C

M
Y
K

z Anul VII z nr. 357 z 3 - 9 aprilie 2008 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului

o umilire a demnitãþii umane“
Amploarea traficului de fiinþe umane
Cu durere în suflet constatãm cã România se confruntã
cu un fenomen care a luat o amploare îngrijorãtoare, ºi
anume traficul de fiinþe umane. Sute ºi mii de tinere sunt
înºelate cu promisiuni mincinoase ºi ajung sã fie tratate ca
niºte sclave, sunt cumpãrate ºi vândute de cãtre traficanþii
de persoane, care le folosesc spre câºtig murdar, întocmai
ca pe niºte obiecte, obligându-le sã munceascã în condiþii
inumane ºi fãrã platã, sã cerºeascã sau sã-ºi vândã
trupurile pentru bani, înjosindu-le, ºi, uneori, chiar
omorându-le fãrã nici o remuºcare. Dar, ºi mai
îngrijorãtoare este situaþia copiilor care ajung victime ºi
suferã abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi consideratã
o crimã împotriva viitorului umanitãþii.
Statisticile alarmante ale organismelor internaþionale aratã
cã, din cele peste 2,5 milioane persoane traficate, majoritatea
sunt femei ºi copii; traficul de fiinþe umane a ajuns sã fie una
dintre cele mai profitabile infracþiuni, pe al treilea loc în lume
dupã traficul de arme ºi cel de droguri. De asemenea, peste
70% din victimele traficului uman nu sunt identificate ºi nu
beneficiazã de asistenþã calificatã, deoarece nu cunosc limba
þãrii de destinaþie ºi nu pot comunica, sunt sechestrate sau
þinute sub strictã observaþie ºi nu pot intra în contact cu
autoritãþile; gravitatea situaþiei e amplificatã de diversitatea
formelor de trafic ºi de profilul victimelor.
România nu mai este doar o þarã-sursã, ci ºi o þarã de
tranzit pentru femeile ºi copiii care sunt traficaþi, atât în þarã,
cât ºi în afarã, pentru munca forþatã, exploatare sexualã ºi
cerºetorie. Având în vedere faptul cã traficul de persoane este
un fenomen infracþional trans-naþional, bine organizat,
intervenþiile pentru prevenirea ºi combaterea fenomenului
trebuie sã atragã eforturile conjugate ale tuturor þãrilor afectate.
În contextul european actual ºi în perspectiva liberei
circulaþii, România trebuie sã intervinã cu responsabilitate,
implicând întreaga societate în lupta de prevenire ºi combatere
a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivã ºi integrativã,
„TRAFICUL DE PERSOANE
asigurând asistenþa, ajutorarea ºi protecþia victimelor ºi
militând pentru armonizarea legislaþiei comunitare privind
munca ilegalã ºi protecþia drepturilor angajaþilor.
Traficul de persoane,
un pãcat grav ºi un pericol social
Fenomenul are urmãri deosebit de grave, loveºte în
demnitatea persoanei ºi degradeazã societatea umanã. Traficul
de persoane depersonalizeazã omul, îl distruge fizic ºi spiritual
ºi îl transformã în sclav, într-o marfã care nu mai are valoare
ca persoanã, ci ca producãtor de profit.
Traficul de persoane este un pãcat grav care afecteazã
integritatea chipului lui Dumnezeu în om; traficantul priveazã
victima de darul divin al libertãþii, îi lezeazã demnitatea de
persoanã, îi striveºte puterea de a gândi, siluindu-i voinþa ºi
batjocorindu-i sentimentele prin folosirea forþei, ameninþãri,
molestãrii, a terorii psihice ºi a altor mijloace coercitive
violente. Dumnezeu nu a dat nimãnui drept de viaþã ºi de
moarte asupra omului ºi nimeni nu are dreptul sã transforme
persoana umanã în obiect de profit.
