Generalitati

Hepatita este o afectiune care include orice tip de inflamatie a ficatului, ca rezultat a unor procese complexe
care apar cand ficatul sufera o leziune. Inflamatia care dureaza mai putin de sase luni este considerata hepatita
acuta, iar inflamatia care dureaza mai mult de sase luni este considerata hepatita cronica.

Exista multe cauze ale inflamatiei hepatice, pe care medicii le impart in doua categorii majore: hepatitele virale
si hepatitele neinfectioase. Cand oamenii se gandesc la hepatita, de obicei se gandesc la hepatita virala. Exista
cinci virusuri care infecteaza ficatul, denumiti folosind litere ale alfabetului de la A pana la E.

Lucrul care determina confuzie cand este vorba de hepatita virala este ca fiecare virus determina tipuri usor
difrite de boala si are un mod diferit de raspandire. Unele dintre aceste infectii virale pot determina forme de
hepatita acuta, cronica sau ambele tipuri. Intrucat virusurile se raspandesc de la o persoana la alta, medicii
numesc aceste afectiuni hepatite infectioase.

Hepatita neinfectioasa
Nu toate cauzele hepatitelor sunt infectioase. Substante chimice precum alcoolul sau medicamentele pot fi
periculoase pentru ficat si pot determina inflamatie. De asemeni, si alte afectiuni cum ar fi tulburari genetice si
metabolice, afectiuni imunologice si obezitatea, pot determina leziuni hepatice ce duc la inflamatie. Intrucat
aceste tipuri de hepatita nu pot trece de la o persoana la alta ele sunt numite hepatite neinfectioase.
Simptome ale hepatitei acute virale
Semnele si simptomele sunt modul in care organismul comunica prezenta unei probleme. Daca exista o
problema intr-o anumita zona a corpului, persoana va afla cu ajutorul acestui limbaj special. Uneori limbajul
este usor de inteles, cum ar fi in cazul unei raceli simple: rinoree apoasa, stranut, oboseala si uneori dureri in
gat. Dar cum poate organismul uman sa descrie o problema complicata cum este hepatita? Organismul foloseste
acelasi limbaj.

Incepe cu ficatul

Hepatita este o afectiune a ficatului, si pentru a intelege semenele si simptomele acesteia sunt necesare
cunostinte de baza despre functionarea normala a acestuia. Este important de inteles ca ficatul este un organ
crucial pentru organism datorita functiilor sale esentiale pentru viata.

De ce este ficatul atat de important? Spre exemplu, 25% din volumul de sange la organismului trece prin ficat la
fiecare minut. La fiecare cinci minute, ficatul filtreaza intreaga cantitate de sange a organismului. Intrucat
ficatul se intersecteaza in functionarea sa cu multe din aparatele si sistemele organismului, semnele si
simptomele afectiunilor hepatice deseori seamana cu cele ale altor afectiuni. In mod cert, cand ficatul este
bolnav el anunta acest lucru pe multe cai diferite.

Patru pricipii importante Inainte de a trece in revista simptomele hepatitei virale, sunt important de inteles cele
patru principii de baza. Aceste pricipii vor ajuta la intelegerea listei de simptome, care este doar un ghid.
Simptomele sunt doar un punct de plecare. Pentru precizarea diagnosticului de hepatita acuta virala sunt
necesare mai multe date decat doar simptomele. De fapt, medicii folosesc mai multe metode pentru a pune
diagnosticul de hepatita.

1. Hepatitele acute virale, au in general simptome similare, indiferent de tipul infectiei. Acest lucru inseamna
ca, in stadiul acut, o persoana cu hepatita de tip A poate avea aceleasi simptome cu o persoana cu hepatita C.
Este important de retinut ca nu poate fi precizat tipul hepatitei virale doar prin cunoasterea simptomelor. Pentru
diferentiere este necesar un test de sange.

2. Simptomele sunt generale. Intrucat ficatul joaca un rol in atat de multe functii esentiale, multe dintre
simptome sunt constitutionale, adica afecteaza intregul organism. Spre exemplu, o leziune a piciorului va
determina, probabil, o durere locala sau regioanala. In cazul hepatitei, pacientul poate simti durere in jurul
ficatului, dar probabil va avea si frisoane si dureri ale articulatiilor sau muschilor.

3. Simptomele sunt variabile. Desi medicii pot preciza simptomele cele mai frecvente ale hepatitei, nu toti
pacientii vor avea aceste simptome. Unii pacienti pot avea doar unul sau doua din aceste simptome frecvente.
Altii pot avea toate aceste simptome. Pacientii descriu hepatita virala in moduri diferite. Aceste simtome sunt
cunoscute ca facand parte din tabloul clinic al pacientului cu hepatita acuta. Fiecare caz poate fi diferit.

