INTRODUCERE N DREPTUL CANONIC

SUPORT DE CURS PENTRU ANUL AL III-LEA

CUVNT NAINTE
ntruparea Fiului lui Dumnezeu a f!cut posibil ca omul s! se mp!rt!"easc! de realit!#ile
mp!r!#iei Cerurilor nc! din via#a aceasta. Trup al lui Hristos (1 Co. 12, 27), prezent peste veacuri
n lumea aceasta, Biserica este sensibil! la toate realit!#ile pe care Dumnezeu le binecuvinteaz! sau
le ng!duie n societate, este lucr!toare n lume, dar nu trebuie s! fie a lumii sau lumeasc!. Ea este
chemat! s! reziste la presiunile vremii "i s! prelungeasc! peste veacuri roadele ntrup!rii punnd
n eviden#! leg!tura dintre credin#! "i via#!.
Pentru a-"i mplini aceast! voca#ie, Biserica are nevoie s! pun! la dispozi#ia corpului
eclezial toate mijloacele necesare transpunerii credin#ei n via#!, tot ceea ce este necesar pentru a
structura articularea persoanei la corpul ecclezial, rela#iile interpersonale "i comunitare.
De cte ori vorbim de structurare institu#ional!, de regularizare "i de reglementare a
raporturilor interpersonale, intra "i interinstitu#ionale, vorbim despre drept "i raporturi de drept, iar
atunci cnd este vorba de raporturi al c!ror subiec#i sunt cre"tinii "i Biserica, vorbim despre drept
bisericesc sau drept canonic.
Datorit! ambiguit!#ilor perpetuate n timp, enun#area no#iunilor de drept "i de canon
asociate n cadrul unei discipline teologice provoac! unele confuzii ce pot duce la nen#elegeri. Cu
toate acestea prezen#a lor n denumirea disciplinei noastre este deplin justificat!.
Dreptul canonic asigur! structura de rela#ionare n cadrul Bisericii "i a"eaz! repere, pune n
eviden#! c!ile de acces la bog!#iile spirituale ale ortodoxiei, pentru reu"ita parcursului personal "i
comunitar.
Biochimi"tii arat! c! diferen#a dintre materia vie "i materia moart! nu este dat! de con#inut,
ci de raporturile existente ntre molecule. Materia moart! este aceea n cadrul c!reia nu exist! un
sistem de structurare "i de interac#iune a moleculelor. Extrapolnd aceasta observa#ie la
comunitatea eclezial!, putem spune c! dreptul canonic particip! la structurarea rela#iilor
personale, interpersonale, comunitare, intracomunitare "i intercomunitare "i astfel sus#ine
vitalitatea Bisericii.
Pentru a n#elege importan#a dimensiunii de reglementare a dreptului canonic, ne putem
imagina un drum folosit de milioane de persoane n acela"i timp, cu sau f!r! mijloace de
transport, dar f!r! semne de circula#ie, f!r! un marcaj al sensurilor, f!r! linii de departajare a
benzilor de circula#ie, f!r! restric#ii, f!r! semnalizare a pericolelor, drum pe care fiecare circul! cu
toat! viteza, dup! bunul plac. n acele condi#ii drumul respectiv nu ar mai duce la destina#ia
prev!zut! ci la un dezastru public. La un moment dat nici cei mai bine inten#iona#i "i mai
responsabili participan#i la trafic nu ar avea posibilitatea s! avanseze n siguran#!, deoarece
dezordinea este contagioas! "i destructiv!, iar accidentul nu mai #ine de probabilitate ci este
absolut inevitabil. Dac! n#elegem necesitatea reperelor n parcursul lumesc, n#elegem "i
importan#a dreptului canonic n via#a Bisericii.



1. DREPTUL, DREPTATEA !I CANONUL BISERICII
Sfntul Atanasie cel Mare define$te dreptatea ca fiind virtutea care d! fiec!ruia ceea ce
este al s!u $i a c!rei m!sur! superioar! este adev!rul
1
, iar Sfntul Vasile cel Mare define$te
dreptatea ca virtutea prin care se d! dup! vrednicie fiec!ruia ce este al s!u, aratnd c! dreptatea $i
dreptul sunt contrare r!ului, dar conforme adev!rului, forma lor deplin! a acestora fiind nsu$i
Iisus Hristos.
Hristos spune n Evanghelia dup! Ioan: Eu sunt calea, adev!rul "i via#a (14, 6) "i din
acest motiv, dreptul asumat de Biseric! nu poate fi dect cel canonic, raportat la Hristos, m!sura
lucrurilor, Canonul Bisericii, cel care face din comunitatea celor ce l asum! ca "i cap, Biseric! vie.
n acela"i timp trebuie s! n#elegem c! atunci cnd ne referim la Biseric!, dreptul intern al
acesteia este subordonat dimensiunii teologice, deoarece dreptul intern al Bisericii trebuie s!
ncadreze lucrarea mntuitoare, prezen#a Bisericii n societate fiind de fapt o prelungire n istorie a
ntrup!rii Fiului lui Dumnezeu.
Pornind de la cele expuse mai sus, am putea defini Dreptul canonic ca disciplina, n cadrul
c!reia sunt expuse metodic "i sunt studiate sistematic elementele dup! care se organizeaz! $i se
conduce Biserica Ortodox! sub aspectul ei v!zut de comunitate cre$tin! "i care asigur! cre"tinului
"i comunit!#ii o ncadrare "i un sprijin pe calea mntuirii.
De"i n cadrul denumirii disciplinei noastre no#iunea de drept precede "i determin! atributul
adjectival canonic, trebuie s! n#elegem c! Dreptul canonic este o disciplin" teologic" n cadrul
c!reia sunt folosite mijloacele pe care le ofer! $tiin%a juridic! pentru a n%elege $i a prezenta modul
de organizarea bisericeasc! "i slujirile specifice .
Caracterul teologic fundamental al dreptului canonic este dat de obiectivul s!u, acela
de a pune la dispozi%ia Bisericii mijloace care decurg din experien%a de ei de Trup al lui Hristos
vie%uitor n aceast! lume.
Importan#a dreptului canonic reiese din faptul c! Biserica are misiunea de a manifesta
mp!r!%ia lui Dumnezeu n veacul acesta $i astfel este nevoie ca organizarea $i manifest!rile ei s!
fie coerente, %innd cont de leg!tura dintre doctrin! $i via%! $i s! r!spund! exigen%ei manifestate de
Biseric! de la nceputul ei: ca Tat!l, Fiul $i Duhul Sfnt s! fie sl!vit n bun!-n%elegere spre dreapt!
m!rturie, a$a cum afirm! canonul 34 Apostolic
2
.
Avnd n vedere voca%ia practic! de tr!ire a credin%ei n lume, dreptul canonic este n
leg!tur! cu toate disciplinele teologice. n cadrul acestui proces, dreptul canonic folose$te toate
resursele pe care teologia le pune la dispozi%ie, pentru a consolida lucrarea mntuitoare a Bisericii.
Studiul dreptului canonic se afl! ntr-o rela%ie privilegiat! cu teologia dogmatic! $i cu
teologia pastoral! "i nu n ultimul rnd cu disciplinele istorice. Leg!tura primordial! cu teologia

1
Ioan N. FLOCA, Drept canonic ortodox, vol. 1, EIBMO, Bucure"ti, 1989, p. 24.
2
Canonul 34 Apostolic: Se cade ca episcopii fiec!rui neam s! cunoasc! pe cel dinti dintre dn$ii $i s!-l socoteasc!
pe el drept c!petenie $i nimic mai de seam! (nsemnat) s! nu fac! f!r! ncuviin%area acestuia; $i fiecare s! fac! numai
acelea care privesc (se refer! la) parohia (eparhia) sa $i satele de sub st!pnirea ei. Dar nici acela (cel dinti) s! nu fac!
ceva f!r! ncuviin%area tuturor, c!ci numai astfel va fi n%elegere $i se va m!ri Dumnezeu prin Domnul n Duhul Sfnt:
Tat!l $i Fiul $i Sfntul Duh.
dogmatic! decurge din faptul c! dreptul canonic se fundamenteaz! pe ntlnirea dintre doctrina
Bisericii $i via%a de zi cu zi. Aceast! fundamentare marcheaz! $i raportul dintre dreptul canonic $i
teologia pastoral!, experien%a de via%! a Bisericii consemnat! de Tradi%ia canonic! fiind "i o
experien%! pastoral!. Aceast! raportare a dreptului canonic la experien#a bisericeasc!, face ca
disciplina noastr! s! fie n strns! leg!tur! cu disciplinele istorice "i n mod special cu istoria
bisericeasc! "i istoria dreptului.
Exprimnd modalit!#i prin care Biserica a dep!"it dificult!#ile inerente manifest!rii n
lume, marcnd cu repere "i rnduieli drumul spre mntuire, domeniul canonic al vie#ii ecleziale ar
trebui s! fie valorizat, nu doar pentru c! pune n eviden#! un sistem normativ, ci n primul rnd
pentru c! are voca#ia de a asigura un cadru de unitate, armonie, rnduial! "i pace pentru cei ce
doresc s! transpun! n via#! tezaurul de credin#! "i celelalte valori cre"tine.
Cu ct este dezvoltat! sensibilitatea fa#! de Tradi#ia canonic! "i fa#! de modul ei de
exprimare n cotidian, cu att drumul spre mntuire este mai accesibil "i obstacolele inerente pot fi
dep!"ite.
Pentru a avansa n demersul nostru, vom ncerca s! n#elegem care este natura Bisericii "i a
prezen#ei sale n lume, vom prezenta modul n care s-a ajuns la constituirea "i dezvoltarea Tradi#iei
canonice "i vom prezenta principalele ei surse. ntr-o sec#iune distinct! vom prezenta principalele
principii canonice asumate de Biserica Ortodox! "i modul n care acestea pot sluji misiunea
eclezial!.



2. IDENTITATEA ESHATOLOGIC$ !I DIMENSIUNEA
INSTITU%IONAL$ A BISERICII

Cuvintele sunt incapabile s! exprime marea tain! a ntlnirii omului cu Dumnezeu "i
fructificarea acesteia ntr-o comuniune deplin! "i ve"nic!. Biserica este manifestarea acestei Taine
"i a fost ntemeiat! de Hristos pentru des!vr"irea lucr!rii Sale mntuitoare. Ea este pntecele din
care omul se na"te pentru via#a ve"nic!, este comuniunea mntuitoare a tuturor celor care
m!rturisesc credin#a n Dumnezeu Treimic "i primind Taina Botezului, pecetlui#i cu Duhul Sfnt
se mp!rt!"esc cu celelalte Sfinte Taine "i particip! la via#a bisericeasc! n bun! rnduial!.
Aceast! comuniune face din fiecare cre"tin n parte m!dular al lui Hristos "i din to#i mpreun! un
corp eclezial, trup tainic, al c!rui cap este Fiul lui Dumnezeu. Prin participarea la via#a n Hristos
suntem p!rta"i acestei comuniuni, care "i are nceputul acum "i aici, dar este n acela"i timp "i o
realitate a ve"niciei
3
.
Prezen%a $i lucrarea Bisericii n lume este m!rturisitoare prin persoane m!dulare vii $i
comunit!%i care se manifest! ntr-o leg!tur! direct! cu Hristos, n acela"i timp Duhul Sfnt fiind
izvorul "i principiul organiz!rii "i ordon!rii ei
4
. Aceast! lucrare a Duhului Sfnt n Biseric! are,
att un caracter personal, ct "i comunitar. Fiecare dintre cre"tini este subiect al lucr!rii Sfntului
Duh, dar comuniunea credincio"ilor nu este doar o sum! de binecuvnt!ri personale. Att
credinciosul, ct "i comunitatea sunt beneficiarii lucr!rii directe a harului dumnezeiesc. Darurile
primite de fiecare cre"tin n parte "i de fiecare comunitate, nu sunt date pentru ele nsele, ci pentru
slujire, pentru ca Trupul Tainic al lui Hristos, manifestndu-se n lume, s! fie o m!rturie a lucr!rii
continue, a iubirii lui Dumnezeu. Fiind dumnezeiasc!, aceast! m!rturie nu poate fi anarhic!, ci
organizat!
5
. Din acest motiv, tot ceea ce se instituie n Biseric! este instituit n rnduial!, spre
dreapt! m!rturie
6
"i este mpletit cu dimensiunea tainic!, sacramental!. Astfel instituitul este
structurat institu%ional n slujba misiunii ncredin%ate de Hristos.
Aceast! structurare este un mijloc necesar vie#uirii ntr-un context institu#ional, este forma
de ntrupare n aceast! lume a Tainei Bisericii. n acela$i timp nu trebuie pierdut din vedere c!
scopul organiz!rii institu%ionale nu este unul de concurare a institu%iilor din societate, ci unul de
ini#iere, sus#inere "i cultivare a ceea ce este fundamental pentru Biseric!, misiunea ncredin#at! de

3
Sfntul Apostol Pavel vorbe$te despre Biseric! descriind-o ca Biseric! cereasc! prezent! pe p!mnt: Deci, dar, nu
mai sunte%i str!ini $i locuitori vremelnici, ci sunte%i mpreun! cet!%eni cu sfin%ii $i casnici ai lui Dumnezeu, Zidi%i fiind
pe temelia apostolilor $i a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind nsu$i Iisus Hristos. ntru El, orice zidire
bine alc!tuit! cre$te ca s! ajung! un loca$ sfnt n Domnul, n Care voi mpreun! sunte%i zidi%i, spre a fi loca$ al lui
Dumnezeu n Duh. (Ef. 2, 19-22).
4
Nicolai AFANASIEV, Biserica Duhului Sfnt, trad. de Elena Derevici, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2008, p. 23.
5
Ibidem.
6
Canonul 34 Apostolic: Se cade ca episcopii fiec!rui neam s! cunoasc! pe cel dinti dintre dn$ii $i s!-l socoteasc!
pe el drept c!petenie $i nimic mai de seam! (nsemnat) s! nu fac! f!r! ncuviin%area acestuia; $i fiecare s! fac! numai
acelea care privesc (se refer! la) parohia (eparhia) sa $i satele de sub st!pnirea ei. Dar nici acela (cel dinti) s! nu fac!
ceva f!r! ncuviin%area tuturor, c!ci numai astfel va fi n%elegere $i se va m!ri Dumnezeu prin Domnul n Duhul Sfnt:
Tat!l $i Fiul $i Sfntul Duh.
Hristos Domnul. n acela"i timp, organizarea institu#ional! i asigur! Bisericii "i vizibilitate,
manifestare perceptibil! n societate.
Biserica are nevoie s! fie perceptibil! n societate pentru a putea transmite acesteia valorile
n Hristos, dar vizibilitatea ei nu trebuie s! fie una de putere concurent! puterii lume"ti, sau
excesiv administrativ-birocratic!, ci o manifestare profetic!, prin care se transmite autoritatea
primit! de la Cel ce toate le mpline"te "i care este ancorat! temeinic n prezent, printr-o m!rturie a
dragostei "i jertfelniciei. Astfel caracterul institu%ional al Bisericii este un mijloc binecuvntat,
necesar n lume, dar n nici un caz nu poate fi considerat ca un scop n sine.
Manifestarea Bisericii n lume n cele dou! dimensiuni (institu#ional! "i sacramental!) este
o consecin#! a ntrup!rii, este o icoan! a ntlnirii n Hristos a celor dou! firi, neamestecate "i
neschimbate, nemp!r#ite "i nedesp!r#ite
7
, "i astfel este o manifestare a prezen#ei lui Hristos pn! la
sfr"itul veacurilor.
De$i manifestarea extern! a Bisericii nu poate s! se sustrag! observa%iilor de ordin
sociologic, este foarte important s! n%elegem dimensiunea ei tainic!. Hristos a asumat firea uman!
"i la rndul ei Biserica asum! $i ea caracterul institu%ional, dar a"a cum Trupul sluje"te sufletului
pe c!ile mntuitoare, dimensiunea eclezial! institu#ional! ofer! dimensiunii spirituale,
sacramentale un cadru de manifestare pilduitor, m!rturisitor n lume. ntre dimensiunea
institu#ional! "i cea sacramental! trebuie ns! s! existe echilibrul rnduit de Dumnezeu ntre cele
dou! firi. Institu#ionalul nu trebuie s! ncorseteze dimensiunea sacramental!, iar identitatea
sacramental!, nu trebuie s! rup! de realitate via#a bisericeasc!.
Atunci cnd caracterul institu#ional dezvolt! n Biseric! ambi#ii de putere lumeasc!, "i
faptele dragostei "i ale slujirii smerite "i jertfelnice sunt nlocuite cu acte dominate de influen#!
excesiv lumeasc!, Biserica poate fi autoritar!, dar "i sl!be"te autoritatea "i "i pune n pericol chiar
misiunea, deoarece ea poate ajunge s! nu mai r!spndeasc! n jurul ei lumina lui Hristos, ci
frecven#ele unei vizibilit!#i secularizate "i secularizante. n astfel de circumstan#e Biserica, poate
eventual s! dobndeasc! un prestigiu n societate, poate fi recunoscut! drept prestator de servicii
educa#ionale, culturale, sociale, identitare, dar "i "i neutralizeaz! fermentul chemat s! dospeasc!
lumea ntreag!. P!rintele Iustin Popovici arat! c! Biserica este eternitate divino-uman!, ntrupat!
n limitele timpului "i spa#iului. Ea se g!se"te n aceast! lumedar nu este a lumii acesteia (In. 18,
36
8
). Ea se g!se"te n lumea aceasta pentru a o n!l#a acolo de unde ea vine
9
.
Biserica este Una, Sfnt!, Soborniceasc! "i Apostolic!. Toate aceste atribute ale Bisericii
sunt atribute ale unit!#ii organice "i ale comuniunii dup! modelul comuniunii trinitare. Atunci cnd
vorbim despre comuniunea Bisericii, care asigur! unitatea ei, vorbim despre comuniunea
dogmatic!, liturgic! "i canonic!.
Comuniunea dogmatic! asigur! manifestarea unit!#ii de credin#! "i pentru asigurarea
acesteia Biserica face lucr!toare sensibilitatea fa#! de doctrina adev!rat!, fa#! de ortodoxie "i fa#!
de eventualele devieri care ar putea afecta unitatea Bisericii. Aceast! sensibilitate "i trezvie este
asigurat! de ceea ce ar putea fi numit con!tiin"# doctrinar#.
Comuniunea liturgic! exprim! modului n care cultul ne ajut! s! fim p!rta"i realit!#ilor
mp!r!#iei Cerurilor nc! din lumea aceasta. Toate imnele biserice"ti "i rnduielile liturgice

7
Dup! defini#ia dogmatic! a Sinodului I ecumenic.
8
Iisus a r!spuns: mp!r!%ia Mea nu este din lumea aceasta. Dac! mp!r!%ia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei
s-ar fi luptat ca s! nu fiu predat iudeilor. Dar acum mp!r!%ia Mea nu este de aici.
9
Justin POPOVICH: L'homme et le Dieuhomme, Ed. L'ge d'Homme, Lausanne, 1989, p. 70-1.
exprim! unitatea Bisericii "i aceast! unitate este p!zit! "i sus#inut! de con!tiin"a liturgic#, cea care
asigur! leg!turadintre doxologie "i teologie.
Comuniunea canonic!, comuniunea organic!, a celor care m!rturisesc credin#a "i o
manifest! n rug!ciune "i n tot ceea ce nseamn! via#! este sus#inut! de sensibilitatea fa#! de tot
ceea ce nseamn! ntlnirea dintre credin#! "i via#!, care poate fi numit! con!tiin"# canonic#.


3. DIMENSIUNEA CANONIC$ A CON!TIIN%EI BISERICE!TI
Prezen#a persoanelor ntr-un context social, via#a n comunitate, nevoia de coeren#! n
tr!irea credin#ei, impune o structurare a resurselor "i mijloacelor, o organizare, acceptarea unor
repere "i reguli pentru ca drumul spre mntuire s! fie parcurs n pace "i n armonie personal! "i
comunitar!.
n tot acest drum, reperul fundamental este Hristos ntrupat, r!stignit, mort, nviat "i n!l#at,
ce a a"ezat firea omeneasc! de-a dreapta Tat!lui.
Faptul c! noi tr!im n Hristos "i Hristos se mp!rt!"e"te lumii prin noi, a f!cut s! se
dezvolte n comunitatea cre"tin! con"tiin#a mpreun!-c!l!toririi spre mp!r!#ia lui Dumnezeu "i a
dezvoltat o sensibilitate pentru leg!tura care trebuie s! fie ntre credin#! "i via#!.
Dac! atunci cnd vorbim despre sensibilitatea fa#! de valorile de credin#!, fa#! de
ortodoxie, n sensul etimologic al termenului, putem numi aceast! facultate drept con"tiin#!
doctrinar!, atunci cnd vorbim despre sensibilitatea fa#! de leg!tura dintre teologie "i doxologie
vorbim despre con"tiin#a liturgic!, atunci cnd vorbim despre leg!tura dintre credin#! "i via#!,
putem s! numim aceast! sensibilitate drept con!tiin"# canonic#. Aceast! distingere n cadrul
con"tiin#ei biserice"ti a dimensiunii doctrinare liturgice "i canonice, are menirea de a n#elege mai
bine mecanismele prin care este slujit! unitatea Bisericii "i pentru a n#elege modul n care se
ntlne"te ortodoxia cu ortopraxia.
Con"tiin#a canonic!, este cea care st! la temelia tuturor deciziilor organelor de autoritate
bisericeasc!, criterii de rnduial! canonic!, care n timp, al!turi de obiceiul de drept canonic, "i de
Sfintele canoane, au constituit "i constituie Tradi#ia canonic! a Bisericii.
Cu toate c! legea este n primul rnd semnul con"tientiz!rii efectului nernduielii, aspectele
de ordin canonic sunt pentru Biseric! nu numai semnul smerit al n#elegerii sl!biciunilor cu care ea
se confrunt!, ci "i dovada trezviei "i pre#uirii locului credin#ei n via#a de zi cu zi.
Biserica comuniune a celor care tr!iesc n Hristos, are voca#ia de a transmite lumii
fermentul mp!r!#iei lui Dumnezeu, dar nu trebuie s! pierdem din vedere c! lumea la rndul ei
exercit! o influen#! asupra Bisericii.
Atunci cnd Biserica n dimensiunea ei institu#ional! urm!re"te n mod insistent integrarea
imitativ! ntre institu#iile acestei lumi, prin adoptarea utilitar! a metodelor "i priorit!#ilor lume"ti,
caracterul eclezial se deformeaz! "i m!rturia profetic! este diminuat!, ea ns!"i se secularizeaz! "i
influen#eaz! prin aceasta ndep!rtarea societ!#ii de valorile religioase.
Astfel tenta#ia aspira#iilor spre putere politic!, dezvoltarea dominant material! "i
cantitativ!, ne pune n fa#a riscului transform!rii dintr-o comunitate vie "i entuziast-mntuitoare,
ntr-o institu#ie cu un rol utilitar, subven#ionat de centrele de putere "i influen#! secular! cu pre#ul
toler!rii complice a propriei seculariz!ri.
Poposind asupra imaginii evanghelice a aluatului care dospe"te fr!mnt!tura
10
pild! prin
care se arat! principala misiune a Bisericii n societate, putem s! n#elegem c! fr!mnt!tura poate

10
Pu%in aluat dospe$te toat! fr!mnt!tura. (Ga. 5 , 9)
fi atins! de dou! feluri de ferment: fie de fermentul dospirii, cel spre care este chemat!
comunitatea bisericeasc!, fie de fermentul degrad!rii, acririi, care este de fapt ac#iunea unui aluat
al c!rui termen de valabilitate a expirat. Aluatul acrit este unul nefolosit la timpul lui "i la
poten#ialul lui.
n cele mai multe state europene sau occidentale, cultelor le este recunoscut! utilitatea
public!, pentru ac#iunile lor sociale "i eventual educative, fiind adesea tolerate ca prestatoare de
servicii sociale sau educative, dar activitatea religioas! este considerat! ca fiind de ordin privat.
Statele se tem de biserici puternice "i ncearc! s! promoveze o neutralitate religioas! care
nseamn! nu echidistan#!, ci ndep!rtare a fenomenului religios de tot ceea ce nseamn!
fundamental pentru societate.
Toate acestea s! fie oare cauzate doar de temerile exagerate ale Statului "i de interesele
politice? Nu cumva amestecul Bisericii cu lumea s! fi fost prima cauz! a reac#iilor adverse?
F!r! a avea preten#ia de a da un r!spuns infailibil "i exhaustiv, consider c! n Biseric!
vitalitatea "i rezisten#a la presiunea vremii este asigurat! de con"tiin#a leg!turii dintre credin#! "i
via#!, leg!tura dintre ortodoxie "i ortopraxie dintre dreapta sl!vire "i dreapta vie#uire, ceea ce poate
fi numit! drept con!tiin"# canonic#. Secularizarea cu care se confrunt! Biserica ar putea fi
provocat! n bun! m!sur! de degradarea con!tiin"ei canonice. Atunci cnd nu mai distingem
suficient importan#a leg!turii dintre ceea ce credem "i ceea ce facem avans!m dup! o logic!
lumeasc! "i nu mai suntem sensibili la mustr!rile con"tiin#ei ecleziale.
Exist! o boal! care prezint! o insensibilitate la durere
11
"i cei afecta#i nu se "tiu proteja de
mi"c!ri "i ac#iuni care le agreseaz! corpul. Consecin#a este c! trupul lor se degradeaz! constant "i
uneori ireversibil "i aceast! insensibilitate le pune n pericol via#a.
Degradarea con"tiin#ei canonice ne face s! nu ne mai doar! nernduiala din Biseric!, "i
devenind ncetul cu ncetul insensibili, nu mai "tim s! o ferim de pericole, ajungem s! toler!m st!ri
"i atitudini necanonice f!r! mustr!ri de con"tiin#!, ba mai mult, justificnd atitudinile noastre prin
nevoia de a fi n rnd cu lumea, sau prin aplicarea iconomiei.
Toate acestea afecteaz! misiunea Bisericii "i i diminueaz! puterea de rezisten#!, iar
consecin#a este "i c! n plan institu#ional ajunge s! nu mai fie respectat! a"a cum se cuvine.
Aceast! cultivare "i asumare a tezaurului canonic al Bisericii, poate fi calea prin care s!
rezist!m n fa#a anestezicilor prezente n atmosfera social! contemporan!, care au ca obiectiv s!
men#in! con!tiin"a canonic# ntr-un somn adnc.

11
Boala aceasta este numit! "i algoataraxie, vezi M. MANFREDI et ali., Congenital absence of pain, n Arch Neurol,
vol. 38, nr. 8, 1981, p. 507.

4. CONSTITUIREA TRADI%IEI CANONICE
Con"tiin#a nevoii de leg!tur! ntre ortodoxie "i ortopraxie a f!cut ca de foarte timpuriu,
anumite pasaje din Sfnta Scriptur! s! fie considerate ca elemente normative ce structureaz! via#a
credincio"ilor "i via#a comunitar!.
Mntuitorul a ntemeiat o Biseric!, cadru de manifestare a mp!r!#iei lui Dumnezeu nc!
din lumea aceasta, "i a instituit-o prezentnd ca fundament al acestui a"ez!mnt (Mt. 16, 13-20
12
),
reguli de bun!-rnduial! (Mt. 18, 15-20
13
). Biserica este constituit! din to#i cei care sunt chema#i
de Hristos "i r!spund la aceast! chemare (FA. 2, 38-39
14
; Evr. 12, 22-29
15
) "i Iisus Hristos i
reune"te pe ai S!i la nivel local (Rm. 16, 5
16
; 1 Co. 16, 19
17
; 2 Co. 12, 13
18
) "i regional (FA. 8, 1
19
;
11, 22-26
20
; 13, 1
21
; Ga. 1, 13
22
) conducnd Biserica prin epsicopi "i propov!duitori (FA. 14, 23
23
;

12
&i venind Iisus n p!r%ile Cezareii lui Filip, i ntreba pe ucenicii S!i, zicnd: Cine zic oamenii c! sunt Eu, Fiul
Omului? Iar ei au r!spuns: Unii, Ioan Botez!torul, al%ii Ilie, al%ii Ieremia sau unul dintre prooroci. &i le-a zis: Dar voi
cine zice%i c! sunt? R!spunznd Simon Petru a zis: Tu e$ti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus,
r!spunznd, i-a zis: Fericit e$ti Simone, fiul lui Iona, c! nu trup $i snge %i-au descoperit %ie aceasta, ci Tat!l Meu, Cel
din ceruri. &i Eu %i zic %ie, c! tu e$ti Petru $i pe aceast! piatr! voi zidi Biserica Mea $i por%ile iadului nu o vor birui. &i
%i voi da cheile mp!r!%iei cerurilor $i orice vei lega pe p!mnt va fi legat $i n ceruri, $i orice vei dezlega pe p!mnt
va fi dezlegat $i n ceruri. Atunci a poruncit ucenicilor Lui s! nu spun! nim!nui c! El este Hristosul. (Mt. 16, 13-20)
13
De-%i va gre$i %ie fratele t!u, mergi, mustr!-l pe el ntre tine $i el singur. &i de te va asculta, ai c$tigat pe fratele t!u.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine nc! unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s! se statorniceasc! tot cuvntul.
&i de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biseric!, s!-%i fie %ie ca un p!gn $i vame$.
Adev!rat gr!iesc vou!: Oricte ve%i lega pe p!mnt, vor fi legate $i n cer, $i oricte ve%i dezlega pe p!mnt, vor fi
dezlegate $i n cer. Iar!$i gr!iesc vou! c!, dac! doi dintre voi se vor nvoi pe p!mnt n privin%a unui lucru pe care l
vor cere, se va da lor de c!tre Tat!l Meu, Care este n ceruri. C! unde sunt doi sau trei, aduna%i n numele Meu, acolo
sunt $i Eu n mijlocul lor. (Mt. 18, 15-20)
14
Iar Petru a zis c!tre ei: Poc!i%i-v! $i s! se boteze fiecare dintre voi n numele lui Iisus Hristos, spre iertarea
p!catelor voastre, $i ve%i primi darul Duhului Sfnt. C!ci vou! este dat! f!g!duin%a $i copiilor vo$tri $i tuturor celor de
departe, pe oric%i i va chema Domnul Dumnezeul nostru. (FA. 2, 38-39)
15
Ci v-a%i apropiat de muntele Sion $i de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc $i de zeci de mii de
ngeri, n adunare s!rb!toreasc!, "i de Biserica celor nti n!scu%i, care sunt scri$i n ceruri $i de Dumnezeu,
Judec!torul tuturor, $i de duhurile drep%ilor celor des!vr$i%i, "i de Iisus, Mijlocitorul noului testament, $i de sngele
stropirii care gr!ie$te mai bine dect al lui Abel. Lua%i seama s! nu v! lep!da%i de Cel care vorbe$te. C!ci dac! aceia n-
au sc!pat de pedeaps!, nevoind s! asculte pe cel ce le gr!ia pe p!mnt, cu att mai mult noi ndep!rtndu-ne de Cel
ce ne gr!ie$te din ceruri Al C!rui glas, odinioar!, a zguduit p!mntul, iar acum, vorbind, a f!g!duit: "nc! o dat! voi
cl!tina nu numai p!mntul, ci $i cerul". Iar prin aceea c! zice: "nc! o dat!" arat! schimbarea celor cl!tinate, ca a unor
lucruri f!cute, ca s! r!mn! cele neclintite. De aceea, fiindc! primim o mp!r!%ie neclintit!, s! fim mul%umitori, $i a$a
s!-I aducem lui Dumnezeu nchinare pl!cut!, cu evlavie $i cu sfial!. C!ci "Dumnezeul nostru este $i foc mistuitor".
(Evr. 12, 22-29)
16
&i Biserica din casa lor. mbr!%i$a%i pe Epenet, iubitul meu, care este prga Asiei, n Hristos. (Rm. 16, 5)
17
V! mbr!%i$eaz! Bisericile Asiei. V! mbr!%i$eaz! mult, n Domnul, Acvila $i Priscila, mpreun! cu Biserica din
casa lor. (1 Co. 16, 19)
18
C!ci cu ce sunte%i voi mai prejos dect celelalte Biserici, dect numai c! eu nu v-am fost povar!? D!rui%i-mi mie
aceast! nedreptate. (2 Co. 12, 13)
19
&i Saul s-a f!cut p!rta$ la uciderea lui. &i s-a f!cut n ziua aceea prigoan! mare mpotriva Bisericii din Ierusalim. &i
to%i, afar! de apostoli, s-au mpr!$tiat prin %inuturile Iudeii $i ale Samariei. (FA. 8, 1)
20
&i vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, $i au trimis pe Barnaba pn! la Antiohia. Acesta,
sosind $i v!znd harul lui Dumnezeu, s-a bucurat $i ndemna pe to%i s! r!mn! n Domnul, cu inim! statornic!. C!ci
era b!rbat bun $i plin de Duh Sfnt $i de credin%!. &i s-a ad!ugat Domnului mul%ime mult!. &i a plecat Barnaba la Tars,
ca s! caute pe Saul "i aflndu-l, l-a adus la Antiohia. &i au stat acolo un an ntreg, adunndu-se n biseric! $i nv!%nd
20, 17-31
24
; Ef. 4, 11-15
25
; 1 Tim. 3, 1-7
26
; Tit 1, 5
27
). Cei responsabili uni#i n acela"i gnd "i #el
au autoritatea de a se pronun#a n numele Bisericii (FA. 15
28
; 16, 4
29
; Mt. 18, 15-17
30
), dar
autoritatea Bisericii "i are izvorul n ntruparea Fiului lui Dumnezeu "i se exprim! prin c!l!uzirea
celor p!stori#i pentru a nv!#a s! mplineasc! cele rnduite de Hristos (Mt. 18, 19-20
31
).
Biserica este organizat! n form! v!zut!, pentru a da m!rturie lumii despre prezen#a
mp!r!#iei Cerurilor "i n lumea aceasta (1 Co. 1, 2
32
; 1 Tes. 1, 1
33
; 2 Tes. 1, 1
34
; Apoc. 1, 4, 11
35
)

mult popor. &i n Antiohia, ntia oar!, ucenicii s-au numit cre$tini. n acele zile s-au cobort, de la Ierusalim n
Antiohia, prooroci. (FA. 11, 22-26)
21
&i erau n Biserica din Antiohia prooroci $i nv!%!tori: Barnaba $i Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul,
Manain, cel ce fusese crescut mpreun! cu Irod tetrarhul, $i Saul. (FA. 13, 1)
22
C!ci a%i auzit despre purtarea mea de alt!dat! ntru iudaism, c! prigoneam peste m!sur! Biserica lui Dumnezeu $i o
pustiiam. (Ga. 1, 13)
23
&i hirotonindu-le preo%i n fiecare biseric!, rugndu-se cu postiri, i-au ncredin%at pe ei Domnului n Care
crezuser!. (FA. 14, 23)
24
&i trimi%nd din Milet la Efes, a chemat la sine pe preo%ii Bisericii. &i cnd ei au venit la el, le-a zis: Voi $ti%i cum
m-am purtat cu voi, n toat! vremea, din ziua cea dinti, cnd am venit n Asia Drept aceea, lua%i aminte de voi
n$iv! $i de toat! turma, ntru care Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s! p!stra%i Biserica lui Dumnezeu, pe care a
c$tigat-o cu nsu$i sngele S!u. C!ci eu $tiu aceasta, c! dup! plecarea mea vor intra, ntre voi, lupi ngrozitori, care nu
vor cru%a turma. &i dintre voi n$iv! se vor ridica b!rba%i, gr!ind nv!%!turi r!st!lm!cite, ca s! trag! pe ucenici dup! ei.
Drept aceea, priveghea%i, aducndu-v! aminte c!, timp de trei ani, n-am ncetat noaptea $i ziua s! v! ndemn, cu
lacrimi, pe fiecare dintre voi. (FA 20, 17-31)
25
&i el a dat pe unii apostoli, pe al%ii prooroci, pe al%ii evangheli$ti, pe al%ii p!stori $i nv!%!tori, spre des!vr$irea
sfin%ilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pn! vom ajunge to%i la unitatea credin%ei $i a cunoa$terii
Fiului lui Dumnezeu, la starea b!rbatului des!vr$it, la m!sura vrstei deplin!t!%ii lui Hristos. Ca s! nu mai fim copii
du$i de valuri, purta%i ncoace $i ncolo de orice vnt al nv!%!turii, prin n$el!ciunea oamenilor, prin vicle$ugul lor,
spre uneltirea r!t!cirii, ci %innd adev!rul, n iubire, s! cre$tem ntru toate pentru El, Care este capul Hristos. (Ef. 4,
11-15)
26
Vrednic de crezare, este cuvntul: de pofte$te cineva episcopie, bun lucru dore$te. Se cuvine, dar, ca episcopul s!
fie f!r! de prihan!, b!rbat al unei singure femei, veghetor, n%elept, cuviincios, iubitor de str!ini, destoinic s! nve%e pe
al%ii, Nebe%iv, nedeprins s! bat!, neagonisitor de c$tig urt, ci blnd, pa$nic, neiubitor de argint, Bine chivernisind
casa lui, avnd copii ascult!tori, cu toat! bun!-cuviin%a; C!ci dac! nu $tie cineva s!-$i rnduiasc! propria lui cas!, cum
va purta grij! de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul s! nu fie de curnd botezat, ca nu cumva, trufindu-se, s! cad! n
osnda diavolului. Dar el trebuie s! aib! $i m!rturie bun! de la cei din afar!, ca s! nu cad! n ocar! $i n cursa
diavolului. (1 Tim. 3, 1-7)
27
Pentru aceasta te-am l!sat n Creta, ca s! ndreptezi cele ce mai lipsesc $i s! a$ezi preo%i prin cet!%i, precum %i-am
rnduit: (Tit 1, 5)
28
Sinodul apostolic de la Ierusalim.
29
&i cnd treceau prin cet!%i, nv!%au s! p!zeasc! nv!%!turile rnduite de apostolii $i de preo%ii din Ierusalim. (FA
16, 4)
30
De-%i va gre$i %ie fratele t!u, mergi, mustr!-l pe el ntre tine $i el singur. &i de te va asculta, ai c$tigat pe fratele t!u.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine nc! unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s! se statorniceasc! tot cuvntul.
&i de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biseric!, s!-%i fie %ie ca un p!gn $i vame$.
(Mt. 18, 15-17)
31
Iar!$i gr!iesc vou! c!, dac! doi dintre voi se vor nvoi pe p!mnt n privin%a unui lucru pe care l vor cere, se va da
lor de c!tre Tat!l Meu, Care este n ceruri. C! unde sunt doi sau trei, aduna%i n numele Meu, acolo sunt $i Eu n
mijlocul lor. (Mt. 18, 19-20)
32
Bisericii lui Dumnezeu care este n Corint, celor sfin%i%i n Iisus Hristos, celor numi%i sfin%i, mpreun! cu to%i cei ce
cheam! numele Domnului nostru Iisus Hristos n tot locul, $i al lor $i al nostru: (1 Co 1, 2)
33
Pavel $i Silvan $i Timotei, Bisericii tesalonicenilor n Dumnezeu-Tat!l $i n Domnul Iisus Hristos: Har vou! $i
pace de la Dumnezeu, Tat!l nostru, $i de la Domnul Iisus Hristos. (1 Tes. 1, 1)
34
Pavel, Silvan $i Timotei, Bisericii tesalonicenilor ntru Dumnezeu, Tat!l nostru, $i ntru Domnul Iisus Hristos: (2
Tes. 1, 1)
35
Ioan, celor $apte Biserici, care sunt n Asia: Har vou! $i pace de la Cel ce este $i Cel ce era $i Cel ce vine $i de la
cele $apte duhuri, care sunt naintea scaunului Lui... Care zicea: Ceea ce vezi scrie n carte $i trimite celor $apte
Biserici: la Efes, $i la Smirna, $i la Pergam, $i la Tiatira, $i la Sardes, $i la Filadelfia, $i la Laodiceea. (Apoc. 1, 4, 11)
"i n aceast! organizare to#i credincio"ii sunt m!dulare vii, mpreun!-responsabili (Rm. 12, 4-8)
36
.
Fiecare dintre credincio"i este piatr! vie n casa duhovniceasc!, iar via#a credincio"ilor trebuie s!
fie a"ezat! dup! rnduiala lui Dumnezeu (1 Ptr. 4, 8-11)
37
.
Sfntul Apostol Pavel arat! necesitatea ca totul s! se fac! n rnduial!, o ordine n care
corpul eclezial se manifest! con"tient c! l are ca "i cap pe Hristos (Ef. 1, 18-23
38
; 5, 23
39
; Col. 1,
15-18
40
), iar Sfnta Scriptur! drept izvor de rnduial! statornic! (2 Tim. 3, 16
41
; 2 Ptr. 1, 20-21)
42
.
Pe lng! reperele preluate din Sfnta Scriptur!, aceast! con"tiin#! canonic!, a leg!turii
dintre credin#! "i via#!, a f!cut ca la nivelul Bisericii s! se simt! nevoia comunic!rii experien#elor
ecleziale roditoare. Astfel au fost puse n eviden#! modalit!#ile prin care Biserica a dep!"it
dificult!#ile inerente tr!irii n lume.
Adesea, tradi#ia canonic! este considerat! drept izvor "i foramatoare a con"tiin#ei canonice,
dar de fapt con"tiin#a canonic! este cea care este sursa "i motivarea pentru toate actele "i faptele de
natur! canonic!. La temelia tuturor rnduielilor biserice"ti st! con"tiin#a c! via#a este o ntrupare a
credin#ei.
Cel ce are n grij! p!storirea bisericii locale "i care exprim! autoritatea Celui ce l-a trimis la
propov!duire "i p!storire, mbog!#it de experien#a tr!irii credin#ei n mijlocul poporului ncredin#at
lui, particip! la comuniunea ntregii Biserici, aducnd cu sine propria experien#! bisericeasc!, care,
asumat! prin consensul Bisericii exprimat sinodal, devine dreptar, altfel spus canon
43
. n acest fel,
calea mntuirii este marcat! cu repere "i rnduieli, pentru ca mpreun!-c!l!torirea (sin-odos) s! se
realizeze ntr-un mod ziditor.