Reintegrarea victimelor
începe cu vindecarea sufleteascã
Victime sunt ºi persoanele care au plecat din comunitatea
lor, cu speranþa unui loc de muncã în strãinãtate, ºi care au
ajuns sã fie vândute, sechestrate ºi îndemnate sau obligate sã
sãvârºeascã fapte contrare conºtiinþei morale ori împiedicate sã
renunþe la ele când s-au decis sã o facã. Experienþa
traumatizantã înduratã de aceste persoane le-a schimbat modul
de percepþie a lumii ºi a relaþiilor interumane, pierzând stima de
sine ºi încrederea în semeni. Treptat frica a pus stãpânire pe
fiinþa lor ºi sãvârºesc orice faptã ca sã supravieþuiascã,
acþionând, de cele mai multe ori, instinctiv; psihicul victimei
este zdruncinat de ororile trãite, iar sufletul este puternic afectat
de faptele pe care a fost obligatã sã le comitã. În consecinþã,
vindecarea spiritualã a victimei este o necesitate, pentru cã
numai un suflet vindecat poate fi o persoanã liberã ºi sociabilã.
Sfânta Scripturã ne aratã cã Dumnezeu apãrã pe cel umilit ºi
suferind. Pilde în aceastã privinþã sunt: Iosif, fiul lui Iacov, care
a ajuns sclav în Egipt dupã ce a fost vândut de fraþii sãi
(Facerea 37; 20-28), omul cãzut între tâlhari, din parabola
samarineanului milostiv (Luca 10;30-35), fiul risipitor (Luca
15;11-32) sau femeia adulterã (Ioan 8;3-11). Mântuitorul Iisus
Hristos fiind Samarineanul milostiv, doctorul sufletelor ºi
trupurilor noastre, ne cheamã sã apãrãm demnitatea umanã
umilitã ºi sã ajutãm la vindecarea celor suferinzi fizic ºi psihic.
Deºi nu toate victimele traficului de persoane au educaþie
religioasã, ele se simt pângãrite trupeºte ºi sufleteºte, ºi, ca
atare, considerãm cã asistenþa spiritualã ºi consilierea
acordatã victimelor au un rol fundamental în acþiunea de
ajutorare ºi reintegrare, rolul preotului fiind acela de liant ºi
mediator între victimã ºi comunitate, pentru a evita
stigmatizarea ºi excluziunea victimelor ºi pentru a le ajuta sã-
ºi recapete încrederea în sine ºi în oameni. Venind în
întâmpinarea victimelor ºi familiilor acestora, trebuie sã le
oferim nu doar sfat bun, sprijin moral ºi întãrire sufleteascã, ci
trebuie sã ne implicãm activ în sensibilizarea comunitãþii
pentru reintegrarea acestora în familie ºi societate.
Programele de combatere a traficului de persoane trebuie
extinse ºi susþinute de instituþiile guvernamentale ºi non-
guvernamentale, dar ºi de cultele religioase. În acest sens,
constatând cã lipsa de informare a populaþiei în privinþa
fenomenului este unul dintre motivele pentru care traficul de
persoane este greu de combãtut, Patriarhia Românã
coopereazã, de mai multã vreme, cu Organizaþia Internaþionalã
pentru Migraþie la desfãºurarea unor campanii de informare la
nivelul întregii þãri, prin intermediul preoþilor ºi profesorilor de
religie din ºcolile ºi liceele de stat, alcãtuind materiale
informative cu privire la modalitãþi practice de prevenire ºi
combatere a fenomenului, specifice misiunii pastorale în
parohii ºi în ºcoli.
În concluzie, considerãm cã, fãrã politici ºi programe
coerente, care sã înceapã cu educaþia ºi prevenirea, nu poate fi
combãtut un asemenea flagel bine susþinut de interese
financiare oculte. De asemenea, fãrã extinderea asistenþei ºi
consilierii acordatã victimelor ºi familiilor acestora, fãrã
sprijinul real al comunitãþii, nu putem vorbi de stabilitate ºi
demnitate socialã, de reintegrarea ºi incluziunea acestei
categorii vulnerabile. Suntem convinºi cã, pe baza credinþei în
iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din
România pot contribui substanþial la susþinerea eforturilor
comunitare de apãrare a demnitãþii umane ºi de însãnãtoºire a
vieþii sociale”.
†DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Seminar Internaþional Bisericilor din România (AIDRom) a

„Stop sclaviei în Europa“

dezvoltat un program de instruire ºi

consiliere pentru prevenirea traficului de

la Palatul Patriarhiei fiinþe umane (SENS).

Vineri, 28 martie 2008, la Palatul
Patriarhiei, Asociaþia Ecumenicã a
Bisericilor din România (AIDRom) a
organizat Seminarul Internaþional cu tema
„Acþiunea Creºtinã Împotriva Traficului
de persoane. Combaterea traficului de
fiinþe umane, dincolo de aparenþe”.
La sesiunea de deschidere au participat
Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române ºi alþi membri
ai Sfântului Sinod, Înalt Preasfinþitul Ioan
Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit romano -
catolic de Bucureºti, reprezentanþi ai altor
Biserici creºtine din România ºi Europa de
Est (Grecia, Bulgaria ºi Ucraina), Acþiunii
Creºtine ºi de Lucru în Reþea împotriva
Traficului de Fiinþe Umane (CAT),
Institutului de Cercetare ºi Prevenire a
Criminalitãþii, Agenþiei Naþionale
Împotriva Traficului de Persoane,
Forumului Român pentru Refugiaþi ºi
Migranþi (ARCA), Asociaþiei pentru
Dezvoltarea Practicilor Alternative de
Reintegrare ºi Educaþie (ADPARE), ai
uniunilor sindicale, precum ºi membri ai
CARITAS Bucureºti, profesori, studenþi ºi
jurnaliºti specializaþi în domeniu.
Scopul Seminarului este de a evalua
activitatea desfãºuratã pânã acum de
membrii reþelei regionale ºi de a stabili noi
acþiuni menite sã previnã ºi sã combatã
traficul de persoane în anul 2008. Cu acest
prilej va fi inaugurat Centrul de Prevenire ºi
Combatere a Traficului de Fiinþe Umane
(ARCA), organizat de ONG-urile
bisericeºti implicate în lupta anti-trafic ºi va
fi lansatã campania STOP SCLAVIEI ÎN
EUROPA, cu scopul de a informa
potenþialele victime despre pericolul
traficului de fiinþe umane.
***
Asociaþia Ecumenicã a Bisericilor din
România (AIDRom) a fost înfiinþatã în anul
1991. În prezent AIDRom cuprinde cinci
Biserici membre: Biserica Ortodoxã
Românã, Bisericile Reformatã, Lutheranã,
Evanghelicã - Lutheranã ºi Armeanã din
România.
Din anul 2002, Asociaþia Ecumenicã a
Programul se desfãºoarã în colaborare
cu Institutul de Cercetare ºi Prevenire a
Criminalitãþii, Agenþia Naþionalã Împotriva
Traficului de Persoane, CARITAS –
Bucureºti, Forumul Român pentru
Refugiaþi ºi Migranþi (ARCA) ºi Asociaþia
pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative
de Reintegrare ºi Educaþie (ADPARE),
care au constituit o reþea de activitate anti –
trafic. Membrii reþelei au creat o bazã de
date, un web-site ºi au realizat materiale
destinate preoþilor, profesorilor, pãrinþilor,
tinerilor, pentru sesiunile de informare ºi
instruire desfãºurate în instituþii de
învãþãmânt, în colaborare cu reprezentanþi
ai altor Biserici creºtine din România, ai
Poliþiei de frontierã, Institutului pentru
Cercetarea ºi Prevenirea Criminalitãþii ºi
Poliþiei comunitare.
