Sunteți pe pagina 1din 12

<titlu>

Prolog
Usa se dadu puternic in laturi si in casa navalira zece oameni imbracati
in negru, erau echipati cu arme MP5 cu amortizor, vizor cu infrarosii si purtau
masti. Cinci dintre ei ramasera la parter, ceilalti urcara la etaj si fara nici
un zgomot inspectau camerele. Prima camera de pe hol era goala. Nici in a doua n
u se afla ce ii interesa. Inaintand fara zgomot, deschisera a treia usa.
Camera era un dormitor, unul foarte dezordonat, pe ici colo se aflau haine
aruncate, sticle de suc goale, pe birou, unde se afla un calculator erau cani d
e cafea si pungi de snacks-uri goale.
In camera intrara doar doi, inaintau spre pat. Pe pat, prin vizorul cu inf
rarosii se profila fata unei persoane adormite. Unul dintre ei facu semn spre ce
lalalt, celalalt scoase din buzunar o fotografie si o privi indelung apoi ii dad
u din cap afirmativ, din altul scoase o bucata de material si un flacon. Goli co
ntinutul flaconului pe material si o puse peste nasul si gura adormitului. Celal
alt se puse in garda, in cazul in care victima se trezea si se impotrivea.
Nu se intampla nimic.
- Pesemne tipul doarme dus, spuse omul in negru.
Celalalt incuviinta scurt din cap.
Dupa ce indeparta materialul, scoase din buzunar o punguta si indesa mate
rialul in ea apoi o puse in buzunar. Ridicara omul inert din pat si omul in negr
u il salta pe umar, cobori la parter unde se regrupara toti zece.
- Avem pachetul gata de livrare. Stergeti orice urma si intoarceti-va la
baza, spuse omul in negru care cara trupul inert pe umar.
Afara se aflau doua masini, un sedan albastru inchis si o duba neagra. Pus
esera omul in portbagajul sedanului, se urca pe bancheta din spate si ii spuse s
oferului destinatia, masina demarand sonor in intunericul strazii.
Duba neagra inca ii astepta pe ceilalti noua. Curand porni si ea.

Primul Joc
Capitolul 1 -
Jucatorii
Cand se trezi, era mirat sa vada ca inca era intuneric, dar nu vedea nimic
din cauza beznei. Se ridicase in capul oaselor, ochii sai cautau frenetic un pe
tic de lumina pentru a se obisnui cu intunericul dar in zadar, totul era bezna.
Realiza ca se afla pe un pat, dar nu al lui, era prea moale fata de patul sau. C
rezand ca e un vis, se intinse la loc si inchise ochii, cand taman atunci, din d
reapta lui se auzise un stranut. Decise sa-l ignore, dar apoi prin bezna rasuna
doua voci vag cunoscute.
- Sanatate!
- Multam!
Nu era sigur, dar vocile pareau sa semene cu a vocile a doi dintre prietenii lu
i, se intrebase ce cauta el dar si ei in acest loc, sau ce o fi el. Riscandu-se,
vorbi aproape in soapta :
- Brink ?
Apoi veni raspunsul.
- Sole ? urmat de o alta voce.
- Johnny ? spuse o alta voce urmata de un ras prostesc.
- Kruger, tu esti ? spuse o alta.
- Kruger e plecat in Bahamas, va rugam reveniti peste un an, se auzi, sfarsind c
u acelasi ras prostesc.
Se auzi un scrasnet, pesemne cineva se daduse jos din pat si un galgait infundat
.
Lumina se aprinse si cei cinci fura inundati intr-o lumina alba, orbitoare. Odat
a ce ochii li s-au obisnuit cu lumina se privira unii pe altii si toti vorbira i
n acelasi timp.
- Sole ! exclama Brink.
- Kruger, iar ai lasat intunericul aprins! se prosti Kruger.
- Brink ! exclama Sole.
- Mort, imi pare rau, am crezut ca esti Kruger, spuse Roach si isi desclesta mai
nile de pe gatul celuilalt.
- Nu-i nimic, spuse Mort, masandu-si gatul si tusind de cateva ori.
Camera in care se aflau era alba ca fildesul, avea paturile in care stateau, bec
ul din centrul tavanului, usa din partea de est a incaperii si un difuzor parale
lipipedic, aproape patrat in coltul stang al usii, aproape de tavan.
- Kruger, in ce rahat ne-ai mai bagat ? spuse Sole iritat.
- De ce mereu sunt eu de vina ? venise replica.
- Tu mereu esti de vina, si Mort clatina din cap cand ii intalni privirea proste
asca a lui Kruger.
- Sa nu ne pripim, nu stim daca...aaa... se impotmoli Brink.
- Suntem aici din cauza lui Kruger, completa Roach, privind tinta spre Kruger.
Acesta nu spuse nimic, dar se hotari sa-i ignore pentru moment si incepu sa se
uite prin camera din pat. Descoperi ca era imbracat intr-o pijama alba facuta di
ntr-un material semi-rigid, aproape asemenator materialului din care erau confec
tionati blugii. Paturile pe care stateau erau de spital, prevazute cu roti la fi
ecare picior. Se gandi daca nu cumva se aflau aici din cauza lui, dar nu avea cu
m. In ultimele trei luni nu furase decat un joc video, care se dovedi mediocru f
ata de asteptarile generale provocate de faima de care se bucura seria. Un joc m
ediocru, nici nu meritase sa-l fure. Nu avea cum sa fie vina lui.
- Hm, hm, isi drese glasul Brink.
- Ce cautam aici, spuse Roach ce gandeau toti cinci.
- Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu suntem din cauza lui Kruger, continua Mor
t.
- Si de ce nu ? intreba Sole ridicand din sprancene.
