Secretul lui Aro

Cap.1. La asta chiar nu ma asteptam!!!

Jane P.d.v.:

Buna,sunt Jane!Sunt o vampiroaica transformata in urma cu 10 ani,in

anul1912 in Voltera,locul unde locuieste cel mai mare clan de vampiri,clanul
Volturi.Aici sunt preferata stapanilor,inspecial al lui Aro,ceea ce ma face putin
increzuta.Puterea mea e super-tare.Pot da senzatia mintala de durere.Stati…
ma striga Aro.
Am luat o figura serioasa si am intrat cu capul plecat si umerii incordati:
-Stapane…am spus cu un respect bine lucrat si antrenat
-Jane,se apropie de mine cu mana lui alba,ochii stacojii stralucindu-I de
ingrijorare.Am nevoie de tine si de Alec (am uitat sa va spun ca am un frate
geaman?) sa mergeti sa o supravegheati pe Josephine.
-Cine e Josephine ?
Aro imi puse mana pe buze.Era clar ca nu trebuia sa stiu.I-am vazut cu
coada ochiului pe Marcus si Caius schimband priviri nedumerite.Era clar ca si ei
stiau la fel de multe ca si mine.Aro imi observa pauza si continua :
-Trebuie sa o supraveghezi.
-De ce ?
De data asta ma intrerupse cu un sarut rapid.Poate vi se va parea stupid
dar atunci era un lucru absolut normal.In ziua de azi nu asi mai face asa ceva.
 Simteam ca ceva nu este in regula.Aro este mereu asa de egoist.De ce i-ar
pasa de aceasta Josephine?Si de ce Caius si Marcus nu stiau nimic ?Erau asa
multe intrebari! Si de ce sa merg cu Alec ?
-Tu trebuie sa mergi la scoala.In Paris.
Ei bine la asta chiar nu ma asteptam.
-La scoala ?Asta e chiar culmea !
Caiu zambi.Marcus era plictisit.Aro avea o privire de nerecunoscut.Foarte
ingrijorata.Parca am mai vazut la..
Dar asta era imposibil !!!
A observat ca ma uitam ciudat la el :
-Dute si spune-i si fratelui tau.
-El de ce nu e aici ?
-A mers la vanatoare.
Wow !Asta e chiar ciudat.Sper ca se distreaza.Dar ceea ce ma surprindea
cel mai mult era comportamentul lui Aro.Acea privire...nici nu vreau sa ma
gandesc !!!
Am mers afara.Ploua.Iubeam ploaia.Imi amintea de ultima zi
umana.Eram cu Alec in turnul unui han.Era o ploaie ca acum.Alec canta la
pian.Cantecul se numea ,,Ochi de smarald ‘’,dupa fosta culoare a ochilor
mei.Am chicotit amintindu-mi scena.Melodia era superba.Deodata am vazut
cum cineva se catara pe geam.Nu i-am retinut fata pentru ca in urmatoarea
secunda pe fratele meu tipand si apoi si eu am cazut jos.Apoi m-am trezit
aici,in Volterra.Cam asta e toata povestea.
Urmatoarea zi urma sa merg la SCOALA !!!Ce era in capul lui Aro cand m-
a trimis la SCOALA !!!???Si ce era cu aceasta Josephine ?Brusc imaginea unei
familii care pe langa castel mi-a distras atentia.Cand am vazut privirea cuplului
m-am gandit brusc la privirea lui Aro cand se gandea la Josephine.Nu !Nu
vroiam sa cred !Pana la urma de ce imi pasa ?Nu stiu.
Stand in ploaie sprijinita de intrand,cu privirea in gol,am putut sa simt
mirosul de trandafir amestecat cu cel de frezie si cel de salcam apropiindu-se
de mine.
-Ma scuzati domnisoara...incepu cea care era mama familiei....
M-am uitat curioasa la ea si toti trei s-au dat un pas mai in
spate.Oops...ochii cam rosii.Tocmai mancasem.
-Ma numesc Jane,am spus pe o voce seaca
-Jane,nu stii unde este palatul din Voltera?
Wow !Chiar daca eram vampir tot simteam ceva de genul ,,trebuie sa
traiasca’’.Daca intrau acolo probabil tot sangele le-ar fi fost baut.