BIROUL DE PRESÃ AL
PATRIARHIEI ROMÂNE

Ascultaþi RADIO TRINITAS (95,3 FM) www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox


Plânsurile
Sfântului
Efrem Sirul
Plânsul de Luni seara
Cine va da capului meu apã
mult-nepovestitã ºi ochilor mei
izvoare de lacrimi, ca sã izvorascã
de-a pururi lacrimi ºi sã plâng
totdeauna cãtre înduratul Dumnezeu
ca sã trimitã Darul Sãu mie,
pãcãtosului, ºi din marea cea
înnebunitã – care cu valurile
pãcatelor se înviforeazã cu furtuni
în fiecare ceas – sã tragã sufletul
meu? Cãci voile mele au biruit
rãnile, care nicidecum nu primesc
oblojiri de vindecare. Muierea
aceea, curva, deodatã întreg-
înþeleaptã s-a arãtat, fiindcã s-a
spãimântat ºi s-a sârguit, de vreme
ce a urât lucrurile pãcatului celui
ruºinos, aducându-ºi aminte de
ruºinea cea veºnicã ce va sã fie ºi de
chinuirea cea nesuferitã a muncii.
Iar eu, pentru patimile pãcatului în
fiecare zi rugându-mã, nu mã
îndepãrtez de acestea, ci rãmân de-a
pururi, nebunul, întru obiceiul meu
cel rãu. Spre nãdejde de pocãinþã
îmi este aºteptarea mea, mie, care
mã fur întru deºartã fãgãduinþã a ei.
De-a pururi zicând sã mã pocãiesc,
niciodatã nu mã pocãiesc. Numai cu
graiurile mã pocãiesc cu sârguinþã,
iar cu lucrurile la mare depãrtare
stau de pocãinþã. Iar dacã sunt întru
odihnã, îmi uit ºi firea mea, cã fac
întru cunoºtinþã rãul ºi spre urgisire
pãcãtuiesc.
Sfântul Ioan Scãrarul s-a numit dupã
scrierea sa, ajunsã celebrã, „Scara”. Din
purtarea de grijã a lui Dumnezeu, avea sã se
nascã prin anul 579, fiind contemporan cu un
alt personaj celebru, Sfântul Maxim
Mãrturisitorul.
În Istoria Bisericeascã, Meletie,
Arhiepiscopul Atenei spune cã ar fi fost de
obârºie din Palestina, iar Daniil din Raith
afirma cã tânãrul Ioan a intrat în Mãnãstirea
din Sfântul Munte Sinai la vârsta prea fragedã
de 16 ani.
Aflãm din istorii cã tânãrul Ioan îºi fãcuse o
aleasã educaþie în ºtiinþele vremii,
aducându-i-se numele de Ioan Scolasticul, iar
petrecerea îndelungatã în Muntele Sinai,
numele de Ioan Sinaitul.
Desigur, numele care-i va rãmâne în istoria
duhovniceascã a timpului, pânã azi, ºi de acum
pânã în veac, este cel de Ioan Scãrarul. Acest
nume, dupã cum este uºor de intuit, i s-a
atribuit de posteritate pentru faptul cã a fost
autor al Scãrii!
Dupã o pustnicie de 40 de ani, în þinutul
Thola, la o distanþã apreciabilã de Muntele
Sinai, spre sfârºitul vieþii a fost îndelung rugat
sã primeascã ascultarea de conducãtor
duhovnicesc al mãnãstirii unde ºi-a început
nevoinþele de fiecare zi.
Ca egumen al celebrei mãnãstiri, a fost
rugat de egumenul Ioan al Mãnãstirii Raith,
aflatã lângã Marea Roºie, sã alcãtuiascã o
lucrare de iniþiere în viaþa duhovniceascã plinã
de zbucium, ca valurile mãrii.
Colegiul de redacþie
FONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop
CALINIC
al Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629
e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
2
Duminica a patra din Post
Sãptãmâna Sfântului
Ioan Scãrarul
Deci, este vorba de o regulã scrisã,
asemenea unei scãri cu 30 de trepte, precum
cea vãzutã în vis de Patriarhul Iacob. Autorul,
Ioan Scãrarul, s-a gândit îndeosebi, scriind
cele 30 de Cuvinte la cei 30 de ani ai lui Iisus
înainte de a-ºi începe lucrarea Sa publicã.
Pentru cã Duminica a patra din Postul Mare
este consacratã acestui mare sfânt, în
calendarul creºtin-ortodox, putem numi
sãptãmâna care urmeazã, a Sfântului Ioan
Scãrarul.
