor de a gestiona datoria. Un alt dezavantaj al
monedei euro este politica beligeranta in crestere a Rusiei.
Pentru alti doi posibili adversari ai dolarului american, yen-ul japonez si renminbi-ul
chinez, va dura mult pana vor reusi sa se impuna in fata monedei americane.
Statele Unite inca reprezinta epicentrul crizei financiare mondiale si este la o rascruce.
Putem sa peticim sistemul nostru financiar sau putem sa acceptam reforma
fundamentala. Prima abordare este confortabila, dar nu va reusi multe in incercarea de
a preveni haosul, posibil sa provoace un alt colaps major, in viitorul apropiat. Daca,
totusi, cei care contureaza politicile si cei care fac regulile, liderii politici, managerii
marilor firme dinanciare si alti actori relevanti isi doresc cu adevarat crestere economica
sustenabila, va fi nevoie ca ei sa actioneze curajos si sa ia decizii dificile. Va fi nevoie
ca ei sa constientizeze ca structura pietelor globale financiare s-a schimbat in ultima
vreme si necesita un nou regim de reguli sa corespunda noilor realitati. Nu pot sa
pastreze si stilul vechi al afacerilor si sa aiba si sanatate economica pe termen lung. La
rascrucea la care ne aflam, doar cel mai greu drum va duce la reforma financiara.