36
Ci precum ntr-un singur trup avem multe m!dulare $i m!dularele nu au toate aceea$i lucrare, a$a $i noi, cei mul%i,
un trup suntem n Hristos $i fiecare suntem m!dulare unii altora; Dar avem felurite daruri, dup! harul ce ni s-a dat.
Dac! avem proorocie, s! proorocim dup! m!sura credin%ei; Dac! avem slujb!, s! st!ruim n slujb!; dac! unul nva%!,
s! se srguiasc! n nv!%!tur!; Dac! ndeamn!, s! fie la ndemnare; dac! mparte altora, s! mpart! cu fireasc!
nevinov!%ie; dac! st! n frunte, s! fie cu tragere de inim!; dac! miluie$te, s! miluiasc! cu voie bun!! (Rm. 12, 4-8)
37
Pe El, f!r! s!-L fi v!zut, l iubi%i; ntru El, de$i acum nu-L vede%i, voi crede%i $i v! bucura%i cu bucurie negr!it! $i
pream!rit!, dobndind r!splata credin%ei voastre, mntuirea sufletelor. Aceast! mntuire au c!utat-o cu st!ruin%! $i au
cercetat-o cu de-am!nuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea s! vin! la voi. Cercetnd n care $i n ce
fel de vreme le ar!ta Duhul lui Hristos, Care era ntru ei, cnd le m!rturisea de mai nainte despre patimile lui Hristos
$i despre m!ririle cele de dup! ele (1 Ptr. 4, 8-11)
38
&i s! v! lumineze ochii inimii, ca s! pricepe%i care este n!dejdea la care v-a chemat, care este bog!%ia slavei
mo$tenirii Lui, n cei sfin%i, "i ct de covr$itoare este m!rimea puterii Lui fa%! de noi, dup! lucrarea puterii t!riei Lui,
pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o n Hristos, sculndu-L din mor%i $i a$ezndu-L de-a dreapta
Sa, n ceruri, mai presus dect toat! ncep!toria $i st!pnia $i puterea $i domnia $i dect tot numele ce se nume$te, nu
numai n veacul acesta, ci $i n cel viitor.&i toate le-a supus sub picioarele Lui $i, mai presus de toate, L-a dat pe El cap
Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce pline$te toate ntru to%i. (Ef. 1, 18-23)
39
Pentru c! b!rbatul este cap femeii, precum $i Hristos este cap Bisericii, trupul S!u, al c!rui mntuitor $i este. (Ef.
5, 23)
40
Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nev!zut, mai nti n!scut dect toat! f!ptura. Pentru c! ntru El au fost
f!cute toate, cele din ceruri $i cele de pe p!mnt, cele v!zute, $i cele nev!zute, fie tronuri, fie domnii, fie ncep!torii,
fie st!pnii. Toate s-au f!cut prin El $i pentru El. El este mai nainte dect toate $i toate prin El sunt a$ezate. &i El este
capul trupului, al Bisericii; El este nceputul, ntiul n!scut din mor%i, ca s! fie El cel dinti ntru toate. (Col. 1, 15-18)
41
&i nsu$i Domnul p!cii s! v! d!ruiasc! vou! pace totdeauna $i n tot chipul! Domnul fie cu voi cu to%i! (2 Tim. 3,
16)
42
Aceasta $tiind mai dinainte c! nici o proorocie a Scripturii nu se tlcuie$te dup! socotin%a fiec!ruia; Pentru c!
niciodat! proorocia nu s-a f!cut din voia omului, ci oamenii cei sfin%i ai lui Dumnezeu au gr!it, purta%i fiind de Duhul
Sfnt. (2 Ptr. 1, 20-21)
43
Pentru o exemplificare elocventa putem observa canoanele de la Sinodul din Sardica, unde episcopul Osius prezint!
n fa#a Sinodului experien#a dobndit! n Biserica sa "i aceast! experien#! este receptat! n Sinod, devenind apoi prin
receptarea de de ntreag! Biserica, canon.
Cel mai elocvent exemplu prin care putem n#elege modul n care s-a constituit Tradi#ia
canonic!, este prezentat de cartea Faptele Apostolilor, n capitolul 15. n comunitatea din Antiohia,
Apostolul Pavel, ca Apostol al Bisericii, responsabil pentru p!storirea credincio"ilor, considera c!
Hristos a deschis credin#a na#iunilor "i c! neamurile nu trebuie s! fie supuse rigorii iudaice pentru
a fi primite n Biseric!. Sfntul Apostol Pavel considera c! aiceia care doresc s! fac! parte din
Biserica lui Hristos trebuie doar s! se boteze, f!r! a li se impune asumarea ritualului iudaic "i
t!ierea mprejur. Aceast! solu#ie pastoral! este unul din primele exemple de rnduial! canonic!
manifestat! n Biseric!. Sfntul Apostol Pavel a adoptat aceast! atitudine con"tient "i convins c!
prin ea nu afecteaz! nv!#!tura de credin#!, ba mai mult, con"tient c! aceast! atitudine este tocmai
mplinirea celor propov!duite de Hristos. n acela"i timp, unii cre"tini veni#i din Iudeea afirmau c!
aceia care nu sunt circumci"i dup! ritualul lui Moise, nu pot dobndi mntuirea (FA. 15, 1
44
).
Pavel "i Barnaba au avut cu ace"tea o discu#ie aprins!, dar con"tien#i c! ei reprezint! acolo
Biserica, nu au vrut ca atitudinea lor s! fie una arbitrar!. n numele Bisericii din Antiohia, trimi"i
de aceasta, Pavel "i Barnaba au mers la Apostolii $i la preo%ii din Ierusalim pentru a-"i prezenta
aceast! atitudine n fa#a Bisericii "i a avea un r!spuns care s! reflecte pozi#ia ntregii comunit!#i
ecleziale. Mergnd spre Ierusalim, au vizitat comunit!#ile din vecin!tate, din Fenicia "i Samaria,
iar apoi au ajuns la Ierusalim unde au fost primi%i de Biseric! $i de apostoli $i de preo%i $i au vestit
cte a f!cut Dumnezeu cu ei (FA. 15, 2-4
45
). La Ierusalim, Apostolii, cei investi#i de c!tre
Hristos cu autoritatea deplin! a Bisericii, au luat n discu#ie diferitele probleme de rnduial!
bisericeasc!, inclusiv pe cele prezentate de Apostolii Pavel "i Barnaba, "i convin"i c! lucrarea lor
este sub influen#a Duhului Sfnt, au decis ca de acum nainte s! nu se pun! jugul t!ierii mprejur
peste cei converti#i dintre p!gni, ci s! se cear! acestora s! nu m!nnce snge, animale sugrumate
s! nu m!nnce carnea jertfit! idolilor "i s! se fereasc! de desfrnare (FA. 15, 20
46
).
Aceste prescrip#ii pot fi considerate drept prime norme de via#! eclezial! asumate de
Biserica ntreag!. Observ!m din textul prezentat c! Pavel "i Barnaba trimi"i de propria biseric!, "i
confrunt! p!rerea cu bisericile din vecin!tate, apoi supun p!rerea lor Bisericii ntregi, iar Biserica
ntreag! reprezentat! de Apostoli ia decizii normative.
Exemplul prezentat de cartea Faptelor Apostolilor a fost adoptat de Biseric! "i de cte ori o
comunitate local! se afla n fa#a unei probleme importante, dac! acea decizie avea impact asupra
Bisericii ntregi, decizia luat! de cel investit cu autoritate era confruntat! cu p!rerea celorlal#i
reprezentan#i ai bisericilor din vecin!tate "i astfel era statornicit! o rnduial! canonic!. Atunci
cnd aceast! rnduial! era asumat! de un sinod general, ea devenea canon, iar cnd acel Sinod
general era recunoscut prin consensul Bisericii ntregi ca fiind Sinod Ecumenic, canonul era
asumat ca Sfnt canon fiind integrat n colec#ia fundamental! de canoane.
Aceast! paradigm! a fost repetat! n istorie "i a fost model pentru asumarea la nivel
eclezial general al experien#elor canonice din bisericile locale. Unul dintre cele mai evidente
momente de acest fel a fost Sinodul de la Sardica (343), n cadrul c!ruia, n mai multe rnduri,

44
&i unii, coborndu-se din Iudeea, nv!%au pe fra%i c!: Dac! nu v! t!ia%i mprejur, dup! rnduiala lui Moise, nu pute%i
s! v! mntui%i.
45
&i f!cndu-se pentru ei mpotrivire $i discu%ie nu pu%in! cu Pavel $i Barnaba, au rnduit ca Pavel $i Barnaba $i al%i
c%iva dintre ei s! se suie la apostolii $i la preo%ii din Ierusalim pentru aceast! ntrebare. Deci ei, trimi$i fiind de
Biseric!, au trecut prin Fenicia $i prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor $i f!ceau tuturor fra%ilor mare
bucurie. &i sosind ei la Ierusalim, au fost primi%i de Biseric! $i de apostoli $i de preo%i $i au vestit cte a f!cut
Dumnezeu cu ei.
46
Ci s! le scriem s! se fereasc! de ntin!rile idolilor $i de desfru $i de (animale) sugrumate $i de snge.
Osius din Cordoba supune propria sa experien#! canonic! Bisericii reunite n Sinod, iar Sinodul
asum! calea propus! de Osius drept cale a ntregii Biserici
47
.
Observ!m astfel cum o decizie a persoanei sau a instan#ei care exprim! autoritatea Bisericii
este receptat! la nivel local ca norm! bisericeasc!, apoi ea poate fi receptat! sinodal ca "i canon
sau norm! general!, iar atunci cnd este receptat! de ntreaga Biseric! printr-un Sinod recunoscut
drept ecumenic "i este integrat! n Colec#ia fundamental! de canoane a Bisericii ntregi devine
Sfnt canon.
Sfntul canon poate fi n&eles 'i ca expresie a experien&ei ecleziale formulat" sinodal 'i
receptat" prin consensul unanim al Bisericii.
Biserica nu a formulat n mod sistematic reguli, norme canonice sau principii, pentru a
anticipa situa#ii cu care ea ar putea fi confruntat! "i nu a formulat canoane pentru problemele pe
care le-a rezolvat deja convenabil pe cale de obicei. Astfel, pe lng! Sfintele canoane, Biserica
ortodox! cunoa"te "i obiceiul canonic, recunoscut ca normativ de c!tre Sinoadele ecumenice
48
.
Obiceiul cannonic poate fi n"eles ca fiind expresia experien"ei ecleziale receptat# tacit prin
consensul unanim al Bisericii. Canonul 39 Trulan, nt!re$te valoarea obiceiului de drept,
subliniind c! ceea ce Bisericile locale au socotit ca fiind vrednic de cinstire, s! fie aplicat n
continuare.
Pe lng! obiceiul canonic "i Sfintele canoane, Tradi#ia canonic! a Bisericii cuprinde "i
norme biserice"ti prin care Bisericile locale au rezolvat problemele cu care s-au confruntat, norme
elaborate "i asumate de bisericile locale n temeiul aceleia"i con"tiin#e canonice.

47
Canonul 10 Sardica: Episcopul Osiu zise: Socotesc c! este de trebuin%! $i aceea ca s! se cerceteze cu toat! grija $i
srguin%a c!, dac! vreun bogat sau scolastic din for s-ar nvrednici a se face episcop, s! nu se a$eze n episcopat mai
nainte, pn! nu va fi ndeplinit slujba de cite%, $i de diacon, $i de presbiter, ca prin fiecare treapt!, de s-ar socoti vrednic,
s! poat! p!$i progresnd spre n!l%imea episcopiei. &i va avea gradul fiec!rei trepte lungime de vreme, fire$te, nu prea
mic!, prin care s! se poat! cunoa$te credin%a lui $i felul onestit!%ii moravurilor $i statornicia $i buna cuviin%! a lui; $i
socotindu-se el vrednic de preo%ia cea dumnezeiasc!, s! se bucure de cinstea cea mai mare. C!ci nici nu se cuvine $i nici
priceperea, nici bunele moravuri nu admit a se tinde la aceasta, la episcopie, cu ndr!zneal! $i cu u$urin%!, nct ori
episcopul, ori presbiterul, ori diaconul s! se pun! n chip u$uratic, c! a$a cu drept cuvnt s-ar socoti neofit; fiindc! chiar $i
preafericitul Apostol, care a fost $i nv!%!torul neamurilor, se vede c! a oprit s! se fac! prea degrab! a$ez!rile n treptele
ierarhice; fiindc! cercetarea f!cut! ntr-un timp mai ndelungat va putea ar!ta dup! cuviin%! vie%uirea $i moravurile
fiec!ruia. Zis-au to%i c! sunt de acord $i nicidecum nu trebuie s! se desfiin%eze acestea.
48
Canonul 39 Sinodul VI Ecumenic: De vreme ce din pricina n!v!lirilor (mpresur!rilor) barbarej fratele $i
mpreun! slujitorul nostru Ioan, naintest!t!torul (episcopul) ostrovului (insulei) ciprienilor, ca s! se slobozeasc!
(elibereze) de rebia p!gn! $i pentru a se supune n chip cinstit sceptrelor preacre$tinescului stat (st!pnirii
preacre$tine$ti) prin purtarea de grij! a iubitorului de oameni Dumnezeu $i osteneala iubitorului de Hristos $i
binecredinciosului nostru mp!rat s-a mutat (a emigrat) mpreun! cu poporul s!u din numitul ostrov n eparhia
(mitropolia) de Helespont socotim (hot!rm) ca s! se p!zeasc! f!r! nnoiri ntiet!%ile date (privilegiile conferite)
scaunului mai nainte numitului b!rbat de c!tre sinodul de Dumnezeu purt!torilor p!rin%i aduna%i mai demult la Efes;
ca noul Iustinianopol s! aib! dreptul Constantinopolului, $i c! preaiubitorul de Dumnezeu episcop, a$ezat n acea
(cetate), s! fie nainte-st!t!tor tuturor celor din eparhia (mitropolia) helespontinenilor, $i dup! vechea datin! s! se
hirotoneasc! de c!tre propriii s!i episcopi. Dar fiindc! $i de Dumnezeu purt!torii no$tri p!rin%i au judecat (stabilit) s!
se p!streze obiceiurile cele din fiecare Biseric!, $i episcopul cet!%ii cizicienilor, spunndu-se naintest!t!torului
pomenitului Iustinianopol, asemenea tuturor celorlal%i episcopi, de sub numitul de Dumnezeu iubitorul
naintest!t!torul (episcopul) Ioan, de c!tre care dac! cere trebuin%a, s! se hirotoneasc! $i episcopul cet!%ii acesteia a
cizicienilor.
Canonul 7 Sinodul VII Ecumenic: Dumnezeiescul apostol Pavel zice: P!catele unor oameni sunt v!dite, iar ale
altora urmeaz! dup! acelea (1 Tim. 5, 24). A$adar, p!catelor mai nainte s!vr$ite, le urmeaz! $i alte p!cate. Astfel,
r!t!cirii (ereziei) nelegiuite a clevetirilor de cre$tini, i-au urmat $i alte nelegiuiri. C!ci precum au luat (scos) din
biseric! chipul cinstitelor icoane (sfintelor icoane), au p!r!sit $i alte oarecare obiceiuri, care trebuiesc s! fie nnoite $i
%inute ntocmai dup! a$ez!mntul (legea) scris $i nescris. A$adar, cte cinstite biserici s-au trnosit f!r! cinstitele
moa$te ale mucenicilor (martirilor), ornduim ca n ele s! se fac! a$ezarea moa$telor, cu rug!ciunea obi$nuit!. Iar cel
ce va fi aflat trnosind biseric! f!r! sfintele moa$te, ca unul care a c!lcat predaniile biserice$ti, s! se cateriseasc!.
Am putea concluziona aceast! sec#iune a abord!rii noastre subliniind faptul c! din cele mai
vechi timpuri, asumare con"tiin#ei canonice a dus la constituirea Tradi#iei canonice, ale c!rei
elemente sunt normele bisericilor locale, obiceiul de drept canonic "i Sfintele canoane. Aceast!
Tradi#ie canonic! este receptat! de Biserica de azi, fiecare Biseric! autocefal!, n temeiul
principiului autonomiei "i autocefaliei, fiind competent! s! elaboreze o legisla#ie bisericeasc!
proprie constituit! din legiuiri sau norme biserice"ti.
Carta canonic! a Bisericii autonome sau autocefale, Statutele de organizare $i func%ionare
ale Bisericilor autonome sau autocefale, hot!rrile instan#elor de autoritate bisericeasc!, pot pe
drept cuvnt s! primeasc! denumirea de norme biserice$ti sau legisla#ie bisericeasc!, deoarece,
fiind investite cu autoritate de Biserica local!, ele sunt texte normative obligatorii n aria de
jurisdic%ie respectiv!.
Legiuirile sau normele biserice$ti sunt supuse criteriilor de interpretare $i de aplicare
specifice normelor juridice, dar ele sunt condi%ionate n aplicarea lor de raportarea efectiv! $i
necondi%ionat! la ntreaga Tradi%ie canonic! a Bisericii.
O norm! bisericeasc! se valideaz! n timp "i este canonic! dac! nu contravine con$tiin%ei
canonice a Bisericii. n situa%ii cu totul excep%ionale, unele norme biserice$ti pot s! exprime
preocuparea fundamental! pentru pace "i bun! n#elegere, pentru un timp "i ntr-un cadru
determinate $i n acest context, s! deroge de la anumite practici consacrate de Tradi%ia canonic!.
Pentru ca o astfel de aplicare a s! r!mn! n canonicitate, ea trebuie s! r!spund! unei evidente "i
excep#ionale nevoi pastorale "i s! nu duc! la legitimarea unui relativism canonic. Altfel, prin
perpetuarea nedeterminat! a pogor!mntului canonic, excep#ia ini#ial! ajunge s! devin! regul! "i
printr-o acumulare a excep#iilor se poate s! produce o alterare a con$tiin%ei canonice.
Avnd n vedere specificul fiec!rei categorii din cadrul normelor canonice, putem s! facem
o ierarhizare a lor, util! n cadrul procesului de ntrupare a normei canonice n via#a Bisericii.
Toate elementele Tradi#iei canonice sunt depozitare a manifest!rilor concrete a con"tiin#ei
canonice. Atunci cnd vorbim despre aplicarea unui canon, nu putem n#elege prin aceasta altceva
dect aplicarea elementului de con"tiin#! canonic! exprimat! n acel text. Norma bisericeasc! este
ea ns!"i un act de aplicare a canonului n via#a bisericii. Din acest motiv n via#a bisericeasc!
primeaz! implementarea normelor biserice"ti ca elemente aplicabile la via#a bisericeasc!, n litera
"i spiritul lor
49
.


49
Pentru a exemplifica n concret aceast! afrma#ie, putem observa cum se rezolv! o problem! comunitar! specifc!:
Dac! o persoan! cu responsabilitate bisericeasc! este nvinuit! de o atitudine nepotrivit!, nvinuirea se face pe baza
con"tiin#ei canonice izvort! din cunoa"terea Tradi#iei canonice, dar pentru rezolvarea cazului concret se va face apel
la normele biserice"ti elementele de legisla#ie bisericeasc! valabile n comunitatea ecclezial! respectiv!: articolele
din Statut, articolele din Regulamentele biserice"ti, deciziile organismelor de autoritate bisericeasc! etc.

5. AUTORITATEA CANOANELOR !I PROBLEMATICA INTERPRET$RII
LOR
Sfintele Canoane ale Bisericii sunt o manifestare istoric! n Sfntul Duh a revela%iei n
Hristos, fiind "i o expresie a consensului bisericesc privitor la modul n care se ntlne"te credin#a
cu via#a. n acela$i timp ele nu sunt doar o surs! autentic! a n#elegerii modului n care este tr!it
adev!rul revelat, ci sunt $i o cale prin care acest mesaj p!trunde n via%a credincio$ilor $i a
comunit!%ilor, n snul Bisericii
50
.
Avnd n vedere c! Biserica nu a elaborat canoanele ca simple texte juridice, ci ele sunt o
ntrupare a con$tiin%ei doctrinare, este necesar s! fie interpretate n contextul deplin!t!%ii lucr!rii
sacramentale $i pastoral-misionare a Bisericii. Modul n care Biserica n#elege "i tr!ie"te
experien#a eclezial! cuprins! de Sfintele canoane, ilustreaz! prezen#a con"tiin#ei canonice n
comunitatea celor care constituie Trupul tainic al lui Hristos. Din acest motiv, atunci cnd vorbim
despre autoritatea "i interpretarea canoanelor, trebuie s! n#elegem c! autoritatea lor const! n
faptul c! ele constituie o receptare la cel mai nalt nivel a modului n care se manifest! con"tiin#a
canonic! a bisericii. Fiind o expresie a manifest!rii con"tiin#ei canonice, ele devin un patrimoniu
canonic manifestat ntr-un context istoric "i pastoral misionar determinat.
Interpretarea unui canon are ca prim obiectiv luarea n considerare a tuturor elementelor
constitutive ale canonului la justa lor valoare. Elementul istoric pune n eviden#! contextul n care
norma canonic! a fost elaborat!, elementul pastoral ne arat! exigen#ele pastorale care au fost
scoase n eviden#! de norma respectiv!, elementul normativ ne arat! solu#ia pastoral! identificat!
de autorul normei canonice respective, dar toate aceste elemente au voca#ia de a sprijini un
element de con"tiin#! canonic!, element esen#ial de ntlnire a convingerilor de credin#! cu
problema de via#! la care norma respectiv! r!spunde. Pentru a ajunge la o interpretare corect! a
unui Sfnt canon, este necesar s! fie identificate cele patru elemente constitutive, iar apoi s!
recompunem elementul de manifestare a con"tiin#ei canonice mpreun! cu elementele care
marcheaz! problema concret! la care trebuie s! r!spundem.
Contextul istoric $i pastoral ngem!nat cu experien%a pastoral! acumulat!, face ca n
momente istorice diferite, Biserica s! identifice solu%ii canonice diferite dar care au ca punct
comun elementul de manifestare a con"tiin#ei canonice. La un con%inut canonic fundamental
neschimb!tor, pot fi g!site solu%ii pastorale diferite, care nu aduc atingere con%inutului doctrinar, ci
l ntrupeaz!, %innd cont de contextul istoric $i de experien%a pastoral! acumulat!.
n cadrul procesului de interpretare a canoanelor suntem sprijini%i "i de diversitatea de
exprimare canonic! reg!sit! n colec%ia de canoane, "i n Tradi#ia canonic! n general, pentru
probleme similare. Atunci cnd exist! mai multe formul!ri canonice legate de acela$i subiect, este
necesar s! identific!m nivelele istorice $i pastoral-misionare distincte pentru a putea distinge
esen%a elementului comun de manifestare a con$tiin%ei canonice.

50
Profesorul Vlassios Phidas face o analiz! mai detaliat! a acestei problematici n lucrarea Drept canonic, o
perspectiv# ortodox#, trad. de Adrian Dinu, Ed. Trinitas, Ia$i, 2008, p. 39-41.
Atunci cnd se subliniaz! aspectele contradictorii din cadrul canoanelor, se manifest! o
insuficient! distingere a nivelului istoric $i al celui pastoral-misionar. Diferitele formul!ri aparent
contradictorii sunt de fapt ntrup!ri ale con$tiin%ei doctrinare n planuri istorice $i pastoral-
misionare distincte, dar echilibrate de acea$i con$tiin%! canonic!.
'innd cont de cele expuse mai sus trebuie s! n#elegem c! nu putem desemna drept
canonic doar ceea ce este prev!zut de Sfintele canoane $i necanonic ceea ce nu este prev!zut de
Sfintele canoane. Sfintele canoane nu acoper! toate aspectele vie#ii biserice"ti, prin ele se poate
observa doar n parte modul n care Biserica a r!spuns provoc!rilor vremii, dar ele ofer! "ansa de a
identifica manifest!ri ale con"tiin#ei canonice, care mpreun! cu elementele obiceiului de drept
canonic "i normele bisericilor locale ne ajut! s! aducem rezolv!ri canonice pentru situa#iile cu care
se confrunt! Biserica.
Astfel, avnd n vedere c! nu exist! criterii absolute de evaluare a con$tiin%ei canonice,
pentru a n#elege dimensiunea canonic! a vie#ii "i lucr!rii Bisericii, trebuie s! ne raport!m la
ntreaga tradi#ie canonic!, care exprim! nu doar o dezvoltare independent! sau orizontal! a unui
pozitivism juridic n via%a istoric! a Bisericii, ci autenticitatea vertical! a raportului s!u istoric cu
adev!rul tr!it $i de%inut de Biseric! n Sfntul Duh
51
.
Tradi%ia canonic! este $i expresie a dinamismului lucr!rii mntuitoare, manifestat n cursul
vremii dincolo de textele re%inute de colec%ia de canoane. Pe m!sur! ce evolueaz! condi%iile
concrete n care Biserica $i desf!$oar! lucrarea, Tradi%ia canonic! a Bisericii ne pune la dispozi%ie
noi mijloace canonice autentice, corespunz!toare nevoilor comunit!%ilor $i credincio$ilor $i de
aceea, experien%ele de via%! bisericeasc! asumate prin consensul unanim al Bisericii ca fiind
canonice, $i au un loc de frunte n tezaurul canonic al Bisericii.
Nu este ntmpl!tor faptul c! foarte multe aspecte ale vie%ii Bisericii nu sunt reglementate
prin canoane, ci ele $i-au g!sit n timp o rezolvare conform! cu con$tiin%a canonic! a Bisericii,
fiind validate ca solu%ion!ri sau practici canonice. &i din acest motiv, Biserica nu a considerat
potrivit s! intervin! prin canoane n cazul unor aspecte rezolvate deja corespunz!tor prin cutum!,
dar n acela$i timp, atunci cnd au fost ntrunite condi%iile pentru o exprimare sinodal! n domeniul
canonic, nu a ezitat s! o fac!.

Creativitatea canonic" n Biseric"
Sinodul general, ca $i cadru de manifestare a comuniunii Bisericii una sfnt!
soborniceasc! $i apostoleasc! este cel care are prerogativa recept!rii diferitelor experien%e
ecleziale $i de a le proclama ca orientative, deci, ca $i canoane. Sinoade generale au voca#ia de a
deveni Sinoade ecumenice, dar doar consensul unanim al Bisericii, va face ca un sinod general s!
fie considerat Sinod ecumenic. Din acest motiv nu putem vorbi despre creativitate canonic! doar
n cazul sinoadelor ecumenice. Creativitatea canonic! a Bisericii decurge din con$tiin%a prezen%ei
lui Hristos n Biseric! pn! la sfr$itul veacurilor "i este un atribut al manifest!rii ecleziale
sinodale, dar ea nu se exprim! numai prin noi canoane. Istoria ne arat! c! Biserica nu a ezitat s! se
nzestreze cu noi norme canonice de cte ori a fost nevoie, uneori subliniind diferen%e de ordin
pastoral sau normativ fa%! de exprim!ri canonice anterioare, alteori identificnd noi solu%ii
conforme cu con$tiin%a canonic!.

51
Ibidem, p. 40.
Creativitatea canonic! se manifest! $i prin competen#a fiec!rei biserici locale de a elabora
norme biserice$ti care sunt sintetiz!ri ale tradi%iei canonice utile Bisericii locale ntr-un cadru de
timp $i spa%iu determinat.

6. NORMA BISERICEASC$ NATURA, INTERPRETAREA !I
APLICAREA EI

Putem afirma c! termenul de norm# canonic# este unul generic, desemnnd toate formele
de prezentare $i manifestare normativ! a Tradi%iei canonice a Bisericii. &i din acest motiv
consider!m c! nu putem vorbi despre criterii unice de aplicare a normelor canonice. n cadrul
normelor canonice, fiecare categorie Obicei canonic, norm! a Bisericii locale, Sfnt Canon, are
criteriile ei de receptare $i manifestare concret! n Biseric!.
Dac! n ceea ce prive"te Sfintele Canoane ale Bisericii $i obiceiul de drept integrat n
Tradi%ia canonic! putem vorbi doar de o receptare, normele biserice$ti sunt cele care concretizeaz!
receptarea "i sunt de fapt norme de aplcare a Tradi#iei canonice la o situa#ie dat!. Din acest motiv,
normele biserice$ti pot fi numite $i elemente de legisla%ie bisericeasc!, iar norma bisericeasc#
poate fi definit! drept: Sentin$# normativ# cu caracter general, instituit# sau sanc$ionat# de
Biseric# pe temeiul Tradi$iei canonice, n conformitate cu con%tiin$a canonic# a Bisericii, a c#rei
respectare este obligatorie %i garantat# de organismele autorit#$ii biserice%ti, menit# s#
reglementeze modul de manifestare n aceast# lume a Bisericii locale, a sistemelor de organizare
din cadrul Bisericilor autocefale, a organismelor biserice%ti %i a membrilor Bisericii.
Normele biserice$ti sunt cele care intrupeaz! la nivel local elementele puse la dispozi%ie de
Tradi%ia canonic!, iar din acest motiv ele au o aplicabilitate imediat! n liter! $i n spirit.

Interpretarea (i aplicarea normelor biserice(ti
Putem vorbi despre criterii de interpretare $i de aplicare a normelor biserice$ti sau a
legisla%iei biserice$ti, similare celor care guverneaz! interpretarea $i aplicarea normelor juridice n
societate.
O norm! bisericeasc! este canonic! dac! nu contravine con$tiin%ei canonice a Bisericii sau
elementelor Tradi%iei canonice corespunz!toare. n situa%ii cu totul excep%ionale, unele norme
biserice$ti pot s! aplice iconomia $i s! dea dovad! de o aplicare ng!duitoare a Tradi%iei canonice.
Este deosebit de important ca aceast! derogare s! $i p!streze efectiv caracterul excep%ional,
deoarece exist! pericolul ca atunci cnd o norm! bisericeasc! ce aplic! iconomia este receptat! ca
o norm! canonic! ordinar!, ea poate deforma mentalitatea $i ajunge s! produc! o alterare a
con$tiin%ei canonice.
Din defini%ia normei biserice$ti, reiese clar c! obiectul de reglementare a acesteia este
manifestarea organismelor biserice$ti $i a credincio$ilor n interiorul Bisericii, n raporturile cu alte
entit!%i $i n cadrul sistemelor de organizare bisericeasc!.
Autor al normei biserice$ti este organismul bisericesc ce are competen%a deliberativ! sau
executiv!, iar subiect al normei biserice$ti organismul bisericesc, cei boteza%i $i catehumenii.
Calitatea de autor al normei biserice$ti este dat! de Biserica autocefal! organismelor investite n
mod expres cu autoritatea bisericeasc! n Carta canonic! sau Statutul de organizare $i func%ionare.
Obiect al normelor biserice"ti sunt toate aspectele vie#ii ecleziale care trebuie s! fie reglementate.
Norma bisericeasc! are particularit!%i ce deriv! din natura ei de expresie a voin%ei
organismelor autorit!%ii biserice$ti. Ea sintetizeaz! atitudini, acte $i ac%iuni cu caracter general,
acest caracter general fiind subliniat de faptul c! ea se aplic! tuturor situa%iilor care i cad sub
inciden%!.
Ea are o aplicabilitate repetat! $i continu! pe toat! durata ei de validitate.
Norma bisericeasc! prescrie o conduit! tipic! $i obligatorie, definind o m!sur! de apreciere
a comportamentului subiectului de drept canonic n cadrul rela%iilor sociale sau biserice$ti.
Spre deosebire de Sfntul canon, care este, a$a cum am ar!tat, expresia experen%ei ecleziale
receptat! prin consens, norma bisericeasc! este expresia voin%ei autorit!%ii biserice$ti $i n baza
acestei autorit!%i ea determin! anumite efecte canonice.
Putem vorbi despre norme biserice$ti generale: statutul de organizare $i regulamentele de
aplicare $i norme biserice$ti particulare, care sunt date de c!tre autoritatatea bisericeasc! din cadrul
Bisericii autocefale n baza prevederilor normelor biserice$ti generale.
Pe lng! aceste caracteristici de ordin general, norma bisericeasc! trebuie s! fie conform!
doctrinei Bisericii, s! prescrie o atitudine posibil! $i util!, s! aib! stabilitate $i claritate.
Din punct de vedere logico-canonic, norma bisericesasc! este compus! din trei elemente:
ipoteza, dispozi%ia $i sanc%iunea.
Ipoteza stabile$te mprejur!rile n care se aplic! norma;
Dispozi$ia cuprinde regula de conduit! propriu-zis!, indicnd comportamentul precis n
mprejur!rile stabilite de ipotez!;
Sanc$iunea indic! m!surile ce urmeaz! a fi aplicate n cazul nc!lc!rii normei.
Din punct de vedere tehnico-normativ, norma bisericeasc! poate s! fie organizat! $i
formulat! n: articole, paragrafe $i aliniate.

Interpretarea normelor biserice(ti
Normele biserice$ti pot fi interpretate de c!tre autoritatea care le-a elaborat $i n acest caz
vorbim de o interpretare oficial!, sau pot fi interpretate de c!tre organele de judecat! bisericeasc!
$i atunci putem vorbi despre o interpretare de ordin jurisdic%ional. Putem vorbi $i despre o
interpretare neoficial! care este dat! de c!tre canonic$ti.

Aplicarea normelor biserice(ti
Datorit! faptului c! normele biserice$ti stabilesc un cadru de drept intern al Bisericii, ele
ac%ioneaz! $i $i g!sesc aplicarea asupra persoanelor fizice sau canonice, n spa%iu $i n timp.
Cu privire la persoane, norma canonic! se aplic! tuturor persoanelor fizice de drept
canonic:
catehumenilor $i membrilor Bisericii, indiferent de starea n care se afl!: mireni, clerici sau
monahi;
persoanelor canonice, care sunt entit!%i comunionale ce se bucur! de personalitate canonic!
acordat! de autoritatea bisericeasc!. Sunt persoane canonice: filia, parohia, protoieria,
schitul, metocul, m!n!stirea, stavropighia, eparhia, mitropolia, patriarhia $i alte entit!%i
nfiin%ate de c!tre autoritatea canonic! competent!, care sunt titulare de drepturi $i obliga%ii
de drept canonic.
Personalitatea canonic! a unei persoane fizice de drept canonic eviden%iaz! toate drepturile
$i obliga%iile de drept canonic.
Prin aplicarea normei canonice n spa$iu, se n%elege c! ea se aplic! n cadrul jurisdic%ional
determinat de c!tre autoritatea bisericeasc! competent!.
Normele canonice produc efecte n timp $i se aplic! numai la fapte care se petrec n
perioada n care acestea sunt n vigoare. n principiu, ele intr! n vigoare n momentul stabilit de
autoritatea bisericeasc! $i pot fi subiectul abrog#rii (scoaterea complet! din vigoare), derog#rii
(ncetarea temporar! sau par%ial!), subrog#rii (ad!ugarea unei p!r%i noi la o lege deja existent!),
obrog#rii (scoaterea unei p!r%i din lege $i nlocuirea par%ial! cu alte norme) sau prorog#rii
(prelungirea valabilit!%ii unei legi, dat! numai pentru o anumit! perioad!), ntr-un mod similar
celui juridic secular.

7. IZVOARELE DREPTULUI CANONIC
52




Irin exresia "#$%& '( '&()* (Ial. jcns iuris) se in(eIege, in sens generaI, aceIe fale sau
acle din care ii lrag exislen(a i vaIabiIilalea normeIe |uridice
53
. In sens reslrns, exresia
resecliv desemneaz acei faclori care roduc sau delermin aari(ia normeIor de drel
recum i loale formeIe rin care acesle norme sunl exrimale.

+, -.)/&0"&(1 "#$%1&(2%& 3&()*424" 516%6"7

IzvoareIe DreluIui Canonic se imarl in dou mari calegorii:
1) Izvoare generaloare de norme bisericeli ,
2) Izvoare de cunoalere a DreluIui Canonic

89 8:;<=>?@? A?B?>=C<=>? 3? B<>D? 3? 3>?EC

IzvoareIe generaloare de norme de drel se cIasific in dou calegorii:
a) izvoare maleriaIe,
b) izvoare formaIe.
19 8#$%1&(2( .1*(&"12( aIe DreluIui Canonic rerezinl lolaIilalea condi(iiIor maleriaIe
i siriluaIe care delermin aari(ia normeIor canonice sau faclorii sociaIi care roduc
dreluI. Inlre faclorii care roduc sau delermin DreluI Canonic se numr SlaluI i
iserica.
SlaluI esle consideral unuI dinlre faclorii care delermin DreluI Canonic, deoarece
iserica ca inslilu(ie reIigioas a arul in condi(iiIe exislen(ei sociel(ii umane organizale e

52
Pentru partea privind izvoarele biserice"ti au fost preluate elementele oferite de cursul P!rintelui Ioan N Floca :
IOAN N. ILOCA, Orcpi Cancnic Oric!cx. Icgis|aic i a!ninisiraic |iscriccasca, ucureli, IIM, 1990, Cursul
P!rintelui Constantin Rus si suportul de curs al P!rintelui Ioan Cozma.
53
IzvoareIe de drel (jcns iuris) nu se confund cu izvoareIe islorice (jcns nisicriac). IzvoareIe de drel sunl
loale aceIe norme scrise sau nescrise cu vaIoare de Iege romuIgale sau sanc(ionale de aulorilalea
comelenl, in schimb, izvoareIe islorice chiar dac con(in norme de drel nu ol fi considerale izvoare
|uridice. Sre exemIu, Sqniagna A|ja|ciica a Iui Malei Iaslares, chiar dac esle o coIec(ie de drel
bisericesc, lolui ea esle un izvor isloric deoarece nu a fosl niciodal romuIgal ca i coIec(ie oficiaI cu
vaIoare |uridic sau canonic, in schimb, Ncnccancnu| alriarhuIui Iolie esle un izvor de drel, fiind
decIaral in anuI 920 Ia sinoduI IocaI de Ia ConslanlinooI ca i coIec(ie oficiaI de canoane a isericii
RsriluIui.
baz de norme |uridice, sub form de Slal. Irin urmare, iserica nu a fosl nevoil s creeze
dreluI, ci i I-a insuil ca e un simIu inslrumenl e care socielalea civiI organizal sub
form de Slal iI avea de|a inlr-o form desluI de nuan(al
54
.
Aceasl insuire s-a reaIizal rin lrei moduri:
1) RecursuI Ia normeIe de drel romane enlru regIemenlarea ma|oril(ii acleIor
vie(ii colidiene recum: incheierea csloriei, succesiuni, dona(ii fcule isericii,
geslionarea alrimoniuIui ecIeziaslic elc.,
2) IoIosirea lrelal a lerminoIogiei i a lehnicii |uridice romane in eIaborarea
roriiIor norme de drel i chiar imrumularea formeIor inslilu(ionaIe romane Ia
niveIuI organizrii saIe ierarhice i adminislralive,
3) Inlerven(ia SlaluIui rin emanarea unei IegisIa(ii secuIare in malerie ecIesiaslica,
fie Ia cererea auloril(iIor reIigioase, fie din ini(ialiva unor consiIieri imeriaIi
crelini. Ioarle muIle din acesle Iegi se gsesc in Cc!cx Tncc!csianun i in Cc!cx
|usiiniani i regIemenleaz slaluluI isericii in ImeriuI Roman (caacilalea de
rimi dona(ii, imunil(i fiscaIe, rolec(ia alrimoniuIui bisericesc), riviIegiiIe
cIeruIui (riviIegii de |urisdic(ie, sculirea de obIiga(ii fiscaIe), condi(ia monahiIor,
recunoalerea |urisdic(iei eiscoaIe i aulorilalea senlin(eIor |udecloreli elc.
55
.
iserica insi esle consideral izvor maleriaI aI DreluIui Canonic, deoarece organizarea
ei ca inslilu(ie reIigios moraI a delerminal inc de Ia inceul aulorilalea bisericeasc
(IegisIaloruI) s inlervin in ermanen( rin aIcluiasc de norme rorii care s asigure
buna organizare i func(ionare a ei, coresunzloare necesil(iIor recIamale de schimbriIe
reIigioase, sociaIe i oIilice aIe limuIui. Dar nu numai aulorilalea bisericeasc arlici Ia
roducerea de norme de drel ci i comunilalea insi, in seciaI in roducerea sau
lransmilerea normeIor de drel consueludinar
56
.

F9 8#$%1&(2( G%&.12( indic forma sau modaIil(iIe rin care DreluI Canonic esle
exrimal: adevruri de credin( reveIale, canoane, consueludini, Iegi civiIe i bisericeli,
holrri sinodaIe, reriIe canoniliIor, |urisruden(e elc.
Acesle izvoare sunl desluI de variale, uneIe sunl generaIe, avnd vaIoare i aulorilale in
inlreaga iseric (ius ccnnunc), aIleIe in schimb sunl arlicuIare fiecrei isericii IocaIe
(aulocefaIe sau aulonome) in arle (ius pariicu|arc).
All izvoareIe formaIe generaIe, cl i ceIe arlicuIare se subdivid in dou grue:
fundamenlaIe i inlregiloare.

54
Cf. IOAN N. ILOCA, Orcpi Cancnic Oric!cx. Icgis|aic i a!ninisiraic |iscriccasca, ucureli, IIM, 1990, .
71.
55
Cf. }IAN GAUDIMIT, Sicria !c| !iriiic cancnicc |cc|csia ci Citiias, MiIano, Idizioni San IaoIo, 1998, . 62-
64.
56
Cf. RIAN I. IIRMI, |nirc!uzicnc a||a sicria !c||c jcnii !c| Oiriiic Cancnicc, Roma, Quaderni di AoIIinaris,
1998, . 25.

=, 8#$%1&( H(6(&12( I"#$ %&''#()9
8, *+,&-.) /)().-0) 1#(2-')(3-0)
Sunl considerale izvoare generaIe fundamenlaIe aceIe izvoare fr de care DreluI
Canonic nu ar ulea exisla, deoarece eIe un baza acesluia, dndu-i un con(inul roriu,
secific. In calegoria aceslor izvoare inlr: adevruriIe de credin( reveIale i normeIe moraIe
derivale din aceslea, sfinleIe canoane, normeIe de drel consueludinar i IegiIe civiIe
57
.

1. ='($/&4&"2( '( 7&('"60/ &($(21*( J" 6%&.(2( .%&12( '(&"$1*( '"6 17(K*(1 curinse in
Sfnla Scrilur i Sfnla Tradi(ie, chiar dac nu ol fi considerale norme |uridice roriu-
zise, acesle adevruri consliluie un indrelar enlru conduila credincioiIor fiind aslfeI
considerale izvoare fundamenlaIe aIe DreluIui Canonic deoarece slau Ia baza organizrii i
func(ionrii isericii creline rimare.