M-am gândit ca sã prezentãm cele 30 de
Cuvinte, cu titlul respectiv din Filocalia IX, cu
un adaos de inimã scris de Ioan Scãrarul din
însãºi treapta scãrii.
Cuvântul I: Despre lepãdarea de viaþa
deºartã ºi despre retragere.
„Dumnezeu este al tuturor; este viaþa
tuturor celor ce voiesc; este mântuirea
tuturor; al celor ce cred ºi al celor ce nu
cred; al celor drepþi ºi nedrepþi; al celor
cinstitori de Dumnezeu ºi necinstitori; al
celor nepãtimaºi ºi pãtimaºi; al cãlugãrilor
ºi mirenilor; al înþelepþilor ºi al celor
neînvãþaþi; al celor sãnãtoºi ºi al celor
bolnavi, al tinerilor ºi al vârstnicilor”
(Filocalia, vol. IX, Editura Institutului
Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureºti, 1980, pag. 45).
„Creºtin este cel ce urmeazã lui Hristos
pe cât este cu putinþã oamenilor prin cuvinte
ºi fapte ºi crede cu o cugetare dreaptã ºi
neprihãnitã în Sfânta Treime” (pag. 46).
Cuvântul II: Despre despãtimire.
„Acei tineri care sunt împãtimiþi de
dragostea trupeascã ºi de desfãtãri, dar
voiesc sã ia asupra lor vieþuirea
cãlugãreascã, sã se sârguiascã a se nevoi cu
toatã trezvia ºi luarea aminte ºi sã se
sileascã sã se înfrâneze de la toatã
desfãtarea ºi de la toatã rãutatea, ca nu
cumva «sã fie cele din urmã mai rele ca cele
dintâi».” (Matei 12, 45).
Cuvântul III: Despre înstrãinare.
„Când diavolii, sau ºi semenii noºtri, ne
laudã pentru marea faptã a înstrãinãrii, sã ne
ducem cu gândul la Cel ce pentru noi S-a
înstrãinat, coborând din cer pe pãmânt, ºi ne
vom afla pe noi neputând împlini deplin
aceastã faptã în veacul veacului” (pag. 74).
Cuvântul IV: Despre fericita ºi pururea
pomenita ascultare.
„Când gândul te sfãtuieºte sã judeci, sau sã
osândeºti pe întâistãtãtor, sari ca din curvie. Sã
nu dai ºarpelui îngãduinþã: nici loc, nici intrare,
nici început. Zi cãtre balaurul acesta: o,
înºelãtorule, nu eu am primit sã fac judecatã
povãþuitorului meu, ci el pe a mea. Nu eu am
fost fãcut judecãtor lui, ci el al meu.” (pag. 82).
Cuvântul V: Despre pocãinþa cea fãcutã
cu grijã.
„Sã ne luptãm înainte de toate cu dracul
întristãrii. Cãci acesta, venind lângã noi în
vremea rugãciunii ºi aducându-ne aminte de
îndrãznirea noastrã de mai înainte, voieºte sã
ne oprim din rugãciune” (pag. 151).
Cuvântul VI: Despre pomenirea morþii!
„Aducerea aminte de moarte este o moarte
în fiecare zi. Aducerea aminte de moarte este
un suspin de fiecare ceas. Frica de moarte este
o însuºire a firii, intratã în ea prin neascultare.
Responsabil:
Diacon Daniel Gligore
- consilier cultural
Redactor ºef:
Diacon Prof. Cornel Dragoº
Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan
Argeºul Ortodox
Iar tremurarea de moarte este semnul pãcatelor
nepocãite.” (pag. 156).
Cuvântul VII: Despre plânsul de bucurie
fãcãtor!
„Adunã-þi mintea, nu iubi sã fii vãzut; fii
ieºit spre inima ta. Cãci dracii se tem de
adunarea minþii, cum se tem hoþii de câini!”
(pag. 169).
Cuvântul VIII: Despre nemâniere ºi
blândeþe!
„Mânia este izbucnirea urii ascunse, a
þinerii de minte a rãului. Mânia este pofta de a
face rãu celui ce te-a supãrat.” (pag. 186).
Cuvântul IX: Despre þinerea de minte a
rãului!
