ORGANIZAREA SOCIALA SI NORMELE DE CONDUITA

ALE GETO - DACILOR IN EPOCA PRESTATALA

Geto - dacii fac parte din neamul tracilor, despre care Herodot afirma ca este cel mai numeros dupa cel al inzilor . Tracii au
patruns pe teritoriul tarii noastre in Neoliticul Tarziu, in cadrul procesului de indoeuropenizare a spatiului Carpato-Dunareano-Pontic. Ei
au creat o stralucita civilizatie a bronzului pe un areal intins geografic, delimitat la Sud de Marea Egee, in Nord de zona Pripetului, in
Est de gurile Bugului si la Vest de Dunare. GD sunt purtatorii Epocii ierului in tara noastra si au reprezentat cel mai important neam
tracic, atat prin nivelul pe care civilizatia materiala si spirituala atins cat, si prin nivelul organizatoric, politic. Procesul de evidentiere a
geto - dacilor ca o entitate distincta in cadrul neamului tracic s-a desfasurat pe un spatiu geografic delimitat la Nord de Carpatii Padurosi,
la !ud de muntii "alcani, la #est de Tisa si la Est de zona Nistrului, astfel incat geto - dacii pot fi considerati auto$toni in spatiul Carpato-
Dunareano-Pontic. Prezenta statornica a geto - dacilor pe acest teritoriu este mentionat in izvoare istorice inca din sec % i.H., cu precizarea
ca izvoarele latinesti ii denumesc daci cu referire la triburile care vietuiau in interiorul arcului carpatic, iar izvoarele grecesti ii
denumesc geti , cu referire la triburile din spatiul e&tracarpatic. Dincolo de aceste aspecte de ordin teritorial, trebuie sa precizam ca
getii si dacii reprezinta acelasi popor, asa cum ne arata Strabon, in lucrarea lui 'erum Geograficarum ( Geografia ), getii si dacii
vorbeau aceeasi limba si aveau aceleasi obiceiuri. Prin urmare ei constituiau acelasi popor. *storiografia latina si greaca contine informatii
foarte valoroase referitoare la modul de viata al geto - dacilor, la nivelul de dezvoltare economic pe care l-au atins, precum si sistemul de
realizare a conducerii sociale. Datele autorilor antici se completeaza cu informatii desprinse din rezultatele cercetarilor ar$eologice,
intregind astfel imaginea organizarii sociale geto - daca in Epoca Prestatala. Dintre cele mai importante marturii ale autorilor antici
referitoare la geto - daci, mentionam urmatoarele+
1. relatarea lui Herodot, care in a *#-a carte a *storiilor sale, povesteste e&peditia regelui persan Darius impotriva scitilor din
stepele Nord - Pontice, e&peditie care a avut loc in anul ,-. i.H. Toate triburile intalnite in cale de armata persana s-au supus
fara rezistenta. !ingurii care s-au opus au fost geto - dacii, acestia fiind in cele din urma infranti, desi Herodot spune ca ei erau
cei mai vitezi si mai drepti dintre traci.
2. relatarea lui Tucidide, in lucrarea 'azboiul Peloponesiac , care vorbeste despre uniunea de triburi geto-dace a odrizilor din
Dobrogea, care, in sec , i.H. era condusa de o capetenie numita !italces si apoi o alta capetenie !ent$es. /celasi autor
precizeaza un lucru foarte important+ getii si alte popoare din aceste tinuturi sunt vecini cu scitii, avand aceleasi arme, aceleasi
obiceiuri. 'ezulta ca orice mentiune referitoare la sciti este in egala masura valabila si pentru geto-daci .
3. un autor latin Pompeius Trogus vorbeste despre o uniune de teritorii a getilor democratica, condusa de un asa numit 'e&
Histrianorum , care a 0ucat un rol important in conflictul militar desfasurat intre regele ilip al **-lea al 1acedoniei si
capetenia scita /teas.
4. istoricii !trabon si /rian relateaza e&peditia lui /le&andru al 1acedoniei din anul 22, i.H. de la Nord de Dunare, ocazie cu
care /le&andru al 1acedoniei a si cucerit una dintre cetatile geto-dace aflate la Nordul Dunarii.
5. 3n alt autor latin, 4urbis 'ufus, in lucrarea *storia /le&andriei vorbeste despre getii da la N gurilor Dunarii , care in anul
25% i.H au infrant armata generalului macedonean 6op7rion.
6 istoricii Diodor din !icilia si Polianus si geograful Pausarius relateaza pe larg conflictul dintre diodocul 87sima$ si o
capetenie geta din Campia Dunareana, Dromichaites, conflict ce s-a derulat intre anii 299 si 5:5 i.H.
! istoricul *ustinius vorbeste despre conflictul regelui get ;roles cu tribul bastarnio, iar te&tele unor insciptii descoperite la
Histria mentioneaza numele unor capetenii gete din zona Dobrogei, care in sec. 2 i.H. isi e&ercitau autoritatea asupra cetatilor
grecesti de pe tarmul Pontului Eu&inus ('ema&os, 6amoldegi<os).
" istoricul Pompeius Trogus vorbeste despre cresterea puterii dacilor sub regele 'ubobostes (*ncrementa Dacorum Per
'ubobostem 'ege), ceea ce reprezinta o uniune de triburi geto - dace din interiorul arcului carpatic.
Coroborand informatiile, desprindem din aceste relatari, tragand concluziile+
a geto-dacii sunt o populatie sedentara, care practica agricultura pe scara larga, dispunea de cetati intarite, precum si de
armata puternica si bine ec$ipata.
# geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului, mai ales in cadrul celei de-a **-a varste a fierului (epoca 8a
T=n), caracterizata printr-o puternica dezvoltare a mestesugurilor, a productiei si sc$imbului de marfuri, care au dus la
acumularea unor bunuri de mare valoare, ce au reprezentat o permanenta tentatie pentru agricultorii veniti de
pretutindeni.
c formele de organizare si de conducere a geto-dacilor prezinta trasaturile unei societati gentilico-tribale, aflate pe
ultimul stadiu de dezvoltare, ceea ce reprezinta o demonstratie militara a triburilor si uniunilor de triburi.
*n cadrul sistemului, atributiile de conducere sociala apartin /dunarii Poporului, care reprezinta /dunarea "arbatilor, capabili sa
poarte arme. /ceasta ia cele mai importante decizii pentru intreaga colectivitate pe baza principiului ca cine isi risca viata in lupta, trebuie
sa si decida. 'egii mentionati de autorii antici nu sunt asa cum s-ar crede, sefi de state, monar$ii, ei sunt in realitate conducatorii unor
triburi si uniuni de triburi, sunt alesi si revocati de /dunarea Poporului, aceasta stabilind totodata si atributiile. Nu este insa mai putin
adevarat ca, asa cum rezulta si din izvoarele prezentate, pe fondul descompunerii societatii gentilico-tribale se manifesta mai acut tendinta
conducerii militarizate, spri0inita de aristocratia gentilico-tribala, de a se impune in fata poporului, de a-si permanentiza si consolida
decizia, ba c$iar de a o transmite cu titlu ereditar, tendinta ce marc$eaza tranzitia de la societatea gentilico-tribala la societatea organizata
politic, astfel incat acesti sefi militari, anturati de aristocratia elementelor gentilico-tribale, devin unicul factor decizional in societate.
NORMELE DE CONDUITA ALE
GETO - DACILOR IN EPOCA PRESTATALA
*n aceasta perioada, relatiile sociale erau reglementate prin norme de conduita fara caracter 0uridic, norme ce reprezinta e&presia
interesului societatii gentilice si ca atare erau respectate si aplicate de buna voie de toti membrii societatii. Totodata, cu referire e&presa la
geto-daci, trebuie sa precizam ca aceste norme de conduita aveau un caracter pronuntat religios, astfel incat la poporul antic se acredita
ideea ca normele de conduita sunt de sorginte divina, ca provin de la zei. 3nele dintre aceste norme au supravietuit sub anumite aspecte si
le regasim si in societatea feudala, ceea ce reprezinta o dovada clara a continutului poporului roman.
Dintre cele mai importante norme pe care geto-dacii le-au aplicat in Epoca Prestatala, mentionam reguli conform carora acum ne
arata obiceiurile+ $1% fii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii cuvenite din proprietatea comuna. /ceasta regula de
conduita, prin continutul sau, rezulta ca proprietatea privata era in plin proces de constituire. 3n alt argument in acelasi sens este regula de
conduita mentionata de izvoarele antice, potrivit carora $2% &urtul era socotit o foarte grava abatere de la normele de convietuire sociala. ;
alta regula de conduita stabilea $3% un intreg ritual, care insotea inc$eierea con'entiilor sau in'oielilor dintre persoane. /cest ritual este
asemanator cu procedura infratirii din Evul 1ediu. *zvoarele antice mentioneaza ca norma de conduita $4% (uramantul pe zeitatile
palatului regal sau 0uramantul pe vetrele regale, cum mai erau numite. /cest 0uramant trebuia prestat de catre toti supusii regelui, iar daca
regele se imbolnavea, se considera ca unul dintre 0urati a 0urat stramb. Pentru identificarea lui erau desemnati 2 g$icitori pt a arata cine era
acela si daca el nega se aduceau % g$icitori. Daca dadeau aceeasi solutie, cel in cauza era condamnat la moarte, in caz contrar pedeapsa se
aplica primilor 2 g$icitori. /cest procedeu este asemanator cu institutia 0uridica a probei cu 0uratori, consacrata de 8egea Tarii.
E&ista o serie de norme de conducere ce reglementeaza institutia casatoriei. *n aceasta materie, izvoarele antice par a fi
contradictorii, pentru ca, de pilda, poetul Menandru zice ca tracii cunosc poligamia, in timp ce poetul Horatius, in odele sale spune ca
tracii practicau cu strictete monogamia. *n realitate, nu e&ista o contradictie, ci se completeaza reciproc, pentru ca primul se refera la o
epoca mai vec$e, cand geto-dacii nu erau evidentiati ca un element distinct in cadrul neamului dacic, in timp ce al **-lea se refera la o
epoca mai recenta, in care individualizarea geto-dacilor ca cel mai important neam tracic fusese desavarsit. Pe fond, trebuie sa precizam ca
la finele Epocii Primitive, femeia avea o situatie inferioara barbatului, dovada pedeapsa pe care regele ;roles a aplicat-o ostenilor sai
infranti in lupta cu bastarnii+ sa faca slujba femeilor lor slujbe care mai i!ai!"e lor li se faceau #
Toate aceste reguli de conduita erau respectate in c$ip firesc, nu prin constrangere. !emnificative in acest sens sunt relatarile lui
Aristotel, care se refera la un trib numit /gat>r?i, acestia avand aceleasi obiceiuri cu tracii. /gatarsii formulau reguli de conduita in versuri
si le invatau pe de rost cantandu-le. Iustinus, un alt autor antic, zicea ca sci@ii respecta drepturile in c$ip firesc, nu prin legi, iar Herodot
precizeaza, asa cum am aratat, ca inca din vremea sa, sec. %, $e"ii erau cei mai %re&"i %i!"re "raci #

'ORMAREA STATULUI GETO - DAC
!altul calitativ de la societatea organizata pe baza democratiei militare la societatea organizata politic a fost determinat in mod
dialectic de o serie de transformari economice si sociale, pe care le-a suferit societatea geto-daca. Pe plan economic, sunt progresele
realizate in timpul varstei a **-a a fierului, care a dus la cresterea productivitatii muncii, la cresterea productiei si sc$imbului de marfuri,
ceea ce a determinat intensificarea comertului si a circulatiei monetare. Pe plan social, asistam la o adanca stratificare sociala, care este
oglindita si ar$eologic in descoperirile unor morminte cu un bogat inventar in obiectele de podoaba, care contrastau cu locuintele
saracacioase ale marii ma0otitati a poporului. /paritia celor 5 clase reclama crearea statului ca un instrument destinat sa asigure
suprematia clasei dominante. !unt intrunite cele 5 criterii pe baza carora distingem intre societatea gentilica si societatea statala+ criteriul
stratificarii sociale si cel teritorial (apartenenta individului la comunitate se realizeaza in functie de teritoriul locuit).
!tratificarea sociala s-a realizat si pe fondul deposedarii de pamant a obstilor gentilice si formarea marilor latifundii, apartinand
aristocratiei gentilico-tribale. *n acest conte&t apare statul ca un instrument in mana clasei dominante, utilizat pentru a tine in ascultare
marea masa a populatiei.
/laturi de factorii determinanti, care sunt de ordin intern, a e&istat o serie de factori e&terni, care, desi nu au determinat in sens
dialectic, au favorizat, au grabit formarea statului geto-dac. Este vorba in ) rand de slabirea puterilor celtilor si ilirilor in luptele cu
romanii. *n al ))*lea rand este vorba de perioada e&pansiunii romane, e&pansiune economica, militara, care a dus la atingerea de catre
romani a limesului dunarean.
!tatul geto-dac s-a constituit de-a lungul domniei regelui "urebista, despre care Strabon afirma ca a pus capat razboiului care ii
diviza si slabea pe daci si i-a facut pe acestia sa asculte de poruncile sale, intemeind o mare stapanire, de a carei putere se temeau toti
vecinii, inclusiv romanii aflati in primul proces de e&pansiune militara. "urebista a realizat o serie de reforme in directia consolidarii
statului si anume+
a re&orma politica (constand in supunerea tuturor triburilor geto-dace)
# re&orma religioasa (realizata cu a0utorul Marelui Preot Deceneu, constand in unificarea credintelor disparate ale triburilor
geto-dace intr-un sistem politeist unic)
c re&orma administrati'a (care consta in mutarea centrului puterii geto-dacilor din Campia 1unteana in zona 1untilor ;rastie
unde a fost intemeiata capitala noului stat, Sarmizegetuza, si unde a fost edificat un intreg sistem de asezari fortificate).
*nformatiile pe care ni le-a transmis !trabon, legate de domnia lui "urebista, sunt completate de cele continute intr-o inscriptie
aflata la mormantul lui /ponion (de la Dionissos), in care se arata ca "urebista a0unsese cel mai mare stapanitor al tinutului de dincolo si
de dincoace de Dunare.
ORGANIZAREA STATULUI GETODAC
;rganele centrale+
1. +egele A puterea suprema, varf al arisocratiei sclavagiste. 'egalitatea tinde sa devina ereditara, atat
"urebista, cat si Decebal erau fii de regi, insa o particularitatea a succesiunii la tron este ca au vocatie succesorala si fratii
regelui precum si marele preot.
2. Marele Preot A un vice-rege a carui putere religioasa completeaza puterea laica a regelui. *ordanes si
Diocrates afirma ca marii preoti aveau o putere aproape regala. 'olul foarte important se e&plica prin faptul ca aristocratia
si regii emana legi. 8egile sunt de origine sorginala, de aceea preotiilor le revenea interpretarea vointei divine, astfel incat
ei aveau principalele atributii 0udecatoresti. 1arele Preot este totodata si 0udecatorul suprem. Ei au reprezentat principalul
factor prin intermediul carora s-a format si impus sistemul de drept geto- dac.
3. ,urtea regelui+ sfetnici si e&ecutanti ai poruncilor regale. Ei se bucurau de stabilitate in e&ercitarea atributiilor lor.
!istemul dregatoriilor era organizat dupa modelul statelor elenistice, iar in cadrul acestui sistem e&ista si o ierar$ie astfel incat
/cornion si Deceneu au fost primii sfetnici ai lui "urebista si 'esinas a lui Decebal.
;rganizarea locala+
*nainte de cucerirea romana, in Dacia erau unii mai mari peste treburile cetatii, iar altii in 0urul regelui erau impartiti la baza
cetatii. 'ezulta astfel e&istenta a 2 categorii de dregatori, unii cu atributii administrative, iar altii cu atributii militare pusi la
paza cetatilor.
'ezulta ca teritoriul statului geto- dac era impartit in unitati administrativ teritoriale in cadrul caruia activitatea din agricultura era
diri0ata prin organele spacializate ale statului BC rolul foarte important al agriculturii in viata economica a geto- dacilor.
Principala atributie a celor pusi mai mari peste treburile agricole era de a supraveg$ea sistemul distribuirii si redistribuirii
loturilor de cultura prin tragere la sort, precum si repartizarea produselor obtinute pe loturile respective. E&istenta unei categorii
distincte de dregatorii militare arata ca e&ista un vast sistem de aparare in centrul caruia se afla sistemul muntilor ;rastie.
ESENTA SI 'ORMA STATULUI GETO - DAC
Din punct de vedere al esentei sale, statul geto - dac este un stat sclavagist incepator, cu particularitati care il aproprie de statele
bazate pe modul de productie tributal sau asiatic. /utori precum Dio ,assius si )ordanes si Dio ,risostomul ne-au transmis informatii
legate de stratificarea sociala la daci, impreuna cu denumirea categoriilor sociale+ clasa dominanta tarabostes ( pileati ) si clasa
saraca comati ( capillati ). *nsa toti factorii de conducere erau recrutati dintre tarabostes. Cu toate ca statul geto-dac a cunoscut
sclavagismul, in special pe proprietatile private ale tarabostilor, precum si in mine, totusi, relatiile sclavagiste in statul geto-dac nu au atins
nivelul clasic, ca in cele grecesti sau cele de la 'oma. !clavagismul in statul geto-dac era un incepator, patriar$al, neevoluat, in sensul ca
baza productiei nu o reprezenta munca sclavilor, ci a oamenilor saraci, organizati in obsti satesti. /laturi de proprietatea privata a
tarabostilor s-a mentionat la scara larga si proprietatea comuna, devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale. ; alta particularitate, care
apropie statul geto-dac de statele bazate pe modul de viata tributal, este monopolul regelui asupra minelor de aur.
orma statului geto-dac este o monar$ie cu un pronuntat caracter limitat. /stfel, !trabon denumeste stapanirea lui "urebista
imperiu, iar o inscriptie descoperita in !iria o denumeste regat . De altfel, insusi *mparatul Domitian i-a recunoscut lui Decebal titlul de
rege, acordandu-i diadema de rege, de adevarat conducator clientelar 'omei. Caracterul pronuntat militar al statului geto-dac nu este o
e&presie a primitivismului, asa cum sustin unii autori, ci este o consecinta fireasca a conte&tului istoric in care s-a format si a evoluat statul
geto-dac, dominat de agresiunea permanenta a puterilor vecine.
; particularitate a monar$iei geto-daca este alternanta puterii laice si religioase in competenta aceleasi persoane sau unor
persoane diferite, tendinta e de contopire a atributiilor laice cu cele religioase. (Deceneu si Comosicus - regi si mari preoti).
REGULI DE CONDUITA ALE GETO - DACILOR
ALCATUIND DREPTUL GETO - DACILOR
Dupa constituirea statului geto-dac s-a format si dreptul geto-dac, alcatuit din norme 0uridice ce au luat locul vec$ilor cutume sau
obiceiuri ne0uridice din epoca prestatala. Dreptul geto-dac s-a format pe multe cai+ o prima cale este aceea a sanctionarii unora dintre
vec$ile obiceiuri ale geto-dacilor, din Epoca Prestatala, in care este vorba despre obiceiurile acelea care se dovedeau a fi convenabile si
utile clasei dominante si despre care se pretindea ca ele sunt e&presia unui interes social, general. - doua cale este a instituirii unor
obiceiuri noi, corespunzatoare noilor cerinte economice, sociale, circumscrise organizarii de tip politic a societatii. ; a treia cale este
aceea a elaborarii unui sistem scris, alaturi de cel cutumiar, legi ce nu ne-au parvenit pe cale directa, dar la care autorii antici fac referire.
De eemplu, Stra#on si )ordanes afirmau ca legile geto-dacilor au fost adoptate in timpul domniei lui "urebista, care pretinde ca au fost
inspirate de la zei si trasmise din generatie in generatie pana in sec. % d.H., in vremea lui *ordanes. Prin aceste legi nu s-a realizat o simpla
codificare a obiceiurilor, asa cum a fost cazul codului decenviral (.egea celor 12 ta#lite%,ci aceste legi introduc legi de drept. /sa cum ne
arata !trabon si *ordanes, legile contin porunci ale regelui (deci nu simple obiceiuri). "urebista a recurs in mod deliberat la autori
religiosi, pentru a se face ascultat de popor si pentru a dubla autoritatea statala si a celei religioase, in asigurarea respectarii legilor.
*nstitutiile 0uridice reglementate de dreptul geto-dac nu ne-au parvenit pe cale directa, insa ele au putut fi reconstituite in linii
generale, pe baza unor izvoare istorice indirecte, precum si pe baza urmelor pe care aceste institutii le-au lasat asupra dreptului de mai
tarziu. Cea mai importanta institutie a dreptului geto-dac este institutia proprietatii )nstitutiile proprietatii geto-dace au cunoscut
proprietatea privata a stapanilor de sclavi si proprietatea comuna, devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale.
Proprietatea privata este atestata de un autor antic !riton, care metioneaza ca in statul geto-dac e&ista mari proprietari de
pamanturi si vite . 1ai mult, e&ista si o serie de izvoare din care reiese ca vanzarea sclavilor pe pietele *mperiului 'oman era o practica
frecventata la geto-daci. 'ezulta ca obiectele proprietatii private constituiau pamantul, vitele si sclavii, iar titularii acestui drept erau
reprezentantii clasei dominante si anume tarabostii.
*n ceea ce priveste proprietatea obsteasca, e&istenta si fizionomia lor, ei au putut fi reconstituiti pe baza odelor lui Horatius. /sa
cum rezulta din versurile sale, pamanturile obstei nu erau $otarnicite, ele se aflau in proprietate comuna, devalmasa, a membrilor obstei,
ca de altfel si recoltele stranse de pe aceste pamanturi. Cultivarea terenurilor se realiza potrivit sistemului asolamentului, in sensul ca
aceste terenuri erau impartite in loturi si atribuite, in folosul membrilor obstei, prin tragere la sorti, pe termen de - an. *n anul urmator,
loturile de cultura erau redistribuite tot potrivit acestui sistem, de unde rezulta ca folosinta asupra terenurilor este individuala. Proprietatea
comuna devalmasa se e&tinde si asupra recoltelor astfel obtinute. Procedura distribuirii loturilor prin tragere la sorti era supraveg$eata de
catre %re$a"orii a%mi!is"ra"i(i, tot acestia fiind cei care retineau impozitul sau tributul datorat statului de catre obste din recoltele
obtinute.
/utorii antici ne ofera informatii referitoare la o alta institutie geto-daca si anume, cea a casatoriei. *n acest sens, Herodot arata
ca, la traci, casatoria se realiza printr-un contract prin care sotul cumpara sotia de la parintii ei. /tat in cadrul familial, cat si in cel social,
femeia se afla intr-o stare de inferioritate fata de barbat. /ceasta situatie este confirmata si de ;vidius. /utorul Horatius, referindu-se la
familia geto-daca in odele sale, arata ca geto-dacii erau monogami si pazeau cu stra0nicie monogamia. Horatius vorbeste, de asemenea, si
despre practica dotei, denumita zestre, aratand, insa, ca principala zestre a femeii este virtutea ei. Caracterul traditional al acestei institutii
este augmentat lingvistic prin pastrarea in vocabularul de baza a limbii romane a termenului de sorginte geto-daca, acela de zestre, alaturi
de termenul de origine romanD, acela de dotD.
*n dreptul penal, principalele institutii geto-dace vizau apararea statului si a proprietatii private. Potrivit lui Horatius, pentru
infractiunea de adulter era sanctiunea cu moartea.
*n dreptul procesual, desi dpdv formal, 0uridic, atributiile realizarii 0ustitiei fusesera preluate de institutiile statului, in anumite
cazuri, in special in cazul infractiuniilor de vatamare corporala, a continuat sa se aplice vec$iul sistem al razbunarii sangelui, adica o
forma de 0ustitie privata. Cu toate acestea, organizarea sistemului de 0udecata a fost una dintre preocuparile esentiale ale statului geto-dac.
'eferindu-se la ,omos/cus, autorul *ordanes arata ca acesta se ocupa de organizarea si de 0udecarea proceselor, fiind 0udecator suprem,
insa Comos7cus era si rege si 1are Preot, in acelasi timp. El e&ecuta atributia de 0udecator suprem in virtutea calitatii de rege sau de 1are
Preot, referindu-se la sistemul 0udiciar, ca mi0loc de transare a litigiilor. Poetul ;vidiu ne relateaza ca pentru solutionarea anumitor litigii
era utilizata o alta forma de 0ustitie privata si anume duelul 0udiciar.
*n domeniul relatiilor internationale, avem informatii potrivit carora preotii geto-daci, asemenea celor romani, oficiau un
anumit ritual, cu prile0ul inc$eierii tratatelor cu celelalte state.

ORGANIZAREA DE STAT A DACIEI
PRO)INCIE ROMANA
Cu toate ca romanii au cucerit o mare parte a teritoriilor dacilor, in afara de cei care au continuat sa fie locuitorii Daciei "ibere
(Crisana, 1aramures, N 1oldovei), un intreg teritoriu ocupat a fost inclus in provincia Dacia. /stfel, 1untenia, !-E Transilvaniei ( zona
dintre ;lt si Carpati) si ! 1oldovei au fost incluse administrativ in provincia Moesia )n&erior. Totodata, de-a lungul cuceririlor romane,
provincia romana Dacia a cunoscut mai multe reorganizari successive+
-9% - --E (anul mortii lui Traian) provincia Dacia s-a mentinut ca o provincie unitara -;ltenia, "anat si Transilvania (fara coltul de !-E).
--E - la moartea lui Traian, *a%ria! - &rima reor$a!i+are- abandoneaza ! 1oldovei si o parte din Campia 1unteniei, greu de aparat
impotriva atacurilor dacilor liberi.
- restul teritoriului ramas sub stapanire romana se imparte in 5 provincii+ Dacia )n&erior (;ltenia si !ud-Estul Transilvaniei)
Dacia Superior ("anat, restul Transilvaniei).
-5. - *mparatul *a%ria! - a %oua reor$a!i+are- desprinde din Dacia !uperior teritoriul aflat la Nord de /ries si 1uresul !uperior,
creand provincia Dacia Porolissensis.
-%F - Marc Aureliu * ul"ima reor$a!i+are - uneste Dacia !uperior cu Dacia *nferior, rezulta provincia nou-formata Dacia -pulensis,
-%: - desprinde "anatul, formand Dacia Mal'ensis.
- Dacia Porolissensis este mentinuta in vec$ile sale granite.
ORGANELE CENTRALE ALE PRO)INCIEI DACIA
Provinciile romane erau de doua categorii+
a. paci&icate G senatoriale, administrate de senatul roman
b nepaci&icate G imperiale, administrate direct de imparat
Dacia este o provincie imperiala, nepacificata, fiind condusa direct de regat, printr-un purtator legal al sau numit .egatus
-ugusti Pro Praetore, recrutat dintre membrii ordinului senatorial de la 'oma si de rang consular (fost consul la 'oma). El avea
imperium proconsularae (puterea de comanda a consulului era de a conduce mai multe legiuni). 'esedinta legatului imperial al Daciei
este in capitala provinciei denumita !#"$M%A $"PIA &'AIA%A A$($S&A DA!I!A SA'MI)*(*&$SA.
Du&a &rima reor$a!i+are, situatia se mentine in Dacia !uperior, cu precizarea ca legatul imperial al Daciei !uperior era de rang
pretorian (fost pretor la 'oma). Prin urmare, avea puterea de comanda a pretorului (comanda doar o legiune - a -2-a Gemina, care isi avea
sediul in castrul de la A&&ulum). Tot la /ppulum se afla si sediul legatului imperial al Daciei !uperior. Capitala ramane tot la Columna
3lpia Traiana. Dacia *nferior era o provincie procuratoriana, condusa de un procurator prezidial (augusti), denumit praeses . /cesta
era recrutat dintre membrii ordinului ecvestru, adica era un cavaler investit cu ius gladii (dreptul sabiei), care ii conferea depline puteri
militare, 0uridice, civile. Capitala provinciei este la Drobe"a. ; pozitie asemanatoare are si guvernul prezidial al Daciei Porolissensis, care
are resedinta si capitala la Na&oca.
Du&a ul"ima reor$a!i+are a provinciei, Dacia 1alvensis este condusa de un procurator prezidial, capitala si resedinta acestei
provincii fiind la Malba *n Dacia Porolissensis atributiile guvernatorului au fost preluare de generalul comandant al legiunii a ,-a
1acedonica (dupa transferarea acesteia din Dobrogea la castrul de la Potaissa), iar guvernul Daciei /pulensis redobandeste importanta de
odinioara, in sensul ca el coordoneaza conducerea celor 2 provincii Dacia, purtand numale de .egatus -ugusti Pro Praetore
Daciarum 0rium , fiind recrutat dintre membrii ordinului senatorial si de rang consular. 3nitatea celor 2 provincii Dacia este intarita prin
faptul ca, din timpul domniei lui Aleandru Sever, Columna 3lpia Traiana devine metropolis a celor 2 Dacia.
3n alt organ la nivel central era infiintat in timpul domniei lui 1arc /ureliu si anume ,oncilium Pro'inciae sau Concilium
Daciarum Trium, ca o /dunare ProvincialaG 1unicipala din care faceau parte reprezentantii oraselor, care se intruneau o data pe an la
Columna 3lpia Traiana, in Parlamentul /ugustalio. 1embrii acestei adunari apartineau ordinului ecvestru si decurionilor si isi alegeau un
presedinte dintre membrii sai, care indeplinea si functia de 1are Preot al cultului imperial in Dacia ( sacerdos arae Augusti ).
Concilium Provinciae este un organ cu caracter consultativ si cu atributii restranse, limitate la discutarea problemelor de interes general al
oraselor si provinciilor si sustinerea acestor interese locale in fata administratiei imperiale a Daciei. *n acest sens, membrii adunarii puteau
formula anumite plangeri, adresate imparatului. *n realitate, insa, principala atributie a acestui organ este intretinerea cultului imperial si al
'omei, in vederea intaririi unitatii provinciilor, mentinerii loialitatii si devotamentul provincialilor fata de puterea romana.
ORGANIZAREA 'INANCIARA A PRO)INCIEI DACIA
inantele provinciei Dacia erau administrate de un procurator financiar, cu sediul la Columna 3lpia Traiana, unde se centralizau
toate datele privind veniturile celor 2 provincii. Procuratorul finantelor era subordonat legatului imperial al Daciei, finnd recrutat dintre
membrii ordinului ecvestru. El avea in subordine un intreg aparat fiscal, compus din functionari si slu0basi imperiali. /ceasta situatie s-a
mentinut si dupa reorganizarile succesive ale Daciei in Dacia !uperior, Dacia /pulensis, iar atunci cand locul guvernului consular al
Daciei /pulensis era vacant, interimatul conducerii celor 2 Dacii era asigurat de procuratorul financiar al Daciei /pulensis in celelalte
provincii ale Daciei *nferior, Daciei Porolissensis, Daciei 1alvensis, activitatea financiara fiind condusa de un procurator prezidial al
provinciei Dacia *nferioara sau Dacia Porolissensis. *n Dacia Porolissensis, cand atrbutiile de guvernare au fost preluate de generalul
comandant al legiunii a ,-a 1acedonica, atributiile financiare au revenit unui procurator financiar specializat. *n vederea stabilirii
impozitelor in provincia Dacia, ca in tot statul roman, se efectuau recensaminte o data la , ani de catre magistrati specializati denumiti
Duumviri +uin,uenales. *mpozitele erau de 5 categorii+
1.directe1 tri#utare H tri#uta (impozite funciare, impropriu spus,caci se percepeau si pe cladiri tributum soli G
stipendium
si pe persoane tributum capitis , platite si de catatenii romani si de
peregrini)
2 indirecte * 'ectigalia (erau de ,I pe mosteniri(vicesima $ereditas) si eliberari de sclavi, de .I pe vanzari de sclavi,
de -I pe vanzarea altor marfuri si de 5,,I pe circulatia bunurilor si persoanelor).
Pentru incasarea impozitelor erau organizate oficii vamale atat in interiorul provinciei, cat si la granite, denumite stationes2
portorii si conduse de sclavii imperiali (denumiti servi villici). 8a inceput, activitatea de incasare a ta&ei vamale fost incredintata unor
arendasi numiti conductores, iar dupa -%: e.n, a fost incredintata unor procuratori vamali recrutati dintre membrii ordinului ecvestru.
ORGANIZAREA ARMATEI
*n provincia romana Dacia, de-a lungul stapanirii romane au stationat "egiunea - .lavia .eli, "egiunea / Adiutri, apoi
"egiunea 0 Macedonica (transferata din Dobrogea in castrul de la Potaissa pentru apararea granitei de Nord a Daciei Porolissensis) si
"egiunea /- (emina (cu sediul in castrul de la /pulum, singura care a stationat in Dacia de la inceputul cuceririi romane si pana la
retragerea aureliana). /cest lucru s-a aflat in subordinea legatului imperial de rang consular al Daciei unitare, apoi s-a aflat in subordinea
legatului pretorian al Daciei !uperior, Daciei /pulensis, iar dupa reorganizarea lui 1arc /ureliu, s-a aflat in subordinea legatului imperial
de rang consular al celor 2 Dacii. 8egiunile romane dispun de un teritoriu propriu, folosit pentru nevoile lor economice, iar populatia de
pe acel teritoriu era obligata sa presteze anumite servicii si corvezi in folosul armatei romane. *n afara legiunilor, in Dacia au mai stat si
trupe au&iliare denumite co3orte, alae, precum si detasamente mi&te denumite numeri. Efectivul armatei romane stationate in Dacia se
ridica la apro&. ,9.999 de soldati ( nr. mare pentru perioada respectiva).
ORGANIZARE LOCALA A PRO)INCIEI ROMANA DACIA
!ub aspectul organizarii locale, in Dacia au e&istat 5 categorii de localitati+ 1 ur#ane
2 rurale
,# Ase1arile urbane erau impartite in 2 categorii3
a Coloniile erau centre urbane puternic romanizate, locuite preponderant de cetateni romani, care se bucurau de plenitudinea
drepturilor civile, politice. 3nele colonii erau inzestrate cu ius italicum , o fictiune 0uridica, conform careia teritoriul acestor colonii
era asimilat cu solul 'omei, iar cetatenii romani din coloniile respective puteau e&ercita asupra pamantului dreptul de proprietate Juiritara,
fiind scutiti de plata impozitului funciar, adica a lui tributum soli sau stipendium .
# 1unicipiile erau centre urbane mai putin urbanizate, cu un statut 0uridic inferior coloniilor, iar locuitorii lor aveau un statut
0uridic intermediar, intre cetatenii romani si peregrini, desi, in epoca cuceririi romane a Daciei, criteriile, la origine foarte e&acte de
delimitare a coloniilor de municipii, incepusera sa se estompeze. Cu e&ceptia C;831N/ 38P*/ T'/*/N/ /3G3!T/ D/C*C/
!/'1*6EGET3!/, toate orasele Daciei au fost vec$i asezari ale auto$tonilor, ridicate la rang de municipiu, apoi colonie.
;rasele se bucurau de o conducere auto$tona, e&ercitata doar de cetatenii romani. ;rganizarea si conducerea oraselor din Dacia
era aceeasi cu a oraselor din intreagul imperiu, toate urmand modelul 'omei. /ceasta l-a determinat pe autorul latin Aulum (elium sa
spuna ca orasele romane erau mici efigii ale 'omei si poporului roman.
Primul Esalon4 Conducerea suprema era Consiliul municipal, asemanator !enatului 1unicipal, alcatuit orado decurionum,
intrucat membrii sai erau recrutati din randurile decurionilor. Numarul membrilor !enatului 1unicipal (varia intre 29 si ,9) era stabilit in
raport de numarul cetatenilor romani, prin actul de intemeiere al orasului. 1embrii !enatelor 1unicipale erau desemnati din , in , ani de
catre magistrati speciali, denumiti JuinJuenales, pe baza unui recensamant special, ei fiind alesi dintre cetatenii romani ingenuii, avand
varsta de cel putin 5, de ani si o avere de minim -99.999 de sesterti, fiind preferati cei care indeplinisera magistraturi municipale si
sacerdotale.;rdinul decurionilor a0unsese la e&pansiune politica si economica, la apogeul puterii sale in imperiu, dovada ca o inscriptie
descifrata la Drobeta il desemneaza prin sintagma ;rdo !plendissimus. Principalele atributii ale !enatului 1unicipal erau+ atribuie
terenuri, solutioneaza probleme ereditare, coordoneaza activitati administrative, fiscale, organizeaza spectacole, 0ocuri publice,
indeplineste obligatii de cult, cinsteste conducatorii provinciali, alege magistratii municipali si sacerdotali.
1agistratii superiori erau denumiti in colonii duum'iri iure dicundo 2 iar in municipii 5uattuor'iri iure dicundo Ei
erau alesi pe un - an, dintre decurioni, avand atributii administrative si 0urisdictionale. /lti magistrati municipali erau edili 2 insarcinati
cu aprovizionarea pietelor, intretinerea strazilor si asigurarea ordinii orasului, precum si c'estorii , care se ocupau cu administrarea
finantelor si bunurilor oraselor. *n subordinea magistratilor municipali se afla un intreg aparat de functionari si slu0basi marunti denumiti
apparitores 1agistratii sacerdotali erau preotii municipali, alesi de decurioni si organizati in cadrul unei ierar$ii in varful careia se afla
un Pontife&, ales dintre decurioni, urmat de lamines, preotii zeilor principali, insarcinati cu efectuarea sacrificiilor publice, apoi /ugurii.
-l doilea Esalon4 Conducerea orasului este alcatuita din ordinal augustalilor. Din acest ordin fac parte persoanele care nu
indeplinesc conditia de a decurioni, ca atare nu au acces la magistraturile municipal, fiind organizati in ordine separate, alesi pe viata de
decurioni si care aveau principalele atributii de intretinere a cultului 'omei si a imparatului, pe viata. Ei trebuiau sa raspunda cu donatii
banesti si diverse contributii pentru realizarea lucrarilor edilitare, precum si pentru edificarea constructiilor civile si religioase. ;rdinul
/ugustalilor, organizat ca o societate la nivelul intregii provincii, isi avea sediul la !armizegetusa, iar conducerea acestui ordin
indeplineste si functia de presedinte al lui Concilium provinciae G Concilium Daciarum Trium.
-l treilea Esalon4 /ici se aflau colegiile. /cestea sunt asociatii cu caracter profesional, religios, funerar, avand ca scop
a0utorarea reciproca a membrilor lor, cum ar fi colegiile mestesugarilor, negustorilor. Colegiile profesionale erau organizate dupa modelul
militar, ducand pe membrii lor in decurii si centurii si erau conduse de - prefectus sau - magister, fiind puse sub protectia unei persoane
de baza, influenta a provinciei, denumita patronus sau defensor.