- Pentru ca ati fost adusi aici cu un scop, se auzi o voce venita din difuzor.
Toti isi indreptasera privirea spre difuzorul de culoarea laptelui.
- Sa va fut, v-am zis eu ca nu sunt eu de vina, completa Kruger uitandu-se la fi
ecare.
- Nu toleram un asemenea limbaj aici, se auzi iar vocea din difuzor.
Kruger nu paru stanjenit, dar adopta o mutra incruntata, aproape bosumflata.
- Si care e mai precis, scopul pentru care ne aflam aici ? intreba Sole.
- Pe langa faptul ca am fost rapiti, impotriva vointei noastre, spuse Brink seri
os.
- Poti fi rapit doar daca iti dai acordul ? replicase Mort prapadindu-se de ras.
Brink rosi.
- Toate la timpul lor, se auzi iar vocea din difuzor.
- Eu ma duc acasa, e o usa acolo, vedeti ? spuse Roach dandu-se jos din pat si i
ndreptandu-se spre usa.
Dadu sa deschida usa, dar aceasta nici nu se clinti. O mai forta o data inainte
sa se lase batut.
- Va rugam sa ramaneti calmi si nu va agitati, se auzi iar vocea din difuzor.
Roach dadu din mana a lehamite si se intoarse la patul sau.
Asteptara in tacere dupa vocea din difuzor, care se incapatana sa apara. In came
ra nu se mai auzea nimic decat respiratiile celor cinci.
- Tipului astuia ii place sa se lase asteptat, concluziona Sole.
- "Va rugam sa ramaneti calmi si nu va agitati", se maimutari Kruger.
Rasera.
Secundele care treceau si lasau loc minutelor se simteau aidoma orelor. Curand t
acerea fu sparta, dar nu de catre vocea din difuzor, spre dezamagirea unora.
- Am ajuns High King in Scrolls of Belfenor III : Dark Ages, spuse voios Kruger.
- Inca mai esti la jocul ala ? Eu l-am terminat de mult, acum sunt la Psycho Com
bat, rank Psychopath, replicase plictisit Sole.
- Nu inteleg cum de-ti place jocul ala, de ce nu incerci ceva mai sanatos din pu
nct de vedere mintal, cum ar fi War of Seven Dark Sins ? intreba Roach.
- Doar daca esti masturbator profesionist, il batjocori Mort.
Roach ii inaintase degetul mijlociu.
- Eu sunt Red Star in Collapse World, zambi Brink.
Ceilalti se prapadira de ras.
- Ala e un joc muzical, de ce naiba ai juca un joc muzical ? intreba Sole sterga
ndu-si lacrimile.
- Desi e stupid de amuzant, nu toti avem aceleasi gusturi, se calma Kruger, desi
avea colturile gurii ridicate.
- Gusturile sunt fix lucrul care se discuta. Ia spune de ce-ti place jocul ala m
uzical, Brink? il intreba Mort.
Brink se gandi un moment si declara prompt :
- Are muzica de Craciun transformata in muzica Rock.
Le pierira zambetele de pe fata si se uitau inmarmuriti la Brink, dupa care se p
rapadisera de ras, Brink se posomori.
Nu stia de ce isi mai pierdea timpul cu ei, sau de ce si-l pierduse, inainte sa
fie aduse aici. Mereu spunea cate ceva ce facea sa fie tinta batjocorelilor grup
ului. Nu se compara cu Kruger, care desi uneori facea prostii care le aduceau ne
cazuri, de Kruger nu radeau prea mult, in schimb, cand era vorba de el o faceau
de cate ori prindeau ocazia. Cel care il scoase din reverie fu Roach.
- Brink, spuse el, ne pare rau ca facem misto de tine mai tot timpul, dar nu pen
tru astea sunt prietenii ? Sa faca misto intre ei ?
Fata lui Brink se mai lumina un pic, dar isi pastrasea mina posomorata.
- Serios, chiar ne pare rau, afirmase cu tarie Sole.
- Promitem sa nu mai radem de tine asa des, de acord ? declara Mort uitandu-se c
and la unul cand la altul, parca cerand sustinere.
- Sigur ? Iar radeti de mine, se vaita Brink.
- Nu rade nimeni de tine, il asigura Kruger.
- Uite ce nas are Sole, zici ca-i cartita, pun pariu ca dimineata se duce in gra
dina din spatele casei si scormoneste in pamant dupa rame, spuse Roach, in timp
ce mima ca scormoneste pamantul.
Fata lui Sole se impurpura, dar nu-i trada emotia care il cuprinse. In schimb, B
rink se mai inveseli, decise ca poate se pripise cu concluziile.
- Kruger, ar trebui sa te mai razi si tu pe piept, ti se strange parul ghem si a
i putea fi confundat cu o femeie, raspunse Mort dojenitor.
- Mort, tu de la ce firma de pompe funebre ai evadat ? rase Sole.
- Aduceti repede spray urias de gandaci, avem in gandac mare in camera, se maimu
tari Kruger la Roach.
Rasera toti, asemenea glume erau folosite cand Brink se supara pe ei din cauza r
asetelor pe seama lui, Brink era foarte emotiv. Nu indraznea sa replice o gluma
usturatoare inapoi sau sa injure la randul sau, daca era el insusi injurat de ci
neva din grup sau din afara lui. Tot ce facea era sa-si plece capul si sa privea
sca tinta la picioarele sale.
Veselia le trecu repede cand realizasera unde se afla, pentru un moment, uitaser
a de locul asta.
Kruger isi ingropa fata in maini, privind printre degete fara tinta cu coatele s
prijinite de genunchi.
Roach vru sa scuipe, dar isi inghiti propria saliva.
Sole se mai uita o data de la un capat al camerei la altul, parca vrand sa vada
daca s-a schimbat ceva cat timp au fost distrasi.