„Cel ce a dobândit iubirea s-a înstrãinat
de nebunia mâniei. Iar cel ce duºmãneºte îºi
îngrãmãdeºte dureri fãrã rost” (pag. 196).
Cuvântul X: Despre clevetire!
„A judeca înseamnã a rãpi cu obrãznicie
un drept al lui Dumnezeu. Dar a osândi
înseamnã a-ºi pierde cineva sufletul” (pag.
203).
Cuvântul XI: Despre multa vorbire ºi
despre tãcere
„Cel ce iubeºte liniºtea ºi-a pus lacãt la
gurã. Iar cel ce doreºte sã dea ocol lumii este
alungat din chilie” (pag. 206).
Cuvântul XII: Despre minciunã!
„Focul se naºte din piatrã ºi fier. Minciuna
din vorbã multã ºi din glumã prosteascã.
Minciuna înseamnã pieirea dragostei, iar
jurãmântul mincinos tãgãduirea lui
Dumnezeu” (pag. 206).
Cuvântul XIII: Despre lenea sufleteascã!
„Bãrbatul ascultãtor nu cunoaºte
lâncezeala sufletului. Cãci prin cele ale
simþurilor înfãptuieºte cele ale gândirii”
(pag. 209).
Cuvântul XIV: Despre pântecele
atotlãudat ºi tiran!
„De este cu putinþã, dã pântecelui hrana
care-l umple ºi este uºor de mistuit, ca prin
Redacþia:
Gabriela Safta (secretar de redacþie),
preot Napoleon Dabu,
preot Florin Iordache, Raluca Marin.
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
sãturare sã sãturãm pofta lui, iar prin
mistuire grabnicã sã ne izbãvim de
aprindere ca de bici. Sã cercetãm ºi
mâncãrile care fac vânturi ºi vom afla cã ele
miºcã ºi poftele!” (pag. 215).
Cuvântul XV: Despre curãþie ºi
neprihãnire (castitate).
„Fericit cu adevãrat este cel ce a câºtigat
o desãvârºitã nesimþire faþã de orice trup,
culoare ºi frumuseþe!” (pag. 223).
Cuvântul XVI: Despre iubirea de
arginþi!
„Cel ce dispreþuieºte bunurile materiale,
s-a izbãvit de judecãþi ºi de certuri. Dar
iubitorul de agonisealã se luptã pânã la
moarte pentru un ac!” (pag. 253).
Cuvântul XVII: Despre nesimþire,
adicã despre moartea sufletului înainte de
moartea trupului.
„Pe cei de care s-a ascuns frica de
Dumnezeu i-a legat nesimþirea în obezi.
Mintea înecatã în murdãrii nu poate scãpa de
uitare ºi înþelepciunea nu-ºi poate deschide
ei uºa sa” (pag. 257).
Cuvântul XVIII: Despre somn ºi
despre rugãciune ºi despre cântarea în
obºte.
„Somnul este în oricare fel o stare a firii,
un chip al morþii, o oprire a simþurilor.
Somnul este unul, dar ca ºi pofta, are multe
pricini ºi feluri. E din fire, din mâncãri, de la
draci, sau poate ºi dintr-o postire prelungitã
ºi dusã pânã la capãt, de care trupul, slãbind,
voieºte sã se întãreascã prin somn.”
Cuvântul XIX: Despre privegherea
trupeascã ºi cum trebuie fãcutã aceasta.
„Aºteaptã dupã rugãciune în stare de
veghe. ªi atunci vei vedea cârduri de draci.
Fiindcã au fost rãzboiþi de noi, dupã
rugãciune încearcã sã ne supere cu nãluciri
necuvenite. ªezând, ia seama, ºi vei vedea pe
cei obiºnuiþi sã prade pârga sufletului” (pag.
263).
Cuvântul XX: Despre frica laºã sau
nebãrbãteascã.