Ase1arile rurale cuprind cea mai mare parte a provinciei Dacia si sunt de 2 categorii3
a organizate in forma traditionala geto-daca a o#stilor satesti sau teritoriale
# organizate dupa modul roman si sunt de 5 feluri+
) pagi (pagus)+ erau satele organizate pe teritoriul unei colonii locuite de cetateni romani (ma0oritatea)
)).vici (vicus)+ erau satele in afara teritoriului coloniilor, locuite in special de necetateni.
1ai e&istau inca 5 categorii de asezari rurale+
a !tations+ sunt oficiile vamale, postale, de paza si control.
# Canabae+ sunt asezari organizate pe langa castrele romane, locuite in principal de veteran si familiile soldatiilor, precum
si de mestesugarii si de negustorii care isi desfasurau activitatea in stransa legatura cu armata romana.
; alta categorie erau statiunile balneo-climaterice, dar mai e&istau si teritorii cu o organizare speciala - domeniile imperiale
(intrau in patrimonium cesaris si cuprind minele, salinele, pasunile si carierele de piatra), zonele aurifere din 1untii /puseni, conduse de
un procurator aurarium Totodata, legiunile dispuneau de un teritoriu propriu pentru nevoile lor economice.
DREPTUL IN DACIA PRO)INCIE ROMANA
Drepul aplicat in Dacia, provincie romana, are, ca de altfel intregul drept roman, un intreg caracter statuar consacrand un statut
0uridic diferit pentru diversele clase si categorii sociale. 8ocuitorii Daciei romane erau de 2 categorii+
a. Cetatenii romani se bucurau in Dacia, ca si la 'oma, de plenitudinea drepturilor civile si politice, cu e&ceptia proprietatii
Juiritare asupra solului, de care beneficiau doar cetatenii romani din coloniile cu ius italicum. Cetatenii romani au ca drepturi
politice+ ius su&ragi ( dreptul de a alege), ius 3onorum (dreptul de a candida la o magistratura) si ius militiae
(dreptul de a face parte din armata romana), iar ca drepturi private au+ ius commerci (dreptul de a inc$eia acte 0uridice
potrivit dreptului civil), ius connu#i (dreptul de a inc$eia o casatorie valabila potrivit dreptului civil) si legis actio
(dreptul de a utiliza mi0loacele procedurale pentru a valorifica drepturile lor subiective si a pretentiilor legitime). *n
raporturile dintre ei si cetateni se utilizau normele dreptului civil, iar intre ei si necetateni se utilizau normele dreptului
gintilor.
b. 8atinii aveau un statut 0uridic intermediar, intre cetateni si peregrini, bucurandu-se de o parte dintre drepturile civile si
politice ale cetanilor romani. /stfel, ei aveau ius commerci 2 uneori ius connu#i , legis actio si ius su&ragi
Dintre drepturile politice, nu aveau ius $onorum si ius militiae . 8atinii din Dacia erau latini fictivi, in sensul ca se
bucurau de statutul 0uridic al latinilor coloniari, dar nu erau rude de sange cu romanii. *n epoca stapanirii Daciei, statutul de
latin devenise o e&ceptie, aplicandu-se unui grup restrans de persoane, ca urmare a generalizarii cetateniei romane. 8atinii
utilizau in raporturile dintre ei si cetatenii romani si peregrini normele lui ius gentium.
c. Peregrinii formau cea mai importanta categorie sociala, intrucat in aceasta categorie intra marea masa a auto$tonilor
getodaci, subsecvent cuceririi romane. E&ista o controversa in legatura cu categoria de peregrini, careia ii apartin auto$tonii
getodaci. 3nii autori afirma ca intreaga populatie getodaca intra in categoria peregrinilor dediticii, iar altii, a caror opinie o
impartasim, considera ca numai locuitorii cetatilor, care s-au opus efectiv cuceririi romane intrau in categoria peregrinilor
dediticii, iar ceilalti auto$toni intrau in categoria peregrinilor obisnuiti. Este important sa stabilim acest lucru, pentru ca
peregrinii dediticii aveau un statut 0uridic inferior peregrinilor obisnuiti, in sensul ca nu puteau dobandi vreodata cetatenia
romana (dovada ca edictul lui Caracala ii e&cepteaza), nu puteau veni niciodata la 'oma, sub sanctiunea caderii in sclavie.
1ai mult, peregrinii dediticii nu se bucurau nici macar de dreptul lor national anterior cuceririi romane. Peregrinii utilizau in
raporturile dintre ei si in raporturile cu romanii si latinii normele dreptului gintilor. *n plus, peregrinii obisnuiti puteau utiliza
in raporturile dintre ei leges Mores5ue peregrinorum (dreptul lor national recunoscut numai in masura in care nu
contravenea normelor de drept si principiilor 0uridice romane).
Din e&aminarea statului 0uridic rezulta ca ius gentium este un drept comun al cetatenilor, latinilor si peregrinilor, utilizat pentru
reglementarea raporturilor 0uridice dintre acestia. ormele 0uridice ale dreptului gintilor, desi erau diferite de formele 0uridice ale dreptului
civil, produceau efecte 0uridice valabile, c$iar daca acestea erau imperfecte in raport cu efectele 0uridice produse de dreptul civil.
1 casatoria dintre cetatenii romani o peregrina era valabila, dar nu potrivit dreptului civil, ci dreptului gintilor,
insa nu avea manus asupra sotiei si nici patria potestas deplina asupra copiilor rezultati dintr-o asemenea casatorie.
2 contractele dintre cetateni si peregrini, forma scrisa era utilizata nu ad validitatae, ci ad probationem.
3 litigiile cetateni - peregrini erau deduse pe baza fictiunii 0uridice peregrini B cetateni romani ( si civis romanus esset ).
Ca diviziune a dreptului privat roman, ius gentium este mai evoluat ca dreptul civil, pentru ca figurile 0uridice de dreptul gintilor
au la baza elemente subiective ale vointei umane.
*n procesul convietuirii dacilor si romanilor, cele 2 randuieli 0uridice (dreptul civil, dreptul gintilor, cutumele locale) s-au apropiat
pana la contopire, dand nastere, in conditii specifice Daciei, unui sistem de drept nou+ sistemul dacoroman. *n cadrul acestui proces de
sinteza 0uridica, desi influenta dreptului roman a fost preponderenta, la randul lor normele locale au influentat dreptul roman in directii+
1 decaderea formalismului in acte 0uridiceK 2 generalizarea principiului bunei-credinte. 3. ocrotirea rudeniei de sange
PRINCIPALELE INSTITUTII
)nstitutia proprietatii
*n Dacia proprietatea asupra pamantului a imbracat 5 forme+ proprietatea Juiritara si proprietatea provinciala.
*. Proprietatea Juiritara era e&ercitata de cetatenii romani care locuiau in coloniile investite cu ius italicum, caci printr-o fictiune
a legii, teritoriul acestor colonii era asimiliat teritoriului 'omei, fiind scutit de plata impozitelor.
**.Proprietatea provinciala era e&ercitata de ceilalti provinciali asupra celorlalte categorii de terenuri. Potrivit unei reguli
stravec$i a dreptului roman, dusmanii 'omei nu aveau niciun drept si ca atare teritoriile cucerite de la dusmani intrau in proprietatea
statului roman, cu titlul de ager pu#licus (oborul public). Ele erau date in folosinta provinciilor, care plateau in sc$imb un impozit funciar
denumit tri#utum soli sau tri#utum stipendium *ntrucat aceasta stapanire era dificil de incadrat dpdv 0uridic, 0urisconsultii romani ai
epocii au cautat sa o defineasca pe baza ideilor si a surselor e&istente la data respectiva, considerand, in acest sens, ca locuitorii din
proprietate e&ercitau asupra teritoriilor respective uzufructul (posesia) si ca pot fi asimilati pana la un punct cu titularii de drepturi reale. *n
realitate insa, provincialii e&ercitau asupra acestor teritorii o veritabila proprietate, pe care doctrina moderna a denumit-o proprietatea
provinciala. /stfel, provincialii puteau transmite teritoriile atat prin acte intervivos, cat si prin acte mortis causa, dupa cum ei puteau
transmite aceste teritorii cu diferite servituti si ipoteci.
Totodata, dupa modelul uzucapiunii din dreptul civil, a fost creata pentru proprietatea provinciala o prescriptio longi temporis,
pe care Paul si Modestin au denumit-o prescriptio longi possessionis. Ea se deosebeste de uzucapiunea din dreptul civil atat prin
termene, cat si prin efecte. *n privinta termenelor, uzucapiunea din dreptul civil avea un termen de - an pentru bunurile mobile si 5 ani
pentru cele imobile. Prescriptio longi temporis avea termene de -9 ani pentru prezenti si de 59 de ani pentru absenti.
Pe planul efectelor, uzucapiunea din dreptul civil este o prescriptie ac$izitiva, in sensul ca duce la dobandirea dreptului de
proprietate la implinirea termenului, evident daca si celelalte conditii ale uzucapiunii sunt indeplinite. Prescriptio longi temporis este insa
o prescriptive e&tinctiva, al carei efect este respingerea de catre posesor a actiunii in revendicare introdusa de proprietar, insa daca dupa
implinirea termenului de prescriptie posesorul pierdea bunul, el nu mai putea introduce actiunea in revendicare. /lta deosebire intre
uzucapiune si presciptio longi temporis erau aceea ca prescriptio longi temporis permitea 0onctiunea posesiilor, dar nu cerea 0ustul titlu si
nici buna-credinta.
*n afara de aceasta prescriptie speciala, a mai fost creata o prescriptio longissimi temporis (prescriptia cu cele mai lungi durate),
al carei termen era de .9 de ani, stabilit de *mparatul Constantin cel 1are si redus la 29 de ani de *mparatul T$eodosiu al **- lea. /ceasta
prescriptie era tot una e&ctinctiva, insa spre deosebire de presciptio longi temporis, se aplica si bunurilor imperiale (patrimonium cesaris).
Lustinian, in politica sa unificatoare, a suprimat distinctia dintre fondurile provinciale si cele ale *taliei, in sensul ca acestea din
urma erau supuse la plata impozitelor si care au asimilat uzucapiunea cu presciptio longi temporis, creand urmatorul sistem+
bunurile mobile se uzucapau prin posesie 2 ani (usus capius), iar bunurile imobile se uzucapau prin posesie -9 ani intre prezenti si 59 de
ani pentru absenti. /cest sistem s-a numit &rescri&"io lo!$i "em&oris. Erau necesare 0ustul titlu (iusta causa possessionis), cat si buna-
credinta, iar prescriptia avea un caracter ac$izitiv.
Lustinian mentine &resci&"io lo!$issimi "em&oris, avand urmatoarea fizionomie+ daca posesorul este de buna-credinta si nu a
intrat in stapanirea bunului cu violenta, dobandea proprietatea prin presciptie de 59 ani. Daca posesorul nu era de buna-credinta sau daca
a intrat in posesia bunului prin violenta, prescriptia de 29 ani ramane e&tinctiva, in sensul ca poate respinge actiunea in revendicare a
proprietatii provinciale, dar nu devine proprietar, astfel incat, daca dupa implinirea termenului de prescriptie pierde posesia bunului, nu
putea revendica. igura 0uridica a dat nastere pe planul te$nicii de reglementare 0uridica unor atributii si determinative 0uridice care au
putut fi utilizate cu success mai tarziu, in zorii Evului 1ediu, in vederea consacrarii proprietatii divizate de tip feudal.
***. Proprietata peregrina - a 2 forma de proprietate pe care locuitorii liberi ai Daciei romane au cunoscut-o, aplicabila altor bunuri
decat teritoriilor. /ceasta forma a fost creata pe fondul pragmatismului poporului roman, din considerente de ordin economic, intrucat
peregrinii erau principalii parteneri de comert ai romanilor. Dar ei nu dispuneau de ius commerci, deci nu aveau acces la proprietatea
Juiritara. Proprietatea peregrina a fost ocrotita prin mi0loace create dupa modelul celor aplicabile proprietatii Juiritare+
actiunea re'endicatorie4 prin suprimarea din formula actiunii a e&presiei e iure ,uiritium
fictiunea calitatii de cetatean roman a peregrinului, titular al actiunii si civis romanus esset
actio &urti * delictul de furt
actio damni in iuriam dati - delictul de paguba cauzata pe nedrept
)nstitutia casatoriei * erau admise casatoriile atat intre peregrini, cat si intre cetateni si peregrini, puteau utiliza institutia
"u"elei si a a%o&"iu!ii fra"er!e (care a evoluat, dand nastere in 8egea Tarii instutiei feudale a infratirii)
)nstitutia succesiunilor - mostenirea putea fi deferita prin testament (ab intestat), iar peregrinii testau in forma specifica a
testamentului oral, care a dat nastere in 8egea Tarii testamentului cu limba de moarte , iar peregrinii aveau si testamenti factio passiva
(puteau veni la succesiunea cetatenilor romani)
)nstitutia o#ligatiilor H cunoaste o reglementare amanuntita si evoluata, intrucat aceasta epoca se caracterizeaza printr-o
dezvoltare fara precedent a productiei si a sc$imbului de marfuri, in conte&tul in care 1area 1editerana devenise un lac roman .
;bligatiile, cu precadere cele contractuale, sunt supuse unui regim 0uridic e&trem de comple&, rezultat din impletirea normelor dreptului
civil cu normele de dreptul gintilor si obiceiurilor geto-dace. E&presia cea mai evidenta a sintezei 0uridice daco-romane, ilustrata in
materia obligatiilor o reprezinta Tripticele din Transilvania.
TRIPTICELE DIN TRANSIL)ANIA
Tripticele din Transilvania au fost descoperite intr-o mina de aur parasita din /lburnus 1aior ('osia 1ontana) , /567 -/600. !e
prezinta sub forma a 2 tablite din brad, legate intre ele. etele interioare ale tablitei - si 2 si ambele fete ale tablitei 5 sunt usor scobite si
acoperite cu un strat de ceara, pe care s-a scris cu a0utorul unui stilet. De aceea se numesc triptice si tablite cerate .
/u fost descoperite 5, astfel de tablite, dintre care -. sunt lizibile, restul nu au putut fi descifrate, fiind foarte deteriorate. Cele -.
tablite contin contracte de vanzare, 2 contracte de munca, 5 contracte de imprumut, - contract de depozit, - contract de societate, - proces
verbal (prin care se constata desfiintarea unei asociatii funerare), - lista a c$eltuielilor efectuate pentru organizarea unui banc$et,
- obligatie a unei persoane de a plati o datorie.
Ele au fost traduse, publicate de T-eo%or Mommse! la o editura de la #iena si denumite Corpus inscriptiorum 8atinarum .
/ facut si istoricul lor, plecand de la ultimul act, datat 5% mai -%E, perioada in care romanii se aflau in razboi cu cvazii si marcomanii. El a
apreciat ca localitatea a fost parasita datorita razboiului, iar inainte de a o parasi, locuitorii au ascuns in mina cele mai importante
inscrisuri ale comunitatii si, cum nu s-au mai intors, tablitele au ramas abandonate in mina de aur.
Nu putem accepta e&plicatia lui T$eodor 1ommsen, pentru ca pana la sfarsitul dominatiei romane in Dacia, e&ploatarea minelor
de aur din /puseni a fost o preocupare constanta, de aceea este mai plauzibil ca doar un membru al comunitatii, cel insarcinat cu pastrarea
inscrisurilor, le-a ascuns si doar el nu s-a mai intors, astfel incat tablitele au fost pierdute si regasite in Epoca 1oderna.
ACTELE .URIDICE CONTINUTE DE TRIPTICE
Contract de imprumut - H intre o femeie peregrina, /nduela lui "ato - derogare de la regulile dreptului roman, pentru ca, in
primul rand, in dreptul roman, &emeile sui iuris erau puse sub tutela permanenta a agnatilor sai, fiind considerate obstaculate intelectual si
deci nu puteau inc$eia acte 0uridice singure, ci numai cu autoritatis tutoris, iar in al doilea rand, peregrinii nu aveau dreptul de a inc$eia
acte 0uridice, potrivit normelor de drept civil.
Contract de imprumut 5 - o simpla conventie, din care se naste pentru debitor obligatia de a plati dobanzi, numai ca, potrivit
dreptului roman, aceasta obligatie nu poate izvora dintr-o singura conventie, ci dintr-un act solemn stipulatio sortis et usurarum
(stipulatiunea capitalului si a dorintelor) sau stipulatio usurarum (stipulatiunea dobanzilor), alaturata lui mutuum.
Contract de depozit este operatiunea depozitului neregulat inc$eiat ad probationem si nu ad validitatem, adica pentru probarea
unei obligatii nascuta dintr-un alt act.
oarte importanta este utilizarea stipulatiunii din actele speciale, de e&emplu, atat pentru realizarea operatiunii imprumutului cu
dobanda, precum si pentru constituirea unor garantii, desi la epoca respectiva dreptul roman crease acte speciale, prin care se realizau
operatiunile 0uridice respective.
*n ceea ce priveste contractul de munca, el cuprinde o cauza atipica, prin care muncitorul accepta sa nu fie platit pentru zilele in
care nu poate munci datorita faptului ca mina era inundata. Contractul de munca este o forma de locatio operarum (locatiunea de servicii),
care la randul ei este una dintre cele 2 forme ce pot fi imbracate+ locatiuneaK partile contractului de munca+ locator (cel care isi inc$iriaza
forta de munca) si conductor (cel care trebuie sa plateasca pretul locatiunii, patronul minei). Contractul de locatiune este un contract
sinalagmatic si de aceea, in materia riscului in contract se aplica regula potrivit careia riscul in contract se suporta de catre debitorul
obligatiei imposibil de e&ecutat.
'iscul in contract este sistemul potrivit caruia una dintre partile contractante trebuie sa isi e&ecute obligatia, desi cealalta parte
contractanta nu si-o poate e&ecuta, fara vina sa. In dreptul roman vechi era valabila regula potrivit careia riscul in contract era al
locatorului. In dreptul roman clasic, riscul in contract este al conductorului, totusi in Tripticele din Transilvania avem aceasta fizionomie
fata de dreptul roman vec$i, in sensul ca riscul in contract nu este al patronului, ci al muncitorului. E&plicatia rezida intre partile
contractante. E&ista o prapastie sub aspectul statutului lor economic si ca atare muncitorul era nevoit sa accepte orice clauze contracta,
astfel incat contractul inc$eiat de el era un contract de adeziune.
*n ceea ce priveste contractele de vanzare, unele contracte sunt semnate nu numai de martori, ci si de parti, garanti. *n dreptul
roman, sub acest aspect, actele sunt de 5 categorii+ inc$eiate sub forma subiectiva (inc$eiate de parti) si inc$eiate sub forma obiectiva
(semnata de martori). /stfel, impre0urarea ca actele sunt semnate si de martori si de parti, rezulta ca este o perioada de tranzitie de la
forma obiectiva, specifica dreptului roman vec$i, la forma subiectiva, specifica dreptului roman clasic, postclasic, forma imprumutata de
la greci. /ctele de vanzare din triptice au aceleasi efecte 0uridice ca cele din dreptul roman, desi forma este diferita. *n dreptul roman,
contractul consensual de vanzare inc$eiat valabil in momentul realizarii consimtamantului dintre parti, cu privire la obiect si pret, produce
urmatoarele efecte 0uridice+ obligatia vanzatorului de a preda bunul, de a garanta pentru vi@ii, pentru edictiune, obligatia cumparatorului de
a plati pretul. *n actele de vanzare din triptice, pentru fiecare efect e&ista o clauza distincta ( clauza de cumparare), referitoare la pret, cu
privire la garantia pentru vitii si pentru evictiune.
*n alta tablita, operatiunea de vanzare se realizeaza atat prin mancipatiune, ca si contractul consensual de vanzare. *nsa, din
e&aminarea continutului actului rezulta ca niciuna dintre conditiile mancipatiunii nu sunt indeplinite, adica partile nu sunt romani, nu au
libribens, nu se pronunta formulele solemne specifice mancipatiunii. /utorii au incercat diferite e&plicatii pentru aceasta impre0urare+ o
operatiune se realizeaza prin 5 forme, una fiind anulata prin nerespectarea conditiilor cerute de dreptul roman. 3nii autori au spus ca ar fi
vorba de o greseala de natura terminologica+ partile au folosit repetat cuvantul mancipatiune in locul cuvantului traditiune. /ltii au spus ca
pentru o mai mare siguranta partile au recurs si la mancipatiune si la contractul consensual, pentru realizarea operatiunii de vanzare, insa
aceasta opinie nu e&plica de ce s-a recurs la mancipatiune, in conditiile in care formele nu au fost respectate. /ltii au precizat ca, este
drept, mancipatiunea nu produce efecte, pentru ca nu isi indeplineste conditiile sale de forma, daca operatiunea 0uridica a vanzarii se
realizeaza in virtutea contractului consensual, numai ca acesta nu este o e&plicatie, ci o constatare.
Pentru a e&plica aceasta ciudatenie, trebuie sa utilizam ca metoda de cercetare metoda dialectica. *n dreptul roman,
mancipatiunea este un mod de a dobandi proprietatea, cu precizarea ca romanii faceau distinctie clara intre operatunea 0uridica si forma
te$nica 0uridica prin care se realizeaza aceasta operatiune. Contractul consensual de vanzare nu este la romani translativ de proprietate, ci
este generator de obligatii, adica genereaza obligatii vanzatorului de a transmite linistita si utila posesie a bunului /(acuam &ossessio!em
"ra%ere), in anumite situatii c$iar proprietatea, transmitere ce se realizeaza printr-un act distinct si ulterior de contractul de vanzare din
care a luat nastere obligatia respectiva. *n 8egea Tarii, ca si in dreptul actual, contractul de vanzare este consensual, translativ de
proprietate. *n triptice, mancipatiunea este alaturata contractului consensual in vederea realizarii operatiunii de trecere de la sistemul
roman clasic (in care vanzarea consensuala este generatoare de obligatii) la sistemul 8egii Tarii (in care vanzarea consensuala este
translativa de proprietate).
orma, elementele si efectele contractelor continute in triptice arata ca o serie de reguli si principii ale dreptului roman au fost
deviate de la menirea lor initiala, capatand in conditii specifice Daciei romane functii si finalitati noi, astfel incat devierile de la
e&igentele drepului roman clasic, pe care le intalnim la fizionomia actelor continute in triptice, nu sunt curiozitati, ci e&presia sintezei
0uridice daco-romane. /ceste acte 0uridice nu sunt acte de drept roman, auto$ton geto-dace, ci sunt acte de drept daco-roman. Ele
reprezinta e&presia pe planul determinismului dialectic a conditiilor de e&istenta din provincia romana Dacia, care au generat, la nivelul
suprastructurii 0uridice, un sistem de drept roman, sistem daco-roman, rezultat din impletirea normelor de drept civil cu normele de drept
al gintilor si cutumele locale, ca o parte componenta a procesului mai amplu al etnogenezi romanesti.