-Sunteti vizitatori ?am intrebat fara inflexiuni in voce.
In tot timpul cand vorbeam ii priveam curioasa.Macar sangele lor nu
mirosea prea bine,nu asi fi rezistat.
-Da,se retrageau vizibil chiar si pentru oameni in timp ce se uitau fix la ochii
mei
-Nu este aici,am mintit.
Au plecat.Wow !Asta chiar a fost ciudat.Privirea spre acel copil.Nu !Nu
vreau sa ma gandesc la aceasta varianta !
 Am intrat in castel uda leoarca.Ma uitam afara pe geamul imens.Hai!Am
spus mai devreme ca nu imi plac mairosurile florale,pe care Alec le iubeste,mie
imi plac cele eterice,adica de fructe.in special de mandarine.Apoi cineva aparu
in spatele meu.Caius.
-Ce este cu aceasta Josephine?intreba el pe un ton nervos.
Chiar ura sa nu stie ce se intampla.Si eu la fel.Fiti siguri.
-Nu stiu mai mult decat tine,am spus plictisita.
-Asculta Jane...spuse Caius cel autoritar...vreau sa-mi spui tot ce stii despre
aceasta Josephine.
-Sigur,stapane,am spus serioasa.
Si Caius disparu.M-am gandit sa merg la Aro si sa-l intreb direct ce este
cu aceasta Josephine.Am intrat in sala tronurilor dar ceea ce am vazut mi-a
slabit hotararea.Era Aro cu fata contorsionata de durere,singur si uitandu-se in
jos.
-Ce vrei Jane?mi-a spus pe un ton pe care nu l-am mai auzit niciodata rostit de
el.Rece.Dur.Autoritar.Asta mi-a slabit hotararea.Acum eram sigura ca nu voi
mai putea sa ii arunc in fata toate acuzatiile care imi treceau prin minte si am
cunoscut un sentiment pe care nu il mai avusesem niciodata.Mila.Imi era mila
de Aro.In starea asta abia am reusit sa spun :
-Ce facem cu ochii rosii?am intrebat cu o ezitare noua si dorinta de al
consola.In timpul meu uman cand il intalnisem pe Aro mi se parea rece,de
gheata si aceasta parere nu mi-o schimbasem...pana acum.Il vedeam ca pe un
om.
-A...ochii rosii...cred ca va trebui sa nu lasati pe nimeni sa se uite la voi.
,,Cred ca va trebui sa nu lasati pe nimeni sa se uite la voi.’’.Ce
stupid,bodoganeam in gand.Ce e cu el ?Cred ca stiu dar nu vreau sa
recunosc.Acum eram iar pe hol.
-Hei surioara,mi-ai dus dorul ?l-am auzit pe Alec in spatele meu.
-Sigur.Stai sa vezi ce misiune ne-a dat Aro !!!
-Stiu.Mi-a zis Chelsea.Dar vreau niste amanunte.
-Pai banuiesc ca...nu vroiam sa-i zic...uite-l pe Marcus !
Am mers spre Marcus si am mimat din buze un ,,Ajutor’’.El intelese si
a spus:
-Jane,vino putin cu mine.
-Sigur,am spus si am mers impreuna afara unde nu ne mai putea auzi nimeni.
-Multumesc Marcus,chiar mai salvat.
-Cu placere.Ce stii de acea Josephine ?
-Nu mai mult decat stiti tu si Caius.Aro nu scapa un cuvant.
Alt curios.De ce toti ma intrebau pe mine ?Sa se duca sa-l intrebe pa
Aro !!!
-Aha !
Si pleca.Marcus nu era ca fratele lui,Caius.Era mult mai calm,al doilea
meu preferat,primul fiind Aro.M-am strambat.Iar ma gandeam la Aro.Chiar cred
ca aveam o obsesie.Dar nu puteam scapa de imaginea acelor ochi stacoji
ingrijorati.In subconstient stiam ceva.Stiam adevarul,dar constientul nu
intelegea.M-am uitat la ceas.Era ora 7.Mai era pana se va termina misterul.
-La multi ani !tipa Alec in spatele meu.
-La multi ani !am spus entuziasmata.Azi se implineau 10 ani de la
transformarea mea.Si a lui.Idioato !mi-am spus in minte.