4. De multe ori hepatita acuta virala nu are simptome. In functie de modul in care organismul raspunde la
infectia initiala, pacientul poate sa nu prezinte nici un simptom. De fapt, unele persoane afla ca au sau au avut
hepatita dupa donarea de sange sau dupa efectuarea unor analiza de sange de rutina. Cuvantul folosit pentru
descrierea acestor pacienti fara simtome este asimptomatic. Pacientul are infectia dar organismul sau nu are
nevoie sa-i spuna acest lucru.

Simptomele hepatitei pot fi organizate in mai multe moduri, cea mai buna abordare este divizarea simptomelor
in trei stadii care progreseaza odata cu boala debut, mijloc si recuperare. Fiecare dintre aceste stadii se
potrivesc cu un termen medical specific pe care medicii il folosesc pentru a descrie hepatita virala.

Debutul simptomelor (stadiul prodromal) Simptomele initiale ale hepatitei, sau simptome prodromale, pot apare
brusc sau pot apare lent si subtil. Aceste simtome sunt de obicei atat de generale ca majoritatea pacientilor nu se
gandesc la hepatita virala. Totusi, un medic bun va dori sa elimine din diagnosticul diferential hepatita viarala,
mai ales daca pacientul prezinta factori de risc care cresc expunerea la hepatita virala.

Simptomele apar dupa o perioada de incubatie, care este specifica fiecarui tip de virus care determina o infectie.
Odata ce persoana este expusa la virus, acesta are nevoie sa se replice. In momentul in care suficiente copii ale
virusului infecteaza hepaticitele ficatului, sistemul imun al personei rasunde prin intermendiul unor celule
puternice care cauta si distrug virusurile hepatitice. Este foarte interesant faptul ca o parte a simptomelor pe
care le prezinta pacientul sunt de fapt provocate de raspunsul sistemului imun. De retinut faptul ca pacientul
poate prezenta toate simptomele, o parte dintre ele sau nici unul.
Testele pentru hepatita
Multe cauze ale hepatitei au determinat o multitudine de cai de diagnosticare. Unul dintre testele de baza este
palparea unui ficat marit de volum (hepatomegalie). Medicul va reliza acest test in timpul examinarii fizice;
daca gaseste un ficat marit de volum, va cauta cauza acestuia folosind teste de laborator.

Unele teste de sange determina nivelul plasmatic al unor enzime si proteine care pot fi modificate in cazul unor
afectiuni hepatice. Alte teste de sange vor cauta prezenta virusurilor, nivelul unor toxine cum este alcoolul sau
paracetamolul sau chiar markeri-i genetici ai unor boli cum ar fi fierul sau alfa-1 anti-tripsina. De obicei
diagnosticul de hepatita este pus folosind o combinatie de teste. Teste mai avansate pentru diagnostic sunt
ecografia, tomografia computerizata, sau imagistica prin rezonanta magnetica..

Biopsia hepatica, in care medicul extrage o mica portiune din ficat care va fi trimisa la laborator pentru teste
ulterioare, poate fi necesara pentru a determina cauza inflamatiei in cazul in care aceasta nu poate fi identificata
cu alte metode sau in cazul in care medicul are nevoie sa stie cat din ficat este afectat de boala.
Hepatita cronica
Unele forme de hepatita vor progresa spre forma cronica, care apare atunci cand infectia dureaza de mai bine de
sase luni. In acest sens, a trai cu hepatita seamana cu a trai cu alte afectiuni cronice. Probabil prima reactie a
pacientului este negarea si teama. In timp ce aceste reactii la aflarea vestii sunt de inteles, hapatita, chiar si in
forma sa cronica, este o afectiune tratabila.

Cu un tratament adecvat si alegeri de viata sanatoase, este posibil ca pacientul sa aiba o viata plina si activa.
Pentru multe persoane, scopul tratamentului in hepatita cronica este prevenirea aparitiei cirozei hepatice.
Medicii realizeaza acest deziderat prin controlarea efectelor hepatitei cu medicamente. Totusi, medicatia este
doar o mica parte a tratamentului. Pacientul cu hepatita trebuie sa-si modifice stilul de viata. Vestea buna este
ca aceste modificari pot fi benefice pentru intregul organism, nu doar pentru ficat.
Ce ar trebui sa manance si sa bea pacientul?
Ficatul este un organ major implicat in metabolism si este responsabil de indepartarea toxinelor din organism,
provenite din hrana ingerata. Una dintre cele mai sigure practici dietetice este ca pacientul sa evite toxicele
aditionale cum ar fialcoolul, remediile alternative care nu sunt cunoscute stiintei si toate drogurile
recreationale.

Este important ca pacientul sa realizeze ca toate aceste sunt procesate ca toxine de catre ficat si pot fi in mod
special periculoase pentru ficatul bolnav. Chiar si unele medicamente prescrise pot prezenta riscuri si vor avea
nevoie de teste de sange suplimentare pentru monitorizarea functiilor hepatice, daca aceste medicamente sunt
absolut necesare.