ORGANIZAREA SOCIALA SI NORMELE DE CONDUITA
IN PERIOADA 01, - 012 SI SEC 3 %#*
/ceasta perioada coincide cu etnogeneza romaneasca si cu afirmarea obstei satesti si teritoriale, ca forma sociala de organizare a
populatiei daco-romane. 'etragerea aureliana a aparatului administrativ roman si a armatei romane nu a insemnat si abandonul teritoriul
carpato-danubiano-pontic, de catre poporul daco-roman. Cu e&ceptia unor mari proprietati de latifundii si sclavi, ce au parasit Dacia o data
cu armata romana, marea masa a poporului daco- roman a ramas pe loc, iar legaturile acesteia cu lumea romana nu au incetat, ci au ramas
la fel de intense, ca in timpul stapanirii romane a Daciei.
Din considerente de ordin strategic, *mperiul 'oman a continuat sa manifeste interes pentru provinciile Daciei, considerate ca o
zona tampon de protectie a limesului roman. *n consecinta, 'oma a mentinut o legatura continua si a organizat un intreg sistem de aparare,
cu garnizoane militare permanente, situatie ce s-a meninut pana in sec. , d.H. 1ai mult, sunt organizate noi garnizoane si fortificate cele
din stanga Dunarii, alaturi de cele e&istente din vremea cuceririi romane. /stfel, *mperiul 'oman a continuat sa controleze dpdv militar un
intens teritoriu de la Nordul Dunarii, situatie mentinuata pana in sec. % d.H, ce a determinat pe unii autori sa vorbeasca de o cucerire a
Daciei.
Pe langa relatiile militare, au continuat si relatiile economice, care sunt dovedite ar$eologic, prin obiecte romane, ulterioare
retragerii aureliene, descoperite in asezari de la Nordul Dunarii. 1ai mult, Dobrogea a continuat sa fie provincie romana, inclusa
administrativ in provincia 1oesia, dar dupa reforma lui Diocletian, a devenit o provincie separata.
Teritoriile locuite de dacii liberi a continuat sa fie integrat, ca si pe timpul stapanirii romane, in orbita de influenta a spiritualitatii
romane. *n ceea ce priveste popoarele migrate, care, incepand din sec. 2 d.H, s-au perindat prin spatiul carpato-danubiano-pontic, ele nu
au e&ercitat o dominatie efectiva asupra acestui teritoriu, ci o domninatie teritoriala de la distanta, data fiind asezarea lor in zonele
marginale ale zonei respective, iar aceasta dominatie s-a concretizat prin perceperea tributului de la poporul roman si randuri militare cu
scop de reprimare si $rana. Cunoscand popoarele migrate dpdv al organizarii sociale in comuna primitiva, ele nu au putut organiza dpdv
politic teritoriul locuit de daco-romani si au sfarsit prin a fi asimilati de acestia, data fiind superioritatea demografica si de civilizatie a
poporului daco-roman.
/cesta este conte&tul istoric in care are loc etnogeneza romaneasca, care a parcurs 5 etape+
- romanizarea dacilor si a formarii poporului daco*roman, care a durat pana in sec. % d.H
- formarea poporului roman ca un popor cu identitate proprie, care s-a desfasurat intre secolele % d.H si F d.H.
Etnogeneza romaneasca are mai multe componente+
1 +omanizarea
Procesul a inceput inainte de cucerirea romana, durand si dupa retragerea aureliana, pana in sec. % d.H si a condus la formarea
unei populatii omogene daco-romane, continuatoare a traditiilor cetatenilor romani ai fostei provincii Dacia, distincta si superioara
barbare. Ca proces, a insemnat o sinteza etnica dintre auto$tonii geto-daci si colonisii romani, careia i s-au adaugat o sinteza 0uridica si
institutionala. 3n alt rezultat al procesului de romanizare, alaturi de formarea poporului daco-roman, este crearea unei noi lumi prin
sinteza lingvistica dintre limba vorbita de auto$tonii geto-daci si latini. /ceasta a dus la formarea limbii romMne. Caracterul laltinofon al
limbii vorbite de poporul dacoNroman din spatiul carpato-dunareano-pontic este atestat de un autor al vremii, care preciza ca episcopul got
3lp$ea tinea predici poporului de la Nord de Dunare, nu numai in limba gotica, ci si in latina, referindu-se la sec. . d.H. Pentru sec , d.H.,
o mentiune asemanatoare avem de la un istoric si diplomatic, care a traversat teritoriul de la Nordul Dunarii, in drum spre Campia
Panonica si a constatat caracterul laltino&on al limbii vorbite de poporul de la nordul Dunarii.
2 ,restinizarea
Procesul a inceput in sec. 2 d.H. si reprezinta un element de distinctie al poporului daco-roman, fata de popoarele barbare pagane.
Pe teritoriul tarii nu au e&itat multe centre crestine timpurii, iar literatura patristica (lucrarile Parintilor "isericii) mentioneaza multe nume
de pe teritoriul tarii, in frunte cu !fantul /postol /ndrei. *ntrucat procesul de crestinizare a poporului daco-roman a reprezentat o
componenta a etnogenezei romanesti, inseamna ca, spre deosebire de toate popoarele vecine, poporul roman s-a nascut ca unul crestin si
nu a fost crestinat ulterior, asa cum s-a intamplat cu slavii, mag$iarii, etc. 3n argument semantic in acest sens este e&istenta limbii
romanesti, a sinonimiilor+ lege romaneasca - lege crestina si romMn - crestin . *nvaziile migratoriilor nu au putut influenta
procesul etnogenezei romanesti, decat in a **-a perioada a procesului, singura influenta notabila fiind a slavilor, insa si ei u fost asimilati
de catre poporul daco-roman.
3 +uralizarea
!ub aspectul organizarii sociale, dupa retragerea aureliana, poporul daco-roman si-a continuat e&istenta in formele stravec$i si de
organizare si anume obstile satesti sau teritoriale, astfel, pe fondul decaderii continue a vietii urbane, asistam la un proces de ruralizare a
vietii sociale si in acest conte&t, obstea sateasta devine singura forma de convietuire a poporului daco-roman. ;bstea a reprezentat o forma
de organizare sociala, care a parcurs mai multe etape. *n comuna primitiva, asistam la e&istenta obstilor gentilice, comunitati de munca,
constituite pe baza legaturilor de rudenie. Dupa formarea satului, obstea dobandea un caracter teritorial, apartenenta indivizilor la colectiv
realizandu-se pe baza teritoriului locuit. ;bstea sateasca, datorita caracterului sau teritorial a supravietuit aparitiei satului si a reprezentat
un element plasat la mi0locul distantei dintre stat si societatea gentilica. Ea are trasaturi comune cu societatea gentilica, in sensul ca este o
forma de organizare sociala si are trasaturi sub aspectul criteriului teritorial. Poporul roman este un popor de obste, acesta purtand
amprenta asupra naturii genetice a poporului. ;bstile satesti au supravietuit pana tarziu, in sec. : d.H., pastrandu-si nealterate organizarile
sociale si normele intr-o forma usor modificata. !ub aspect terminologic, in limba romana e&ista 5 termeni utilizati pentru desemnarea
obstilor satesti+ teritoriu (de origine latina, Bsat) si un termen de origine traca (Bcatun). Termenul de sat are in limba romana 5
acceptiuni+ unul geografic, de asezare rurala si unul demografic, de totalizate a locuitorilor acelei asezari, sinonim cu termenul de obste
sateasca.
CARACTERELE O4STII SATESTI
1 ,aracter teritorial
Prin definitie, obstea sateasca este o asociatie de gospodarii familiale, reunite pe baza unui teritoriu stapanit in comun. Termenul
care desemneaza teritoriul stapanit in comun este cel de mosie , care este de sorginte traca, sinonim cu proprietate in anumite
e&presii, de e&emplu, mosie cumparata , mosie mostenita . Pentru a desemna partea care revine fiecarui membru al obstii din
teritoriul stapanit in comun, avem termenul de mos in limba romana, alaturi de care a patruns si un termen de sorginte latina si anume
termenul de batran (veteran), de aici avand e&presia mos batran . Patrunderea slavilor a determinat aparitia in limba romana a unor
dublete slave, de e&emplu ocina , dedina , bastina , ce sunt sinonime cu mosie , in sensul de proprietate ereditara. 3n alt
termen slav este cel de megies , cu sens de proprietar devalmas . 3n alt argument lingvistic al caracterului teritorial si al vec$ii obsti
la romana este pluralul pe care il intalnim foarte des in denumirea unor sate romanesti, ce la origine au fost antroponimice, apoi
toponimice.
2 ,aracter agrar si pastoral
Caracterul agral este determinat de indeletniciri traditionale ale poporului roman+ agricultura si cresterea vitelor. Corespunzator
acestor indeletniciri, teritoriul obstei era impartit in campii de cultura, adica teritorii destinate agriculturii si pasunii, care, lato sensu,
cuprinde si padurea, adica teritoriul destinat cresterii vitelor. Cresterea vitelor s-a realizat intr-o forma pastorala specifica, prin
trans$umanta, intalnita in satele de munte si care nu inseamna nomadism, pentru ca ea nu poate fi inteleasa corect decat in legatura cu
cealalta ocupatie traditionala a romanilor si anume agricultura, in sensul ca activitatea pastorala era cu caracter secundar, iar pe de alta
parte, caracterul de stabilitate al ocuparii pastorale era dat tocmai de destinatia specifica acordata unor terenuri, aflate in $otarul obstei,
cele utilizate e&clusiv pentru pasunat.
ORGANIZAREA O4STILOR SATESTI
iind o comunitate de munca, obstea sateasca se organizeaza in vederea desfasurarii in conditii optime a agriculturii si al
pastoritului (principalele indeletniciri din cadrul obstei). Nu avem marturii directe despre organizarea obstilor satesti, insa ea a putut fi
reconstituita dintr-o serie de documenet scrise, ulterioare intemeierii statelor feudale romanesti, cat si din cercetarile sociale efectuate
asupra unor obsti ce au supravietuit in Epoca 1oderna. Cert este ca in perioasa sec. . d.H. - sec. -9 d.H., obstea se gasea in forma ar$aica
si nu cunoastea stratificarea sociala a membrilor sai.
#rganele de conducere ale obstei erau3
1 -dunarea generala a mem#rilor o#stei
/dunarea generala a membrilor obstei cuprindea pe toti membrii ma0ori ai obstei, ma0oratul fiind fi&at fie in raport cu varsta,
intre -F si 29 de ani, fie in raport cu data casatoriei. Este controversata ideea participarii femeilor la /dunarea Generala a obstei. Cert este
ca ele particpau in orice caz la adunarile acelea la care urmau sa se adopte $otarari in ceea ce le priveste. /ceasta adunare se numeste tot
obste si se tinea la casa obstei, iar in zilele de sarbatoare se tinea la biserica. Ea era convocata prin viu grai de la om la om. /dunarea
Generala a membrilor obstei avea urmatoarele atributii+
- $otareste asupra patrimoniului obstei
- organizeaza munca colectiva
- supraveg$eaza relatiile de famillie
- rezolva conflictele dintre membrii obstei
- ratifica transferuri de bunuri dintre membrii obstei si inc$eia diferite conventii
- asigura organizarea si intretinerea "isericii satului si a cultului religios
2 S&atul oamenilor #uni si #atrani
!fatul cuprinde pe cei mai respectati oameni ai obstei, membrii de baza ai obstei, cu atributii 0urisdictionale.
3 -lesii o#stei
/lesii obstei erau persoane imputernicite cu e&ercitarea unor atributii speciale. Ei erau imputerniciti c$iar sa aplice anumite
pedepse acelora dintre membrii obstei ce nu le indeplineau dispozitiile. /lesii obstei se aflau sub controlul permanent al /dunarii
Generale a obstei, care ii numea, ii revoca din functii, le stabilea atributiile si controla e&ercitarea acestora. Denumirile acestora amintesc
de denumirile unora dintre dregatorii statului feudal, ceea ce demonstreaza continuitatea poporului roman+
- 'ornicul (strange contributiile membrilor obstei)
- postelnicul (are grii0a de "iserica satului)
- logo&atul (este stiutor de carte si scrie actele obstei)
- nemesnicul (are gri0a de gardurile campiei de cultura)
* (itarul (pazea recolta)
* (udele (este seful militar al satului si are atributii 0urisdictionale) - termen latin ce provine de la dumvirii iure dicundo
;bstea sateasca este cea mai simpla forma de organizare teritoriala a poporului daco-roman, ceea ce nu elude posibilitatea
incadrarii ei in forme teritoriale mai vaste, precum uniuni de obsti sau confederatii de obsti sau obstile de obsti. *ntr-adevar, din
considerente de natura economica - folosirea vaii unui rau- sau de natura militara- a versantului unui munte- legate de organizarea apararii
in comun, uneori obstile se organizau in cadrul uniunilor de obsti satesti, pastrandu-si nealterate autonomia, organizarea interna, normele
de conduita. 3nele dintre uniunile de obsti au evoluat spre forme de organizare de natura politica, de unde au rezultat formatiunile
prestatale de tip feudal. C$iar daca problemele interne ale obstilor componente continuau sa fie solutionate de organele proprii ale
acestora, confederatia obstei avea un organ suprem de conducere, Marele S&at, alcatuit din reprezentantii obstilor componente, ce avea
urmatoarele atributii+
- rezolva problemele patrimoniale comune
- solutioneaza con&licteleG litigiile dintre obstile componente
- stabileste contri#utia fiecarei obsti
- organizeaza apararea satelor
E&ista o serie de dovezi scrise cu referire la e&istenta obstilor satesti ale daco-romanilor si apoi ale romanilor, in perioada
retragerii aureliene, in sec. : d.H. Ele sunt relativ putine, dar deosebit de semnificante. De e&emplu, o scrisoare datata sec. . d.H, in limba
greaca, adresata de o comunitate crestina din Dacia Gotica unei comunitati crestine din Dacia Capadocia si in care e&ista mentiuni
referitoare la patimile !fantului !ava, un martir crestin, care a trait intr-un sat de la Nordul Dunarii, rezulta ca e&ista informatii referitoare
la e&istenta unor sate stabilite cu o popoulatie sedentara, ce se indeletniceau cu agricultura. *n lucrarea !trategi<on a Imparatului
bi1antin Mauriciu, elaborata in sec. % d.H., se vorbeste de populatie romanica de la Nordul Dunarii, care vorbeste limba latina si era
organizata in sate, de-a lungul raurilor, avand ca ocupatii principale agricultura si crestere vitelor.
NORMELE DE CONDUITA ALE O4STILOR SATESTI
iind o comunitate de munca, normele de conduita ale obstilor satesti s-au statornicit in legatura cu indeletnicirile membrilor
obstei, obiectul muncii, relatiile ce se stabileau intre membrii obstei, cu privire la e&ercitarea indeletnicirilor traditionale. Pe baza acestor
norme fundamentale au fost elaborate si celelalte norme de conduita ale dacilor si anume cele ce vizau statutul persoanei, familiei,
invoielile si procedura de solutionare a conflictelor dintre membrii obstei.
1 Norme ce reglementeaza proprietatea
!tapanirea e&ercitata de membrii obstei imbraca 5 forme+ a stapanirea de'almasa si # stapanirea indi'iduala. Ele sunt in
esenta forme de apropiere a folosintei si nu se confunda cu proprietatea privata. /ici termenul de proprietate este folosit nu in sens
0uridic, ci in sens economic.
astapanirea de'almasa - paduri, pasuni, izlazuri, apele, iar in epoca obstei ar$aice si turmele comune, fondul de rezerva pentru
anii cu recolta slaba, moara satului, bogatiile subsolului. 3n corolar al stapanirii devalmase era in posibilitatea membrilor obstei de
a instraina parti din mosia satului, in vederea pastrarii unitatii si integritatii acestora.
# stapanirea indi'iduala * are la baza munca proprie depusa de fiecare membru al obstei pentru amena0area unui bun
aflat anterior in devalmasie si care dobandeste prin incorporarea acelei munci o valoare economica noua.
Prima desprindere din fondul devalmas a fost terenul pe care membrii obstei si-au intemeiat casa si curtea, ceea ce rezulta ca la
romani intalnim sub numele de $erediu locul de casa si gradina. !emnul distinctiv al trecerii gospodariei comune in stapanirea
individuala il reprezinta gardul. 3n proces asemanator a cunoscut si campul de cultura, denumit si tarina ( racla ), ce era impartit in
loturi de cultura atribuite membrilor obstei prin tragere la sorti, dar nu in sistemul asolamentului ca la geto-daci, ci o data pentru
totdeauna, de aceea loturile de cultura se mai numeau si loturi matca , pentru ca dau posibilitatea celor de la stapanire sa utilizeze si
celelalte terenuri din $otarul obstei, aflate in stapanire devalmasa. Totodata, membrii obstei puteau lua in stapanire individuala si anumite
parti din restul $otarului devalmas. De e&emplu, loturi de cultura obtinute prin defrisari, adica stapaniri locuresti. Trecerea terenurilor din
stapanirea devalmasa in stapanirea individuala se face cu acordul si cu supraveg$erea obstei, ce continua sa e&ercite asupra teritoriului un
drept superior de supraveg$ere si control.
Procesul de trecere a terenurilor din stapanirea devalmasa in stapanirea individuala nu a insemnat dezagregarea obstilor satesti,
intrucat obstea continua sa traiasca, sa e&ercite si asupra teritoriilor in stapanirea individuala un drept superior de supraveg$ere si control,
care s-a materializat in 8egea Tarii prin institutia dreptului de protinis (dreptului de precumparare sau de rascumparare).
2 Norme pri'itoare la relatiile de munca
iind o comunitate de munca, obstea sateasca a organizat indeletnicirile principale, agricultura si cresterea vitelor statuand, in
acest sens, norme speciale referitoare la+ repartitia campului de cultura intre membrii obstii, stabilirea felului culturii, suprafata fiecarui
lot, stabilirea tipului de desfasurare a unor activitati agricole, distribuirea recoltei pentru consumul personal al membrilor obstei si pentru
fondul de rezerva, norme referitoare la stabilirea locurilor si perioadelor de pasunat, norme privitoare la impartirea productiei turmelor
comune.
E&emple si alte norme, care reglementeaza si alte activitati la nivelul obstei, vanatoarea si pescuitul, dupa cum e&istau norme de
conduita constituite pe masura aparitiei unor activitati (mestesugurile), norme potrivit carora cei care realizau asemenea activitati, care
necesitau pregatire speciala, erau indreptatiti la proprietatea asupra muncii lor.
3 Norme re&eritoare la statutul persoanelor
Principalul fundament il reprezinta egalitatea membrilor obstei, determinata, pe de o parte, de stapanirea devalmasa a pamantului
si pe de alta parte de desfasurarea activitatii economice fundamentale in comun. Evidentierea unor membri ai obstei, de e&emplu, ai
alesilor obstei, se facea dupa calitatile personale ( vite0ie, inteligenta, e&perienta) si nu dupa criteriul economic.
4 Norme re&eritoare la &amilie2 succesiuni si o#ligatii
*n perioada obstei ar$aice, familia unica compusa din parinti si copii, reprezenta elementul structural al obstei, caracterizat prin
aceeasi egalitate a membrilor, ca si obstea in ansamblul sau. Egalitatea, la nivelul familiei, era determinata ca si in cazul obstei de munca,
in comun, desfasurate in cadrul gospodariei si stapanirea comuna asupra patrimoniului familiei. /ceasta egalitate a avut drept consecinta
e&istenta unor obligatii reciproce de intretinere, atat intre parinti, cat si intre copii. *n materia organizarii &amiliei, influenta ma0ora a
e&ercitat-o traditia geto-daca spiritualizata sub influenta crestinismului. /stfel, casatoria se realizeaza prin liberul consimtamant al partilor,
insotita de binecuvantarea religioasa, divortul era admis la cererea oricareia dintre soti, intre acestia e&istand deplina egalitate in
pronuntarea motivelor de divor invocate. *n materia succesiunilor, descendentii aveau egala vocatie succesorala la mostenirea mosiei
familiei, fiind recunoscut totodata si dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, consacrat, de altfel, si in dreptul roman postclasic.
*n materia o#ligatiilor2 toti membrii obstei aveau deplina capacitate de a inc$eia conventii, acestea fiind total libere de formalism, spre
deosebire de dreptul roman, unde unele contracte erau supuse unui formalism riguros. Cea mai raspandita conventie era vanzarea, care,
asa cum va evolua sub influenta dreptului bizantin, devenise consensuala translativa de proprietate. ; alta conventie des intalnita era de
sc$imb, dat fiind caracterul natural al economiei acelei perioade.
5 Norme re&eritoare la raspunderea si solutionarea litigiilor
+aspunderea membrilor obstei pentru faptele ilicite cauzatoare de pre0udicii, precum si solutionarea conflictelor dintre membrii
obstei se realizau pe baza sistemului solidaritatii rudelor, legii talionului si a compozitiunii voluntare. !olidaritatea obstei, in ansamblul
sau, se manifesta atunci cand aceasta trebuia sa raspunda pentru faptele ilicite cauzatoare de pre0udicii savarsite de unul dintre membrii sai
asupra unui membru al unei obsti vecine (instantele de 0udecata erau comune pentru pricini civile si penale - !fatul oamenilor buni si
batrani, 0udele, instante ce puteau pronunta $otarari mergand pana la alungarea din obste a celui ce comisese o fapta grava).
*n materia pro#elor se contureza inca din aceasta perioada unele probe fundamentale pentru practica 0udiciara romaneasca
0uramantul cu brazda si proba cu 0uratori, pe care le vom regasi reglementate si in 8egea Tarii, atestand cotinuitatea poporului roman.
*n materia procedurii, instantele erau aceleasi atat pentru cauze civile cat si pentru cauze penale. 6udele si s&atul oamenilor
#uni si #atrani - aceste instante aveau competenta de a cerceta litigiile deduse spre solutionare in fata lor si de a pronunta $otarari care sa
contina sanctiuni la adresa membrilor obstei, mergand pana la e&cluderea membrilor din colectivitate.
APARITIA PRIMELOR 'ORMATIUNI PRESTATALE DE TIP 'EUDAL
*nc$eierea procesului etnogenezei romanesti a dus la afirmarea poporului roman dpdv etnic ca un popor cu personalitate proprie,
care a utilizat apelativul roman pentru a se desemna, apelativ 0ustificat atat din perspectiva auto$tonilor geto-daci, locuitori ai unor teritorii
ce au fost parte integranta din *mperiul 'oman. !emnificativ in acest sens este ca *mparatul bizantin !onstantin Porfirogenetul, referindu-
se la locuitorii spatiului carpato-dunareano-pontic, ii denumeste romani pentru a-i deosebi de barbari. 1ai mult, celelalte popoare vecine,
slavii, mag$iarii, ii desemnau pe romani cu termeniii de vala$i , ola$i , volo$i , termeni prin care aceste popoare ii denumeau pe
fostii locuitori ai *mperiului 'oman, ceea ce inseamna o recunoastere implicita a originii romane a poporului roman.
*ar poporul roman nu s-a afirmat nu doar dpdv ca un popor romanic, ci si dpdv religios, ca un popor crestin-ortodo&, pentru a se
deosebi de celelalte popoare pagane si catolice. /firmarea poporului roman ca un popor crestin ortodo& si lupta sa contra propagarii
catolice este ilustrata intr-o scrisoare a Papei Grigore al *O-lea din -52., in care acesta deplange succesele pseudo-episcopilor ortodocsi si
vla$ilor din dioceneza cumanilor din 1oldova.
*n perioada feudalismului timpuriu (sec. -9 - -. d.H.) la nivelul obstilor satesti au avut loc o serie de transformari, in sensul ca
egalitatea membrilor obstei face loc stratificarii sociale de tip feudal, iar vec$ile norme de conduita fac loc unor norme cu caracter 0uridic,
care reglementeaza noile relatii sociale si de productie. Pe acest fond se adancesc inegalitatile sociale din cadrul obstilor si incep sa se
contituie clasele si categoriile sociale proprii feudalismului, precum si relatiile de productie de tip feudal. /stfel, din randul membrilor
obstii si in special dintre alesii obstei se evidentiaza anumite persoane, care acapareaza terenurile obstii, devenind aristocratia
formatiunilor prestatale de tip feudal si embrionul viitoarei clase a nobililor feudali.
E&istenta proprietatii feudale este oglindita in documentele medievale, cum ar fi Diploma *oanitilor (-5.E), unde sunt desemnati
prin sintagma maiores terrae ( mai marii pamantului ) sau intr-o scrisoare de la inceputul sec. al O*O - lea a lui *nocentiu al *** -
lea, referitoare la !udul 1oldovei, in care sunt desemnati prin termeni ca duces si domni . Toata aceasta terminologie sugereaza ca
feudalii erau cei mai putenici dpdv economic, iar puterea lor economica statea la baza puterii lor politice. Tot in aceasta peioada a
feudalismului timpuriu, #isericile si manastirile au inceput sa acumuleze iazuri, ceea ce a dus la formarea clasei feudalilor ecleziastici,
alauri de aceea a feudalilor laici.
8a celalalt pol al societatii feudale in curs de constituire se afla marea masa a taranimii, desemnata de Diploma *oanitilor prin
sintagma rustici valahi , adica taranii dependenti de ma0ores terrae. /cest document arata ca feudalii romani se bucurau din partea
taranilor dependenti de renta feudala prestatala sub cele 2 forme ale sale+ venituri, foloase si slu0be, adica renta in bani, produse si in
munca. Cea mai mare parte a taranimii era organizata in obsti satesti, intre acestia si nobilii feudali e&istand un conflict permanent, ca
urmare a incercarilor nobililor feudali de a destrama obstile si de a acapara pamanturile taranilor. *ata deci ca obstea sateasca era in zorii
Evului 1ediu si un mi0loc de aparare a taranilor impotriva feudalitatii. C$iar si taranii dependenti erau organizati in obsti si continuau sa
pastreze in folosinta loturile de cultura ( care se numeau sorti )
; data cu formarea claselor sociale fundamentale ale societatii feudale si a relatiilor de productie de tip feudal, apare si
contradictia fundamentala a societatii feudale si anume aceea intre taranii dependenti si nobilii feudali. Pe acest fond, potrivit legii
dialectice a luptei contrariilor trebuie sa dea nastere formatiunilor prestatale de tip feudal, care au aparut si s-au organizat pe intreg
teritoriul locuit de romani, inca din sec.:. Ele erau desemnate prin termenul generic de tara sau de campulung , termeni care
desemnau uniunile sau confederatiile de obsti. Termenul de tara din limba romana este de sorginte latina, de la terra , insa limba
romana este singura limba romanica in care termenul a patruns cu sensul de organizare politico-statala si nu cu un sens material de
pamant, ca in celelalte limbi romanice. *n limba romana, pentru sensul material de pamant avem cuvantul pamant , de sorginte latina (
pavimentum B ceea ce acopera). C$iar si atunci cand termenul de tara are sensul secundar de pamant, referirea este la teritoriul unei
formatiuni politico-statale. /ceasta denumire generica de tara este completata cu o serie de termeni ce indentifica diversele formatiuni
prestatale dupa o serie de criterii+
a geogra&ic4 Tara Hategului - vec$i termeni toponimici si $idronimici atesta 'ec3imea si continuitatea popoarelor romanesti pe acele
tinuturi.
# etnic4 Terra #la$orum H determinative date de celelalte popoare care confirma inc$eierea procesului etnogenezei romanesti si
afirmarea poporului roman ca un popor cu personalitate proprie
c etnico * geogra&ic4 Tara "rodnicilor
d persoanei conducatorului4 Tara lui 8itovoi, 1enumorut - saltul calitativ de la stadiul obstilor si uniunilor de obsti
la stadiul organizat de tip politic
*n afara termenului de tara pentru desemnarea formatiunilor prestatale feudale e&ista in limba romana si alti termeni care nu sunt
de origine latina, care sunt dublete ale termenului de tara. De e&emplu, termenul de (upan, care este de sorginte traca, precum si termenii
de cnezat2 'oie'odat. E&istenta acestor cuvinte germane si slave in vocabularul limbii romane si utilizarea lor pe scara larga in Epoca
1edievala i-a facut pe unii autori sa considere in mod gresit ca institutia cnezatului si a voievodatului n-ar fi institutii originale romanesti,
ci imprumutate. /ceasta conceptie nu poate fi acceptata, pentru ca termenii au patruns in limba romana ca dublete, pe fondul influentei
e&ercitarii de popoarele migratoare asupra etnogenezei romanesti, mai ales in ultima ei etapa. 3n alt argument in combaterea acestei
afirmatii este acela al evolutiei diferite a institutiilor in cauza+ la slavi, termenul de cneaz este sinonim cu cel de duce, in ierar$ia feudala
slava voievodul este subordonat cneazului si nu are atributii 0urisdictionaleK la romani, voievodul este superior cneazului, fiind mai mare
peste o confederatie de cne0i si continua pe un plan superior atributiile 0urisdictionale ale 0uzilor si cne0ilor.
Conducatorii de formatiuni prestatale feudale dispuneau de asezari intarite si de cele militare compuse din curtenii cu a0utorul
carora tineau in ascultare pe taranii dependenti si asigurau apararea impotriva atacutilor straine, infaptuind astfel functii interne (a tine in
ascultare masa taranilor dependenti) si e7terne (aparare impotriva atacurilor straine) ale acestor formatiuni de tip politico-statal.
Efectivele militare respective alcatuiesc ceea ce Diploma *oanitilor denumeste apparatus #ellicus (aparatul razboinic). ormatiunile
prestatale feudale nu dispuneau, insa, de forta necesara unei aparari eficiente impotriva atacurilor tot mai frecvente si puternice ale
popoarelor vecine, intrucat respectivele formatiuni prestatale isi e&ercitau autotitatea pe teritorii restranse, nemaiavand puterea necesara
pentru intretinerea unor efective militare corespunzatoare.
*n acest conte&t, catre sfarsitul sec. -2, inceput de sec. -., pe fondul dezvoltarii fortelor de productie si al uitarii relatiilor de
productie de tip feudal, cresc si 'eniturile &eudalilor romani, iar acestia cauta din ce in ce mai mult sa-si asigure e&clusivitatea
e&ploatarii domeniilor lor si sa nu mai imparta cu feudalii straini, ai caror vasali erau, veniturile regiunilor romanesti, atitudine
incompatibila cu recunoasterea autoritatilor vremii.
8a randul lor, micii tarani dependenti nu mai agreau du#la e7ploatare &eudala si s-au situat de partea feudalilor romani,
impotriva feudalilor straini. /ceasta lupta desfasurata sub conducerea capeteniei feudale locale a avut ca rezultat crearea statelor feudale
romanesti, un proces istoric cu trasaturi comune la scara intregului spatiu locuit de romani, dar si cu o serie de particularitati de la o tara
romaneasca la alta.
De aici rezulta ca formarea statului feudal roman este rezultatul dez'oltarii &ortelor de productie &eudale2 al contradictiilor
interne de clasa2 si al luptei poporului roman contra dominatiei straine in cadrul unui determinism de tip dialectic, ceea ce valideaza
0ustetea singurei teorii corecte formulata de istoriografia romana in legatura cu formarea statului roman feudal de sine statator, apartinand
lui Nicolae "alcescu. /cesta se refera la formarea 1oldovei si a Tarii 'omanesti, in combaterea teoriei descalecatului, afirmand ca niste
stapani se state asa mici precum .agarasul si Maramuresul nu puteau avea destula putere spre a cuprinde asemenea provincii # Prin
urmare, feudalitatea nu se putea introduce in aceste tari cu acesti domni , ceea ce insemna ca formarea statelor feudale romanesti nu
poate fi rezultatul unei actiuni e&terne, ci este rezultatul unui proces intern de &eudalizare.
'ORMAREA LEGII TARII
/ DREPTUL 'EUDAL NESCRIS 5
*n perioada sec. . - sec. :, la nivelul obstilor satesti a e&istat un sistem de reguli de conduita care reglementeaza relatii sociale
e&istente la nivelul obstilor. Conducerea colectiva a obstilor veg$ea la respectarea si aplicarea acestor reguli de conduita ce erau reguli
sociale fara caracter 0uridic. Ele reprezinta vointa comuna a membrilor obstei si interesele generale ale obstilor, fiind respectate de comun
acord de toti membri obstilor pe baza deprinderii si obisnuintei. Nu erau inzestrate cu o sanctiune statala, ci cu o sanctiune obsteasca
aplicata de organele de coducere a obstilor.
Transformarea acestor norme din norme sociale fara caracter 0uridic in norme 0uridice a presupus intocmirea cumulativa a doua
trasaturi caracteristice+ 1. dobandirea unui continut de clasa si 2 dobandirea unei sanctiuni specifice de natura statala aplicata cu a0utorul
aparatului de constrangere al statului. /ceste doua trasaturi caracteristice s-au conturat ca rezultat al stratificarii sociale si formarii
aparatului coercitiv al statului, menit sa asigure respectarea normelor de drept. Transformarea normelor sociale de la nivelul obstilor
satesti la nivelul 0uridic a fost surprinsa de marele istoric Nicolae *orga, ce a denumit sistemul de norme de drept de la nivelul obstilor cu
sintagma drept popular propriu comunitatilor satesti libere .
*nsa formarea 8egii Tarii s-a realizat si pe o alta cale si anume aparitia de noi norme (uridice corespunzatoare noilor realitati
economice si sociale ale societatii feudale aflata in plin proces de constituire. /ceste noi reguli de drept conturate inca din timpul
feudalismului timpuriu s-au amplificat si diversificat in timpul feudalismului dezvoltat. Din aceasta categorie de norme 0uridice fac parte
norme ce reglementeaza privilegiile nobilimii, obligatiile taranilor dependenti e&primate sub cele trei forme ale rentei feudale, sistemul
relatiilor feudale de vasalitate, precum si norme ce reglementeaza organizarea politica a societatii feudale+ caracterul ereditar al institutiei
cnezatului, caracterul electiv al institutiei voievodatului, caracterul electivo-ereditar al institutiei domniei.
Pe planul formei, aceste norme de drept imbracau forma cutumei sau a obiceiului 0uridic, sens in care Dimitrie Cantemir califica
dreptul acestei perioade ca fiind un ius non scriptum . Nicolae "alcescu precizeaza in acelasi sens ca romanii de la intemeierea ambelor
principate n-au avut legi scrise. Cunoasterea dreptului nostru feudal nescris a fost posibil pe baza dovezilor scrise interioare si straine din
perioada in care el a fost in vigoare.
Dintre sursele interne de cunoastere a 8egii Tarii, cele mai importante sunt 3risoa'ele domnesti (reprezinta acte cu caracter
individual de aplicare a legilor si care fac repetate referiri la dreptul nescris, dar cunoscute de intregul popor roman). *n ceea ce priveste
sursele e&terne de cunoastere a 8egii Tarii, acestea sunt documente emanand de la cancelariile straine ce mentioneaza si ele e&istenta
dreptului poporului roman pe care il denumesc+ 'olosc3i zacon (documentele cancelariei polone), zacon 'las8i (documentele cancelariei
sarbe), ius 'ala3icum, le7 ola3orum (redactate in limba latina a cancelariei mag$iare). /ceste denumiri arata ca strainii, atunci cand
denumeau dreptul nostru feudal nescris, aveau in vedere caracterul etnic al poporului roman, concepand pe cale de consecinta dreptul
acestui popor ca pe un drept personal. !pre deosebire de straini, romanii au desemnat mereu dreptul lor feudal nescris (obisnuielnic) prin
sintagma "egea &arii (obiceiul pamantului), termenul de pamant fiind in aceasta e&presie sinonim cu termenul de tara.
*n constiinta poporului roman, 8egea Tarii aparea ca un drept vec$i, ca o suma de obiceiuri din batrani, de la alcatuirea tarii si
c$iar anterioare acesteia pana la aparitia pravilelor. 8egea Tarii reprezinta singurul izvor de drept in sens formal, dar c$iar si dupa
adoptarea pravilelor bisericesti si apoi a celor laice, 8egea Tarii a ramas dreptul comun in toate materiile.
Etapele procesului istoric de formare a 8egii Tarii +
1 sec 4*9 - obste ar$aica - norme de conduita fara caracter 0uridic ale obstilor satesti
2sec9*14- feudalism timpuriu- aceste norme devin norme de drept, intregindu-se cu norme 0uridice noi (referitoare la organizarea
formatiunilor prestatale de tip feudal, la relatiile dintre aceste entitati si supusii lor, la relatiile de e&ploatare dintre nobilii
feudali si taranii independenti)
3dupa &ormarea S &eudale romanesti de sine*statatoare H8.T.B sistem D atotcuprinzator, include intraga materie a D public si privat
TRASATURILE LEGII TARII
1 ,aracter unitar
8egea Tarii are un caracter unitar pe intreg teritoriu locuit de romani, semnificativa in acest sens fiind utilizarea termenului
generic de tara, desi am vazut ca tarile purtau diverse denumiri in vederea identificarii lor. Caracterul ei unitar s-a pastrat si dupa
intemeierea statelor feudale romane desine statatoare iar unitatea de continut a dreptului nostru feudal nescris a reprezentat o e&presie pe
planul determinismului de tip dialectic, a conditiilor economice si sociale identice si a cadrului unitar in care s-a format poporul roman.
2 ,aracter teritorial2 imo#iliar
/cest caracter rezulta c$iar din denumire, in sensul ca reprezinta dreptul unei populatii organizate dpdv politic sau 8egea unei
tari (legea unui teritoriu aflat sub organizare statala). Este foarte important sa subliniem acest caracter pentru ca 8egea Tarii se deosebeste
de dreptul popoarelor migratoare si este un drept personal. Caracterul teritorial mobiliar al 8egii Tarii este demonstrat si de impre0urarea
ca institutia 0uridica centrala a dreptului nostru consuetudinar este institutia proprietatii, ce cunoaste o ampla si minutioasa reglementare.
3 ,aracter original
8egea Tarii e o creatie originala a poporului roman, izvorata din modul de viata al stramosilor nostri si al daco-romanilor. Din
forma lor tipica de organizare sociala rezulta obstea sateasca, astfel incat influentele straine e&ercitate asupra institutiilor 0uridice romane
s-au limitat la aspectul formei, la terminologie si nu au afectat cu nimic continutul institutiilor 0uridice romane astfel incat aceste influente
sunt regasite ca dublete ale terminologiei originare de sorginte latina, traca.
*n literatura de specialitate au fost formulate mai multe opinii in legatura cu originea 8egii Tarii.
) teorii moniste, cu privire la formarea 8egii Tari, intre care mentionam si originea pur romaneasca formulata de istoricul "ogdan
Petriceicu Hasdeu si #asile Parvan si de 0uristii !tefan ;nginescu, *van Peres, /ndrei 'adulescu, toti adepti ai scolii latiniste.
teoria originii pur trace - formulate de istoricii *oan /ndriesescu si Nicolae Densusianu si 0uristii *oan Nade0de si George Hotinean,
teoria originii sla'e dezvoltata de istoricii Dimitrie ;nciu si /.D. Oenopol si 0uristii Paul Negulescu si Constantin Dissescu,
teoria originii germano*ungare ramasa izolata in literatura de specialitate.
)) teoriile dualiste+ teoria originii daco*romane a 8egii Tarii dezvoltata de Dimitrie Cantemir si Nicolae *orga.
Toate aceste teorii pacatuiesc prin e&clusivismul lor, pentru ca ele negli(eaza creatia (uridica a poporului roman, popor ce
potrivit autorilor si-ar fi constituit un sistem de drept numai din mosteniri si influente ale altor popoare. Deficientele acestor constructii
teoretice pleaca de la viciul fundamental al metodei de utilizare+ metafi1ica, potrivit careia dreptul este redus la un continut ideatic si
conceptual, rupt de realitatea economica si sociala si pe acest fond principala preocupare o reprezinta stabilirea pe cale comparativa a
filiatiei ideilor si identificarea primordialitatii unora in raport cu altele aplicand aceasta metoda la cercetarea originii 8egii Tarii. /utorii
invocati au rezolvat c$estiunea in felul urmator+ atunci cand au constatat asemanare intre institutiile 8egii Tarii si institutiile din dreptul
unor popoare vecine au afirmat ca este vorba de un imprumut din dreptul strain, iar atunci cand nu e&istau asemanari au considerat ca este
vorba despre o institutie mostenita de la romani sau getodaci. *n acest sens George Hotineanu mentioneaza ca dreptul roman este originar
numai in masura in care nu prezinta vreo asemanare cu vreo institutie 0uridica straina, caci este vorba in mod invariabil de un imprumut.
1ergandu-se pe aceasta linie de gandire s-a a0uns ca in prea0ma razboiului, in literatura de specialitate din tara noastra, sa se realizeze o
clasificare a institutiilor 0uridice ale 8egii Tarii in 2 categorii+ institutii mostenite, imprumutate si originale, in care au fost incluse doar
acele institutii care, in urma unei analize comparative, nu puteau fi incadrate in primele doua categorii.
Pentru a analiza problematica originii 8egii Tarii este necesar sa utilizam metoda dialectica de cercetare a originii si evolutiei
fenomenului 0uridic. Este vorba despre legea determinismului potrivit careia suprastructura sociala in care se include este determinata de
baza economica a societatii si din aceasta perspectiva se e&plica asemanarile dintre unele institutii din 8egea Tarii si institutii din dreptul
unor popoare vecine. ,onditiile materiale de e&istenta asemanatoare genereaza reglementari asemanatoare, astfel incat asemanarile nu
reprezinta cu necesitate rezultanta efectului unui imprumut. !-au constatat asemanari intre 8egea Tarii si dreptul indian. /ceste asemanari
nu pot fi e&plicate prin imprumut, avand in vedere ca cele doua popoare nu s-au aflat in legatura de-a lungul istoriei. Pe de alta parte, nu
putem intelege de ce aceste asemanari nu s-ar datora unui imprumut in sens invers, adica din dreptul roman catre popoarele vecine.
3tilizand metoda dialectica de cercetare putem face si distinctia dintre factorii ce au determinat o anumita reglementare si factorii ce au
influentat reglementarea respectiva. /ltfel spus, putem face distinctia dintre origine si influenta in cadrul procesului de formare a 8egii
Tarii, astfel incat, utilizandu-se aceasta metoda de cercetare, putem trage concluzia ca 8egea Tarii este creatia originala a poporului roman,
avand la baza dreptul daco-roman si influentele de natura terminologica, din partea unor popoare vecine, insa constituirea dreptului nostru
feudal nescris a fost determinat in mod nemi0locit de conditiile materiale de e&istenta in care s-a format si a evoluat poporul roman si de
forma sa traditionala de organizare, obstea sateasca.
Totodata, in literatura noastra de specialitate s-au conturat o serie de opinii referitoare la sfera de aplicare a 8egii Tarii, referindu-
se la continutul sau normativ ce rezulta o diversitate de opinii. ;pinia lui %icolae Iorga+ 8egea Tarii ar fi un drept al agricultorilor si
pastorilor fara continut de clasa. Este o opinie criticabila pentru ca dreptul are mereu un continut de clasa si este e&presia de vointa a clasei
dominante. ;pinia lui Dimitrie #nciu+ 8egea Tarii reglementeaza organizatia cne0iala si voievodala cu care poporul roman a aparut in
istorie in zorii Evului 1ediu. Cercetarile sociologice, desfasurate in perioada interbelica de catre marele profesor Dimitrie Gusti si
continuate dupa razboi de Henri !tal si Petre Panaitescu, au evidentiat 0ustetea singurei opinii acceptabile referitoare la sfera de aplicare a
8egii Tarii, ce este opinia lui %icolae 8alcescu+ multa vreme obiceiul pamantului a tinut loc si de constitutie politica si de condica tivila,
criminala , astfel zis, 8egea Tarii este un sistem de drept atotcuprinzator, ce reglementeaza intreaga materie a dreptului public si privat.
I DREPTUL PU4LIC
Dreptul public este organizarea de stat a statelor feudale romanesti.
1 :rganizarea de stat a Moldo'ei2 0arii +omanesti $stat &eudal de sine statator%
- )nstitutia domniei
Domnul este organul suprem al puterii de stat si varful ierar$iei feudale in cadrul sistemului relatiilor feudale de vasalitate.
*nstitutia domniei este una romaneasca originala, ce a aparut odata cu formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare, ca o treapta
superioara in procesul de evolutie istoric a formatiunilor prestatale de tip feudal. iind una originala, nu are un corespondent in statele
vecine, iar termenul ce desemneaza institutia este de sorginte latina, dominus . Potrivit conceptiei feudale, tilul de domn semnifica
independenta, pozitia unui sef de stat, ce nu recunoaste o autoritate superioara.
;riginea institutiei este duala. Pe de o parte, se afla in traditiile formate in cadrul formatiunilor prestatale de tip feudal, iar pe de
alta parte, ea isi afla filonul intr-o serie de trasaturi ale monar$iei bizantine, ce pastra amintirea organizarii politice romane, avea ca
fundament ideologic crestinismul ortodo& si continea premisele necesare pentru centralizarea puterii in stat si apararea independentei de
stat. Este suficient sa amintim titulatura imparatului roman a *mperiului tarziu de la Diocletian catre finele imperiului + dominus edeus .
Purta titulatura si de 1are #oievod, e&ercitand in aceasta calitate prerogative de Domn !uprem al armatei si 0udecator suprem. Ca domn,
el este in plus stapanul tarii dpdv teritorial. *n calitate de sef de stat e&ercita o serie de atributii de ordin politico-administrativ, militar,
0udecatoresc, legislativ, atributiuni ce au fost ingradite pe de o parte de 8egea Tarii, si pe de alta parte de marii boieri, ce au 0ucat un rol
deosebit in conducerea statului. Pe plan politico-administrativ, Domnul era acela care stabilea impartirea politico-administrativa a statului,
incasarea darilor si prestatiile catre domnie, ii numea si revoca pe dregatori, batea moneda, e&ercita tutela asupra bisericii, avand dreptul
de a-i numi pe mitropoliti, episcopi si ecumeni, inc$eia tratatele de alianta comerciala cu celelalte state, declara starea de razboi si de pace.
Pe plan militar, domnul, in calitate de mare pretor, era conducatorul armatei. 8a inceput coordona steagurile marilor boieri, apoi
oastea cea mica, iar in cazurile in care teritoriul tarii era invadat, el ridica la lupta si conducea oastea cea mare a tarii.
Pe plan (udiciar, domnul era 0udecatorul suprem al tuturor supusilor, putea 0udeca orice pricina si putea pronunta pedeapsa cu
moartea, confiscarea averii. El delega uneori atributii 0urisdictionale sau le putea conferi nobililor feudali (boieri, manastiri) pentru
poporul de pe domeniile acestora, cu ocazia acordarii imunitatilor feudale. Hotararile 0udecatoresti pronuntate de domn se bucurau de
forta 0uridica sau de autoritate de lucru 0udecat, numai pe durata domniei acestuia. Domnii nu puteau re0udeca procese si nu putea
modifica $otarari pronuntate anterior. Domnul 0udeca de regula cu !fatul Domnesc.
Pe plan legislati', vointa domnului era considerata 8ege, iar activitatea de legiferare a lui imbraca forma $risoavelor legislative,
ce au aparut destul de tarziu (sec. -%) si cuprinde norme cu caracter general. Din e&aminarea atributiilor domnului rezulta ca institutia
domniei se caracterizeaza prin confuziunea de atributii pe care domnul le e&ercita in cele mai diverse domenii.
*n ceea ce priveste sistemul succesiunii la tron, 8egea Tarii reglementa un sistem original, asa cum originala este si institutia, de
unde rezulta un sistem mi&t electivo-ereditar. #ocatie la tron aveau, in primul rand, acei soti care erau rude legitime sau nelegitime, pe
linie directa sau colaterala, cu oricare dintre domnii anteriori, adica cei ce erau din os domnesc. - doua conditie era ca cel in cauza sa fie
roman, crestin ortodo&, iar a treia conditie era sa nu fie insemnat fiziceste. Din totalitatea acestor persoane se proceda la alegerea celui ce
urma sa devina domn, iar procedura alegerii cuprinde doua etape+ investitura si incoronarea. !e zicea ca domnul este ales de tara, insa,
prin tara, intelegem boierii si inaltul cler, astfel incat marea masa a populatiei nu avea nici un rol in alegere, el fiind doar instiintat cu
privire la alegerea facuta.
/cest sistem mi&t este de stravec$e traditie, astfel, latura electi'a2 o intalnim la nivelul obstilor satesti, inca din vremea geto-
dacilor si continuand si sub stapanirea romana si dupa retragerea aureliana. Este vorba despre alegerea organelor de conducere a obstilor
satesti in frunte cu 0udele, care era seful militar al satului. /legerea a continuat sa fie un sistem aplicat si la nivelul formatiunilor prestatale
de tip feudal, in sensul ca voievozii erau alesi de /dunarea cne0ilor. .atura ereditara este intalnita, si ea, la nivelul obstilor satesti,
manifestand prin tendinta membrilor obstei de a-si transmite titlul cu titlu ereditar si a fost continuata pe un plan superior la nivelul
formatiunilor prestatale de tip feudal, manifestat prin caracterul ereditar al institutiei cnezatului. Sistemul electi'o*ereditar era considerat
de starile sociale ale Evului 1ediu, ca fiind unul legiuit pentru ca era reglementat de 8egea Tarii, astfel incat cei ce accedau la tron,
potrivit acestui sistem, erau considerati domni din mila lui Dumnezeu. Dimpotriva, cei ce a0ungeau pe tron, cu incalcarea acestui sistem,
erau denumiti uzurpatori, unii dintre ei fiind desemnati in mod peiorativ prin apelativul domnisor . *n cadrul fuzionarii sistemului, s-au
conturat anumite mi0loace 0uridice de influentare, fie a laturii ereditare, fie a celui electiv. !pre pilda, asocierea la domnie era o cale
pasnica de a restrange totalitatea, uneori mult prea larg al persoanei, ce puteau emite pretentii la tron, astfel, domnul in functie, proclama
un asociat la domnie, ce urma sa preia tronul dupa moartea sa. 'ecomandarea este un mi0loc de influentare a laturii elective, este vorba
despre recomandarea pe care domnul in functie aflat spre sfarsitul domniei o adresa /dunarii stariilor feudale, cu privire la persoana cea
mai indicata a fi aleasa ca succesor la tron. 8eea Tarii cunoaste si institutia regentei e&ercitata in cazul minoritatii domnului, situatie in
care atributiile erau e&ercitate de mama sa si unul dintre marii boieri.
De-a lungul functionarii sale, in timpul Evului 1ediu romanesc, sistemul elctivo-ereditar si-a afirmat anumite avanta0e fata de
sistemul primogeniturii, dar si anumite inconveniente. !istemul era a'anta(os pentru ca permitea urcarea pe tron si a unor rude mai
indepartate, dar cu reale calitati de conducator, in dauna rudelor mai apropiate, nevarstanice sau incapabile. !istemul era deza'anta(os
pentru ca genera o concurenta acerba intre pretendentii la domnie, fiecare spri0init de o fractiune boiereasca, iar unii dintre ei solicitand
c$iar si a0utorul strain. 8uptele interne pentru domnie au slabit Tara 'omaneasca si au favorizat instaurarea domninatiei otomane. Dupa
instaurarea domninatiei otomane, pe fondul disparitiei vec$ilor familii romane, marii boieri au instaurat un autentic regim nobiliar,
conditionand alegerea domnului de acceptarea, de catre pretendentul la tron, a unor anga0amente ferme, privind respectarea privilegiilor
boieresti. Este ceea ce cronicul Miron !ostin denumeste legatura sau tocmeala .
/legerea a devenit formala, pe primul plan devenind investitura data de !ultan, care, de multe ori, preceda asa-zisa alegere, desi
in capitulatiile inc$eiate de Tara 'omaneasca cu *nalta Poarta se prevedea ca domnul va fi ales potrivit regulilor statornicite de 8egea Tarii
si abia apoi este confirmat sau recunoscut de !ultan. 1ai mult, investitura data de Poarta acoperea viciile alegerii unei persoane ce nu
indeplinea conditiile impuse de 8egea Tarii. Toate aceste precedente au desc$is calea numirii directe, de catre !ultan, in timpul regimului
turco-fanariot, inlaturand astfel traditita sistemului electivo-ereditar.
B S&atul Domnesc
Este un organ central al statului feudal, functionand pe langa domn si prin intermediul careia se realiza participarea boierilor la
conducerea statului. !fatul domnesc era alcatuit din reprezentantii marilor boieri si ai inaltului cler si se intrunea la datele si locurile fi&ate
de domn, fiind prezidate de acesta. Numarul membrilor sfatului varia intre -5 si 5,. Principalele atributii erau+
a intarirea, alaturi de domn, a tuturor actelor privind transferul proprietatii feudale, dand garantia respectarii
drepturilor si indeplinirii obligatiilor izvorate din acele acte.
# asistarea domnului la 0udecarea pricinilor civile si penale, dandu-si parerea asupra solutiilor pronuntate de domn.
c garanta, cu domnul, respectarea actelor e&terne si cu precadere a tratatelor de vasalitate.
d. ii acorda domnului sfat in orice problema a vietii de stat, atunci cand era consultat de catre domn.
Din e&aminarea atributiilor !fatului Domnului rezulta ca, de iure, el este un organ de stat cu rol consultativ, insa de facto, rolul
!fatului domnului, precum si componenta lui, au cunoscut de-a lungul Evului 1ediu, o anumita evolutie. /stfel, dupa intemeiere si pana
la 0umatatea sec.-,, !fatul Domnului era alcatuit numai din boierii de tara, adica marii stapani de domenii feudale, investite cu imunitati,
ce aveau o curte proprie si armata proprie. Ei sunt denumiti, in $risoavele vremii, prin termenii de 0upani , in Tara 'omaneasca, si
pani , in 1oldova. Puterea !fatului Domnesc era atat de mare, incat el cenzura activitatea domnului, acesta neputand lua decizii decat
impreuna cu boierii, iar numele boierilor figurau, alaturi de numele domnului, in formula introductiva a $risovului. Dar rolul !fatului
Domnesc nu se reducea doar la a lua $otarari cu domnul, ci se e&tindea la traducerea in fapt a $otararilor luate, boierii fiind cei care il
sileau pe domn, cat si pe urmasii sai la tron, sa respecte $otararile respective, astfel incat boierii din stat actionau si ca garanti ai
indeplinirii $otararilor luate. *n acest sens, este ilustrata prezenta, in finalul $risovului domnesc, a pecetilor marilor boieri, alaturi de
pecetea domneasca. /ceasta situatie este fireasca, pentru ca, in primele timpuri de dupa intemeiere, in numele boierilor, era vie amintirea
faptului ca statul feudal se constituise prin unirea feudelor lor, astfel incat, prezenta boierilor in sfat, asigura apararea vec$ilor lor pozitii
economice si politice, consacrate dupa intemeiere prin sistemul imunitatilor feudale.
1ai tarziu, dupa a doua 0umatate a sec.-,, o data cu cresterea puterii domnesti, centralizarea statului feudal si restrangerea
imunitatilor acordate, rolul si componenta !fatului Domnului se sc$imba, intrucat incep sa patrunda in !fat dregatorii (boierii de slu0be),
cei ce sunt numiti in functie si revocati de domn, astfel incat, la sfarsitul sec. -,, in componenta !fatului Domnesc intrau doar dregatorii.
!e modifica astfel si rolul boierilor in !fat, deoarece nu mai reprezinta un factor decizional, ei avand calitatea de simpli martori, c$emati
sa ia act de vointa domnului. Dupa instaurarea domniei otomane, profitand de slabirea puterii domnesti, boierii si-au consolidat din nou
pozitia prin !fatul Domnesc, promovand teza ca domnul trebuie sa asculte de !fat si ca alegerea domnului trebuie sa fie conditionata de
anga0amentul sau de a respecta privilegiile boieresti.
, Dregatorii
Dregatorii erau inalti demnitari ai statului feudal, numiti si revocati de domn si care e&ercitau atributii administrative, 0udiciare si
militare, in cadrul aparatului de stat. 8a origine, dregatorii, asa cum arata denumirea lor, erau persoane care, in cadrul Curtii domnesti,
e&ercitau atributii legate de persoana domnului. Treptat insa, paralel cu ingradirea imunitatilor feudale si centralizarea statului, dregatorii
au patruns in !fatul Domnesc, preluand in numele domnului conducerea efectiva a vietii de stat.
!istemul dregatorilor s-a centralizat, in Tara 'omaneasca, in timpul domniei lui 1ircea cel "atran, iar in 1oldova, in timpul
domniei lui /le&andru cel "un. El este asemanator in linii generale in cele doua tari romanesti, datorita modelului comun avut in vedere,
si anume *mperiul "izantin. 8a investirea in functie, dregatorii depuneau un 0uramant de credinta fata de domn, iar functiile lor erau
onorifice, adica nu erau remunerati pentru actiunea pe care o desfasurau, insa beneficiau de danii domnesti pentru dreapta si credincioasa
slu0ba, li se concedau veniturile unor tinuturi si puteau primii daruri de la subalterni.
Dregatorii erau de doua categorii+ 1 marii dregatori (membri ai sfatului domnesc)
2 micii dregatori (nu faceau parte din sfatul domnesc).
1 Marii dregatori sunt+
#anul+ dregatorie specifica Tarii 'omanestiK primul in ierar$ia dregatorilor Tarii 'omanestiK apare initial ca ban de !everin, apoi ca ban al
Craiovei si are in componenta sa administratia, armata, 0ustitia, zone din dreptul ;ltuluiK putea pronunta pedeapsa cu
moartea si avea subalterni denumiti banisori.
logo&atul+ seful cancelariei domnesti si purtatorul 1arelui !igiliu, cu care erau intarite actele domnesti.
'ornicul+ conducatorul slu0itorilor Curtii Domnesti si cel ce asigura paza granitelor. *n Tara 'omaneasca, competenta lui se limita la zona
din stanga ;ltului, pentru ca in zona din dreapta ;ltului, atributiile sale erau e&ercitate de ban. *n 1oldova e&ista doi
vornici+ vornicul &arii de Sus si Marele 9ornic al &arii de :os, acesta din urma fiind primul in ierar$ia dregatorilor
1oldovei. *n 1oldova, vornicii erau si comandantii armatelor din regiunile respective.
postelnicul+ coordonatorul relatiilor e&terne ale tariiK sfetnicul de taina al domnului si talmaciul acestuia (traducator).
spatarul+ purtatorul spadei domnului si comandantul cavaleriei. *n 1oldova, domnul Eremia 1ovila a creat o dregatorie noua, dupa
modelul polonez, si anume $atmanul, ce a preluat atributiile militare ale vornicilor.
'istiernicul+ strangea veniturile tarii si asigura mi0loacele financiare necesare functionarii statului, iar dupa instaurarea dominatiei
otomane, si asigurarea mi0loacelor destinate platii tributului si a celorlalte atributii.
pa3arnicul - pivnitele domnesti
stolnicul - camarile domnesti
comisul - gra0durile domnesti
2 Dintre dregatorii mici mentionam+
armasul+ e&ecutorul sentintelor penale pronuntate de domn.
satrarul+ se ingri0ea de corpurile domnului pe timp de razboi.
aga+ comandantul pedestrimii, iar mai tarziu comandantul garzii domnesti.
Clucerul Haprovizionare grane
Pitar- aprovizionare paine
Din e&aminarea dregatorilor statului feudal rezulta ca acestia nu erau organizati ierar$ic, iar competenta lor se caracterizeaza prin
confuziunea de atributii. *n ceea ce priveste organizarea &inanciara, darile erau de trei categorii+ 1 in natura (disme domnesti, denumite
in Tara 'omaneasca zeciuiale , iar in 1oldova denumite deseatina ) 2 in munca ( slu0be sau robota ) 3. in bani, categorie in
care erau incluse impozitele directe si indirecte. *mpozitele directe erau impozite personale, pe cap de locuitor si se numesc dare in
Tara 'omaneasca si da0die in 1oldova, iar apoi a fost desemnat bir . Procedura de stabilire a birului era procedura cislei, constand
in stabilirea unei sume globale pentru fiecare grup fiscal (sat), repartizata apoi pe unitati impozabile (gospodarii taranesti), in functie de
puterea lor economica, apreciata dupa numarul de vite, repartitie realizata de functionari specializati numiti rabo0ari . Potrivit
catastifului de cisle din vremea lui Petre Schiopul, ce nu s-a pastrat, taranii erau impartiti, dupa cuantumul birului datorat, in doua
categorii+ taranii saraci (bir mic) si taranii de istov (bir mare).
ORGANIZAREA MILITARA
*nitial, locul central in cadrul armatei il ocupau trupele boierilor, investiti cu imunitati, care in sistemul relatiilor de vasalitate,
raspundeau, in caz de razboi, la c$emarea domnului. *ncepand din sec. -,, se consolideaza ca o e&presie a centralizarii puterii, armata
proprie domnului (oastea cea mica) formata din micii feudali, curteni, slu0itori si elemente recrutate de catre domnie. *n cazurile de mare
prime0die, se $otara ridicarea la oaste a tuturor locuitorilor si se forma oastea cea mare, a carei baza o constituia taranimea. Pe masura
decaderii curtenilor si slu0itorilor domnesti, incepand din sec.-E, lefegii sau mercenarii au ocupat un loc tot mai important in cadrul
armatei, cu toate ca intretinerea lor era costisitoare. Conducerea armatei apartinea domnului, a0utat cu precadere de anumiti dregatori+
spatarul, $atmanul si banul ;lteniei. Diferitele categorii de osteni aveau propria lor comanda, formata, de asemenea, din dregatori+
capitanul, aga, logofatul sau postelnicul. Dupa instaurarea dominatiei otomane, armata cunoaste un proces de declin, ea fiind alcatuita
dintr-un numar restrans de mercenari, cu rolul de a asigura paza domnului si politia interna.
ORGANIZAREA 4ISERICII
*n epoca feudala biserica a fost principalul reazem al statului. Datorita acestui fapt, biserica s-a bucurat de un larg spri0in din
partea statului, prin acordarea de intinse domenii cultivate de taranii aserviti si de robi. *n acelasi timp, "iserica ;rtodo&a a 0ucat un rol
important in apararea independentei fata de state ca 3ngaria si Polonia, care, sub prete&tul religiei catolice, urmarea subordonarea tarilor
romane. Crestinarea daco-romanilor a inceput inca din epoca dominatiei romane, dar ea a continuat si dupa retragerea aureliana, pentru ca
legaturile dintre auto$toni si comunitatile crestine nu s-au intrerupt, ci au continuat intr-un ritm sustinut. Dupa constituirea statului
bizantin, influenta crestina a continuat sa se manifeste, dar dupa formarea statelor slave de sud s-a e&ercitat prin filiera slava. /sa se
e&plica si faptul ca limba0ul "isericii ;rtodo&e romanesti este format din termeni de origine latina, greaca si slava, iar limba de cult a fost
cea slavona.
8acasurile de cult ortodo&e au aparut cu mult inaintea intemeierii, in sate, iar apoi pe domeniile feudale. Pana in a doua 0umatate
a sec. -., "iserica din Tara 'omaneasca era dependenta de Patriar$ia de la ;$rida, iar cea din 1oldova, de 1itropolia Haliciului, dar nu
cunostea o clara organizare ierar$ica. *n vremea lui %icolae Aleandru 8asarab a luat nastere, in Tara 'omaneasca, 1itropolia 3ngaro-
#ala$iei, la Curtea de /rges, recunoscuta de Patriar$ia de la Constantinopol, in anul 1359. /poi au luat nastere o serie de episcopii la+
!everin, 'amnicu #alcea si "uzau. 1itropolia din 1oldova se afla, in anul 13"", sub autoritatea spirituala a mitropoliei Haliciului, dar
incepand din anul 14;12 a devenit si ea dependenta de Patriar$ia de la Constantinopole. Primele episcopii au fost infiintate la 'oman,
'adauti si Husi. *n procesul infiintarii mitropoliilor si a episcopiilor, s-a infaptuit si organizarea ierar$ica a bisericilor si a manastirilor. *n
varful ierar$iei ecleziastice se afla mitropolitul, urmat de episcopi, protopopi, stareti, preoti. /sezamintele bisericesti au fost inzestrate cu
intinse domenii de catre domni si boieri. 1arile proprietati ale bisericii, investite cu imunitati, asigurau 1arelui Cler o puternica pozitie in
statul feudal. De altfel, mitropolitul era trecut in fruntea statului domnesc. "iserica se afla sub tutela domnului, care ii confirma pe
mitropoliti, episcopi si egumeni, e&ercita intreaga autoritate asupra patrimoniului bisericii, in calitatea sa de proprietar suprem, putea
0udeca procesele care erau de competenta instantelor ecleziastice, dupa cum putea re0udeca procesele solutionate de aceste instante.
ORGANIZAREA ADMINISTRATI)-TERITORIALA A TARII ROMANESTI
/tat in Tara 'omaneasca, cat si in 1oldova, e&ista mari subdiviziuni administrative, care nu erau unitati administrativ-teritoriale
propriu-zise, ci e&presia unor reminescente din epoca anterioara intemeierii statului. Este vorba de zona din stanga si dreapta ;ltului in
Tara 'omaneasca, pentru zona din stanga atributiile administrative erau e&ercitate de vornic, iar in dreapta ;ltului erau e&ercitate de ban,
iar in 1oldova este vorba de Tara de !us si Tara de Los. 3nitatile administrativ-teritoriale propriu-zise erau 0udetele in Tara 'omaneasca si
tinuturi in 1oldova, si locuri urbane si rurale.
:rasele - unitati administrativ-teritoriale, ce s-au manifestat ca niste comunitati libere cu organizare proprie si cu o anumita
economie. Teritoriul orasului cuprinde 2 zone+
1 'atra orasului (perimetru construit)
2 3otarul orasului (terenurile cultivate de locuitori)
3 ocolul orasului (numarul de sate adiacente).
Toate orasele se aflau sub stapanirea domnului, insa, daca in 1oldova, domnul putea dispune neingradit de ocolul orasului,
asupra caruia orasenii aveau doar un drept de uzufruct, in Tara 'omaneasca, domnul trebuia sa rascumpere ocolul de la oraseni. :rasele
erau conduse de un aparat administrativ, format din 5 categorii de dregatori+ dregatorii locali alesi de comunitatea orasului si dregatorii
domnesti denumiti de domn. Dregatorii locali erau 0ude@i in Tara 'omaneasca si soltuz in 1oldova, a0utati de -5 pargari.
Satele - potrivit stravec$ilor traditii, formate in procesul trecerii de la societatea sclavagista la cea feudala, obstea sateasca se
bucura de dreptul de autoconducere, pe plan economic, politic, 0uridic si administrativ. ; data cu aparitia primelor formatiuni politice si in
special dupa intemeiere, statele sunt integrate tot mai mult in sistemul conducerii centralizate, o parte din vec$ile atributiuni ale obstii
fiind preluate de catre stat. *n epoca feudalismului dezvoltat, statele erau impartite in 5 mari categorii+ libere si aservite. Satele li#ere,
(mosnenesti sau razesesti), si-au pastrat autonomia si dupa formarea statelor feudale, avand organe proprii de conducere. *n acelasi timp,
ele erau subordonate pe plan administrativ, fiscal si militar 0udetelor sau tinuturilor. *n sec.-. si -,, satele erau conduse, potrivit traditiei,
de cne0i si 0uzi, impreuna cu oameni buni si batrani. Din vec$iul sistem al autoconducerii, satele libere continua sa e&ercite dreptul de a
controla stapanirea si instrainarea pamanturilor, 0udecarea unor procese penale si civile precum si raspunderea colectiva in materie fiscala
si penala. 1a0oritatea satelor insa au fost aservite de catre domn, boieri sau manastiri. *n satele aser'ite, conducerea era e&ercitata de
catre un reprezentant al proprietarului. Pe de alta parte, in virtutea imunitatilor de care se bucurau, boierii aveau dreptul de a administra
satele de pe mosie si de a 0udeca, iar uneori aceste drepturi le e&tindeau si asupra satelor libere din vecinatate. Cu toate acestea, c$iar si in
satele aservite, s-au pastrat nealterate o serie de obiceiuri.