Mort se scarpina in crestet in timp ce se uita de la unul la altul.
Brink ramase cu privirea pierduta, se gandea frenetic la ceva.
Si vocea se tot incapatana sa apara.
- Mi-e foame, se auzi.
Isi ridicara capetele spre Roach.
- Nu va uitati asa la mine, simt cum imi ghiortaie matele, se vaita.
- Mi-e sete, spuse Sole.
- As bea un suc, raspunse ganditor Brink.
- Eu as manca si un cal acum, v-as omori pe toti daca ati incerca sa-l atingeti
cu mainile voastre murdare, le zambi Mort.
- Ma intreb daca nu cumva au de gand sa ne tina aici pana murim de foame sau set
e, le spuse Kruger.
- Pe tine te voi manca primul, rase Roach.
- Sunt sigur, Kruger va innebuni primul si va incerca el sa ne manance pe noi, a
sta dupa ce ne va bea sangele, mima ingrijorat Sole.
- Suntem patru contra unu, concluziona Brink.
- Kruger, fa-ne un bine tuturor si nu te impotrivi, rase Mort.
- Va dau un carnat daca ma lasati sa mai traiesc o zi, le zambi Kruger.
Toti privira dezgustati spre Kruger.
- Lasa, lasa, sunt sigur ca nu ai un gust prea bun, ii spuse Roach mimand ca se
indeparteaza de el.
- Esti bolnav, Kruger, ii spuse Sole.
- Mi se face rau, afirma Brink.
- Kruger, constata Mort.
Rasera din nou, o asemenea evadare din acea camera alba, monotona si lipsita de
viata, cu exceptia lor, desigur, era binevenita. Timpul trecea si vocea din difu
zor tot nu aparea.
Mort se daduse jos din pat si se plimba in jurul camerei, in sensul acelor de ce
asornic, era un adept al jocurilor strategice si asta era mai mult un reflex, un
obicei datorat terenului necunoscut. Dupa ce se plimba de trei ori, nu aflase m
are lucru, cu exceptia faptului ca nu existau geamuri, crapaturi sau prize dar
observase ca difuzorul paralelipipedic, aproape patrat, avea o gaura cat o moned
a de un penny acoperita de un paravan negru, de sticla probabil. Poate asta e ca
mera prin care ne supravegheaza, si paturile sunt prevazute cu microfoane, asa a
ud ei ce vorbim noi, isi spuse. Spuse "ei" pentru ca vocea le spuse "Va rugam",
deci nu era doar vocea din spatele difuzorului, ci mai multi oameni.
- Mort, ce faci ? spuse Brink.
- Ma gandeam la un joc, ii raspunse dand din umeri, dupa ce se uitase in directi
a lui si se aseza inapoi in pat.
- Asteptarea asta ma omoara, ar trebui sa distrugem ceva, sa facem scandal, sa n
e batem intre noi, poate asa ne vor da drumul, spuse Kruger.
- Alte idei tampite mai ai ? ofta Sole.
Kruger dadu din umeri ca si cum ar fi vrut sa zica "Ziceam doar".
Roach trecu in fuga pe langa paturile lor, se indrepta spre usa si odata ajuns
in dreptul ei, batu cu pumnii in ea, tipand :
- Dati-ne drumul, tipa el. Nu aveti niciun drept sa ne tineti aici, se planse el
apoi se intoarse cu spatele la usa si se lasa sa cada pe podea, razand de parca
ar fi cedat nebuniei.
Ceilalti il privira cu tristete, dar si il intelegeau. Toti voiau sa se intoarca
acasa, sa leneveasca in pat, sa se umple cu sucuri, snacks-uri si sa joace ulti
mul joc aparut ori sa-l continue pe cel care il jucau deja. Mai putin Sole. El a
vea o prietena. Era vazut ca Mesia in grupul lor de cinci. Un gamer, un tip apro
ape antisocial care juca jocuri toata ziua avea o prietena.
Sole era zeul nedeclarat al grupului, reusise imposibilul. Imposibil pe care Mo
rt il credea posibil, "Nu e asa de greu sa-ti gasesti o prietena." afirmase el c
u mandrie, desi dupa 3 luni tot acasa statea, se indopa cu sucuri, snacks-uri, j
uca jocuri si lenevea in pat.
Sole se gandi la prietena lui, Ran. Ran avea 18 ani, cu 2 ani mai mica decat Sol
e, era frumoasa, avea un zambet de te facea "sa-ti caci inima", dupa cum afirmas
e Kruger, si toti ii dadura dreptate. Un metru saptezeci si unu, par saten, ochi
verzi, un pic cam slaba, dar nu-i pasa. Era ingerul pe pamant, isi spuse Sole.
Se gandi mai bine la ea, vazu prin putina atentia care i-o acordase, si asta doa
r cand ieseau impreuna cu grupul, rareori se vazura doar ei doi, singuri. Ii par
u rau, ea nu-i spusese nimic despre asta, se gandi ca nu o apreciase asa cum tre
buia. Desi nu prea convins ca o va revedea, se hotari sa o pretuiasca mai bine d
aca i se va da drumul. Avea sa faca orice ca sa mai vada acel zambet sclipitor i
nca o data, inca o data.
- Roach, spuse Brink aproape in soapte.
Se auzi un bazait si toti ciulira urechile, parea ca vine de la difuzor.
- Cred ca va e foame, spuse vocea.
- Si sete, completa Brink.
- Spuneti ce doriti si va vom aduce, replicase vocea vizibil iritata, parea ca n
u-i place sa fie intrerupta.
Toti ignorara tonul vocii si spusera pe rand :
- Zece cheeseburgeri si o sticla la doi litri de Cola, spuse Brink.