Vitaminele si suplimentele alimentare trebuie alese cu grija impreuna cu medicul deoarece unele dintre acestea
pot fi toxice potentiale. Unele vitamine, cum este vitamina A, sunt cunoscute ca determinand leziuni hepatice.
La fel, fierul, un supliment foarte popular care poate fi benefic unor persoane, poate fi periculos pentru pacientii
cu hepatita. Pacientul cu hepatita trebuie sa ia in considerare o dieta bogata in fructe, legume si cereale si
cantitati adecvate de carne care ii vor oferi nutrientii necesari.
Ce poate face pacientul
Corpul uman beneficiaza de pe urma activitatii fizice. Chiar si in cazul persoanelor cu hepatita cronica,
exercitiul fizic moderat ofera protectie pentru afectiunile cardiovasculare, obezitate si diabet. Probabil cel mai
important beneficiu cunoscut al activitatii fizice este influenta sa asupra sanatatii mentale. A face fata unei
afectiuni cronice poate afecta starea de bine psihic a pacientului. Sedinte regulate de activitate moderata (cel
putin 20 de minute pe zi) pot reprezenta un avantaj important pentru starea generalal de sanantate.
Ce trebuie sa stie pacientul
Intelegerea bolii este un pas important pentru a avea un stil al vietii adecvat. Unii pacienti se confrunta cu un
oarecare grad de stigmatizare datorita bolii, care pana la urma este o lipsa de intelegere a acestei afectiuni. Daca
pacientul este bine informat el ii poate ajuta pe cei din jur sa se simta in siguranta si confortabil.
Grupul de suport
Multi pacienti reusesc cu succes sa faca fata unei boli cronice de-a lungul vietii. Printre acestia exista si pacienti
cu hepatita. Acesti oameni au povesti de impartasit despre experienta lor, succesele si esecurile lor. Probabil cea
mai buna cale de a intra in contact cu acesti oameni este prin intermediul grupurilor de suport.

Analize imunologice
Generalitati
Imunologia este stiinta care se ocupa cu studiul imunitatii organismului. Imunitatea este o stare de rezistenta a
omului fata de bolile infectioase provocate de microbi, virusuri, etc. Unele persoane au o imunitate naturala
adica sunt din nastere rezistente la o serie de boli. Alte persoane isi castiga imunitatea, rezistenta la boli fie
facand o boala (pe care a doua oara nu o mai fac), fie vaccinandu-se contra unor anumite boli. La baza
imunitatii sta formarea de substante protectoare numite anticorpi.

Anticorpii
Anticorpii sunt substante chimice complicate pe care ii fabrica organismul ca raspuns la patrunderea in sange a
numeroase substante straine organismului (antigene) asa cum sunt microbii, virusurile, parazitii etc. De
asemenea, anticorpii se formeaza si atunci cand in organism patrund (pe cale digestiva sau prin injectii) diferite
substante cum sunt serurile si vaccinurile. Producerea deanticorpi incepe imediat dupa patrunderea substantei
straine (antigenul) in organism, dar trebuie sa treaca 7-10 zile de la contactul cu antigenul pentru ca organismul
sa poata fabrica suficienti anticorpi cu care sa lupte contra bolii si care sa poata fi gasiti cu ajutorul analizelor de
laborator. Anticorpii sunt specifici pentru fiecare agent patogen, pentru fiecare boala, ei persista in organism
chiar si dupa vindecarea bolii, luni si ani, uneori chiar toata viata. Cu alte cuvinte, anticorpii sunt martorii unei
infectii trecute (imunizare naturala) sau a unei vaccinari (imunizare artificiala).
Analize imunologice
Anticorpi se gasesc in sange, urina, lapte, in tesuturile organismului etc. de unde pot fi pusi in evidenta cu
ajutorul analizelor imunologice. Astfel, punand in contact, intr-o eprubeta, anticorpii din ser cu antigenul
preparat in laborator, se produce o reactie antigen-anticorpi, care se face vizibila cu ochiul liber prin diferite
tehnici de laborator. Deoarece pentru evidentierea anticorpilor din sange se foloseste serul de la omul bolnav
sau sanatos, aceste analize se mai numesc si analize serologice.
In unele cazuri de boli, cunoscandu-se anticorpii specifici, se poate analiza si gasi antigenul care este
necunoscut. Asa se procedeaza in diagnosticul de laborator al gripei, al hepatitei virale (antigen A) etc.
Analizele imunologice se bazeaza pe reactia (unirea) dintre antigenul specific si anticorpii specifici din serul
care se cerceteaza. Reactia antigen-anticorp poate fi facuta fie in eprubeta, fie pe pielea omului.
Aceste analize se fac pentru descoperirea acelor boli la care nu este posibil sa se puna in evidenta angentul
patogen cauzator de boala (microb, virus etc.) din anumite motive, dupa cum urmeaza. Uneori bolnavul vine
prea tarziu la laborator, dupa ce microbul a disparut din organism, fie dupa o vindecare naturala, fara tratament,
fie dupa o vindecare in urma tratamentului cu antibiotice, de exemplu: febra tifoida,infectii cu
streptococ, brucelorza, tifosul exantematic si alte boli. Microbul poate sa dispara de la locul de intrare si se
localizeaza in diferite organe din corp, asa cum se intampla in sifilis. In bolile produse de virusuri
(gripa, pojarul, oreionul, poliomielita, hepatita etc.) acestea cerceteaza urmele lasate de boala, adica anticorpii.
In toate aceste cazuri, diagnosticul de laborator se poate pune retrospectiv dupa ce a trecut boala, prin cautarea
in sange a anticorpilor care au fost produsi in organism sub influenta agentilor patogeni. Analizele imunologice
se fac pentru diagnosticarea urmatoarelor boli: sifilis, reumatism,febra tifoida, bruceloza, boli virale etc.
Boli virale
La aceste boli diagnosticul serologic se pune pe baza prezentei anticorpilor specifici in ser. Dar aceste analize
se fac numai in spitalele de boli infectioase si in institutele de cercetare. Pentru depistarea bolilor virale se
folosesc urmatorele analize:
- reactia de hemaglutinare (HA)
- reactia de fixare a complementului (RFC)
- reactia de seroneutralizare (RSN).
Cu ajutorul acestor reactii serologice se poate pune diagnosticul de gripa, de rujeola, de oreion,
de poliomielita etc. Ca laboratorul sa poata preciza diagnosticul de boala virala este necesar sa analizeze de
doua ori serul bolnavului: la inceputul bolii si dupa 7-10 zile, pentru a constata cresterea concentratiei de
anticorpi. Aceste analize se mai fac si pentru cercetarea anticorpilor care iau nastere in organismul omului dupa
diferitele vaccinari (contra gripei, rujeolei, poliomielitei etc.) in vederea aprecierii eficientei vaccinarilor.