ORGANIZAREA DE STAT A )OIE)ODATULUI TRANSIL)ANIEI / STAT AUTONOM5
8a venirea lor in Transilvania, mag$iarii au gasit de0a formata stratificarea sociala si relatii de productie de tip feudal, formele de
proprietate ale feudalismului, precum si institutii politice feudale in cadrul carora, pe primul plan, se afla institutia voievodatului. /ceste
realitati ale lumii feudale au cunoscut, in Transilvania, o evolutie specifica, pe fondul dominatiei mag$iare. *ntrucat la venirea lor in
Transilvania, mag$iarii se aflau dpdv al organizarii sociale, in Epoca Democratiei 1ilitare si ca atare, nu aveau institutii proprii de tip
feudal, au preluat instituriile feudale ale romanilor si le-au utilizat apoi ca instrumente de reprimare sociala si nationala ale romanilor.
Constatand ca, datorita numarului mic, ei nu pot e&ercita o dominatie efectiva a Transilvaniei, ungurii au procedat la colonizari masive, cu
sasi si secui, insa, in ciuda acestor eforturilor, populatia romana auto$tona a continuat sa reprezinte ma0oritatea absoluta in voievodatul
Transilvaniei. /sa cum rezulta c$iar din documentele cancelariei mag$iare, pe intreg teritoriul si Campia Panonica, s-au organizat inca din
sec. : numeroase cnezate, voievodate si tari romanesti, conduse de nobili romani, care purtau diverse titulaturi+ cne0i, 0uzi, 0upani,
voievozi, e&istenta acestora fiind afirmata nu numai in documente, ci si prin urmele pe care aceste instiutiile feudalismului timpuriu le-a
lasat in organizarea interna a voievodatului Transilvaniei, pana la sfarsitul acestuia.
*n cadrul procesului de supunere a Transilvaniei de catre mag$iari, s-a dat o lupta intre boierimea romana si nobilimea desprinsa
din randul cotropitorului, desemnata prin termenul generic de nemes . /cest proces s-a realizat in mai multe etape+ intre sec 12 si 15,
nobilii romani sunt inca mentionati alaturi de cei mag$iari, sasi si secui in documentele cancelariei mag$iare. Ei continua sa e&ercite pe
teritoriile pe care le conduceau si uneori si pe cele pe care le aveau si in proprietate+ atributii administratice, 0udiciare, militare, fiscale,
intrucat aparatul central al voievodatului Transilvaniei nu era inca pe deplin consolidat, iar romanii, ce reprezinta ma0oritatea absoluta a
populatiei, isi aparau cu stra0nicie institutiile. *nsa in a doua etapa, ce debuteaza cu a doua (umatate a sec 15 $143!%, dominatia mag$iara
asupra Transilvaniei devine efectiva, constituindu-se dupa rascoala de la "obalna, 3nium Trium Nationum, pin care drepturile feudalilor
romani au fost abolite, romanilor fiindu-le e&cluse drepturile la viata politica a Transilvaniei. *n aceste conte&te, si-au pastrat pozitia doar
un numar mic de feudali romani, cei care au acceptat trecerea la catolicism si mag$iarizare. Ceilalti au decazut treptat in randurile
nobilimii, apoi a taranimii dependente. Pozitiile lor economice si politice preluate de nobilimea celor 2 natiuni privilegiate (mag$iari, sasi,
secui), in cadrul careia s-a conturat atat o nobilimea laica (nemesii si vasalii lor), cat si o nobilime ecleziastica (inalti prelati ai "isericii
Catolice), sustinuti de statul mag$iar si care desfasurau o sustinuta politica de reprimare nationala a romanilor ortodo&i, considerati
scismatii (--C Marea Sc3isma din 1;54).
Taranii dependenti erau aserviti, iobagi. !tatutul lor 0uridic permitea, la inceput, mutarea, in anumite conditii, de pe o mosie pe
alta, insa dupa 1514, ei sunt legati de glie, fiind obligati sa presteze renta feudala sub cele 2 forme, renta al carui cuantum a crescut
continuu. *n Transilvania, e&ploatarea feudala a fost mai puternica, inca s-a impletit cu reprimarea nationala. E&ista si o categorie redusa,
dpdv al numarului de tarani liberi, insa spre deosebire de 1oldova si Tara 'omaneasca, in Transilvania ei nu aveau pamant, fiind denumiti
(eleri . Datorita dezvoltarii mai accentuate a mestusugului, spre deosebire de 1oldova, Tara 'omaneasca, orasenii au reprezentat o
categorie sociala mult mai importanta, iar in cadrul lor, stratificarea sociala era mult mai accentuata. Ei erau organizati in bresle, avand
obligatii militare, financiare.
Or$a!ele ce!"rale ale )oie(o%a"ului Tra!sil(a!iei
*n epoca voievodatului, Transilvania a avut organe centrale proprii, ca efect al autonomiei sale, in cadrul regatului mag$iar.
/stefel incat, pana la sfarsitul dominatiei mag$iare, Transilvania s-a manifestat ca o entitate statala distincta de regatul mag$iar. Pana la
sfarsitul sec. -5, dominatia mag$iara s-a e&ercitat doar asupra zonei de Nord-#est a Transilvaniei, condusa de 1arele Principe (
mercurius princeps -mentionat de izvoare in anul ---, avandu-si resedinta la Curtea 'egala 1ag$iara). 'estul Transilvaniei se afla sub
conducerea cne0ilor, voievozilor si 0uzilor romani. Constatand ca nu pot supune Transilvania doar prin forta, mag$iarii au fost nevoiti sa
accepte formele traditonale de organizare feudala ale romanilor si sa colaboreze cu nobilii romani, conte&t in care s-a constituit
'oie'odatul 0ransil'aniei, prin e&tinderea la scara intreagului arc intracarpatic, a institutiilor feudale romanesti, a voievodatului, astfel
incat documnetele mentioneaza in --E% pe "eustachiu, voievod al Transilvaniei. #oievozii Transilvaniei, din care multi erau romani, desi
erau vasalii regilor mag$iari, s-au manifestat permanent ca reprezentantii intereselor feudale romane si au cautat permanent sa-si largeasca
atributiile si sa inlature domninatia mag$iara.3nii dintre ei au reusit doar sa transforme Transilvania intr-un re$!um %is"i!c"um %e
re$!um -u!$ariae . #oievozii Transilvaniei aveau atributii 0udiciare, administrative, militare. Pe plan administrati', ii numea pe
vicevoievozi, pe conducatorii comitatelor, pe marii dregatori ai Transilvaniei. Pe plan (uridic, voievozii erau 0udecatori supremi, pe plan
militar, erau conducatorii armatei Transilvaniei. *nsa atributiile sale administrative si militare erau limitate de autonomia acordata
comitatelor si scaunelor sasesti si secuiesti de privilegiile de suzeran a regelui mag$iar si de impre0urarea ca domnii 1oldovei si Tarii
'omanesti detineau in Transilvania intinse feude. *ncercarile regilor mag$iari de a limita atributiile voievozilor Transilvaniei s-au lovit de
de o puternica impotrivire, iar de-a lungul timpului, balanta raportului de forta dintre regele mag$iar si voievozii Transilvaniei a inclinat in
favoarea voievozilor Transilvaniei. De e&emplu, voievodul Transilvaniei devine din sec. -, si comite al secuilor, e&tinzandu-si astfel
0urisdictia si asupra scaunelor secuiesti. *n e&ercitarea atributiilor sale, voievodul era a0utat de un aparat central, asemanator cu cel din
1oldova si Tara 'omaneasca, dar mai putin dezvoltat, compus din vicevoievod, notarul voievodal sau seful cancelariei voievodale, cu
atributii asemanatoare cu cele ale logofatului si 0udele curtii voievodului, cu atributii asemanatoare cu cele ale vornicului.
3n alt organ de conducere al Transilvaniei la nivel central este congregatia generala a no#ililor $congregatio generalis
no#ilium%. /ceasta este /dunarea reprezentativa pe stari a nobilimii comitatelor, a clerului, a orasenilor si a taranilor liberi, proprietari de
pamant. 8a inceput, din congregatio generalis nobilium au facut parte si nobilii romani, ultima congregatio generalis nobilium la care
acestia au fost mentionati fiind 1291. 3lterior, dupa 3nio Trium Nationum, in compunerea congregatio generalis nobilium intrau doar
reprezentanti ai celor 2 natiuni privilegiate, cu e&cluderea definitiva aa reprezentantilor poporului roman auto$ton si ma0oritar.
Congregatio generalis nobilium era un organ de stat cu caracter permanent si se intrunea periodic la convocarea voievodului, de regula la
Turda. /tributiile sale erau de natura administrativa si fiscala. E&istenta congregatio generalis nobilium ilustreaza autonomia
Transilvaniei, intrucat nicio $otarare a Dietei mag$iare nu se aplica in Transilvania, daca nu era insusita de congregatio generalis
nobilium.
Or$a!i+area locala a )oie(o%a"ului Tra!sil(a!iei
;rgnizarea locala a voievodatului Transilvaniei este e&presia impletirii structurilor politico-administrative ale romanilor,
e&istente inca dinainte de cucerirea mag$iara si care au supravietuit si in cadrul voievodatului cu elemente de organizare imprumutate de
mag$iari din sistemul feudal german. /stfel, in regiunile locuite e&clusiv de romani, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau
districtele romane, conduse de cne0i, voievozi, 0uzi. *n regiunile unde, printre populatia romana au patruns si mag$iarii, subdiviziunile
administrativ-teritoriale erau comitatele, impartite in plasi ,omitatele sunt conduse de comiti, la inceput numiti de regii mag$iari, iar
din sec. -2, de catre voievodul Transilvaniei, iar plasile erau conduse de pretori. 8a nivelul comitatului, comitele era a0utat de un
vicecomite su de o adunare a comitatului, unde participa nobilimea locala. *n zonele unde au fost colonizati secuii s-au organizat institutii
administrativ-teritoriale cu caracter militar, numite scunele secuiesti. *nstitutia este preluata de la romani, de la vec$ile scaune de 0udet ale
acestora. Numarul scaunelor a a0uns in sec. -, la !, fiecare scaun fiind condus de un capitan cu atributii administrative si 0udecatoresti,
a0utat pe planul activitatii 0urisdictionale de un 0ude scaunal. Cele E scaune alcatuiesc laolalta uni'ersitas siculorum (obstea secuilor
cu capitala la ;dor$ei). Era condusa de un comite al secuilor, numit de regele mag$iar. *nsa din sec. -,, voievodul Transilvaniei devine si
comite al secuior, e&tinzandu-si autoritatea asupra obstei secuiesti. El era a0utat de - vicecomite al secuilor. *n zonele in care au fost
colonizati sasii, s-au constituit dupa modelul scaunelor de 0udet ale romanilor, scaune sasesti care, E, apoi :, alcatuiesc laolalta obstea
sasilor $ uni'ersitas sa7orum %2 cu capitala la !ibiu. icare scaun era condus de un 0ude regal, numit de regele mag$iar, un vice0ude si
un 0ude scaunal (ales de anumarea locala). ;bstea sasilor era condusa de un comite, reprezentant al regelui mag$iar, dar care ulterior a
trecut sub autoritatea voievodului Transilvaniei, fiind ales din sec. -, de membrii comunitatii sasesti. ; alta categorie de autoritate
administrativ-teritoriala sunt orasele, care sunosc o puternica dezvoltare a mestesugurilor si comertului si pe cale de consecinta,
dobandesc o mult mai larga autonomie fata de orasele din Tara 'omaneasca si 1oldova. ;rasele Transilvaniei sunt conduse de un 0ude
(iude&) si de un consiliu orasenesc sau sfat municipal, compus din -5 0urati., denumiti burg$e . Erau alesi pe termen de - an din randul
patriciatului orasenesc, iar acest sfat municipal avea atributii administrative si fiscale, fi&ate prin actele de privilegii acordate orasului.
;rgnizarea locala a oraselor Transilvaniei era dublata de un reprezentant al puterii centrale+ 0udele regal.
ORGANIZAREA 'ISCALA
Taranii liberi aveau obligatii fiscale numai fata de stat, pe cand cei aserviti aveau in plus obligatia sa presteze cele 2 forme ale
rentei feudale fata de nemesi si fata de biserica. !arcinile fiscale datorate regelui erau inferioare celor datorate nobililor, ceea ce
invedereaza iar, autonomia Transilvaniei. *n plus, voievodul, care strangea darile pentru rege, avea dreptul sa retina o mare parte din ele.
Principala obligatie fata de stat (lucrum camerae) era prestata initial in natura, apoi in bani. /ceasta dare, fi&ata prin diplome regale, a
sporit necontenit. Taranii aveau si obligatia de a plati o dare funciara numita terragiuns . Cu timpul, ea a fost e&tinsa si asupra oraselor,
transformandu-se intr-o dare generala. *n situatii deosebite, regele impunea dari suplimentare numite subsidia . Taranii aveau un plus
obligatia de a plati 5uin5uagessima o'ium (o oaie cu un miel din ,9). *ntrucat indeplineau indatoriri militare, secuii erau scutiti dari,
totusi cu ocazia incoronarii regelui, a primei sale casatorii si a nasterii primului sau copil, erau obilgati la darea boilor (un bou de fiecare
familie). 'egimul fiscal al sasilor era distinct, ei avand indatorirea de a pati ,99 de mari de argint anual, prin contributia tuturor
gospodariilor (darea !fantului 1artin).
ORGANIZAREA ARMATEI
*n Transilvania, dat fiind organizarea autonoma, e&ista si o armata a regelui, aflat sub conducerea voievodului si o armata a
feudalilor locali. Din armata regelui faceau parte marii dregatori, cei aflati in slu0ba acestora (iobagiones, castri) ca si unele intretinute de
oraseni si de categoriile sociale privilegiate, la care participau si un numar de iobagi, stabilit prin reglementari succesive de catre regii
3ngariei. *n general, feudalii laici si bisericesti participau la oastea regelui cu un numar de ostasi proportional cu intinderea proprietatilor
funciare pe care le detineau si cu numarul iobagilor pe care ii stapaneau. 8a inceputul sec. -,, armata Transilvaniei a fost reorganizata pe
principiul banderiilor (steaguri). Potrivit acestui sistem, marii dregatori, nobiliii, comitatele, orasele, secuii si sasii intretineau banderii
proprii. /ceasta reorganizare este e&presia consolidarii puterii si a autonomiei dregatorilor si nobililor din Transilvania, fata deregele
3ngariei. apt este ca oastea din Transilvania a constituit in intreaga epoca a voievodatului un corp de armata distinct. /rmata proprie a
feudalilor era formata din slu0basii acestora. Pe cand armata regelui avea obligatia de a participa la toate razboaiele inclusiv la cele purtate
in afara granitelor statului, armata feudalilor participa numai la razboaiele de aparare.
ORGANIZAREA 4ISERICII
"iserica ortodo&a din Transilvania se afla in plin proces de organizare ierar$ica in momentul venirii ungurilor. Cu toate ca aceasta
ierar$ie nu s-a putut desavarsi in epoca voievodatului, "iserica ortodo&a si-a desfasurat activitatea neintrerupt, asigurand continuitatea
credintei religioase a romanilor. "iserica ortodo&a a romanilor a fost organizata treptat, pe masura patrunderii ungurilor, fiind sustinuta de
feuali si de regii 3ngariei. Ea se bucura de imunitati si privilegii acordate de catre rege, dar in acelasi timp se afla sub conducerea si
supraveg$erea acestuia. *nitial, biserica catolica avea dreptul de a percepe dari numai de la credincioasii sai, dar ulterior acest drept a fost
e&tins si asupra ortodocsilor. Pe masura ce e&ploatarea de catre "iserica oficiala s-a inasprit, nemultumirile taranimii romane, care era in
intregime ortodo&a, a capatat si caracterul luptei impotriva catolicismului. /ceasta lupta s-a intensificat si mai mult datorita faptului ca
ortodocsii, socotiti sc$ismatici, erau supusi unui sistem de prigoana. 'egimul de intoleranta religioasa s-a impletit cu acordarea unor
drepturi acelora care treceau la catolicism si prin aceasta se mag$iarizau, in cadrul politicii de deznationalizare a romanilor.
II DREPTUL PRI)AT
- )nstitutia proprietatii
Caracteristic Evului 1ediu este ca proprietatea in general si proprietatea asupra pamantului in special are o structura divizata si
ierar$izata, caracterizata prin imbinarea formei de stapanire devalmasa cu cea personala si prin coe&istenta mai multor forme de
proprietate in functie de titularul dreptului de proprietate, fiecare dintre aceste forme avand un regim 0uridic distinct dupa statutul social al
titularului. /stfel proprietatea feudala nu este una absoluta, ci divizata, 8egea Tarii consacrand+
1 un dominium eminens, care apartine domnului
2 un dominium utile, care apartine boierilor si celorlalti proprietari
3 un drept de folosinta, al taranilor aserviti, drept pe care il e&ercitau asupra loturilor din mosia boiereasca ce le
fusesera date spre a fi lucrate.
1 Dominium eminens
Este dreptul de proprietate suprema a domnului asupra intregului teritoriu al tarii, drept pe care domnul il e&ercita in calitatea sa
de varf al ierar$iei feudale si de reprezentant al statului feudal. Dominium eminens este domeniul public al statului feudal si nu se
confunda cu proprietatea domneasca, care este domeniul privat al domnului, adica bunurile pe care domnul le stapaneste ca orice mare
proprietar feudal, alaturi de ceilalti proprietari feudali.
*n virtutea lui dominium eminens, domnul avea o serie de prerogative+
1 e&ercita un drept de supraveg$ere si control asupra intregului teritoriu al tariiK
2. culegea mostenirile vacante ( pamantul si robii ramasi fara stapan prin efectul decesului proprietarului lipsit de mostenitor
reveneau domnului)
3 lua in stapanire bunurile nimanui (res nulius), care erau de 5 categorii+ teritoriile pustii ce nu au apartinut vreodata unui
proprietarK teritoriile pustiite ce au apartinut unui proprietar dar au fost parasite sau abandonate de acesta (res derelicte)K
4 putea incuviinta feudalilor desprinderea unor suprafete de teren din teritoriile pustii si teritoriile pustiite si trecerea lor in
stapanirea personala prin intemeierea de asezari rurale ce purtau denumirea de sloboziiP, datorita scutirilor de dari acordate de
domn cu acel prile0K
5 lua in stapanire teritoriile (bunurile) confiscate de la boierii ce au savarsit actiuni de $iclenieK
6 acorda donatii (danii domnesti) atat pentru dreapta si credincioasa slu0ba cat si manastirilor in scopuri pioaseK
! e&ercita dreptul de pradalica (preadalica) - dreptul de retract (revocarea donatiilor facute in cazul ingratitudinii donatorului.
Domnul putea sa renunte la e&ercitarea dreptului de retract prin introducerea in $risovul de danie domneasca a formulei
sacramentale+ pradalica sa nu fieQ . *n sc$imb beneficiarul daniei domnesti trebuia sa faca darea calului sau a cupei (sa dea
domnului un cal de rasa sau o cupa din metal pretios)K
" acorda feudalilor laici si ecleziastici imunitati feudale asupra domeniilor pe care acesti feudali le stapaneaK
9 incuviinta toate actele de transfer al dreptului de proprietate avand ca obiect pamantul si robii, ocazie cu care partile trebuiau sa
faca darea calului sau a cupeiK
1; percepea di0me, biri si munci (cele trei forme ale rentei feudale) in folosul domniei.
2 Dominium utile
/partine feudalilor si taranilor liberi.
Marea proprietate &eudala ( proprietate completa asupra pamantuluiK proprietate incompleta asupra taranilor dependenti).
1area proprietate feudala s-a constituit anterior intemeierii statelor feudale romane de sine statatoare prin acapararea pamanturilor
obstilor satesti si e&ploatarea muncii celorlalti membri. Dpdv istoric, marea proprietate feudala este continuatoarea stapanirii e&ercitate de
cne0ii, voievozii si 0uzii romani asupra formatiunilor prestatale de tip feudal din epoca feudalismului timpuriu. 1area proprietate feudala
devine categoria 0uridica de dupa intemeiere. 1odul originar de dobandire al marii proprietati feudale a fost mostenirea, acesteia
adaugandu-i-se dupa intemeiere o serie de moduri derivate+ dania domneasca pentru dreapta si credincioasa slu0ba, dania particulara,
vanzarea, sc$imbul, infratirea pe mosie. *n afara acestor moduri 0uridice de dobandire, nobilii feudali si-au e&tins proprietatea si pe cai
ne0uridice, violente, prin acapararea cu forta a pamanturilor taranilor si incalcarea stravec$iului lor drept de proprietate, ceea ce 8egea
Tarii denumeste cotropire sau sila. *n functie de titularul sau marea proprietate feudala imbraca 2 forme+
a proprietatea domneasca cuprinde bunurile personale ale domnului pe care acesta le stapanea ca orice alt membru al clasei
feudale, inca inainte de a accede la tron pentru ca domnul era el insusi un mare boier. 8a aceste bunuri se adaugau bunurile dobandite pe
c$eltuiala proprie, pe diferite cai 0uridice precum si bunurile din camara domneasca constatand in veniturile care i se cuveneau in timpul
e&ercitarii domniei si care erau separate de veniturile vistieriei tarii.
# proprietatea #oiereasca s-a constituit prin mostenire (trebuia intarita de domn) si danie domneasca. Pamantul dobandit prin
mostenire se numea ocina , bastina , dedina . El putea fi instrainat numai cu respectarea dreptului de protimis al rudelor. Dania
domneasca se acorda pentru serviciile militare aduse si indeplinirea unei slu0be sau a unei dregatorii. 8a baza daniei domnesti statea
obligatia de miluire, care intra in continutul raportului 0uridic de vasalitate. Pana in prima 0umatate a sec. -,, donatarul (beneficiarul daniei
domnesti) avea asupra mosiei donate un drept de proprietate temporar limitat la durata vietii domnului si uneori si a urmasului acestuia (in
ipoteza in care urmasul i-ar fi succedat la tron). Din a doua 0umatate a sec. -, beneficiul daniei domnesti devine ereditar - dreptul de
preadalica se putea e&ercita numai in caz de $iclenie (tradarea domnului) sau in caz de oslul (neindeplinirea lato sensu a obligatiilor ce
incumba vasalului si care intra in continutul raportului 0uridic de vasalitate).
c proprietatea #isericeasca s-a constituit dupa intemeiere din daniile facute de credinciosi (domni si persoane particulare) in
scopuri pioase precum si in scopul de a fi trecuti donatorii in pomelnicul bisericii si a fi pomeniti in rugaciuni dupa moarte. /ceste donatii
aveau caracterul unor donatii cu sarcina (manastirea donatara nu putea instraina bunurile ce-i fusesera donate si trebuia sa utilizeze
veniturile acestor bunuri in scopuri caritabile, sub sanctiunea revocarii donatiei pentru neindeplinirea sarcinii). *ndiferent de titularul sau
marea proprietate feudala se impartea in+ 1 rezer'a &eudala (era cultivata tot prin munca taranilor aserviti - obligatia taranilor aserviti de
a presta renta in munca) si 2 loturile date in &olosinta taranilor aser'iti care se numeau+ deliute in Tara 'omaneasca, 0iredi in
1oldova si sesi in Transilvania.
)munitatile &eudale
'eprezinta institutia 0uridica ce insoteste adeseori dreptul de proprietate al feudalilor asupra domeniilor lor. *munitatea feudala se
acorda prin $risov domnesc si conferea titularului sau+
1 drepturi pu#lice ( d. administrare politica, d. 0udecata si d. comanda militara asupra poporului de pe domeniul respectiv),
2 drepturi pri'ate (d. facere comert, d. scutirea de plata oricarei dari fata de domnie, d.percepere diferite venituri de la poporul
de pe domeniul respectiv).
Din analiza imunitatii feudale rezulta ca feudalii investiti cu imunitati se bucurau de o anumita independenta politica fata de
domnie, in sensul ca dregatorii domnesti nu aveau acces si competenta pe mosiile investite cu imunitati. unctiile statului feudal pe aceste
mosii se e&ercitau prin intermediul aparatului propriu de slu0itori al feudalului respectiv. *munitatile feudale reprezinta e&presia la nivelul
suprastructurii 0uridice a izolarii specifice economiei naturale inc$ise care sta la baza societatii feudale. /ceste imunitati au aparut imediat
dupa intemeiere cand puterea politica si economica a feudalilor erau superioare domniei, iar feudalii doreau prin sistemul imunitatilor
consacrarea 0uridica a privilegiilor lor de a conduce fara nicio ingerinta dpdv politic si economic, domeniile lor.
!istemul imunitatilor feudale a putut fi consacrat si s-a e&tins in epoca imediat urmatoare intemeierii si datorita impre0urarii ca
aparatul de stat al statului feudal (sistem de dregatorii) era slab dezvoltat. Ca atare, pentru realizarea functiilor statului feudal, se impunea
utilizarea aparatului propriu de slu0itori al stapanilor feudali. Hrisoavele domnesti de acordare a imunitatilor feudale intrebuinteaza+ o
formula sacramentala scurta+ pentru Tara 'omaneasca sa4i fie de ocina si de ohava si pentru 1oldova sa4i fie uric cu tot venitul si
o formula sacramentala detaliata, in care se specifica in amanunt continutul imunitatii acordate. ormula dezvoltata se utilizeaza atunci
cand se acordau imunitati feudale manastirilor (proprietatea manastireasca s-a constituit dupa intemeierea statului feudal, intr-o epoca in
care debutase procesul centralizarii statale si intaririi autoritatii domnesti). *n acest conte&t imunitatile nu mai aveau caracterul general de
la inceputul statului feudal, ci un caracter e&ceptional, si ca atare era necesar sa se precizeze in amanunt continutul imunitatii acordate
pentru ca activitatile si privilegiile respective sa fie scoase din competenta generala a drepturilor domnesti. Din e&aminarea $risoavelor de
acordare a imunitatii rezulta ca acestea nu se acordau uniform, erau mai largi sau mai restranse, de la un caz la altul, dupa gradul in care
domnul intelegea sa-i investeasca pe beneficiari cu e&ercitiul unor drepturi politice si sa-i gratifice cu anumite foloase economice.
Dupa centralizarea statului feudal si intarirea puterii domnesti pe care domnul o e&ercita prin intermediul aparatului de dregatori,
asistam la restrangerea treptata a imunitatilor feudale si preluarea de catre debitorii domnesti de la marii proprietari feudali a e&ercitiului
drepturilor politice pe domeniul acestora. /stfel, se limiteaza drepturile de 0udecata ale boierilor la pricinile marunte, drepturile militare
sunt ingradite, dezvoltarea comertului si trecerea la economia de sc$imb restrange pana la desfiintare drepturile boierilor de a percepe ta&e
pe circulatia bunurilor si persoanelor, precum si alte venituri.
*n concluzie, marea proprietate feudala investita cu imunitati a reprezentat e&presia con&uziei dintre drepturile politice si
drepturile private proprie societatii feudale de la inceputurile acesteia, iar pe masura materializarii societatii feudale, si ca efect al
descompunerii acestui tip de organizare sociala, se manifesta tot mai pregnant separatia dintre drepturile publice (politice) si private si se
realizeaza trecerea de la proprietatea divizata la proprietatea absoluta.
Proprietatea taraneasca
!e include in sfera lui dominium utilae. Prezinta caracteristici diferite+ pe de o parte, de proprietatea taranilor grupati in obsti sau
de proprietatea taranilor care nu fac parte din obsti, iar pe de alta parte, de proprietatea taranilor liberi sau taranilor aserviti. *n ceea ce
priveste obstea libera, aceasta avea un teritoriu impartit in 'atra satului (gospodariile taranilor obstei si care era proprietatea personala a
acestora), campul de cultura (loturile de cultura ale membrilor obstei, proprietatea personala a acestora) si celelalte terenuri (aflate in
$otarul obstilor, pasuni, paduri, fanete, ape, ce erau stapanirea in devalmasie a membrilor obstei).
iecare membru al obstei putea, cu aprobarea obstei, sa desprinda portiuni de teren din cele aflate in devalmasie si sa la
amena0eze prin munca proprie, dandu-le o noua valoare economica si o noua destinatie economica. 1unca incorporata in aceste terenuri
reprezinta temeiul 0uridic al trecerii terenului respectiv din proprietatea devalmasa in proprietatea personala a membrului obstei care l-a
amena0at. Cea mai vec$e desprindere din fondul de valmasi este gospodaria (casa de locuit si curtea aferenta), lotul de cultura din tarina
iar tendinta de desprindere a unor terenuri din fondul de valmasi a evoluat, marind suprafetele aflate in stapanirea personala in dauna
suprafetelor ramase in devalmasie.
Pana la sfarsitul feudalismului, obstea a pastrat un drept superior de supraveg$ere si control asupra tuturor terenurilor aflate in
$otarul sau, inclusiv asupra celor stapanite cu titlul personal. E&presia 0uridica a acestui drept este dreptul de protinis (dreptul de
precumparare si rascumparare). Daca un membru al obstei dorea sa vanda un teren, aflat in $otarul obstei, trebuie sa-si faca cunoscuta
intentia la trei targuri succesive, e&istand un drept de precumparare sau de preemtiune al rudelor si vecinilor in aceasta ordine legala de
preferinta. Daca nici un membru al obstei nu dorea sa cumpere terenul respectiv, ofertantul putea sa-l instraineze unei persoane straine de
obste, insa vanzarea respectiva nu era pura si simpla, ci era una afectata de o conditie rezolutorie (daca in termen de un an vreun membru
al obstei, ruda sau vecin se razgandeste, el poate sa e&ercite dreptul de rascumparare si sa intoarca cumparatorului pretul platit devenind
astfel proprietarul terenului in cauza). 'ezulta ca dreptul de protimis are doua componente+ dreptul de pre&erinta (precumparare)G
preemptiune si dreptul de rascumparare.
0eritoriul o#stei aser'ite apartinea stapanului feudal, toate acestea in virtutea traditiei de pretuire a muncii personale - c$iar si
taranul aservit pastra un drept de proprietate asupra gospodariei si uneltelor de munca. *n virtutea dreptului cutumiar, acesta avea un drept
de folosinta asupra campului de cultura, precum si dreptul de a face diverse imbunatatiri asupra unor terenuri cu alta destinatie economica
sau de a folosi aceste terenuri platind zeciuiala cuvenita stapanului feudal. 0aranii li#eri din afara obstei e&ercitau dreptul de proprietate
asupra gospodariei, vitelor si uneltelor de munca, precum si asupra unei mici suprafete de pamant de cultura. *n afara de marea proprietate
feudala si de proprietatea taraneasca, 8egea Tarii consacra un drept de proprietate al mestesugarilor asupra atelierelor si uneltelor lor,
precum si un drept de proprietate al ro#ilor asupra salaselor lor, precum si asupra uneltelor de munca confectionate de ei personal.
B Persoanele Statul (uridic al starilor &eudale $al claselor sociale &eudale%
Ca si dreptul roman, 8egea Tarii are un puternic caracter statutar prin dispozitiile pe care le contine ( reglementari in functie de
pozitia sociala a diferitelor clase sociale)
)nstitutia #oieriei
"oierii aveau capacitate 0uridica deplina, ei se bucurau de toate drepturile si privilegiile+ numai ei e&ercitau conducereaa politica
a tarii si numai ei erau titularii dreptului de proprietate feudala investita cu imunitati.. /sistam la o stratificare a boierimii+ boierii mari-
boierii mici, boierii de tara-boierii de slu0be (dregatori).
8a origine calitatea de boier era indisolubil legata de stapanirea unei mosii. De asemenea, aceasta calitate se transmitea cu titlu
ereditar, odata cu mosia. *nstitutia boieriei este anterioara intemeierii statului feudal de sine-statator, o dovada in acest sens fiind e&istenta
boierilor de tara, categorie in care se includ marii stapanitori de domenii feudale, fostii conducatori ai formatiunilor prestatale de tip
feudal, prin unirea feudelor carora se intemeiaza statele feudale de sine-statatoare (de ceea se numeau boieri de tara).
Dupa intemeiere si dupa centralizarea statului feudal, apar boierii de slu0be, care erau recrutati c$iar si din randul unor categorii
sociale inferioare, calitatea acestora de boieri decurgand din functia e&ercitata in aparatul de stat si nu din stapanirea vreunei mosii, desi
boierii de slu0be devin si ei titularii unor proprietati feudale, fiind miluiti de domn pentru dreapta si credincioasa slu0ba.
!pre sfarsitul feudalismului, calitatea de boier devine indisolubil legata de e&ercitarea unor &unctii in cadrul aparatului statal si
nu mai este conditionata de stapanirea unei mosii. !e elaboreaza si un statut scris al boierimii, prin care se reglementeaza acordarea
titlurilor de noblete, adica a calitatii de boier, ca efect al dregatoriei incredintata celui in cauza.
!istemul relatiior feudale de vasalitate avea la baza raportul 0uridic dintre suzeran si vasal, raport in continutul caruia intrau
drepturile si relatiile reciproce. /stfel, vasalul avea fata de suzeran obligatia de au&ilium (de a-i da a0utor militar ori de cate ori e
solicitat), boierii indeplinind aceste obligatii fata de domn prin participare la oaste, fiecare boier avand steagul sau. ;bligatia de
concilium (de a-l sfatui pe suzeran ori de cate ori e solicitat) era indeplinita de boieri fata de domn prin participarea la sfatul domnesc.
Din obligatia de a da ascultare suzeranului rezulta ca neindeplinirea de catre boieri a acestor obligatii intra in continutul
infractiunii de $iclenie sau oslug. !uzeranul avea obligatii fata de vasali Hdefensiv- de a-l apara pe vasal ori de cate ori era necesar si
obligatia de mila (de a-l rasplati pentru serviciile aduse). *n raporturile dintre domni si boieri, aceasta obligatie se concretiza in daniile
domnesti facute boierilor pentru dreapta si credincioasa slu0ba.
,lerul
Clerul avea, ca boierii, o situatie privilegiata, avand dreptul de a participa la treburile tarii, in !fatul Domnesc si in /dunarile
starilor feudale. Clerul era indreptatit sa 0udece anumite procese. De asemenea, el avea atributii pe planul dreptului canonic, in cadrul
ierar$iei bisericesti si mona$ale.
:rasenii
Nu erau o patura sociala omogena +
/ristocratia oraselor este alcatuita din cei care stapaneau case in targ si mosii in ocoalele targului. Era redusa dpdv numeric, in
comparatie cu cele din Transilvania. ;rasenii se bucurau, ca boierii si clerii de toate drepturile si privilegiile, iar in 1oldova participau
c$iar si la alegerea domnului.
;rasenii propriu-zisi erau negustori si mestesugari, alcatuiau o comunitate libera, avand obligatii fiscale si individuale fata de
domnie. !pre deosebire de orasele transilvanene, orasenii din Tara 'omaneasca si 1oldova se aflau sub o dubla autoritate+ a dregatorilor
domnesti si a conducatorilor oraselor, alesi din randurile lor.
/gricultorii H locuiau si lucrau pe mosia orasuluiK erau fie oameni liberi, fie robi.
*n general, orasenii erau cei ce detineau pravalii si ateliere, dar aveau dreptul de a folosi in devalmasie mosia orasului pentru
agricultura si cresterea animalelor. ;rasenii aveau dreptul de a participa la conducerea si administrarea orasului, puteau dispune in mod
liber de bunurile lor si puteau rezolva diferite divergente in fata unor organe 0urisdictionale locale, alese de oraseni, dar din randul
aristocratiei orasului. !fera drepturilor si privilegiilor orasenilor era mai larga sau mai restransa, fiind precizata in uricul targului, precum
si in actele de privilegii date de domni de-a lungul timpului.
0aranii li#eri
- - care stapaneau pamanturi si erau organizati in obsti satesti, denumiti razesi (1oldova) si mosneni (Tara 'omaneasca)
5 - cei care stapaneau pamanturi, dar nu erau organizati in obsti si se numeau cne0i sau 0udeci.
2 - cei care nu stapaneau pamanturi si munceau pe mosiile feudalilor, denumiti saraci sau siroma$i .
0aranii dependenti
Ei se aflau dpdv al statutului 0uridic in stare de rumanie (cei din Tara 'omaneasca), vecinie (1oldova), iobagie (Transilvania).
Capacitatea lor 0uridica era determinata de dreptul de proprietate incompleta pe care stapanul feudal, domnul, boierii sau manatirile il
avea asupra lor. /stfel, ei puteau fi vanduti numai o data cu mosia si aveau urmatoarele drepturi4
a dreptul de a dispune de partea de productie si de venituri, ce ii ramanea dupa satisfacerea obligatiilor de renta feudala
# dreptul de proprietate asupra gospodariilor si uneltelor de munca.
c dreptul de folosinta asupra delnitei pe care o detinea pentru munca din mosia feudala.
d dreptul de a dobandi in proprietate suprafete de pamant si alti tarani aserviti cu asentimentul stapanului feudal
e dreptul de stramutare de pe o mosie pe alta, dupa indeplinirea obligatiilor de renta feudala (drept suprimat in sec. -%)
ata de statutul 0uridic al taranilor dependenti, fuga acestora de pe mosie, fara respectarea conditiilor de stramutare dadea
stapanului feudal dreptul de a-l aduce cu forta pe mosie. eudalii pe ale caror mosii se refugiau taranii aserviti aveau obligatia de a-i preda
stapanilor lor. Desi aveau unele drepturi civile, taranii aserviti erau e&clusi de la e&ercitiul drepturilor politice. Puteau deveni oameni liberi
prin iesirea din rumanie. /stfel, desi legea tarii stabilea ca rumania este imprescriptibila, sunt prevazute, totusi, unele situatii de
iesire din starea de rumanie
cai (uridice 1 iertarea de rumanie, ce este un act cu titlu gratuit facut de stapanul feudal, fie intervivos, fie mortis causa
2. rascumpararea din rumanie - calea cea mai folosita, datorita avanta0elor pe care le presupune pentru stapanii
feudali.
3 $otararea 0udecatoreasca data in favoarea taranului in procesele cu boierii, procese ce aveau ca obiect constatarea
faptului ca taranii fusesera aserviti cu sila.
cai ne(uridice 1.arderea titlurilor boierilor de catre tarani,
2 cne0ireaG0udecirea cu sila,
3. fuga de pe mosie
4 rascoala.
8egea tarii prevede si cazuri de cadere in rumanie2 forme in care taranii liberi devin tarani aserviti+
cai (uridice 1 donatia (se inc$ina cu sufletul si averea sa stapanului feudal, caz prevazut de legea tarii)K
2 contractul de vanzare (cazul in care se vinde libertatea pentru a putea plati anumite datorii)
3 contractul de imprumut garantat cu libertatea personala a datornicului, astfel incat daca acesta nu-si e&ecuta obligatia
la scadenta, devenea taran dependent.
4 $otarare 0udecatoreasca, in defavoarea taranilor, in procesele cu boierii, avand ca obiect constatarea ca ei au fost
aserviti cu sila.
cai ne(uridice 1 falsificarea titlurilor de catre boieri
2 silaGcotropirea (aducerea taranilor cu forta in starea de rumanie)
Toate titlurile 0uridice ce constatau starea de rumanie pentru a fi valide, trebuia sa emane de la cancelaria domneasca si sa fie
intarite de domn si de sfatul domnesc. *n ceea ce priveste situatia 0uridica a taranilor dependenti, care prin una dintre formele 0uridice
prevazute de legea tarii au devenit tarani liberi, a e&istat o anumita controversa in literatura de specialitate.
/stfel, profesorul !onstantin (iurascu considera ca e&ista un asa numit drept romanesc zacon 'lasi (slavona), plecand de la
ideea ca termenul de ruman are doar semnificatia sociala de taran aservit. Profesorul arata ca robii eliberati deveneau tarani dependenti,
urmand a li se aplica acest drept romanesc, altfel zis, ei traiau in regim de rumanie. Trebuie sa facem distinctie intre legea tarii ce se
aplica tuturor romanilor priviti ca o entitate etnica si cel ce zacon vlas<i , ce are un sens social in sens de tarani dependenti.
/ceasta opinie nu poate fi acceptata, intrucat este contrazisa de $risoavele domnesti din care rezulta indubitabil ca termenul de
ruman are 5 acceptiuni+ un inteles etnic si un inteles social (adica de romani, dar si de tarani aserviti). !ensul in care este folosit acest
termen urmeaza a fi desprins din conte&tul frazei+ robii eliberati nu deveneau rumani, ci oameni liberi.
+o#ii
!tatutul 0uridic al robilor era reglementat de asa numitul drept al robilor (polos<o epravo), care statua ca dpdv 0uridic, robii erau
considerati bunuri, adica formau obiectul unor contracte translative de proprietate (donatie, sc$imb). *nsa statutul lor 0uridic nu era identic
cu cel al sclavilor din dreptul romanesc, pentru ca stapanii nu aveau asupra sclavilor decat un drept de corectie, nu puteau dispune de viata
robilor, iar acestora li se recunostea in anumite privinte, c$iar si o capacitate 0uridica limitata, adica robii se puteau casatorii, puteau
stapanii in proprietate salasele si uneltele de muca, pe care le confectionau, iar dupa titularul dreptului de proprietate asupra lor, robii
puteau fi si somesti, boieresti, manastiresti. *n general, robii erau recrutati dintre tatari sau tigani, dar institutia robiei este mult mai vec$e
in raport cu asezarea celor 5 etnii in tara noastra. 'obia este o stare imprescriptibila, dar puteau fi eliberati de stapanii lor dupa cum
romanii ce deveneau robi in tara straina, la intoarcerea in tara, redeveneau liberi. /ceasta este o institutie luata din dreptul roman, ius
postlimini (dreptul de reintoarcere).
Strainii
'egimul 0uridic al acestora era bine reglementat in legea tarii, fiind unul tolerat daca cel in cauza era crestin. /stfel, strainii se
puteau stabili n orase, puteau face comert, se puteau organiza in comunitati proprii, puteau avea lacasele lor de culr, puteau dobandi
drepturi suplimnetare prin actele de privilegii acordate de domn. Daca erau crestini, se puteau impamantenii (naturaliza) prin acordarea
unei dregatorii de catre domn, fie prin casatoria cu un roman. *n aceste situatii, dobandea toate drepturile civile si politice ale romanilor.
!trainii nu puteau stapanii pamanturi in proprietate si aveau obligatii fiscale distincte. Cei ce nu erau crestini (ma$omedani) nu se puteau
aseza pe pamant romanesc si nu puteau detine lacasuri de cult si proprietati. /ceste interdictii erau prevazute e&pres in continutul
capitulatiilor inc$eiate de Tarile 'omane cu *mperiul ;toman.
+udenia
/ceasta institutie este o relatie speciala intre persoane, izvorata fie dintr-o origine biologica comuna (rudenia de sange), fie din
anumite precepte, de natura religioasa (prin alianta sau afinitate), fie din tainele botezului sau cununie (relatie spirituala).
1 . 'udenia de sange se realizeaza pe linie directa, ascendenti sau descendenti, sau pe linie colaterala, fiecare avand grade sau
trepte de rudenie, calculate dupa numarul generatilor ce se interpun intre rudele respective. /ceasta rudenie creeaza drepturi si
obligatii reciproce de intra0utorare si intretinere, precum de vocatie succesorala. 'eprezinta un impediment la casatorie.
2 'udenia prin alianta este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot.
3 'udenia spirituala este legatura dintre nasi si fini si genereaza potrivit legii tarii si dreptului canonic, efecte la fel de puternice
ca si rudenia de sange.
/lte forme de rudenie sunt cele rezultate din adoptie2 in&ratire si in&ratire pe mosie
)nstitutia casatoriei
!pre deosebire de dreptul modern, casatoria nu este un contract civil, iar ea se inc$eie prin formlitatile religioase stabilite de
"iserica ;rtodo&a (imbraca benedictiuni religioase). Potrivit legii tarii, etapele premergatoare casatoriei sunt+ vederea in fiinta
(cunoasterea viitorilor soti), urmarea de vorba (tratativele dintre familii), intocmirea foii de zestre (astazi poarta denumirea de dota),
binecuvantarea parintilor.
Dota este o institutie de stravec$e traditie geto - daca, care la origine este un drept al ambilor soti, reprezentand ec$ivalentul
muncii depuse de acestia in gospodaria familiala. 6estrea se constituia prin strigaturi publice facute in timpul serbarii publice si reprezenta
baza materiala a noii familii, la care se adaugau darurile de nunta primite de tinerii casatoriti de la rude si prieteni, in acelasi scop. Din sec.
-E apar foile de zestre, iar zestre isi pierde semnificatia traditionala, constitutindu-se doar petru viitoarea sotie si reprezentand o afacere
pentru viitorii soti, denumiti vanatori de zestre.
; varianta a casatoriei traditionale reglementata in legea tarii este casatoria cu fuga, adica casatoria realizata printr-o simulare a
rapirii, in scopul de a forta binecuvantarea parintilor. 'egulile dreptului canonic prevedeau si desfacerea casatoriei prin divort, e&istand
astfel deplina egalitate in privinta motivelor de divort ce puteau fi invocate, astfel incat repudiul era apana0ul ambilor soti. !ubsecvent
divortului avea loc si parta0ul, numit de legea tarii alegere, imparteala.
)nstitutia &amiliei
amilia este grupul format din rudele cele mai apropiate, avand ca nucleu pe parinti si copii. *n legea tarii s-a pastrat modelul de
reglementare geto-dac, astfel incat familia GD are un caracter democratic, spre deosebire de caracterul aristocratic al familiei romane.
/stfel, legea tarii stabileste deplina egalitate a sotilor, astfel incat ambii soti pot e&ercita puterea parinteasca asupra copilului, de educare
si prote0are, nu un drept viata si de moarte, ca in dreptul roman. Dupa moartea sotului, sotia putea detine singura puterea parinteasca
asupra copiilor minori, totodata intre soti e&istau drepturi reciproce de intretinere, iar sotul ce nu isi indeplinea obligatia de a-si intretine
familia era supus oprobiului, adica era sanctionat cu o pedeapsa infamanta (darea prin targ, pe ulita, card).
)nstitutia adoptiei
/ceasta institutie este denumita infiere, iar copii adoptati erau numiti fii de suflet. 'eglementarea institutiei familiei in legea tarii
a cunoscut puternice influente, atat din partea dreptului bizantin, cat si din partea dreptului canonic ortodo&.
Materia succesiunilor
Transmiterea bunurilor pentru cauzD de moarte de la defunct cDtre succesori >nseamnD >n 8egea RDrii mo?tenire, iar succesorii
sunt mo?tenitori. Termenii de mo?tenire, mo?tenitori apartin familiei de cuvinte a termenului Smo? de sorginte tracD, din care derivD ?i
termenul de mo?ie (proprietate ereditarD). 1o?tenirea putea fi deferitD prin lege (legalD, ab intestat), fie potrivit testamentului defunctului
(dacD e regulat >ntocmit ?i >?i produce efectele B mo?tenire testamentarD).
1o?tenirea legalD se desc$ide cMnd defunctul nu a lDsat testament G cMnd acesta e neregulat >ntocmit G nu >?i produce efectele. Tn
aceastD materie, 8egea RDrii consacrD egala voca@ie succesoralD a copiilor legiui@iGlegitimi cu cei adoptivi ( copii de suflet ), precum si a
fetelor ?i baie@ilor atMt la bunurile de ba?tinD, cMt ?i la cele de cumpDrDturD ale pDrin@ilor lor. De la aceastD regulD e&istD o e&cep@ie >n Rara
'omMneascD, unde e reglementat principiul privilegiului masculinitD@ii, potrivit cDruia bunurile ereditare (de ba?tinD) pot fi culese de
baie@i, iar fetele primesc ec$ivalentul valoric >n bani, obiecte de pre@ si bunuri de cumpDrDturD. etele >?i primeau de regulD acele pDr@i
succesorale sub formD de dotD, zestre, iar sarcina >nzestrDrii fetelor revenea pDrin@ilor, iar >n absen@a lor, fra@ilor.
Tn ceea ce prive?te copilul natural, nDscut >n afara cDsDtoriei, el vine la successiunea mamei, preluMndu-se Smater semper certa
est . Copilul vitreg H $iastru - are aceea?i voca@ie succesoralD ca a copilului legiuit, dar numai la succesiunea pDrintelui bun. 8egea RDrii
admite ?i succesiunea prin reprezentare, precum ?i dreptul de mo?tenire al so@ului supravie@uitor >n concurs cu copii.
1o?tenirea testamentarD se desc$ide pe baza testamentului >ntocmit de defunct, acesta putMnd fi redactat fie >n formD oralD (cu
limbD de moarte) sau >n formD scrisD (diata). Tn general, testamentul >n formD scrisD era mai pu@in rDspMndit pentru cD ?tiutorii de carte erau
putini (preo@i, cM@iva boieri). ; particularitate a testamentului medieval e >nserarea >n cuprinsul acestuia a blestemului pentru a asigura
respectarea ultimei dorin@e a testatorului. 8egea RDrii cunoa?te ?i institu@ia e&$eredarii, dezmo?tenirii H cazul fiilor rDu-fDcDtori sau
nerecunoscDtori.
; particularitate a succesiunii testamentare e valabilitatea substitu@iunii fideicomisare (interzisD in codurile burg$eze ale lui
Napoleon, introdusa in Noul Cod Civil) H actul prin care disponentul impune fiduciarului (un donator, legatar) sD pDstreze bunurile primite
?i sD le transmita altei persoane (fideicomisar, substituit) indicatD de disponentul testator la moartea lui.
Materia o#liga<iilor
8egea RDrii consacrD ca izvor de obliga@ii contracte N delicte, punMnd accent pe rDspunderea persoanei, dar consacrD ?i anumite
forme de rDspundere colectivD (>n materie penalD, >n materie fiscalD, despDgubirea de la altul).
+=spunderea colecti'=
PenalD e o reminiscien@D a sistemului rDzbunDrii sMngelui. 8a origine, la comiterea unui omorG rDniri, gintaGfamilia victimei >?i
e&ercita dreptul de rDzbunare asupra ginteiGfamiliei fDpta?ului, care la >nceput nu era limitatD, iar apoi a fost limitatD prin introducerea
sistemului compozi@iunii voluntare - >n@elegere de desdDunare prin care victimaGfamilia ei renun@D la e&ecutarea dreptului de rDzbunare, iar
fDptuitorulGfamilia lui plDte?te o sumD - ?i cel al compozi@iunii legale H stabilirea de cDtre stat a cuantumului desdDunirilor BC a generat >n
dreptul procesual modern sistemul amenzilor 0udiciare, care au reprezentat pentru statul feudal o importantD sursD de venit. Tnainte de
>ntemeiere, ob?tea cerceta, prindea si sanc@iona prin intermediul organelor sale de conducere toate infrac@iunile sDvMr?ite pe teritoriul sDu
de membrii ob?tei. DupD >ntemeiere, din vec$ile atribu@ii ale ob?tei a rDmas aceea de a-l cDuta si identifica pe fDpta? ?i de a-l preda
slu0ba?ilor domne?ti ( Sgonitorii din urmD ) . Daca nu-l putea preda, ob?tea trebuia sD-i dea urma, sD indice locul pe unde fDptuitorul a
pDrDsit $otarul ob?tei (darea urmei) K dacD asta nu era posibil, >ntreaga ob?te rDspundea pentru fapta comisD pe teritoriul sDu, fiind obligatD
sD plDteascD amenda fi&atD de stat. *mposibilitatea ob?tei de a plDti amenda duce la aservirea ei. /lta e situa@ia pe domeniile feudale
>nvestite cu imunitD@i, unde slu0ba?ii statului nu puteau pDtrunde, identificarea N sanc@ionarea fDpta?ului fiind apana0ul stDpMnului feudal,
care realiza acest lucru prin aparatul sDu de slu0itori.
iscalD H e un mod legal de aservire a ob?tilor sDte?ti teritoriale. Potrivit sistemului cislei, dupD fi&area sumei globale de unitate
impozabilD se defalcD acea sumD pe gospodDrii de cDtre rabo0ari, iar dacD unii @Drani dDdeau bir cu fugi@ii, cei rDma?i >n sat >mplineau
>ntreaga cisla. DacD nu, ob?tea urma a fi aservitD de domn sau de boier >n contul datoriei.
DespDgubirea de la altul e o formD de rDspundere solidarD >nsD cu o sferD de aplica@ie mult mai largD decMt formele de rDspundere
colectivD de la nivelul ob?tei. Ea cuprinde >ntregi categorii sociale apar@inMnd aceluia?i popor. Tn dreptul modern, dacD una din pDr@ile
contractante e strDin, constrMngerea lui pentru e&ecutarea obliga@iilor contractuale asumate se realizeazD pe baza conven@iei >nc$eiate >ntre
state ?i a procedurii e&ecutatului, prin care $otDrMrea pronun@atD de o instan@D asupra unui cetD@ean strDin devine e&ecutorie >n statul cDruia
acesta >i apar@ine. Creditorii romMni primeau din partea domnului dreptul de a-?i realiza crean@ele pe care le aveau fa@D de debitorii strDini
pe seama cona@ionalilor acestora din urmD afla@i >n trecere prin @Drile romMne, sub condi@ia de a le da acestora din urmD toate dovezile cu
privire la e&isten@a crean@ei ?i la modul >n care s-a e&ecutat e&ecutarea silitD asupra lor, astfel >ncMt cei e&ecuta@i siliti, la >ntoarcerea >n @ara
de origine, puteau cere autoritD@ilor proprii sD fie despDgubi@i de cDtre cona@ionalul lor pentru care au fost e&ecuta@i silit. Tn mod
asemDnDtor se proceda ?i atunci cMnd debitorul era romMn ?i era e&ecutat silit pentru un cona@ional.
+=spundere personal=
/cestea sunt contractele. Cel mai important contract reglementat de 8egea RDrii e contractul de '>nzare2 care >n dreptul nostru
obi?nuielnic diferD fa@D de cele din dreptul roman, e consensual ?i translativ de proprietate. Elementele contractului de vMnzare sunt+
consimtamantul, obiectul si pretul.
-. Consim@DmMntul H trebuia sD izvorascD din voin@a liberD, neviciatD a pDr@ilor ?i sD fi fost dat de bunDvoie, irevocabil. DacD era
viciat, consim@DmMntul era nul. Cel mai rDspMndit viciu era violen@a B silD, >nsD motivele pentru care vMnzDtorul dorea sD vMndD (de facturD
economicD) nu erau considerate viciu de consim@DmMnt. Tn general, contractul de vMnzare se >nc$eia >n prezen@a martorilor astfel >ncMt
celelalte vicii de consim@DmMnt (dolul, eroarea) erau e&cluse. 8a vMnzarea pDmMntului, >n sfera consim@DmMntului pDr@ilor era necesar ?i
consim@DmMntul rudelor, vecinilor (dreptul de protimis) H de precumpDrare, rDscumpDrare - dacD era vorba de teren >n ob?te. DacD era
vorba de proprietatea feudalDG rob, actul trebuia >ntDrit prin $risov domnesc. Pentru a ob@ine acordul domnului ?i a evita preadalica, pDr@ile
fDceau darea calului ?i darea cupei.
5. ;biectul contractului trebuia sD fie un bun susceptibil de a fi >nstrDinat, >n circuitul civil. Cel mai important bun era pDmMntul,
>nsD o caracteristicD a vMnzDrii feudale e cD obiectul vMnzDrii >l putea constitui ?i fiin@a umanD - robii (puteau fi vMndu@i ?i separat de mo?ie)
@Dranii dependen@i ( puteau fi vMndu@i doar >mpreunD cu mo?ia), @Dranii liberi (apDsa@i de datorii, erau nevoi@i sD-?i vMndD libertatea)
2. Pre@ul era de cele mai multe ori fi&at in pecunia numerata, >nsD putea fi stabilit ?i >n naturD (datoritD economiei naturale) BC >n
dreptul feudal nescris se fDcea confuzie vMnzare-sc$imb. Pre@ul se plDtea fie la >nc$eierea contractului, fie la un termen sub sanc@iunea
rezolu@iunii pentru nee&ecutare. 'ezolu@iunea pentru nee&ecutare era prevDzutD sub forma unei clauze speciale numitD pact comisoriu.
Pentru garantarea plD@ii restului de pre@, pDr@ile puteau constitui garan@ii personale, reale. DacD intervenea un caz de evic@iune pe care
8egea RDrii o nume?te Sval , atunci cMnd bunul a fost cumpDrat rDu -C de la neproprietar, se prevedea >ntoarcerea pre@ului de vMnzDtor.
!ub aspectul formei, contractul se >nc$eie fie >n formD scrisD, fie verbalD, >ntodeauna cu martori, uneori ?i >n prezen@a c$eza?ilor ?i al
aldama?ilor. Contractele >nc$eiate >n formD scrisD, distruse, pierdute, puteau fi reconstituite de domn, sfatul domnesc, pe baza probei cu
0urDtori precum ?i pe baza probei testimoniale, de marturie (aldama?i).
,ontractul de dona<ie
Contractul de dona@ie este un contract real. Tn cazul dona@iei domne?ti sau a daniei domne?ti, inten@ia de a gratifica avea >n vedere
fie rDsplDtirea boierilor pentru Udreapta ?i credincioasa slu0bDV, fie pentru a0utorarea unor mMnDstiri. Tn cazul dona@iei particulare, inten@ia
de a gratifica avea >n vedere anga0amentul donatarului de a-l >ngri0i ?i >nmormMnta pe donator, cele mai multe dona@ii fiind cu sarcina.
Dona@iile cDtre biserici aveau fie scopuri filantropice, fie scopul ca donatorul sD fie >nscris >n pomelnice, >mpreuna cu membrii familiei
sale.1MnDstirea donatarD nu avea dreptul de a >nstrDina dania primitD, sub sanc@iunea revocDrii dona@iei. Tn ceea ce prive?te obiectul
dona@iei, particularitatea dona@iei medievale, ca ?i >n cazul vMnzDrii, este aceea cD obiectul >l putea constituti ?i o persoanD umanD+ robii,
@Dranii dependen@i-dona@i odatD cu mo?ia, @Dranii liberi - >?i donau libertatea ?i averea stDpMnului feudal, fiind Ucei ce se >nc$inau cu
sufletul ?i avereaV. Dona@iile de mo?ii ?i robi trebuiau >ntDrite prin $risov domnesc.
,ontractul de ?mprumut
Contractul de >mprumut apare frecvent >n documentele medievale >n special sub forma >mprumutului de comsuma@ie (mutuum),
ce avea ca obiect o sumD de bani ?i caracter unilateral, crea obliga@ia doar >n sarcina uneia din pDr@ile contractante (aceea de a restitui
creditorului la scaden@D >mprumutul acordat cu dobMndD). DobMnda >n 8egea RDrii era numitD Uba?V, iar scaden@a- UziV sau UsorocV, fiind
stabilitD de regulD >ntr-o zi de sDrbDtoare. 8egea RDrii permitea ?i anatocismul (dobMnda la dobMndD), pe care-l numea Ubas peste basV.
Pentru garan@ia obliga@iei asumate prin contract, 8egea RDrii prevedea douD forme de garan@ii+ garan@ia realD (UzDlogV) ?i garan@ia
personalD (Uc$ezD?ieV).
@=logul este garan@ia realD ce avea ca obiect bunuri mobile ?i imobile, dar cu precDdere robi ?i mo?ii cultivate cu @Drani
dependen@i. Tn acest ultim caz, folosin@a de creditorul privilegiat a muncii @Dranilor de pe acele pDmMnturi >n contul dobMnzilor la suma
>mprumutatD. 6Dlogul avea douD forme+
- fDrD termen, situa@ie >n care creditorul putea stDpMni ?i folosi bunurile zDlogite pMnD la data datoriei
- cu termen, e&istau 5 situa@ii+ dacD la scaden@D debitorul plDtea datoria, rDscumpDra bunurile zDlogite, reintrMnd >n stDpMnirea acestoraK
dacD nu plDtea, se putea prevedea >n actul de zDlog ca bunul zDlogit este pierdut, intrMnd >n proprietatea creditorului >n contul crean@ei sale.
DacD nu e&ista o asemenea prevedere, avMnd >n vedere cD valoarea bunului zDlogit era mai mare decMt cuantumul crean@ei create, se
proceda la Upre@uirea bunului zDlogitV ?i vMnzarea lui fie cDtre ter@ sau c$iar cDtre creditor, re@inMndu-se din pre@ul ob@inut cuantumul
crean@ei, iar diferen@a era datD debitorului.
,3ezaAii erau persoane care se obligau sD plDteascD ei datoria cDtre creditor dacD debitorul nu va fi plDtit la scaden@D. Garan@ii
personali erau @inu@i solidari, iar c$eza?ul plDtitor avea dreptul de regres >n contra cogaran@ilor sDi pentru partea contribu@iei din datoria
fiecDruia. DacD debitorul devenea insolvabil ?i nu fuseserD constituite nici garan@ii reale, nici personale, era introdusD o procedurD specialD,
de e&ecutare silitD a averii falituluiB curama. Tn cadrul acesteia, bunurile erau evaluate ?i >mpDr@ite >ntre creditorii concursuali (cei care vin
>n concurs la masa predalD sau a falimentului), propor@ional cu valorile nominale ale crean@elor lor. /lte contracte reglementate de 8egea
RDrii+ contractul de depozit, de comodat, loca@iune de lucrDri ?i cea de servicii >n forma contractului de muncD.
)n&ratirea pe mosie
*nfratirea pe mosie este reglementata de 8egea Tarii ca o institutie comple&a, reunind trasaturi ale rudeniei, succesiunii si
contractelor. Este o institutie care a fost larg raspandita la multe popoare, incepand din epoca descompunerii societatii gentilice, ce a
aparut in stransa legatura cu slabirea legaturii gentilice intemeiate pe rudenia de sange. Datorita sentimentului de izolare pe care indivizii
incepusera sa-l resimta, s-a incercat inlocuirea legaturii de sange printr-o legatura creata artificial (infratire), conceputa ca o invoiala
formala de a0utor reciproc, ce se constituia in cadrul unei proceduri constand in amestecarea unor picaturi de sange din sangele celor ce se
infrateau, fiind o forma tipica de simbolism 0udiciar (amestecul sangelui transforma infratirea intr-o imitatie a rudeniei de sange).
De-a lungul timpului, ritualul, conceptia si efectele infratirii s-au modificat ca urmare a aparitiei statului si mai apoi pe fondul
aparitiei si raspandirii crestinismului. *n statul sclavagist roman, in consecinta si in Dacia romana, se practica infratirea intre peregrini,
interzisa de *mparatul Diocletian printr-o constitutiune imperiala din anul 2"5. *n societatea feudala apare infratirea de arme intre cavaleri,
creata in scopul acordarii de a0utor reciproc in vederea savarsiri unor fapte de arme. !ub impactul religiei crestine ritualul infratirii se
spiritualizeaza in sensul ca formele pagane sunt inlocuite cu cele crestine iar infratirea devine o infratire de cruce, ce se practica intre
boieri si intre tarani. *n cazul boierilor, amestecul sangelui a fost inlocuit de o slu0ba religioasa insotita de impartasirea din aceeasi paine,
iar la tarani s-a pastrat amestecul sangelui insa crestatura pentru sange se facea in forma de cruce. Totodata, la tarani infratirea putea
imbraca si forma infratirii $aiducesti.
Dupa formarea statelor feudale romane de sine-statatoare apare o noua forma de infratire si anume infratirea pe mosie. *nfratirea
pe mosie imbraca forma unui act scris dat de cancelaria domneasca, in care se consemneaza declaratiile celor ce se infratesc date in fata
domnului si a !fatului Domnesc. !pre deosebire de formele anterioare de infratire, cea pe mosie duce nu numai la stabilirea relatiilor
personale intre cei infratiti, adica are nu numai efecte personale nepatrimoniale, dar duce si la crearea de relatii patrimoniale cu privire la
anumite bunuri, asupra carora cei infratiti isi constituie anumite drepturi patrimoniale, acesta fiind, de altminteri, si principalul scop al
infratirii pe mosie.
;rice fel de bunuri puteau forma obiectul acestei forme de infratire, insa in cele mai multe cazuri infratirea se facea asupra
pamantului, de aceea se numeste infratire pe mosie. !e are in vedere ca in cele mai multe cazuri era vorba de pamantul stapanit cu titlu
ereditar, adica mosie (ocina).
E&ista doua tipuri de infratire pe mosie+ -. in care toti cei infratiti isi uneau ocinele, 5. in care infratirea se realiza asupra ocinei
uneia dintre parti. Conditia de a fi proprietar era absolut necesara pentru a se putea realiza infratire pe mosie, iar in actul de infratire se
stabilea cui apartineau ocinele sau ocina asupra caroraGcaruia se facea infratirea. Primul tip de infratire presupune doua momente+ a.
momentul unirii ocinelor celor ce se infrateau, b. momentul asezarii celor infratiti pe ocinele numite. /l doilea tip are un moment -
momentul asezarii celor infratiti pe ocinele numite.
1odul in care se constituie raportul de infratire pe mosie + poate fi directa sau indirecta. *n primul caz, raporturile de infratire se
stabilesc intre toti participantii la infratire, iar in al doilea caz, cel ce constituie infratirea nu intra in raporturile de infratire, ci aseaza ca
frati alte persoane pe ocina sa. *nfratirea ce se realizeaza prin unirea ocinelor este mereu directa, iar efectele 0uridice pe care le produce
constau in crearea de stare de coproprietate intre cei infratiti, care initial au fost proprietari e&clusivi ai ocinelor, iar acum devin
coproprietari in cote indivize egale asupra ocinelor unite. /ceasta egalitate este independenta de suprafata ocinei aduse la infratire.
*nfratirea prin asezarea pe ocina doar a unei parti poate fi directa sau indirecta, daca este indirecta numai cei asezati dobandesc cote
indivize din dreptul de proprietate asupra ocinei pe care s-a realizat infratirea.
*nfratirea pe mosie se infaptuieste din motive economice (mosii mai mari, puternice) si genereaza consecinte 0uridice importante
atat in materia succesiunilor cat si in materia proprietatii. /stfel, in materie succesorala, infratirea pe mosie este utilizata in urmatoarele
situatii+ in Tara 'omaneasca erau infratite fetele cu baietii pentru a li se conferi si fetelor vocatie succesorala la ocineK sau cand
proprietarul unei mosii nu avea mostenitori masculini recurgea la o infratire directa cu alte persoane pe mosiile unite sau numai pe mosia
sa, sau recurgea la o infratire indirecta a fetelor pe mosia sa cu fiii unei alte persoane, pentru ca altminteri ocinele ar fi trecut in
proprietatea domnului. Prin infratirea pe mosie puteau fi c$emate si alte categorii de persoane la succesiune, in concurs cu fii, pe care fii
le-ar fi e&clus de la mostenire in virtutea principiului pro&imitatii gradului de rudenieBC modificarea ordinii succesorale prevazute de lege
in favoarea unor persoane pe care cel ce realiza infratirea dorea sa le gratifice (acestea sunt efectele in forme succesorala).
Efectele in materia proprietatii+ infratirea este unul dintre modurile de transmitere a proprietatii, alaturi de modurile translative
de transmitere a poprietatii, asta pentru ca in actul de infratire se putea prevedea ca transmiterea actului de proprietate intre cei infratiti se
realiza nu mortis causa, ci de la data constituirii infratirii. ; dovada in acest sens o reprezinta clauza reservati domini (de rezerva a
proprietatii) asupra bunurilor ce au format obiectul infratirii, clauza conform careia transferul proprietatii catre cel infratit se realizeaza la
data mortii proprietarului ocinei. E&ista si posibilitatea transferului imediat al proprietatii dar cu sarcina, stabilindu-se anumite obligatii ale
celor infratiti fata de cel ce le-a transmis averea. *nfratirea pe mosie a fost utilizata de boieri si ca un instrument de aservire a obstilor
satesti+ boierii se infrateau cu taranii pe ocinele celor din urma si deveneau rude in sens 0uridic N vecini cu ceilalti tarani, titulari ai
dreptului de proprietate, pe care il puteau e&ercita cu succes acaparand terenurile aflate in $otarele obstilor satesti ( drept protimis).
DREPTUL PENAL IN LEGEA TARII
Pe planul dreptului penal, 8egea Tarii pastreaza unele reminescente al vec$iului sistem al razbunarii private, insa statul s-a
manifestat din ce in ce mai activ, ca un factor de solutionare a conflictelor, reprimand vec$ile practici ale legii talionului, prin aplicarea
unei amenzi celor care cautau sa-si faca dreptate singuri (aceasta amenda se numeste zaveasca). Pe planul dreptului penal este consacrata
fatis discriminarea in fata legii penale, in functie de categoria sociala careia ii apartinea victima si infaptuitorul. /celeasi fapte si pedepse
sunt apreciate si aplicate in mod diferit. Este reglementat totodata si sistemul rascumpararii pedepselor, sistem ce avea un caracter
discriminator, favorizand pe bogati si reprezentand, de-a lungul timpului, un instrument eficient de aservire a taranimii.
*nfractiunile erau denumite vini si erau impartite in 5 categorii+ mari si mici, in raport de gravitatea lor.
Vinii mari+ cea mai grava infractiune era 3iclenia (incalcarea de catre boieri a obligatiilor pe care le aveau fata de domn si ce
intrau in continutul raportului 0uridic de vasalitate). *ncalcarea de catre boieri a obligatiei de dreapta si credincioasa slu0ba se pedepsea cu
moartea, singura care nu se rascumpara si era pedepsita cu confiscarea averii boierului, confiscarea bunurilor date celor credinciosi si
manastirii. ; alta infractiune este oslu3 (neascultarea, nerespectarea in sens larg a poruncilor domnesti si neindeplinirea de catre taranii
aserviti a datoriilor fata de stapan, pedepsita cu moartea G amenda in vite (alternativ) precum si confiscarea averii. ; alta infractiune este
cea de omucidere si se pedepseste cu moartea, insa putea fi rascumparata. Sudalma cuprinde insultele aduse demnitatii personale, iar
rapirea de fete se pedepsea cu moartea sau cu dusegubine. *nfractiunile ce aduceau atingere religiei si moralei feudale sunt+ erezia, violul,
adulterul si bigamia. !anctiunea pentru aceste infractiuni era pedeapsa cu moartea, iar la adulter, zestrea sotiei intra in proprietatea sotului.
Vinii mici 4 unele infractiuni indreptate impotriva persoanelor (lovirile) se pedepseau cu amenzi in vite (gloabe). 3nele
infractiuni sunt indreptate impotriva realizarii 0ustitiei (marturie mincinoasa denumita limba strambaK sper0ur) si erau pedepsite prin
insemnarea cu fierul rosu, apoi denuntul calomnios denumit sudalma cea mare, pedeapsa ce s-ar fi aplicat celui denuntat daca denuntul
s-ar fi dovedit intemeiat, s&ada (insulta), incalcarea $otarelor si distrugerea semnelor de $otar se pedepseau prin amenzi in vite.
; categorie importanta erau infractiunile indreptate impotri'a proprietatii si aici intra+ tal3aria (vina mare pedepsita cu spanzuratoarea),
&urtul &lagrant (vina mare B furt fata, se pedepseste cu spanzuratoarea la locul fapteiK furtul simplu se pedepsea cu dusegubina, amenda).
!istemul sanctionator cuprinde urmatoarele categorii de pedepse+
1 &izice, intre care se numara diversele forme pe care le imbraca pedeapsa capitala
2 pri'ati'e de li#ertate (inc$isoarea)
3 pecuniare (amenzi)
4 in&amante (taierea barbii)
DREPTUL PROCESUAL IN LEGEA TARII
8egea Tarii are si in domeniul procedurii de 0udecata un caracter unitar in toate tarile romanesti, instantele aveau rationae
materiae, competenta generala, atat pentru pricinile civile cat si cele penale + la nivelul obstilor satesti - 0uzii, cne0ii si sfatul oamenilor
buni si batrani, 0udetul G soltuzul si cei -5 pargari la nivelul oraselor, vornicii, parcalabii si banii la nivelul tinutelor si 0udetelor, marii
vornici si marele ban in partile de tara aflate in zona lor administrativ-teritoriala.
"oierii si manastirile aveau o competenta specializata, stabilita in actul de acordare a imunitatii. Partile litigante puteau alege de
comun acord unul sau mai multi 0udecatori ai cauzei dupa modelul roman, 0udecatorii fiind recrutati doar dintre boieri. Domnul si sfatul
domnesc 0udecau pricinile mai comple&e si plangerile celor nemultumiti de $otararile pronuntate de celelalte instante (plangeri care nu
erau cai de atac, ci doar reclamatii formulate impotriva celor ce 0udecasera). Domnul era 0udecatorul suprem, ce putea solutiona in prima
si ultima instanta, precum si re0udeca orice proces. Domnul 0udeca impreuna cu sfatul domnesc, iar activitatea de 0udecata se e&ercita in
capitala tarii si in oricare alta localitate, caci 0ustitia feudala are caracter itinerant.
Nu e&ista trepte sau grade de 0urisdictie sau principiul autoritatii de lucru 0udecat, ceea ce genera o stare de nesiguranta in
raporturile 0udiciare. Pentru a pune capat prelungirii proceselor si redesc$iderii lor, 8egea Tarii a consacrat mai multe reguli ce
reglementeaza posibilitatea re0udecarii procesului + za'easca sau legatura ( nu impiedica in mod direct redesc$iderea procesului, dar
obliga partea ce dorea acest lucru sa depuna in vistieria statului o suma de bani, suma mentionata in multe $otarari date de domn)K
&er>ia (depunerea unei sume de bani de catre partea ce a castigat in visteria statului in sc$imbul garantiei domnului ca nu va permite
redesc$iderea procesului. Din sec. -F se introduc amenzile (udiciare (numite gloabe in Tara 'omaneasca si 1odova si birsag in
Transilvania, ce sanctionau culpa procesuala a partii ce redesc$isese procesul).
Procesul in vec$iul nostru drept feudal se caracteriza si prin cumularea atributiilor 0urisdictionale si administrative de catre
aceiasi dregatori, precum si prin e&istenta 0udecatorului unic. C$iar si cand domnul 0udeca cu sfatul domnesc, $otararea era pronuntata de
domn, iar sfatul domnesc actiona in virtutea obligatiei de concilium. Conceptia ce sta la baza procedurii 0udiciare este ca 0udecata trebuie
sa se realizeze dupa lege si dreptate sau dupa dreptate si obiceiul tarii. Termenii de lege si obiceiul tarii inseamna 8egea Tarii, adica
dreptul feudal nescris, iar termenul de dreptate desemna morala epocii, adica constiinta 0uridica ce trebuie sa veg$eze la respectarea
moravurilor.
PRO4ELE
*n dreptul nostru feudal nescris intalnim reguli si mi0loace de proba formate in timpul feudalismului, dar si unele forme mai
vec$i, ramasite ale societatii gentilice care in conditiile feudalismului dobandesc un continut nou, de clasa, si o forma noua, in sensul ca
aplicarea lor era asigurata de forta coercitiva a statului. Persistenta acestor forme ancestrale anterioare feudalismului se e&plica, pe de o
parte, prin caracterul natural al economiei, pe de alta parte, prin persistenta unor forme economice vec$i (stapanirea devalmasa asupra
pamantului).
Dupa forma lor probele se impart in doua categorii+ scrise si orale (cele mai importante si raspandite atunci). Probele orale
reprezinta mi0locul comun de probatiune, caci multe dintre proprietatile constituite anterior intemeierii nu puteau fi dovedite prin
inscrisuri, precum si din cauza numarul mic al stiutorilor de carte. Probele orale reglementate de 8egea Tarii sunt+
Bierul rosu
1odul in care este utilizata proba a putut fi reconstituit pe baza unui document denumit 'egistrul de la ;radea, tinut de preotii
catolici de la Episcopia de la ;radea intre anii -59F si -52,, care cuprinde note despre un numar de 2F: procese solutionate prin proba
fierului rosu. Cand 0udecatorul nu putea solutiona pricina datorita sustinerilor contradictorii ale partilor, le trimitea la Episcopia din
;radea, insotite de un pristel, pentru a se proceda la proba fierului rosu.
!e efectua o slu0ba religioasa, in cadrul careia se invoca divinitatea pentru a arata de partea cui este dreptatea, apoi i se dadea
unui martor, uneia dintre parti sau unui c$ezas sa poarte in mana o bucata de fier inrosit pe o distanta de F--9 pasi. Dupa aceea, mana era
banda0ata, banda0ul sigilat, iar dupa F zile se rupea sigiliul si se e&amina mana.
Daca rana era 'indecata inseamna ca s-a spus adevarul, iar $otararea 0udecatoreasca se dadea pe cale de consecinta. Daca rana
nu era 'indecata, inseamna ca nu s-a spus adevarul si se considera ca partea respectiva este vinovata. *n afara ca mana nu este vindecata
mai erau considerate semne de vinovatie si alte impre0urari+ neprezentarea la termenul fi&at de proba, la e&aminarea mainii sau fuga in
timpul efectuarii probei, toate acestea ducand la considerarea vinovatiei.
Din e&aminarea principiilor consemnate in 'egistrul de la ;radea, peste 599 au ca obiect fapte de natura a aduce atingere
proprietatii feudale. Cei mai multi acuzati erau tarani iobagi sau membrii altor categorii sociale inferioare. Doar ei erau supusi probei
fierului rosu, nu si reprezentantii clerului si ai nobilimii. C$iar daca acestia ar fi trebuit sa se supuna probei, puteau desemna un taran care
sa tina fierul in locul lor BC aceasta proba este o procedura discriminatorie, rezervata numai categoriilor sociale inferioare. De asemenea,
modul de desfasurare a probei era de multe ori partinitor, in sensul ca nu se preciza temperatura la care trebuie incalzit fierul, vindecarea
ranii era in functie de rezistenta fizica a persoanei, e&istau anumite retete preventive pentru arsuri, toate aceste conferind probei un
caracter neconcludent.
B 6uramantul cu #razda in cap
/ceasta proba este denumita astfel dupa rolul pe care pamantul il 0oaca in desfasurarea probei. Cel ce 0ura invoca pedeapsa
pamantului daca ceea ce declara sub prestare de 0uramant nu era adevarat. *n 1oldova, cei ce 0urau puneau brazda de pamant direct pe
cap, fiind denumiti #razdasi. *n Tara 'omaneasca (;ltenia) brazda era purtata intr-o traista, cei in cauza numindu-se traistasi.
Luramantul cu brazda este utilizat cu precadere in procesele ce aveau ca obiect stabilirea $otarelor intre proprietati. Cei ce 0urau
se anga0au sa arate adevaratele $otare si incon0urau limitele proprietatii respective avand tot timpul brazda asupra lor. Proba are o origine
stravec$e, pentru ca vec$ile popoare ale /ntic$itatii (si getodacii) considerau pamantul o divinitate cu putere purificatoare (atat in sens
material, cat si spiritual), care ii a0uta pe cei ce zic adevarul si nu ii a0uta pe cei ce zic sper0ur BC sa-i fie tarana usoara G sa nu-i rabde
.
E&emplu de dublu simbolism 0udiciar+ brazda simbolizeaza pamantul ca divinitate, iar capul - fiinta umana, fiind cea mai importanta parte
a corpului. !ub influenta religiei crestine, proba s-a spiritualizat, locul brazdei de pamant fiind luat de o Evang$elie.
Dupa aparitia statului feudal, proba dobandeste un caracter de clasa, fiind rezervat doar categoriilor sociale inferioare. Pe masura
dezvoltarii proprietatii feudale, interesul boierilor in utilizarea probei pentru stabilirea $otarelor a crescut, boierii nu se mai multumesc cu
martori intamplatori, ci cu martori preconstituiti (copii de tarani pusi sa parcurga $otarele mosiei in timp ce erau batut, pentru a tine minte
$otarele si pentru a putea depune marturiile in cunostinta de cauza, daca s-ar fi nascut vreun litigiu cu privire la respectivelepamanturi ).
, Pro#a cu (uratori
Esta regina probelor in ierar$ia mi0loacelor de proba in procesul feudal si a fost obiectul unor ample controverse in literatura de
specialitate pentru ca prin practicile sale contrazice ideile moderne referitoare la dovezi. *n procesele penale, 0uratorii prin 0uramintele lor
sustin 0uramintul uneia dintre parti, aratand ca ea este demna de crezare BC 0uramantul 0uratorilor are caracter subiectiv, nu duce la
stabilirea adevarului, vizand stabilirea bunei reputatii a persoanei pentru care 0ura. Per a contrario, in procesele civile, 0uratorii cerceteaza
personal faptele si dreptul partilor, astfel incat 0uramintele lor sunt obiective, de veridicitate.
Pana la aparitia dreptului feudal scris, aceasta proba a fost in satele romanesti cel mai raspandit mi0loc de proba, utilizata pentru
solutionarea proceselor de orice fel. *mportanta mi0locului de proba decurge si din denumirea sa - lege . 3nii istorici 0uristi romani
interbelici au considerat-o o proba misterioasa si stranie, altii o procedura grosolana si curioasa, iar altii un principiu absurd de dovedire.
Dincolo de aceste consideratii speculative, proba este o creatie originala a poporului roman, izvorand din vec$ea practica geto-daca a
0uramantului pe zeitatile palatului regal sau pe vetrele regale. Luramantul zis de catre un numar de 0uratori putea fi combatut prin
contraproba unui numar dublu de 0uratori. /tunci grupul 0uratorilor era compus din rudele celui pentru care se depune 0uramantul, ppoi
0uratori puteau fi vecinii, ulterior c$iar toti ceilalti membri ai obstei.
Dupa formarea statelor feudale acordarea acestei probe se realizeaza de catre domn prin $risov domnesc, utilizand sintagma
i4am dat lege . Partea careia i se incuviintase administrarea probei putea sa ia legea (sa accepte administrarea probei ce i se
incuviintase) sau sa defere proba partii adverse. ;ri de cate ori se incuviinta administrarea probei in $risov, se preciza si numarul
0uratorilor, iar uneori ei erau indicati nominal H 0uratorii pe ravase - care trebuie sa fie de o seama cu cel pentru care 0urau (sa
apartina aceleiasi categorii sociale).
Depunerea 0uramantului de catre 0uratori avea un caracter solemn atat dpdv religios cat si dpdv 0uridic, in sensul ca 0uramantul se
depunea pe Evang$elie, in fata imputernicitului domnesc cu supraveg$erea efectuarii probei. Continutul si forma 0uramantului trebuie sa
fie identice cu cele ale partii din proces pentru care se depunea acel 0uramant, sc$imbarea cuvintelor atragea nulitatea probei. De la acest
principiu este o e&ceptie+ in Transilvania erau admise atat utilizarea unor formulari ec$ivalente cat si repetarea cuvintelor rostite initial,
gresit.
Daca 0uramantul era depus cu respectarea formelor cerute de 8egea Tarii, imputernicitul domnului consemna desfasurarea probei
intr-o carte de 0uramant, pe care o inainta domnului, pentru ca acesta sa $otarasca asupra solutionarii procesului. Domnul pronunta mereu
$otararea in sensul celor aratate in 0uramant (in favoarea partii care administrase corect proba), considerandu-se ca aceasta s-a apucat de
lege sau s-a directat . *n cazul in care proba nu putea fi administrata de partea careia i se incuviintase, aceasta pierdea procesul sau
ramanea de lege . Daca proba fusese administatrata cu succes, partea adversa putea cere contraproba, denumita lege pentru lege , cu un
numar de -5 0uratori. Daca contraproba era administrata potrivit formelor cerute de 8T, $otararea initiala se anula si se pronunta o noua
$otarare, conform noului 0uramant, iar cel anterior era socotit fals, primii 0uratori fiind globiti . Numarul ma&im de 0uratori prevazut de
legea tarii era .F. Domnul, daca dorea sa favorizeze o parte, aprobandu-i administrarea probei, ii acorda de la inceput numarul ma&im de
0uratori, pentru ca partea adversa sa nu poata face cotraproba.
Prin proba cu 0uratori se puteau dovedi orice situatii de fapt si de drept si, totodata, prin intermediul ei, puteau fi combatute cu
succes toate celelalte mi0loace de proba (inclusiv inscrisurile). Cu timpul, proba dobandea un caracter de clasa, in sensul ca 0uratorii sunt
recrutati e&clusiv din randul boierilor, mai ales cand erau tarani.
D Marturia
1artorii sunt persoane ce au cunoscut anumite impre0urari, situatii de fapt e& propriis sensibus (prin propriile simturi), despre
care relateaza in fata instantei pentru a stabili situatia de fapt si solutionarea procesului. Pozitiile martorilor se dadeau sub prestare de
0uramant, depuse in biserica, sub sanctiunea acordarii unor anateme impotriva celor ce depuneau marturie mincinoasa. orta 0uridica a
marturiei, c$iar daca era data sub prestatie de 0uramant, era inferioara probei cu 0uratori. Daca partea nu putea aduce toti 0uratorii la timp,
ceilalti erau audiati ca simplii martori.
; categorie speciala de martori o constitutie aldamasarii . Ei erau prezenti la inc$eierea anumitor contracte si asistau partile
contractante la stabilirea tuturor elementelor invoielii dintre ele. /ldamasul este o institutie pagana, anterioara raspandirii crestinismului si
are un dublu caracter+ religios si 0uridic. !ub aspectul religios, dupa inc$eierea conventiei de catre persoanele ce asistasera, partile invocau
divinitatea prin libatiuni , pentru ca aceasta sa binecuvinteze intelegerea dintre parti. Din acest ritual stravec$i s-a pastrat in statul
feudal doar obiceiul bautului vinului de catre aldamasar impreuna cu partile.
Consumarea aldamasului semnifica inc$eiera conventiei pe plan 0uridic, iar aldamasarii erau martori preoconstituiti, c$emati sa
depuna marturii in legatura cu contractul inc$eiat in prezenta lor, in cazul ivirii unui litigiu cu privire la interpretarea si e&ecutarea
contractului. De regula, daca acel contract avea forma scrisa, in inscris erau trecute, pe langa numele partilor, si numele aldamasarilor,
valoarea aldamasului consumat si partea care a suportat c$eltuiala.
*n ceea ce priveste pro#ele scrise, inscrisurile folosite ca probe in procesul feudal erau fie inscrisuri oficiale, emise de cancelaria
domnului si care purtau diverse denumiri $risov , uric , ipisoc etc, fie erau inscrisuri emanand de la particulari si care purtau
generic numele de zapis .
DREPTUL 'EUDAL SCRIS
1 Pra'ilele #isericesti
Datorita organizarii sale ierar$ice si a rolului de principal factor ideologic in societatea feudala, "iserica ;rtodo&a a fost in
masura sa elaboreze reguli de conduita aplicabile pe intreg cuprinsul tarii, prin e&tinderea autoritatii sale spirituale si cu spri0inul statului
feudal.*n vedrea consolidarii statului feudal si centralizarea puterii, domnii erau interesati sa introduca noi reguli 0uridice si sa le asigure
un caracter uniform, spre deosebire de particularitatile regionale ale 8T.
Trebuie sa intelegem ca pravilele bisericesti au un caracter oficial, pentru ca au fost intocmite din ordinul domnului sau al
1itropolitului si pe c$eltuiala acestora. Pe de alta parte, dispozitiile din pravile erau obligatorii atat prin clerici, cat si pentru mireni (laici),
atat in domeniul religios propriu-zis, cat si in domeniul 0uridic. De altfel, potrivit autorilor de pravile, dispozitiile de drept civil, penal si t
procesual tineau tot de domeniul religios.
*ntrucat "iserica ortodo&a romana se afla sub autoritatea spirituala a Patriar$iei de la Constantinopole, domnii si mitropolitii
romani au respectat intru totul regula de mult consacrata, conform careia pravilele bisericesti ortodo&e se intocmesc numai dupa izvoarele
canonice bizantine. *ntrucat procesul crestinizarii daco-romane, apoi a romanilor a inceput inca din epoca domniatiei romane si a
continuat si dupa 'etragerea /ureliana, un numar mare de cuvinte latine au patruns in limba0ul religios fundamental, semnificativ fiind
termenul de biserica , limba romana fiind singura limba romanica in care acest termen vine din latina, basilica . *n toate celelalte
limbi, termenul de biserica vine din greaca, eclesia .
Patrunderea slavilor in masa si asezarea lor la ! de Dunare a dus la ruperea de romanitatea orientala in 5+ N Dunarii, ce a evoluat
in poporul romanesc si ! Dunarii, ce a evoluat in aromani, anumite enclave ramase. Totodata, contactul direct nord-dunarean cu "izantul
s-a intrerupt, inca din timpul feudalismului timpuriu influenta bizantina fiind receptata pe filiera slavaBC slavona devine limba cancelariei
domnesti si limba cultului religios. *nsa slavona era cunoscuta de un numar infim de persoane (cativa calugari) din calcelaria domneasca,
fapt pentru care, din 5G5 sec. -%, pravilele bisericesti incep sa fie redactate si in limba romana. Pravilele bisericesti, in slavona si romana,
au fost la inceput multiplicate ca manuscrise, iar din sec. -E apar pravilele tiparite.
- Cele mai importante pravile in sla'ona sunt+
1 Pra'ila de la 0argo'iste2 elaborata de catre gramaticul Dragomir, din porunca domnului #ladislav al T.', -.,5.
2 Pra'ila de la Putna2 bilingva (te&t interliniar in romana), din anul -,F-.
3 Pra'ila de la Manastirea Bistrita (1oldova), in anul -%-F.
4 Pra'ila de la Manastirea Bistrita (;ltenia), elaborata la -%2%.
*zvoarele acestor pravile sunt+
a Sintagma al&a#etica, Matei 9lastares
# Ce7a#i#lul2 !onstantin Armenopulos (0udecator la !alonic)
c Nomocanoanele parintilor Bisericii (literatura patristica)
d .egislatia imparatilor #izantini+
-. "azilicalele lui "eon al II4lea filosoful
5. Nomos Georgi<os ( 8egiuirea /grara "izantina )
2. Pro$ironul si Epanagoga elaborate in timpul lui 9asile Macedoneanul
B . Cele mai importante pravile in romana sunt+
1 Pra'ila S&intilor -postoli, diaconul !oresi, "rasov, -,%9 si -,F9- Pravila de la *eud (numele localitatii din 1aramures unde a
fost descoperita in -:5-, fiind singurul e&emplar ce s-a pastrat)
2 Pra'ila aleasa2 logofatul *ustache, in 1oldova, in -%25.
3 Pra'ila de la Do'ora (Pravila cea 1ica), tiparita in Tara 'omaneasca, in -%.9, in 5 editii identice+ una pentru Tara
'omaneasca, prefata de mitropolitul &heofil si una pentru Transilvania, prefata de mitropolitul (henadie al &ransilvaniei.
Continutul pravilelor bisericesti este eterogena, foarte variata, pentru ca alaturi de te&tele cu caracter 0uridic propriu-zis e&ista si
altele te&te din diverse alte domenii+ a e&trase din lucrarile religioase, # date istorice despre sinoadele bisericesti si cele ale parintilor
"isericii, autori de pravile, c cronici, d tabele de calculare a timpului, e formulare pentru intomirea actelor.
8a randul lor, te&tele 0uridice nu sunt sistematizate pe ramuri si institutii de drept, in sensul ca dispozitiile 0uridice pe care le
cuprind sunt amestecate+ norme de drept civil, intercalate cu cele penale si procesuale. Ca o particularitate, pe planul dreptului penal,
infractiunile era socotite pacate, iar pedepsele clasificate in pedepse fizice si pedepse du$ovnicesti erau socotite ca forme de ispasire a
pacatelor. Prin continutul lor mistic si prin discriminarile sociale pe care le-au consacrat, pravilele bisericesti au contribuit la consolidarea
relatiilor de productie de tip feudal.
Pe de alta parte, avand in vedere izvoarele utilizate la elaborarea lor, pravilele bisericesti au marcat inceputul procesului de
receptare a ideilor si institutiilor 0uridice romane, astfel cum au fost ele adaptate la realitatile feudale ale "izantului de catre legislatia
bizantina. Din acest moment, dreptul roman evolueaza sub influenta imediata a dreptului roman, adica influenta imediata a dreptului
roman nu se e&ercita direct, ci prin filiera bizantina.
Pravilele bisericesti au un continut asemanator, mergand pana la identitate in toate tarile romane, ce inseamna o continuare a
unitatii de reglementare asigurata de 8T. Pravilele biseriesti nu au fost doar monumente de drept cu valoare pur teoretica, ci destinate sa se
aplice in mod nemi0locit in practica instantelor de 0udecata, lucru contestat de multi autori, intrucat e&ista foarte putine documemte care sa
ateste ca $otararile au fost date pe baza pravilelor bisericesti.
*nsa acest fenomen are o e&plicatie+ faptul ca $otararile date in materie penala si unele date in materie civila ( dreptul familiei),
imbracau forma orala si nu ne-au parvenit, iar daca erau date in forma scrisa, nu aratau capul de pravila pe care se spri0ina, pentru ca
partile nu erau interesate sa pastreze asmenea documente. Dimpotriva, $otararile ce se dadeau in litigiile privind proprietatea, imbracau
mereu forma scrisa si mentionau mereu in curinsul lor capul de pravila pe care se spri0ineau, pentru ca aceste $otarari erau mereu pastrate
de partile litigante.
; asemenea $otarare celebra este continuta intr-un $risov emis in timpu lui /le&andru *lias, $otarare pronuntata in litigiul dintre
lorica (fiica legitima) si 1aria (fiica naturala), fiicele lui 1i$ai #iteazul, litigiu avand ca obiect o mosie. Castig de cauza a avut lorica,
iar in cuprinsul $otararii se mentioneaza capul de pravila pe care se spri0ina acea $otarare.
2 Crisoa'ele legislati'e
Hrisoavele domnesti contineau, de obicei, acte cu caracter individual, acte prin care dispozitiile legii tarii erau aplicate de domn
la cazuri particulare. 8a sfarsitul sec. -% si inceput de sec. -E, apar $risoavele legislative, care contineau dispozitii cu caracter general,
emise de domn, ce modifica dispozitiile legii tarii.
Primul si cel mai important $risov dat de Mihai 9itea1ul este cel dat in anul -,:,, ce prevede, cu referire la taranii dependenti, ca
fiecare pe unde va fi, sa fie ruman pe veci . *n legatura cu acest $risov, unii autori au afirmat ca prin intermediul lui, 1i$ai #iteazul, fortat
de o con0unctura nefavorabila si sub presiunea boierilor, ar fi procedat la legarea taranilor dependenti, de glie. ;pinia nu poate fi impartita,
pentru ca in -,:, se afla in plina desfasurare riposta militara otomana in Tara 'omaneasca fata de atitudinea antiotomana a lui 1i$ai
#iteazul. Poporul din stanga ;ltului s-a refugiat pe mosiile din dreapta ;ltului, ce apartineau lui 1i$ai #iteazul si partidei boieresti ce-l
spri0inea.
Dand acest $risov, cu privire la taranii dependenti, 1i$ai #iteazul nu i-a legat de glie, ci pentru a-i favoriza pe boierii olteni, a
modificat dispozitiile legii tarii, ce anterior anului -,:, prevedeau legarea de glie a taranilor dependenti. Daca s-ar fi aplicat dispozitiile
legii tarii, boierii din dreapta ;ltului ar fi trebuit sa-i remita pe taranii dependenti din stanga ;ltului, refugiati pe mosiile lor, stapanilor
acestora, ori prin asezamant 1i$ai #iteazul ii elibera pe boierii din dreapta ;ltului de aceasta obligatie legala, pentru a-i favoriza. 1i$ai
#iteazul creeaza o noua categorie de tarani dependenti, rumanii de legatura 2 fiind tarani liberi, care la data asezamantului, fugisera pe
mosiile din dreapta ;ltului.
Hrisoavele domnesti au continut asemanator, au fost adoptate si in 1oldova de catre domnii !tefan Tomsa si 1iron "arnovs<i.
*ar din sec. -%, pe masura centralizarii statului feudal si intaririi puterii domnesti, numarul $risoavelor legislative a crescut in mod
semnificativ.
3 Pra'ilele laice
Pravilele laice au fost adoptate la mi0locul sec. -E, aproape simultan si cu un continut similar in Tara 'omaneasca si in 1oldova,
ca o necesitate pentru puterea de stat centralizata, de a interveni rapid cu reglementari in diverse domenii. *n acelasi timp, parviele aice au
reprezentat pentru boieri si intrumente de limitare a puterii domnului, caci, cum zice Grigore 3rec$e, acolo unde nu sunt pravile, din
voia domnilor, multe strambatati se fac .
*n 1oldova, din porunca domnului #asile 8upu, logofatul Eustrac$e a elaborat in -%.% Cartea romaneasca de invatatura ,
aceasta reprezentand prima codificare legislativa cu caracter laic din istoria statului si dreptului romanesc. Din titlu rezulta ca este o
initiativa romaneasca, iar lucrarile straine care au stat la baza elaborarii pravilei au fost codificate intr-o viziune proprie, astfel incat
aceasta lucrare nu este o copie sau o compilatie a lucrarii respective, ci o opera de sinteza cu trsaturi originale. *n al **-lea rand, cuvantul
invatatura utilizat in titulatura pravilei nu are un sens didactic, ci unul 0uridic de dispozitie obligatorie, de porunca domneasca, dar care
atrage sanctiunea domnului asupra celor ce nu asculta de asemenea invatatura .
*zvoarele acestei pravile sunt+
1 . Nomos G$iorg$i<os (legiuirea agrara bizantina) - adoptata in timpul domnului "eon Isaul
2 Pra&is et teoriae criminalis penalistului italian Prospero .arinacci, latinizat arinacius
*n Tara 'omaneasca, in -%,5, din porunca domnului 1atei "asarab, Daniil Panoneanul, un calugar a0uns ulterior mitropolit al
Transilvaniei, a elaborat lucrarea )ndreptarea legii sau Pra'ila cea mare , tiparita la Targoviste si care contine o predoslovie scrisa
de mitropolitul !tefan al Tarii 'omanesti. Titlul sau este semnificativ, e&primand ideea scopului avut in vedere, adica influentarea
comportamentului uman prin dispozitii legale noi. Cuprinsul este mai amplu decat cel al ,artii romanesti de in'atatura , pentru ca
cuprinde, alaturi de versiunea muntenizata a pravilei moldovene si Nomocanonul lui Mihail Malaos.
Totodata, in partea finala a pravilei sunt e&puse o serie de probleme de interes mai general din domenii ne0uridice (medicina,
gramatica, filosofie), dar si c$estiuni de interes canonic. Continutul 0uridic al celor 5 pravile este asemanator si se refera in principal la
reglementarea relatiilor din agricultura si sanctionarea faptelor cu caracter penal, iar dispozitiile de drept civil si drept procesual sunt putin
numeroase. Prevederile celor 5 pravile sunt structurate in pricini, glave si zaciale, adica sectiuni, capitole si articole.
Dispozitiile 0uridice din pravile sunt sistematizate in 5 parti+
- Prima parte
) reglementari relatii feudale din agricultura3
1 legarea de pamant a taranilor dependenti
2 drepturile stapanilor feuali de a-i urmari pe taranii dependenti fugiti de pe mosii si de a-i aduce inapoi.
3 interdictia celorlalti boieri de a-i primi pe mosiile lor pe taranii fugari so obligatia de a-i remite stapanilor lor.
4 obligatiile de renta feudala ale taranilor aserviti fata de boieri si drepturile acestora din urma de a-i pedepsi pe taranii
ce nu-si e&ecuta obligatiile.