- O friptura de pui si o sticla de vin rosu din 1970, spuse Mort.
Ceilalti il privira uimiti, asteptand parca dupa refuzul vocii. Nu se intampla n
imic.
- Trei pizze cu multa sunca, cascaval, ciuperci, masline si mozarella plus sase
doze de energizant X10, spuse Roach.
- Cinci pizze cu multa sunca, cascaval si o sticla la doi litri de suc de lamaie
, spuse Sole.
- Zece pungi de pufuleti cu branza, zece pungi de pufuleti cu sare, cinci pungi
de jeleuri, o cutie cu inghetata de lamaie, cinci linguri de plastic si douaspr
ezece doze de energizant X10, sovai un pic, 10 grame de iarba G15, un pachet de
foite si o torta, terminase Kruger sigur pe sine.
In camera se lasa o liniste mormantala, cu privirile celorlalti patru atintite s
pre Kruger, asteptand in tacere dupa raspunsul vocii.
- Veti primi in scurt timp ce ati cerut, le veni raspunsul.
Din un zambet prostesc, fata lui Kruger lasa loc ochilor care se mareau cat pepe
nii. Nici el, nici ceilalalti nu credeau ca vocea va accepta sa-i aduca ce a cer
ut.
- Cum ai putut cere asa ceva ? il intreba Mort cu o falca in podea si una in tav
an.
- Tu de unde stii ce-i ala vin rosu din 1970 ? il chestiona Sole suspicios.
Roach isi dadu ochii pe spate.
- Nu te-ai gandit nicio clipa ca s-ar putea sa umple iarba aia cu tot felul de c
hestii, si sa dai coltu' ? ii spuse.
- Da, fix la iarba mea s-au gandit, la friptura lui Mort, nu. Nici la la cheeseb
uregerii lui Brink sau pizzele tale sau ale lui Sole. In niciun caz mancarea voa
stra, raspunse sarcastic Kruger incrucisandu-si bratele. In plus, nu vad de ce n
e-ar omora acum, daca abia ne-au adus aici, iti spun eu, au planuri cu noi, si d
adu din cap convins de cele spuse.
Parea un argument bine pus la punct, unul plauzibil si nu aveau ce sa comenteze.
Brink se asezase in pat cu mainile impreunate la piept si privea chioras spre ta
van, parea pierdut.
Sole numara ceva pe degete, poate secundele care treceau.
Mort mai dadu un ocol camerei, poate ii scapase ceva, de data asta vazuse doua g
uri de aerisire, bine camuflate, puteau scapa pe acolo daca reuseau sa ajunga la
difuzor si sa neutralizeze camera. Daca.
Kruger fredona o melodie fara sunet din varfurile buzelor.
Roach, Roach se gandi la o colega de facultate, mergea la acelasi cursuri ca si
el. Avea 20 de ani, era zvelta, bruneta, ochi caprui, nici prea scunda nici prea
inalta, masura un metru saptezeci si trei, frumoasa si cu un zambet care te-ar
putea lovi in moalele capului daca acesta ar fi avut corp fizic. Visa la ea, dar
nu avusese niciodata curajul sa-i vorbeasca, o privea tacut in timpul orelor de
curs. Ea nici nu-l observa, si asa avea sa fie daca nu-i vorbea. Nu se hotari c
e avea sa faca daca scapa din locul asta.
Este un moment in viata, cand ti se pare ca la sfarsitul acelui moment nu-i vei
mai intalni pe cei dragi tie, pe cei pe care ii cunosti sau nu vei mai apuca sa
afli care e urmatorul titlu aparut din seria de jocuri preferata sau preferate.
Cei cinci simteau asta, simteau ca nu aveau sa mai paraseasca acea camera. O pre
monitie, un sentiment, nu conta ce era, dar asa simteau desi nu o aratau. Glumea
u, radeau, zambeau dar niciodata nu aratau ce gandeau cu adevarat.
Parca gandindu-se la acelasi lucru, inghitisera in sec si spusera mental "Ce-o f
i o fi", era motto-ul grupului. Te adaptezi si traiesti din plin sau stai si ast
epti moartea, fara sa faci nimic. Fara sa-ti pese de nimic. O secunda, un minut,
o ora, o zi, o luna, un an, ce mai conta, la sfarsit tot vei muri, ce rost mai
are sa mai continui sa traiesti ? Se decisera, aveau sa infrunte, sa se adapteze
, sa traisca orice li se va ivi. Chiar daca ar fi moartea, ar imbratisa-o cu buc
urie stiind ca n-au stat degeaba in asteptarea ei. Aveau sa joace jocul vocii di
n difuzor, daca ar fi fost unul.
- Ar fi minunat sa avem un ceas, spuse Sole. Hei, se adresa difuzorului, ne put
eti aduce un ceas, ceva ?
- Minunata idee, spuse Kruger. N-as vrea sa ma trezesc ca intreb in stanga si in
dreapta "IN CE AN SUNTEM?" si isi incrucisa bratele, parand serios, dar buzele
ii incropeau un micro-zambet.
Ceilalti zambira dar nu primira niciun raspuns, difuzorul continua sa ramana tac
ut, ca si cum nici n-ar fi existat.
- Ba, eu ma culc, le spuse Mort. Stam aici si frecam ridichea degeaba, nu mai su
port, si se duse in pat, dupa care se inveli si adormi.
- Cacat! exclama Sole
- Ce-i ? il intreba Kruger.
- Ba, tre sa ma pis, le spuse.
Ceilalti, cu exceptia lui Mort, care adormise bustean cand inchise ochii, rasera
pe infundate.
Le pierira zambetele cand realizara ca nu e nicio toaleta in camera.