Virusurile hepatitice

O analiza curenta care se face pentru diagnosticul hepatitei virale de tip B este aceea care depisteaza antigenul
Australia (Ag Au). Se cunoaste ca exista mai multe tipuri de hepatita virala, cele mai cunoscute fiind cele
produse de virusul de tip A,de tip B side tip C:
- tipul A de virus este transmis omului pe cale orala (apa, alimente, maini nespalate) si produce o hepatita cu
caracter epidemic si cu o perioada de incubatie scurta, de 2-6 saptamani; acest tip de hepatita nu se poate
diagnostica imunologic deoarece bolnavii nu poseda in sange antigen Australia
- tipul B de virus este transmis omului prin injectii, transfuzii, operatii, pe cale genitala si probabil pe cale orala;
hepatita produsa de acest virus se intalneste sub forma de cazuri izolate si are o perioada lunga de incubatie (2-6
luni); acest tip de hepatita se poate diagnostica cu ajutorul laboratorului cautand in singele bolnavului antigenul
Australia sau antigenul hepatitei B (Ag HB), care se crede ca este chiar virusul hepatitei virale tip B
- tipul C de virus se transmite cel mai frecvent prin sange si produse de sange (transfuzii) dar siprin celelalte cai
prin care se transmite si virusul hepatitic B; se poate diagnostica prin punerea in evidenta a anticorpilor anti
HCV.

Trebuie mentionat ca antigenul Australia se gaseste nu numai in hepatita virala B cu icter (galbinare) ci si in
hepatita fara icter, fapt care ajuta la stabilirea unui diagnostic si tratament prococe. In unele cazuri antigenul
Australia apare in sangele bolnavilor chiar inainte de aparitia primelor semne de boala, situatie care, de
asemenea, ajuta la punerea unui diagnostic precoce. Dupa vindecarea fazei acute a hepatitei, la marea majoritate
a bolnavilor, antigenul Australia dispare din sange. Persistenta acestui antigen in sangele bolnavului, mai multe
luni dupa vindecarea clinica, presupune ca hepatita nu este vindecata din punctul de vedere al laboratorului si ca
boala poate trece in hepatita cronica. Trebuie stiut ca exista si bolnavi de hepatita virala acuta tip B, la care nu
se poate pune in evidenta antigenul Australia.
In concluzie, cercetarea antigenului Australia este importanta pentru:
- diagnosticarea unei hepatite virale acute sau cronice de tip B
- constatarea momentului in care AgAu au disparut din sange (vindecarea bolii)
- depistarea persoanelor chiar sanatoase care poarta virusul in sange acestea prezinta riscul de a transmite si
raspandi hepatita virala la alti oameni
- depistarea AgAu la subiectii care doneaza sange; persoanele care poseda AgAu nu pot fi donatori pentru ca
sangele lor poate provoca hepatita de transfuzie la persoanele care primesc acest sange.