)) reglementari care vi1ea1a3
1 paza $otarelor
2 paza recoltelor
3 paza bunurilor agricole
4 cresterea vitelor
5 impartirea recoltelor
6 sc$imburile de terenuri
B - doua parte
) institutii de drept civil, de drept penal si de drept procesual.
)) 1 reglementarea statutului 0uridic al persoanelor se face dupa criteriul conditiei sociale. Persoanele fizice (obraze) se impart
in+ slo#ozi (erau pe o parte taranii liberi si pe alta parte erau boierii, clerul) si ro#i (nu-si puteau sc$imba statutul 0uridic decat cu
acordul stapanului sau ca rasplata pentru denuntarea stapanului vinovat de savarsirea anumitor infractiuniK asupra robillor,
stapanul avea avea un intins drept de corectie).
2 ma0oratul este fi&at la 5, de ani, insa raspunderea pentru faptele proprii intervine de la -F ani.
))) *nstitutia familiei, a casatoriei, a rudeniei sunt reglementate pe baza acelorasi principii ca si in pravilele
bisericesti. Casatoria este precedata de logodna, consacrata ca institutie 0uridica dupa modelul bizantin si
confera sotului puterea maritala asupra sotiei si dreptul de a-i administra zestrea. Puterea maritala presupune ca sotul are
asupra sotiei un drept de corectie, incuzand bataia si inc$iderea ei.
)V 1ateria bunurilor este prote0ata proprietatea asupra imobilelor si se face distinctia intre bunurile ce
formeaza obiectul proprietatii reglementate de dreptul laic (mirean) si bunurile considerate sfintite, ce se
bucura de o protectie speciala, potrivit prevederilor dreptului canonic.
V !uccesiunea poate fi deferita prin testament in forma scrisa (zapis) sau in forma orala (cu limba de moarte)
sau ab in testa (potrivit legii). E&ista anumite incapacitati de a testa, spre e&emplu+ cei condamnati pentru
infratiuni contra moralei, precum si incapacitati de a mosteni (asasinul nu vine la succesiunea celui
asasinat). Categorii de mostenitori legali+ ascendentii, descendentii (pana la gradul :) si colateralii. Copii
naturali vin doar la succesiunea mamei si sunt reglementate rezervele succesorale si cantitatea disponibila
in functie de numarul copiilor.
V) 1ateria obligatiilor, reglementarea are la baza raspunderea individuala si sunt considerate izvoare de
obligatii+ tocmelile (contractele) si delictele Pentru validitatea contractelor se cere ca vointa partilor
contractate sa nu fie vitiata prin violenta (sila) sau prin dol (amagire). /ctele 0uridice puteau fi inc$eiate si prin
mandatari sau reprezentanti conventionali ai partilor (pristari, ispravnici). Principalele contracte reglementate de pravile sunt+
de vanzare, inc$eiere, imprumut, donatie. !e mentine acelasi sistem de garantie ca si in legea tarii (zalogul si c$ezasii).
V)) 1ateria dreptului penal cunoaste o ampla reglementare, potrivit celor mai avansate principii ale epocii.
*nfractiunile continua sa fie clasificate dupa gradul lor de periculozitate sociala (e&emplu+ vinii mari, vinii
mici). Este reglementata acum pentru prima data la nivel general infractiunea flagranta. Pentru prima data,
la calificarea infractiunii se aveau in vedere pozitia subiectiva a faptuitorului :gandul faptasului), precum si momentul si locul
faptei. !unt introduse unele categorii 0uridice noi+ tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea si recidiva. De asemenea,
sunt prevazute pentru prima data cauze ce inlatura raspunderea penala(nebunia, legitima aparare, varsta sub E ani, ordinul
superiorului), cauze ce atenueaza raspunderea penala (mania, starea de ebrietate, varsta sub -9 ani) si cauze ce agraveaza
raspunderea penala (calitatea de boier in cazul infractiunii de $iclenie). !istemul sanctionator cuprindea+ pedeapsa cu moartea
(sub diferitele sale forme), alte pedepse fizice, pedepsele privative de libertate (temnita, ocna, surg$iunul la manastire),
pedepse cu caracter religios (anatema, interdictia de a intra in "iserica, neingroparea), pedepse inflamante si pedepse
pecuniare (amenzi), uneori si pedepse complimentare (confiscarea averii). 8a stabilirea pedepsei, 0udecatorul avea o larga
posibilitate de apreciere. !e spunea ca pedepsele se stabileau dupa voia 0udetului (a 0udecatorului), astfel incat acesta, in
anumite cazuri, putea dispune sc$imbarea pedepsei si c$iar iertarea pedepsei. Dispozitiile de drept penal aveau un vadit
caracter discriminator de clasa, sens in care pravilele recomanda ca boierilor si clericilor sa nu li se aplice pedepse fizice, ci
acestea sa fie inlocuite de amenzi. Dimpotriva, pravilele recomandau aplicarea pedepselor fizice pentru infractorul de gios
(cei ce apartineau unei categorii sociale inferioare).
V))) 1ateria dreptului procesual, pravilele prevad e&istenta a 5 categorii de instante+ laice si bisericesti. Nu functioneaza
principiul specializarii instantelor, astfel incat instantele laice 0udecau si pricinile civile si cele penale. *n materia penala,
actiunea penala putea si intentata si de alte persoane si de victima+ parintele (pentru copil), stapanul (pentru sluga), sotul
(pentru sotie). E&ista anumite infractiuni, precum falsificarea monedei, pentru care denuntul era obligatoriu. 1i0loacele de
proba erau martorii, 0uramintele, inscrisurile, carora li se adauga si 5 mi0loace de proba noi+ e&pertiza si prezumtiile (in
pravile sunt numite presupusuri sau semne sau intelesuri ). *n materie penala era admisa si tortura (caznirea), pentru
a smulge marturisirea invinuitului ce nega comiterea faptului. Pe plan probator, in ceea ce priveste elementul vadit
discriminator, valoarea marturiei trebuie apreciata de 0udecator in mode diferit, in raport de statutul 0uridic al martorului,
spunandu-se in pravile ca boierii si clerul trebuie crezuti mai mult. Nu era insa cunoscut conceptul de cale de atac , insa
pravilele permiteau celor nemultumiti de $otararea pronuntata sa se adreseze numai 0udecatorilor superiori. De asemenea, nu
era cunoscut conceptul de autoritate de lucru 0udecat , insa erau prevazute anumite termene de prescriptie ale dreptului
material la actiune.
ORGANIZAREA TRANSIL)ANIEI
IN TIMPUL PRINCIPATULUI DEPENDENT DE TURCIA
Or$ %e STAT
*ntre -,.- si -%F2, Transilvania a fost organizata ca principat autonom sub suzeranitate otomana, 3ngaria a disparut ca stat de pe
$arta politica a Europei+ o parte a devenit Pasalacul de la "uda, iar cealalta parte trece in stapanirea coloanei $absburgice. :rganele
centrale ale Transilvaniei in aceasta perioada sunt+
1 Principele
Principele era ales pe viata de catre Dieta si confirmat de sultan, insa Turcia nu a respectat aceasta regula si de multe ori l-a numit
pe principe, fara o alegere prealabila din partea Dietei. Dupa dezastrul 3ngariei la 1o$aci, Dieta Transilvaniei, intrunita la Turda in -,.5,
a consfintit crearea principatului Transilvaniei ca stat autonom tributar Turciei, conditionand alegerea principelui Transilvaniei de
obligatia acestuia de a respecta privilegiile natiunilor nobilimii celor 2, cele . religii recepte si legile votate de Dieta. /cest lucru a marcat
instaurarea unui regim nobiliar. Totusi, atributiile principelui Transilvaniei erau mai largi decat ale voievodului+
- a era seful administratiei
# ii numea si revoca pe dregatori si pe alti functionari
c conferea titlurile de noblete
d inc$eia tratatele cu alte state
e declara starea de razboi si pace
B a era comandantul suprem al armatei
# era 0udecator suprem in materi penala si civila
c era titularul lui dominium eminens
, avea atributii legislative, adica+
a convoca Dieta
#. drept de initiativa legislativa
c dreptul de a respinge sau de a aproba legile votate de Dieta
2 Dieta
!pre deosebire de vec$ea congregatie a nobililor, este un organ de stat cu activitate permanenta, cu sedinte la /lba-*ulia sau in
orice alt loc era convocata de principe. 8a lucrarile Dietei participau reprezentantii+ nobilimii celor . religii recepte, conducatorii
comitatelor, marii dregatori ai Transilvaniei si reprezentanrii scaunelor sasesti si secuiesti si ai oraselor. 1embrii Dietei erau recrutati
numai dintre reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate, romanii auto$toni si ma0oritari fiind in continuare e&clusi de la viata politica a
Transilvaniei.
3 ,onsiliul )ntim
Consiliul intim este un organ nou creat, in epoca principatului, cu scopul de a-l sfatui pe principe in toate problemele curente ale
vietii de stat. *n realitate, consiliul intim al principelui a reprezentat un instrument, al regimului nobiliar instaurat in Transilvania, de
supraveg$ere si control permanent in interesul clasei feudalilor.
Consiliul intim era compus din -9 pana la -5 membrii, recrutati din varful nobilimii Transilvaniei, dintre cei ce detineau si cele
mai inalte dregatorii in stat si ce purtau denumirea de magnati *n consiliu se afla si un reprezentant al "isericii Catolice. Consilierii nu
desfasurau o activitate onorifica, ci erau remunerati pentru activitatea lor.
Or$# 'ISCALA
#eniturile statului se imparteau in 5 mari categorii. *n prima categorie faceau parte veniturile provenite de pe urma operatiunilor
monetare, ta&elor si e&ploatarilor de mine si de saline. Principele putea dispune de aceste venituri dupa bunul plac. #eniturile provinciale
intrau in a ))*a categorie si proveneau din impozitele platite de fiecare gospodarie. Pe masura cresterii tributului catre Turcia, au sporit si
aceste impozite. Desi a cunoscut o permanenta tendinta de crestere, tributul platit de Transilvania nu a fost la fel de apasator ca cel platit
de Tara 'omaneasca si 1oldova. Pe de alta parte, ma0oritatea populatiei, formata din taranimea aservita, avea grele obligatii fata de
feudali. !ituatia romanilor s-a inrautatit si mai mult in aceasta epoca, prin generalizarea impozitului platit de catre ortodocsi fata de
"iserica Catolica.
Or$# ARMATEI
Dieta Transilvaniei s-a preocupat in mod constant de organizarea armatei si de adoptarea unor reglementari cat mai precise cu
privire la sistemul de recrutare la oaste. Din cuprinsul acestor $otarari se desprind unele reguli generale+ toate categoriile aveau obligatia
de a paricipa la oaste, fiecare nobil trebuia sa se prezinte impreuna cu un numar de ostasi proportional cu numarul cu numarul de iobagi pe
care ii avea in stapanire, orasele, secuii si sasii aveau obligatii militare specifice, taranii din regiunile de margine se bucurau de unele
inlesniri in sc$imbul obligatiei de a asigura paza $otarelor. *n aceasta epoca a crescut in mod considerabil numarul mercenarilor,
dependenti de principe.
Or$ ADMINISTRATI)-TERITORIALA
;rganizarea administrativ-teritoriala a ramas, in mare, asa cum s-a configurat in epoca voievodatului. Principatul Transilvaniei a
cuprins intotdeauna centrul Transilvaniei, iar in anumite perioade si Partium (Crisana si 1aramures).
Or$# 4ISERCII
"iserica oficiala a statului a ramas cea catolica, dar pe fondul reformei religioase ce a cuprins toata Europa, au fost recunoscute si
in Transilvania bisericile+ reformanta, calvina si lut$erana, ce alcatuiau, impreuna cu "iserica Catolica, cele 4 religii recepte ale
Transilvaniei. "iserica ;rtodo&a a fost considerata schismatica, dar pe fondul reformei religioase si sub influenta celorlalte 5 tari romane,
ea incepe sa cunoasca un proces de organizare ierar$ica. *n cadrul acestui proces de organizarea ierar$ica au fost create o serie se episcopii
ortodo&e in localitatile #ad, *neu, Gioagiu, !ilvas, precum si o mitropolie din Transilvania. 8a inceput, mitropolitii erau $irotonisiti in
!erbia, apoi la Targoviste, in Tara 'omaneasca. /ctionand in directia consolidarii bisericii ortodo&e din Transilvania, 1i$ai #iteazul,
devenit principe, a creat o noua mitropolie ortodo&a, Mi"ro&olia 4al$ra%ului )a%ului Sil(asului Maramuresului 'a$arasului si Tarii
U!$ures"i #
DREPTUL SCRIS
Dreptul scris al Transilvaniei acestei perioade este marcat, in evolutia sa, de mai multe tendinte+
1 factorii locali de a consolida autonomia voievodatului
2. politica centralizatoare prommovata de regii ungari
3. tendinta populatiei ma0oritare romane de a-si apara traditiile si institutiile 0uridice consacrate de legea tarii, inclusiv
prin codificarile vec$ilor obiceiuri realizate sub presiunea poporului roman si recunoscut oficial de statul mag$iar.
*n acest conte&t, in cadrul dreptului scris al Transilvaniei s-au conturat 5 sisteme 0uridice+
a. dreptul roman transilvanean, care a imbracat forma legii tarii si apoi a codificarilor realizate pe baza obiceiului
pamantului si care a reprezentat sistemul de drept preponderent cel putin in epoca voievodatului
#. sistemul 0uridic discriminatoriu pentru romani, impus de statul mag$iar si reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate
(incepand din sec. -,), sistem prin care poporul roman a fost e&clus de la viata politica si 0uridica a Transilvaniei,
sistem care nu a fost niciodata recunoscut sau asimilat de populatia ma0oritara romana.
Dreptul scris al 'oie'odatului 0ransil'aniei cuprinde+
1 decretele regale, date cu privire la privilegiile nobilimii si obligatiile taranilor iobagi, la organizarea 0udecatoreasca,
militara, financiara a voievodatului, dintre care mentionam+
a Decretul regelui Andre al II4lea din -555
# Decretul regelui !arol 'obert d;An<ou
c. Decretul regelui Matei !orvin, Maius, dat in -.F2
2 Enion 0rium Nationum este o $otarare data de reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate, in -.2E, prin care s-a
stabilit ca puterea politica in Transilvania urma sa fie e&ercitata numai de reprezentantii acestor 2 natiuni privilegiate, cu e&cluderea
poporului roman ma0oritar.
3 Elementul de drept scris al 0ransil'aniei in 0ripartitul lui Fer#oczi. /ceasta este o lucrare cu caracter privat
elaborat de 0uristi in -,-. si -,-E, din ordinul regelui 9ladislav al III4lea si care, datorita evenimentelor ce u urmat, nu a fost promulgata
oficial, ramanand o lucrare cu caracter privat, dar care datorita continutului sau s-a aplicat in practica instantelor de 0udecata pana la
revolutia de la -F.F. 3tilizarea ei a fost consacrata si in Diploma .eopoldina. /sa cum rezulta si din denumirea ei, lucrarea are 2 parti,
cu privire la+
a privilegiile nobilimii
#. procedura de 0udecata
c situatia 0uridica a taranilor iobagi, consacrand legarea lor de glie
d. statutul oraselor libere
4 Statutele 0arii Bagarasului reprezinta o legiuire cu caracter de codificare, pentru ca cuprinde principalele institutii
0uridice romane ale legii tarii. 1ult timp, agarasul a fost feuda a domnilor Tarii 'omanesti, insa la sfarsitul sec. -,, ea a fost inclusa in
universitas sa&onum (obstea sasilor). /cest lucru a insemnat o incalcare a drepturilor stravec$i si s-a lovit de o puternica rezistenta din
partea lor, culminand cu o serie de rascoale ce au avut loc intre -,92 si -,9F. Printre revendicarile rasculatilor s-a numarat si cea a
revendicarii vec$ilor obiceiuri ale romanilor, revendicare ce a fost satisfacuta in -,9F, prin intocmirea statutelor Tarii
agarasului.!tatutele Tarii agarasului sunt redactate in limba latina. !i in cuprinsul lor, in preambul, cat si in partea finala se mentioneaza
ca s-au dat la propunerea romanilor. Te&tul statutelor redau obiceiuri 0uridice romane, intr-o forma e&act, dar concentrata, pornindu-se de
la ideea ca ele sunt cunoscute foarte bine de populatia romana, care le aplica din generatie in generatie. Dispozitiile lor nu sunt
sistematizate, astfel ca dispozitiile de drept civil sunt intercalate cu cele de drept penal, fara aplicarea vreunui criteriu. *n materia
persoanelor, statutele consacrata stratificarea sociala de tip feudal si discriminarea dintre diversele categorii sociale feudale. Nobilii
romani sunt desemnati prin #oirones 2 iar taranii sunt desemnati prin rusticii vala$i , terminologia fiind asemanatoare cu cea din Tara
'omaneasca. *n materia casatoriei este prevazuta necesitatea consimtamantului parintilor viitorilor soti, dar si posibilitatea inc$eierii
casatoriei cu fuga, prin plata uneo amenzi simbolice. *nzestrarea fetelor este obligatia parintilor (iar dupa moartea acestora fratilor),
situatie identica cu cea din Tara 'omaneasca si care reprezinta un corolar al privilegiului masculinitatii. !tatutele prevedeau ca desfacerea
casatoriei se poate face prin repudiu, urmat de pierderea zestrei, bunurile dotale ramanand in stapanirea aceluia dintre soti care respectase
obligatiile casatoriei. ; ampla reglementare este intalnita in materia succesiunilor, in sensul ca daca un boier moare fara succesori, poate
dispune prin testament de -G2 din bunurile mobile, restul si si bunurile imobile intrand in stapanirea seniorului sau. Daca cineva moare
fara descendenti de se& masculin, fetele dobandesc bunurile mobile si -G. din contra valoarea pamantului, aplicandu-se privilegiul
masculinitatii. 8a fel ca si in Tara 'omaneasca, fata inzestrata de parinti era e&lusa de la mostenirea lor. Este reglementata si infratirea pe
mosie, cu principalele sale aplicatii. *n materia proprietatii e&ista institutii care pastreaza urme ale proprietatii devalmase, desi ea nu este
consacrata in mod e&pres, cum ar fi sistemul raspunderii colective in materie penala.
Domeniul dreptului penal este cel mai amanuntit reglementat, fiind sanctionate o multime de infractiuni, cele mai grave fiind
considerate+
a. insurectia impotriva castelanului
# erezia
c incendierea
d. violarea de domiciliu
e falsificarea de moneda (toate pedepsite cu moartea)
Din analiza dispozitiilor statutelor Tarii agarasului, rezulta ca unitatea de continut si aplicare a obiceiului roman, in toate cele 2
tari romane, inclusiv in teritoriul intracarpatic, unde oprimarea nationala a poporului roman a reprezentat o constanta a conducatorilor
Tarii 'omanesti, alesi numai dintre reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate. De aceea, este remarcabil ca numai cu 2 decenii inainte de
incetarea dependentei Tarii 'omanesti fata de 3ngaria, autoritatile au fost nevoite sa recunoasca si sa codifice obiceiurile romanesti, are s-
au pastrat intr-o forma nealterata.
DREPTUL SCRIS
Dupa disparitia 3ngariei la 1o$acs, Dieta Transilvaniei, intrunita la !ig$isoara in -,.9, a $otarat ca, pe viitor, Transilvania se va
conduce dupa legi proprii, iar legile din 3ngaria inceteaza sa se mai aplice in Transilvania, cu e&ceptia Tripartitului lui Werboczi. Dintre
vec$ile izvoare de drept, adoptate in timpul voievodatului, 3nio Trium Nationum a ramas fundamentul dreptului public, discriminatoriu
al Transilvaniei.
*ntrucat, in timpul principatului dependent de Turcia, Dieta, pe fondul nevoii acute de reglementare, a adoptat un numar mare de legi, s-a
simtit nevoia sistematizarii lor in ordine cronologica, prin incorporarea in colectii de legi. Prima colectie de legi cuprinde pe cele adoptate
intre -,.9 si -%,2 si a fost elaborata in timpul domniilor celor 5 principi 'acoti, fiind -ppro#atae ,onstitutiones +egni 0ranss/l'aniae et
Partium Cungariae eidem adne7arum / doua colectie de legi cuprinde pe cele din -,.. - finele principatului dependent de Turcia, fiind
elaborata in timpul domniei principelui /ppaf7 1i$ai si se numeste ,ompilatae ,onstitutiones +egni 0ranss/l'aniae et Partium
Cungariae eidem adne7arum 3lterior, cele 5 colectii au fost reunite -ppro#atae et ,ompilatae ,onstitutiones# *n cadrul culegerii
unice sunt sistematizate legi dupa criteriul cronologic si pe domenii+ dreptul canonic, organizarea statala, privilegiile feudalilor, procedura
de 0udecata, diversele c$estiuni administrative.
Dreptul scris al Transilvaniei in epoca principatului dependent de Turcia este patruns de tendinta de promovare a intereselor celor
2 natiuni privilegiate si ale celor . religii recepte, sens in care sunt reglementate foarte amanuntit obligatiile iobagilor fata de nobilii
feudali, fata de "iserica si fata de stat. 8egislatia aceasta a inrautatit foarte mult situatia 0uridica a tarilor romane, care erau pro temore. !-a
inrautatit si situatia preotilor ortodocsi, ce erau asimilati taranilor aserviti si aveau obligatii ca acestia.
Este semnificativa utilizarea termenului de regnum in cadrul acestor colectii de legi, intrucat in epoca respectiva, cuvantul
regnum desemna un stat suveran. Prin urmare, legislatia aceea dorea a fi e&presia intereselor nobilimii locale, organizata in cadrul unei
entitati statale de sine statatoare.. *n afara acestor codificari, au mai fost codificate norme de drept scris si cutumiar ale oraselor sasesti in
statutele municipale sasesti adoptate in /dunarea sasilor intre -,E9 si -,F9 si aprobate de principele Transilvaniei in -,F2. /ceasta lucrare
cuprinde numeroase dispozitii in materia obligatiilor pentru ca sasii erau cei mai legati de sc$imbul de marfuri (comert). !unt cuprinse si
dispozitii de drept penal si drept procesual, toate redactate intr-o forma sistematica. /u mai fost elaborate si alte culegeri de drept+
!tatutele odor$eiului , !tatutele 6aranduluiP, in virtutea autonomiei locale de care se bucurau unitatile administrativ-teritoriale.
ORGANIZAREA IN TRANSIL)ANIA
IN EPOCA PRINCIPATULUI DEPENDENT DE AUSTRIA
Dupa esecul imperiului otoman la asediul #ienei (-%F2), in -%FE armata austriaca ocupa Transilvania, care in -%FF este declarata
vasala /ustriei, situatie acceptata de Dieta de la agaras, care stabilea totodata ca si pe viitor alegerea principelui Transilvaniei se va face
potrivit vec$ilor reguli. Diploma 8eopoldina din -%:- data de imparatul /ustriei consfinteste vasalitatea Transilvaniei fata de /ustria care
este recunoscuta si pe plan international prin Pacea de la 4arloXitz din -%::. *n -%:: principele 1i$ai /ppaf7 al **-lea renunta la
drepturile sale princiare in favoarea imparatului /ustriei ce devine si principe al Transilvaniei, realizandu-se astfel o uniune personala
intre Transilvania si /ustria. Prin pragmatica sanctiune data in -E55 s-a stabilit ca succesiunea la tronul principatului Transilvaniei se va
face dupa aceleasi reguli ca succesiunea la tronul /ustriei. *nsa, prin Diploma 8eopoldina, imparatul /ustriei era obligat sa respecte
autonomia Transilvaniei, iar Dieta, Consiliul *ntim si dregatorii Transilvaniei, precum si conducatorii comitatelor, scaunelor si districtelor
urmau a fi alesi potrivit vec$ilor uzante. *n -E%,, Transilvania este ridicata la rangul de mare principat in cadrul *mperiului Habsburgic.
A# Or$ %e STAT
8a nivel central, puterea e&ecutiva era e&ercitata de principele Transilvaniei si imparatul /ustriei prin intermediul cancelariei
aulice de la #iena. *n cadrul careia, in -%:,, s-a infiintat Camera aulica transilvana. 8a nivel central, Guvernatorul Transilvaniei, ales de
Dieta si confirmat de imparat, era conducatorul administratiei civile a principatului. El purta titulatura de presedinte al deputatiei tarii. 8a
nivel central, comandantul general al armatei din Transilvania, conducea administratia militara a principatului si de-a lungul timpului a
dobandit si atributii in cadrul administratiei civile ca urmare a restrangerii competentei guvernului. /tunci cand aceeasi persoana cumula
functiile de guvern si comandant general al armatei din Transilvania, el se numea presedinte al Guvernului.
Du'ernul pro'incial $gu#erniul%
Guvernul provincial a inlocuit consiliul intim al principelui, isi desfasura activitatea sub supraveg$erea Cancelariei aulice de la
#iena si a Camerei aulice transilvanene.
/lte organe la nivel central sunt+
a comisariatul tarii (controla aprovizionarile militare)
#. tezauratul (controla activitatile financiare)
c comisariatul provincial
d. 5 organe numite+ e&atoratul provincial si revizoratul de carti (pentru e&ercitarea cenzurii).
e directia de edile
& congresul medicinal
g tabla 0ustitiara (instanta de apel)
!e mentine Dieta Transilvaniei ca o e&presie a tendintelor autonomiste locale si care de-a lungul intregii perioade a principatului
dependent de /ustria s-a aflat intr-o permanenta opozitie cu politica imperiala.
Or$ 4ISERICII
Politica dusa de imparatii $absburgi de amagire a sperantelor romanilor transilvaneni de a li se recunoaste drepturile politice s-a
manifestat pe plan religios, acestia propunandu-le romanilor transilvaneni unirea bisericii ortodo&e cu 'oma, iar noua biserica numita
greco*catolica urmand a fi recunoscuta ca religie recepta a Transilvaniei. 8asandu-se inselati, o parte a episcopilor ortodo&i din
Transilvania, episcopul Teofil si /tanasie /ng$el, reuniti in sinodul de la /lba *ulia in -%:E, au $otarat, in principiu, unirea cu 'oma,
confirmata printr-o Diploma 8eopoldina, prin care preotii uniti erau scutiti de obligatiile feudale, scutire e&tinsa si asupra taranilor uniti,
printr-o noua Diploma 8eopoldina data in -E9-, insa aceasta diploma nu s-a aplicat in Transilvania, fiind respinsa de Dieta Transilvaniei.
runtasii bisericii unite din Transilvania in frunte cu episcopul *oan *noc$entie 1icu au luptat pentru recunoasterea drepturilor promise si
pentru recunoasterea oficiala a natiunii romane. Dand curs solicitarilor poporului roman, *mparateasa 1aria Teresa a dat in -E.. un
rescript imperial prin care romanii erau recunoscuti ca natiune distincta a Transilvaniei. *nsa rescriptul imperial nu s-a aplicat niciodata
fiind respins de Dieta Transilvaniei, care a considerat ca recunoasterea era valabila numai pentru clerici si nobili si nu ca a patra natiune a
Transilvaniei, ci ca lipituri la cele trei natiuni privilegiate.
4# DREPTUL IN TRANSIL)ANIA
SU4 DOMINATIE *A4S4URGICA
Din articolul - al diplomei 8eopoldine din -%:- /ustria recunoaste aplicarea in continuare a tuturor legiuirilor feudale adoptate
in Transilvania+ 3nion Trium Nationum, Tripartitul lui Werboczi, /probatae et Compilatae constitutiones regni transilvaniae et partium
ungariae et isdem ane&arum. *n -%:2, prin rezolutia alvitiana, se organizeaza in cadrul cancelariei aulice de la #iena o camera aulica
transilvaneana. Prin pragmatica sanctiune din -E55, se stabileste sistemul sanctiunii la tronul Transilvaniei, potrivit acelorasi reguli ce
guvernau succesiunea la tronul /ustriei. Dieta Transilvaniei din -E-. fi&eaza numarul zilelor de claca pe saptamana, . zile pentru taranii
iobagi, 2 zile pentru taranii 0eleri. /ceasta $otarare a Dietei a fost amendata de *mparateasa 1aria Teresa in -E.E printr-un rescript
imperial ce fi&eaza numarul zilelor de claca pe saptamana la . zile pentru taranii pentru vite si 2 zile pentru taranii cu vite. Printr-un
rescript imperial dat in -E%: si intitulat punctele regulative, 1aria Teresa stabilind ca nobilii sunt invitati sa nu mai faca abuzuri in
privinta obligarii taranilor la prestarea zilelor de claca. *n sa ambele rescripte imperiale au ramas fara efecte 0uridice, pentru ca ele au fost
respinse de Dieta Transilvaniei.
ORGANIZAREA DE STAT SI DREPTURILE
IN EPOCA REGIMULUI TURCO - 'ANARIOT
'egimul turco-fanariot instaurat in Tara 'omaneasca dupa Constantin "rancoveanu si in 1oldova dupa Dimitrie Cantemir, a
durat pana la revolutia lui Tudor #ladimirescu din -F5- si a cunoscut 5 faze+
). Prima faza a debutat cu instaurarea acestui regim si s-a sfarsit in -EE., cu pacea si tratatul de la 4uciu4-4ainard0i.
/sistam la apogeul dominatiei otomane asupra tarilor romane+ domni fanarioti sunt asimilati pasilor cu 5 tuiuri, sunt
numiti direct de sultan, fiind integrati ierar$ic in administratia otomana. Durata domniilor este foarte scurta (in medie
este de 5 ani), iar fanariotii se comporta ca niste arendasi ai tarilor romane, fiind preocupati de indeplinirea obligatiilor
fata de Poarta (din ce in ce mai numeroasa) si de spolierea fiscala a tarilor romane, in interesul propriu si al clientelei
lor politice. Tronurile principatelor erau scoase la mezat si se practica totodata sistemul mutarii domnilor dintr-o tara
in alta, sistem ce a avut si efecte politice in sensul ca a asigurat evolutia unitara a dreptului in cele 5 principate.
)). / doua faza a insemnat eliberarea tarilor romane de sub monopolul otoman al comertului e&terior, principatele fiind
atrase in circuitul economic european, ceea ce a insemnat cresterea productiei si a sc$imbului de marfuri, aparitia si
dezvoltarea relatiilor de productie de tip capitalist.
I# DREPTUL IN PRIMA 'AZA A REGIMULUI TURCO - 'ANARIOT
Prima faza se caracterizeaza printr-o slaba dezvoltare de elaborare a dreptului, pentru ca domninatia otomana era la apogeu, iar
autonomia principatelor fusese mult stirbita. !i in aceasta epoca se adopta pravile. Este vorba despre+
1. Nomocanonul lui G$eorg$e din Trapezunt, intocmit in Tara 'omaneasca in -E29, din porunca lui Nicolae
1avrocordat. Este o lucrare scrisa in limba greaca, ce cuprinde dreptul canonic.
2. 1anualul de legi al lui 1i$ai otino, elaborat din ordinul domnului !tefan 'acovita, structurat in 2 volume,
cuprinzand dreptul canonic si dreptul laic, dispozitiile sale fiind structurate pe ramuri de drept. Ca element de noutate,
aceasta pravila este prima care contine dispozitii de drept comercial.
/ctivitatea de elaborare a dreptului in aceasta perioada a fost influentata si de puterea protectoare ('usia), in sensul traducerii din
limba rusa a legiuirii *mparatesei Ecaterina a **-a. Cel mai important element al evolutiei dreptului in prima faza a regimului turco-fanariot
il reprezinta reformele lui Constatin 1avrocordat. Este cel mai important reprezentant al acestei perioade. / avut -9 domnii (% in Tara
'omaneasca si . in 1oldova), insumand 52 de ani de domnie (performanta neegalata). Era o persoana foarte instruita si a guvernat
principatele in spiritul abolutismului iluminat.
'eformele pe care el le-a abordat, e&trem de radicale si de cura0oase pentru acea epoca, vizau modernizarea intregii vieti sociala
si de stat. 'eformele pe care Constantin 1avrocordat le-a infaptuit pana in -E.9, au fost sistematizate intr-un asezamant dat in acelasi an
si publicat in revista 1ercure de rance in -E.5. /ceastea sunt+
1 clerul este scutit de plata darilor, insa dreptul sau de 0udecata este limitat si se infiinteaza episcopii manastiresti pentru
administrarea averilor manastirilor.
2 se adopta un nou statut al boierilor, calitatea de boier fiind legata de indeplinirea unei functii in aparatul de stat si nu
de stapanirea unei mosii. Ei sunt impartiti in 5 categorii+ 'eliti (membrii ai divanului domnesc si urmasii acestora, ce
se numesc neamuri sicare sunt scutiti de plata tuturor darilor) si mazili (erau scutiti doar de plata unora dintre dari).
3 reforma administrativa consta in introducerea ispravnicilor la conducerea 0udetelor si tinuturilor (5 pentru ficare 0udet
si 5 pentru fiecare tinut) si salarizarea tuturor dregatoriilor (se facea dintr-un fond special, numit casa rasurilor ).
4 reforma fiscala consta in suprimarea unor dari si unirea tuturor celorlalte dari intr-un impozit uni numit sama
obsteasca , platibila in . sferturi, insa cuantumul impozitelor au crescut, a0ungand la -5 sferturi.
5 reformele intreprinse pe plan social pana la -E.9 nu au fost la fel de pregresiste ca celelalte, astfel incat Consttin
1avrocordat stabileste interzicerea stramutarilor taranilor aseviti de pe mosii si obligatiia lor de a lucra pentru boieri fara a
preciza numarul de zile, ceea ce a generat abuzuri sin partea boierilor. /buzurile au generat la randul lor un fenomen de be0enie (fuga de
pe mosie), ceea ce a capatat intre -E.- si -E.% dimensiuni impresionante, ducand la in0umatatirea numarului de platitori de impozite, ceea
ce insemna punerea in pericol a veniturilor statului. Pentru acest motiv, Constantin 1avrocordat a intreprins o reforma sociala radicala,
care a dus la desfiintarea starii de dependenta a taranilor (rumanie si vecinie). Printr-un $risov domnesc dat la - martie -E.%, s-a stabilit in
Tara 'omaneasca iertarea de rumanie a celor ce se intorceau in tara pe baza unor certificate eliberate de Divanul domnesc, $risov ce
prevede ca taranii fugiti se puteau aseza pe orice mosie, iar fostii stapani nu ii mai puteau urmari. Ei aveau obligatia de a munci un numar
de zile pe an in folosul boierului pe a carui mosie se stabilea si de a plati di0ma la recolta obtinuta. *n sa acest $risov contine o omisiune
esentiala, pentru ca nu precizeaza data pana la care sa se intoarca pentru a beneficia de prevederile acestui $risov. /stfel, $risovul a avut
un efect contrar celui scontat, pentru ca a amplificat fenomenul de be0enie. C$iar si ceilalti ramasi in tara fugeau pentru a se intoarce si a
beneficia de prevederile $risovului. 8a , august -E.%, Constantin 1avrocordat a dat un nou $risov, in care a prevazut eliberarea tuturor
rumanilor, stapanii fiind invitati sa-i elibereze fara plata, in caz contrat, ei isi puteau rascumpara libertatea ope legis (in virtutea
legii), de -9 talere. Totodata, ei erau scutiti de dari % luni si apoi plateau , talere impartite in . sferturi, trebuind sa lucreze % zile pe an in
folosul stapanilor mosiilor. ; reforma asemanatoare a realizat si in 1oldova, printr-un $risov cu un continut asemanator, dat la - iunie
-E.:. Este insa o singura deosebireK eliberarea din starea de dependenta a vecinilor a fost gratuita si neconditionata. Consecintele reformei
sociale au fost fosrte importante pentru evolutia tarilor romane. Dreptul de folosinta pe care taranii deveniti clacasi il aveau asupra
pamanatului nu mai avea temei legal, ci un temei contractual+ izvora din invoiala intervenita intre boierul ce stapanea mosia si taranul
clacas. De iure, situatia taranilor s-a imbunatatit, pentru ca ei nu mai erau legati de glie, nu se mai aflau in stare de dependenta fata de
boieri si de manastiri, insa de facto, asistam la o inrautatire a taranilor deveniti clacasi, pentru ca acele invoieli se realizau in conditii
contractuale foarte dezavanta0oase pentru tarani, ei fiind nevoiti sa accepte toate clauzele impuse de boier. Principala invoiala a fost
numarul de zile de claca ce trebuie prestate. /stfel, taranii nu mai sunt legati de pamant, ci de sat, pentru ca nu poate parasi satul decat cu
acordul stapanului mosiei, acesta avand dreptul de a-l readuce manu militari .
Domnii fanarioti, incepand cu Constantin 1avrocordat, au dat o serie de urbari , prin care au fi&at anumite limite cadrului
contractual al invoielilor dintr boieri si taranii clacasi. Trebuie precizat ca reforma lui Constantin 1avrocordat nu a desfintat total starea de
dependenta, pentru ca nu i-a vizat pe scutelnici (indeplinesc la curtea boierilor munci ce necesita o anumita calificare) si poslusnici (sunt
cei ce e&ercita la curtea boierilor servicii ce nu necesita o anumita calificare), categorii de persoane aflate in stare de dependenta personala
fata de boieri. Ei aveau obligatii fiscale numai fata de boieri, nu si fata de stat.
II# E)OLUTIA DREPTULUI IN A II-A 'AZA A REGIMULUI TURCO - 'ANARIOT
Evolutia dreptului in a 5 faza a regimului turco-fanariot a fost marcata de o sustinuta activitate de elaborare a dreptului ce a
imbracat forma adoptarii unor pravile, activitate care prezinta o serie de trasaturi comune in cele 5 tari romane+
a la elaborarea pravilelor spre deosebire de epoca feudalismului dezvoltat, izvoarele bizantine pierd ponderea de odinioara in
favoarea principiilor si institutiilor 0uridice e&trase din codurile burg$eze (codul Napoleon, civil, austriac)
# asistam la codificarea 8egii Tarii si sistematizarea ei pe ramuri si institutii de drept.
c se realizeaza o serie de progrese pe planul sistematizarii si te$nicii de reglementare 0uridice
d. pravilele sunt redactate in variante bilingve (lb.romana si lb.neogreaca)
e pravilele adoptate in aceasta perioada acorda o atentie deosebita procedurii de 0udecata, fapt e&plicabil prin consecintele pacii
de la 4uciu<-4ainard0i.
Tarile romane intrate in circuitul economic european cunosc o dezvoltare a relatiilor comerciale cu celelalte tari europene,
asistam la o multiplicare a raporturilor 0uridice intre resortisantii tarilor romane si cei straini. Pe fondul acestor raporturi 0uridice se nasc si
litigii, conte&t in care se pune problema instantei competente sa solutioneze aceste litigii si procedura de 0udecata, pe care instanta in
cauza urma sa o aiba in vedere. *n imperiul otoman datorita faptului ca acesta era o tara necrestina unde 0ustitia se infaptuia de catre
instantele musulmane dupa o procedura inapoiata, marile puteri europene impusesera prin tratate inc$eiate cu Turcia ca litigiile ivite intre
turci si cetatenii acestor state sa fie solutionate de reprezentantii diplomatici ai statelor respective, pe langa *nalta Poarta si dupa procedura
de 0udecata a tarii respective, ce inseamna o atingere grava adusa imperiului otoman. Tarile romane au evitat aceasta situatie prin
introducerea unei proceduri moderne compatibila cu standardele tarilor apusene, subliniindu-se si ca tarile romane sunt crestine, unde
0ustitia este infaptuita de instante laice dupa o procedura moderna, astfel incat ele nu pot fi considerate parte integranta a imperiului
otoman si nu li se poate aplica regimul capitulatiilor.
Pravilele adoptate in a 5 faza a regimului turco-fanariot se impart in 5 categorii+
1 nomocanoanele si legiuirile laice #izantine+
a. nomocanoanele lui /ntim *vireanul, capetele de porunci, retiparit in -EF,, prima editie fiind in -E-..
b. traducerea din greaca a $e&abiblului lui Constantin /rmenopulos, efectuata de marele pa$arnic Toma Carra
2 legiuirile noi - 5 categorii+
a ce nu au fost promulgate oficial, ramanand la stadiul de lucrare cu caracter privat3
) Pandectele lui 0oma ,arra este o lucrare elaborata de marele pa$arnic in -F9% din ordinul lui /le&andru
1oruzi. /ceasta lucrare este conceputa in 2 parti+ despre persoane, despre lucruri, despre actiuni. Nu s-a
reusit decat elaborarea primei parti.
)) Manualul (uridic al lui -ndronac3e Donici elaborat la -F-. reprezentand primul cod civil roman
complet. !-a aplicat in practica instantelor de 0udecata desi a ramas la stadiul de lucrare cu caracter privat
pana la -F%, (cand a intrat in vigoare codul civil roman). Nu a fost promulgat oficial pentru ca /ndronac$e
Donici era un membru marcant al miscarii carbunarilor ce milita pentru modernizarea statului pe principii
progresive si care era dezavuata de domnul 1oldovei, Scarlat !alimachi. /ndronac$e Donici se afla in
rivalitate cu alti 5 pravilisti ai epocii+ ,ristian Blec3tenmac3er si -nania ,uzanos (prote0atii lui !carlat
Calimac$i).