- Asa, v-ati prins, daca ma pis intr-un colt o sa se imputa tot locul, se cutrem
ura Sole.
- Daca la pisat o sa miroasa asa, nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi cand o sa
-mi vina sa ma cac, se ingrijora Kruger. Stai, cacat, cred ca-mi vine.
Ceilalti trei se albira.
- No, no, alarma falsa, si se sterse pe frunte mimand o usurare.
- Kruger, daca te tii de glume...si Sole ii arata pumnul.
- A fost doar o gluma nevinovata, se apara Kruger ridicandu-si mainile.
- Voi, voi nu va simtit ametiti ? le spuse Brink parca beat.
- Acum ca spui, parca vad doi Brinki si trei Krugeri, inghiti Roach.
- Ba, cred ca o sa ma pis pe mine, se ameti Sole.
- Tine-te, nu vreau sa ma sufoc, nu vreau sa mor asa, se planse Kruger.
Gazul care intra in camera isi facea efectul, curand, lesinara toti.
Kruger se lovi de marginea patului si cazu inert pe podea. Asta avea sa-l doara
cand se va trezi.
Lui Brink ii cazu capul in poala, statea in sezut, cocosat si cu genunchii ridic
ati.
Roach se prabusi lateral, din pozitia sa de langa usa. Se lovi nitel cu capul de
podea, probabil si pe el il va durea cand se va trezi.
Sole murmura ceva pe infundate inainte sa cada si el intr-un somn adanc, ateriza
nd pe jumatate in pat.

Capitolul 2 - Administrat
orii
- Ei sunt pustii ? spuse omul imbracat in halat alb, uitandu-se pe monitorul ce
afisa camera alba, in care se aflau cinci paturi, cu cate o persoana in fiecare.
Cei cinci nu se miscau, pesemne ca dormeau.
Omul care se afla in fata sa lua un dosar de pe birou.
- Primul pat, Sole Dresenetto. 20 de ani, par brunet, ochi caprui, inaltime 1,79
m, 73 kg, niciun semn particular, spuse al doilea om.
Il plasa in stanga celorlalte dosare apoi il lua pe urmatorul.
- Al doilea pat, Michael "Brink" Serrano, 19 ani, par saten, ochi albastri, inal
time 1,73m, 64 kg, niciun semn particular, relua al doilea om.
Dosarul lui Brink se altura deasupra dosarului lui Sole si omul in alb lua alt
dosar din dreapta acestora.
- Al treilea pat, Kruger Markry, 21 de ani, par saten, ochi caprui, inaltime 1,7
2m, 77kg, niciun semn particular.
Dosarul lui Kruger se alatura deasupra dosarelor celorlalti doi.
- Al patrulea pat, Mortimer "Mort" Corona , 21 de ani, par brunet, ochi caprui,
inaltime 1,76m, 80 kg, are tatuat un simbol pe antebratul drept. Nu stim ce inse
amna.
Continuara cu ultimul dosar, dupa ce al lui Mort se alatura dosarelor celorlalti
.
- Al cincilea pat, Roach Parker, 20 de ani, par negru, ochi caprui, inaltime 1,7
7m, 74 kg, niciun semn particular.
- Ei sunt, spuse omul care citise dosarele in timp ce privea spre monitor.
- Stinge lumina din camera, pustii trebuie sa se trezeasca din clipa in clipa.
- Ce rost are? Oricum se vor trezi.
- Vreau sa vad ce vor face, fa-o acum.
Omul in halat alb se muta la panoul de comanda de langa birou si apasa un buton,
imediat lumina din camera alba se stinse, pe monitor aparea fundalul verde al c
amerei si paturile, scaldate in umbre din cauza infrarosiilor. Curand dupa aceea
, toti cinci se trezira, pe ecranul monitorului se vedeau cum se uitau ba in sta
nga ba in dreapta, cautand o lumina, chiar si cu asta, nu se intampla nimic, cei
cinci stateau linistiti in paturile lor.
Cineva stranuta, se auzira un "Sanatate" si un "Multumesc" vag, urmate de niste
palavrageli impreunate cu purici sonori. Oamenii in halate albe se apropiara de
ecranul monitorului si privira atenti, cineva se daduse jos din pat si il stran
gea de gat pe vecinul sau.
- Aprinde lumina! tipase omul in alb.
Fara sa mai stea pe ganduri, omul in halat alb se intoarse la panoul de comanda
si aprinse lumina.
Se auzeau iar palavragelile neinteligibile si puricii sonori.
- De ce dracu se aude asa ? il intreba omul in alb pe cel de la panoul de comand
a, vizibil exasperat.
- Rezolv acum, si omul se apleca deasupra panoului de comanda, invartind si apas
and butoane.
"-Kruger, in ce rahat ne-ai mai bagat?"
"-De ce mereu sunt eu de vina?"
"-Tu mereu esti de vina."
- Li se inregistreaza conversatia ? Si video si audio ? fu intrebat omul de la p
anou.
- Da.
Amandoi ciuleau urechile si se uitau la monitor.
- Vorbeste-le, spuse omul de la panou, indemnandu-l pe celalalt cu capul.
- Esti tampit ? Cum sa le vorbesc ? Si mai ales, de ce le-as vorbi ?
Omul de la panou dadu din umeri.
- Poate ca sa nu traga concluzii pripite ? Sa nu faca ceva stupid ? Cum ? Cu gur
a, cu ce altceva, si clatina din cap.
Omul de langa monitor dadu din umeri, celalalt avea dreptate.
"- Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu suntem din cauza lui Kruger."
Se pregati sa apese butonul rosu ce-i permitea sa vorbeasca, vorbele sale fiind
redate prin difuzorul din camera alba.
"- Si de ce nu ?"