2. LG"6*(2( 716%16(
58
: aosloIice, ecumenice, IocaIe, alrislice. Normaliva canonic
aosloIic, sinodaI i alrislic din rimuI miIeniu curinde un numr de 770 |790j de
canoane, du cum urmeaz:
-4 56&$3&0"%) 85 canoane,
74 8-(&-()0) $"(&-2)0&. )%#')("%):
1) Niceea I (325) 20 canoane,
2) ConslanlinooI I (381) 7 canoane,
3) Ifes (431) 8 canoane,
4) CaIcedon (451) 30 canoane,
5) TruIIan (690-691) 102 canoane,
6) Niceea II (787) 22 canoane
59
.
%4 8-(&-()0) $"(&-2)0&. 0&%-0)M
1) Carlagina I (256) 1 canon
60
,

57
Cf. IOAN N. ILOCA, Orcpi Cancnic Oric!cx. Icgis|aic i a!ninisiraic |iscriccasca, . 72.
58
Cu rivire Ia semnifica(ia cuvnluIui canon i feIuI in care a inlral in Iimba|uI bisericesc, a se vedea: I.
COZMA, Cutniu| ,cancn in icrninc|cgia |iscriccasca. Scnsu| i jc|csirca |ui in |cgis|aia cancnica sinc!a|a, in
A|iaru| |cinircgirii, n. 2 (2004), . 232-251.
59
AIluri de acesle canoane, in coIec(iiIe canonice orienlaIe lirile in Aus sunl socolile i ceIe 27 de
canoane aIe sinoduIui IocaI de Ia ConslanlinooI din anuI 869, e care iserica CaloIic iI consider ca aI
VIII-Iea sinod ecumenic. Vezi lexluI aceslor canoane in coIec(ia canonic ingri|il de IIRICLIS-IIIRRI
}OANNOU ed., |cnii (jasc. |X), Oiscip|inc gcncra|c aniiquc (||
c
|X
c
), i. |, Ics cancns !cs ccnci|cs cuncniqucs,
Grollaferrala (Roma), Tiografia IlaIo-OrienlaIe S. NiIo, 1962, . 289-342.
Du schisma din 1054, iserica CaloIic s-au (inul o serie de sinoade considerale ecumenice: Laleran I
(1123), Laleran II (1137), Laleran III (1179), Laleran IV (1215), Lyon I (1245), Lyon II (1274), Viena (1311-
1312), Coslanza (1414-1418), asiIea Ierrara IIoren(a Roma (1431-1445), Laleran V (1512-1517), Trenlo
(1545-1563), Valican I (1868-1870), Valican II (1962-1965).
2) Ancira (314) 25 canoane,
3) Neocezarea (314-319) 15 canoane,
4) Gangra (340) 21 canoane,
5) Anliohia (341) 25 canoane,
6) Sardica (343-344) 21 canoane,
7) Laodiceea (sfriluI sec. IV) 60 canoane,
8) ConslanlinooI (394) 1 canon,
9) Carlagina II (419) 133 canoane
61
,
10) ConslanlinooI I-II (861) 17 canoane,
11) ConslanlinooI Sf. Sofia (879) 3 canoane

24 8-(&-()0) 6-3."$3"%)
62
:
1) Dionisie aI AIexandriei (1264) 4 canoane
63
,
2) Sf. Grigore aI Neocezareei (1270) 11 canoane
64
,
3) Ielru aI AIexandriei (1311) 15 canoane
65
,
4) Sf. Alanasie aI AIexandriei (1373) 3 |5j canoane
66
,
5) Sf. VasiIe ceI Mare (1379) 92 |96j canoane
67
,
6) Timolei aI AIexandriei (1385) 18 |29j canoane,
7) Sf. Grigore de Nazianz (1390) 1 canon,

60
Acesl canon esle alribuil in uneIe coIec(ii Sf. Cirian aI Carlaginei, fiind coIocal in rnduI canoaneIor
alrislice. Vezi IIRICLIS-IIIRRI }OANNOU ed., |cnii (jasc. |X), Oiscip|inc gcncra|c aniiquc (|V
c
|X
c
s.), i. ||, Ics
cancns !cs Pcrcs Grccs, Grollaferrala (Roma), Tiografia IlaIo-OrienlaIe S. NiIo, 1963, . 300-313.
61
La sinoduI IocaI din 419 au fosl emanale doar 12 canoane, aIluri de care au fosl confirmale 121 de
canoane emanale de clre sinoadeIe IocaIe africane anlerioare (Carlagina 348, Carlagina 390, Hyo
393, Carlagina 397, Carlagina 16 iunie 401, Carlagina 13 selembrie 401, MiIeve 402, Carlagina 403,
Carlagina 404, Carlagina 405, Carlagina 407, Carlagina 409, Carlagina 410, Carlagina 418)
62
In aranlezeIe drele esle lrecul numruI canoaneIor aa cum se gsele in coIec(ia Iui IIRICLIS-IIIRRI
}OANNOU ed., |cnii (jasc. |X), Oiscip|inc gcncra|c aniiquc (|V
c
|X
c
s.), l. II, Ics cancns !cs Pcrcs Grccs.
63
CanoaneIe Iui Dionisie sunl exlrase dinlr-o eisloI adresal in anuI 260 Iui VasiIe eiscouI Libiei.
64
CanoaneIe Sf. Grigore au fosl exlrase dinlr-o encicIic scris in anuI 258.
65
CanoaneIe Iui Ielru aI AIexandriei au fosl exlrase dinlr-o scrisoare asloraI din anuI 306 referiloare Ia
rimirea in iseric a ceIor care au rsil-o.
66
CanoaneIe Sf. Alanasie au fosl exlrase din 3 eisloIe: rima adresal cIugruIui Amunis (356), a II-a
eisloI lraleaz desre cr(iIe canonice aIe Sfinlei Scriluri (367), a II-a eisloI esle adresal eiscouIui
Rufin (370) referiloare Ia rimirea ereliciIor in iseric.
67
CanoaneIe SfnluIui VasiIe ceI Mare au fosl exlrase din 8 eisloIe aIe saIe i din Iucrarea Desre SfnluI
Duh, du cum urmeaz: rimeIe 85 de canoane au fosl exlrase din 3 scrisori adresale eiscouIui
AmfiIochie din Iconiu, canonuI 86 a fosl exlras din eisloIa clre aceIai AmfiIochie din anuI 376, canonuI
87 esle exlras din eisloIa adresal eiscouIui Diodor din Tars, canonuI 88 esle exlras dinlr-o holrre a
SfnluIui VasiIe conlra reoluIui Grigorie, canonuI 89 esle o encicIic adresal horeiscoiIor, canonuI 90
esle o scrisoare asloraI adresal eiscoiIor si, canoaneIe 91 i 92 au fosl exlrase din Iucrarea Ocsprc
Sjniu| Oun, adresal lol Iui AmfiIochie. Cf. NICODIM MILAS, Orcpiu| |iscriccsc cricnia|, ucureli, 1915, .
85-86, vezi i DIMITRI SALACHAS, Ic Iciicrc cancnicnc !i S. Basi|ic, in Nicc|aus, anno VIII (1980), . 145-157.
8) Sf. AmfiIohie de Iconiu (1403) 1 canon,
9) Sf. Grigore de Nyssa (1395) 8 canoane
68
,
10) TeofiI aI AIexandriei (1412) 14 canoane,
11) Sf. ChiriI aI AIexandriei (1444) 5 |8j canoane
69
,
12) Ghenadie aI ConslanlinooIuIui (1471) 1 canon (scrisoare encicIic clre lo(i
milrooIi(ii - 459),
13) Tarasie aI ConslanlinooIuIui (1806) 1 canon (scrisoare clre Iaa Adrian I
desre simonie).

N, <F"7("42 '( '&()* F"K(&"7(K7 J" 6%&.(2( K*1F"2"*( )&"6 7%6K(6K42 O"K(&"7"2%&
NormeIe bisericeli de drel consueludinar sunl slrale i lransmise din genera(ie in
genera(ie i au vaIoarea IegiIor scrise. In fal, sunl considerale cei mai buni inlerre(i ai Iegi
ozilive. Ienlru ca o aslfeI de norm s caele vaIoare de obicei de drel lrebuie s
indeIineasc cleva condi(ii:
1. s aib vechime,
2. s fie recunoscul rin consensuI isericii,
3. s se imun rinlr-o nevoie,
4. s fie cunoscul de Iegiuilor,
5. s nu fie imiedical aIicarea ei de clre aulorilalea bisericeasc,
6. s fie de acord cu inv(lura isericii,
7. in rinciiu s nu fie conlrar Iegii scrise
70
.

P, @(H"K210"1 7"$"2/
LegisIa(ia civiI a consliluil inc de Ia inceul un imorlanl izvor enlru iseric. Ie de o
arle, crelinii fiind cel(eni ai ImeriuIui erau ipsc jacic i subiec(i ai IegiIor civiIe, e de aIl
arle uneIe norme civiIe au fosl foIosile cu aceIai con(inul i efecl in mod direcl in
organizarea isericii fiind imbisericile (cancnizaiic |cgis). Un roI insemnal in considerarea
IegisIa(iei civiIe ca imorlanl izvor enlru DreluI Canonic I-au avul imra(ii crelini,
incend cu Conslanlin ceI Mare, care vor romuIga o serie de Iegi civiIe in malerie

68
CeIe ol canoane aIe SfnluIui Grigore de Nyssa au fosl exlrase din eisloIa clre Leloius aI MeIilenei
din Armenia din anuI 390, referiloare Ia edeseIe ce lrebuie dale enlru anumile cale.
69
Trei dinlre canoane au fosl exlrase din eisloIa Sf. ChiriI clre arhieiscouI Domus aI Anliohiei, iar
ceIeIaIle dou canoane sunl exlrase dinlr-o eisloI adresal eiscoiIor Libiei i IenlaoIei, referiloare Ia
hiroloniiIe iIegaIe.
70
Iraclica bisericeasc a demonslral c uneIe norme bisericeli de drel consueludinar au fosl conlrare
normeIor scrise, ca de exemIu, obiceiuI olrivil cruia cei aIei enlru lreala arhieriei lrebuie s fie
monahi, obicei de drel conlrar canonuIui 2 aI sinoduIui IocaI de Ia ConslanlinooI (Sf. Sofia) din anuI 879,
care aral c inlre slarea monahaI i arhierie exisl o evidenl incomalibiIilale.
bisericeasc, considerndu-se numai ei Iegilimi in a Iegifera all in ceIe oIilice cl i in ceIe
ce rivesc organizarea i func(ionarea isericii
71
.
Aclivilalea |uridic a imra(iIor romano-bizanlini in acesl seclor a fosl desluI de amI,
aminlim doar ceIe mai imorlanle oere |uridice romuIgale de ei i care con(in norme civiIe
in malerie bisericeasc
72
:
a) 8&2)9 :;)&2&$"-(#$, romuIgal in anuI 438 de imraluI Teodosie II (408-
450),
|) 8&.6#$ "#."$ %","0"$
73
, curinde oera |uridic din limuI imraluIui
Iuslinian (527-565): Cc!cx (529), |nsiiiuiicncs (533), Pan!cciac sau Oigcsia (533),
Icgcs Nctc||ac (534),
c) <%0&/-, romuIgal inlre 739-741 de imra(ii isaurieni: Leon IsauruI (717-
741) i Conslanlin Coronim (741-775),
!) =.&%;)".&$ >&'&$, romuIgal de imraluI VasiIe I MacedoneanuI (867-886)
inlre anii 870-879,
c) ?-$"0"%-0)0), romuIgal de imraluI Leon VI IiIosofuI (886-911).

Ie Ing acesle izvoare romano-bizanline evidenl lrebuie socolile ca izvoare
fundamenlaIe i IegiIe fundamenlaIe, organice i ordinare aIe diverseIor rinciale sau slale
care con(in eIemenle |uridice de care fiecare iseric IocaI s-a foIosil in organizarea i
func(ionarea ei.
La aceslea se adaug normeIe de drel inlerna(ionaI Ia care fiecare slal esle arle, i care
roduc efecle e Ian inlern in urma ralificrii Ior fie direcl fie indirecl.


88, *+,&-.)0) /)().-0) @(3.)/"3&-.)

IzvoareIe inlregiloare sunl considerale aceIe izvoare care comIeleaz izvoareIe
fundamenlaIe aIe DreluI Canonic. Aceasl comIelare ins nu are o imorlan( deosebil,
deoarece Iisa Ior nu afecleaz in mod deosebil DreluI Canonic. In calegoria aceslor izvoare
inlr: holrriIe unor sinoade IocaIe, reguIiIe monaslice, canoaneIe inlregiloare, reriIe
canoniliIor i |urisruden(a bisericeasc.

71
Incend de Ia Conslanlin ceI Mare imra(ii romani ii arog dreluI de a convoca sinoadeIe
ecumenice, de a revedea Ia unerea in aIicare a normeIor sinodaIe, de a veghe rin norme rorii Ia
bunuI mers aI vie(ii bisericeli. Avnd ca uncl de sri|in DreluI Roman, acelia au favorizal in mod
evidenl recelarea eIemenleIor |uridice romane in snuI normeIor canonice.
72
Vezi IITRUS TOCANIL, Iccii !c Orcpi |izaniin, in MAXIMILIAN IAL ed., P|cniiu!c |cgis, ancr tcriiaiis |n
ncncrian Pciri Tccanc|, Iai, Sludia el documenla, Idilura Saienlia, 2002, . 246-284.
73
Oera IegisIaliv a imraluIui Iuslinian, ubIical enlru rima dal in anuI 1489, va Iua denumirea de
Ccrpus iuris citi|is abia in secoIuI aI XVI-Iea. Cf. IMIL MOLCUT DAN OANCIA, Orcpi |cnan, ucureli,
Idilura UniversuI, 1993, . 57.

+, A&3B.C."0) #(&. $"(&-2) 0&%-0)
In calegoria sinoadeIor IocaIe care consliluie izvor de drel generaI sunl considerale
sinoadeIe endemice, sinoadeIe alriarhaIe, sinoadeIe anorlodoxe. SinoadeIe endemice au
fosl aceIe sinoade cu caracler IocaI (inule in cenlreIe bisericeli mai imorlanle, in seciaI Ia
ConslanlinooI i Ia Roma, i a cror holrri au fosl recelale de clre ceIeIaIle iserici IocaIe
dobndind aslfeI ulere de Iege in resecliveIe iserici. In aceIai mod s-a inlmIal i cu
holrriIe sinoadeIor alriarhaIe, in seciaI cu ceIe aIe Ialriarhiei ecumenice, aceslea au avul
ulere de Iege in leriloriuI canonic aI alriarhiei dar uneIe au fosl recelale i de clre aIle
iserici IocaIe inleresale
74
.
Cl rivele sinoadeIe anorlodoxe, aceslea au fosl (inule enlru a asigura consensuI in
snuI inlre loale isericiIe orlodoxe referiloare Ia diverse robIeme de nalur doclrinar,
Iilurgic sau adminislraliv. InceuluI erioadei sinoadeIor anorlodoxe a avul Ioc in anuI
1642 cu sinoduI de Iai, unde s-a arobal ,Mariurisirca Oric!cxa a Iui Ielru MoviI,
conlinuale aoi cu sinoduI de Ia Moscova din 1666-1667, sinoadeIe de Ia ConslanlinooI din
1672 i 1691, sinoduI de Ia IerusaIim din 1672, care arob ,Mariurisirca !c crc!ina a
IalriarhuIui Dosilei aI IerusaIimuIui.
AIluri acesle sinoade IocaIe, ol fi socolile ca izvoare generaIe inlregiloare i holrriIe
diverseIor consfluiri, congrese i conferin(e inlerorlodoxe, dinlre care aminlim: CongresuI
anorlodox de Ia ConslanlinooI (1923), Conferin(a inlerorlodox de Ia Valoed Alhos
(1930), Conferin(eIe anorlodoxe de Ia Rhodos (1961, 1963, 1964), Consfluirea inlerorlodox
de Ia Moscova (1948).

Q, D)/#0"0) '&(-$3"%)
Sunl aceIe norme alribuile unor sfin(i i rin(i ai isericii care riveau organizarea
vie(ii monahaIe Ia diverseIe ei niveIuri i care au servil ca modeI Ia aIcluirea normeIor ce
riveau organizarea vie(ii monaslice in diverse iserici IocaIe. Inlre acesle reguIi, Ia Ioc de
cinsle slau urmloareIe:
a) ReguIiIe Sf. Iahomie ceI Mare (225),
b) ReguIiIe Sf. VasiIe ceI Mare (362),
c) ReguIiIe Sf. Ioan Casian (cca. 400),
d) ReguIiIe Iui enedicl de Nursia (cca. 520),
e) ReguIiIe Sf. Sava ceI Sfin(il (561),
f) ReguIiIe Sf. Teodor SludiluI (789),
g) ReguIiIe Sf. Alhanasie AlhoniluI (971),
h) ReguIiIe Iui Teodosie Iecerski (sec. XI),
i) ReguIiIe Iui Sava de Ia HiIandar (cca. 1220),

74
Cf. IOAN N. ILOCA, Orcpi Cancnic Oric!cx. Icgis|aic i a!ninisiraic |iscriccasca, . 84.

3. 8-(&-()0) @(3.)/"3&-.)
Se numesc inlregiloare inlrucl acesle canoane nu au fosl sanc(ionale de niciun sinod
ecumenic sau IocaI, ci au fosl adugale muIl mai lrziu in coIec(iiIe canonice daloril
arecierii de care se bucurau in iseric, fiind uliIizale in rezoIvarea diverseIor robIeme de
nalur disciIinar care riveau cIeruI, monahii i credincioii
75
. Acesle canoane, in numr de
132, sunl alribuile unor Irin(i ai isericii, fiind aezale Ia sfriluI coIec(iiIor canonice, du
cum urmeaz: Sf. Ioan A|unloruI (1595) 65 canoane, Sf. Nichifor MrlurisiloruI (1829) 49
canoane, NicoIae GrmlicuI (11111) 11 canoane, Sf. VasiIe ceI Mare (1379) 3 canoane, Sf.
Ioan Gur de Aur (1407) 3 canoane, Sf. Anaslasie aI Anliohiei (1600) 1 canon. In aceeai
calegorie esle incIus i Scrisoarea SfnluIui Teodor SludiluI clre monahuI Melodie.

P, =B.)."0) %-(&("E3"0&.
Varielalea normeIor de drel de care s-a foIosil iserica, recum i erioadeIe de lim in
care au fosl emanale a fcul necesar inc de limuriu inlerrelarea aceslora. AslfeI de
inlerrelri fcule all normeIor civiIe riviloare Ia iseric cl i normeIor canonice roriu-
zise au fosl foIosile de iseric alunci cnd rezoIvarea unui caz era in dubiu iar normeIe
exislenle in Iilera Ior nu ofereau suficienle eIemenle de a|ulor.
InlerrelriIe fcule normeIor civiIe i canonice aar(in unor cIerici i |urili i se gsesc
in scrieri variale: scrisori ersonaIe, cuvnlri, rsunsuri oIemice, rsunsuri Ia inlrebri,
diaIoguri, observa(ii sau scurle nole fcule unor Iegi sau canoane (scnc|ii), comenlarii
ocazionaIe sau sislemalice, comenlarii Ia canoane din diverse coIec(ii canonice, ov(uiri
canonice, holrri canonice, disozi(ii sau rnduieIi canonice aIe ierarhiIor, scrisori encicIice,
sludii sau lralale seciaIe asura unor robIeme conlroversale
76
.
Inlre cei mai renumi(i canonili care au fcul aslfeI de comenlarii, foIosile n aslzi in
iserica Orlodox ca izvor de drel, aminlim: Sf. Cirian aI Carlaginei (1258), Sf. Dionisie aI
AIexandriei (1265), Sf. VasiIe ceI Mare (1379), Sf. Ioan Gur de Aur (1407), Ioan ScoIaslicuI
(1577), Dionisie IxiguuI (1550/555`), Sf. Theodor SludiluI (1826), Iolie (1886). La acelia se
adaug marii comenlalorii bizanlini ai secoIuIui aI XII-Iea:
1) =2(R"( =&"K*(6 (11159/1160`), diacon i nomofiIax aI coIii de Drel din
ConslanlinooI, comenleaz in 1130 Sincpsa |ui icjan |jcscanu|,
2) 8%16 :%61&1K (1 1165`), isloric i |urisl, comenleaz Ncnccancnu| |ui |ciic
77
,
3) CS(%'%& O12K1.%6 (11200/1201`)
78
, nomofiIax aI ScoIii de Drel din ConslanlinooI,
alriarh aI Anliohiei (1192-1201) lrind in refugiu Ia ConslanlinooI. Inlre oereIe

75
Vezi IOAN COZMA, Cancanc|c inircgiicarc. Siu!iu isicricc cancnic, in A|iaru| |cinircgirii, nr. 1 (2004), .
203-245.
76
Cf. IOAN N. ILOCA, Orcpi Cancnic Oric!cx, voI. I, . 86-87.
77
In comenlariiIe saIe, Zonaras inir canoaneIe in ordinea auloril(ii i nu in ordine cronoIogic:
aosloIice, ecumenice, IocaIe, alrislice.
saIe de nalur canonic aminlim un comenlariu Ia NomocanonuI Iui Iolie
79
,
|aspunsuri |a 74 !c inirc|ari a|c Pairiarnu|ui Marcu a| A|cxan!rici
80
, referiloare Ia
diverse robIeme Iilurgice i disciIinare, Mc!iiaii
81
, oer care lraleaz desre
riviIegiiIe IalriarhiIor, obIiga(iiIe CharlofiIaxuIui, desre cslorie, Ccncniarii
82
,
sunl rsunsuri dale unor monahi din limuI alriarhuIui NicoIae III.
Sinlagma Alenian mai con(ine i aIle comenlarii i rsunsuri canonice, du cum
urmeaz
83
:
1) 24 raspunsuri cancnicc a|c cnaricji|axu|ui Pciru |a ici aiica inirc|ari (sec. X `),
2) |aspunsuri cancnicc a|c |ui ||ic a| Crcici |a !ijcriic inirc|ari a|c ncnanu|ui Oicnisic (sec.
VIII-X `),
3) 12 raspunsuri cancnicc a|c cnaricji|axu|ui Nicniia |a ici aiica inirc|ari a|c !itcri|cr
cpisccpi (sec. XII),
4) Ocua cpisic|c a|c cnaricji|axu|ui Nicnijcr cairc ncnanu| Tcc!csic (sec. XIII),
5) 16 raspunsuri a|c |can cpisccpu| !c Ciiru |a ici aiica inirc|ari a|c arnicpisccpu|ui
Ccnsianiin Ca|asi|a (sec. XII),
6) 4 raspunsuri cancnicc a|c |ui Oiniiric Hcnaicn |a ici aiica inirc|ari a|c arnicpisccpu|ui
Ca|asi|a (sec. XII-XIII).

T, F#."$6.#2)(G-
}urisruden(a sau raclica |udiciar rerezinl lolaIilalea soIu(iiIor dale de inslan(eIe de
|udecal in diverse cauze i care aveau ca obiecl raorluriIe |uridice dinlr-un anumil
domeniu. Acesle soIu(ii se ddeau alunci cnd Iisea o regIemenlare IegaI e deIin
aIicabiI enlru acea cauz, devenind aslfeI obIigalorii enlru viilor in rezoIvarea unor
cauze simiIare i uIlerioare. In acesl mod a arul recedenluI |udiciar, care reelal de fiecare
dal in aceIe cauze enlru care holrrea |udecloreasc ini(iaI a imbrcal forma unei reguIi
de drel obIigalorii enlru viilor, a devenil raclic |udiciar, adic izvor de drel cu caracler
de recedenl |udiciar muIliIu
84
.

78
Asura vie(ii Iui Theodor aIsamon vezi: DANILLO CICCARILLI-MOROLLI, Brctc prcji|c !i Tcc!crc
Ba|sancn cancnisia in Ccsianiincpc|i !uranic i| X|| sccc|c, in |pncncri!cs |uris Cancnici, nr. 1-3 (1994), . 103-
109.
79
PG 137-138.
80
PG 112, 138.
81
PG 119.
82
PG 138.
83
G. RALLIS M. IOTLIS ed., liv:ojo :ov 0.tov xot t.ov xovovov (Sqniagna !unnczcicii|cr i sjinic|cr
cancanc), voI. V, Alhena, 1855, . 369-436.
84
In dreluI conlemoran romnesc, raclica |udiciar nu esle recunoscul ca izvor de drel deoarece
rinciiuI seara(iei uleriIor in slal i ceI aI IegaIil(ii imun inslan(eIor de |udecal doar aIicarea Iegii
nu crearea ei, aceasla fiind un alribul IegisIaliv. In acesl mod se imiedic emanarea de noi norme de clre
|udeclor, silua(ie in acord deIin cu func(ia rinciaI a |usli(iei, i anume soIu(ionarea incIcriIor Iegii cu
aIicarea de sanc(iuni IegaIe. Cf. IOAN SANTAI, |nirc!uccrc in siu!iu| !rcpiu|ui, Sibiu, 1997, . 71.
iserica a reIual aceasl raclic din DreluI Roman i I-a foIosil in dreluI su
rocesuaI enlru aceIe cazuri unde Iisea un norm de regIemenlare i care cereau
inslan(eIor bisericeli emanarea unei soIu(ii concrele.

O, 8#$%1&( )1&*"7421&( I"#$ 6-.3"%#0-.)9

Sunl aceIe izvoare de drel arule in condi(iiIe organizrii i func(ionrii fiecrei
iserici IocaIe in arle. Acesle izvoare au slral fonduI comun aI normeIor generaIe, aI
inslilu(iiIor i rinciiiIor de drel bisericesc dezvoIlnd ins o IegisIa(ie cu arlicuIaril(i
canonice rorii, in care s-a (inul conl indeosebi de imre|urriIe islorice, condi(iiIe
geografice, sociaIe, de slarea cuIluraI oIilic, economic, de aarlenen(a elnic sau
na(ionaI i lradi(iiIe secifice fiecrei na(ii sau calegorii de credincioi in arle. IIe sunl
exresia unil(ii in diversilale a isericii i sunl vaIabiIe all lim cl nu aduc alingere de
fond unil(ii canonice a inlregii isericii Orlodoxe, a crei exresie normaliv se afI curins
in izvoareIe fundamenlaIe.
DezvoIlarea unor arlicuIaril(i rorii duc cu limuI Ia afirmarea individuaIil(ii in
snuI aceIeai isericii, individuaIilale care se concrelizeaz rin aa numila slare de
aulonomie sau aulocefaIie.
La feI ca i izvoareIe generaIe ceIe arlicuIare se imarl in dou grue: fundamenlaIe i
inlregiloare.

8 *+,&-.) 6-.3"%#0-.) 1#(2-')(3-0)

Din grua izvoareIor arlicuIare fundamenlaIe fac arle urmloareIe izvoare formaIe:
+, H)/"$0-G"- 7"$)."%)-$%B 6.&6.")
Isle vorba de aceIe acle normaliva bisericeli emanale sau recunoscule de aulorilalea
bisericeasc a unei iserici aulonome sau aulocefaIe. LegisIa(ia bisericeasc a cunoscul de-a
IunguI isloriei i de Ia iseric Ia aIla diverse forme de exrimare ca de exemIu: raviIe,
canonisme, conslilu(ii bisericeli, slalule de organizare, reguIamenle bisericeli, Iegi
bisericeli elc.

Q, >&.')0) 2) 2.)63 %&($#)3#2"(-. $-# &7"%)"#0 2) 2.)63
In aceasl calegorie de izvoare inlr obiceiuriIe de drel na(ionaIe sau IocaIe arule i
observale de comunil(iIe IocaIe de credincioi in mod conslanl i recunoscule ca alare,
referiloare Ia anumile raclici reIigioase sau anumile asecle din via(a isericii.

N, H)/"$0-G"- 2) I3-3
In rinciiu fiecare iseric IocaI, fiind organizal i func(ionnd in cadruI unui Slal,
resecl ordinea de drel i IegiIe (rii in care se afI, foIosindu-se in acesl sens de loale acleIe
normalive aIe auloril(ii ubIice civiIe in organizarea sa, alla lim cl aceslea nu sunl
conlrare rinciiiIor saIe reIigios-moraIe i scouIui su surem mnluirea credincioiIor.
Irin urmare, sunl socolile ca izvoare fundamenlaIe arlicuIare urmloareIe: Iegea
fundamenlaI (Conslilu(ia), IegiIe organice (CoduI CiviI, CoduI de rocedur civiI, CoduI
enaI, CoduI de rocedur enaI, CoduI IamiIiei, CoduI Muncii), IegiIe ordinare (IegiIe ce
regIemenleaz Iiberlalea reIigioas i regimuI cuIleIor, IegiIe rivind regimuI ersoaneIor, aI
roriel(ii, elc.), ordonan(e aIe GuvernuIui, holrre aIe GuvernuIui, ordine i inslruc(iuni
aIe minilriIor, acle IocaIe aIe adminislra(iei ubIice (holrri aIe consiIiiIor IocaIe, disozi(ii
aIe rimariIor, ordine aIe refec(iIor), i in generaI loale aceIe acle normalive care
regIemenleaz raorluri |uridice de drel ubIic i rival cu care via(a bisericeasc are
imIicil sau exIicil langen(.

88 *+,&-.) 6-.3"%#0-.) @(3.)/"3&-.)

In calegoria aceslor izvoare inlr urmloareIe acle normalive ecIeziaslice:
+, 5%3) (&.'-3",) -0) -#3&."3BG"0&. 7"$)."%)E3" %)(3.-0) E" 0&%-0) (holrri aIe SfinleIor
Sinoade aIe isericiIor arlicuIare, holrri aIe sinoadeIor ermanenle, holrri aIe
sinoadeIor milrooIilane, holrri aIe organeIor coIegiaIe, aIe AdunriIor Na(ionaIe
isericeli, inslruc(iuni sinodaIe, holrri aIe AdunriIor earhiaIe, decizii aIe
ierarhiIor, circuIare elc.)
Q, >&.')0) J#."$6.#2)(G"-0) 0&%-0) (|urisruden(a inslan(eIor de |udecal din iseric
SfnluI Sinod, consisloriuI earhiaI, consisloriuI monahaI, consisloriuI rolooesc)
N, *(3).6.)3B."0) E" 6B.)."0) -#3&."3-3",) -0) %-(&("E3"0&. 0&%-0" (comenlarii fcule
IegisIa(iei bisericeli, sfinleIor canoane, oinii exrimale in manuaIe i sludii de
drel bisericesc).

889 8:;<=>?@? 3? 5UB<=VC?>? =@? 3>?ECU@U8 5=B<B85

IzvoareIe de cunoalere aIe DreluIui isericesc sunl aceIe izvoare rin care normeIe de
drel canonic sunl cunoscule, recum i aceIe izvoare care au a|ulal Ia conservarea aceslor
norme de-a IunguI isloriei.
In aceasl calegorie de izvoare inlr:
a) izvoareIe de drel divin Sfnla Scrilur i Sfnla Tradi(ie,
b) izvoareIe de drel uman coIec(iiIe canonice i coduriIe de drel bisericesc arobale
sau recunoscule de clre iseric, recum i loale aceIe coIec(ii mixle, numile
nomocanoane, arobale de IegiuiloruI bisericesc.

+, LGW6*1 L7&")*4&/ J" LGW6*1 C&1'"0"(

Sfnla Scrilur esle un izvor fundamenlaI enlru DreluI Canonic.
;(7S"42 C(K*1.(6*- Legea cea Veche a fosl reIuale ur i simIu de iseric,
revederiIe normalive au fosl use in vaIoare rin ersecliva Legi ceIei Noi. Aceslea au
infIuen[al rin ceIe zece orunci, imedimenleIe Ia cslorie, imedimenleIe Ia hirolonie
recum i o serie de norme de drel rocesuaI enaI dreluI canonic aI isericii.
B%42 C(K*1.(6*- Aa cum am vzul mai sus, vorbind desre consliluirea Tradi[iei
canonice (4) NouI Teslamenl esle izvor rinciaI aI lradi(iei canonice.
LGW6*1 C&1'"0"( esle i ea izvor fundamenlaI, lradi[ia oraI fiind cea care a conlribuil Ia
fixarea in scris a rimeIor norme canonice, adunale in coIec(ii canonice alribuile Sfin(iIor
AosloIi. Tradi(ia i forma sa |uridic exIicil consueludinea au fosl de Ia inceuluriIe
crelinismuIui inlre izvoareIe de drel, fiind considerale Iegea nescris a isericii.
Irin urmare, Sfnla Scrilur i Sfnla Tradi(ie rerezinl enlru lradi(ia canonic a
isericii o surs ineuizabiI a con(inuluIui reveIa(iei dumnezeieli recum i crileriuI
absoIul aI conlinuil(ii aulenlice in DuhuI Sfnl enlru adalarea con(inuluIui ReveIa(iei Ia
via(a isericii, Iundu-se in considerare inloldeauna condi(iiIe i eIemenleIe secifice fiecrei
eoci
85
.

Q, E&"67")12(2( 7%2(70"" J" 7%'4&" '( '&()* 716%6"7

In func(ie de con(inuluI i erioadeIe in care au arul, aceasl calegorie de izvoare
oale s fie imr(il in: 1) coIec(ii sau scrieri seudo-aosloIice (sec. I-V), 2) coIec(ii canonice
(sec. IV-XIV), 3) nomocanoane (sec. VI-X).


Q,+ 5%2(70"" )K(4'%X1)%K*%2"7( IK(7, 8X;9

In aceasl calegorie inlr loale aceIe scrieri de nalur Iilurgico-disciIinar, arule
incend cu sfriluI secoIuIui I i alribuile Sfin(iIor AosloIi. Con(inuluI ca alare i
erioadeIe de lim in care au arul au us Ia indoiaI alernilalea aosloIic a aceslor
scrieri.
Aari(ia unora dinlre acesle coIec(ii esle rezuIlaluI dorin(ei i necesil(ii de a reda in scris
ceea ce n alunci a fosl lransmis rin viu grai, inlr-o form care s asigure o cl mai bun
conservare a lradi(iei aosloIice. Ie de aIl arle, muIle din normeIe aa zise aosloIice nu au
nicio Ieglur cu lradi(ia aosloIic ci aar in imre|urri cerule de nevoiIe ca alare aIe
comunil(iIor creline formale sau in curs de formare. In acesl sens, caii linereIor comunil(i
creline i urmaii Ior, revendicndu-i succesiunea aosloIic, din dorin(a de a rsunde

8585
Cf. VLASSIOS I. IHIDAS, Orcpi Cancnic. O pcrspcciita cric!cxa, . 16.
nevoiIor comunil(iIor de ei slorile Iuau deseori decizii care, enlru a Ie sori aulorilalea,
Ie uneau e seama unuia dinlre aosloIi.
Adeseori normeIe din acesle scrieri au suferil modificri, in func(ie de condi(iiIe
comunil(iIor creline IocaIe unde circuIau. Din ceea, ceea ce ne-a arvenil nou azi nu se lie
cu exaclilale cl esle crea(ia adevraluIui Ior aulor (sau aulori) i cl esle rodusuI
comiIaloriIor. In secoIuI aI IV-Iea, de|a circuIau un numr imresionanl de scrieri de origine
,aosloIic, scrieri care au fosl adunale in coIec(ii canonico-Iilurgice i care au avul
infIuen( imorlanl in organizarea isericiIor IocaIe orienlaIe. Din aceasl muIliludine de
scrieri ,aosloIice, IegisIa(ia sinodaI a rimil in ccrpus-uI su canonic doar un numr de 85
de canoane alribuile Sfin(iIor AosloIi, ceIeIaIle scrieri ierzndu-i cu limuI aulorilalea
normaliv in iseric.
In func(ie de con(inuluI i imorlan(a Ior, scrieriIe seudo-aosloIice se imarl in dou
grue
86
:
1) %)(&( G46'1.(6*12(: Oi!ania, Tra!iia Apcsic|ica, Oi!asca|ia, Cancanc|c |iscriccii a|c
Sjini|cr Apcsic|i, Cancanc|c Apcsic|i|cr, Tcsiancniu| Ocnnu|ui Ncsiru |isus Hrisics,
2) 7%2(70"": Ccnsiiiuii|c Apcsic|icc, Scnc!cs-u| a|cxan!rin, Cc!u| !c |a Vcrcna, Ociaicunu|
C|cncniin,


Q,Q 5<@?5Y88 5=B<B85? <>8?BC=@?

A doua gru din cadruI izvoareIor de cunoalere esle cea a coIec(iiIor canonice care
curindeau norme sinodaIe i alrislice emanale sau recunoscule cu vaIoare normaliv de
clre sinoadeIe IocaIe i ecumenice.
IrimeIe coIec(ii canonice au fosl aIcluile urmndu-se crileriuI cronoIogic, ins incend
cu secoIuI aI VI-Iea, din molive raclice, canonilii orienlaIi au comus coIec(ii sislemalice,
disunnd in mod sislemalic maleria coIec(iiIor cronoIogice in rubrici care ermileau
foIosirea lexluIui cu mai muIl uurin(. CoIec(iiIe sislemalice curindeau all canoaneIe
sinodaIe i alrislici cl i uneIe Iegi imeriaIe in malerie canonic.

19 5%2(70"1 '"6 =6*"%S"1 IIK(3-/'- 8-(&(#' 5(3"&%;)(-) K14 8&.6#$ 8-(&(#'
L.")(3-0)9

Aceasl coIec(ie in forma sa rimar a fosl aIcluil Ia Anliohia inlre anii 342 i 381.
CoIec(ia nu ni s-a slral in niciuna din fazeIe saIe, dar lim de exislen(a i curinsuI ei din
men(iuniIe fcule in coIec(iiIe oslerioare. De aIlfeI, canonilii afirm c disozi(ia din
canonuI 1 aI sinoduIui ecumenic de Ia CaIcedon (451) confirm faluI c aceasl coIec(ie era

86
S-a urmal imr(irea e care a fcul-o canonisluI rian Ierme in carlea sa |nirc!uzicnc a||a Sicria !c||c
|cnii !c| Oiriiic Cancnicc, . 47.
desluI de bine cunoscul, moliv enlru care Irin(ii nu cred de cuviin( s aminleasc
sinoadeIe i nici nu enumr canoaneIe ce lrebuie s fie (inule, ci se muI(umesc doar s
decreleze o norm imIicil, dnd aslfeI vaIoare universaI luluror canoaneIor sinoadeIor
IocaIe de n alunci: ,An nciari ca csic cu !rcpiaic sa sc ina cancanc|c aczaic !c cairc Sjinii
Parini |a jiccarc sinc! !c pna acun.
CanonuI 1 de Ia CaIcedon arob in mod oficiaI, chiar dac imIicil, rimuI Cc! ccnun a|
Biscricii Oricnia|c (Cc!cx ccnnunis), aIcluil din canoaneIe emanale Ia sinoadeIe recedenle (9
sinoade) i care vor comIela imreun cu canoaneIe sinoduIui de Ia CaIcedon (30 canoane)
Sqniagna cancnun inceul Ia Anliohia
87
.

F9 LZ6%)K1 716%6"7/ 1 24" V*(G16 ?G(K(1642

CoIec(ia aceasla esle alribuil Iui lefan din Ifes i daleaz de Ia inceuluI secoIuIui aI
VI-Iea, fiind rima coIec(ie care ne-a arvenil inlacl.
ComenlaloruI bizanlin AIexios Arislenos in 1130 a fcul un comenlariu Ia aceasl oer,
lradus aoi in IimbiIe sIav, georgian i romn. ComenlariuI Iui Arislenos a conslal in
faluI c sub lexluI rescurlal aI canoaneIor a arafrazal lexluI Ior inlreg, enlru a face cl
mai exIicil norma.

79 LZ6%)K1 .1H"K*&1*424" L".(%6 I<6"3&') %-(&(#'9

Sub numeIe magislraluIui i IogoleluIui Simeon se afI o coIec(ie asemnloare ceIei Iui
lefan IfeseanuI, curinznd in form abrevial: canoaneIe aosloIice, canoaneIe rimeIor
alru sinoade ecumenice, aIe sinoadeIor IocaIe de Ia Ancyra, Neocezareea, Gangra, Anliohia,
Sardica, Laodiceea i Carlagina i canoaneIe SfnluIui VasiIe ceI Mare. Isle una dinlre
rimeIe coIec(ii unde nu s-a urmril ordinea cronoIogic, ci aulorilalea izvoareIor din care
rovin. Aceasl ordine va fi reIual mai lrziu de comenlalorii bizanlini Zonara i aIsamon
in comenlarii Ior, fiind uIlerior foIosil de clre lo(i comiIalorii coIec(iiIor orienlaIe
88
.

'9 5%2(70"1 [6 \] *"*24&"

Isle rima coIec(ie sislemalic a isericii in care canoaneIe sunl aezale du malerie i
argumenleIe lralale, fal ce ermilea cu uurin( consuIlarea normeIor canonice in func(ie de
argumenluI lralal. Comunerea ei a avul Ioc in |uruI anuIui 535 de clre un aulor necunoscul

87
CanonisluI Ivan Zuzek esle de rere c in acesl Cod caIcedonian inlrau cu siguran( i ceIe 85 de
Canoane AosloIice. Cf. IVAN ZUZIK, |nci!cnza !c| Cc!cx Cancnun |cc|csiarun Oricnia|iun nc||a sicria
nc!crna !c||a Cnicsa Unitcrsa|c, in Kancnika 8 (1997), . 269.
88
||i!cn, . 139, Cf. SIYROS N. TROIANOS, Ia ccniri|uiicn !cs |aics a |a jcrnaiicn !u !rcii !c ||g|isc, in Kancn,
nr. 15 (1999), . 312.
i nu lim cu exaclilale care a fosla aria geografic in care a circuIal deoarece nu ne-a arvenil
niciun fragmenl din ea i nu o gsim lradus nici inlr-o aIl Iimb. Din informa(iiIe Isale de
Ioan ScoIaslicuI lim c aceasl coIec(ie era imr(il in 60 de lilIuri i curindea canoaneIe
aosloIice, canoaneIe rimeIor alru sinoade ecumenice recum i canoaneIe sinoadeIor
IocaIe n Ia sinoduI de Ia Sardica incIusiv.

5%2(70"1 [6 T] '( *"*24&"

CoIec(ia aceasla a fosl aIcluil inlre anii 540-550 de clre Ioan ScoIaslicuI e vremea
cnd era avocal Ia eril (eirul). CoIec(ia esle imr(il in 50 de lilIuri fr vre-o aIl
subdiviziune curinznd canoaneIe aosloIice, aIe ceIor alru sinoade ecumenice, aIe ase
sinoade IocaIe (Ancyra, Neocezareea, Gangra, Anliohia, Laodiceea, Sardica) recum i 68 de
canoane aIe SfnluIui VasiIe ceI Mare. Isle rima coIec(ie sislemalic care ni s-a slral n
aslzi i care vaIorific in curinsuI ei normaliva alrislic resecliv canoaneIe Sf. VasiIe ceI
Mare, exlrase din eisloIeIe a II-a i a III-a clre AmfiIohie.

5%2(70"1 C&422161 I8&2)9 :.#00-(#$9
SinoduI aI VI-Iea ecumenic de Ia ConslanlinooI in a doua sa sesiune din 691 a
comIelal holrriIe sinodaIe cu o serie de 102 disozi(ii canonice riviloare Ia diverse
asecle din via(a bisericeasc.
CanonuI 2 emanal Ia acesl sinod indic care sunl canoaneIe care au vaIoare |uridic in
iseric, rezenlnd in acesl sens o Iisl cu holrriIe disciIinare (743 / 751 canoane) considerale
normalive enlru inlreaga iseric, du cum urmeaz: 85 canoane aIe AosloIiIor, canoaneIe
sinoadeIor de Ia Niceea I, Ancyra, Neocezareea, Gangra, Anliohia, Laodiceea, ConslanlinooI I,
Ifes, CaIcedon, Sardica, ConslanlinooI (394), canoaneIe alrislice aIe Iui Dionisie aI AIexandriei,
Ielru aI AIexandriei, Grigore aI Neocezareei, Alanasie aI AIexandriei, VasiIe ceI Mare, Grigore de
Nyssa, Grigore de Nazianz, AnfiIohie de Iconiu, Timolei aI AIexandriei, TeofiI aI AIexandriei,
ChiriI aI AIexandriei, Ghenadie aI ConslanlinooIuIui, Cirian aI Carlaginei. La aceslea se
adaug i ceIe 102 canoane emanale de Irin(ii arlician(i Ia sinoduI TruIIan.
In aceasl Iisl nu vom gsi lexluI canoaneIor inlreg sau abrevial, aa cum am vzul Ia
ceIeIaIle coIec(ii, ci doar o simI enumerare a Ior, moliv enlru care Iisla in sine nu oale fi
numil coIec(ie in adevraluI sens aI cuvnluIui. Tolui Iisla are indubilabiI vaIoarea ei,
canonilii fiind de rere c Irin(ii sinodaIi Ia aIcluirea ei au foIosil cu siguran( o coIec(ie
de|a exislenl, i anume Siniagna in 14 iii|uri (Sqniagna X|V Tiiu|crun) aIcluil Ia
ConslanlinooI in anuI 629, enumernd aceeai aulori i in aceeai ordine sinoadeIe cum erau
in aceasl coIec(ie
89
.