# cele ce au fost promulgate oficial. Intra cele - mari monumente ale dreptului acelei perioade3
) Pra'iliceasca condica Denumirea oficiala este in greaca, sintagmation nomicon si in romana marea randuiala 0uridica .
Este elaborata deci in 5 editii, din ordinul lui /le&andru *psilanti la -EE,, dar datorita opozitiei *meriului otoman a intrat in vigoare abia in
-EF9. *zvoarele pravilelor sunt+ obiceiul pamantului, bazilicalele, 0urisprudenta (povetele), doctrina 0uridica moderna (8ucrarile lui
"eccaria si 1ontesJuieu). Nu se stie autorul acestei pravile, unul prezumtiv fiind Enac$ita #acarescu (este singurul erudit al epocii ce
cunoaste toate aceste izvoare avute in vedere, fiind cunoscator al limbii neogreaca). !-a aplicat in Tara 'omaneasca pana la -F-F cand a
fost adoptata 8egiuirea Caragea si in drept pana la -F%,.
)) ,odul ,alima3 se mai numeste si ,ondica ti'ila a 1oldovei. *n vederea elaborarii acestei pravile domnul !carlat
Calima$ a alcatuit, la -F-2, 5 comisii de 0uristi ce au procedat la elaborarea proiectului de pravila in 5 versiuni+ a. in lb. greaca
promulgata in -F-E, b. in lb. romana promulgata mai tarziu, -F22. /utorii versiunii in lb romana sunt+ Cristian lec$tenmac$er, Petrac$e
/sac$i, Damasc$in "o0incaK iar autorii versiunii in lb. greaca sunt+ Cristian lec$tenmac$er, /nania Cuzanos, /ndronac$e Donici. 5925
de articole structurate intr-o parte introductiva cu 5. de articole si alte 2 parti+ despre dritul persoanei, despre dritul lucrurilor, in
marginirile ce privesc dritul persoanei dimpreuna cu al lucrurilor. *n partea introductiva este o precizare foarte importanta+ 8egea Tarii
reprezinta dreptul comun in toate materiile . Codul contine 5 ane&e cu regulile aplicabile concursului creditorilor si licitatiei. *zvoarele
pravilelor sunt+ 8egea Tarii, dreptul bizantin, codul civil francez de la -F9. (Codul Napoleon), codul civil austriac de la -F--.
))) .egiuirea ,aragea este elaborata in -F-F si intrata in vigoare in -F-:. / ramas in vigoare pana in -F%, cand a fost abrogata
de codul civil roman. /utorii sunt+ /tanasie Hristopol, 8ogofatul Nestor (mare logofat al dreptatii si primul roman profesor de drept la
scoala domneasca). Proiectul ei a fost revizuit dupa adoptarea sa de catre stolnicii Constantin si *onita "alaceanu. Cuprinde 6 parti+
1 obraze (materia persoanelor)K
2 lucruri (materia bunurilor)K
3 tocmeli (contracte)K
4 daruri si mosteniri (acestea . apartinand codului civil)K
5 despre vini (cod penal)K
6 despre ale 0udecatilor (cod de procedura). ;bservam ca aceasta lucrare are un caracter eterogen fiind asezate la o lalta dispozitii de
drept civil cu dispozitii de drept penal si de drept procesual.
*n afara lor au fost elaborate pravile noi ce au caracterul unor legiuiri speciale+
1 so#ornicescul 3riso' este adoptat in -EF, din initiativa domnului /le&andru 1avrocordat prin care se reglementau relatiile
dintre mosieri si clacasi, numarul zilelor de claca si nartul (cantitatea de munca ce trebuie prestata intr-o zi de claca). /
imbracat ca forma fizionomia a 5 anaforale date de sfatul de obste al tarii+ -. in -. august prin care se interzicea intocmirea de
acte de mestesugire de danie, vanzare sau sc$imb avand ca obiect acapararea pamantului tarii, insa dispozitiile ei se aplicau
doar pentru viitor, ea nefacand nicio mentiune referitoare la actele mestesugite de0a intocmiteK 5. din -5 septembrie se interzice
vanzarea separata a robilor tigani in vederea asigurarii unitatii familiilor acestora.
2 Pontul #oierescului , dat de domnul /le&andru 1oruzi in -F9,, prin care se reglementeaza raportul boieri si taranii clacasi.