Il apasa si vorbi :
- Pentru ca ati fost adusi aici cu un scop, spuse si lua mana de pe buton. Se in
toarse spre omul de la panoul de comanda, ridicand din sprancene si zambind parc
a vrand sa zica "Fericit?".
Omul stramba din buze, dar se multumi cu atat.
"- Sa va fut, v-am zis eu ca nu sunt eu de vina."
Omului de langa monitor ii pieri zambetului. Apasa din nou pe butonul rosu.
-Nu toleram un asemenea limbaj aici, spuse prompt.
Omul de la panoul de comanda se uita cand la el cand la monitor.
"- Si care e mai precis, scopul pentru care ne aflam aici ?
- Pe langa faptul ca am fost rapiti, impotriva vointei noastre?
- Poti fi rapit doar daca iti dai acordul ?"
Apasa iar butonul rosu.
-Toate la timpul lor, declara scurt.
Urmarira iar monitorul, cand vazu ca Roach, care detinea al cincilea pat, cobori
si se se indrepta spre usa.
Omul de langa monitor vorbi repede :
- Usa e blocata? il intreba pe omul de la panou.
- Nu, zise el, zgaindu-se la monitor.
- Bun.
Ii lua un moment sa realizeze.
- OMULE, BLOCHEAZA NENOROCITA DE USA CA NE FUG PUSTII. ESTI CHIOR ? tipase omul
cu monitorul.
O secunda mai tarziu usa era blocata si Roach incerca in zadar sa o deschida. Om
ul de langa monitor se lasa greu in scaunul lui, in timp ce celalalt privea stan
jenit spre el.
- Atat mai lipsea, sa ne fuga pustii, spuse omul de langa monitor si apasa buton
ul rosu dupa care vorbi.
- Va rugam sa ramaneti calmi si nu va agitati, le spuse dupa care elibera butonu
l rosu.
- Pun sa fie inregistrati zi si noapte ? spuse omul de langa panou.
Cel de langa monitor il privea ucigator.
- Tu ce crezi ? spuse punandu-si cotul pe masa si sprijinindu-si capul in mana.
- Imediat. Gata, vor fi inregistrati zi si noapte.
- Parca suntem in filmele cu prosti, si ofta.
Celalalt il privea incruntat.
- N-are treaba, sa ne apucam de ultimele pregatiri. Serverul ruleaza si este fun
ctional ?
- Da.
- Bateriile sunt la locul lor, si incarcate ?
- Da, veni raspunsul.
- Castile ?
- Si alea.
- Cablurile de conexiune ?
- Oh da.
- Ce raspuns vrea sa fie asta ?
- Adica da.
Clatina din cap, desi omului de la panou ii lipsea cateva doage, avea nevoie de
el.
- Incarca "Red Lotus".
Omul de la panou tasta cateva comenzi, se zgai putin la monitorul panoului si se
intoarse spre omul de la monitor sa comunice rezultatul.
- Va dura un timp.
- Cat ?
- Cinci-sase ore, posibil si sapte.
Omul de la monitor se adanci in ganduri, puteau astepta atat, mai aveau de regla
t anumite fleacuri, dar pustii se vor plictisi stand degeaba.
- Ia da-mi lista cu lucruri interzise, spuse omului de la panou.
Acesta se ridica si se indrepta spre un dulap, deschise usa, se uita prin el si
scoase un dosar. Il rasfoi nitel, exclamase un mental "Gata!", puse dosarul inap
oi si inchise dulapul. Ii inmana lista omului de la monitor si se pozitiona inap
oi pe scaunul de la panoul de comenzi. Acesta o citi cu voce tare :
- Fara femei. Fara apeluri sau mesaje exterioare. Fara plimbari in afara camerei
. Fara prezenta umana in camera, cu exceptia celor cinci, cu exceptia cazului in
care cei cinci sunt adormiti. Fara interactiuni fizice cu subiectii de niciun f
el, si termina. Se uita la omul de la panou vrand sa spuna "Asta e tot?".
- Asta e tot ? spuse omul de la panou.
- Aparent, da, dupa ce se uitase pe ambele parti ale foii de hartie.
" Mi-e foame.
- Nu va uitati asa la mine, simt cum imi ghiortaie matele.
- Mi-e sete." se auzi din boxele atasate monitorului.
- Le e foame si sete, spuse omul de la panou.
- Am auzit si eu.
- Presupun ca ii intrebam ce vor sa manance si sa bea ?
Se auzi un bufnet scurt si un vag "Dati-ne drumul..." dar cei doi nu-l bagara in
seama.
- Ce spui sa-i intrebam ce nu vor sa manance si ce sa nu bea ? replicase sarcast
ic omul de la monitor.
Omul de la panou pufni.
- Hai odata, timpul trece.
Omul de la monitor apasa butonul rosu si spuse :
- Cred ca va e foame.. apuca sa spuna.
"-Si sete."
- Spuneti ce doriti si va vom aduce, spuse nervos omul de la monitor apoi ridica
degetul de pe butonul rosu. Nu-i placea sa fie intrerupt cand vorbea.
"- Zece cheeseburgeri si o sticla la doi litri de Cola"
- Noteaza ce spun, spuse omul de la monitor.
Imediat, omul de la panou se repezi la birou si nota "comanzile".
"- O friptura de pui si o sticla de vin rosu din 1970."
- Wow, tipul e stilat, spuse omul grabindu-se sa noteze.
" Trei pizze cu multa sunca, cascaval, ciuperci, masline si mozarella plus sase
doze de energizant X10.
- Cinci pizze cu multa sunca, cascaval si o sticla la doi litri de suc de lamaie
.
- Zece pungi de pufuleti cu branza, zece pungi de pufuleti cu sare, cinci pungi
de jeleuri, o cutie cu inghetata de lamaie, cinci linguri de plastic si douaspr
ezece doze de energizant X10, 10 grame de iarba G15, un pachet de foite si o tor
ta."