89
Cf. IVAN ZUZIK, |nci!cnza !c| Cc!cx Cancnun |cc|csiarun Oricnia|iun nc||a sicria nc!crna !c||a Cnicsa
Unitcrsa|c, . 271. Vezi i V. LAURINT, Iccutrc cancniquc !u Ccnci|c in Tru||c (691-692), scurcc prinairc !u
!rcii !c ||g|isc cricnia|c, in |ctuc !cs |iu!cs |qzaniincs, 23 (1965), . 7-41.
In baza aceslei Iisle, du sinoduI TruIIan, a Iual fiin( aa numiluI Cc!cx Tru||anus sau
Cc|ccia Tru||ana, o coIec(ia rival care curindea lexluI canoaneIor rezenle doar nominaI in
Iisla cronoIogic oferil de canonuI 2 TruIIan.
Lisla canoaneIor de Ia sinoduI TruIIan a fosl aoi reconfirmal i in canonuI 1 aI
sinoduIui aI VII-Iea ecumenic de Ia Niceea (787), devenind aslfeI rin adugarea i a ceIor 22
de canoane emanale de Irin(ii sinodaIi Cc!u| cancnic ccnun a| iuiurcr Biscrici|cr cricnia|c. Mai
lrziu au fosl adugale i aIle 21 de canoane: 1 canon aI IalriarhuIui Tarasie aI
ConslanlinooIuIui (1806) 17 canoane aIe sinoduIui IocaI de Ia ConslanlinooI I-II (861), 3
canoane aIe sinoduIui IocaI de Ia ConslanlinooI Sf. Sofia (879).

Q,N B%.%716%16(

NomocanoaneIe sunl coIec(ii mixle de Iegi bisericeli i civiIe referiloare Ia via(a
bisericeasc. NumeIe de nomocanon vine aadar de Ia grecescuI ncnci (vooi) denumirea
generic enlru loale IegiIe civiIe i kancnci (iovvoi) IegiIe bisericeli emanale sau
arobale de aulorilalea bisericeasc. Chiar dac se numesc nomocanoane, acesle coIec(ii
curind mai inli IegiIe bisericeli i aoi e ceIe civiIe.
Irezen(a IegiIor civiIe in coIec(iiIe canonice ii are inceuluriIe in secoIuI aI IV-Iea. Cu
loale aceslea, lrebuie s men(ionm faluI c resecliveIe coIec(ii curindeau numai in
aendice IegiIe civiIe, fal enlru care eIe nu ol s fie numile nomocanoane ci doar simIu
coIec(ii canonice.
Iraclica nomocanonic, adic a incIuderii inlr-o unic coIec(ie all a normeIor canonice,
cl i a ceIor civiIe a fosl inlrodus in iseric incend cu a doua |umlale a secoIuIui aI VI-
Iea i a dinuil n in secoIuI aI XIX-Iea. MolivuI aari(iei unor aslfeI de coIec(ii esle uor de
in(eIes: faciIilarea cunoalerii i consuIlrii IegisIa(iei bisericeli i civiIe.
Meloda foIosil de aulorii aceslor coIec(ii era indicarea sumar a argumenluIui sau a
lemei urmal aoi de rezenlarea lexluIui canoaneIor i aoi aI IegiIor civiIe referiloare Ia
lema lralal. Tolui aceasl melod nu a fosl aIical uniform, ci exisl nomocanoane unde
se gsele numai numruI canonuIui cu indicarea sinoduIui care I-a emanal i un sumar sau
un exlras din IegiIe civiIe referiloare Ia maleria lralal
90
.

19 B%.%71642 [6 T] '( *"*24&"
AuloruI aceslei coIec(ii canonico-civiIe rmne necunoscul, aari(ia ei fiind fixal in
limuI domniei imraluIui Iuslin aI II-Iea (565-578), Ia ConslanlinooI.
CoIec(ia esle una sislemalc, curinznd Ia fiecare argumenl lralal canoaneIe i IegiIe
civiIe araIeIe. UIlima arle a NomocanonuIui con(ine un exlras din CoIec(ia de Iegi civiIe in
87 de lilIuri. In arlea sa canonic, NomocanonuI va fi comIelal uIlerior cu noi canoane

90
Cf. IITRUS TOCANIL, Iccii !c Orcpi Bizaniin, . 305.
romuIgale du aIcluirea sa. In aceasl form comIelal va fi aoi lradus in secoIuI aI IX-
Iea in Iimba sIavon, fiind inlrebuin(al in rnduI ooareIor sIave n Ia aari(ia
Kcrnciaici.
UneIe manuscrise curind numai numruI canoaneIor cu lexluI IegiIor civiIe, aIleIe in
schimb con(in lexluI canoaneIor i lexluI IegiIor civiIe, fal ce a ridical semne de inlrebare
asura lexluIui rimar aI NomocanonuIui.

F9 B%.%716%642 [6 +P *"*24&"

MuIl lim s-a crezul c auloruI aceslui Nomocanon esle alriarhuI Iolie (858-867, 877-
886), ins sludiiIe alenle asura aceslui Nomocanon au demonslral c aceasl coIec(ie esle
muIl mai veche, cea cu aceIai lilIu din limuI Iui Iolie nefiind aIlceva decl o edi(ie
imbunl(il a acesluia
91
.
NomocanonuI in 14 lilIuri a fosl comiIal in rima sa edi(ie in limuI imraluIui
HeracIie (610-641), sub infIuen(a alriarhuIui de ConslanlinooI Serghie (610-638), auloruI ei
fiind se are |urisluI bizanlin Inanliofanes
92
. IzvoruI de baz aI aceslei coIec(ii a fosl
NomocanonuI in 50 de lilIuri, Ia care au fosl adugale loale IegiIe civiIe referiloare Ia
lreburiIe bisericeli emanale n in limuI Iui HeracIie.
CoIec(ia curinde 14 lilIuri imr(ile Ia rnduI Ior in cailoIe. In fiecare cailoI sunl
exuse cronoIogic canoaneIe sinodaIe i alrislice
93
, recum i normeIe civiIe in malerie
bisericeasc referiloare Ia argumenluI lralal. O arle din IegiIe civiIe din aceasl coIec(ie sunl
Iuale din coIec(ia de Iegi civiIe riviloare Ia iseric numil Tripariiia
94
.
A doua edi(ie a aceslei coIec(ii daleaz din anuI 883, revizuirea ei fiind alribuil
alriarhuIui Iolie aI ConslanlinooIuIui, moliv enlru care mai esle cunoscul ca

91
Cf. IITRUS TOCANIL, jus Graccc-|cnancrun sitc Bqzaniinun, 1966 ||siiiuzicni !i Oiriiic Bizaniinc, versione
ilaIiana daI leslo Ialino di IiIomena Concella Cimi, 1978j, in MAXIMILIAN IAL ed., P|cniiu!c |cgis, ancr
tcriias, Iai, Idizione Sapicniia, 2002, . 192.
92
Cf. SIYROS N. TROIANOS, Ia ccniri|uiicn !cs |aics a |a jcrnaiicn !u !rcii !c ||g|isc, in Kancn, nr. 15 (1999),
. 311-312.
93
CanoaneIe rimeIor 4 sinoade ecumenice, canoaneIe a 8 sinoade arlicuIare i canoaneIe a 12 Irin(i,
excIus fiind alriarhuI Tarasie.
94
Cc|ccia Tripariiia a fosl aIcluil Ia inceuluI secoIuIui aI VI-Iea. AuloruI ei esle necunoscul dar
asemnarea dinlre aceasl coIec(ie i Ncnccancnu| in 14 iii|uri i-a fcul e muI(i s resuun c de fal
sunl unuI i aceIai aulor. CoIec(ia esle imr(il in lrei r(i (de unde i numeIe): rima arle con(ine
rimeIe 13 lilIuri din CoduI Iui Iuslinian in exlrase delaIiale cu fragmenleIe araIeIe aIe aIlor lilIuri (de
aceea se mai numele i Paraiii|a) aIe aIlor lilIuri din Cod sau din NoveIe, arlea a II-a con(ine 6 lilIuri
exlrase din Digesle i din Inslilu(iiIe Iui Iuslinian care se refer Ia afaceriIe siriluaIe, arlea a III-a curinde
34 de NoveIe, fiind imr(il in 3 rubrici: a) eiscoi, reo(i, cIugri, b) aIle malerii bisericeli, erelici,
iudei i samarileni. La sfriluI coIec(iei se gsele un aendice formal din exlraseIe a alru NoveIe aIe
imraluIui HeracIie, adugale se are mai lrziu. Cf. NICODIM MILAS, Orcpiu| |iscriccsc cricnia|, . 146.
NomocanonuI Iui Iolie
95
. Cercellorii sunl de rere lolui c alriarhuI Iolie nu a conlribuil
ersonaI Ia revizuirea aceslei coIec(ii.

N, E&"67")12(2( 7%2(70"" 716%6"7( H&(7(J*" J" K21$(

Iiecare iseric IocaI are comelen[a de a recela lradi[ia canonic i din acesl moliv,
aI doiIea miIeniu crelin esle o erioad de recelare inlrerelare i vaIorificare a lradi[iei
canonice.

N,+ LZ6*1H.1 =2G1F(*"7/

Oer a uIlimei erioade bizanline
96
, Synlagma AIfabelic (liv:ojo xo:o o:ot.tov)
a fosl comus in |uruI anuIui 1335 de faimosuI monah grec Malei Iaslares (1280-1350)
97
,
bucurndu-se de-a IunguI secoIeIor de o aulorilale considerabiI in inlreaga iseric
Orlodox, consliluind izvoruI rinciaI enlru aroae loale coIec(iiIe isericiIor orlodoxe
IocaIe de lradi(ie bizanlin.

N,Q E"'12"%642

In domeniuI DreluIui Canonic s-a fcul sim(il lol mai muIl necesilalea unei coIec(ii
canonice raclice, accesibiI i din uncl Iingvislic. La aceasl munc s-a anga|al monahuI
Nicodim AghioriluI, care reia coIec(ia ieromonahuIui alonil Agaie Landos ubIical in
anuI 1787 Ia Vene(ia, reuind ca Ia 4 decembrie 1793 s rezinle sere arobare sinoduIui de
Ia ConslanlinooI coIec(ia canonic inliluIal in mod sugesliv E"'12"%6 (|qootov Crma).
Cu loale c a rimil arobare oficiaI din arlea alriarhuIui ecumenic Neofil VII (1789-1794)
i a sinoduIui de Ia ConslanlinooI, lolui noua coIec(ie va iei de sub liar in rima sa edi(ie
abia in anuI 1800 Ia Leizig in Germania.
GreeIiIe din aceasl rim edi(ie, inlroduse in mod deIiberal de clre monahuI
Theodorel, insrcinal cu lirirea ei, va delermina refacerea acesleia i relirirea inlr-o nou
edi(ie Ia Alena in anuI 1841. Idi(ia care n aslzi sl Ia baza luluror reliririIor
IidaIionuIui esle cea din anuI 1864 de Ia Zacinlo
98
.

95
Theodor aIsamon, comenlnd acesl Nomocanon, iI alribuie Iui Iolie.
96
CI. I. MORINI, Ia Cnicsa Oric!cssa. Sicria Oiscp|ina Cu|ic, . 361.
97
Cf. IG 144, coI. 953. Cl rivele via(a i aclivilalea Iui Iaslares s se consuIle: }. HIRMAN, B|asiarcs
(Maiinicu), in R. NAZ ed., Oiciicnnairc !c Orcii Cancniquc, l. II, Iaris, 1937, coII. 920-925.
98
In Iimba greac IidaIionuI a cunoscul nou edi(ii. Chiar dac uIlima edi(ie a fosl ubIical in anuI 1990, o
edi(ie de referin( rmne a aceslei coIec(ii rmne cea din anuI 1976 de Ia Alena, cu urlarea de gri| a
milrooIiluIui de Corinl IanleIeimon KaranikoIas. Ienlru sludiuI noslru am foIosil edi(ia de Ia Alena din
anuI 1908.
IidaIionuI esle una dinlre ceIe mai imorlanle coIec(ii de drel canonic.

N,N LZ6*1H.1 =*S(6"16/

Inlre anii 1852-1859 G. A. RhaIIis reedinleIe Cur(ii de Casa(ie din Grecia - i M.
IolIis rofesor de drel Ia Universilalea din Alena au ubIical Sinlagma Alenian, o
coIec(ie in ase voIume are i aslzi mare aulorilale in iserica Orlodox.
Sinlagma Alenian are aIluri de SfinleIe Canoane comenlariiIe mariIor cononili
bizanlini. Nicodim MiIa consider Synlagma Alenian ca adevraluI Ccrpus cancnic a|
Biscricii Oricnia|c.


N,P ^%&.7"1"1 ^6"H1

Kcrnciaia Kniga, sau Carica natigaicru|ui, esle de fal o lraducere in Iimba sIav a unei
coIec(ii de Iimb greac, fcul de monahuI Sava Neemania devenil mai aoi milrooIil aI
isericii Serbiei.
DiverseIe versiuni aIe Kormciaiei
99
, in circuIa(ie in Iumea sIav incend cu secoIuI aI
XIII, vor delermina in secoIuI aI XVII-Iea e alriarhuI Iosif aI isericii Orlodoxe Ruse s
disun revizuirea i lirirea coIec(iei inlr-o rim edi(ie Ia Moscova in anuI 1650. GreeIiIe
aceslei rime edi(ii iI vor delermina e alriarhuI Nikon s disun o nou revizuire a
lexluIui i ubIicarea in anuI 1653 a ceIei de a doua edi(ii a Kormciaiei. Aceasla va fi edi(ia
slandard enlru loale edi(iiIe uIlerioare aIe Kormaciaiei Kniga (1787, 1804, 1816), coIec(ie
arecial ca fiind Ccrpus |uris Cancnici enlru loale isericiIe orlodoxe de Iimb sIav.

In Iimba romn o rim lraducere a IidaIionuIui a fosl fcul in anuI 1840 de clre milrooIiluI de
MoIdova Veniamin Coslachi. Convins c in coIec(ia lradus de eI ar ulea exisla erori nu urces Ia
lirirea ei ci I-a insrcinal e rolosingheIuI Neofil Scriban s revad lexluI, aslfeI c rima edi(ie a
IidaIionuIui in Iimba romn a ieil de sub liar in anuI 1841 Ia Mnslirea Neam(, urmal aoi de o a
doua edi(ie liril Ia Iai in anuI 1844. O edi(ie accesibiI din uncl de vedere Iingvislic va fi cea de Ia
ucureli din anuI 1933, ingri|il de clre HaraIambie Ioescu i Zosima TrI. O relirirea recenl a
IidaIionuIui esle cea din anuI 2004, cu urlarea de gri| a eiscouIui CaIinic de Arge, Ia edilura
,Credin(a Slrmoeasc.
99
Dinlre versiuniIe Kormciaiei aminlim e ceIe mai imorlanle: Kcrncaa Bu|gara, |cjrcncskaa Kcrncaa,
|azanskaa (Scr|skaa) Kcrncaa, Nctgcrc!skaa Kcrncaa (Scjiskaa |usskaa), Sic!nac Kcrncaa, Nikcnscaa
Kcrncaa (vezi I. ZUZIK, Kcrncaa Kniga. Siu!ics cn inc Cnicj cj |ussian Cancn Ia, . 10 121).
4. COLECJII ROMANE$TI




4.1. PRAVILELE

In in rezenl nu lim in mod cerl care a fosl i cnd s-a liril rima raviI e
leriloriuI (rii noaslre. lim sigur c nu s-a liril niciuna in Iimba sIavon i c loale din ceIe
cunoscule sunl in Iimba romn. De aici rezuIl c raviIa era soIicilal inlr-un lexl accesibiI,
e in(eIes, all de sIu|ilorii isericii cl i de dreglorii slaluIui, chiar inlr-o vreme in care
cr(iIe de cuIl uleau s fie inc in Iimba sIavon, socolil muIl vreme ca o Iimb cvasi-
sfnl. Acesle raviIe sunl:

1) !"#$%&# (%#)*+,&,% -*"./%0 Branv, 1563

In acum, cea mai veche raviI liril in Iimba romn esle consideral IraviIa
diaconuIui Coresi. Din raviIa liril, fie in 1563, fie inlre anii 1570-1580, nu ni s-a slral
decl un fragmenl descoeril de Andrei rseanu, inlr-un codice afIal Ia muzeuI din Sighel,
rovenil de Ia reoluI Arlemiu Anderco, din comuna Ieud (Maramure).
TilIuI raviIei nu se cunoale. IragmenluI de raviI se slreaz in ibIioleca
Academiei. IraviIa Iui Coresi rerezinl numai un fragmenl dinlr-o raviI mai bogal.
CurinsuI aceslei raviIe esle scos din !"#$#"%&$#'( Iui Ioan IosliloruI, o coIec(ie numai de
rnduieIi enilen(iaIe, aIcluil enlru uzuI duhovniciIor. Ia nu curinde i Iegi cu caracler
civiI. Are excIusiv con(inul reIigios. TraducloruI in romnele nu se cunoale. Din
anaIizarea fragmenluIui slral rezuIl c avem de-a face cu o lraducere din Iimba sIav,
lraducere fcul du un nomocanon care avea Ia baz !"#$#"%'( ('& *$"# +$,-&-$%'(.
LocuI lraducerii romneli nu s-a ulul slabiIi. IreriIe cercelloriIor sunl imr(ile. Unii
cred c lraducerea rimuIui nomocanon s-a fcul in MoIdova, aI(ii cred c acesl Iucru a avul
Ioc in |ara Romneasc sau in ArdeaI, unde s-a liril enlru rima oar i s-a i slral.
In in rezenl nu s-a ulul idenlifica izvoruI aceslei raviIe romneli. Se crede c in
acea vreme exislau mai muIle lraduceri romneli care circuIau e leriloriuI alriei noaslre,
ceI u(in dou, una in TransiIvania i aIla in MoIdova, dar loale avnd un izvor comun, un
canonar de liuI aceIuia aI Iui Ioan IosliloruI
100
.

2) 1".2343*"%, (. &.#5.6 !"#$%&# 7%/."%).#/)4 sau !"#$%&# ).# 8%)4 (. &# 9*$*"# (1640-
1641)


100
A se vedea comunicarea fcul Ia Academia Romn de Andrei rseanu, in /#"(0(0 /1"203&0& 4$35#0,
MemoriiIe Sec(iei Islorice, Seria II, lom. I, . 33-40.
IraviIa liril in liarni(a mnslirii Govora in anii 1640-1641, ca formal, esle un voIum
in cvarl mic, cu Iilere ciriIice. Ie verso foii de lilIu se gsele slema |rii Romneli, iar e
foaia a doua se gsesc 12 versuri scrise in Iimba sIavon de clre Udrile NslureI.
IredosIovia care se adreseaz clre lo(i noslavnicii sfinlei iserici esle semnal in uneIe
exemIare de TeofiI, MilrooIiluI |rii Romneli, iar in aIleIe esle semnal de Ghenadie,
MilrooIiluI ArdeaIuIui.
MaleriaIuI curinsuIui n-a fosl rnduil du un Ian anume. Isle nesislemalizal.
CailoIeIe sunl de ceIe mai muIle ori disroor(ionale ca inlindere. In redosIovie esle
indical ca liograf MeIelie MacedoneanuI, slare(uI mnslirii Govora, iar in eiIoguI raviIei
esle indical lefan de Ohrida. Tirirea a fosl suravegheal de Udrile NslureI. Traducerea
du un lexl sIavon s-a fcul de clre MihaiI Moxa. Dei in foaia de lilIu esle indical anuI
1640, din indica(iiIe din lexl reiese cIar c Iucrarea de lirire a inceul in osluI CrciunuIui
1640 i s-a lerminal in IosluI IaleIui 1641.
IraviIa de Ia Govora ne aare ca un cod de Iegi oficiaI romuIgal de aulorilalea de slal i
de cea bisericeasc, ca rima coIec(ie liril in Iimba romn de Iegi civiIe i bisericeli a
slaluIui romn i a isericii Orlodoxe Romne. Deslinal in rimuI rnd ceIor ce se regleau
s devin reo(i, raviIa a avul un caracler vdil didaclic.
Sludii comaralive au dus Ia conslalarea c redosIovia cu uneIe comIelri esle o
lraducere a redosIoviei Iui Ielru MoviI de Ia nomocanonuI su aIcluil de IaveI ernda Ia
anuI 1620. MaleriaIuI raviIei esle exlras din canoaneIe i Conslilu(iiIe Sfin(iIor AosloIi, din
canoaneIe sinoadeIor i aIe Sfin(iIor Irin(i, din IegiIe civiIe i enaIe, din canoaneIe rivind
csloria i reIa(iiIe de famiIie i din rnduieIiIe i raviIeIe cIugreli. Necunoscndu-se
izvoare direcle, IraviIa de Ia Govora esle socolil o comiIa(ie du izvoareIe generaIe i nu
o lraducere a unei coIec(ii anume
101
.

3) :#23. ;#%+. # <%/."%)%% sau !"#$%&# 2". /),"3 #&.#/40 Iai, 1644
IraviIa 6"7-0 8"&#0, esle un indrumlor raclic deslinal reo(iIor i sIu|iloriIor bisericeli,
o raviI bisericeasc, rima de acesl feI, liril in MoIdova. S-a liril Ia Iai in anuI 1644.
Din foaia de lilIu reiese c s-a liril cu inv(lura i cu cheIluiaIa Mriei SaIe Ioan VasiIie
Voievod in liaruI ceI domnesc in lrg Ia Iai, in anuI 1644. Ie verso foii de lilIu se afI
slema |rii MoIdovei, urmeaz refa(a semnal de MilrooIiluI VarIaam aI MoIdovei. TilIuI
care lraleaz robIema SfinleIor Taine esle exus e 300 agini, redaclale sub form
calehelic de inlrebri i rsunsuri.
Unii cercellori au resuus c ar fi o reIucrare du oera Iui GavriiI Severos
IeIoonezianuI, MilrooIiluI IiIadeIfiei, sau chiar o lraducere du o Iucrare cu aceIai lilIu
arul Ia Lemberg in 1642. AI(ii o socolesc o comiIa(ie romneasc fcul du diferile

101
IOAN N. ILOCA, +%"9&(" 20 (" :$9$%" 2&# ;<=>?;<=;@ in iserica Orlodox Romn, nr. 3-4, 1963, . 297-
319, Idem, *37$%-"#A" 1"#$#&1B C& D'%&2&1B " +%"9&(0& 20 (" :$9$%" E;<=>?;<=;F@ in MilrooIia ArdeaIuIui, nr. 6-
8, 1964, . 495-523.
raviIe exislenle in acea vreme in MoIdova, sau un rezumal du IraviIa aIeas a Iui
Iuslralie.
Unii cercellori socolesc drel aulor aI raviIei e MilrooIiluI VarIaam, care semneaz
refa(a, aI(ii e Iuslralie care ar fi scris-o Ia indemnuI Iui Ielru MoviI. Aa du cum aral
lilIuI, IraviIa lraleaz in rimuI rnd robIema SfinleIor Taine. Ia curinde i un bogal
maleriaI canonic rivind diferile chesliuni bisericeli. Iiind rima IraviI bisericeasc
arul in MoIdova, ca o raviI deslinal in rimuI rnd reo(iIor duhovnici, s-a bucural de
mare cinsle.

4) -#"3. "*=>+.#/)4 (. ?+$4@43,"4 (. &# !"#$%&.&. ?=24"43.A3% A% (. &# #&3. 5%,(.@. sau
!"#$%&# &,% B#/%&. C,2,@ Iai, 1646

Aa cum o aral i numeIe esle o coIec(ie de Iegiuiri, liril in liografia domneasc de
Ia mnslirea Sfin(ii Trei Ierarhi din Iai in anuI 1646. Ini(ialoruI ca i aceIa are a disus
adunarea locmeaIeIor ceIor bune enlru a fi lirile i a suorlal loale cheIluieIiIe esle
domniloruI VasiIe Luu. MolivuI aari(iei a fosl aa cum se mrlurisele in refa(
imu(inarea izvoareIor Sfinlei Scriluri i aIlor inv(luri, ca i dorin(a de a urma iIda
ceIor buni i in(eIe(i domni.
AIcluiloruI IraviIei a fosl IogofluI Iuslralie. Se crede c Ia munca de seIec(ionare a
maleriei, Iuslralie a fosl a|ulal i de aI(i crlurari, rinlre care de inv(aluI grec MeIelie
SiriguI, originar din Crela. In redosIovie se sune c s-au foIosil Ia aIcluirea IraviIei lexle
Ialineli i greceli i in lilIu, ca i in redosIovie, se sune c Iucrarea s-a lImcil din Iimba
greac in Iimba romn.
In Iumina ceIor mai recenle cercelri se consider c Ia baza IraviIei slau dou izvoare
direcle i anume: G0H0" "H%"%B I&J"#-&#B (K$3$, :L0$%HL&1$,), un cod ruraI bizanlin, cu Iarg
circuIa(ie, aIcluil in secoIeIe VI-VII in izan(, care consliluie rima arle a IraviIei, inlr-o
lraducere inlerrelaliv, i TralaluI enaIisluIui ilaIian Iroser Iarinaccius +%"M&, 0- -L0$%&1"0
1%&3&#"(&,, Vene(ia, 1607-1621, care consliluie, in exlras, arlea a doua a IraviIei MoIdovei.
Iiind o coIec(ie oficiaI a slaluIui feudaI MoIdova, ea s-a uliIizal in regIemenlarea reIa(iiIor
sociaIe aIe vremii. Irin incIuderea ei inlegraI in Indrelarea Legii, IraviIa Iui VasiIe Luu
devine aslfeI coduI generaI recunoscul i reseclal in loale rovinciiIe romneli
102
.

5) D+(".23#".# C.5%% ), 1,=+.E.,6 !"#$%&# ).# 8#". sau !"#$%&# &,% 8#3.% <#/#"#70
Trgovile 1652

IraviIa Mare a Iui Malei asarab, numil aa enlru a se deosebi de IraviIa Mic de Ia
Govora din aceiai erioad, du lilIuI su oficiaI esle N#2%07-"%0" G0H&& 1' O'3#0J0'@ 1"%0

102
Ioan N. IIoca, P(030#-0 20 2%07- %$3"#$?I&J"#-&# Q# !"%-0 %$35#0",1B 20 Q#9BAB-'%B@ *"C&@ ;<=<@ CIu|-Naoca,
1980.
"%0 -$"-B D'201"-" "%L&0%0",1B 20 -$"-0 9&#0(0 7%0$A0C-& C& 3&%0#0C-&R. IraviIa aceasla n-a fosl
aIcluil de un singur crlurar, ci de un gru de oameni inv(a(i indica(i de clre
MilrooIiluI lefan aI |rii Romneli. Dinlre crlurarii care fceau arle din gruuI acesla
se cunosc lrei: rimuI, lraducloruI din grecele aI lexluIui IraviIei, adic DaniiI IanoneanuI,
aoi doi crlurari greci Ignalie Ielri(i i IanleIimon Ligaridis, care au asislal Ia redaclarea
definiliv a lexluIui grec du care s-a fcul lraducerea.
IraviIa lrgovilean a fosl deslinal enlru romnii din |ara Romneasc i ArdeaI, ca
i enlru cei din MoIdova i are caracleruI unui cod comIel de Iegi bisericeli, dar i de Iegi
de slal.
Indrelarea Legii esle o oer de codificare IegisIaliv romneasc, comIex enlru
vremea ei, ea fiind o imbinare de reguIi de drel canonic i de drel Iaic. Maleria IraviIei
esle imr(il in dou r(i mari, dislincle inlre eIe, i un aendice, Iucru cIar ce reiese din
lilIuI IraviIei. Irima arle a IraviIei, care oarl lilIuI de N#2%07-"%0" G0H&&@ esle imr(il in
417 gIave, dinlre care 314 sunl exlrase din NomocanonuI Iui ManuiI MaIaxos, iar resluI de
103 gIave curind in inlregime lexluI IraviIei Iui VasiIe Luu. A doua arle a IraviIei nu esle
imr(il in gIave generaIe, ci numai in gruuri mai mici de gIave seciaIe. Aceasl arle
curinde in inlregimea ei coIec(ia canonic a Iui AIexie Arislen i comenlariiIe acesluia Ia
loale canoaneIe, aoi canoaneIe clorva Sfin(i Irin(i i un fragmenl din liicuI IalriarhuIui
Nichifor MrlurisiloruI. AendiceIe esle formal din inlrebri i rsunsuri aIe Iui Anaslasie
SinailuI.
IrobIemeIe seciaIe de care se ocu IarviIa sunl urmloareIe: aleslarea exislen(ei
sinoadeIor mixle in iserica Orlodox Romn, aleslarea rnduieIii aarle c i rolooii au
dreluI s eIibereze anumile cr(i canonice, c dreluI cliloruIui nu esle suus rescri(iei, i
ermilerea cIericiIor divor(a(i s devin arhierei, dac sunl desloinici enlru aceasla. O
robIem de o imorlan( deosebil de care se ocu Indrelarea Legii, esle aceia a ozi(iei
canonice a MilrooIiiIor |rii Romneli i a MoIdovei fa( de ceIeIaIle iserici Orlodoxe.
CeI mai curinzlor i mai bine aIcluil din vechiIe coduri aIe isericii i aIe slaluIui
noslru, IraviIa cea Mare rerezinl ogIinda cea mai fideI a vie(ii bisericeli i de slal i
ceI mai imorlanl documenl isloric i de veche IegisIa(ie a ooruIui noslru. Ia s-a aIical
de Ia dala aari(iei ei all in via(a bisericeasc cl i in cea de slal in loale ceIe lrei rovincii
romneli, n lrziu in secoIuI aI XIX-Iea e vremea Iui AIexandru Ioan Cuza, cnd a fosl
inIocuil cu IegiIe moderne aIe Romniei, iar in iseric n azi
103
.

6) F>+(,%.&% /#, 2"#$%&. (,G*$+%).A3% A% (. *7A3. 2"%+ )#". /H# ?+).")#3 /4 /. )*=2&.3.E.
!"#$%&.&. /.)*&,&,% #& IBJJH&.#


103
N#2%07-"%0" G0H&&@ edi(ia Academiei Romne, ucureli, 1962.
In secoIuI XVIII-XIX au arul un numr insemnal de aslfeI de indrumri sau raviIe
duhovniceli enlru reo(i. CeIe mai imorlanle sunl: D+$4@43,"# 7%/."%).#/)4@ ucureli,
1710 a MilrooIiluIui Anlim Ivireanu, -#2.3. (. 2*",+)4, ucureli, 1714 a aceIuiai
MilrooIil, K(,+#". # ).&*" A#23. ;#%+.@ Iai, 1715, !"4$%&%*#"4 &# ;#%+# J/2*$.(#+%.%@
ucureli, 1781, !"4$%&%*#"4, Iai 1784, !"#$%&4 (. *7A3.@ Viena, 1788, !"#$%&4 2.+3", L,(.)#3#
)#+*+%)4@ a MilrooIiluIui Veniamin Coslachi. La aceslea adugm i Pravi!a biscriccasc a
ieromonahuIui Nicodim SacheIarie, o cuIegere sislemalic de Iegi bisericeli, canoane i Iegi
civiIe in malerie bisericeasc, ordonal e leme (uIlima edi(ie: 1999, ed. a III-a, Id. Iarohia
VaIea IIouIui).


4.2. COLECJII CANONICE EDITATE $I COMENTATE

MN O+)G%"%(%*+ sau -#"3. =#+,#& (. )#+*#+.
Isle o coIec(ie a luluror canoaneIor cu comenlarii, aIcluil i liril Ia Sibiu in 1871 de
clre MilrooIiluI Andrei aguna.

2) P%+3#5=# #&Q#7.3%)4 # )#+*#+.&*"
Isle curins in voIumuI I aI lralaluIui ubIical de Dumilru oroianu, Ia Iai in 1899, sub
lilIuI O%07-'( I&,0%&10,1R (ReubIical Ia Idilura Anaslasia, ucureli, 2007).

3) 1".23 )#+*+%) *"%.+3#&
Isle o coIec(ie de canoane in lrei voIume, ubIical Ia ucureli (1905-1907) de clre
Marin Theodorian-Carada. CanoaneIe sunl e aIocuri comenlale.

4) -*&.)@%# (. &.5%0 ".5,&#=.+3.0 )#+*#+.@
Isle o coIec(ie de canoane, Iegi bisericeli i civiIe in malerie bisericeasc adunale de
Chiru Coslescu i ubIicale Ia ucureli, (voI. I, 1916, voI. II, 1925, voI. III, 1931). CanoaneIe
uzuaIe se curind numai in voIumuI III aI coIec(iei, iar in voI. II se afI S-"-'-'( 20 $%H"#&J"%0 C&
T'#1A&$#"%0 "( U&,0%&1&& V%-$2$M0 4$35#0 (1925).

5) -#+*#+.&. <%/."%)%% R"3*(*S. ?+/*@%3. (. )*=.+3#"%%@
Aceasl coIec(ie curinde canoaneIe aosloIice, aIe sinoadeIor ecumenice i IocaIe
recum i canoaneIe alrislice i ceIe inlregiloare, inso(ile de comenlarii amIe fcule de
clre Nicodim MiIa, eisco srb de Zara, consideral unuI dinlre cei mai imorlan(i
canonili orienlaIi ai luluror limuriIor. CoIec(ia a fosl lradus in Iimba romn de clre
NicoIae Ioovici i Uro Kovincici, fiind ubIical Ia Arad, 2 voI. (1930-1936). Isle cea mai
curinzloare i cea mai vaIoroas coIec(ie de canoane.

6) -#+*#+.&.
CoIec(ie in dou voIume edilal de clre Conslanlin Dron Ia ucureli, 1932-1935, cu lexl
i comenlarii.

TN -#+*#+.&. <%/."%)%% R"3*(*S.6 U*3. A% )*=.+3#"%%
IubIical de clre Ioan N. IIoca Ia Sibiu, 1993 (uIlima edi(ie: Sibiu, 2005).



4.3. COLECJII DE LEGI, REGULAMENTE, DECIZII

MN C.5%,%"% 7%/."%).A3% $.)G%@ adic S-"-'-'( $%H"#&1 aI MilrooIiluIui Andrei aguna, Sibiu,
1868.
VN C.5%,%"%&. <%/."%)%% R"3*(*S. F*=>+. adic S-"-'-'( i 40H'("30#-0(0 U&,0%&1&& V%-$2$M0
4$35#0@ lirile sub IalriarhuI }uslinian Marina (1948-1953). Curinde urmloareIe
Iegi bisericeli: SlaluluI enlru organizarea i func(ionarea isericii Orlodoxe Romne
(1948), 40H'("30#-'( 20 7%$102'%B "( &#,-"#A0($% 2&,1&7(&#"%0 C& 20 D'201"-B "(0 U&,0%&1&&
V%-$2$M0 4$35#0 (1950), 40H'("30#- 20 $%H"#&J"%0" C& T'#1A&$#"%0" &#,-&-'A&&($% 20
Q#9BAB35#- 70#-%' 7%0HB-&%0" 70%,$#"('('& I&,0%&10,1 C& %01%'-"%0" !$%7'('& O&2"1-&1 2&#
+"-%&"%L&" 4$35#B (1952), 40H'("30#- 70#-%' 20-0%3&#"%0" "-%&I'A&&($% +"-%&"%L'('& C&
70#-%' T'#1A&$#"%0" $%H"#0($% 10#-%"(0 20(&I0%"-&90@ "23&#&,-%"-&90 C& 0M01'-&90 2&# +"-%&"%L&"
V%-$2$MB 4$35#BW ST5#-'( S&#$2@ S&#$2'( +0%3"#0#-@ /2'#"%0" K"A&$#"(B U&,0%&10",1B@
!$#,&(&'( K"A&$#"( U&,0%&10,1@ /23&#&,-%"A&" +"-%&"%L"(B@ !"#10("%&" +"-%&"%L"(B C& *#,-&-'A&&(0
/#0M0 (1950), 40H'("30#- &#-0%&$% 70#-%' /2'#"%0" K"A&$#"(B U&,0%&10",1B " U&,0%&1&&
V%-$2$M0 4$35#0 (1948), 40H'("30#- 70#-%' "(0H0%0"@ T'#1A&$#"%0" C& 2&J$(9"%0" $%H"#0($%
20(&I0%"-&90 C& 0M01'-&90 Q# +"%$L&&(0@ +%$-$7$7&"-0(0 C& P7"%L&&(0 2&# +"-%&"%L&" 4$35#B
(1950), 40H'("30#- 70#-%' #'3&%0" C& -%"#,T0%"%0" 1(0%'('& 2&# 7"%$L&&@ 0M"30#0(0 20
1"7"1&-"-0@ 20T&#&-&9"%0@ 7%$3$9"%0 C& ,0(01A&$#"%0 70#-%' !"7&-"(B@ "(0 2&"1$#&($% C& 7%0$A&($%
2&# U&,0%&1" V%-$2$MB 4$35#B (1950), 40H'("30#-'( 70#-%' $%H"#&J"%0" 9&0A&& 3$#"L"(0 C&
T'#1A&$#"%0" "23&#&,-%"-&9B C& 2&,1&7(&#"%B " 35#B,-&%&($% (1950), 40H'("30#- 70#-%'
"23&#&,-%"%0" "90%&($% I&,0%&10C-& (1950).
WN C.5.# A% P3#3,3.&. ),&3.&*" (%+ F*=>+%#, ucureli, 1954.
XN C.5%,%"%&. <%/."%)%% R"3*(*S. F*=>+. Y OS3"#/, ucureli, Idilura InsliluluIui ibIic i
de Misiune aI isericii Orlodoxe Romne, 2003. Curinde urmloareIe Iegi bisericeli:
S-"-'-'( 70#-%' $%H"#&J"%0" C& T'#1A&$#"%0" U&,0%&1&& V%-$2$M0 4$35#0 (1948), 40H'("30#-'(
20 7%$102'%B "( &#,-"#A0($% 2&,1&7(&#"%0 C& 20 D'201"-B "(0 U&,0%&1&& V%-$2$M0 4$35#0 (1950),
40H'("30#-'( 70#-%' $%H"#&J"%0" 9&0A&& 3$#"L"(0 C& T'#1A&$#"%0" "23&#&,-%"-&9B C&
2&,1&7(&#"%B " 35#B,-&%&($% (1950, rcvizuit 1998), 40H'("30#-'( 70#-%' $%H"#&J"%0" C&
T'#1A&$#"%0" 1&3&-&%0($% 7"%$L&"(0 C& 35#B,-&%0C-& 2&# 1'7%&#,'( 07"%L&&($% U&,0%&1&& V%-$2$M0
4$35#0 (1977).
ZN P3#3,3,& 2.+3", *"5#+%E#".# A% Q,+)@%*+#".# <%/."%)%% R"3*(*S. F*=>+. (2008),
ubIical Ia Idilura InsliluluIui ibIic i de Misiune aI isericii Orlodoxe Romne,
2008.
[*34">"%&. PQ>+3,&,% P%+*( #& <%/."%)%% R"3*(*S. F*=>+. , se ubIic in revisla U&,0%&1"
V%-$2$MB 4$35#B. 1.)%E%%&. 2#3"%#"G#&.@ se ubIic in revisla U&,0%&1" V%-$2$MB 4$35#B,
recum i !&%1'("%0(0 07&,1$7"(0@ ubIicale in revisleIe milrooIilane. Toale aceslea se gsesc
sunl disonibiIe i in formal eIeclronic e adresa vvv.alriarhia.ro


5. LEGILE DE 5TAT ALE 5TATULUI ROMAN PRIVIND BI5ERICA

1. ["%/*#$. (*=+.A3% 2"%$%+( <%/."%)#
IIe au avul vaIabiIilale in eoca feudaI i nu mai rerezinl azi decl o vaIoare ur
documenlar. Dinlre aceslea ni s-au slral mai aIes ceIe riviloare Ia dreluI de rorielale.

2. C.5%,%"% (. (".23 (. /3#3 7%E#+3%+ ,3%&%E#3. ?+ !"%+)%2#3.&. F*=>+. foIosile in eoca
fanariol. Dinlre aceslea se ol men(iona: PM"I&I($,'( Iui ArmenoouIos din 1345, S&#$7,&,
K$3&X0, K$3$, :0$%H&1$, sau !$2'( %'%"( I&J"#-&# din secoIeIe VII-VIII, i U",&(&1"(0(0.

3. R2.".&. L,"%(%). #&)43,%3. ?+ 2"%+)%2#3.&. "*=>+. ?+ &%=7# 5".#)4 =*(."+4@ du
orunca domniIor fanario(i sau din ini(ialiv rorie. Dinlre aceslea men(ionm:
1) Y"#'"('( 20 (0H& "( ('& Y&L"&( Z$-&#$@ aIcluil din lrei r(i,
2) /%-" D'201B-$%0",1B " ('& O'3&-%' +"#&$-"1L0@ din 1779,
3) K$3$1"#$#'( ('& :L0$%HL0 2&# 8%"70J'#-@ lradus de acesla din orunca Iui NicoIae
Mavrocordal,
=F +"#201-0(0 ('& 8$3" !"%%"@ 1806 adic un manuaI |uridic in sliIuI Inslilu(iuniIor,
du modeIuI Iarafrazei Iui TeofiI,
5) K$3$1"#$#'( ('& 80$T&([
6) N#203B#$"," "2'#"%0@ 1804, esle lraducerea manuaIuIui Iui Conslanlin
ArmenouIos, fcul de Toma Carra, din orunca Iui Moruzi.