Hepatita toxica
Definitie
Hepatita toxica reprezinta o inflamatie a ficatului. Aceasta apare cand ficatul este afectat desubstante toxice, sau
unele ciuperci otravitoare in urma ingerarii sau a expunerii la ele. In unele cazuri, hepatita toxica apare la cateva
ore sau zile de la expunerea la toxic. In alte cazuri, poate dura cateva luni de folosire regulata a toxicului inainte
de aparitia simptomelor hepatitei toxice.

Deseori, simptomele hepatitei toxice dispar cand expunerea la respectiva substanta toxica a incetat. Dar hepatita
toxica poate produce leziuni hepatice permanente, ducand la aparitia unor cicatrici fibroase ale tesutului hepatic
(ciroza) si in unele cazuri la insuficienta hepatica.
Simptome
Formele usoare de hepatita toxica pot sa nu determine aparitia unor probleme observabile si pot fi detectate
doar prin teste de sange.
Cand semenle si simptomele apar, ele sunt similare cu cele ale altor forme de hepatita:
- ingalbenirea pielii si a sclerelor (icter);
- oboseala;
- pierderea apetitului;
- varsaturi si greturi;
- scadere ponderala;
- urina de culoare inchisa.
Consultul medical
Se recomanda consultarea imediata a unui medic la apritia simptomelor si a semnelor de hepatita toxica, printre
care icterul si oboseala.
De asemeni parintii trebuie sa se adreseze medicului de urgenta daca au suspiciuni ca micutul lor a ingerat o
doza mare de acteaminofen sau daca copilul dezvolta semne si simptome ale intoxicatiei cu acetaminofen,
printre care:
- transipatii;
- greturi si varsaturi;
- diaree;
- convulsii;
- coma.
Daca parintele suspecteaza o supradoza de acetaminofen trebuie sa solicite ambulanta de urgenta intrucat
aceasta intoxicatie poate fi letala daca nu este tratata imediat.
Cauze
Ficatul realizeaza sute de functii vitale, printre care procesarea nutrientilor, reglarea coagularii sangelui si
producerea bilei, un lichid care ajuta la digestia grasimilor. De asemeni, indeparteaza majoritatea
medicamentelor si a altor substante chimice din sange, desfacandu-le in componente care pot fi mai usor
eliminate din organism.
Daca conversia acestor substante duce la apritia unor produsi de metabolism care pot fi foarte daunatori pentru
ficat. Desi ficatul are o mare capacitate de regenerare, expunerea constanta la substante toxice poate determina
leziuni serioase, uneori ireversibile.
Substentele toxice care pot determina leziuni hepatice se impart in doua grupe:
1. Substente toxice care produc intotdeauna leziuni hapatice (toxice directe). Unele toxine determina
intotdeauna leziuni hepatice. Solventii pentru curatarea hainelor si substantele prezente in ciuperca amanita fac
parte din acest grup. Acestea contin otravuri care depasesc capacitatea ficatului de a le procesa, iar produsii de
metabolism distrug celulele hepatice. Daca sunt distruse prea multe celule hepatice, ficatul nu mai poate
functiona (insuficienta hepatica).

2. Substante toxice care pot determina leziuni hepatice (toxine idiosincrazice). Unele toxice determina leziuni
hepatice doar la un numar mic de persoane, care sunt predispuse. Nu este clar de ce unele substente detemina
hepatita toxica doar la unele persoane.
Analgezicele eliberate fara reteta
Nu este necesar ca aceste toxine sa fie cautate mai departe de cabinetul medical. Analgeziceleeliberate fara
reteta cum sunt aspirina, ibuprofen, naproxen si acetaminofen pot determina leziuni hepatice, in special daca
sunt administrate frecvent sau combinate cu alcool.
Medicamentele cu prescriptie medicala
In teorie, toate medicamentele eliberate cu prescriptie medicala pot duce la leziuni ale ficatului. Multe dintre ele
nu determina leziuni serioase, dar multe dintre ele pot:
1. Halotanul
Anestezic inhalant, halotanul poate determina leziuni hepatice severe, in special la expunerea repetata. Femeile
au un risc de doua ori mai mare de a dezvolta hepatotoxicitate la halotan decat au barbatii. Persoanele
supraponderale au de asemeni un risc mai mare.
2. Izoniazida
Acest medicament tuberculostatic frecvent folosit poate cauza hepatita dupa doar o luna sau doua de tratament,
in special la persoanele cu varsta peste 50 de ani.
3. Acidul valproic si fenitoinul
Aceste medicamente antiepileptice sunt cunoscute a avea efecte hepatotoxice si pot determina insuficienta
hepatica.
4. Metotrexatul
Acest medicament anticanceros, care este folosit si pentru tratamentul psoriazisului si al artritei reumatoride,
poate determina leziuni ale ficatului. Administrarea de acid folic alaturi de metotrexat poate reduce riscul de
aparitie a leziunilor hepatice.
5. Azatioprinul si mercaptopurina
Azatioprina este un medicament folosit la pacientii cu transplant renal pentru ca organismul acestora sa nu
rejecteze organul transplantat si este folosit si in tratamentul artritei reumatoide. Mercaptopurina este folosita
pentru tratamentul anumitor tipuri de cancer. Ambele pot determina leziuni hepatice. Acestea apar la putin timp
dupa initierea tratamentului, dar pot apare si mai tarziu.
6. Statinele
Intreaga familie a medicamentelor folosite pentru scaderea colesterolului, care include atorvastatin, lovastatin,
rosuvastatin pot duce la aparitia lexiunilor hepatice.
7. Unele medicamente antihipertensive
Medicatia antihipertensiva poate determina leziuni hepatice, cum ar fi blocantii canalelor de calciu si inhibitorii
enzimei de conversie a angiotensinei.
8. Ketoconazol
Acest medicament antifungic frecvent prescris poate determina hepatita toxica si nu trebuie administrat
pacientilor cu afectiuni ale ficatului.