- A spus cumva iarba ? se interesa omul de la panou, acum aplecat deasupra birou
lui notand de zor. Ce e aia o torta ?
Omul de langa monitor era stupefiat. Nu stia ce sa spuna. Isi reveni rapid si sp
use :
- Paaai, spuse omul de la monitor. Nimic din ce au cerut nu figureaza in lista c
u lucruri interzise, nu ? Nu vad de ce nu le-am da. Cred ca este o bricheta.
Celalalt dadu din cap impacat, n-avea sa-si bata capul cu asta.
Omul de la monitor apasa butonul rosi din nou si vorbi :
- Veti primi in scurt timp ce ati cerut, spuse scurt apoi lua degetul de pe buto
n.
- Dar, se grabi celalalt, iarba nu va afecta desfasurarea jocului ?
- Nu cred, cei care au proiectat draciile astea, si facu cu mana spre monitor ap
oi spre panoul de comanda, s-au ocupat de lucrurile astea. Ma refer la chestii d
aunatoare, si dadu din umeri.
Omul de la panou, revenit la postul lui, accepta explicatia. Era un argument sol
id.
- Gazeaza-i, spuse omul de la monitor.
- P-p-poftim ? Sa-i gazez ? Adica sa-i omor, se balbai omul de la panou.
Omul de la monitor se uita inexpresiv la colegul sau.
- Nu, idiotule, adoarme-i. Foloseste gazul care adoarme, spuse tragandu-si o pal
ma peste fata.
Omul de la panou se impurpura dar facu intocmai.
"- Ar fi minunat sa avem un ceas, spuse Sole. Hei, ne puteti aduce un ceas, ceva
?
- Minunata idee."
- Vor un ceas, spuse omul de la panou.
- Am auzit, netotule, spuse omul de la monitor, dandu-si ochii peste cap. Adauga
si un ceas pe lista, unul digital.
Omul de la panou s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre birou, acolo a no
tat "-ceas digital, functionabil" apoi privi spre monitor.
-Unul dintre ei s-a culcat, ii spuse celuilalt, aratand cu stiloul spre monitor.
Acesta nu-i dadu atentie, nu era cine stie ce detaliu important.
"- Ba, tre sa ma pis."
Omul de la monitor se albi.
- Cat mai are pana-si face gazul efectul ? se adresa omului de la panou.
- 30-40 de secunde, veni raspunsul.
- Asta mai lipsea, sa-i apuce nevoile cand sunt pe cale sa fie adormiti, ii spus
e celuilalt privindu-l.
"-Daca la pisat o sa miroasa asa, nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi cand o sa
-mi vina sa ma cac. Stai, cacat, cred ca-mi vine."
Omul de la monitor se intoarse ca ars spre monitor si ciuli urechile.
Curand, toti patru picara ca mustele. Doi dintre ei se lovira in cadere. Omul de
la monitor se ingrijora putin dar spera sa nu fie nimic grav. Altfel...avea sa
fie expediat in Antarctica sa supravegheze pinguini, se cutremura la gandul asta
.
- Nu crezi ca ar fi trebuit sa-i avertizem inainte sa actionam gazul ? il intreb
ase omul de la panou.
- Da, ar fi trebuit, concluziona celalalt. Dar n-am facut-o, si vom trage ponoas
ele daca unul dintre cei doi s-au lovit grav, mai ales cel de pe podea, de langa
paturi.
Omul de la panou se gandi si el la Antarctica si pinguini, cutremurandu-se la ra
ndul sau.
- Sunt sigur ca n-au patit nimic, spuse cu juma de gura.
- Sa speram, spuse celalalt in timp ce privea monitorul. Se intoarse apoi ii spu
se celuilalt
- Du-te da-le lista celor care i-au adus, spune-le sa faca rost de tot, si reped
e. Pustii mai au, se uita la ceas, trei ore pana se trezesc.
Omul ce ocupa scaunul panoului de comanda se ridica indreptandu-se pe usa si dup
a ce o inchise omul de la monitor spuse.
- 'ai dracu pusti, in timp ce se uita la monitor.
Capitolul 3 - Instalare
Un miros straniu ii intra in nari si pe masura ce se trezea, mirosul devenea t
ot mai impunator, mai placut. Sunca si cascaval, isi spuse. Pizza era raspunsul.
Pizza era ambrozia zeilor si imortalitatea muritorilor. Pizza era universul si
ea il intelegea, il iubea si viceversa. Un univers de ingrediente, galaxii intre
gi de cascaval, un nor imens de sos de rosii si milioane de planete-maslina, com
ete-ciuperci si asteroizi-mozarella. O supernova de gusturi, Nirvana budistilor
gurmanzi.
Deschise incet ochii, il durea capul si raceala podelei ii brazda slab obrazul
. Acum avea ochii perfect deschisi, ii vazu pe ceilalti inca lesinati si se alar
ma. Daca i-au omorat, dar ce le-au facut lor nu l-a afectat pe el ? Voi sa-i ver
ifice, dar crudul adevar, acela de a-i gasi morti il cutremura. Linistea mormant
ala il apasa pe creier, asa ca se hotari sa se convinga de moartea prietenilor l
ui. Se ridica mahmur in picioare si inainta incet spre paturile acestora, mai pu
tin Kruger, care era intins pe jos intr-un unghi nefiresc, ca si cum a fost depo
sedat de un demon si reusita l-a omorat. Mort era primul la "autopsie", zambi la
gandul asta. Umorul morbid il bine-dispunea.
Il ocoli pe Kruger pasind peste el si il privi pe Mort. Pieptul nu i se misca.