4. C.5% "*=>+.A3% #&)43,%3. (%+ =#3."%#& 7%E#+3%+ A% *7%).%6 Dinlre aceslea uneIe au
caracler civiI, aIleIe enaI.
G0H&'&%&(0 1&9&(0 sunl:
- [*34">"% #&. /Q#3,&,% (. *7A3. #& 8*&(*$.%@ 1785. Con(ine dou holrri cu ulere de
raviI rivind inlerzicerea de a se mai face vnzri deghizale rin acle de dona(ie, recum
i ceIe rivind famiIiiIe de robi.
- !"#$%&+%).#/)# )*+(%)40 1780, a Iui IsiIanli, redaclal in Iimba greac i in Iimba
romn. S-a aIical in |ara Romneasc din 1780 n Ia 1 selembrie 1818, cnd a fosl
abrogal de CoduI Caragea.
- 8#+,#&,& &,% 1*+%)%0 1814, esle un rezumal din asiIicaIe, cu uneIe eIemenle din
obiceiuI mnluIui. A fosl aIical in MoIdova inlre 1814-1817 i chiar n in 1823, cnd a
fosl abrogal de CoduI CaIimachi.
- C.5%,%".# &,% -#"#5.# (1818-1865). A fosl in vigoare de Ia 1 selembrie 1818 n Ia
1865. Are ase r(i: desre ersoane, Iucruri micloare i nemicloare, locmeIi, daruri, vini
i rigoniri.
- -*(,& -#&%=#)G% a fosl romuIgal in 1817 i us in aIicare Ia 1 selembrie aceIai
an. Scris in grecele lradus mai lrziu e Ia sfriluI anuIui 1831 i liril in romnele abia Ia
1833. CoduI se comune dinlr-o inlroducere i lrei r(i: dreluI ersoaneIor, dreluI
IucruriIor, nemrginiriIe care rivesc dreluI ersoaneIor i aI IucruriIor.

Lcgiuiri!c pcna!c sunl:
- -*+(%)# 2.+#&4 a !ui $u(u-5turza din MoIdova (1820-1826),
- -*(,& 2.+#& a! !ui Ghica-$tirbci, din Munlenia (1841-1851).

5. A!tc !cgiuiri dc 5tat\
- -*(,& )*=.")%#& Q"#+).E0 1840, lradus de Simion Marcovici enlru Munlenia i de
ImanueI Drghici in 595 de arlicoIe, enlru MoIdova,
- !"*).(,"# )%$%&4 pcntru Va!ahia i Mn!dnva din 1859 i 1861,
- 8#+,#&,& #(=%+%/3"#3%$ aI IrincialuIui MoIdovei din 1855-1856.

6. Lcgi!c Principatc!nr UnitcW
a) Cnnstitu(ii:
- !$#,-&-'A&" din 1866.
b) Cnduri\
- !$2&10(0 1&9&(@ 1864,
- !$2&10(0 70#"(@ 1864,
- !$2&10(0 1$30%1&"(@ 1864,
- !$2'( 20 7%$102'%BW civiI, 1865, enaI, 1864, comerciaI, 1864.
c) Lcgi nrdinarcW
- G0H0" %'%"(B@ 1864,
- G0H0" 70#-%' ,01'("%&J"%0" "90%&($% 3B#B,-&%0C-&@ 1863,
- G0H0" ,&#$2"(B@ ;\<=[
- O01%0-'( $%H"#&1 70#-%' Q#T&&#A"%0" '#0& "'-$%&-BA& ,&#$2"(0 10#-%"(0@ 1864,
- G0H0" ,&#$2"(B@ 1872,
- G0H0" 7%&9&#2 "'-$10T"(&" U&,0%&1&& V%-$2$M0 4$35#0@ 1885,
- G0H0" 1(0%'('& 3&%0"# C& " ,03&#"%&&($%@ 1895.

7. Lcgi!c Rnmnici\
- !$#,-&-'A&&(0 4$35#&0& (1866, 1923, 1938, 1948, 1953, 1965, 1991, 2003),
- G0H0" 70#-%' $%H"#&J"%0" U&,0%&1&& V%-$2$M0 4$35#0@ 1925,
- G0H0" 70#-%' %&2&1"%0 S1"'#'('& ]B%&& 4$35#0C-& (" %"#H'( 20 +"-%&"%L&0@ 1925
104
,
- G0H0" 1'(-0($%, 1928,
- O01%0-'( #%. ;^^ _ ;`=\ (Legea cuIleIor),
- G0H0" #%. =\` _ a>>< (Legea cuIleIor).



104
IOAN N. ILOCA, O%07- 1"#$#&1 $%-$2$M@ voI. I, . 146-150.

8. SUBIECTUL DREPTULUI CANONIC. BISERICA N CALITATE DE
COMUNIUNE ORGNIC!

Biserica, comuniune a celor ce tr!iesc n Hristos, este o comuniune organic! a persoanelor
"i comunit!#ilor.
Primul tip de comuniune ne duce spre problematica membrilor Bisericii, al doilea tip de
comuniune ne duce spre analiza organiz!rii canonice a Bisericii.
Comuniunea persoanelor n Biseric! este marcat! de cele trei st!ri ecleziale : starea
clerical!, starea mireneasc! "i starea monahal!.

St"rile biserice#ti
1. Clerul $i starea clerical!
n starea clerical! se intr! prin hirotonire sau hirotesire prin chemare, alegere $i investire
cu autoritatea bisericeasc!.
Cuvntul cler provine din grecescul !"#$%& care nseamn! ales prin chemare.
Lista persoanelor socotite ca f!cnd parte din cler a fost diferit! de la o perioad! istoric! la
alta, n lista clerului fiind introdu$i $i acolu%ii, paraclisierii, v!duvele, diaconi%ele $i alte slujiri cu o
arie de manifestare local!.
Noi vorbim despre cler referindu-ne la persoanele alese $i investite cu o slujire sau
participare la slujirea sacramental! a Bisericii. Astfel, a$a cum am spus mai sus, Biserica a ajuns
s! desemneze ca facnd parte din cler persoanele investite prin hirotesire: cite%ul $i ipodiaconul $i
persoanele investite prin hirotonire: diaconul, preotul $i episcopul. Aceste slujiri pot fi considerate
din punct de vedere canonic drept clericale, deoarece Tradi%ia canonic! le deosebe$te de slujirile
comune din Biseric!.

Clerul hirotesit
Clerul investit prin hirotesire: citetul $i ipodiaconul, are menirea de a sprijini lucrarea
sacramental! a Bisericii, f!r! a interveni n mod indispensabil n manifestarea ei. Cu toate acestea,
ele sunt trepte ce trebuie sa fie parcurse de fiecare persoan! chemat! la slujirea sacramental!.

a. Cite%ul
Sfintele Canoane arat! c! participarea ca cite% la via%a comunitar! implic! responsabilita%i
ecleziale ce trebuie asumate n comuniunea canonic! a Bisericii. Canonul 90 Cartagina arata c!
dac! oricine ar citi n biseric!, chiar $i numai o dat!, s! nu se primeasc! de alta biseric! n
cler
105
, iar canoanele 33 Se VI
106
; 14 Se VII
107
"i 15 Laod.
108
, subliniaz! aceast! stare a cite%ului

105
Canonul 90 Cartagina: A$ijderea s-a hot!rt ca, dac! oricine ar citi n biseric! chiar $i numai o dat!, s! nu se
primeasc! de alt! biseric! n cler. &i au isc!lit: Episcopul Aureliu al Bisericii din Cartagina, consim%ind cu hot!rrea
prezent!, $i citind-o, a isc!lit-o. De asemenea, au isc!lit $i ceilal%i episcopi.
sau cntare%ului ca facnd parte din cler. Cite%ul sau cntare%ul sunt hirotesi%i de c!tre episcop.
Canoanele prev!d c! posibilitatea hirotesiei ntru cite% sau cntare% s! fie ncredin%at! $i
egumenului, pentru m!n!stirea sa. Cite%ii sau cntare%ii sunt singurii din cler care pot s! se
c!s!toreasc! $i dup! hirotesire.

b. Ipodiaconul
Ipodiaconul are misiunea de a sprijini lucrarea sacramental! a diaconului, preotului $i
episcopului, ngrijindu-se de cele sfinte din Sfntul Altar $i sprijinindu-i pe clericii hirotoniti n
lucrarea lor. Ipodiaconul este hirotesit de c!tre episcop, dar exist! posibilitatea ca aceast!
hirotesire s! fie ncredin%at! $i egumenului, pentru m!n!stirea sa. Vrsta canonic! pentru
hirotesirea ntru ipodiacon a fost stabilit! de canonul 15 Trulan (Se VI)
109
la 20 de ani.
Ipodiaconul este primul din starea clerical! c!ruia i se interzice c!s!torirea dup! hirotonire.

Clerul hirotonit
Diaconia, preo%ia $i episcopatul sunt trepte ale clerului, fa%! de care Biserica a manifestat o
atent! preocupare, att n ceea ce prive$te primirea n treapt! prin hirotonire, ct $i pentru a$ezarea
unei bune-rnduieli n ceea ce prive$te repartizarea competen%elor $i slujirilor.
Canonul 19 Antiohia
110
prevede c! toate hirotonirile s! se fac! n conformitate cu
prescrip%iile canonice. Hirotonia este savr$it! de c!tre episcopii ce se afl! n comuniunea
Bisericii, persoanelor ce au dobndit o temeinic! pregatire, indiferent de starea lor social! $i se
s!vr$e$te pentru o slujire determinat! Ea se prime$te f!r! constrngere, nu poate fi dobndit!
prin cump!rare sau alt act de fraud! $i nu se repet!.

106
Canonul 33 Sinodul VI Ecumenic: De vreme ce am cunoscut c! n %ara armenilor se rnduiesc (se introduc) n
cler numai cei de neam preo%esc - cei ce ncearc! s! fac! aceasta urmnd obiceiurilor iudaice , iar unii dintre ei chiar
$i netun$i se a$az! cnt!re%i $i cite%i ai dumnezeiescului loca$, am chibzuit mpreun! ca de acum nainte s! nu le fie
permis celor ce voiesc a nainta pe oarecare n cler s! caute la neamul celui ce se nainteaz!, ci ispitindu-i dup! rndu-
ielile (normele) ce au fost a$ezate n sfintele Canoane, dac! ar fi vrednici s! se numere n cler, pe ace$tia s!-i nainteze
slujitori biserice$ti, fie c! s-au n!scut din str!mo$i preo%i, fie c! nu. Dar nici s! nu se ng!duie vreunuia dintre to%i ca,
dup! rnduial! celor num!ra%i n cler, s! rosteasc! poporului cu glas tare, de pe amvon, cuvintele cele dumnezeie$ti,
dect numai dac! vreunul ca acesta se nvrednice$te de tundere clerical! $i prime$te n mod canonic binecuvntarea de
la propriul s!u p!stor. Iar dac! s-ar prinde cineva f!cnd mpotriva celor ce s-au scris mai nainte, s! se afuriseasc!.
107
Canonul 14 Sinodul VII Ecumenic: Este prea nvederat tuturor (pentru to%i) c! n preo%ie trebuie s! domneasc!
rnduiala. &i este binepl!cut lui Dumnezeu ca cele ale preo%iei ncredin%!ri, instituirile n preo%ie, s! se %ie (s! se fac!),
cu luare-aminte (cu precizie). A$adar, pentru c! vedem c! unii primesc tunderea n cler din pruncie f!r! hirotesie, apoi
nemailund hirotesia de la episcop $i citind de pe amvon la adunare (slujb!), fac lucrul acesta f!r! de rnduial! (neca-
nonic) statornicim ca de acum nainte s! nu se mai fac! lucrul acesta; iar n privin%a c!lug!rilor s! se p!zeasc!
aceea$i (rnduial!). Iar hirotesia cite%ului este ng!duit fiec!rui egumen s! o fac! n m!n!stirea sa $i numai n aceasta,
dac! egumenului nsu$i fire$te, acesta fiind presbiter i s-a dat de c!tre episcop hirotesia pentru crmuirea (treapt!)
de egumen. A$ijderea, dup! vechiul obicei, $i horepiscopii se cade s! nainteze (hiroteseasc!) cite% cu nvoirea
episcopului.
108
Canonul 15 Laodiceea: Afar! de cnt!re%ii canonici, care se urc! pe amvon $i cnt! din carte, altora nu li se
permite s! cnte n biseric!.
109
Canonul 15 Trulan: Ipodiacon s! se hirotoneasc! nu mai mic de dou!zeci de ani; iar dac! cineva dintre cei din
orice stare (treapt!) clerical! ar fi hirotonit n afara anilor rndui%i (f!r! a avea anii rndui%i), s! se cateriseasc!.
110
Canonul 19 Antiohia: Episcopul s! nu se hirotoneasc! f!r! sinod $i f!r! prezen%a celui din capitala eparhiei $i
acesta neap!rat fiind de fa%!, mai bine este s! fie mpreun! cu dnsul to%i mpreun!-slujitorii din eparhie $i pe care cel
din capital! se cuvine a-i chema prin scrisoare. &i mai bine este de se vor ntruni to%i; iar de va fi cu greu aceasta,
totu$i negre$it trebuie s! fie de fa%! mai mul%i ori prin scrisori s! consimt!, $i a$a, sau cu prezen%a celor mai mul%i, sau
prin votul lor, s! se fac! instituirea; iar de s-ar face altceva mpotriva celor hot!rte de sinodul prezent, hirotonia s! nu
aib! t!rie. &i de s-ar face instituirea potrivit canonului hot!rt, dar unii s-ar opune din pofta lor de$art!, s! aib! t!rie
votul celor mai mul%i.
Diaconul $i preotul sunt hirotoni%i de un episcop, iar episcopul trebuie s! fie hirotonit de
mai multi episcopi. Aceast! mpreun!-slujire pentru hirotonirea episcopului, subliniaza faptul c!
Biserica ntreag! este responsabil! pentru a$ezarea unui episcop ntr-o eparhie $i comuniunea
Bisericii se manifest! prin comuniunea episcopilor.

a. Diaconul
n ceea ce prive$te diaconul, prevederile Sfintelor Canoane subliniaz! mai mult aspectele
legate de condi%iile pentru hirotonire. Vrsta canonic! a diaconului a fost stabilit! la sinodul de la
Cartagina la 25 de ani.
Nu poate fi diacon cel ce s-a c!s!torit de dou! ori, dup! botez, sau a avut concubin!, ori cel
c!s!torit cu vaduv! sau cu femeie divor%at! sau desfrnat!. El nu se poate c!s!tori dup! hirotonire.
Diaconul nu poate s! s!vr$easc! nicio lucrare f!r! binecuvntarea episcopului.
Diaconul are voca%ia de a se ngriji $i de activita%i filantropice.

b. Preotul
n primele dou! secole, no%iunile de preot $i episcop nu erau foarte bine diferen%iate.
Presbiterul-episcop era conduc!torul comunita%ii euharistice $i avea deplin! responsabilitate
pastoral!. Odat! cu nmul%irea credincio$ilor, episcopul devenind semnul unita%ii $i al comuniunii
cu celelalte Biserici locale n cadrul sinodalita%ii, preotul este prezentat ca acela ce coduce,
prezideaz! o comunitate euharistic! n numele $i din mandatul episcopului. De$i responsabilitatea
sacramental! $i n general a celor trei slujiri preo%e$ti este deplina, n cazul prezbiterului, el
slujeste Biserica atta vreme ct se afl! n comuniune cu episcopul s!u, prin acesta manifestndu-
se comuniunea cu Biserica ntreag!.
Pe lng! aspectele legate de hirotonire, abordate mai sus, Sfintele Canoane prev!d ca
voca%ia preotului s! fie cercetat! nainte de hirotonire. El este hirotonit de un episcop. Slujind din
ncredin%area episcopului, preotul nu poate s! fac! nimic f!r! nvoirea acestuia.

c. Episcopul
Cea de-a treia treapta a slujirii sacramentale, episcopatul, este cea care a marcat cel mai
mult Tradi%ia canonic! a Bisericii. Episcopii au primit mandatul din partea apostolilor, pentru a fi
garan%ii ortodoxiei $i ortopraxiei. Episcopul este icoana prezen%ei lui Hristos n Biseric!, de aceea
P!rin%ii Bisericii, att cei din R!s!rit, ct $i cei din Apus, afirm! clar c! Biserica este acolo unde
poporul $i clerul sunt n comuniune cu episcopul, prin care se articuleaz! mpreun!-participarea la
lucrarea Bisericii ntregi.
Am observat deja mai sus c! to%i clericii au obliga%ia canonic! de a fi n comuniune cu
episcopul $i de a-$i exercita ntreaga lucrare cu ncuviin%area acestuia. Episcopul, la rndul lui, $i
desf!$oar! ntraga slujire n comuniune cu bisericile din vecin!tate $i cu ntreaga Biseric! n cadrul
sinodalit!%ii. n Sinod, a$a cum am mai ar!tat, episcopul poart! cu el eparhia ntreag!, de aceea
participarea episcopului la via%a sinodal! $i soborniceasc! a Bisericii este de fapt o manifestare a
comuniunii bisericilor locale.
n conformitate cu canoanele 2 Se VII
111
$i 12 Laodiceea
112
, nainte de hirotonire,
candidatul la episcopat, trebuie s! fie examinat de c!tre Mitropolit, spre a constata dac! cunoa$te
bine Sfintele Scripturi $i canoanele. El trebuie s! fie nec!s!torit (12 Se VI
113
). Hirotonia
episcopului este savr$it! de c!tre cel pu%in 3 episcopi.
Deja din primele secole cre$tine s-a ajuns la rnduiala canonic! de a avea un singur
episcop ntr-o cetate (8, I
114
).
n eparhia sa, episcopul are autoritatea suprem! $i lui i datoreaza ascultare deplin! to%i
clericii: Clericii s! nu savr$easc! nimic f!r! nvoirea episcopului, c!ci el este cel c!ruia i s-a
ncredin%at poporul Domnului $i de la el se va cere socoteala pentru sufletele lor. (39 Ap.
115
, 8 Se
IV
116
; 31
117
"i 102 Se VI
118
; 14 Se VII
119
; 9 Ant.
120
). El are dreptul de a judeca pe cericii din

111
Canonul 2 Sinodul VII Ecumenic: De vreme ce, cntnd ne ncredin%!m lui Dumnezeu: ntru drept!%ile Tale
voi cugeta, nu voi uita cuvintele Tale (Ps. 118, 16), este mntuitor ca to%i cre$tinii s! p!zeasc! acest lucru, dar cu
deosebire cei mbr!ca%i cu vrednicia preo%easc!. Drept aceea, ornduim c! tot cel ce vrea s! fie naintat n treapta epis-
copiei s! $tie (cunoasc!) des!vr$it Psaltirea, pentru ca astfel, din aceasta, s! se ndemne a nv!%a $i ntreg clerul s!u.
S! se ispiteasc! ns! cu dinadinsul de c!tre mitropolit, dac! are osrdie s! citeasc! cu p!trundere, iar nu n trecere
(superficial), att sfintele Canoane, ct $i Sfnta Evanghelie, ct $i cartea dumnezeiescului apostol, $i toat!
dumnezeiasca Scriptur!, $i s! se poarte dup! poruncile dumnezeie$ti, $i s! nve%e poporul s!u. C!ci fiin%a ierarhiei
noastre sunt cuvintele cele predanisite de Dumnezeu, adic! adev!rata cunoa$tere a dumnezeie$tii Scripturi, precum a
rostit marele Dionisie Areopagitul (n scrierea sa Despre Ierarhia Bisericeasc'). Iar dac! s-ar ndoi $i n-ar primi
bucuros s! fac! $i s! nve%e astfel, s! nu se hirotoneasc!. C!ci Dumnezeu a zis n chip de prooroc (profetic): Tu ai
lep!dat cunoa$terea $i Eu te voi lep!da pe Tine, c! nu-mi sluje$ti Mie ca preot (Os. 4, 6).
112
Canonul 12 Laodiceea: Episcopii s! se a$eze la conducerea bisericeasc! cu hot!rrea mitropoli%ilor $i a
episcopilor celor dimprejur, fiind examina%i vreme ndelungat!, att n privin%a credin%ei, ct $i a conduitei dreptei
vie%i.
113
Canonul 12 Trulan: nc! $i acest lucru a venit la cuno$tin%a noastr!, c! n Africa $i n Libia si n alte locuri,
preaiubitorii de Dumnezeu naintestatatorii (episcopii) de acolo nu se feresc de a vie%ui mpreun! cu propriile lor so%ii,
chiar $i dup! hirotonia care a venit (s-a s!vr$it) asupra lor, punnd (prilejuind) poticnire $i sminteal! popoarelor
(cre$tinilor). A$adar, mare fiind rvna noastr! ca toate s! se fac! spre folosul turmelor celor de sub mna noastr!, ni s-
a p!rut ca n niciun chip s! nu se ntmple de acum nainte un lucru ca acesta. Iar lucrul acesta l spunem nu pentru
r!sturnarea (abrogarea) sau surparea celor ce au fost legiuite apostole$te, ci purtnd grija mntuirii $i a prop!$irii spre
mai bine a popoarelor $i pentru a nu se da (prilej) de vreo prihan! mpotriva st!rii preo%e$ti. C!ci zice dumnezeiescul
apostol: toate spre m!rirea (slava) lui Dumnezeu s! le face%i; fi%i nev!t!m!tori (f!r! sminteal!) $i iudeilor $i p!gnilor
(elinilor) $i Bisericii lui Dumnezeu, precum $i eu plac tuturor (le fac pe plac, pe to%i i mul%umesc) nec!utnd folosul
meu, ci pe acela al celor mul%i, ca s! se mntuiasc!; face%i-v! urm!tori ai mei, precum $i eu al lui Hristos (1 Co. 10,
31-32; 11, 1). Iar dac! s-ar prinde cineva f!cnd un lucru ca acesta (adic! ceea ce opre$te canonul), s! se cateriseasc!.
114
Canonul 8 Sinodul I Ecumenic: n privin%a celor ce s-au numit pe sine cndva catari (cura%i), iar acum (se
rentorc) vin la sobornicirca $i apostoleasca Biseric!, i s-a p!rut sfntului $i marelui sinod ca punndu-se minile
asupra lor, s! r!mn! astfel n cler. Dar nainte de toate se cuvine ca ei s! m!rturiseasc! n scris c! vor primi (se vor
uni, vor fi de acord) $i vor urma dogmele bisericii sobornice$ti $i apostolice, anume c! vor avea comuniune
(mp!rt!$ire) $i cu cei c!s!tori%i a doua oar!, $i cu cei care au c!zut n vremea prigoanei (persecu%iei), cu privire la care
s-a rnduit timpul (de poc!in%!) $i s-a hot!rt sorocul (termenul de iertare), - a$a nct ace$tia (catarii) s! urmeze ntru
toate dogmele Bisericii sobornice$ti. Prin urmare, ace$tia to%i, fie (c! sunt) n sate, fie (c! sunt) n ora$e, numai singuri
cei care s-ar g!si hirotoni%i, (adic!) cei ce se g!sesc n cler, s! r!mn! n acela$i chip (n acela$i cin, n aceea$i stare).
Iar dac! acolo unde (exist!) episcop sau presbiter al Bisericii sobornice$ti se rentorc (revin) oarecari (dintre clericii
catari), este nvederat c! episcopul Bisericii va avea vrednicia de episcop, iar acela ce se nume$te episcop la a$a-zi$ii
catari va avea vrednicia de presbiter; afar! numai dac! nu cumva i s-ar p!rea episcopului (potrivit) s!-l mp!rt!$easc!
pe acesta la cinstea numelui. Iar dac! lui nu i-ar pl!cea acest lucru, (atunci) pentru ca totu$i s! se vad! c! el este n
cler, s! i se g!seasc! un loc, fie de horepiscop, fie de presbiter, ca s! nu fie doi episcopi ntr-o cetate.
115
Canonul 39 Apostolic: Presbiterii $i diaconii s! nu s!vr$easc! nimic f!r! ncuviin%area episcopului, c!ci acesta
este cel c!ruia i s-a ncredin%at poporul Domnului $i acela de la care se va cere socoteal! pentru sufletele lor.
116
Canonul 8 Sinodul IV Ecumenic: Clericii a$ez!mintelor (azilurilor) pentru s!raci $i ai m!n!stirilor $i ai altarelor
mucenicilor (sanctuarele martirilor) s! r!mn! sub crmuirea (jurisdic%ia, ascultarea) episcopilor ce sunt n fiecare
cetate, dup! predania (tradi%ia) Sfin%ilor P!rin%i $i s! nu se trag! (sustrag!) cu trufie de sub obl!duirea episcopului
propriu. Iar cei ce ndr!znesc s! r!stoarne o astfel de tocmire (ornduire) n orice chip, $i cei ce nu sunt supu$i
eparhia sa (5 Se I
121
; 9 Se IV
122
; 102 Se VI; 14 Sard.
123
), dar judecata sa trebuie s! fie temeinic!,
(133 Cartag.
124
; 6 Teofil A.
125
). Sinodul I ecumenic, prin canonul 5, a stabilit ca Sinodul s! ia n
discu%ie, de dou! ori pe an, modul n care au fost judeca%i clericii opri%i de la slujire sau caterisi%i.

propriului lor episcop, dac! ar fi clerici, s! fie supu$i pedepselor Canoanelor, iar dac! ar fi monahi sau mireni (laici),
s! fie afurisi%i (excomunica%i).
117
Canonul 31 Sinodul VI Ecumenic: Ornduim ca clericii care liturghisesc sau boteaz! n paraclise care se g!sesc
n!untrul caselor, s! fac! aceasta cu nvoirea episcopului din locul acela, a$a c! (nct), dac! vreun cleric nu va p!zi
acest lucru n felul acesta (a$a), s! se cateriseasc!.
118
Canonul 102 Sinodul VI Ecumenic: Se cade ca cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega $i de a de-
zlega s! cerceteze felul (calitatea) p!catului $i aplicarea spre ntoarcere a celui ce a p!c!tuit, $i astfel s! aduc! bolii
vindecarea potrivit!, ca nu cumva, folosindu-le pe amndou! f!r! m!sur!, s! gre$easc! n privin%a izb!virii celui
nc!rcat (suferind). C!ci nu este simpl! boala p!catului, ci felurit! $i n multe chipuri, $i n!sc!toare de multe vl!stare
ale stric!ciunii, din care r!ul se revars! din plin $i merge nainte pn! s-ar opri prin puterea vindec!torului (a
doctorului). Drept aceea, cel ce arat! $tiin%! doctoriceasc! (medical!) n privin%a sufletului mai nti trebuie s!
cerceteze starea (dispozi%ia) celui ce a p!c!tuit, $i dac! nclin! spre s!n!tate sau, dimpotriv!, cheam! la sine ns!$i
boala prin n!ravurile sale; s! vegheze cum se ngrije$te n vremea aceasta (ntre timp) de ntoarcerea (restabilirea) sa,
$i dac! nu se mpotrive$te me$terului (doctorului), $i v!t!marea sufletului se opre$te din pricina folosirii doctoriilor
puse asupra ei, $i astfel s! se m!soare milostivirea dup! vrednicie.
C!ci tot cuvntul (toat! grija) lui Dumnezeu $i al celui c!ruia i s-a ncredin%at crmuirea de p!stor (pastoral!) este s!
aduc! napoi (s! ntoarc!) oaia cea r!t!cit! $i s! vindece pe cea mu$cat! de $arpe $i (dar) nici s! o mping! spre
pr!pastia dezn!d!jduirii $i nici a sl!bi frna spre molesirea $i spre dispre%uirea vie%ii; ci n orice chip s! stea mpotriva
suferin%ei (patimii), fie prin doctoriile cele mai aspre $i mai iu%i, fie prin cele mai moi (suportabile) $i mai blnde
(u$oare) $i s! se nevoiasc! (lupte) spre nchiderea (cicatrizarea) r!nii, cercetnd roadele poc!in%ei $i ngrijind cu
n%elepciune pe omul cel chemat spre str!lucirea cea de sus. A$adar, trebuie ca noi s! le $tim pe amndou!, $i pe cele
ale asprimii, $i pe cele ale obiceiului (cerute de obicei), dar s! urm!m chipul cel mai nd!tinat la cei care nu primesc
asprimea, precum ne nva%! pe noi Sfntul Vasile.
119
Canonul 14 Sinodul VII Ecumenic: Este prea nvederat tuturor (pentru to%i) c! n preo%ie trebuie s! domneasc!
rnduiala. &i este binepl!cut lui Dumnezeu ca cele ale preo%iei ncredin%!ri, instituirile n preo%ie, s! se %ie (s! se fac!),
cu luare-aminte (cu precizie). A$adar, pentru c! vedem c! unii primesc tunderea n cler din pruncie f!r! hirotesie, apoi
nemailund hirotesia de la episcop $i citind de pe amvon la adunare (slujb!), fac lucrul acesta f!r! de rnduial! (neca-
nonic) statornicim ca de acum nainte s! nu se mai fac! lucrul acesta; iar n privin%a c!lug!rilor s! se p!zeasc!
aceea$i (rnduial!). Iar hirotesia cite%ului este ng!duit fiec!rui egumen s! o fac! n m!n!stirea sa $i numai n aceasta,
dac! egumenului nsu$i fire$te, acesta fiind presbiter i s-a dat de c!tre episcop hirotesia pentru crmuirea (treapt!)
de egumen. A$ijderea, dup! vechiul obicei, $i horepiscopii se cade s! nainteze (hiroteseasc!) cite% cu nvoirea
episcopului.
120
Canonul 9 Antiohia: Episcopii din fiecare eparhie trebuie s! recunoasc! pe episcopul proestos din capitala
metropol! $i care de%ine purtarea de grij! a toat! eparhia, pentru c! n capitala metropol! se ntrunesc din toate p!r%ile
to%i cei ce au afaceri de aranjat. Pentru aceea s-a hot!rt ca aceasta s! aib! prec!dere n cinste $i ceilal%i episcopi s! nu
fac! nimic mai nsemnat f!r! de dnsul, potrivit vechiului canon n vigoare al P!rin%ilor no$tri, dect numai cele ce
privesc fiecare parohie n parte $i %inuturile de sub dnsa. Iar fiecare episcop s! aib! st!pnire peste parohia sa $i s-o
crmuiasc! potrivit evlaviei cuvenite fiec!ruia $i s! aib! grij! de tot %inutul supus cet!%ii sale; a$a ca s! $i hirotoneasc!
att presbiteri, ct $i diaconi, $i s! dispun! toate cu judecat!; dar mai mult nimic s! nu se apuce s! fac! f!r! episcopul
capitalei metropolei, nici acesta f!r! de socotin%a celorlal%i.
121
Canonul 5 Sinodul I Ecumenic: n privin%a celor ce au fost excomunica%i (afurisi%i) de c!tre episcopii din fiecare
eparhie (mitropolie) fie dintre cei din cler, fie dintre cei din starea laic!, s! se %in! rnduiala cea dup! canonul care
hot!r!$te c! cei sco$i (izgoni%i, afurisi%i) de c!tre unii s! nu se primeasc! de c!tre al%ii. S! se cerceteze ns! ca nu
cumva ace$tia s! fi ajuns excomunica%i din mpu%inarea sufletului (din micimea de suflet) sau din vrajb! sau din vreo
alt! sc!dere de acest fel a episcopului. Deci pentru ca lucrul acesta s! fie cercetat dup! cuviin%!, s-a socotit (p!rut) c!
este bine s! aib! loc (s! se %in!) sinoade n fiecare an, de dou! ori pe an, n fiecare eparhie (mitropolie), pentru ca
ob$tea tuturor episcopilor eparhiei (mitropoliei) aduna%i la un loc s! cerceteze ntreb!rile cele de acest fel $i, astfel, cei
care n mod v!dit s-au ridicat mpotriva episcopului, dup! dreptate s! fie socoti%i de c!tre to%i excomunica%i pn! cnd
ob$tei episcopilor i s-ar p!rea (potrivit) s! aduc! n privin%a acestora o hot!rre echitabil!. Iar sinoadele s! aib! loc (s!
se %in!) unul naintea Patruzecimii, pentru ca nl!turnd orice pu%in!tate de suflet, darul s! se aduc! curat lui
Dumnezeu; iar al doilea, cam n vremea toamnei.
122
Canonul 9 Sinodul IV Ecumenic: Dac! vreun cleric are pricin! (vreun litigiu) cu alt cleric, s! nu lase pe
episcopul s!u propriu $i s! alerge la judec!torii lume$ti, ci mai nti s! se cerceteze treaba (chestiunea, cauza) de c!tre
episcopul s!u propriu sau, cu nvoirea aceluia$i episcop, de c!tre aceia pe care i-ar voi amndou! p!r%ile s! se
ntocmeasc! (stabileasc!) cele ale drept!%ii (s! se fac! judecata). Iar dac! cineva ar purcede (proceda) mpotriva
Canonul 12 al Sinodului VI ecumenic
126
impune rnduiala ca episcopii s! nu fie c!s!tori%i.
Episcopul e dator s! poarte grij! de averea bisericeasc! (38
127
"i 41 Ap.
128
), s! o administreze cu
un econom cleric (26 Se IV
129
; 11 Se VII
130
), s! nu o nstr!ineze f!r! $tirea Sinodului $i a
prezbiterilor s!i (33 Cartag.
131
).

acestora, s! se supun! cercet!rilor (pedepselor) canonice. Iar dac! vreun cleric are pricin! (litigiu) cu episcopul s!u
propriu sau $i cu un alt episcop, s! se judece de c!tre sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dac! un episcop sau cleric ar
avea nen%elegere cu mitropolitul aceleia$i eparhii (mitropolii), s! fie luat (solicitat judec!tor) exarhul diecezei sau sca-
unul mp!r!te$tii cet!%i a Constantinopolului $i de c!tre acesta s! se judece.
123
Canonul 14 Sardica: Episcopul Osiu zise: M! simt ndemnat s! nu trec cu t!cerea nici cele ce m! agit!
permanent: Dac! s-ar g!si vreun episcop iute de fire, ceea ce trebuie s! fie departe de un astfel de b!rbat, $i pornindu-
se n grab! mpotriva unui presbiter sau diacon, ar vrea s!-l scoat! pe acela din Biseric!, s! se poarte grij! ca unul ca
acesta s! nu se osndeasc! ndat!, nici s! se despoaie de comuniune. To%i episcopii ziser!: Cel ce se scoate s! aib!
putin%a de a se adresa episcopului capitalei, mitropolitului acelei eparhii; iar dac! cel al capitalei lipse$te, s! mearg! la
cel mai apropiat $i s! se roage ca s! se cerceteze cauza lui cu temeinicie; fiindc! nu se cade ca cei ce se roag! s! nu fie
asculta%i. Iar episcopul acela, care l-a lep!dat pe el pe drept sau pe nedrept, este dator s! fie cu r!bdare spre a face
cercetarea pricinei si hot!rrea lui ori se va confirma, ori va suferi modificare. Dar mai nainte de s-ar cerceta toate cu
b!gare de seam! $i cu credin%!, cel lipsit de comuniune s! nu-$i atribuie sie$i comuniunea pn! nu se va l!muri cauza.
Iar dac! adunndu-se oarecare clerici, vor vedea trufia $i mndria lui, deoarece nu este cuviincios a suferi ocara $i
mustrarea nedreapt!, trebuie s!-l ndrepte pe acela spre calea cea bun! cu cuvinte mai aspre $i mai grele, ca s! se
supun! $i s! asculte de cel ce porunce$te cele ce se cuvin. C!ci, dup! cum episcopul este dator s! ofere slujitorilor
dragoste curat! $i tratament bun, n acela$i chip $i supu$ii cu sinceritate trebuie s! ndeplineasc! pentru episcopi cele
ale slujbei.
124
Canonul 133 Cartagina: Ct! vreme episcopul propriu nu ar comunica cu cel afurisit, cu episcopul acela s! nu
comunice ceilal%i episcopi; ca episcopul s! se fereasc! mai bine a nu zice mpotriva cuiva ceva ceea ce nu poate
dovedi cu dovezi de la al%ii. Episcopul Aureliu zise: Dup! ce s-au adus hot!rrile prin voin%a sinodului ntreg ntrunit
$i a smereniei mele, se decide s! se fac! ncheierea tuturor agendelor rezolvate n chip definitiv mai nainte $i
mpreun! dezbaterea celor stabilite cu ziua de azi s! se primeasc! la acele biserice$ti; iar cele ce nc! nu sunt
solu%ionate le vom comunica n scris n ziua urm!toare cinstitului nostru frate $i mpreun! episcop Bonifaciu prin fra%ii
no$tri, episcopul Faustin $i presbiterii Filip $i Asell. &i au isc!lit.
125
Canonul 6 Teofil al Alexandriei: n privin%a lui Iacob trebuie s! se cerceteze dac!, cite% fiind, s-a ar!tat vinovat
de vinov!%ia desfrn!rii $i a fost ap!rat de c!tre presbiter, apoi s-a hirotonit, acesta s! se scoat! dup! ce se va face
cercetare am!nun%it!, iar nu numai f!cndu-se b!nuial! asupra lui din denun%!ri $i def!im!ri. Iar de nu se va afla
vinovat, va r!mne n cler. C! nu se cuvine s! se %in! seama de clevetirile de$arte.
126
Canonul 12 Sinodul VI Ecumenic: nc! $i acest lucru a venit la cuno$tin%a noastr!, c! n Africa $i n Libia si n
alte locuri, preaiubitorii de Dumnezeu naintestatatorii (episcopii) de acolo nu se feresc de a vie%ui mpreun! cu
propriile lor so%ii, chiar $i dup! hirotonia care a venit (s-a s!vr$it) asupra lor, punnd (prilejuind) poticnire $i
sminteal! popoarelor (cre$tinilor). A$adar, mare fiind rvna noastr! ca toate s! se fac! spre folosul turmelor celor de
sub mna noastr!, ni s-a p!rut ca n niciun chip s! nu se ntmple de acum nainte un lucru ca acesta. Iar lucrul acesta
l spunem nu pentru r!sturnarea (abrogarea) sau surparea celor ce au fost legiuite apostole$te, ci purtnd grija
mntuirii $i a prop!$irii spre mai bine a popoarelor $i pentru a nu se da (prilej) de vreo prihan! mpotriva st!rii
preo%e$ti. C!ci zice dumnezeiescul apostol: toate spre m!rirea (slava) lui Dumnezeu s! le face%i; fi%i nev!t!m!tori (f!r!
sminteal!) $i iudeilor $i p!gnilor (elinilor) $i Bisericii lui Dumnezeu, precum $i eu plac tuturor (le fac pe plac, pe to%i
i mul%umesc) nec!utnd folosul meu, ci pe acela al celor mul%i, ca s! se mntuiasc!; face%i-v! urm!tori ai mei, precum
$i eu al lui Hristos (1 Co. 10, 31-32; 11, 1). Iar dac! s-ar prinde cineva f!cnd un lucru ca acesta (adic! ceea ce opre$te
canonul), s! se cateriseasc!.
127
Canonul 38 Apostolic: Episcopul s! poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) biserice$ti $i s! le rnduiasc!
(chiverniseasc!, administreze) pe ele ca $i cnd Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar s! nu-i fie ng!duit lui s!-$i nsu$easc!
ceva din acestea, sau s! d!ruiasc! rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar dac! ar fi s!race, s! le fac! parte (s! le
h!r!zeasc!) ca s!racilor, dar s! nu vnd! din pricina acestora (sub pretextul ajutor!rii acestora) cele ce sunt ale Bisericii.
128
Canonul 41 Apostolic: Poruncim ca episcopul s! aib! st!pnirea bunurilor Bisericii. C!ci dac! sunt a i se
ncredin%a lui sufletele cele de pre% ale oamenilor, atunci cu ct mai mult se cade ca el s! porunceasc! asupra banilor, a$a c!
toate s! se crmuiasc! prin st!pnirea (autoritatea) sa, $i celor lipsi%i s! li se fac! parte (s! li se h!r!zeasc!) prin presbiteri
$i diaconi, cu frica lui Dumnezeu $i cu toat! evlavia (cuviin%a). S! se mp!rt!$easc! ns! $i el din cele trebuitoare (dac! ar
avea trebuin%!) n lipsurile sale presante $i n cele ale fra%ilor pe care-i ad!poste$te, pentru ca n niciun chip ace$tia s! nu
sufere lips!; c!ci legea lui Dumnezeu a ornduit ca cei ce ostenesc la altar (slujesc altarului), de la altar s! se hr!neasc! (1
Co. 9, 7, 13), pentru c! nici osta$ul nu poart! niciodat! armele asupra vr!jma$ilor cu proviziile sale proprii.
129
Canonul 26 Sinodul IV Ecumenic: De vreme ce n unele Biserici, dup! cum am auzit din zvon, episcopii mnuiesc
(administreaz!) f!r! economi bunurile Bisericii, i s-a p!rut (sinodului) ca fiecare Biseric! ce are episcop s! aib! $i econom
Episcopul nu are voie s! mbr!%i$eze via%a de schimnic, deoarece el e chemat s! conduc!:
Dac! vreun episcop... ar voi s! se pogoare la via%a monahiceasc! $i s! ndeplineasc! locul
poc!in%ei, acesta s! nu mai aib! preten%ie la demnitatea arhiereasc! (2 Sl Const. (Sf. Sofia)
132
).
Episcopul, n principiu, nu poate demisiona. (36 Ap.
133
; 17 Ant.
134
; 3 Chiril A.
135
), dar sunt
situa%ii excep%ionale cnd demisia poate fi acceptat! pentru bunul mers al misiunii Bisericii (88
Cartag.
136
). Episcopul este dator s! tr!iasc! n eparhia sa. Cel care lipse$te mai mult de 6 luni din
eparhie, f!r! motive binecuvntate, s! se nstr!ineze des!vr$it de cinstea $i demnitatea de
episcop (16 Sl I-II
137
).