-Stai sa vezi ce ti-am luat !spuse el in timp ce imi punea la gat o panglica
argintie cu un medalion in forma de jumatate de inima.Pentru ca nu am vrut
sa-l dezamagesc am spus :
-Stai sa vezi ce ti-am luat eu !am zis in timp ce ma gandeam ce asi putea sa-i
dau si brusc mi-am amintit.Am zburat sus si am luat un medalion exact ca al
meu,doar ca era albastru.Am coborat si i-am prins lantul la gat.A zambit.
Toata noaptea am petrecut-o facand orice care ar putea sa ma
distraga de la a ma gandi la Aro.La 6 dimineata am zburat cu viteza vampirica
la Paris sperand sa nu fie soare.I-ar acum fiind dimineata era timpul de
SCOALA !!!
Aro vroia sa parem normali,fiind o scoala destul de modesta.Cand am
ajuns ne-am dus direct la scoala.Acolo urma sa o urmarim pe Josephine.Alec
observase sunt abatuta dar nu spuse nimic.Inca din viata umana fusese mai
timid.Deci sa revenim la subiect.O voce din capul meu spunea ,,Stii
adevarul,Josephine este...’’.Niciodata nu vroiam sa termin.Spuneam ca poate
mi s-a parut.In urmatoarea secunda Alec spuse :
-Jane,ce ai cu bietul director ?era clar amuzat.Eram asa de concentrata pe
ocolitul adevarului ca nu am observat ca imi foloseam puterea pe bietul om.
-Haide,Jane !
Am mers impreuna prin terenul din jurul scolii ,Alec avand ochii in
jos,pentru a nu se vedea stacojiul iar eu contrar felului in care se purta atunci
aveam ochiul stang acoperit de par iar irisul ochiului drept era acoperit partial
de gene,stacojiul fiind imposibil de vazut pentru oameni.In timp ce mergeam
auzeam soapte:,,Ce frumoasa e cea blonda!’’, ,,Ce superb e baiatul.’’ ,
,,Amandoi sunt superbi’’.S-a zis cu trecerea neobservati.Atata superficialitate
plus cei care ne barfeau.Aro imi e dator pentru ca ma face sa trec prin asta.Ne-
am dus spre director:
-Buna ziua!saluta Alec dar suna ca o replica spusa de un actor foarte
talentat.Am privit printre gene reactia directorului.Ne privea socat.
-Buna ziua.Voi trebuie sa fiti Jane si Alec Mansen.
Probabl va intrebati de ce Mansen,nu ?Pentru ca asa a vrut Aro.De ce ?
Nu stiu.Nu cred ca am cunoscut vreodata un Mansen.
-Da,spuse Alec pe vocea calma pe care o folosea cand nu vroia sa sperie
lumea.Nici nu stia ce efect producea.Asi fi vrut sa rad si brusc mi s-a facut dor
de vechea culoare a ochisor mei.
-Sigur.Uitati aici o harta a orelor voastre.
-Multumim,spuse Alec.
Nici nu mai stiu cand invatasem franceza.Totusi imi venea sa rad de
privirile atintite asupra noastra.Sa vad,prima ora aveam…franceza.Tipic.Macar
la prima ora eram cu Alec.Toate privirile erau atintite asupra noastra.Cand am
intrat m-am asezat langa o fata cu parul negru facut bucle,cu pielea la fel de
alba ca a vampirilor,trasaturi drepta si ochii de un albastru inchis.
-Buna,imi spuse ea uitandu-se la ochii mei acum inchisi.
-Buna,am raspuns incet dar cat sa auda si oamenii.
-Faceti liniste !tipa profesoara
Tot timpul lectiei eu si Alec am tinut ochii inchisi si a trebuit sa ii
amintim profesoarei de 20 de ori ca suntem treji.Dupa ora fata langa care
stateam spuse :
-Nu am apucat sa ma prezint.Sunt Josephine.
-Eu sunt Jane.

Banuiesc ca v-ati dat seama cine e Josephine.Ce credeti ?Merita sa continui ?O

sa termin si celelalte doua fanficuri si dupa o sa mai public doua noi fanficuri.Si
va rog sa comentati.