Pare ca doarme, isi spuse. Intinse mana spre pieptul lui Mort cand o mana il p
rinse de picior, tinandu-l strans.
- Bluehehe, o sa ti-o trag pe la spate, pe la spateee, hehehehe, ca sunt homo. P
e la spateeeee. Bwahahahaha.
- Aaaaaahhh, dadu sa tipe Roach.
- Bahahahaha. Sa-ti fi vazut moaca, ca eu n-am vazut-o,rase Kruger cu pofta si s
e ridica de pe jos.
- Am crezut ca esti mort de-a binelea, ingaima Roach.
Kruger ridica din sprancene.
- Mort ? De ce as fi fost mort ?
- Erai intr-o pozitie nefireasca si nici nu miscai.
- Mancaaaareeeee, spuse lung Kruger, mai mai sa-i curga saliva din gura, ignoran
d durerea de cap si pe Roach.
Roach se uita in spatele lui si vazu cutiile de pizza, sucurile, pungile de chee
seburgeri, friptura si sticla de vin. Pana si pufuletii lui Kruger.
Kruger se repezi spre mormanul de mancare si controbai dupa iarba, se linisti ca
nd vazu ca era prezenta, ambalata in aceiasi punga cu foitele si torta, cam gro
solan.
Roach il privi din nou pe Mort, tinand o mana pe patul sau. Ca printr-o fulgerar
e, Mort deschise larg ochii si il apuca strans de mana, privindu-l tinta.
- Aaaaaahhh, tipa din nou Roach, tresarind la "invierea" neasteptata a prietenul
ui sau.
- Bwahahahahaa, se rase Mort.
Kruger lansa din gura pufuletii pe jumatate mancati si se lovi in piept ca sa nu
se inece, razand.
- Scuze, nu am putut sa ma abtin dupa ce v-am auzit pe voi doi. Mi-era sa nu obs
ervati ca zambeam putin cand l-am auzit pe Kruger razand.
Roach se elibera din stransoare si isi duse mana la inima, avea pulsul ridicat,
mai mai sa-i sparga pieptul. Era convins ca nici Sole si nici Brink nu erau mort
i. O usurare, nu ar fi reusit sa traiasca de unul singur in camera alba fara com
pania prietenilor lui.
- Baaaaai, ce foame imi e, marturisi Sole ridicandu-se anevoios din pe pat. Bine
ca mi-a trecut pisarea. Am primit de mancare, ai ? Booooon, si se indrepta spre
Kruger, unde se afla muntele de mancare.
Toti, inafara de Brink erau treji.
- Haideti colea, ce stati acolo ca clostele ? le spuse Kruger cu gura plina de p
ufuleti.
Roach si Mort ii urmara sfatul si se apucara sa manance.
- N-ar trebui sa-l trezim si pe Brink ? spuse Sole printre feliile de pizza care
-i alunecau pe gatlej.
- O sa se trezeasca el, stai relax, il linisti Mort.
- Are dreptate, ii spuse Roach, deschizand o sticla de suc.
- Haideti sa fumam, spuse Kruger stergandu-se cu mana la gura, inlaturand ramasi
tele pufuletilor din jurul gurii.
- Brink nu-i treaz, ii spuse Mort.
- Conteaza ? Ii pastram, stai relax, sunt 10 grame, adica 2 de fiecare, facu Kru
ger ratiile.
- Baga, baga, il incuraja Sole.
- Nu stiu, se baga Roach.
- Il trezim, ii asigura Kruger ridicandu-se in picioare si indreptandu-se spre p
atul lui Brink.
Cand ajunse in dreptul patului lui Brink, care statea cu picioarele incrucisate,
cu mainile in poala si capul in jos ii puse mana pe umar.
- Trezeste-te puturosule, in timp ce-i zgaltaia umarul.
Brink nu dadea niciun semn ca s-ar trezi. Se incrunta si-l apuca cu mainile de u
meri, zgaltaindu-l agresiv. Brink cazuse pe o parte, ca mort.
Kruger se alarma si se apuca sa-i traga palme violente.
Ceilalti priveau ingroziti scena care presupunea sa-l trezeasca. Kruger isi puse
degetele la narile lui Brink, nu respira. Il intoarse si isi puse urechea de pi
eptul sau. Inima i se facu cat un purice si ochii i se marira.
- E mort, le spuse Kruger alb ca varul. E mort, continua sa ingaime.
Gurile le intepeni pe jumatate deschise si mainile li se oprira in aer.
Roach, Sole, Mort se repezira spre usa, urmati de Kruger si incepura sa bata vio
lent cu pumnii in ea, imbrancindu-se si facandu-si loc, de parca unul tinea la B
rink mai mult ca altul. Trasera de clanta, nimic. Usa era intepenita si imposibi
l de deschis.
- Ce dracu' faceti ? tipa Mort furios privind difuzorul. El e mort. De ce nu ne
omorati si pe noi ? Ce mai asteptati ?
Se lasa sa cada in genunchi, respirand precipitat si privind tinta podeaua alba.
Kruger se lasa in fund si privind spre patul lui Brink, care era mort. Mort.
- Pana la urma n-a fost nevoie sa ne bage ceva in mancare ca sa ne omoare, ii re
plica lui Roach.
Roach isi privi degetele de la picioare. De ce tocmai acum ? Probabil ca nici nu
trecuse o zi si deja s-au hotarat sa-i omoare, dar de ce ? Se gandi obsesiv la
acest "de ce".
Sole se adanci in ganduri, scotocind dupa amintirile pe care le avea cu Brink. S
-a dus, isi spuse.
Mort, aidoma lui Roach, incerca sa inteleaga de ce.
Timp de doua ore nimeni, niciunul nu spuse nimic, nici macar difuzorul nu se auz
i.