din clerul propriu (al Bisericii), care s! chiverniseasc! (administreze) cele biserice$ti dup! socotin%a episcopului s!u, ca
nu cumva s! fie f!r! de martori gospod!rirea Bisericii $i ca din (lucrul) acesta s! se risipeasc! bunurile ei $i s! se nfiereze
(stigmatizeze) preo%imea cu def!imarea; iar dac! el (episcopul) nu ar face lucrul acesta, s! fie supus dumnezeie$tilor
canoane.
130
Canonul 11 Sinodul VII Ecumenic: Fiind cu to%ii ndatora%i (obliga%i) s! p!zim dumnezeie$tile Canoane, suntem
datori s!-l %inem cu orice chip nev!t!mat $i pe cel care zice s! fie economi n fiecare biseric!. &i dac! fiecare
mitropolit a$az! econom n biserica lui, bine este. Iar de nu, episcopului (patriarhului) Constantinopolului i este
ng!duit ca din propria sa putere s! rnduiasc! (instituie) econom n biserica aceluia. A$ijderea $i mitropoli%ilor, dac!
episcopii supu$i lor nu voiesc (nu se hot!r!sc) s! a$eze economi n bisericile lor, acela$i lucru (aceea$i rnduial!) s! se
p!zeasc! (observe) $i n privin%a m!n!stirilor.
131
Canonul 33 Cartagina: Tot astfel s-a hot!rt ca presbiterii s! nu vnd! f!r! $tirea episcopilor lor vreun lucru de-al
Bisericii n care au fost consacra%i, de asemenea nici episcopilor nu le este ng!duit s! vnd! mo$ii ale Bisericii f!r! $tirea
sinodului sau a presbiterilor lor. Deci, nefiind nicio nevoie, nici episcopului nu-i este iertat s! abuzeze de averea nscris!
n registrul bisericesc.
132
Canonul 2 Sinodul al XX-lea local de la Constantinopol (Sf. Sofia): Cu toate c! pn! acum unii dintre
arhiereii care s-au pogort n schima monahal! erau sili%i s! r!mn! la n!l%imea arhieriei $i f!cnd aceasta au fost
trecu%i cu vederea, acest sfnt $i ecumenic sinod, ndreptnd $i aceast! sc!pare din vedere $i ntorcnd aceast!
fapt! ilegal! la legiuirile biserice$ti, a hot!rt ca, dac! vreun episcop sau oricare altul din demnitatea arhiereasc!
ar voi s! se pogoare la via%a monahiceasc! $i s! ndeplineasc! locul poc!in%ei, acesta s! nu mai aib! preten%ie la
demnitatea arhiereasc!. C!ci a$ez!mintele au cuvnt de ascultare necondi%ionat! $i ucenicie, iar nu de a nv!%a
$i de a fi nti$ez!tor; nici nu cer a p!stori pe al%ii, ci n$i$i a fi p!stori%i. Drept aceea, precum s-a zis mai nainte,
dispunem ca nici unul dintre cei ce sunt trecu%i n catalogul arhieresc $i dintre p!stori s! nu se pogoare pe sine la locul celor ce
sunt p!stori%i $i se poc!iesc. Iar de va ndr!zni vreunul s! fac! aceasta dup! emiterea $i publicarea hot!rrii date acum, acela,
lipsindu-se pe sine de treapta arhiereasc!, s! nu se mai ntoarc! la demnitatea de dinainte, de care s-a lep!dat prin faptele
sale.
133
Canonul 36 Apostolic: Dac! cineva fiind hirotonit episcop, nu ar primi slujba aceasta $i purtarea de grij! a
poporului care i s-a dat n mn! (ncredin%at lui), acela s! fie (s! r!mn!) afurisit pn! ce-o va primi (slujba); asemenea $i
presbiterul $i diaconul. Iar dac! ducndu-se (acolo) nu ar fi primit, nu dup! voia sa (nu din pricina sa), ci din cauza
blestem!%iei poporului, el s! fie (r!mn!) totu$i episcop, dar clerul cet!%ii aceleia s! se afuriseasc!, fiindc! (ei, clericii) nu au
strunit poporul cel att de nesupus.
134
Canonul 17 Antiohia: Dac! vreun episcop, lund hirotonie de episcop $i rnduindu-se a crmui poporul, nu ar primi
slujba, nici nu s-ar ndupleca s! mearg! la biserica ncredin%at! lui, acela s! fie excomunicat pn! cnd fiind silit ar primi sau
pn! cnd sinodul complet al episcopilor eparhiei ar hot!r altceva n privin%a lui.
135
Canonul 3 Chiril al Alexandriei: Iar scrisoarea de demisie zice c! n-a dat-o de a sa bun!voie, ci din constrngere $i
de fric! $i n urma amenin%!rii unora; dar $i, de altfel, nu este n conformitate cu legiuirile biserice$ti ca unii dintre
preo%i s! dea scrisori de demisie. C! de sunt vrednici de a sluji, s! r!mn! n aceast! slujb!, iar dac! nu sunt vrednici, s!
nu ias! prin demisie, ci mai vrtos fiind osndi%i pentru fapte n privin%a c!rora cineva i-ar fi acuzat c! sunt mpotriva a
toat! rnduiala. Salut! comunitatea fra%ilor de la tine. Cea de pe lng! noi te salut! ntru Domnul.
136
Canonul 88 Cartagina: n privin%a lui Maximian al Bagensiei, s-a hot!rt s! se dea din sinod epistole, att c!tre
dnsul, ct $i c!tre popor, ca acela s! se retrag! de la episcopie, iar aceia (poporul) s!-$i caute pe altul.
137
Canonul 16 Sinodul I-II local de la Constantinopol: n privin%a glcevilor $i tulbur!rilor, cele ce se ntmpl! n Biserica
lui Dumnezeu, este nevoie s! se hot!rasc! $i aceasta: cu niciun chip s! nu se a$eze episcop n biserica al c!rei nti$ez!tor
tr!ie$te $i se afl! n demnitatea sa, dect numai dac! el de bun!voie va renun%a la episcopie. Dar trebuie ca mai nti cercetndu-
se canonice$te (n conformitate cu Sf. Canoane) pricina celui ce urmeaz! a fi izgonit din episcopie, s! se duc! la cap!t; apoi a$a,
dup! caterisirea acestuia, s! se promoveze altul n locul lui la episcopie. Iar dac! vreunul dintre episcopi, aflndu-se n demni-
tatea sa, nu ar voi nici s! renun%e la episcopie, nici s!-$i p!storeasc! propriul s!u popor, ci dep!rtndu-se de episcopia sa, va
z!bovi mai mult de $ase luni n alt loc, nesupunndu-se nici poruncii mp!r!te$ti, nici ndeplinind slujba patriarhului s!u $i nici
chinuit fiind de vreo boal! cumplit!, care-i pricinuie$te nemi$care des!vr$it!; deci dac! unul ca acesta, care nu este mpiedicat

2. Mirenii #i starea mireneasc!
Mirenii sunt membrii ai Bisericii, care primi#i n comunitatea bisericeasc! prin Sfntul
Botez, Mirungere "i mp!rt!"nie, constituie comunitatea de credincio"ilor ncredni#at! spre slujire
"i p!storire clericilor. Mirenii "i clericii sunt st!rile f!r! de care nu putem vorbi de comunitatea
bisericeasc!. Pentru n%elegerea pozi%iei reale a fiec!rei st!ri biserice$ti n raport cu ntregul corp
al Bisericii $i cu misiunea ei, Sfntul Apostol Pavel ne ofer! n Epistola I c!tre Corinteni 12, 12-30
o imagine ct se poate de gr!itoare, asem!nnd Biserica $i pe membrii ei cu corpul omenesc $i cu
m!dularele acestuia. n acest sens, Sfntul Apostol Pavel zice: Dar acum sunt multe m!dulare,
ns! un singur trup. &i nu poate ochiul s! zic! minii: N-am trebuin%! de tine; sau, iar!$i capul s!
zic! picioarelor: N-am trebuin%! de voi. Ci cu mult mai mult m!dularele trupului, care par a fi mai
slabe, sunt mai trebuincioase. &i pe cele ale trupului care ni se par c! sunt mai de necinste, pe
acelea cu mai mult! evlavie le mbr!c!m; $i cele necuviincioase ale noastre au mai mult! cuviin%!.
Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoper!mnt. Dar Dumnezeu a ntocmit astfel
trupul, dnd mai mult! cinste celui c!ruia i lipse$te, ca s! nu fie dezbinare n trup, ci m!dularele
s! se ngrijeasc! deopotriv! unele de altele. &i dac! un m!dular sufer!, toate m!dularele sufer!
mpreun!; $i dac! un m!dular este cinstit, toate m!dularele se bucur! mpreun!. Iar voi sunte%i
trupul lui Hristos $i m!dulare (fiecare) n parte. &i pe unii i-a pus Dumnezeu, n Biseric!: nti
apostoli, al doilea prooroci, al treilea nv!%!tori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi
darurile vindec!rilor, ajutor!rile, crmuirile, felurile limbilor. Oare to%i sunt apostoli? Oare to%i
sunt prooroci? Oare to%i nv!%!tori? Oare to%i au putere s! s!vr$easc! minuni? Oare to%i au
darurile vindec!rilor? Oare to%i vorbesc n limbi? Oare to%i pot s! t!lm!ceasc!? De asemenea,
pentru n%elegerea teologic! $i mai precis! a acestor dou! st!ri n via%a Bisericii este necesar s! le
raport!m n permanen%! pe amndou! mpreun! $i pe fiecare n parte la ns!$i lucrarea mntuitoare
a Bisericii, care dup! nv!%!tura Bisericii Ortodoxe este condi%ionat! de colaborarea dintre har $i
libertate, mai concret, dintre har $i faptele bune sau faptele ndrept!rii.
Raportnd ndatoririle $i drepturile religioase $i social-juridice ale laicilor la cele trei
ramuri ale puterii biserice$ti, vom constata c! laicii particip! prin ndatoriri $i drepturi la exerci%iul
tuturor celor trei ramuri ale puterii biserice$ti.
1. Participarea laicilor la exerci(iul puterii nv'('tore)ti
La exercitarea acestei puteri, laicii particip! prin ndatoriri religioase de con$tiin%! $i prin
drepturi afirmate de-a lungul istoriei. ndatoririle de con$tiin%! i oblig! s! m!rturiseasc! dreapta
credin%!. Pe acest temei, laicii au fost deosebit de activi n lucrarea misionar! a Bisericii, apoi n
cea catehetic!-didactic!, n cea apologetic! $i deopotriv! n aceea de p!strare a tezaurului dreptei
credin%e.
2. Participarea laicilor la exercitarea puterii sfin(itoare
n starea lor de har, laicii $i lucreaz! mntuirea proprie colabornd cu harul, primind cu
vrednicie Sfintele Taine, a c!ror eficacitate este condi%ionat! de credin%a $i vrednicia lor. n felul
acesta ei colaboreaz! cu clerul, asigurnd eficacitatea lucr!rii mntuitoare a Bisericii.

de niciuna din pricinile men%ionate, se dep!rteaz! de la episcopia sa $i mai mult de $ase luni petrece ntr-alt loc, s! se nstr!ineze
des!vr$it de cinstea $i demnitatea de episcop. C!ci n privin%a celui ce se leneve$te n privin%a purt!rii de grij! a turmei ce i s-a
ncredin%at $i z!bove$te ntr-alt loc mai mult de $ase luni, Sfntul Sinod a hot!rt s! se fac! des!vr$it str!in de arhieria prin care
s-a rnduit a p!stori $i la locul episcopiei lui s! se rnduiasc! altul n locul lui.
Dar n afar! de mntuirea proprie, ei sunt chema%i s! lucreze $i pentru mntuirea ntregii
ob$ti cre$tine, nu numai prin r!spunderea general! pe care o au, ci $i printr-un act pe care-l
s!vr$esc n caz de necesitate prin puterea st!rii lor harice, $i acest act este Sfntul Botez. Pentru a
exprima ntr-un mod ct mai gr!itor $i mai frecvent participarea laicilor la exercitarea puterii
sfin%itoare, s-a adoptat rnduiala r!mas! tradi%ional!, de a nu se s!vr$i Sfnta Liturghie dect n
prezen%a credincio$ilor. Date fiind strnsa leg!tur! dintre via%a credincio$ilor $i via%a liturgic! a
Bisericii, ei mai particip! la aceasta, pe lng! prezen%! $i rug!ciune, $i prin contribu%ia constant! $i
deosebit de important! la dezvoltarea formelor $i mijloacelor cultice, ca $i la nt!rirea $i
dezvoltarea n fond a cultului divin, prin contribu%ia la instituirea s!rb!torilor $i a cultului sfin%ilor.
3. Participarea laicilor la exercitarea puterii jurisdic(ionale
Deosebit de important! este participarea laicilor la exercitarea celei de a treia ramuri a
acestei puteri, $i anume la exercitarea slujirii jurisdic%ionale, n cele trei dimensiuni: legislativ',
judec'toreasc' $i executiv'.
a. slujirea *i responsabilitatea normativ' la exercitarea acestei slujiri, laicii au participat
prin prezen%a $i lucrarea lor, n limitele determinate de activitatea Sinoadelor ecumenice $i a
sinoadelor locale de diverse tipuri ca alc!tuire, numite fie sinoade mixte, fie sinoade generale,
soboare, congrese sau simplu adun!ri.
b. Slujirea *i responsabilitatea executiv' aceasta const! din executarea sau ducerea la
ndeplinire a hot!rrilor instan%elor deliberative "i a celor disciplinare $i judec!tore$ti. Participarea
laicilor la ndeplinirea func%iei executive n via%a Bisericii s-a afirmat dintru nceput cu deosebire
prin colaborarea n cadrul organismelor executive ale Bisericii, precum $i la actele de
administra%ie a averii biserice$ti.
c. Slujirea *i responsabilitatea judec'toreasc' la ndeplinirea acestei slujiri, laicii au
participat n primele cinci secole chiar ntr-o form! care nsemna contribu%ia lor nu numai la
ndeplinirea unui act judec!toresc, ci deopotriv! $i la ndeplinirea unei lucr!ri sfin%itoare specific
preo%e$ti, care era administrarea Sfintei Taine a Poc!in%ei. Mai trziu, n cadrul unor instan%e
disciplinare $i chiar judec!tore$ti s-a admis prezen%a $i colaborarea unor reprezentan%i ai
credincio$ilor, att n cazurile cnd se judecau abateri cu caracter moral, ct $i n cazurile cnd se
tratau litigiile dintre clerici $i laici.

3. Monahii #i starea monahal!
1. Starea monahal', cinul monahal, monahismul sau c'lug'ria nu reprezint! un element
constitutiv esen%ial al Bisericii, adic! un element f!r! de care Biserica n-ar exista.
Monahismul nu a existat de la nceputul cre$tinismului n forma sa actual!. Totu$i, chiar de
la nceput erau mul%i cre$tini care, pentru a ajunge la o stare ct mai mare de perfec%iune, practicau
o nfrnare $i ab%inere de la cele mai mici pl!ceri. Acest fel de via%! s-a numit ascez', iar cre$tinii
care s-au hot!rt s! urmeze o astfel de practic! au primit denumirea de asce(i. Num!rul a nceput
s! se nmul%easc! mai ales prin secolul al III-lea datorit! persecu%iilor. Ceva mai trziu, dup! ce
cre$tinismul a fost recunoscut ca religie de stat, mul%i cre$tini virtuo$i au nceput s! se consacre
vie%ii ascetice. Unii se retr!geau chiar n pustie, urmnd exemplul Sfntului Ioan Botez!torul $i al
Domnului nostru Iisus Hristos. Ace$tia au primit denumirea de anahore(i sau eremi(i. Cei mai
renumi%i anahore%i au fost Pavel din Teba $i Antonie cel Mare, care sunt considera%i pe drept
cuvnt p'rin(ii monahismului.
La nceput to%i monahii tr!iau n locuin%e separate numite chilii sau m'n'stiri. Vie%uirea n
comun consta n aceea c! to%i se supuneau conducerii unui superior. Sfntul Pahomie cel Mare,
unul dintre ucenicii Sfntului Antonie, a fost primul care a introdus, pentru monahii afla%i sub
jurisdic%ia sa, o via%! cu totul comun! n acea m!n!stire. Aceast! form! de vie%uire n comun s-a
numit chinovie, iar monahii care practicau acest mod de vie%uire au primit denumirea de chinovi(i.
Prin ntemeierea acestei forme, Pahomie a devenit ntemeietorul $i p!rintele monahismului
chinovial sau m!n!stiresc.
Un mare admirator al monahismului a fost $i Sfntul Vasile cel Mare, care a f!cut din el o
institu%ie folositoare ntregii societ!%i omene$ti. Tot el l-a $i reorganizat prin normele sale proprii,
care au r!mas regulile de c!petenie ale m!n!stirilor din Biserica R!s!ritean!.
Pn! la jum!tatea secolului al V-lea, m!n!stirile erau independente de autorit!%ile
jurisdic%ionale biserice$ti, fiind supuse stare%ilor lor proprii. Astfel, monahismul devine institu%ie
oficial! a Bisericii prin Sinodul IV ecumenic de la Calcedon, cnd prin canonul 4 monahismul a
fost pus sub jurisdic%ia Bisericii.
Pe lng! felul de via%! monahal! chenovitic!, prin secolul al XIV-lea $i mai ales la Muntele
Athos, s-a introdus o alt! form! e via%! monahal! numit! idioritmic'.
n Apus, pn! n secolul al X-lea, monahismul avea o organizare unitar! dup! Rnduielile
Sfntului Benedict de Nursia. Din secolul al X-lea, a nceput s! se organizeze pe asocia%ii de
m!n!stiri numite congrega%ii, supuse conducerii supreme a unei m!n!stiri centrale. Cea dinti $i
cea mai important! congrega%ie a fost cea de la Clugny n Burgundia, din Fran%a.
2. Despre c'lug'ri n general.
Monahii, c!lug!rii sau asce%ii sunt acei membrii ai Bisericii care, n scopul de a ajunge la o
perfec%iune ct mai des!vr$it!, se dedic! unei vie%i corespunz!toare, lund asupra lor obliga%ia de
a %ine toat! via%! unele f'g'duin(e morale speciale. Aceste f!g!duin%e, pe care monahii le depun cu
prilejul intr!rii n monahism, sunt urm!toarele:
Votul s'r'ciei n urma c!ruia candidatul trebuie s! se hot!rasc! asupra averii sale nainte
de intrarea sa n monahism, deoarece altfel averea sa trece asupra m!n!stirii (6 Sl I-II
138
).
Votul castit'(ii prin care candidatul renun%!, att la c!s!torie, ct $i la toate pl!cerile
trupe$ti (16 Se IV
139
; 44 Se VI
140
; 60 Vasile M.
141
).

138
Canonul 6 Sinodul I-II local de la Constantinopol: Monahii sunt obliga%i s! nu aib! nimic al lor propriu, ci toate ale lor
s! le atribuie m!n!stirii. C!ci fericitul Luca zice despre cei ce cred n Hristos $i nchipuiesc vie%uirea monahilor ,,c! nici unul nu
zicea c! din a sa avere este ceva al s!u, ci totul le era de ob$te (FA. 4, 32). Pentru aceea celor ce voiesc s! fie monahi li se d!
voie, n privin%a averilor lor, s! ia dispozi%ii mai nainte $i s! transmit! averile lor oric!ror persoAne ar voi care, fire$te, nu sunt
oprite prin lege. C!ci dup! ce se vor face monahi, m!n!stirea are st!pnire peste toate ce le apar%in lor $i nu li se ng!duie lor ca
s! poarte grij! $i s! fac! dispozi%ii asupra bunurilor lor. Iar de se va v!di c! vreunul $i va nsu$i oarecare avere care nu s-a
atribuit m!n!stirii $i se va robi patimei iubirii de c$tig, aceea s! se ia de la dnsul de c!tre egumen sau de c!tre episcop, $i
vnzndu-se n prezen%a multora, s! se mpart! celor s!raci $i lipsi%i. Iar cel ce a c!utat s! r!peasc! o astfel de avere ca oarecnd
Anania, Sfntul Sinod a hot!rt s! se n%elep%easc! cu certare potrivit!. &i este l!murit c! cele canonisite de Sfntul Sinod pentru
monahii b!rba%i, a hot!rt s! aib! vigoare $i pentru monahiile femei.
139
Canonul 16 Sinodul IV Ecumenic: Nu este ng!duit ca fecioara care s-a nchinat (consfin%it, consacrat) pe sine
Domnului Dumnezeu, de asemenea nici monahiilor (c!lug!ri%elor), s! ncheie c!s!torie. Iar dac! s-ar afla f!cnd aceasta, s!
fie afurisite (excomunicate). Dar am ornduit (hot!rt) ca episcopul locului s! aib! putere de a fi cu pogor!mnt (umanitar,
cu omenie, cu ng!duin%!) fa%! de acestea.
140
Canonul 44 Sinodul VI Ecumenic: Monahul prinzndu-se (g!sindu-se) n desfru, sau lundu-$i
(ducndu-$i) femeie pentru nso%ire n c!s!torie, ori pentru mpreun! vie%uire (f!r! c!s!torie), s! se supun!
dup! canoane (pedepselor) pentru cei ce au desfrnat.
141
Canonul 60 Vasile cel Mare: Ceea ce a depus vot de feciorie $i a c!zut de la f!g!duin%! va mplini timpul p!catului
celui pentru adulter n cursul vie%ii sale. Aceea$i epitimie se va da $i celor ce f!g!duiesc via%a monahilor $i cad.
Votul ascult'rii prin care candidatul este obligat s! se supun! superiorilor s!i.
Votul stabilit'(ii n urma c!ruia candidatul este obligat s! r!mn! n via%a monahal! $i n
m!n!stire pn! la moarte (4
142
$i 7 Se IV
143
; 41
144
$i 46 Se VI
145
).
3. Condi(iile intr'rii n monahism
De$i canoanele nu opresc pe cei p!c!to$i s! intre n monahism, totu$i pentru a se nl!tura
persoanele nevrednice care nu ar fi n stare s! ndeplineasc! voturile depuse, se cer anumite
condi%ii de la candida%i. Aceste condi%ii sunt urm!toarele:
Vrsta canonic' adic! 25 de ani, conform canonului 18 al Sfntului Vasile cel Mare
146
$i
a canoanelor 40
147
$i 43 ale Sinodului VI ecumenic
148
.

142
Canonul 4 Sinodul IV Ecumenic: Cei care cu adev!rat $i f!r! prihan! (cura%i) petrec via%a cea singuratic!
(monahal!) s! fie nvrednici%i de cinstea cuvenit!. Dar fiindc! unii, folosind chipul monahal cu f!%!rnicie, tulbur!
bisericile $i treburile politice, pribegind cu nep!sare prin cet!%i, ba purtndu-se cu gndul s!-$i ntemeieze lor $i
m!n!stiri, s-a p!rut (sinodului) ca nimeni $i nic!ieri s! nu zideasc! sau s! ridice m!n!stire sau cas! de rug! (biseric!)
f!r! nvoirea episcopului cet!%ii. Iar cei care tr!iesc via%a monahal! fie n vreo cetate, fie la %ar!, s! se supun!
episcopului $i s! p!zeasc! lini$tea $i s! petreac! numai n post $i rug!ciune, r!mnnd nencetat n locurile n care au
fost rndui%i; s! nu tulbure nici treburile (lucrurile) biserice$ti, nici cele ale vie%ii ob$te$ti (lume$ti), nici s! nu se
amestece n ele p!r!sindu-$i m!n!stirile lor, f!r! numai dac! ar fi rndui%i de c!tre episcopul cet!%ii pentru vreo
trebuin%! urgent! (arz!toare). Iar n m!n!stiri s! nu se primeasc! nici un sclav (rob) pentru a se face monah f!r!
nvoirea st!pnului s!u. Iar cel ce ar c!lca aceast! ornduire (hot!rre) a noastr! ornduim s! fie afurisit
(excomunicat), pentru ca s! nu se huleasc! numele lui Dumnezeu. Iar episcopul cet!%ii trebuie s! poarte grij!
trebuitoare m!n!stirilor.
143
Canonul 7 Sinodul IV Ecumenic: Am hot!rt (ornduit) ca cei ce au fost rostui%i (a$eza%i) odat! n cler, precum $i
monahii, s! nu intre nici n oaste, nici n dreg!torie lumeasc!; iar dac! ar ndr!zni aceasta $i nu s-ar poc!i, nct s! se
rentoarc! la aceea ce mai nti au ales pentru Dumnezeu, s! fie da%i anatemei.
144
Canonul 41 Sinodul VI Ecumenic: Cei din cet!%i sau sate, voind s! se retrag! n locuri nchise (sih!strii,
claustre), $i s!-$i poarte loru$i grija n singur!tate, li se cade ca mai nti s! intre n m!n!stire $i s! se deprind! cu via%a
schimniceasc! (anahoretic!, singuratic!) $i vreme de trei ani s! se supun! n frica lui Dumnezeu, ntist!t!torului
(exarhului) m!n!stirii $i s! mplineasc! ascultarea cea ntru toate, dup! cum se cuvine. &i astfel, m!rturisind ei
(exprimndu-$i dorin%a) despre alegerea unei asemenea vie%i $i c! o mbr!%i$eaz! pe aceasta de bun!voie din toat!
inima, s! se ispiteasc! (cerceteze) de c!tre naintest!t!torul (episcopul) din acel loc. Dup! aceea, n acest chip s!
petreac! cu st!ruin%! timp de un alt an, n afara locului nchis, ca mai deplin s! se arate scopul lor. C!ci atunci vor da
(produce) dovad! (ncredin%are) c! nu vneaz! m!riri de$arte, ci c! urm!resc aceast! lini$te pentru nsu$i binele cel
adev!rat. Iar dup! mplinirea unui atta timp, dac! ar r!mne n aceea$i alegere, ei s! fie nchi$i, $i s! nu le fie ng!duit
s! se ndep!rteze de acest s!la$ (ad!post, a$ezarea, locuin%a) afar! dac! i-ar tr la acest lucru vreun folos ob$tesc sau
vreo trebuin%! ob$teasc!, sau vreo alt! nevoie, care i-ar sili (pripi) spre moarte, dar $i aceasta (s! se fac!) cu
binecuvntarea episcopului din acel loc. Iar cei ce ar ncerca s! ias! din s!la$ul lor, n afara pricinilor pomenite (f!r!
de motivele amintite), mai nti s! fie z!vor%i f!r! voia lor n pomenitele (numitele) locuri nchise (claustre), iar dup!
aceea s!-i vindece pe ei cu posturi $i cu alte nevoin%e aspre (strmturi, cazne), $tiind noi, dup! cum este scris, c! nici
unul, punnd mna sa pe plug $i ntorcndu-se nd!r!t (spre cele dinapoi), nu este vrednic (apt) de mp!r!%ia cerurilor
(Lv. 9, 62).
145
Canonul 46 Sinodul VI Ecumenic: Cele ce $i-au ales via%a ascetic! $i sunt a$ezate n m!n!stire s! nu ias! deloc
de acolo. Iar dac! le-ar tr (mpinge) pe ele spre acest lucru vreo nevoin%! de nenl!turat (inevitabil!, neap!rat!), s!-l
fac! cu binecuvntarea $i cu nvoirea naintest!t!toarei, dar $i atunci nu ele singure de sine, ci cu oarecare b!trne $i
cu cele mai de frunte (proiestoase) din m!n!stire, dup! porunca crmuitoarei (egumenei), iar a dormi n afar! (de
m!n!stire) nu le este lor nicidecum ng!duit. Dar $i b!rba%ii care duc via%! monahal!, dac! i-ar ap!sa nevoia, s! ias! $i
ei cu binecuvntarea celui ce i s-a ncredin%at conducerea (egumenia), a$a c! cei ce calc! rnduiala cea acum ornduit!
(hot!rt!) de noi, fie c! ar fi b!rba%i, fie femei, s! fie supu$i cercet!rilor (pedepselor) cuvenite.
146
Canonul 18 Vasile cel Mare: n privin%a fecioarelor c!zute, care au f!g!duit Domnului via%a cea ntru sfin%enie,
apoi c!znd n patimile trupului $i-au c!lcat f!g!duin%ele lor, P!rin%ii no$tri, purtndu-se cu bun!tate $i cu blnde%e fa%! de
neputin%ele celor ce alunec!, au legiuit s! se primeasc! dup! un an, ornduind la fel ca pentru cei ce se c!s!toresc a doua
oar!. Dar mie mi se pare c!, deoarece Biserica, sporind prin harul lui Hristos, se face mai puternic! $i acum se nmul%e$te
tagma fecioarelor, trebuie s! se ia aminte cu deadinsul la lucrul care se cunoa$te prin n%elegerea $i prin sensul Scripturii, ce
se poate g!si prin interpretare; c! v!duvia este mai prejos dect fecioria; deci $i p!catul v!duvelor este mult n urma celui
al fecioarelor. S! vedem dar ce a scris Pavel Iui Timotei: Iar de v!duvele cele mai tinere te fere$te; c!ci atunci cnd se
nfierbnteaz! mpotriva lui Hristos, poftesc s! se m!rite, avnd osnd!, fiindc! $i-au c!lcat credin%a cea dinti (1 Tim. 5,
11-l2). Deci dac! v!duva se supune sub p!cat preagreu, ca una ce a lep!dat credin%a n Hristos, ce trebuie s! socotim
Facult'(ile spirituale normale;
Lipsa altor obliga(ii sociale;
Perioada de ncercare.
Aceast! perioad! este de trei ani n cadrul m!n!stirii, dup! care se prime$te n mod liber $i
hot!rt tunderea monahal!. Dup! trecerea acestei perioade urmeaz! depunerea voturilor monahale,
care sunt jur!minte f!cute n fa%a lui Dumnezeu $i care sunt primite de episcopul locului sau de
stare%ul m!n!stirii.
Monahii hirotoni%i preo%i se numesc ieromonahi, iar cei hirotoni%i diaconi, ierodiaconi.
n Biserica Ortodox! Romn!, gradele monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon;
ieromonah, sincel, protosincel $i arhimandrit. Gradele superioare se dau de c!tre episcop pe baza
unei recomand!ri a Consiliului duhovnicesc, numai celor cu merite deosebite $i cu o mai bun!
preg!tire. Rangul de arhimandrit se va conferi numai cu aprobarea Sfntului Sinod, de episcopul
respectiv.


despre fecioar!, care este mireasa lui Hristos $i vas sfin%it, afierosit st!pnului? Mare p!cat face $i ceea ce se d! roab!
nun%ilor celor ascunse, umplnd de stric!ciune casa, necinstind prin via%a cea vicioas! pe cel ce o are; dar cu mult mai rea
este mireasa, f!cndu-se adulter! $i necinstind unirea cu mirele s!u, dndu-se pe sine volupt!%ilor celor neastmp!rate.
A$adar, v!duva se osnde$te ca o roab! stricat!, iar fecioara se supune osndei adulterei. Deci precum numim adulter
pe cel ce vie%uie$te mpreun! cu femeie str!in!, neprimindu-l mai nainte la mp!rt!$ire pn! ce nu va nceta de la p!cat,
tot a$a vom hot!r $i n privin%a celui ce are o fecioar!. Dar $i aceea trebuie s! stabilim acuma c! fecioar! numim pe ceea ce
de bun!voie s-a adus pe sine Domnului $i a renun%at la nunt!, $i a preferat via%a cea ntru sfin%enie. Iar f!g!duin%ele le
judec!m primite de atunci de cnd s-a ajuns la maturitatea judec!%ii. C!ci nicidecum nu se cuvine a se considera cu totul
hot!rtoare vorbele copil!re$ti la unele ca acestea, ci numai dup! ce a ajuns peste $aisprezece sau $aptesprezece ani, fiind
st!pna gndurilor sale, $i numai dup! ce, cercetat! fiind mai mult, totu$i a r!mas statornic! n inten%ia sa $i st!ruind n
rug!min%ile sale de a fi primit!, atunci se cuvine a se num!ra ntre fecioare, $i a confirma f!g!duin%ele uneia ca aceasta, $i a
se pedepsi riguros lep!darea ei de vot. C!ci pe multe p!rin%ii $i fra%ii $i unele dintre rude le aduc mai nainte de vrst!,
f!r! s! fi fost ndemnate de impuls propriu spre nem!ritare, ci asigurndu-$i pentru sine ceva lumesc; pe care nu trebuie a le
primi u$or pn! cnd nu vom cerceta l!murit inten%ia lor proprie.
147
Canonul 40 Sinodul VI Ecumenic: De vreme ce a se lipi de Dumnezeu, prin retragerea din zgomotele vie%ii, este
(un lucru) foarte mntuitor - se cuvine ca noi s! nu primim f!r! ispitire ($i) f!r! de vreme pe cei care $i aleg via%a
singuratic! (monastic!), ci s! p!zim $i n privin%a lor rnduiala predanisit! nou! de c!tre P!rin%i, a$a c! (nct) atunci
se cade a primi m!rturisirea (votul) vie%ii celei dup! Dumnezeu, cnd aceasta este deja statornic! $i este f!cut! cu
cunoa$tere $i cu judecat!, dup! mplinirea min%ii (dezvoltarea deplin! a ra%iunii). S! fie a$adar cel ce voie$te s! intre
sub jugul monahal nu mai mic dect de 10 ani - naintest!t!torul avnd $i n privin%a ispitirii acestuia s!-i sporeasc!
timpul pentru intrarea (introducerea) $i a$ezarea lui n via%a monahal!, dac! socote$te (apreciaz!) c! este mai folositor
aceluia. C!ci cu toate c! Sfntul Vasile cel Mare, n sfintele lui Canoane (can. 18), gl!suie$te c! cea care se aduce pe
sine de bun!voie Iui Dumnezeu $i care mbr!%i$eaz! fecioria, dac! a mplinit al $aptesprezecelea an, s! se numere n
ceat! (starea fecioarelor), totu$i urmnd noi pildei (rnduielii) celei pentru v!duve $i pentru diaconi%e, am stabilit prin
asem!nare (analogie) zisul an (vrsta ar!tat!) pentru cei ce $i-au ales via%a monahal!. C!ci este scris de dum dum-
nezeiescul apostol (1 Tim. 5, 9), v!duva la 60 de ani s! se numere (aleag!) n Biseric!, iar sfintele Canoane au
predanisit ca diaconi%a s! se diaconeasc! (a$eze) la 40 de ani, v!znd c! Biserica a devenit mai puternic! prin harul
dumnezeiesc, $i c! merge nainte, apoi $i t!ria $i rnduiala credincio$ilor n %inerea poruncilor dumnezeie$ti. Pricepnd
$i noi des!vr$it acest lucru, am ornduit dup! dreptate s! nceap! nevoin%ele cele dup! Dumnezeu degrab, s!-I
nsemn!m cu binecuvntarea harului ca printr-o oarecare pecete, $i prin aceasta s!-l ndemn!m pe el, ca s! nu fie prea
nep!s!tor, $i s! nu z!boveasc!, $i mai vrtos s!-l mpingem c!tre alegerea binelui, spre statornicirea ntr-nsul.
148
Canonul 43 Sinodul VI Ecumenic: i este ng!duit cre$tinului s!-$i aleag! via%a ascetic! $i, p!r!sind viforul cel
prea tulburat al treburilor vie%ii, s! intre n m!n!stire $i s! se tund! dup! chipul cel monahal, chiar dac! ar fi fost prins
n orice c!dere n gre$eal!. C!ci Mntuitorul nostru Dumnezeu a zis: Pe cel ce vine la Mine nu-l scot afar! (In. 6,
37), a$adar, vie%uire monastic! zugr!vindu-ne (nf!%i$ndu-ne) nou! via%a cea ntru poc!in%!, o ncuviin%!m (aprob!m)
celui ce cu adev!rat (n mod sincer) i se h!r!ze$te (dedic!); $i n nici un chip (fapta vie%ii lui de mai nainte) nu-l
mpiedic! pe el de la mplinirea (ajungerea) %intei sale.

9. DIMENSIUNEA COMUNITAR! A ORGANIZ!RII BISERICE&TI
A"a cum am ar!tat n partea introductiv!, Biserica comuniune "i comunitate este prezent!
n societate "i transmite acesteia valorile n Hristos.
Manifestarea Bisericii n lume n cele dou! dimensiuni: institu#ional! "i sacramental!, este
o consecin#! a ntrup!rii, este o icoan! a ntlnirii n Hristos a celor dou! firi, neamestecate "i
neschimbate, nemp!r#ite "i nedesp!r#ite, "i astfel este o manifestare a prezen#ei lui Hristos pn! la
sfr"itul veacurilor.
Comunitatea eclezial!, Biseric! vie "i structureaz! organizarea "i misiunea astfel, nct
Biserica una, sfnt!, soborniceasc! "i apostolic! s! fie prezent! deplin n toate m!dularele ei
comunitare, "i fiecare membru al Bisericii s! poat! fi m!dular viu al acesteia. Este important s!
n#elegem c! Biserica deplin! este prezent! n fiecare comunitate care "i asum! la rndul ei
comuniunea cu Biserica deplin!. Aceast! articulare a organiz!rii biserice"ti s-a structurat #innd
cont de principii canonice izvorte din Tradi#ia canonic! a Bisericii.
9.1. Principile canonice n via'a Bisericii
Principiile canonice sunt la temelia vie#ii ntregii Biserici ortodoxe, $i constituie unul din
elementele de baz! n unitatea ortodoxiei. Ele sunt n concordan%! cu elementele doctrinare $i de
moral! cre$tin!. Cu toate acestea multe principii organizatorice nu sunt expresii directe ale unor
adev!ruri de credin%!, ci s-au n!scut datorit! unor nevoi practice ale Bisericii.
Cheia de bolt! a organiz!rii biserice$ti, textul care face leg!tura ntre principiile
ecleziologice $i cele canonice este canonul 34 Apostolic
149
. Acest canon afirm! c! grija principal!
a Bisericii trebuie s! fie Comuniunea cu Dumnezeu cel Treimic: Tat!l, Fiul $i Sfntul Duh, n
bun!n%elegere $i c! pentru asigurarea acestei comuniuni, ntre cei care au fost chema%i n fruntea
Bisericii trebuie s! fie o comuniune $i comunicare colegial!, lipsit! de ambi%ii $i de atitudini de
nfruntare.
n%elegerea principiilor de organizarea $i func%ionare a Bisericii ne poate ajuta s! avem o
perspectiv! pastoral-misionar! coerent! $i s! n%elegem mijloacele de care dispunem n slujirea
bisericeasc!. n acela$i timp nu trebuie s! pierdem din vedere c! principile sunt cristaliz!ri ale
experien%ei ecleziale validate prin impactul pozitiv asupra misiunii bisericii. Principiile de
organizare bisericeasc! nu sunt tr!ite pentru c! ar avea o valoare n ele nsele $i astfel ar fi
principii fundamentale abslolute. Valoarea lor const! tocmai n realismul pe care l exprim! "i prin
contribu#ia lor la dezvoltarea misiunii Bisericii.
Comuniunea bisericeasc! $i dovede$te stabilitate $i coeren%a printr-o con$tiin%! canonic!
vie $i prin fidelitatea fa%! de Tradi%ia canonic!. Experien%a ecclezial! concrertizat! n r!spunsurile

149
Canonul 34 Apostolic: Se cade ca episcopii fiec!rui neam s! cunoasc! pe cel dinti dintre dn$ii $i s!-l socoteasc!
pe el drept c!petenie $i nimic mai de seam! (nsemnat) s! nu fac! f!r! ncuviin%area acestuia; $i fiecare s! fac! numai
acelea care privesc (se refer! la) parohia (eparhia) sa $i satele de sub st!pnirea ei. Dar nici acela (cel dinti) s! nu fac! ceva
f!r! ncuviin%area tuturor, c!ci numai astfel va fi n%elegere $i se va m!ri Dumnezeu prin Domnul n Duhul Sfnt: Tat!l $i Fiul
$i Sfntul Duh.
pe care Sinoadele $i Sfin%ii P!rin%i le-au dat la problemele concrete cu care Biserica s-a ntlnit la
un moment dat, ne ajut! s! vedem solu%iile pentru situa%iile cu care Biserica se confrunt! ast!zi.
Biserica lui Hristos tr!ie$te ntr-un dinamism hr!nit de harul lui Dumnezeu $i este capabil!
s! dea r!spunsuri potrivite n diferite circumstan%e. Echilibrul $i coeren%a acestor r!spunsuri
depinde de modalitatea n care ne raport!m la Tradi%ia canonic!.
Pentru a ajunge la o n%elegere a principiilor canonice n via%a Bisericii propunem
identificarea unor principii fundamentale care sunt explicitate $i dezvoltate n cadrul principiilor
canonice.
Simbolul de credin#! Niceo-Constantinopolitan pune n eviden#! principalele atribute ale
Bisericii:
Unitatea
Sfin#enia
Sobornicitatea/katholicitatea
Apostolicitatea
Sfin#enia Bisericii subliniaz! dimensiunea eshatologic!, iar unitatea, sobornicitatea "i
apostolicitatea sunt atribute care subliniaz! dimensiunea de manifestare institu#ional! "i ne pot
indica fundamentele pe care este a"ezat! organizarea institu#ional! a Bisericii Ortodoxe.
Con$tiin%a c! fiecare Biseric! local! este Biserica deplin!, este exprimat! de
sobornicitate/katholicitate.
Manifestarea leg!turii dintre Biserica local! "i ecumenicitatea Bisericii ca expresie a
unit!#ii, este exprimat de autonomie #i subsidiaritate.
Buna chivernisire a slujirii Bisericii "i luarea n considerare a faptului c! toat! lucrarea
Bisericii are ca obiectiv lucrarea mntuitoare, este exprimat! de iconomie.

I Sobornicitatea Bisericii
Sobornicitatea Bisericii reflect! modul unitar de asumare a manifest!rii Bisericii Lui
Hristos n ntreaga crea%ie. Chiril $i Metodiu $i urma$ii acestora au tradus termenul grec
katholiki din Simbolul de Credin%! niceo-constantinopolitan, prin sobornuiu, acest termen
avnd menirea de a face leg!tura ntre katholicitate $i conciliaritate. P!rintele Dumitru St!niloae
subliniaz! c! traducerea a fost f!cut! probabil $i din resentiment fa%! de Biserica din Apus, dar $i
pentru c! sensul de universal! dat de aceast! biseric! termenului katholiki nu red! ntr-un mod
adecvat $i fidel sensul $i n%elesul acestuia
150
. Traducerea romneasc! a adoptat $i din aceste
motive termenul slav, dar alte Biserici Ortodoxe locale de tradi%ie greac! $i cele de limb! francez!
$i englez! au p!strat termenul grec.
ntre teologi exist! o opinie destul de r!spndit! conform c!reia Biserica katholic!, ar
desemna Biserica ecumenic! sau universal!. Aceast! concep%ie $i are r!d!cinile n epoca $i n
teologia Fericitului Augustin care a dat caracterul universal eccleziologiei
151
. Ioan Zizioulas arat!
c! nici o surs! din primele trei secole nu vorbe$te despre katholicitate n sens cantitativ sau
geografic. El consider! c! in principiu katholicitatea Bisericii nu poate fi legat! de ecumenicitatea
acesteia. Adjectivul catholic deriv! din aristotelicianul to katholou. Aristotel folose$te acest

150
P!rintele St!niloae arat! raportul dintre catoliki $i sobornuiu Dumitru ST'NILOAE, Teologie Dogmatic' Ortodox',
vol. 2, EIBMO, Bucure$ti, 1978, p. 283.
151
Jean ZIZIOULAS, Euchqristie, lEvque et lEglise durant les trois premiers sicles, traduit du grc par Jean-Luis
Palierne, Ed. Descle de Brouwer, Paris, 1994, p. 120.
termen nu pentru a desemna cantitatea sau extinderea, ci calitatea. El desemneaz! prin termenul
katholou ceea ce exist! ntr-un mod absolut. Ceea ce exist! n particular, nu este n nici un caz
o parte din ceea ce este n general ci reprezint! forma sa concret!
152
.
Sfntul Ignatie al Antiohiei (107) folose$te termenul de katholic desemnnd Biserica
cea katholic! drept adunarea unde este prezent Hristos, legnd katholicitatea de prezen%a
euharistic! $i de ortodoxia credin%ei. Toate institu%iile Bisericii: comunitate local!, ierarhie,
sinodalitate ca manifestare conlucr!rii $i comuniunii, fac parte n mod tainic din aceast! dubl!
identitate a Bisericii deoarece ele nu au un scop n sine, eclezialitatea lor fiind probat! de
capacitatea de a aduce ve$nicia $i roadele ei n lume.
Uneori termenii de catolicitate, sobornicitate $i ecumenicitate sunt folosi%i pentru a
exprima con%inutul $i modul de manifestare a Bisericii, deplin!tatea Bisericii, dar folosirea acestor
termeni necesit! preciz!ri de ordin ecleziologic $i canonic pentru a evita confuziile care pot duce
la distorsion!ri.
Articularea dintre ecumenicitate $i katholicitatea Bisericii locale este f!cut! de Sfntul
Ignatie ar!tnd c! Biserica local! este adev!rat! Biseric! a lui Hristos. El vorbe$te despre Biserica
ce se g!se$te ntr-un loc determinat ar!tnd c! ecumenicitatea bisericii se manifest! n fiecare
cre$tin care are con$tiin%a apartenen%ei depline la Trupul mistic al lui Hristos. Pentru el, Biserica ce
s!vr$e$te local Euharistia este Biserica lui Dumnezeu, n ve$nicia, integritatea $i totalitatea
atributelor ei, Euharistia g!sindu-se n centrul concep%iei lui despre Biseric!. n Euharistie se
manifest! unitatea, sfin%nia, katholicitatea, apostolicitatea $i ecumenicitatea Bisericii.
P!rintele Ioan N. Floca arat! c! din punct de vedere canonic sobornicitatea Bisericii se
manifest! prin katholicitate $i ecumenicitate
153
. El distinge katholicitatea de ecumenicitate $i
prezint! ace$ti termeni ca exprimnd mpreun! plenitudinea Bisericii Trup Tainic al lui Hristos.
n acela$i timp este evident c! unitatea Bisericii nu poate fi numai spiritual!, ci $i
trupeasc!. Biserica local! este Biserica n deplin!tatea ei, deoarece ea este trupul istoric al lui
Hristos, iar trupul istoric al lui Hristos este primit n Sfnta Euharistie
154
. &i din acest motiv,
Sfnta Liturghie este o manifestare a Bisericii n deplin!tatea ei.
Biserica nu este constituit! dintr-o mul%ime de credincio$i, ci din comunitatea celor
mbr!ca%i n Hristos $i care se mp!rt!$esc nc! din aceast! via%! cu Tainele mp!r!%iei. Biseric!
este fiecare comunitate euharistic! ce are con$tiin%a de Trup Tainic al lui Hristos $i confirm!
ortodoxia nv!%!turii de credin%! n euharistie. n cadrul euharistiei se manifest! $i se confirm! n
acela$i timp $i misiunea de veghere $i de p!storire a episcopului.
n cadrul Bisericii Ortodoxe s-au dezvoltat mai multe curente care doresc s! clarifice
raportul dintre Biserica local! $i ecumenicitatea Bisericii. Nicolae Afanasieff, p!rintele
ecleziologiei euharistice, a insistat asupra Bisericii locale ca Biseric! katholic!, dar subliniind
importan%a Bisericii locale el a ajuns s! vorbeasc! despre independen%a acesteia $i despre
manifestarea Bisericii katholice prin receptarea vie%ii Bisericii locale
155
. Zizioulas, a corectat
ecleziologia lui Atanasief, ar!tnd c! eclezialitatea actului euharistic se manifest! prin comuniune.