9. Antibioticele
O gama larga de antibiotice pot detemina afectiuni hepatice.
10. Steriozii anabolizanti
Aceste substante pot determina infalmatia ficatului prin interferarea fluxului de bila.
Plante periculoase pentru ficat
Unele plante, cum ar fi armurariul, pot ajuta la vindecarea ficatului, dar altele pot produce leziuni hepatice. De
semeni, plantele pot interactiona cu medicamentele prescrise, ducand la efecte secundare mai serioase decat
cele pe care le-ar cauza singure.
Unele dintre plantele considerate periculoase pentru ficat sunt:
- crusin american;
- tufisuri creozote;
- tataneasa;
- kava;
- efedra sinica;
Chimicale industriale care produc leziuni hepatice
Este necesara consumarea plantelor si a medicamentelor o perioada de timp pana la aparitia leziunilor hepatice.
Dar cu unele substante toxice lucrurile stau diferit. Unele sunt atat de toxice ca o singura expunere fara
protectie poate determina aparitia insuficientei hepatice.
Au fost identificate 20 de produsi industriali care pot produce leziuni hepatice acute sau chiar decesul si alte
150 care pot duce la aparitia hepatitei toxice dupa expunerea mai indelunagata. Printre acestea se gaseste un
solvent folosit in curatarea chimica ce poarta numela de tetraclorura de carbon, substantele chimice tricloretilen
si ierbicidul paraquant.
Factori de risc
Riscul de hepatita toxica creste daca pacientul:
- Ia analgezice eliberate fara prescriptie medicala sau anumite medicamente prescrise. Acest lucru este in
mod special adevarat daca medicamentele sunt luate o perioada lunga de timp sau in doze mai mari decat cele
recomandate;
- Prezinta si alte afectiuni hepatice. Prezenta unei afectiuni hepatice severe cum ar fi ciroza
sau steatoza hepatice pot faca ca pacientul sa fie mult mai sensibil la efectele toxinelor;
- Prezinta hepatita virala. Daca pacientul are hepatita virala cum ar fi hepatita A, B sau C si ia chiar si
doze normale de acetaminofen, are un risc foarte mare de a dezvolta hepatita toxica;
- Are o varsta inaintata. Pe masura ce o persoana imbatraneste, ficatul metabolizeaza produsii periculosi cu o
viteza mai mica. Acest lucru inseamna ca aceste toxine si produsii lor de metabolism raman in sange mai mult
timp;
- Consuma alcool. Combinarea medicamentelor chiar si cu cantitati moderate de alcool nu mai mult de doua
pahare pe zi pentru barbati si unl pentru femei creste semnificativ efectul toxic al majoritatii medicamentelor.
Bautorii cronici care iau acetaminofen chiar si in doze recomandate, au un risc foarte mare de a face
insuficienta hepatica;
- Sexul feminin. Intrucat femeile par sa metabolizeze unele toxine mai lent decat barbatii, ficatul lor este expus
la concentratii sanguine mai mari ale substantelor toxice si pentru perioade mai mari de timp;
- Prezinta anumite defecte genetice. Mostenirea anumitor defecte la nivelul enzimelor hepatice care
metabolizeaza toxinele il pot face pe pacient mai susceptibil la hepatita toxica;
- Este expus la toxice industriale. Lucrul cu anumite substante chimice industriale pune pacientul la risc
pentru hepatita toxica.
Complicatii
Ca si in cazul altor tipuri de hepatita, hepatita toxica poate determina complicatii serioase, printre care:

1. Hipertensiune in vena porta
Sangele de la nivelul intestinului, splinei si pancreasului ajunge la ficat printr-un vas mare de sange numit vena
porta. Daca tesutul hepatic prezinta cicatrici, acestea blocheaza circulatia normala la nivelul ficatului, sangele
se acumuleaza in aval ducand la cresterea presiunii din aceasta vena (hipertensiune portala). La randul sau
sangele va determina dilatarea vaselor de sange de la nivelul stomacului, esofagului si a intestinului subtire;