PRA)ILELE ADOPTATE IN A 0 'AZA A REGIMULUI TURCO - 'ANARIOT
Proprietatea
Dreptul de proprietate evolueazD >n aceastD epocD in direc@ia dega0Drii proprietD@ii feudale de strDvec$iul drept de folosin@D al
@Dranilor, proces care a >nceput odatD cu reforma lui Constantin 1avrocordat marcMnd trecerea de la proprietatea divizatD de tip feudal la
proprietatea absolutD.8egiuirile adoptate >n cea de-a 5 fazD a regimului turcoHfanariot prevDd cD atribu@iile proprietD@ii uzus, fructus ?i
abusus pot fi >mpDrti@e >ntre 5 persoane, una avMnd dritul fiin@ei lucrului (nuda proprietas) ?i cealaltD dreptul folosului lucrului (usufruct),
sistem ce se aproprie de cel feudal, dar cele 2 atribute ale proprietD@ii pot fi reunite ?i asupra aceleia?i persoane ?i atunci dreptul de
proprietate este desDvMr?it sau ne>mpDr@it adicD suntem >n prezen@a proprietD@ii absolute. /ceastD tendin@D se dega0D ?i din te&tele care
prevDd cD raporturile dintre boieri ?i clDca?i au o bazD contractualD H potrivit legii Caragea >?i au izvoarele >n contractul de emfiteozD.
/ceasta >nseamnD recunoa?terea indirectD a dreptului absolut de proprietate al boierilor asupra mo?iilor lor. Potrivit acestui sistem
tranzitarea cDtre @Dranii clDca?i a folosin@ei unei pDr@i din mo?ie prin contractele de emfiteozD >nc$eiate cu ace?tia, nu aduce atingere cu
nimic dreptului absolut de proprietate pe care >l au boierii.
Prin S/?ezDmMntul pentru pDduri ?i dumbrDvi a lui /le&andru 1oruzi, dreptul absolut de proprietate al boierilor s-a e&tins ?i
asupra pDdurilor. Pe cale de consecin@D, de atunci @Dranii nu mai pot folosi gratuit pDdurile pentru satisfacerea trebuin@elor proprii ?i trebuie
sD plDteascD boierilor zeciuiala, ceea ce >nseamnD recunoa?terea indirectD a dreptului de proprietate al boierilor asupra acestei categorii de
terenuri.Prin interpretarea tenden@ioasD a unor institu@ii 0uridice, domnii fanario@i ?i-au propus pentru satisfacerea clientelei lor politice sD
desfiin@eze dreptul strDvec$i de proprietate atMt al tDranilor cMt ?i al boierilor auto$toni. !pre pildD, cu ocazia discutDrii ?i adoptDrii Codului
Calima$ >n !fatul de ob?te al @Drii, domnul fanariot !carlat Calima$ a pretins cD la origine toate pDmMnturile au apar@inut domnului, a?adar
nu poate e&ista proprietate privatD asupra pDmMnturilor fDrD $risov de danie domneascD. Tn consecin@D, terenurile stDpMnite fDrD $risov de
danie trebuie sD treacD >n stDpMnirea domnului, >n virtutea calitD@ii sale de titular a lui dominium eminens, >nsD !fatul de ob?te al 1oldovei
a respins categoric preten@iile domnului fanariot arDtMnd cD o asemenea interpretare este vinovatD cDci potrivit legii @Drii sunt domne?ti
numai terenurile pustii ?i pustiite. 3n alt argument a fost acela cD ?i dacD am admite cD toate terenurile au fost la origine domne?ti ?i au
intrat >n stDpMnirea tDranilor ?i boierilor, fDrD $risov de danie, aceste terenuri au devenit oricum proprietatea celor >n cauzD prin efectul
uzucapiunii de .9 de ani care potrivit bazilicalelor se aplica ?i imobilelor domne?ti.
Persoanele
Clasificarea pesoanelor se face potrivit pravilelor dupD criteriul norocului >n slobozi, robi ?i slobozi@i. RDranii care munceau pe
mo?iile boierilor se numeau @Drani clDca?i sau locuitori. 8egisla@ia din materia persoanelor dD e&presie interesului boierilor de a cre?te
produc@ia agricolD pe cDi e&tensive, printre care ?i sporirea numDrului zilelor de clacD. Pravilniceasca CondicD prevede minim %, ma&im
-5. 8egiurea Caragea mDre?te numDrul minim la -5 ?i prevede totodatD un nart sporit. Tot >n materia persoanelor asistDm >n aceastD epocD
la cre?terea impresionantD a numDrului scutelnicilor ?i postslu0nicilor. /u fost luate o serie de mDsuri pentru stoparea acestui fenomen care
avea consecin@e e&trem de negative asupra bugetului statului. Tn -F-. s-a stabilit >n T.'om. cD >n niciun 0ude@ nr scutelnicilor ?i al
postslu0nicilor nu putea fi mai mare decMt nr. birnicilor.Tn ceea ce prive?te robii, potrivit statutului lor 0uridic, ei erau asimila@i lucrurilor
>nsD o capacitate 0uridicD limitatD, dar numai >n mDsura >n care aceasta era necesarD pentru prote0area intereselor proprietD@ii. 'obii pot fi
reprezentan@i ai stDpMnilor lor >n raport cu alte persoane. /par pentru prima datD >n istoria dreptului romMn, reglementDri relative la
persoane 0uridice. /ceste reglementDri sunt cuprinse >n capitole distincte ?i demonstreazD cD dezvoltarea de produc@ie de tip capitalist
dusese ?i la apari@ia primelor societD@i comerciale. !ocietD@iile comerciale erau denumite tovDrD?ii >n Pravilniceasca CondicD ?i >n 8.
Caragea ?i persoane moralice?ti >n Codul Calima$. C.Calima$ ?i 8.Caragea reglementeazD detaliat regimul 0uridic al unei specii de
tovDrD?ii ?i anume tovDrD?iile negustore?ti. /stfel, e&istD norme referitoare la constituirea capitalului social, la administrarea socialD,
rDspunderea asocia@iei >mpDr@irea cM?tigului ob@inut ?i stingerea tovDrDsiei.
Bamilia2 rudenia Ai c=s=toria
'eglementarea acestei institu@ii >n pravile este inspiratD >n mare mDsurD de dreptul bizantin. !e stabilise cD rudenia poate fi
du$ovniceascD -prin botez sau de sMnge. Potrivit C.Calima$, rudenia de sMnge era de 2 feluri+ suitoare, dreaptD linie (ascendent),
coborMtoare, dreaptD linie (descendent), lDturalnicD linie (colateralD). Potrivit 8.Caragea, rudenia de sMnge era tot de 2 feluri+ rudenie de
sus, rudenie de 0os, rudenie de alDturi. Toate legiuirile interzic cDsDtoria >ntre cre?tini ?i necre?tini precum ?i cele dintre slobozi ?i robi.
Potrivit C.Calima$, copiii din rela@ia unei persoane libere cu un rob erau slobozi. 8.Caragea admite separa@ia de corp a so@ilor (despDr@irea
>n fapt).
Cu privire la zestre, se prevede regula pre@uirii bunurilor mi?cDtoare cu e&cep@ia animalelor ?i robilor cu efectul cD >n cazul
>napoierii zestrei so@ul rDspunde >n limita valorii stabilite prin pre@uirea fDcutD. /vem o e&cep@ieHcazul robilor de zestre+ >n cazul restituirii
zestrei, so@ul trebuie sD restituie so@iei tot atMtia robi cMt a primit >n foaia de zestre. /dulterul so@iei ducea la pierderea zestrei care intra >n
proprietatea so@ului, iar so@ia adulterinD era >nc$isD la mDnDstire. E&ista o reglementare diferitD >n C.Calima$ si 8.Caragea. Potrivit
C.Calima$, dacD din cDsDtorie nu au rezultat copii, >ntreaga zestre revine so@ului, iar dacD acesta nu-?i ia so@ia de la mDnDstire pe o
perioadD de 5 ani, ea rDmMne >nc$isD pentru toatD via@a. 8.Caragea restrMnge dreptul so@ului pentru 0umDtate din zestre, so@ia nu mai poate
fi >nc$isD la mDnDstire ?i aplicD aceea?i obliga@ie so@ului. Potrivit C.Calima$, obliga@ia de >nzestrare revine, >n ordine, pDrin@ilor ?i
bunicilor. Potrivit Pravilniceascai Condica ?i 8.Caragea, obliga@ia de >nzestrare revine fra@ilor ca o consescin@D a privilegiului
masculinitD@ii.
!unt reglementate pentru prima datD o serie de institu@ii preluate din cele mai noi institu@ii europene+ tutela (epitropie ), curatela
(curatoria-pentru administrarea bunurilor copiilor minori, respectiv orfani). !carlat Calima$ >nfiin@eazD 0udecDtorii epitropice?ti la
episcopia din 'oman si Hu?i, precum ?i o comisie epitropiceascD pe lMngD mitropolia de la *a?i. Codurile reglementeazD ?i instiu@ia
adop@iei (>nfiala).Tot pe principii moderne este a?ezatD ?i rDspunderea civilD ?i penalD la baza cDreia se afla criteriul rDspunderii persoanei.
Tn acest sens, Prav.Condica prevede cD so@ia nu rDspunde pentru datoria ?i activitatea comercialD a so@ului sDu ?i nici pentru faptele penale
ale acestuia. PDrin@ii nu rDspund pentru activitatea comercialD ?i infrac@iunile copiilor lor care nu mai sunt nevMrstnici ?i deci nu se mai aflD
>n gri0a lor.
Succesiuni
1o?tenirea putea fi deferitD ab intestat sau potrivit testamentului lDsatD de defunct dacD acesta este valabil >ntocmit ?i >?i produce
efectele. Tn materia mo?tenirii legale au voca@ie cele 2 categorii de rude de sMnge pMnD la gradul F, precum ?i so@ia supravie@uitoare. DacD
so@ul supravie@uitor vine >n concurs cu copiii, el dobMnde?te o parte virilD cMt a unui copil, dar nu >n proprietate, ci >n usufruct, iar dacD
vine >n concurs cu celelalte rude sau cu copiii defunctului dintr-o cDsDtorie anterioarD, so@ul supravie@uitor dobMnde?te o cotD indivizD >n
proprietate, cuprinsD >ntre -G% ?i -G2 din mo?tenire.Tn lipsa altor rude so@ul supravie@uitor dobMnde?te >ntreaga mo?tenire, dacD nu e&istD
succesori se declarD vacantD fiind culeasD de cDtre stat. "unurile robului decedat fDrD mo?tenire revin stDpMnului acestuia.
Toate legiuirile adoptate consacra rezerva succesoralD pe care o denume?te Partea 8egitimD precum ?i mo?tenirea destinatD
sufletului adicD treimea din mostenire destinatD c$eltuielilor de >nmormMntare ?i de omenie a defunctului. Tntre legiuirile din Rara
'omMneascD ?i 1oldova avem o serie de deosobiri Codul Calima$ H se desc$ide succesiunea ?i-n cazul declarDrii mor@ii civile a persoanei
pe care o declarD moarte politiceascD. Toate legiurile prevDd cD fetele >nzestrate nu pot cere !*N*!;'/ ec$ivalentul lui C;88/T*;
D;T*!YY raportul bunurilor dotale pentru a veni la mo?tenire, nici nu pot fi obligate la aceasta. Potrivit Codului Calima$ copiii naturali au
dreptul de mo?tenire dar vin >n concurs cu cei legitimi >n timp ce 8egiuirea Caragea consacra voca@ia succesoralD a copiilor naturali doar
la mo?tenirea mamei.E&$eredarea se putea realiza doar pentru motive determinate precum+ necinstirea, acuzarea pe nedrept prin actiuni
penale, ne>ngri0irea >n caz de boalD, motive enumerate de legiuirea Caragea sau vDtDmarea reputa@iei familiei prin comportament imoral,
nerespectarea dreptei credin@e motive prezentate de Codul Calima$. 1o?tenirea testamentarD atunci cMnd defunctul a lasat un testament
care >?i produce efectele adicD nu este caduc. Testamentul se putea >ntocmi >n forma scrisD D*/TZ sau >n forma oralD a , martori ace?tia
putMnd consemna >n scris cele declarate de testator. Nu puteau fi admi?i ca martori conform codului Calima$+ femeile, robii, desfrMn@ii.
:#ligatii
!pre deosebire de pravilele anterioare legii Caragea, aceasta prevede multe din principiile de baza ale contractului, iar Codul
Calima$ dezvoltD o adevDratD teorie generalD a contractului consacrMnd drept izvor legea, tocmeala (contractul), vDtDmarea pricinuitD
cuiva (delictul civil). Tocmelile ca izvor+ !crise, Nescrise. dupD Codul Calima$, dupD efectele pe care le produc >n+ 3nilaterale, "ilaterale.
Condi@ile de validitate ale contractului sunt+ a% capacitatea, #% consim@DmMntul, c% obiectul, d% cauza.
a. Capacitatea - denumitD vrednicia persoanei este reglementatD >n amDnunt >n codul Calima$ care afirma principiul conform
cDruia tot omul se socote?te vrednic de a-?i cM?tiga D'*D38 dupD rMnduielile $otDrMte de cDtre legi. /ceste rMnduieli >ngradeau
semnificativ capacitatea potrivit discriminDrilor de tip feudal atMt >n ce prive?te drepturile politice cMt ?i pentru diferitele
opera@ii 0uridice intervenite >ntre particulari. Erau considera@i nevrednici cei care erau condamna@i pentru sDvMr?irea unei
infractiuni grave pe tot timpul e&ecutDrii pedepsei. Tn acest caz i se aplica o pedeapsa complimentarD alDturatD celei principale.
b. Consim@DmMntul trebuia sD fie lipsit de silD ?i de vicle?ug (8egea Caragea)
c. ;biectul contractului trebuia sD fie >n comer@ (>n circuitul 0uridic civil) (Codul Calima$)
d. Cauza legiuirea Caragea dupD modelul Codului lui Napoleon reproduce principiul cauzei liciteYY potrivit cDruia tocmeala
>mpotriva Pravilelor ?i a nDravurilor celor bune nu se >ntocme?te.
I1voarele obligatiilor+ Tn privin@a contractelor, >n timp ce Pravilniceasca Condica con@ine dispozi@ii relative la contractul de
>mprumut, Codul Calima$ ?i legiuirea Caragea contine dispozitii relative la alte numeroase alte contracte precum+ vMnzarea, dona@ia,
sc$imbul, emfiteozul, comodatul, mandatul, c$ezD?ia (garan@ia personala), zDlogul (garantie reala), anticreza. #Mnzarea este amDnun@it
reglementatD >n Codul Calima$ ?i corespunde nivelului de dezvoltare a0unseserD rela@iile marfD-bani. Dpdv al formei vMnzDrii se putea face
>n scris fDrD cerin@e ad validitatem totu?i de legiuirea Caragea nu se putea face >n formD oralD pentru vMnzarea imobilelor. Erau introduse
anumite incapacitD@i de >nstrDinare (eg. egumenii nu puteau vinde averile mDnDstire?ti sau incapacitD@i de dobMndire, strDinii necre?tini nu
aveau dreptul sD cumpere mo?i), acestea fiind >n codul Calima$. Tn cazul vMnzDrii mo?iilor ?i robilor era necesar respectarea dreptului de
protimis. Era reglementatD totodata anularea vMnzDrii denumitD !tricarea vMnzDrii pt leziune, atunci cMnd pre@ul este inferior 0umDtD@ii
valorii de circulatie a imobilului. CumpDrDtorul nu dorea sD completeze pre@ul pMnD la aceastD valoare. Tn privin@D donatiei este regl. >n
mod asemDnDtor >n codul Calima$ ?i legiuirea Caragea fiind prevDzute cauzele de revocare a donatiilor ?i anume atentat asupra
donatorului precum ?i vDtDmarea lui, la trup, la cinste sau la avere. !ub influen@a dreptului "izantin sunt reglementate darurile de logodnD,
darurile de dinaintea nun@ii precum ?i cele de a douD zi dupD nuntD.
Tn materia contractului de ?mprumut2 Pravilniceasca Condica reglementeazD >n amDnunt contractul, obligativitatea >nscrisului,
men@iunile pe care contractul trebuie sD le con@inD precum ?i necesitatea prezen@ei a cel pu@in 2 martori pentru a se evita tDgDduirea
ulterioarD a >nscrisului de cDtre debitor. Tn caz de neplatD la scaden@D creditorul se adreseazD instan@ei de 0udecate ce stabilea vMnzarea
bunului zDlogit la mezat (la licita@ie publicD) creditorul urmMnd a se >ndestula (a-?i satisface crean@D) din pre@ul ob@inut. 8egiuirea Caragea
preia din Codul lui Napoleon un >nceput nou conceptul de cambie, poli@D sau carte de >mprumut pt poli@D neonoratD la termen se plDtea o
dobMndD dublD de asemenea legiuirile admiteau ?i >mprumutul cu dobMndD stabilitD la -9I pe an precum ?i interzicerea anatocismului
(dobMndD la dobMndD) ?i a cametei. /ceste reglementDri nu au frMnat fenomenul acordarii de >mprumuturi cu dobMnzi cDmDtDre?ti ba mai
mult s-a >ncetD@enit aceastD practicD. /rendarea mo?iilor este ?i ea foarte amDnun@it reglementatD cD ?i c$iriile la imobilele cu destina@ia de
locuin@a. /cestea fiind varietD@i ale lui locatio reiY una din formele contractului de loca@iune. /mbele legiuiri prevDd dreptul de protimis al
copDrta?ilor atunci cMnd se arendeazD sau se >nc$iriazD un bun stDpMnit >n indiviziune. !unt regl. >n amDnunt obliga@iile clacasilor fa@D de
mo?ie, di0mele, zilele de lucru, de clacD, interdic@ia de a defri?a ?i de a clDdi pe mo?ie fDrD acordul stDpMnului prezentant totodatD ?i vec$ile
monopoluri ale boierilor pe domeniile lor. GospodDriile ?i terenurile care au apar@inut claca?ului fugit de pe mo?ie sau decedat fDrD
mo?tenire legalD revin stDpMnului prin efectul legii.