152
Ioan Zizioulas face o analiz! detaliat! a acestei problematici n opera citat! la p. 121-5.
153
Ioan N. FLOCA, Sobornicitatea (sinodalotatea sau catolicitatea, ecumenicitatea) Bisericii. Pozi%ii critice, n
Ortodoxia, nr. 3, an 1982, p. 408-14.
154
SF. IGNATIE AL ANTIOHIEI, C'tre Smirneni, 7,1, cf. Jean ZIZIOULAS, Euchqristie, p. 127.
155
Nicolae AFANASIEV, LEglise orthodoxe dans le Christ , n La Pense orthodoxe, nr 2, an 1968, p. 1-38. Cf.
Nicolae AFANASIEV LEglise qui prside dans lamour, n Nicolae Afanasieff et ali. (eds), La Primaut de Pierre
dans lEglise orthodoxe, Ed. Delchaux et Niestl, Neuchtel/Paris, 1960, p. 57-110.
Euharistia este o manifestarea deplin! a Bisericii lui Hristos atta vreme ct exist! garan%ia
comuniunii cu ntreg trupul lui Hristos tr!itor n oecumene $i n slava lui Dumnezeu. P!rintele
Dumitru St!niloae vorbe$te despre o sobornicitate deschis! a Bisericii
156
, asumnd katholicitatea
n dimensiunea eschatologic!, eliberat! de cli$ee care intervin aproape chirurgical pentru a
identifica Taina Bisericii.
Niciuna dintre concep#iile amintite nu poate avea preten%ia de a exprima deplin Taina
Bisericii n katholicitatea $i ecumenicitatea ei $i credem c! nici nu putem spera ca una dintre
acestea, o alta sau toate mpreun! s! exprime n mod absolut ceea ce nu poate fi nc!put deplin n
de mintea omeneasc!.
n acest principiu fundamental al sobornicit!#ii "i g!sesc punctul de plecare principiul
ierarhic-sinodal, "i principiul organic
a. Principiul ierarhic-sinodal
Am v!zut c! biserica se manifest! n katholicitatea $i ecumenicitatea sa cu deosebire n
Sfnta Liturghie. Trebuie s! preciz!m ns! c! unitatea $i ecumenicitatea Biericii nu este numai de
natur! euharistic!. Ea devine $i ierarhic! prin raportul episcopului $i prin el a clerului cu Biserica
local! ca $i comunitate euharistic!. Dup! Sf. Ignatie, Biserica filadelfienilor $i manifest! unitatea
atunci cnd este mpreun! cu episcopul, cu preo%ii $i diaconii care l nconjoar!
157
. Acela$i Sfnt
Ignatie arat! c! este imposibil s! calific!m o comunitate Biseric! dac! nu are n mijlocul ei
presbiteriumul adic! episcopul, preo%ii $i diaconii. Unitatea Bisericii n jurul episcopului nu este
un aspect ce %ine de voin%a uman!, ci este voia lui Dumnezeu. Biserica n ecumenicitatea ei este
Biseric! pentru c! l are cap pe Hristos $i prin analogie, Biserica local! este katholiceasc! n cadrul
ecumenicit!%ii pentru c! l are n fruntea ei pe episcop care d! slujirii $i n principal slujirii
euharistice caracterul de Tain! a comuniuni ecleziale.

Comuniunea ierarhic!, comuniune n Hristos
Unitatea Bisericii n ecumenicitatea ei este realizat! $i ca o unitate prin episcop iar locul
crestinului n Biserica r!spndit! n Univers este determinat de locul pe care episcopul l
recunoa$te persoanei respective n Biserica local!. Doar n func%ie de modul n care persoana este
primit! n comuniunea bisericii locale, ea poate fi primit! ntr-o alt! Biseric! local!. Canonul 12
Apostolic
158
precizeaz! c! acel laic sau cleric care este afurisit, dac! se duce n alt! Eparhie $i
acolo e primit f!r! scrisori de recomandare, s! se afuriseasc! cel ce l-a primit, iar canonul 13
Apostolic
159
cere ca n acest caz afurisitului s! i se prelungeasc! afurisirea. Cel ce a fost

156
Dumitru ST'NILOAE, Sobornicitate deschis!, n Ortodoxia, nr. 23, an 1971, p. 165-80. Cf. Dumitru ST'NILOAE,
Biserica universal! $i soborniceasc!, n Ortodoxia, nr. 18, an 1966, p. 169 "i Dumitru ST'NILOAE, Teologia
euharistic!, n Ortodoxia, nr. 21, an 1969, p. 361.
157
Ignatie face aceast! precizare n preambulul scrisorii c!tre Filadelfieni.
158
Canonul 12 Apostolic: Dac! vreun cleric sau laic afurisit, sau (nc!) neprimit (n comuniune), mergnd n alt! cetate
ar fi primit f!r! scrisori de recomandare (ncredin%are), s! se afuriseasc! $i cel care l-a primit, $i cel primit. Textul acestui
canon are coresponden%e n canoanle 32 "i 33 Ap.; 11 "i 13 Se IV; 17 Se VI; 6, 7, 8 "i 11 Ant.; 41 "i 42 Laod.; 9
Sard.; 23 "i 106 Cartag. Cf. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note )i comentarii, Ed. Deisis, Sibiu 2005,
p. 15.
159
Textul canonului 13 Apostolic continu! sentin%a canonului anterior astfel: Iar dac! (cineva) ar fi afurisit, aceluia
s! i se prelungeasc! afurisirea, ca unuia care a min%it $i a am!git Biserica lui Dumnezeu. $i are conesponden%e n
canoanele 33 Ap $i 17 Se VI. Cf. Vezi Ioan Floca, Canoanele Bisericii, p. 16.
excomunicat de episcopul s!u nu poate fi primit de alt episcop, pn! cnd nu i se ridic! pedeapsa
de c!tre cei n drept (episcopul sau Sinodul)
160
.
n teologia canonic! ortodox! nu poate fi vorba de un principiu ierarhic ce ar structura ntr-
un mod piramidal organizarea $i lucrarea Bisericii, dar putem vorbi despre un principiu ierarhic ce
se manifest! n cadrul sobornicit!%ii Bisericii. Fiecare m!dular al Bisericii se afl! n purtarea de
grij! a proestosului, dar aceast! rela%ie este cu dublu sens. O comunitate nu are caracter eclezial
f!r! episcop, dar nici episcopul nu are plenitudinea slujirii sale dect n comuniune cu poporul $i
ceilal%i episcopi, n cadrul sinodalit!%ii.
n sinod, episcopul nu se afl! n nume propriu, ci poart! cu el ntreag! comunitatea ce i
este ncredin%at!. Din acest motiv n Sinod se manifest! nu doar comuniunea sinodal! a
episcopilor ci $i a Bisericilor p!storite de ace$tia
161
. Episcopul este icoana prezen%ei $i lucr!rii lui
Hristos n Biseric! $i de aceea toate slujirile din biseric! se exercit! din ncredin%area episcopului.
Comuniunea cu episcopul $i prin el cu Biserica n ecumenicitatea ei face din lucrarea preotului sau
a credinciosului o lucrare a Bisericii acest aspect fiind marcat n fiecare Sfnt! Tain! de ectenia
p!cii sau ectenia ntreit! la care este pomenit episcopul locului.

Sinodalitatea cadrul de mplinire a comuniunii ierarhice
Sinodalitatea este cadrul n care se confirm! faptul c! Bisericile locale sunt pe aceea$i
cale
162
$i c! acestea se afl! ntr-un raport de interdependen%!, tr!ind o comuniune ce poate fi
n%eleas! ca o icoan! a perihorezei treimice
163
, arhetipul unit!%ii sinodale
164
.
Pentru n%elegerea rolul sinodalit!#ii n via#a Bisericii, un text foarte important este canonul
34 Apostolic
165
. Acest canon st! la baza organiz!rii sinodale la nivel regional, dar n acela$i timp
el arat! modalitatea n care se manifest! comuniunea ierarhic-sinodal! $i obiectivul acesteia. Cheia
de interpretare a canonului 34 Apostolic se descoper! n ultima parte a acestuia, prezentnd ca
grij! principal! a Bisericii comuniunea cu Dumnezeu cel Treimic: Tat!l, Fiul $i Sfntul Duh, n
bun! n%elegere, comuniunea bisericeasc! afirmndu-se $i exprimndu-se n primul rnd n cadrul
comuniunii episcopal-sinodale
166
.
Sinodalitatea exprim! $i mpreuna-lucrare a bisericilor locale, dar organizarea sinodal-
ierarhic! a Bisericii nu este similar! cu o organizare institu%ional! de federare sau confederare, ea

160
Ibidem. Cf. can. 16 "i 32 Ap.; 5 Se I; 3 "i 6 Ant., 13 Sard.
161
Un semn al acestei constiin%e este faptul c! fac parte din Sinodul unei biserici locale doar episcopii n func%ie, cei
ce au ncredin%at un popor spre p!storire.
162
Etimologic sinod provine de la cuvintele syn = mpreun! $i !"!# = cale. Syn+odos nseamn! deci a merge
mpreun' pe aceea)i cale. Ulterior, termenul sinodos a fost tradus n latin! cu sinodus iar termenul grec voulas a fost
tradus prin concilia. Uneori synodos a fost tradus cu concilia, a$a cum a fost cazul la traducerea canonului 19
Antiohia. Nicolae DUR', Le rgime de la Sinodalit selon la lgislation canonique conciliaire oecumenique du Ier
sicle, Ed. Ametist 92, Bucure"ti,1999, p. 108.
163
Profesorul Arhim. Grigorios Papathomas arat! c! acest termen !"#$%&#'($) care define$te modul n care este
manifestat! comuniunea n cadrul Sfintei Treimi poate fi folosit $i pentru a prezenta modul n care se manifest!
comuniunea dintre bisericile locale. Grigorios D. PAPATHOMAS, Cours de Droit Canon, Introduction aux Sources de
la Tradition canonique de lEglise, Institut de Thologie Orthodoxe Saint Serge, Paris, 1995, p. 235.
164
Ibidem, p. 987.
165
Canonul 34 Apostolic: Se cuvine ca episcopii fiec!rui neam s! cunoasc! pe cel dinti dintre dn$ii $i s!-l
socoteasc! pe el drept c!petenie, $i nimic $ai i$portant s! nu fac! f!r! ncuviin%area acestuia ; $i fiecare s! fac! numai
cele ce privesc parohia (eparhia) sa $i satele din cuprinsul ei. Dar nici acela s! nu fac! ceva f!r! ncuviin%area tuturor,
c!ci numai astfel va fi n%elegere $i se va sl!vi Dumnezeu prin Domnul n Duhul Sfnt: Tat!l, Fiul $i Duhul Sfnt.
166
Ibidem, p. 988.
este un mod de manifestare a mpreun!-slujirii $i a coresponsabilit!%ii $i n cadrul sinodalit!%ii se
ecilibreaz! raportul dintre particularitate $i alteritate.
Elementul colegial-ierarhic face parte integrant! din principiul sinodal, ne putnd vorbi
despre sinodalitate f!r! colegialitate episcopal! $i nici de colegialitate episcopal! care s-ar
manifesta exclusiv n afara sinodalit!%ii. Exist! o diferen%! major! ntre participarea unui episcop
n cadrul unui sinod $i participarea unui episcop la o conferin%! episcopal!. n cadrul unuei
conferin%e episcopale, episcopul particip! n nume propriu, pe cnd n atunci cnd particip! la
Sinod, particip! n calitatea lui de ntist!t!tor corpului eclezial din eparhia sa, eparhia fiind
prezent! cu el n manifestarea unit!%ii n sinodalitate.

Sinodalitatea cale pentru a#ezarea principiilor canonice n acord cu voca%ia
pastoral-misionar" a Bisericii
Sinodalitatea ca manifestare a comuniunii $i a dialogului dintre bisericile locale prin
episcopi, garan%ii unit!%ii, este cea care poate oferi solu%ii viabile $i pentru faptul c! sinodalitatea
este izvor de canonicitate. Pentru a putea tr!i sinodalitatea n deplin!tatea ei, este nevoie s! se
revin! la principiul sinodal n starea lui nealterat! de politica bisericeasc! piramidal!. Autocefaliile
regionale sunt cele care au voca%ia de a pune n valoare raportul echilibrat ntre unitate $i alteritate.
Recunoa$terea deplinei responsabilit!%i biserice$ti pentru o Biseric! ce dovede$te
maturitate n con$tiin%a doctrinar! $i canonic!, prin valorizarea continu! a principiuli autocefaliei,
este un semn de coresponsabilitate. Autocefalia este consecin%a natural! a unei maturit!%i ecleziale
$i este corect ca aceast! maturitate manifestat! n mod evident, s! fie recunoscut! $i respectat!.
Observnd via%a intern! a Bisericilor autocefale putem s! constat!m c! prin acordarea autocefaliei
s-a ncurajat sinodalitatea regional!. Acordarea autocefaliei nu a avut ca $i consecin%! izolarea
bisericilor locale, ci dezvoltarea con$tiin%ei sinodale n cadrul intercomuniunii.
Canonul 34 apostolic, cel care este considerat cheia de bolt! a organiz!rii sinodal-ierarhice
$i a comuniunii dintre bisericile locale n cadrul Bisericii katholice, confirm! c! obiectivul
organiz!rii biserice$ti este asigurarea cadrului n care Tat!l, Fiul $i Duhul Sfnt poate fi sl!vit n
bun! n%elegere spre ziditoare m!rturie.
Sunt cunoscute mai multe studii legate de acest canon $i n general este scos n eviden%! ca
temelie pentru organizarea sinodal-ierarhic!, dar adesea este pierdut din vedere c! esen%ialul
acestui canon este con%inut n partea final! tocmai n nevoia ca Tat!l, Fiul $i Duhul Sfnt poate fi
sl!vit n bun!n%elegere.
Putem spune c! obiectivul canonului 34 apostolic nu este de a impune n mod absolut o
organizare ierarhic! $i de a da o dogm! institu%ional!, ci de a ar!ta o solu%ie concret! care poate
asigura coeren%a n misiune $i pacea bisericeasc!. Pacea bisericii nu este asigurat! de o organizare
ierarhic!, ci de organizarea sinodal-ierarhic!, cea care are ca fundament comuniunea nu
privilegiul. Mitropolitul "i Patriarhul sunt n slujba unit!%ii $i pentru acest motiv Biserica ortodox!
nu cunoa$te un alt primat dect cel manifestat n sinodalitate. No%iunea de primat nu este folosit!
de teologii $i canoni$tii primului mileniu altfel dect pentru definirea unei responsabilit!%i n
slujba comuniunii. P!rintele Nicolae Dur! scoate n eviden%! acest lucru citnd afirma%ia
Patriarhului Fotie care vorbe$te despre patriarhi $i mitropoli%i care n Africa sunt numi%i
prima%i
167
.
Biserica Ortodox! are nevoie s! revalorizeze sinodalitatea, dar nu trebuie s! pierdem din
vedere acest proces nu trebuie s! neglijeze etapele fire"ti pe care via#a bisericeasc! le-a validat n
timp. n primele secole, sinodalitatea mitropolitan!, regional! era cea care func#iona n con"tiin#ei
comuniunii "i a coresponsabilit!#ii Bisericilor locale. Atunci cnd ap!reau probleme care dep!"eau
nivelul regional, erau organizate sinoade la care erau invita#i "i episcopi din vecin!tate. Sinodul
general a ap!rut ca o oportunitate n contextul organiz!rii politice a Imperiului Roman. Biserica nu
a avut ea ns!"i ideea organiz!rii unor astfel de sinoade deoarece complexitatea unui astfel de
demers o dep!"ea pur "i simplu, dar atunci cnd contextul "i condi#iile lume"ti puse la dispozi#ia
ei f!ceau posibil! manifestarea sinodalit!#ii la nivel general, Biserica a folosit aceast! oportunitate
"i prin asumarea sinoadelor generale n consensul Bisericii de pretutindeni, Bisericii i-au fost
d!ruite Sinoade ecumenice, cu un impact de nepre#uit. Cu toate acestea, Institu#ia Sinodului
ecumenic nu este indispensabil! vie#ii Bisericii. Ea este o form! de suscitare a consensului, care
face mai u"oar! receptarea unor elemente de ordin doctrinar sau canonic. Din acest motiv
analiznd modul de organzare "i de desf!"urare a lucr!rilor Sinoadelor generale receptate apoi ca
ecumenice, constat!m c! preocuparea lor nu a fost s! decid! asupra unor proiecte de politic!
bisericeasc!, s! organizeze distribu#ia puterii, ci s! g!seasc! cele mai potrivite c!i pentru ca
situa#iile deja validate ca fiind canonice, prin consensul tacit exprimat, s! fie generalizate n pace
"i bun!-n#elegere.
Consider!m c! Biserica se afl! ntr-o perioad! n care se impune revalorizarea sinodalit!#ii
n dimensiunea ei trans-na#ional!. Acest lucru nu poate fi f!cut ns! dect prin dep!"irea orgoliilor
na#ionale "i manifestarea coresponsabilit!#ii regionale atunci cnd aceasta se impune. Ar fi
deosebit de util ca atunci cnd o Biseric! autocefal! de confrunt! cu probleme pastoral-misionare
specifice unei regiuni transfrontaliere, la lucr!rile Sfntului Sinod al Bisericii respective s! fie
invita#i "i episcopii Bisericii autocefale vecine, care prin proiximitatea lor se confrunt! cu
proobleme similare. Astfel s-ar putea ajunge pe de-o parte la solu#ii pastoral-misionare "i
biserice"ti eliberate de fantoma egoismului na#ionalist, iar pe de alt! parte, episcopii invita#i ar
putea da o m!rturie vie n propriul Sinod despre via#a bisericeasc! din vecin!tate. (i nu n ultimul
rnd, prin reactivarea unei astfel de practici, validate timp de secole n Biseric!, s-ar crea
premizele unei reactiv!ri a institu#iilor de manifestare permanent! a intercomuniunii dintre
bisericile autocefale.
n ziua de azi este posibil ca n cteva ore s! se ajung! dintr-o parte n alta a lumii $i
trebuie s! recunoa$tem c! azi este mult mai simplu s! se participe la o reuniune sinodal! n orice
parte a lumii dect era n secolul al IV-lea pentru manifestarea sinodalit!%ii la nivel provincial
mitropolitan. Este important pentru Biseric! s! aib! curajul de a redescoperi mijloace canonice
care s! asigure manifestarea deplinei comuniuni sinodale punnd astfel principiile de organizare
bisericeasc! n acord cu voca%ia pastoral-misionar!, pentru ca Tat!l, Fiul $i Duhul Sfnt s! fie
sl!vit n bun!n%elegere spre ziditoare m!rturie.

167
Nicolae Dur! insist! asupra faptului c! primatul n Biserica r!s!ritului era doar un primat de func%ie, mitropolitan
sau patriarhal (Le rgime, p. 179).
b. Principiul organic
n Biseric! exist! o coresponsabilitate a ntregului corp ecclezial, episcopi, clerici $i laici
exprimat! din punct de vedere canonic drept principiu organic, Biserica fiind Trupul lui Hristos $i
n El fiecare m!dular $i fiecare organism eclezial trebuie s! de reg!seasc! n cadrul comuniunii
coresponsabile.
Armonia comuniunii ecleziale se manifest! n sinoadele episcopale, dar $i n organisme
care nu sunt constituite exclusiv din episcopi precum $i n coresponsabilitatea oreganismelor
episcopale $i a celor mixte.
n cadrul acestei corespnsabilit!%i nu poate exista o confuzie ntre competen%e. Participarea
clericilor $i laicilor al!turi de episcopi la luarea deciziilor majore care privesc Biserica este o
manifestare a principiului organic, dar n niciun caz nu trebuie n%eleas! aceast! conlucrare ca o
democratie de tip parlamentar.
P!rintele Liviu Stan, cel care a rea$ezat la loc de cinste mpreun!-lucrarea episcopilor,
clerului $i a credincio$ilor n Biseric! spunea: orice corpora%ie sau sinod mixt pe lng! episcop
sau pe lng! episcopat trebuie considerat ca un for consultativ $i tot el afirm!: Episcopatul
r!mne autoritatea suprem! n Biseric!, sinodul mixt nu-$i trece asupra sa aceast! autoritate, ci
r!mne principalul for consultativ
168
. Acela$i canonist afirm!: nu se poate tolera egalitatea de
voturi dintre episcopi $i al%i reprezentan%i laici, deoarece am ajunge la anticanonica abera%ie, ca o
adunare compus! din episcopi $i laici n care laicii ar fi majoritate, episcopii s! fie constrn$i s!
execute unele hot!rri mpotriva voin%ei lor canonice $i astfel caracterul episcopal al organiza%iei
biserice$ti ar fi desfiin%at.
169
. n Biseric! fiecare parte trebuie s! fie la locul ei, observndu-$i
rostul $i atribu%iunile $i nencercnd vreo arogare de atribu%ii str!ine, c!ci aceasta ar produce
tulburare $i dezechilibru care nu zide$te Biserica, ci o poate n!rui.
170
.
n acela$i timp aceast! responsabilitate episcopal! nu poate fi absolutizat!, deoarece
episcopul nu poate s! nu %in! cont n luarea deciziilor sale de realitatea $i nevoile comunit!%ii n
fruntea c!reia se afl!. De aceea puterea episcopului nu este absolut! $i separat! de poporul pe care
l p!store$te $i nici de cea a episcopilor din vecin!tatea organizat! n cadrul sistemelor
mitropolitan sau patriarhal, deoarece nu este o autoritate dobndit! n nume propriu $i pentru o
flosire discre%ionlal! ci este autoritatea Bisericii Trup al lui Hristos n care fiecare este m!dular n
parte. Aceast! echilibrare ntre autoritatea episcopului locului $i coresponsabilitatea organic! a
Bisericii este realizat! n cadrul autonomiei sau subsidiarit!%ii.
II Autonomia #i Subsidiaritatea
Principiul autonomiei "i subsidiarit!%ii este cel care asigur! buna colaborare ntre Bisericile
locale n cadrul comuniunii ecleziale ecumenice. Acest principiu porne$te de la distinc%ia care
trebuie s! fie f!cut! ntre Biseric!, comuniune eshatologic! prezent! la nivel local $i sistemele de
organizare bisericeasc!.
Eparhia este expresia Bisericii locale, Mitropolia $i Patriarhia, sunt sisteme de organizare
bisericeasc! ce au ca scop asigurarea bunei n%elegeri, unit!%ii $i comuniunii ntre bisericile locale.

168
Ibidem, p. 200.
169
Ibidem, p. 130.
170
Liviu STAN, Importan%a mirenilor n Biseric! $i participarea lor la exercitarea puterii biserice$ti, n Revista
Teologic', nr. 3, an 1938, p.119.
Conform acestui principiu, Biserica local! este investit! cu autoritatea Bisericii ntregi
beneficiind de o autonomie intern! "i extern!, dar nu poate fi vorba de o independen#! a acesteia n
raport cu celelalte, ci despre o deplin! autonomie asumat! ca "i coresponsabilitate.
n Biseric! no%iunea de jurisdic%ie se manifest! prin excelen%! la nivel local. Capul Bisericii
este Hristos, toate celelalte m!dulare fiind n comuniune. Episcopul este icoana lui Hristos n
Biseric! "i el este responsabil pentru ntreaga via#! a Bisericii locale.
Subsidiaritatea exprim! concep#ia conform c!rei toate aspectele de ordin pastoral misionar
$i bisericesc "i g!sesc rezolvarea n primul rnd la nivel eparhial. n cazul n care la nivel local nu
sunt rezolvate n mod corect anumite aspecte ale vie%ii biserice$ti autoritatea sinodal-ierarhic! este
competent! s! intervin!. Interven#ia autorit!#ii canonice sinodale nu este o interven%ie de
impunere autoritar! ci una de manifestare a coresponsabilit!#iii
171
.
Subsidiaritatea se manifest! "i n cadrul rela#iilor dintre Biseric! "i Stat.
n principiul autonomiei "i subsidiarit!#ii $i g!sesc sursa principiul autocefaliei
recunoa"terea deplin!tatea maturit!#ii biserice"ti a unei Biserici regionale, principiul teritorial
care d! form! organiz!rii biserice"ti prin identificarea teritoriului ca element de stabilitate,
principiul autonomiei interne care subliniaz! deplina responsabilitate a Bisericii locale,
principiul autonomiei externe care subliniaz! autonomia de manifestare a Bisericii n societate,
$i principiul nomocanonic care face leg!tura ntre administrarea intern! a Bisericii dup! norme
canonice "i raportarea Bisericii la societate prin respectarea legisla#iei #!rii n care Biserica se
manifest!.
a. Principiul autocefaliei
Prin acest principiu se n%elege rnduiala canonic! potrivit c!reia o unitate bisericeasc!
ierarhic, sinodal $i teritorial determinat! este de sine st!t!toare, ntr-o deplin! autonomie de
organizare $i func%ionare, p!strnd $i cultivnd unitatea dogmatic!, cultic! $i canonic! cu celelalte
Biserici ortodoxe autocefale. Biserica autocefal! se organizeaz! $i func%ioneaz! dup! un statut
propriu, elaborat f!r! amestec din exterior. ntist!t!torul Bisericii autocefale este ales dup!
modalitatea stabilit! de Biserica respectiv! "i este investit n acel oficiu de episcopii acelei Biserici
constitui#i n Sinod. Nicio autoritate nu este competent! pentru a interveni n organizarea $i
func%ionarea Bisericii autocefale, dar aceasta nu nseamn! c! o biseric! autocefal! este
independent!. Autocefalia se manifest! n cadrul interdependen#ei sturcturat! de
coresponsabilitatea ierarhic-sinodal! a ntregii Biserici. Din acest motiv aspectele delicate de ordin
doctrinar, canonic sau liturgic care pot s! apar! n cadrul unei Biserici autocefale n lipsa unei
rezolv!ri convenabile la nivel autocefal, pot s! fie rezolvate n cadrul sinodalit!%ii panortodoxe.
b. Principiul autonomiei interne
n cadrul Bisericii autocefale, Bisericile locale, eparhiile, se conduc de sine, prin organe
proprii, fiind totu$i supuse supraveghierii, controlului $i ndrum!rii, din partea autorit!%ilor
ierarhic-sinodale de nivel superior.
Autonomia func%ioneaz! n cadrul autocefaliei, dar ea poate fi organizat! cu sinod distinct
n comuniune cu cel al Bisericii autocefale "i atunci vorbim nu de eparhii, ci de Biserici autonome.
O Biseric! autonom! se conduce dup! statute proprii, dar aceste Statute trebuie s! fie aprobate de
c!tre Biserica Autocefal! din care face parte. O Biseric! autonom! $i alege ntist!t!torul dup!

171
Grigorios PAPATHOMAS, Cours de Droit Canon, Glossaire, Ed. Saint Serge, Paris, 2001.
prevederile propriului statut, dar acesta intr! n func%ie numai dup! confirmarea lui de c!tre
Sinodul Bisericii autocefale din care face parte.
c. Principiul teritorial
Organizarea Bisericii locale $i manifestarea comuniunii ntre bisericile locale sunt o
manifestare a Bisericii Trup al lui Hristos. Organizarea teritorial! este un criteriu important pentru
organizarea institu%ional! deoarece teritoriul ofer! un criteriu de stabilitate necesar pentru a defini
$i a organiza rela%iile $i raporturile ntre comunit!%ile locale. n acela$i timp trebuie s! observ!m c!
no%iunea de teritoriu este utilizat! de canoane n leg!tur! cu rela%iile personale $i comunitare.
Toate canoanele care vorbesc de organizarea teritorial! au ca preocupare s! asigure un cadru de
comuniune n eparhii $i intercomuniune la nivel supraeparhial. Responsabilit!%ile ecleziale sunt
repartizate pe criterii de teritorialitate, dar aceast! abordare nu are ca obiectiv teritoriul n sens
strict al termenului, ci locul n care poporul $i tr!ie$te leg!tura cu Hristos. Astfel teritoriul nu are
scop n sine ci este un mijloc $i un cadru n care se realizeaz! misiunea bisericii.
n primele dou! secole Biserica $i-a dezvoltat organizarea pornind de la modul n care
Apostolii au condus comunit!%ile, f!r! a putea vorbi ns! de o organizare institu%ional! structurat!
$i uniformizat! pe baz! de principii de genul celor pe care noi le evoc!m azi. n acea perioad! nu
se putea vorbi de episcopat monarhic generalizat, ci de episcopat care se manifest! n unitate.
Sursele men%ioneaz! unitatea episcopatului Bisericii locale f!r! a generaliza unicitatea lui.
n cursul evolu%iei organiz!rii biserice$ti s-a dezvoltat o practic! ce a revelat un caracter de
principiu dup! care fiecare cetate are propriul episcop, dar aceasta nu avea un caracter absolut.
Unitatea episcopatului nu nsemna neap!rat un singur episcop ntr-o diocez!.
Sursele vorbesc despre faptul c! la Roma de exemplu, ntr-un prim timp ar fi existat mai
mul%i episcopi n cadrul unui episcopat prezidat de un protos. Roma era o cetate imens! pentru
acea epoc! unde erau comunit!%i de cartier, comunit!%i de emigran%i cu episcopi-prezbiteri proprii.
Sf. Ignatie al Antiohiei se adreseaz! Bisericii Romei $i episcopului de acolo ca cel ce prezideaz!
comuniunea. Aceast! adresare este socotit! de c!tre unii ecleziologi "i canoni"ti romano-catolici
ca fiind un semn c! la Roma ar fi slujit n comuniune mai mul%i episcopi-prezbiteri. Scrisoarea lui
Clement adresat! Corintenilor le repro$eaz! acestora depunerea a doi episcopi. Sfntul Ieronim
vorbe$te despre unitatea episcopatului Alexandriei $i desemnarea prin aclamare a celui ce
prezideaz!.
n canonul 8 al primului Sinod Ecumenic
172
se face referin%! la unicitatea episcopului ntr-
o cetate, dar acest canon afirm! ceea ce pare a fi deja clar n con$tiin%a canonic! a Bisericii,
afirma%ia nefiind f!cut! pentru a instaura un principiu, ci pentru a rezolva o problem! pastoral!

172
Canonul 8 Sinodul I Ecumenic: n privin%a celor ce s-au numit pe sine cndva catari (cura%i), iar acum (se
rentorc) vin la sobornicirca $i apostoleasca Biseric!, i s-a p!rut sfntului $i marelui sinod ca punndu-se minile
asupra lor, s! r!mn! astfel n cler. Dar nainte de toate se cuvine ca ei s! m!rturiseasc! n scris c! vor primi (se vor
uni, vor fi de acord) $i vor urma dogmele bisericii sobornice$ti $i apostolice, anume c! vor avea comuniune
(mp!rt!$ire) $i cu cei c!s!tori%i a doua oar!, $i cu cei care au c!zut n vremea prigoanei (persecu%iei), cu privire la care
s-a rnduit timpul (de poc!in%!) $i s-a hot!rt sorocul (termenul de iertare), - a$a nct ace$tia (catarii) s! urmeze ntru
toate dogmele Bisericii sobornice$ti. Prin urmare, ace$tia to%i, fie (c! sunt) n sate, fie (c! sunt) n ora$e, numai singuri
cei care s-ar g!si hirotoni%i, (adic!) cei ce se g!sesc n cler, s! r!mn! n acela$i chip (n acela$i cin, n aceea$i stare).
Iar dac! acolo unde (exist!) episcop sau presbiter al Bisericii sobornice$ti se rentorc (revin) oarecari (dintre clericii
catari), este nvederat c! episcopul Bisericii va avea vrednicia de episcop, iar acela ce se nume$te episcop la a$a-zi$ii
catari va avea vrednicia de presbiter; afar! numai dac! nu cumva i s-ar p!rea episcopului (potrivit) s!-l mp!rt!$easc!
pe acesta la cinstea numelui. Iar dac! lui nu i-ar pl!cea acest lucru, (atunci) pentru ca totu$i s! se vad! c! el este n
cler, s! i se g!seasc! un loc, fie de horepiscop, fie de presbiter, ca s! nu fie doi episcopi ntr-o cetate.
specific!, a reintegr!rii episcopilor catari n Biseric!. n acela$i timp nu putem s! nu observ!m c!
n acela$i canon se vorbe$te despre horepiscop, $i deci ntr-o episcopie existau $i n acel moment
mai mul%i episcopi care $i exercitau misiunea n unitatea episcopatului bisericii locale.
Putem observa astfel c! teritorialitatea nu a fost singurul $i unicul criteriu pentru
organiuzarea comuniunii sinodale. Acolo unde exista o organizare secular! cu puternice
componente etnice, Biserica nu a ezitat s! dea acestei realit!%i cea mai adecvat! organizare din
punct de vedere al misiunii. Chiar dac! era unanim acceptat c! apartenen%a etnic! nu poate fi un
criteriu de separare n Biseric!, n textele primelor secole g!sim referiri la modalit!%i de organizare
bisericeasc! legat! de criteriul etnic. Canonul 34 Apostolic, elaborat nainte de organizarea
Imperiului Roman n provincii, introduce drept criteriu de organizare a misiunii criteriul etnic. n
literatura canonic! a primelor secole g!sim no%iunea de sinoade na%ionale, f!r! s! putem atribui
no%iunii de na%ional un sens absolut identic cu cel folosit azi. Fericitul Augustin vorbe$te despre
sinoade generale, na%ionale $i provinciale, afirmnd c! sinoadele na%ionale sunt cele care reunesc
arhiepiscopii $i episcopii unui regat sau ai unei na%iuni, prezidat de un primat sau de un patriarh.
La Sinodul de la Nicea din 325 este prezent Teofil episcopul go%ilor $i Ulfila cunoscut pentru
misiunea sa printre vizigo%ii migran%i.
n Spania sunt men%ionate Sinoadele na%ionale ale vizigo%ilor $i acela$i tip de sinoade este
ntlnit $i la Gali. Yves Congar afirm!: Convertirea francilor $i vizigo%ilor la credin%a cre$tin! ca
urmare a convertirii conduc!torilor lor a dat na$tere la Biserici na%ionale sau etnice (secolele VI
VII). Regimul vizigo%ilor din Spania este reprezentativ, cu sinoadele na%ionale care reglau n mod
autonom $i f!r! interven%ie roman! via%a bisericii na%ionale. Yves Congar este de p!rere c! n
Occident sinoadele na%ionale nu mai sunt de actualitate ncepnd cu secolele VIII IX.
Este evident c! Biserica a re%inut ca principiu general de organizare principiul teritorial $i
c! n condi%ii normale s-a ajuns la organizarea bisericeasc! n jurul unui episcop, dar Biserica nu a
ezitat s! dea un r!spuns corespunz!tor situa%iilor specifice unui loc $i unui timp. Este intersant de
observast n acest sens situa%ia prezentat! de canonul 39 Trulan
173
relativ la prezervarea
contiunit!%ii unei biserici autocefale chiar dac! teritoriul s!u canonic a fost ocupat $i episcopul
mpreun! cu o parte din popor au fost nevoi%i s! se exileze.
Putem observa c! principiile de organizare bisericeasc! nu au fost percepute de Biseric!
drept adev!ruri de credin#!, ele au fost subordonate f!r! nici o ezitare lucr!rii pastoral-misionare,
biserica fiind capabil! s! g!seasc! solu%ii adecvate n conformitate cu ceea ce noi numim
con"tiin#! doctrinar! "i con$tiin%! canonic!.

173
Canonul 39 Sinodul VI Ecumenic: De vreme ce din pricina n!v!lirilor (mpresur!rilor) barbarej fratele $i mpreun!
slujitorul nostru Ioan, naintest!t!torul (episcopul) ostrovului (insulei) ciprienilor, ca s! se slobozeasc! (elibereze) de rebia
p!gn! $i pentru a se supune n chip cinstit sceptrelor preacre$tinescului stat (st!pnirii preacre$tine$ti) prin purtarea de
grij! a iubitorului de oameni Dumnezeu $i osteneala iubitorului de Hristos $i binecredinciosului nostru mp!rat s-a mutat (a
emigrat) mpreun! cu poporul s!u din numitul ostrov n eparhia (mitropolia) de Helespont socotim (hot!rm) ca s! se p!zeasc!
f!r! nnoiri ntiet!%ile date (privilegiile conferite) scaunului mai nainte numitului b!rbat de c!tre sinodul de Dumnezeu
purt!torilor p!rin%i aduna%i mai demult la Efes; ca noul Iustinianopol s! aib! dreptul Constantinopolului, $i c! preaiubitorul
de Dumnezeu episcop, a$ezat n acea (cetate), s! fie nainte-st!t!tor tuturor celor din eparhia (mitropolia) helespontinenilor,
$i dup! vechea datin! s! se hirotoneasc! de c!tre propriii s!i episcopi. Dar fiindc! $i de Dumnezeu purt!torii no$tri p!rin%i au
judecat (stabilit) s! se p!streze obiceiurile cele din fiecare Biseric!, $i episcopul cet!%ii cizicienilor, spunndu-se
naintest!t!torului pomenitului Iustinianopol, asemenea tuturor celorlal%i episcopi, de sub numitul de Dumnezeu iubitorul
naintest!t!torul (episcopul) Ioan, de c!tre care dac! cere trebuin%a, s! se hirotoneasc! $i episcopul cet!%ii acesteia a
cizicienilor.
Astfel putem spune c! organizarea teritorial! a fost $i este n serviciu misiunii Bisericii dar
misiunea bisericii nu poate fi subordonat! n mod absolut organiz!rii teritoriale. Chiar dac! putem
constata o diversitate de mijloace puse la dispozi%ia organiz!rii biserice$ti, nu putem pierde din
vedere c! orice form! de organizare bisericeasc! este $i trebuie s! fie subordonat! slujirii pastoral-
misionare $i este determinat! n cadrul sinodalit!%ii n conformitate cu con$tiin%a doctrinar! $i
canonic! a Bisericii.
Teritorialitatea a ajuns s! fie un principiu ce st! la baza organiz!rii biserice$ti clasice,
pentru situa%ii tipice. n acela$i timp, pentru situa%iile excep%ionale, Biserica are capacitatea de a se
nzestra cu oficii $i structuri canonice adecvate. ntr-o astfel de situatie se g!sesc structurile de
organizare bisericeasc! extrateritorial!.
Problema organiz!rii biserice$ti din teritoriile ce nu fac parte din organizarea bisericilor
autocefale teritoriale a f!cut s! curg! mult! cerneal!. Este evident ns! c! mi$c!rile de popula%ii
cauzate de diferite probleme survenite n timp $i evolu%iile geopolitice trebuie s! provoace o
reac%ie adecvat! din partea Bisericii $i o prezentare a unor solu%ii de organizare ce trebuie s! fie n
conformitate cu con$tiin%a canonic! a Bisericii. Aceste solu%ii nu pot fi eviden%iate dect n cadrul
sinodalit!%ii unde Bisericile locale $i manifest! comuniunea.
Manifestarea grijii pastorale a Bisericilor autocefale pentru organizarea vie%ii religioase a
comunit!%ilor de migran%i care se g!sesc n afara jurisdic%iilor teritoriale este un lucru firesc ce
trebuie ns! s! fie la temelia unei solu%ii canonice de lung! durat!. Nu numai Biserica Ortodox! se
confrunt! cu dificult!%i specifice epocii noastre n care mobilitatea $i dinamismul profesional fac
s! avem persoane care nu se mai simt legate de un teritoriu, ci de o apartenen%! la o comunitate.
Biserica catolic! se confrunt! cu o problem! similar!: La Cairo sunt "ase episcopi catolici de rit
diferit care au n grij! comunit!%i diferite. La New-York, biserica catolic! are cinci episcopi
diocezani $i opt episcopi auxiliari care se manifest! n coresponsabilitate. n contextul complex
din zilele noastre, sinodalitatea "i corecta ei n#elegere poate "i trebuie s! aduc! solu#iile adecvate,
punnd n lumin! mijloace canonice care s! #in! cont de dimensiunea pastoral-misionar! specific!
timpului n care tr!im.
d. Principiul autonomiei externe
Prin acest principiu se n%elege rnduiala canonic! potrivit c!reia Biserica este autonom!
sau de sine st!t!toare fa%! de orice alt! organiza%ie din afara ei.
n societ!%ile democratice, Statul de$i este suveran, respect! autonomia cultelor,
rezervndu-$i doar rolul de a veghea la respectarea legalit!%ii $i a ordinii publice.
n baza aceluia$i principiu $i Biserica se ab%ine s! intervin! n via%a politic! f!r! a fi ns!
indiferent! fa%! de mersul societ!%ii. Biserica poate s!-$i manifeste dezacordul fa%! de anumite
aspecte din societate care pun n pericol ordinea public! $i bunele moravuri, dar f!r! a recurge la
acte de putere lumeasc!.
Astfel autonomia extern! a Bisericii trebuie s! fie n#eleas! ca manifestndu-se n cadrul
legalit!#ii. n general autonomia bisericii este garantat! de legisla#ia de Stat. Chiar "i n sistemele
legislative care prev!d existen#a unor Biserici de Stat, de"i Statul se consider! competent pentru a
legifera n domeniul vie#ii biserice"ti aceast! legiferare se face cu respectul caracterului propriu al
cultelor
174
.