2. Varice
Cand circulatia prin vena porta este blocata, sangele poate ajunge inapoi in vasele de sange ale stomacului,
esofagului si intestinului. Aceste vase de sange au un perete subtire si, deoarece contin mai mult sange decat
sunt facute sa duca, se pot fisura. Sangerarea masiva in partea superioara a stomacului sau a intestinului din
aceste vase de sange reprezinta o urgenta amenintatoare de viata care necesita ingrijire medicala imediata;

3. Icterul
Acesta apare atunci cand ficatul este incapabil sa indeparteze bilirubina un produs rezultat in urma
metabolizarii hematiilor distruse din sange. In final, bilirubina se acumuleaza si este depozitata la nivelul
pielii si a sclerelor, colorandu-le in galben;

4. Ciroza
Aceasta afectiune grava cicatrici ireversibile la nivelul ficatului este o cauza important de deces in lume. In
mod frecvent ciroza duce la insuficienta hepatica care apare cand ficatul nu mai este capabil sa functioneze.

Pregatirea pentru consultatie
Daca o persoane suspecteaza ca ar putea avea hepatita toxica, cel mai probabil se va adresa medicului de
familie. Totusi, in unele cazuri pacientul poate fi directionat direct spre un consult de specialitate.
Intrucat consultatia poate fi scurta, si intrucat sunt multe lucruri de aflat in timpul ei, este o idee buna ca
pacientul sa fie bine pregatit pentru a profita de timpul pe care il are la dispozitie in cabinetul medical.

Ce poate face pacientul?
- Atentie la orice restrictie dinainte de consultatie. La momentul stabilirii consultatiei, pacinetul trebuie sa
intrebe daca exista vreo restrictie pe care trebuie s-o urmeze, cum ar fi restrictii ale dietei;
- Notarea simptomelor prezente, inclusiv a celor care nu par sa aiba legatura cu motivul consultatiei;
- Notarea unor informatii personale cheie, printre care orice stress major sau modificari recente in viata;
- Realizarea unei liste cu medicamentele, si vitamine sau suplimente alimentare, pe care pacientul le ia;
- Pacientul poate lua cu sine la consultatie un prieten sau un membru al familiei. Acesta poate retine o parte din
informatiile oferite in timpul consultatiei si care nu pot fi retinute doar de pacient;
- Notarea unor intrebari pentru medic.
Timpul in cabinetul medicale este limitat, asa ca este bine ca pacientul sasi faca o lista cu intrebarile la care
doreste raspuns din partea medicului. Cele ma importante trebuie adresate primele.

Pentru hepatita toxica, intrebarile de baza care pot fi adresate medicului includ:
- Care este cauza probabila a simptomelor sau a afectiunii?
- Care sunt alte cauze posibile, in afara de cea mai probabila?
- Ce fel de teste de laborator sunt necesare pentru diagnostic?
- Afectiunea este temporara sau cronica?
- Care este cea mai buna conduita terapeutica?
- Care sunt alternativele la abordarea propusa initial?
- Cum pot fi tratate si celelalte afectiuni pe care le poate prezenta pacientul?
- Exista restrictii care trebuie urmate?
- Este necesar consultul la specialist?
- Exista si o varianta generica la medicamentul prescris?
- Exista informatii scrise din care pacientul sa se informeze mai bine despre boala?

In plus fata de intrebarile de mai sus, pacientul este bine sa adreseze si altele, in special intrebari lamuritoare in
cazul in care nu intelege ceva.

Conduita medicului
De asemeni medicul va adresa pacientului o serie de intrebari:
- Cand au aparut simptomele?
- Simtomele sunt oacazionale sau continui?
- Cat de severe sunt simptomele?
- Ce pare sa amelioreze simptomele?
- Ce pare sa agraveze simptomele?
- Ce medicamente ia pacientul prescrise sau eliberate fara reteta?
- A inceput pacientul un tratament nou in ultimul timp?
- Ia pacientul suplimente alimentare pe baza de plante?
- Cat de mult alcool si cat de frecvent consuma pacientul?

Ce poate face pacientul in asteptarea consultatiei?
Hepatita toxica este o afectiune grava. Daca pacientul a fost expus unei substente chimice anume care
determina simptomele, se recomanda eliminarea respectivului toxic din mediu. In cazul unei situatii de munca,
poate fi necesara mutarea pacientului intr-o zona fara expunere la substanta chimica.
Teste si diagnostic
Nu exista teste specifice pentru hepatita toxica. Pentru diagnosticarea ei, medicul poate realiza unul sau mai
multe din urmatoarele teste:

1. Examinarea fizica
Medicul va realiza o examinare fizica completa si va lua un istoric medical al pacientului. Cel mai bine ar fi ca
pacientul sa aduca la consultatie toate medicamentele si suplimentele nutrtionale pe care le ia, in ambalajul
original, pentru a fi vazute de medic. De asemeni, pacientul trebuie sa spuna medicului daca lucreaza in mediu
toxic sau a fost expus la pesticide, ierbicide sau alte toxine din mediu cum ar fi bifenil poilclorinat;