Dreptul penal
Tn aceastD materie infrac@iunile sunt denumite viniYY pot fi mari sau mici. Conceptul de infrac@iune nu este >ncD desprins de
persoanD faptuitorului. Prin numeroase dispozi@ii se >ncearcD a se pune capDt abuzurilor slu0ba?ilor domne?ti cu precDdere Pravilniceasca
Condica incrimieaza abuzurile de putere, ale ispravinicilor fa@D de localnici 0ude@ului. ; altD categorie de infrac@iuni cea legatD de noul
sistem probator >n 0usti@ie. iind pedepsite >n acest sens plastografierea falsificarea de acte cu agravantD situa@ie >n care actul este
oficial(un >nscris domnesc).PedepsitD de asemenea mDrturia mincinoasD, martorii mincino?i fiind >nscri?i >ntr-o condicD a siretilor (>nceput
de cazier 0udiciar). Este incriminatD fapta mufluzilor (mincino?i) cei care >n mod fraudulos pretind cD sunt >n >ncetare de plD@i (>n faliment)
fa@D de creditorii lor pt a se sustrage de la platD datoriei fa@D de ace?tia numit bancruta frauduloasa. /ccentueazD rDspunderea persoanelor
pe planul acestor dispozi@ii penale ?i civile ?i de asemenea este sanc@ionat pe planul penal cMt ?i pe cel civil nerspectarea dispozi@iilor
referitoare la dreptul de protiris.Ca element retrograd men@iunea pedepselor fizice precum ?i pDstrarea de cDtre 0udecDtori a unei
posibilitD@i de apreciere atunci cMnd pravila folose?te sintagmele ca sD se pedepseascD grav. !e realizeazD un progres >n direc@ia dozarii
pedepsei fDcMndu-se distinc@ie >n cadrul legiuirii Caragea >ntre omorul cugetat ?i cel necugetat.
Dreptul procesual
*nstan@ele se constituie ca organisme colegiale organizate ?i specializate >n cadrul unui sistem conform condicii Pravilnicesti.
/stfel sistemul instan@elor e format din+
1 6udecatoria dupa (udete (compusD dintr-un 0udecDtor,un logofDt-pt @inerea condicilor ec$ivalente pt grefier, slu0itori pt
treburile mai mDrunte). Ca element retrograd, ispravnicii 0ude@elor pDstrau dreptul de a 0udeca, fie singuri fie >mpreunD cu
0udecDtorii.
2 Departamenturile+
a la BucureAti 5+ unul cu E ?i unul cu FK
# la ,raio'a func@iona o 0udecDtorie formatD din .boieriK
c la )aAi2 ?n materie ci'il=, departamentul al **-lea pt pricinile civile mai mDrunte, Divan LudecDtoresc format din boieri
pt pricinile civile mai mari.
Tn materie penal=2 >n Rara 'omMneascD+ a. "ucure?ti H Departamentul #inova@ilor denumit CriminalionYYK
b. Craiova instan@D compusD din 2 boieriK
c. *a?i avem Departamentul /facerilor Criminale.
Pentru procesele avMnd elemente de e&traneitate, avem >n =ara 'om>nesc? H Departamentul !trainelo Pricini, iar >n
Moldova, Departamentul Treburilor !trDine.
Pentru in&rac<iuni cu caracter poli@ienesc contraven@ii la "ucure?ti s-au >nfiin@at !pataria si /gia [!pataria pt zonele
periferice ale capitalei (ma$alalele), /gia, zonD centralD a ora?ului\
3 Departamentul 'elitilor #oieri Divanul ;lteniei de la Craiova - func@ioneazD ca prima instan@D pt pricinile dintre
boieri ?i instan@D de apel (rol de control 0udiciar)pt $otDrMrile pronun@ate de celelalte departamente.
4 Di'anul Domnesc *nstan@D supremD, prezidatD de domn >n afarD organizDrii unui sistem relativ modern de instan@D.

Pravilele adoptate >n cea de-a douD fazD a regimului turco fanariot au marcat ?i alte progrese >n domeniul dreptului procesual+
a. introducerea condicilor de 0udecata
#. obligativitatea redactarii $otararilor 0udecatoresti si motivarilor cu aratarea capului de pravila (a temeiului 0uridic)
c. sistemul reprezentarii in 0ustitie prin mandatar sau prin avocat
d se introduce obligativitatea publicitD@ii actelor translative de proprietate avMnd ca obiect imobilele
e se introduce condica siretilor
&. se introduce sistemul recuzDrii 0udecatorilor
g se introduce termenul de prescrip@ie a ac@iunilor precum ?i termenul de e&primare a ac@iunilor succesorale
3. sunt legiferate ?i o serie de proceduri speciale cea a falimentului ?i arbitrala, se introduce >nscrisurile speciale,
C/1"**8E denumite poli@e ?i procedura subsecven@D acestora denumitD procedura C/1"*/8/.
SEB)E,0E )SD+ 2;11
Drupa 1;1 Nr 1
-. ;rganizarea centrala a provinciei Dacia
5. 8egea Tarii - familia, rudenia si casatoria
2. 8egiuirile din perioada a doua a regimului turco-fanariot
Nr 2
-. ;rganizarea locala a provinciei Dacia
5. Proba cu 0uratori
2. !uccesiunile in cea de-a doua perioada a regimului turco-fanariot
Drupa 1;2 Nr 1
-. Triptice - contractul de munca si de vanzare
5. *nstitutia Domniei
2. Proprietatea in a doua faza a regimului turco-fanariot
Nr 2
-. Proprietatea in Dacia
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. 'eformele lui Constantin 1avrocordat
Drupa 1;3 Nr 1
-. Contractele de imprumut, stipulatiuni si depozit - Triptice
5. 8egea Tarii - succesiuni
2. ;rganizarea 0uridica N procedura 0udiciara in cea de a 5-a faza a regimului fanariot
Nr2
-. Persoane fizice in dreptul daco-roman
5. 8egea Tarii - proprietatea taraneasca
3. ;ligatiile in cea de a 5-a faza a regimului turco-fanariot
Drupa 1;4
1 ;rganizarea centrala in Dacia provincie romana
2 Proba cu 0uratori
3 Proprietatea in a5a faza a regimului turco-fanariot
Drupa1;5
-. Proprietatea in provincia romana Dacia
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. 'eformele lui Constantin 1avrocordat.
Drupa 1;6
-. ;bstea sateasca - organizarea si normele de conduita (sec *#-*O)
5. 1area proprietate feudala si imunitatile feudale
2. ;bligatiile in a 5-a faza a regimului turco-fanariot
Drupa 1;!
-. ;rganele centrale ale provinciei Dacia
5. 1area proprietate feudala si imunitatile feudale
2. 'eformele lui Costantin 1avrocordat
Drupa 1;"
-. ;riganizarea locala in Dacia provincie romana
5. Proba cu 0uratori
2. Proprietatea in a 5-a faza a regimului turco-fanariot
Drupa 1;9
-. ;bstea ar$aica (normele si organizarea)
2. 8egea Tarii - institutia domniei
3. ;bligatiile in faza a doua a regimului turco-fanariot
Drupa 11; Nr 1
-. ormatiunile prestatale de tip feudal
5. 8egea Tarii - proprietatea taraneasca
2. 'eformele lui Constantin 1avrocordat
Nr 2
-. ;bstea ar$aica + organizare N norme de conduita
5. Dominium eminens
2. *nstantele de 0udecata N dispozitii procesuale in a5-a 0umatate a regimului turco-fanariot
-. ;rganizarea locala a Provinciei Dacia
5. Proba cu 0uratori
2. Pravilele bisericesti.
-. Triptice - contractele de munca si vanzare
5. Dominium eminens
2. Dreptul scris in Transilvania in epoca voievodatului si principatului dependent de Turcia
-. Triptice - contractele de imprumut, stipulatiuni si dobanzi
5. *nfratirea pe mosie
2. ;rganizarea de stat si dreptul in Transilvania, principat dependent de /ustria
-. ;rganele centrale in Dacia provincie romana
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. Proprietatea in legiuirile din a 5a faza a regimului turco-fanariot
-. ;rganizarea locala a prov Dacia
5. Proba cu 0uratori
2. Pravilele bisericesti
-. Dreptul geto-dac
5. 1area proprietate feudala si imunitatile feudale
2. Persoanele - legiuirile din a 5a refiune turco-fanariota
-. Triptice - contracte
5. *nfratirea pe mosie
2. 'eformele lui C 1avrocordat
-. Triptice - contractele de munca si de vanzare
5. Dominium Eminens
2. Dreptul scris in Transilvania in epoca voievodatului si principatului dependent de Turcia
-. Triptice - contractele de imprumut, stipulatiuni si dobanzi
5. *nfratirea pe mosie
2. ;rganizarea de stat si dreptul in Transilvania, principat dependent de /ustria
-. ;rganele centrale in Dacia, provincie romana
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. Proprietatea in legiuirile din a doua faza a regimului turco-fanariot

-. Dreptul geto-dac
5. 1area proprietate feudala si imunitatile feudale
2. Persoanale din a doua faza a regimului turco-fanariot

-.Contractele din triptice.
5.*nfratirea pe mosie
2.'eformele lui Constantin 1avrocordat

-. ;bstea sateasca - normele de conduita (sec. *#-#***)K
5. 1area proprietate feudala si imunitatile feudale
2. 8egiuirile adoptate in a doua faza a regimului turco-fanariot.

-. *nstitutia proprietatii in Dacia 'omana
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. 'eformele lui C-tin 1avrocordat
-. ;rganizarea locala a provinciei Dacia
5. Proba cu 0uratori
2. Pravilele bisericesti
*D
-.Dreptul in Dacia provincie romana
5.8egea Tarii - !uccesiuni
2.'eformele lui Constantin 1avrocordat
-. ;rganele centrale in provincia romana Dacia .
5. 8egea Tarii - contracte si garantii
2. !uccesiunile din a doua perioada a regimului turco-fanariot
-. ;rganele locale in provincia romana Dacia .
5. 8egea Tarii - infratirea pe mosie
2. Proprietatea din a doua perioada a regimului turco-fanariot

-. Normele de conduita in obstea ar$aica
5. Dreptul scris in Transilvania
2. Proprietatea in a doua faza a regimului turco-fanariot
-. Triptice - contractul de munca, de imprumut si stipulatiunile
5. imunitatile feudale
2. dreptul scris in Transilvania in epoca voievodatului
-. dominium eminens
5. dreptul scris in Transilvania in epoca Principatului dependent de Turcia si de /ustria
2. dispozitiile leg din a5a 0um a regimului turco-fanariot in materia succesiunilor