174
Vezi Patriciu VLAICU, Locul *i rolul recunoscut Bisericilor n +'rile Uniunii Europene, Ed Arhidiecezana, Cluj-
Napoca, 1998.
III. Iconomia
Prin iconomie, Biserica %ine cont de condi%iile concrete n care fiecare persoan! sau
comunitate $i lucreaz! mntuirea, putnd interpreta elementele Tradi%iei canonice cu acrivie sau
cu pogor!mnt. Capacitatea Bisericii de a aplica iconomia "i de a statornici rnduiala prin acrivie,
subliniaz! caracterul eshatologic al Bisericii. Astfel toate activit!%ile $i slujirile din Biseric! sunt
subordonate comuniunii cu $i n Hristos. Toate actel de organizare, toate activit!%ile de ordin
administrativ, cultural sau economic trebuie s! aib! n vedere perspectiva mntuitoare "i lucrarea
pastoral-misionar!. Iconomia nu relativizeaz! tradi#ia canonic!, ci subliniaz! perspectiva
eshatologic!.
Iconomia se manifest! prin acrivie, pogor!mnt "i dinamism institu#ional.
Pogor!mntul $i acrivia nu nseamn! incoeren%!, ci luare n considerare a persoanei
umane.
Iconomia este cea care subliniaz! "i capacitatea Bisericii de a se nzestra cu noi oficii
biserice$ti, de a concepe noi structuri de organizarea bisericeasc!, abordnd cu serenitate
ncerc!rile la care trebuie s! fac! fa%!, fiind capabil! s! identifice noi solu%ii compatibile cu
exigen%ele doctrinare $i cu Tradi%ia canonic!.
Anumite institu#ii canonice au ap!rut n Biseric! prin con"tiin#a iconomiei ca "i factor de
dinamism institu#ional. n acela"i timp, nu putem spune c! aceste institu#ii ap!rute datorit! unor
noi nevoi ale Bisericii "i datorit! unor circumstan#e canonice, istorice "i socio-politice specifice ar
nu ar avea o deplin! autoritate canonic!. Iconomia nu relativizeaz! con"tiin#a canonic!, ci
dimpotriv!, ea este o tr!ire a con"tiin#ei cannonice n circumstan#e specifice, pentru ca lucrarea
mntuitoare a bisericii s! fie continuu lucr!toare.
Din acest punct de vedere ntreag! lucrarea Bisericii este subordonat! obiectivului
pastoral-misionar. Dac! textele ce constituie Tradi%ia canonic! sunt aplicate n litera lor, f!r! a %ine
cont de con"tiin#a canonic! aflat! la originea lor "i de situa%iile concrete n care Biserica se g!se$te
la un moment dat, precum $i de particularit!%ile n care fiecare persoan! $i lucreaz! mntuirea,
atunci Biserica r!mne la aspectele formale ale Leg!mntului celui vechi $i se dovede$te
incapabil! de a tr!i plinirea legii.
A$a cum am putut vedea n cele expuse anterior, Biserica se consider! competent! s! $i
dezvolte organizarea canonic! astfel nct s! asigure cadrul necesar misiunii $i n acela$i timp s!
asigur exprimarea ortodoxiei n ortopraxie. Principiile de organizare bisericeasc! nu sunt aplicate
n abstract $i nu au valoare prin ele nsele. Misiunea $i manifestarea unit!%ii Bisericii sunt criteriile
care determin! toate mijloacele pe care Biserica le folose$te.
9.2 Principiile canonice n organizarea Biserici Ortodoxe Romne
n Biserica Ortodox! Romn!, putem distinge ca norme fundamental! Statutul de
organizarea $i func%ionare a Bisericii Ortodoxe Romne $i ca norme speciale de aplicare
Regulamentele biserice$ti $i decizile organismelor biserice$ti investite cu autoritate normativ!.

I.Fundamentele organiz"rii BOR

Statutul actual prezint! fundamentele organiz!rii $i func%ion!rii Bisericii Ortodoxe
Romne "i anume raportarea la Tradi%ia canonic! $i la comuniunea panortodox!, circumscrip%ia de
activitate teritorial! $i personal!, preponderen%a dimensiunii pastoral-misonare, modul de
repartizare a slujirii biserice$ti n cadrul oficiilor biserice$ti.
nc! din primul articol noul statut d! un semn de coeren%! ecleziologic!. Dac! n vechiul
Statut Biserica Ortodox! Romn! era prezentat! ca institu%ia ce cuprinde pe credincio$ii de
religie cre$tin! ortodox! din Romnia $i diaspora ortodox! romn!
175
, primul articol al Statutului
actual subliniaz! identitatea Bisericii ca fiind: comunitatea cre$tinilor ortodoc$i, clerici, monahi $i
mireni, constitui%i canonic n parohii $i mn!stiri din eparhiile Patriarhiei Romne aflate n
interiorul $i n afara grani%elor Romniei, care m!rturisesc pe Dumnezeu n Sfnta Treime, Tat!l,
Fiul $i Duhul Sfnt, pe temeiul Sfintei Scripturi $i al Sfintei Tradi%ii $i particip! la via%a Bisericii
prin acelea$i Sfinte Taine, slujbe liturgice $i rnduieli canonice
176
.
Diferen%a ntre cele dou! formul!ri este capital!. Dac! n prima, exprimarea este de tip
asociativ, ar!tnd c! Biserica i cuprinde pe credincio$i, f!r! s! defineasc! ceea ce este Biserica n
manifestarea ei, formularea actual! subliniaz! caracterul comunional al Bisericii.
Articolul 6 este cel care arat! mai departe diferen%a de perspectiv!. Dac! o asocia%ie este
constituit! din persoane Biserica este constituit! din comunit!%i care se reunesc n numele lui
Hristos $i Il au drept Cap. Biserica este comunitatea celor ce se mp!rt!%esc cu Hristos, ea find
organizat! n aceast! lume %innd cont de particularit!%ile societ!%ii.
Biserica local! este cadrul comunional n care se manifest! via%a n Hristos, articulndu-se
n acela$i timp apartenen%a la ntreaga Biseric!, prin episcop, membru al Sinodului. Eparhia este
Biserica local! prin excelen%!
177
, Patriarhia $i Mitropolia sunt sisteme de organizare bisericeasc!
ce asigur! comuniunea bisericeasc! la nivel supralocal. Pe parcursul istoriei, sensul de Biseric!
local! a fost transferat de la Eparhie spre Biserica autocefal!. Transferul de sens este de n%eles n
contextul cre$terii n importan%! a rolului bisericilor autocefale, dar trebuie s! n%elegem c! o
reaxare a organiz!rii biserice$ti pe perincipiile ecleziologice %ine cont de nevoia unui raport
echilibrat ntre categoriile canonice: Biserica local' $i sistemul de organizare bisericeasc'.
Statutul Bisericii Ortodoxe Romne pune n valoare aceast! realitate preciznd c!
Biserica Ortodox! Romn! este organizat! ca Patriarhie, cu titulatura Patriarhia Romn'.
Patriarhia Romn! cuprinde eparhii (Arhiepiscopii $i Episcopii) grupate n Mitropolii, precum $i
alte unit!%i n interiorul sau n afara grani%elor Romniei
178
. Astfel n acest articol este clarificat!
dinstinc%ia ntre Biserica local! (Episcopia sau Arhiepiscopia) $i sistemul de organizare
bisericeasc! ce grupeaz! bisericile locale n vederea unei coordon!ri a comuniunii ecleziale
(Mitropolia "i Patriarhia).
Articol 1 precizeaz! c! eparhiile sunt n interiorul $i n afara grani%elor %!rii. Aceast!
precizare introduce raportarea la teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Romne. Vechiul Statut
de organizare folosea n primul articol expresia din Romnia $i diaspora ortodox! romn!
179
.
Avnd n vedere contextul socio-cultural actual, termenul diaspora nu exprim! suficient de fidel
realitatea tr!it! de comunit!%ile respective. Criteriul Teritorial este un criteriu fundamental pentru
organizarea bisericeasc!, dar via%a ne pune n fa%a unor situa%ii ce a$teapt! o rezolvare n
conformitate cu Tradi%ia canonic! a Bisericii.

175
Articolul 1 din Statutul de organizare )i func(ionare a Bisericii Ortodoxe Romne, EIBMO, Bucure$ti, 2005.
176
Articolul 1 din Statutul de organizare )i func(ionare al Bisericii Ortodoxe Romne, EIBMO, Bucure$ti 2007.
177
Jean ZIZIOULAS, LEtre Ecclesial, Labor et Fides, Genve, 1981, p. 192.
178
Articolul 6 din Statutul de organizare )i func(ionare a Bisericii Ortodoxe Romne, EIBMO, Bucure$ti, 2005.
179
Articolul 1 din Statutul de organizare )i func(ionare a Bisericii Ortodoxe Romne, EIBMO, Bucure$ti, 2005.
Fiecare biseric! local! este caracterizat! prin criterii de stabilitate care sunt date de
teritoriu, popor $i organizare. Bisericile autocefale au competen%a organiz!rii $i coordon!rii
ntregii vie%i ecleziale n cadrele teritoriale respective. Astfel Biserica Ortodox! Romn! este n
fapt Biserica Ortodox! din Romnia, a$a cum Biserica Ortodox! Bulgar! este biserica Ortodox!
din Bulgaria, etc. Avnd n vedere c! n cadrul Tradi%iei canonice a Bisericii Ortodoxe jurisdic%ia
este n principiu jurisdic%ie teritorial!, nu s-au dezvoltat criterii canonice de extrateritorialitate.
Abia la nceputul secolului XX, odat! cu apari%ia fluxurilor de emigrare a popula%iei ortodoxe n
Occident, a ap!rut problema raporturilor dintre emigran%ii ce tr!iesc n teritorii n care nu exist! o
Biseric! Ortodox! organizat! canonic $i Biserica %!rii de origine. Termenul folosit pentru a
desemna aceste comunit!%i a fost cel de diaspora, dar el s-a doviedit a fi inexact din mai multe
puncte de vedere. Credincio$ii ortodoc$i n!scu%i n Occident nu se consider! ca aflndu-se n
diaspora, ei identificndu-se n mod clar ca fiind cet!%eni deplini ai %!rii unde s-au n!scut $i tr!iesc.
n acela$i timp schimb!rile de frontiere au f!cut ca anumite p!r%i din teritoriul canonic al
unei Biserici autocefale s! nu mai fie ncadrat n grani%ele politice ale %!rii respective. Astfel $i n
cazul Bisericii noastre exist! comunit!%i ce tr!iesc n teritorii din afara grani%elor Romniei,
comunit!%i care nu pot fi considerate diaspora. Din acest motiv Statutul Bisericii Ortodoxe
Romne prevede c! exist! eparhii ce apar%in Bisericii Ortodoxe Romme care $i au jurisdic%ia
teritorial! n afara grani%elor Romiei.
Aceast! jurisdic%ie extrateritoril! pune cteva probleme de ordin canonic ce se a$teapt! s!
fie reglementate n cadrul unui sinod panortodox. Pe de o parte este nevoie s! se clarifice modul
de rezolvare a conflictului de jurisdic%ie canonic! n cazul n care datorit! evenimentelor de ordin
istoric, teritorii canonice ale unei Biserici autocefale intr! ntr-un Stat n care exist! o alt! Biseric!
ortodox! autocefal!, pe de alt! parte este important s! se clarifice modul de raportare canonic! a
comunit!%ilor ce tr!iesc n teritorii n care nu exist! o Biseric! Ortodox! autocefal!, cu Biserica
din %ara de origine $i cu Biserica Ortodox! n ansamblul ei.
n ceea ce prive$te aspectele amintite mai sus, Canonul 17 Se IV
180
$i 38 Trulan
181
arat! c!
organizarea bisericeasc! trebuie s! urmeze organiz!rii politice de Stat. n n%elegerea acestor
canoane trebuie f!cut! distinc%ia ns! ntre reorganizarea pa$nic! a Statului $i reorganizarea ostil!.
Cel din urm! tip de reorganizare aduce n aten%ie un factor subiectiv legat de capacitatea
comunit!%ilor care se g!sesc ntr-un context nou de a face fa%! acestor schimb!ri $i modul n care
Bisericile n cauz! sunt capabile s! ajung! la o practic! rezonabil! n ceea ce prive$te asumarea
noului context socio-politic. Grija Bisericilor n cauz! este ca schimb!rile de ordin politic s! nu
altereze unitatea Bisericii dar n acela$i timp s! respecte particularit!%ile culturale ale comunit!%ii.
Din p!cate istoria a dovedit ca Bisericile autocefale n cauz! nu au ajuns la o solu%ionare fr!%easc!
a acestei problematici disensiunile alternd modul de manifestare a unit!%ii ortodoxe.

180
Canonul 17 Sinodul IV Ecumenic: Parohiile cele de la %ar! (de pe cmp) sau de prin alte sate s! r!mn!
nestr!mutate la episcopii care le %in (de%in, st!pnesc) $i mai ales dac! st!pnindu-le pe ele f!r! sil!, le-au crmuit
timp de treizeci de ani. Iar dac! n cuprinsul (n!untrul) celor treizeci de ani s-a iscat (n!scut) sau s-ar putea isca
(na$te) vreo nen%elegere asupra lor, s! fie ng!duit celor ce spun c! se nedrept!%esc (n!p!stuiesc) s! fac! pr! (s!
introduc! ac%iune) despre acest lucru la sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dac! cineva s-ar nedrept!%i de c!tre
mitropolitul s!u propriu, s! se judece de c!tre exarhul diecezei sau de c!tre scaunul Constantinopolului, dup! cum s-a
zis mai nainte. Iar dac! vreo cetate s-ar fi nnoit prin puterea mp!r!teasc!, sau dac! s-ar nnoi de acum nainte (n
viitor), atunci alc!tuirilor politice $i ob$te$ti s! urmeze $i ornduirea parohiilor biserice$ti.
181
Canonul 38 Sinodul VI Ecumenic: &i noi p!zim canonul a$ezat de p!rin%ii no$tri, cel care rnduie$te astfel: dac!
vreo cetate s-a rennoit prin puterea mp!r!teasc!, sau dac! s-ar rennoi de acum nainte (n viitor), (atunci) $i
ornduirea lucrurilor biserice$ti s! urmeze alc!tuirile politice (de stat) $i ob$te$ti.
Biserica Ortodox! Romn! a optat pentru reactivarea structurilor de organizare
bisericeasc! din teritoriile care nu mai fac parte din grani%ele Romniei, pentru a asigura n cadru
eclezal care s! respecte particularit!%ile socio-culturale ale credincio$ilor din acele teritorii.
Aceast! reactivare este fireasc! deoarece teritoriile respective au fost sustrase n mod abuziv
jurisdic%iei canonice a Bisericii Ortodoxe Romne $i acest fapt a dus la pierderea unor drepturi
fundamentale ale credincio$ilor ortodoc$i. Biserica Ortodox! nu a recunoscut oficial canonicitatea
transferul jurisdic%ie spre o alt! Biseric! autocefal!. Cu toate acestea reactivare nu trebuie s!
blocheze comuniunea panortodox! $i dificult!%ile ce apar trebuie s! fie rezolvate prin dialog.
n ceea ce prive$te comunit!%ile ortodoxe de tradi%ie romn!, ce s-au organizat $i
nr!d!cinat n Occident, Biserica Ortodox! Romn! se consider! responsabil! pentru a le acorda
sprijin n vederea manifest!rii depline a particularit!%ilor de limb! $i tradi%ii. Biserica Ortodox!
Romn! n%elege s! $i exercite acest drept de solicitudine n!d!jduind c! problematica n
ansamblul ei va fi reglementat! prin consens Panortodox.
Articolul 1 subliniaz! c! apartene%a la Biserica este dat! nu doar de criterii sociologice, ci
n primul rnd m!rturisirea de credin%! de p!rt!$ia cu acelea$i Sfinte Taine $i articularea prin
organizarea canonic! n acela$i Trup Tainic al lui Hristos.
Afirmndu-se n articolul 2 originea apostolic! a Bisericii Ortodoxe Romne $i
comuniunea ei cu ntreag! Biserica Ortodox! se subliniaz! c! originea apostolic! a Bisericii
Ortodoxe Romne i onoreaz! identitatea dar $i oblig! la coresponsabilitate. Bisericile ortodoxe
autocefale nu sunt biserici independente ce ar intra ntr-o federa%ie sau confedera%ie a bisericilor
ortodoxe. Bisericile ortodoxe autocefale se afl! ntr-un raport de interdependen%! $i
coresponsabilitate.
Pentru a da o m!rturie vie a unit!%ii interne a Bisericii BOR a adoptat o form! organizare
unitar!, garantat! de comuniunea sinodal-ierarhic!.
Articolul 3 precizeaz! c! (1) Biserica Ortodox! Romn! are conducere sinodal" ierarhic",
potrivit nv!%!turii $i canoanelor Bisericii Ortodoxe $i tradi%iei sale istorice.
(2) Biserica Ortodox! Romn! se administreaz" n mod autonom prin organisme proprii
reprezentative, constituite din clerici $i mireni, potrivit Sfintelor Canoane, dispozi%iilor
prezentului Statut $i altor dispozi%ii ale autorit!%ii biserice$ti competente.
n cadrul organiz!rii bisericii noastre este subliniat n mai multe rnduri raportul dintre
Biserica local! $i sistemele de organizare bisericeasc!. Enun%nd n acest articol principiul sinodal-
ierarhic se subliniaz! $i raportul dintre ierarhia bisericeasc! $i comuniunea sinodal!.
Biserica se manifest! n katholicitatea $i ecumenicitatea sa cu deosebire n Sfnta
Liturghie dar unitatea $i ecumenicitatea Biericii nu este numai de natur! euharistic!. Ea devine $i
ierarhic! prin raportul episcopului $i prin el a clerului cu Biserica local! ca $i comunitate
euharistic!. Dup! Sfntul Ignatie, Biserica filadelfienilor $i manifest! unitatea atunci cnd este
mpreun! cu episcopul, cu preo%ii $i diaconii care l nconjoar!
182
. Acela$i Sfnt Ignatie arat! c!
este imposibil s! calific!m o comunitate Biseric! dac! nu are n mijlocul ei Presbiteriumul adic!
episcopul, preo%ii $i diaconii. Unitatea Bisericii n jurul episcopului nu este un aspect ce %ine de
voin%a uman! ci este voia lui Dumnezeu. Biserica n ecumenicitatea ei este Biseric! pentru c! l
are cap pe Hristos $i prin analogie, Biserica local! este katholiceasc! n cadrul ecumenicit!%ii
pentru c! l are n fruntea ei pe episcop care d! slujirii caracterul de Tain! a comuniuni ecleziale.

182
Ignatie face aceast! precizare n preambulul scrisorii c!tre Filadelfieni.
Articolul 5 aduce clarific!ri n ceea ce prive$te no%iunile enun%ate anterior. Astfel ese
preciazat modul n care credincio$ii sunt integra%i n comunit!%ile Bisericii, $i este subliniat!
dimensiunea na%ional! a misiunii bisericii. Aceast! dimensiune na%ional! nu face din BOR o
Biseric! etnic!, caracterul na%ional subliniind a$a cum precizeaz! Statutul, leg!tura dintre Biseric!
$i destinul neamului romnesc.
n cadrul acestui articol se subliniaz! c! un credincios face parte din Biserica Ortodox!
Romn! dac! este canonic primit ntr-o comunitate a acesteia. Doar n func%ie de modul n care
persoana este primit! n comuniunea bisericii locale, ea poate fi primit! la Sfnta ntr-o alt!
Biseric! local!.
Unitatea Bisericii n ecumenicitatea ei este realizat! $i ca o unitate prin episcop, iar locul
crestinului n Biserica r!spndit! n Univers este determinat de locul pe care episcopul l
recunoa$te persoanei respective n Biserica local!. Doar n func%ie de modul n care persoana este
primit! n comuniunea bisericii locale, ea poate fi primit! ntr-o alt! Biseric! local!.
Con$tiin%a canonic! a Bisericii a fost deosebit de clar! n acest sens $i s-a rnduit la
Sinodul I ecumenic s! se ntruneasc! regulat episcopii $i s! cerceteze modul n care a fost
exercitat! autoritatea Bisericii, pentru ca nu cumva sl!biciunile omene$ti s! duc! la abuzuri care ar
prejudicia con$tiin%a manifest!rii lui Hristos n Biseric! prin preo%ia sacramental! pentru care este
deplin responsabil episcopul. Canonul 5 de la Sinodul I ecumenic spune: n privin%a celor ce au
fost excomunica%i (afurisi%i) de c!tre episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) fie dintre cei din
cler, fie dintre cei din starea laic!, s! se %in! rnduiala cea dup! canonul care hot!r!$te c! cei sco$i
de c!tre unii s! nu se primeasc! de c!tre al%ii. S! se cerceteze ns! ca nu cumva ace$tia s! fi ajuns
excomunica%i din mpu%inarea sufletului sau din vrajb! sau din vreo alt! sc!dere de acest fel a
episcopului. Deci pentru ca lucrul acesta s! fie cercetat dup! cuviin%!, s-a socotit c! este bine s!
aib! loc sinoade n fiecare an, de dou! ori pe an, n fiecare eparhie (mitropolie), pentru ca ob$tea
tuturor episcopilor eparhiei (mitropoliei) aduna%i la un loc s! cerceteze ntreb!rile cele de acest
fel.
II. Organizarea canonic" $i administrativ-teritorial"
A$a cum am ar!tat mai sus, Biserica nu este o realitate constituit! din nsumarea mai
multor p!r%i, ci este o unitate organic! manifestat! de Biserici locale deplin identice ca valoare
eclezial!, ce constituie un Trup unic, cu un Cap unic: Hristos
183
.
Articolul 6 prezint! eparhiile din cadrul Patriarhiei Romne grupate n mitropolii, iar
articolul 7 subliniaz! c! organizarea teritorial! este un mijloc pe care $i-l d! Biserica n slujba
misiunii.
Organizarea canonic! $i administrativ-teritorial! poate s! evolueze prin decizia canonic!
Sfntului Sinod $i poate s! fie pus! n practic! cu ajutorul tuturor organismelor de decizionale din
Biseric!. Statutul vorbe$te de o organizare unitar!, dar aceasta nu nseamn! o ne luare n seam! a
particularit!%ilor. Avnd n vedere c! eparhiile din afara grani%elor %!rii au un parcurs istoric $i de
organizare canonic! specific, Statutul de organizare $i func%ionare al Bisericii prevede n articolul
8 posibilitatea acord!rii unei autonomii l!rgite pentru anumite eparhii sau mitropolii. Aceast!
autonomie se manifest! n cadrul autocefaliei n primul rnd prin dreptul de a avea un statut de

183
Ioan Zizioulas dezvolt! aceast! idee n lucrarea sa LEucharistie, lEvque et lEglisedurant les trois premiers
sicles, Ed Thophanie, Descles de Brouwer, Paris 1994, p. 250.
organizare $i func%ionare propriu, adoptat de forurile de conducere ale eparhiei sau Mitropoliei
respective $i validat de Sfntul Sinod. Procedura de validare a Statutelor eparhiilor autonome este
de fapt o confirmare a canonicit!%ii acestora.
Un aspect important n cadrul organiz!rii $i reorganiz!rii biserice$ti este jurisdic%ia
teritorial! $i titulatura eparhiilor $i mitropoliilor. Fiind cea mai nalt! autoritate n Biseric!, Sfntul
Siond este instan%a ce are competen%a de a decide n ceea ce prive$te toate aspectele de organizare
$i reorganizare bisericeasc!, el fiind competent $i pentru stabilirea limitelor jurisdic%iei teritoriale
$i a titulaturilor eparhiilor $i Mitropoliilor.
Chiar dac! n aparen%!, stabilirea unei titulaturi pentru o Mitropolie poate fi considerat! ca
o problem! de detaliu de organizare, trebuie s! subliniem faptul c! titulatura unei eparhii sau
mitropolii are o profund! conota%ie canonic!. O episcopie trebuie s! fie ntotdeauna desemnat! ca
fiind a n leg!tur! cu cetatea mai important! din teritoriul canonic al eparhiei respective. Este
impropriu ca din titulatura unei eparhii s! nu fac! parte cetatea mai important!, deoarece episcopul
$i are titulatura legat! de cetatea n care $i are catedrala.
n privin%a organiz!rii sau reorganiz!rii teritoriale, trebuie s! preciz!m c! organizarea $i
reorganizarea bisericeasc! nu este condi%ionat! de organizarea administrativ-teritorial! a Statului,
dar Biserica ia n considerare organizarea Statului pentru a-$i facilita misiunea. Chiar canonul 17
al Sinodului IV ecumenic
184
ce prevede c! organizarea bisericeasc! urmeaz! organizarea civil! nu
impune un raport de cauzalitate implicit! ci prezint! acest lucru ca fiind legat de lucrarea
Bisericii. n acela$i timp nu trebuie pierdut din vedere c! organizarea de Stat poate s! pun! la
dispozi%ia Bisericii mijloace care pot facilita misiunea.
Statutul prevede posibilitatea acord!rii titlului de Arhiepiscoipie unei episcopii care are o
nsemn!tate mai mare. Din punct de vedere strict canonic doar eparhia care este sediul Mitropoliei
ar trebui s! aib! rangul de arhiepiscopie deoarece este prima dintre episcopiile dintr-o regiune. Cu
toate acestea, avnd n vedere c! tradi%ia foarte veche a bisericii noastre face referiri la
Arhiepiscopii, inclusiv la o arhiepiscopie autocefal! din primele veacuri cre$tine, acordarea
acestor titulaturi onorifice poate s! fie n%eleas!.
Paragraful 3 al articolului 7 prevede posibilitatea acord!rii unor titluri onorifice ad
personam unor episcopi eparhio%i $i anume cel de Arhiepiscop pentru episcop $i cel de Mitropolit
pentru Arhiepiscop, cu precizarea c! titlul acesta nu schimb! rangul eparhiei. Cu toate c! este de
n%eles introducerea unei astffel de prevederi pentru a sublinia unele responsabilit!%i de
reprezentare atribuite unor chiriarhi, trebuie s! subliniem faptului c! acordarea acestor titluri
onorifice trebuie s! $i p!streze caracterul excep%ional.
A$a cum am precizat mai sus, n cadrul sinodalit!%ii episcopul nu se reprezint! pe sine n
Sinod, ci reprezint! biserica pe care o p!store$te. Din acest motiv, rangul episcopului este de fapt
rangul eparhiei p!storite. n cazul titlurilor personale, apare o contradiic%ie n reprezentare, mai
ales dac! titlurile onorifice schimb! locul n diptice al episcopului respectiv a$a cum prevede Art.

184
Canonul 17 Sinodul IV Ecumenic: Parohiile cele de la %ar! (de pe cmp) sau de prin alte sate s! r!mn!
nestr!mutate la episcopii care le %in (de%in, st!pnesc) $i mai ales dac! st!pnindu-le pe ele f!r! sil!, le-au crmuit
timp de treizeci de ani. Iar dac! n cuprinsul (n!untrul) celor treizeci de ani s-a iscat (n!scut) sau s-ar putea isca
(na$te) vreo nen%elegere asupra lor, s! fie ng!duit celor ce spun c! se nedrept!%esc (n!p!stuiesc) s! fac! pr! (s!
introduc! ac%iune) despre acest lucru la sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dac! cineva s-ar nedrept!%i de c!tre
mitropolitul s!u propriu, s! se judece de c!tre exarhul diecezei sau de c!tre scaunul Constantinopolului, dup! cum s-a
zis mai nainte. Iar dac! vreo cetate s-ar fi nnoit prin puterea mp!r!teasc!, sau dac! s-ar nnoi de acum nainte (n
viitor), atunci alc!tuirilor politice $i ob$te$ti s! urmeze $i ornduirea parohiilor biserice$ti.
7 (4). Adoptarea acestei prevederi face s! se creeze confuzii n ceea ce prive$te caracterul pe care
l are prezen%a episcopului n sinod $i mpinge sensul spre apropierea Sinodului de o Conferin%!
episcopal!. Nu putem s! nu observ!m deasemenea contradic%ia din acela$i paragraf 3, unde, de$i
titlul este personal $i nu influen%eaz! rangul eparhiei, unul din criteriile de acordare este legat de
prestigiul eparhiei respective.
Tradi%ia de organizare a Bisericii Ortodoxe Romne este marcat! de sistemul mitropolitan,
n cadrul Patriarhiei. Organizarea central! nu %ine de natura Bisericii, ci de mijloacele pe care
Biserica $i le pune la dispiozi%ie pentru o mai bun! organizare a comuniunii $i a unit!%ii.
Conform tradi%iei proprii Bisericii Ortodoxe Romne, exist! dou! organisme deliberative $i
dou! organisme executive. Noul Statut introduce $i organisme centrale administrative.
Statutul precizeaz! n articolul 9 c! n Biserica Ortodox! Romn!, la nivel central
func%ioneaz!:
I. Organisme centrale deliberative:
A. Sfntul Sinod,
B. Sinodul Permanent,
C. Adunarea Na%ional! Bisericeasc!.
II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul,
B. Consiliul Na%ional Bisericesc,
C. Permanen%a Consiliului Na%ional Bisericesc.
III. Organisme centrale administrative:
A. Cancelaria Sfntului Sinod,
B. Administra%ia Patriarhal!.

Sfntul Sinod
Sfntul Sinod ca cea mai nalt! autoritate a Bisericii este cadrul de manifestarea a
comuniunii biserice$ti. Sunt membri ai Sfntului Sinod to%i episcopii n func%ie, deoarece episcopii
reprezint! n Sinod ntreag! Biserica pe care o p!storesc, Sinodul fiind cadrul de manifestare a
comuniunii dintre Bisericile locale prin episcopi.
Competen%ele Sfntului Sinod sunt extinse la toate activit!%ile sau actele de decizie din
Biseric! deoarece nu exist! aspect al vie%ii biserice$ti care s! poat! fi sustras autorit!%ii Sfntului
Sinod. Articolul 11 precizeaz! c! Sfntul Sinod este cea mai nalt! autoritate a Bisericii
Ortodoxe Romne, n toate domeniile ei de activitate.
Prin recunoa$terea Autocefaliei unei Biserici regionale, se recunoa$te de fapt $i maturitatea
organiz!rii sinodale. n Tomosurile de proclamare a autocefaliei, Biserica Ortodox! proclam! de
fapt capacitatea unei Biserici regionale de a-$i asuma propria organizare $i aceast! organizare este
ntotdeauna sinodal-ierarhic!.
Chiar dac! autoritatea cea mai nalt! a Bisericii Ortodoxe Romne este Sfntul Sinod,
activitatea Sfntului Sinod nu este izolat! de activitatea ntregului corp eclezial. Partajarea
competen%elor deliberative ntre Sfntul Sinod $i Adunarea Na%ional! Bisericeasc! subliniaz! acest
aspect.
n cadrul atribu%iilor Sfntului Sinod observ!m existen%a unor prevederi care sunt semnul
conjug!rii competen%elor. Sfntul Sinod aprob!, ini%iaz!, p!streaz!, dar lucrarea sfntului Sinod se
manifest! n cadrul coresponsabilit!%ii tuturor organismelor biserice$ti.
Biserica Ortodox! Romn! a decis ca din Sfntul Sinod s! fac! parte to%i episcopii n
func%ie. Spuneam mai sus c! prezen%a episcopului n Sinod este de fapt manifestarea prezen%ei
Bisericii pe care o p!store$te n comuniunea Bisericii ntregi. Unii anali$ti consider! c! episcopii
vicari, nefiind ntist!t!torii unei eparhii, nu ar trebui s! fac! parte din Sfntul Sinod. Consider!m
c! institu%ia episcopului vicar, institu%ie canonic! ce $i are originea n coresponsabilitatea
episcopilor, horepiscopililor $i periodeu%ilor n cadrul episcopatului local "i este firesc s! fie
integrat! n manifestarea sinodal! a Bisericii.
Episcopii vicari au responsabilitate episcopal! n cadrul episcopatului eparhiei n care sunt
instala%i $i mpreun! cu episcopul chiriarh reprezint! n Sfntul Sinod eparhia pe care o p!storesc.
Atunci cnd un chiriarh solicit! Sfntului Sinod nfiin%area unui oficiu de episcop vicar, el cere de
fapt ca s!-i fie acodrat un sprijin n cadrul exercit!rii slujirii episcopale $i $i asum! astfel ca
eparhia s! fie condus! n cadrul acestui tip de comuniune episcopal!.

Sinodul Permanent
Sinodul Permanent este instan%a care asigur! sinodalitatea deciziilor importante pentru
Biseric!, ce nu ng!duie amnare, ntre sesiunile Sfntului Sinod. Conform articolului 17 (2), din
Sinodul Permanent fac parte pe lng! mitropoli%i, doi episcopi $i un arhiepiscop desemna%i de
Sinodul plenar pentru un termen de un an. Sinodul Permanent exprim! o manifestare a
sinodalit!%ii $i pentru faptul ca fiecare mitropolit poart! mpreun! cu el n Sinodul Permanent $i
Sinodul Mitropolitan pe care l prezideaz!. Desemnarea Arhiepiscopilor $i Episcopului n Sinodul
Permanent este o manifestare a deschiderii spre o larg! colaborare n luarea deciziilor. Avnd n
vedere c! Sinodul permanent este un cadru de manifestare a sinodalit!%ii pentru situa%ii ce nu
sufer! amnare, pentru ca deciziile acestuia s! poat! fi considerate decizii definitive, ele trebuie s!
fie supuse spre ratificare Sfntului Sinod (Art 18 (4)).

Adunarea Na"ional! Bisericeasc!
Adunarea Na%ional! Bisericeasc! este organismul central, n care sunt reprezentate prin
clerici $i mireni eparhiile $i institu%iile BOR. Competen%ele Adun!rii Na%ionale Biserice$ti sunt de
ordin administrativ $i consultativ. Adunarea Na%ional! Bisericeasc! nu este organul reprezentativ
n sensul calificativ al termenului, ci este reprezentativ! n sensul c! n cadrul acesteia fiecare
eparhie este reprezentat! de c!tre o delega%ie compus! dintr-un cleric $i doi mireni. Ea nu poate s!
func%ioneze canonic dect n comuniune cu Sfntul Sinod. Din acest motiv Statutul face distinc%ia
ntre Adunarea Na%ional! Bisericeasc! $i Sfntul Sinod care particip! la reuniunile ANB-ului $i
ratific! hot!rrile luate de acest organism.
Adunarea Na%ional! Bisericeasc! nu este o adunare general! de tipul Adun!rii Generale a
unei Asocia%ii. Ea $i desf!$oar! activitatea n cadrul comuniunii biserice$ti

Organismele Centrale executive
Organismele Centrale executive ale Bisericii Ortodoxe Romne sunt Patriarhul mpreun!
cu Consiliul Na%ional Bisericesc (CNB). Organismele executive sunt de fapt Organismele de
decizie imediat! sau de punere n aplicare a normelor biserice$ti stabilite de autoritatea
deliberativ!. Chiar dac! exist! dou! organisme centrale executive, ele nu se dubleaz! n misiunea
lor ci $i desf!$oar! activitatea n cadrul comuniunii ierarhice. Consiliul Na%ional Bisericesc nu
poate s! fie considerat ca organ ce $i desf!$oar! activitatea n mod independent fa%! de Patriarh, n
primul rnd pentru c! Patriarhul este Pre$edintele dar $i pentru faptul c! Patriarhul este organism
executiv al Sfntului Sinod.

Patriarhul
Patriarhul este organism executiv al Sfntului Sinod, este ntiul dintre episcopii Bisericii
autocefale, n calitatea lui de Arhiepiscop al celei mai importante eparhii din Patriarhie. Din acest
motiv titulatura Patriarhului porne$te de la slujirea sa fundamental!, aceea de Arhiepiscop al
Bucure$tilor. Aceast! calitate este la temelia celei de Mitropolit $i Patriarh. Patriarhul este cel care
prezid! comuniunea episcpilor din Biserica autocefal!. Primatul al Patriarhului este un primat al
slujrii n bun! n%elegere a$a cum arat! canonul 34 Apostolic. Cele mai importante atribu%ii ale
Patriarhului sunt legate de asigurarea comuniunii ntre eparhii, a unit!%ii de organizare $i de lucrare
$i a comuniunii dintre Biserica autocefal! n fruntea c!reia se afl! $i celelalte Biserici autocefale.
Statutul prezint! atribu%iile patriarhului, insistnd asupra rolului de consolidare a unit!%ii n
cadrul sinodalit!%ii, urmnd ca detaliile s! fie prezentate de Regulamente. Patriarhul $i exercit!
autoritatea $i prin intermediul dreptului de devolu%iune, dar acest drept este manifestat tot n
respectul subsidiarit!%ii $i sinodalit!%ii. Conform dreptului de devolu%iune, Patriarhul poate s! se
autosesizeze atunci cnd unele nereguli din cadrul unei eparhii sau mitropolii nu sunt rezolvate de
c!tre organismele locale responsabile dar modul de rezolvare al acestora este supus autorit!%ii
Sfntuli Sinod. Astfel, n conformitate cu prevederile canonului 34 Apostolic putem spune c!
atribu%iile Patriarhului sunt exercitate n cadrul prezid!rii organiz!rii sinodal-ierarhice,
coordonarea patriarhal!, marcat! de solicitudine nefiind de ordin jurisdic%ional direct.

Consiliul Na"ional Bisericesc
Consiliul Na%ional Bisericesc ca organism central executiv al Sfntului Sinod $i al Adun!rii
Na%ionale Biserice$ti se compune din 12 membri ai Adun!rii Na%ionale Biserice$ti, cte un cleric
$i cte un mirean reprezentnd fiecare Mitropolie din %ar!, desemna%i pe o perioada de patru ani si
pentru cel mult dou! mandate. Consiliul Na%ional Bisericesc se ntrune$te la convocarea
Pre$edintelui, cel pu%in de dou! ori pe an sau ori de cte ori este nevoie. Pre$edintele Consiliului
Na%ional Bisericesc este Patriarhul, iar n lips! loc%iitorul s!u, conform prevederilor art. 12 (2) din
Statut. Membrii Sfntului Sinod pot participa cu vot deliberativ la $edin%ele Consiliului.
Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept ai Consiliului Na%ional Bisericesc, cu vot
deliberativ. Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali $i inspectorul general bisericesc
sunt membri permanen%i ai Consiliului Na%ional Bisericesc, cu vot consultativ.

Permanen"a Consiliului Na"ional Bisericesc
ntre $edin%ele Consiliului Na%ional Bisericesc func%ioneaz! Permanen%a Consiliului
Na%ional Bisericesc, ca organism central executiv. Ea se compune din Patriarh, ca pre$edinte,
Episcopii-vicari patriarhali, Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali $i inspectorul
general bisericesc, ca membri $i ia hot!rri valide prin consensul membrilor prezen%i. Din
ncredin%area Patriarhului, Permanen%a Consiliului Na%ional Bisericesc poate fi prezidat! de unul
din Episcopii-vicari patriarhali. n aceast! situa%ie, procesul-verbal al lucr!rilor este supus
aprob!rii Patriarhului. Hot!rrile devin executorii numai dup! confirmarea lor n scris, de c!tre
Patriarh.
Permanen%a Consiliului Na%ional Bisericesc, prezidat! de Patriarh, exercit! unele atribu%ii
ale Consiliului Na%ional Bisericesc.
Hot!rrile Permanen%ei Consiliului Na%ional Bisericesc sunt aduse la ndeplinire de
Cancelaria Sfntului Sinod $i de sectoarele celorlalte institu%ii centrale biserice$ti.


Organismle centrale administrative
n exercitarea atribu%iilor sale executive de Pre$edinte al organismelor centrale biserice$ti
deliberative $i executive $i ntist!t!tor al Bisericii Ortodoxe Romne, Patriarhul este ajutat de:
A. Cancelaria Sfntului Sinod,
B. Administra%ia Patriarhal!.
Din ncredin%area Patriarhului, Cancelaria Sfntului Sinod, sectoarele Administra%iei
Patriarhale $i celelalte institu%ii centrale biserice$ti sunt coordonate de Episcopii-vicari patriarhali
sau de c!tre un delegat al Patriarhului.

Cancelaria Sfntului Sinod
Cancelaria Sfntului Sinod este organism central administrativ al Sfntului Sinod, al
Sinodului Permanent, al Adun!rii Na%ionale Biserice$ti, al Patriarhului, al Consiliului Na%ional
Bisericesc $i al Permanen%ei acestuia.
Secretarul Sfntului Sinod, prin Decizie Patriarhal!, coordoneaz! Cancelaria Sfntului
Sinod avnd colaboratori pe Vicarul administrativ patriarhal $i consilierul patriarhal de resort.
Vicarul administrativ patriarhal mpreun! cu consilierul patriarhal din Cancelaria Sfntului Sinod,
sub conducerea Episcopului-Vicar Patriarhal, preg!tesc lucr!rile pentru convocarea organismelor
centrale deliberative $i executive biserice$ti $i cele care se supun examin!rii acestora.
Cancelaria Sfntului Sinod elaboreaz!, p!streaz! $i preg!te$te pentru publicarea n Revista
Biserica Ortodox! Romn!, procesele-verbale ale $edin%elor de lucru ale organismelor centrale
biserice$ti, comunic! centrelor eparhiale hot!rrile acestora $i %ine eviden%a modului de aducere a
lor la ndeplinire, cu excep%ia celor care sunt date n competen%a Sectoarelor Administra%iei
Patriarhale. Elaboreaz! coresponden%a organismelor centrale biserice$ti $i a Pre$edintelui acestora
cu autorit!%ile publice centrale n probleme care privesc via%a religioas! din Biserica Ortodox!
Romn!. ntocme$te $i supune aprob!rii Deciziile Patriarhale de atribu%ii ale personalului de
conducere din cadrul Cancelariei Sfntului Sinod $i de la celelalte institu%ii centrale biserice$ti.
Cancelaria Sfntului Sinod este p!str!toarea sigiliului Sfntului Sinod.

Administra"ia Patriarhal!
Administra%ia Patriarhal!, ca organism central administrativ, are n atribu%iile sale studierea
$i ntocmirea referatelor privitoare la problemele biserice$ti de competen%a organismelor centrale
deliberative $i executive, prin sectoarele administrative de specialitate.
Prin sectoarele administrative de specialitate $i prin serviciile aferente, Administra%ia
Patriarhal! studiaz! problemele biserice$ti specifice acestora care intr! n competen%a
organismelor centrale deliberative $i executive, comunic! centrelor eparhiale hot!rrile acestora $i
%ine eviden%a modului de aducere a lor la ndeplinire.