2. Teste de sange
Medicul poate prescrie teste de sange pentru a detemina nivelul anumitor enzime hepatice. Aceste nivele ale
enzimelor pot arata cat de bine functioneaza ficatul;

3. Biopsia hepatica
O biopsie hepatica poate ajuta la confirmarea diagnosticului de hepatita toxica. In timpul acestei proceduri, o
proba mica de tesut este indepartata de la nivelul ficatului si examinata la microscop. Medicul va folosi un ac
subtire pentru a obtine aceasta proba. Biopsia cu ac este o procedura relativ simpla necesitand doar anestezie
locala. Poate exista un risc de aparitie a echimozelor, sangerarii si infectiilor. Daca pacientul ia medicamente
care sunt cunoscute ca produc leziuni hepatice, medicul poate dori sa verifice starea ficatului la fiecare sase
luni. Unele tipuri de leziuni hepatice pot fi reversibile daca sunt tratate prompt.
Tratament
Nu xista un tratament specific pentru majoritatea tipurilor de hepatita toxica. Supradoza acuta de acetaminofen
este o exceptie acetilcisteina este un antidot eficient daca este administrat in primele 24 de ore de la luarea
supradozei. Cu cat mai curand este administrata medicatia, cu atat mai bun va fi rezultatul.

Pentru majoritatea celorlalte cazuri de hepatita toxica determinata de medicamente, oprirea administrarii
medicamentului este singurul tratament. Starea unor pacienti se amelioreaza repede daca nu mai sunt expusi la
toxic, mai ales daca problema a fost identificata precoce. In alte cazuri recuperarea poate dura mai multe luni.

Alte tratamente

1. Terapia suportiva
Persoanele cu simptome severe pot primi terapie suportiva in spital, incluzand administrarea intravenoasa de
lichide si medicamente pentru a ameliora greata si varsaturil.

2. Transplantul hepatic
Cand functionarea ficatului este sever afectata, trasplantul hepatic poate fi singura optiune pentru unii pacienti.
Desi, deseori transplantarea ficatului se realizeaza cu succes, numarul pacientilor care asteapta un transplant
depaseste cu mult numarul organelor donate.
Preventie
Intrucat nu poate fi prevazut modul in care o persoana reactioneaza la un medicament, hepatita toxica nu poate
fi prevenita intotdeauna.
Dar exista cativa pasi pentru reducerea riscului:

1. Limitarea medicamentelor
E bine ca medicamentele cu sau fara prescriptie medicala sa fie administrate doar cand este absoluta nevoie. E
bine sa fie luate in considerare optiunile nemedicamentoase pentru afectiuni comune cum sunt hipertensiunea
arteriala, colesterolul crescut si durerea artritica;

2. Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicale
Este bine ca pacientii sa foloseasca orice medicament asa cum a fost prescris de catre medic. Sa nu depaseasca
doza recomandata , chiar daca simptomele nu par sa se amelioreze. Deoarece deseori efectul analgezicelor
eliberate fara prescriptie medicala dispare repede, este usor sa se ajunga la supradozare. Majoritatea acestor
medicamente au ceea ce se numeste efect de plafon, care inseamna ca o crestere a dozei nu a determina
rezultate mai bune;

3. Atentie la plante si suplimentele nutritionale
Cel mai bine este sa nu se presupuna ca un produs natural nu poate face rau. Insuficienta hepatica acuta la copii
poate apare si dupa ingestia a cateva suplimente cu fier destinate adultilor. Inainte de folosirea unor suplimente
pe baza de plante este bine ca pacientul sa se informeze despre ele din surse demne de incredere;

4. Atentie la amestecul alcoolului cu medicamentele
Alcoolul si medicamentele sunt o combinatie periculoasa. Daca o persoana ia acetaminofen, e bine sa nu
consume alcool. Se recomanda ca pacientii sa intrebe medicul sau farmacistul despre interactiunile dintre alcool
si medicamentele pe care acesta le ia, indiferent daca sunt cu prescriptie medicala sau nu;

5. Luarea de precautii la contactul cu substantele toxice
Persoanele care muncesc in mediu toxic trebuie sa-si ia toate masurile de precautie pentru a se proteja de
expunere. Daca vine totusi in contact cu o substanta periculoasa, trebuie sa urmeze instructiunile de la locul de
munca sau sa sune la serviciul de urgenta sau la centrul de control pentru intoxicatii;

6. Protejarea copiilor
Medicamentele si suplimentele vitaminice trebuie tinute la distanta de copii, in ambalaje pe care cei mici sa nu
le poate deschide. Medicamentele destinate adultilor care sunt in mod particular periculoase pentru copii
includ pastilele de slabit, antidepresivele, antihipertensivele si suplimentele cu fier.