„Cel ce s-a fãcut rob Domnului nu se va
teme decât numai de Stãpânul sãu. Dar cel ce
nu se teme încã de Acesta se teme ºi de umbra
sa. Trupul se înfricoºeazã când stã lângã noi în
chip nevãzut un duh; dar când sufletul se
veseleºte, smerindu-se, stã de faþã un înger. De
aceea, cunoscând din lucrare starea de faþã a
acestuia, sã sãrim mai repede la rugãciune, cãci
bunul nostru pãzitor a venit sã se roage
împreunã cu noi!” (pag. 266).
Cuvântul XXI: Despre slava deºartã cea
cu multe chipuri.
„Iubitorul de slavã deºartã este un
închinãtor la idoli. Pãrând cã mãreºte pe
Dumnezeu, voieºte sã placã oamenilor ºi nu lui
Dumnezeu. Tot cel iubitor de arãtare este
iubitor de slavã deºartã. Postul iubitorului de
slavã deºartã este nerãsplãtit ºi rugãciunea lui
neavenitã. Cãci pe amândouã le lucreazã
pentru lauda oamenilor. Nevoitorul iubitor de
slavã deºartã pierde îndoit: îºi topeºte ºi trupul
ºi nici nu ia vreo rãsplatã!” (pag. 270).
Cuvântul XXII: Despre mândria cea fãrã
de minte (fãrã stãpânire).
„Începutul mândriei este sfârºitul slavei
deºarte. Mijlocul ei este dispreþuirea
Colaboratori:
prof. Alexandru Brichiuº,, Bogdan Ionescu, Florin
Neblea, Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu
Dumitru, Roxana Dragoº, Amalia
Constantinescu, Amalia Cornãþeanu, Octavian
Dãrmãnescu.
ISSN: 1583-2643
 Argeºul Ortodox
aproapelui, vestirea neruºinatã a
ostenelilor proprii, lauda de sine în
inimã, ura mustrãrii. Iar sfârºitul ei este
tãgãduirea ajutorului lui Dumnezeu,
fãlire cu râvna sa, nãrav drãcesc” (pag.
279).
„E ruºine sã se mândreascã cineva cu
podoabã strãinã, dar e nebunia cea mai de
pe urmã sã se fãleascã, prin închipuirea de
sine, cu darurile lui Dumnezeu. Fãleºte-te
numai cu înfãptuirile tale dinainte de
naºtere. Cãci cele de dupã naºtere
Dumnezeu þi le-a dãruit, ca ºi naºterea
însãºi” (pag. 281).
Cuvântul XXIII: Despre gândurile
negrãite ale hulei.
„Cel ce este chinuit de duhul hulei ºi
voieºte sã se izbãveascã de el, sã ºtie sigur
cã nu sufletul lui e pricina acestor fel de
gânduri, ci dracul necurat, care a zis
odinioarã cãtre Domnul: „Acestea toate le
voi da Þie, dacã Te vei închina mie.”
(Matei 4, 9). De aceea, dispreþuindu-l pe
el ºi neluând nicidecum cele spuse de el ca
mãsurã, sã zicem: „Mergi înapoia Mea,
satano! Domnului Dumnezeului tãu sã te
închini ºi Lui singur sã-I slujeºti” (Matei
4, 10) ºi durerea sã se întoarcã asupra
capului tãu; ºi asupra creºtetului tãu sã se
pogoare hula ta în veacul de acum ºi în cel
viitor. Amin. (pag. 288)
Cuvântul XXIV: Despre blândeþe,
simplitate ºi rãutate, agonisite prin
sârguinþa înþeleaptã ºi nu naturale ºi
despre viclenie.
„Sufletul blând este tronul simplitãþii.
Iar mintea mânioasã este pricinuitoarea
rãutãþii. În sufletul lin va încãpea cuvântul
înþelepciunii: „Domnul va povãþui pe cei
blânzi întru judecatã” (Psalmul 24, 10),
mai bine zis în lucrarea deosebirii (dreptei
socotinþe). Sufletul drept este soþul
smereniei. Iar cel viclean este slujitorul
mândriei. Sufletele celor blânzi se vor
îmbogãþi întru cunoºtinþã; iar mintea
stãpânitã de iuþime locuieºte împreunã cu
întunericul ºi neºtiinþa.
Mâniosul ºi fãþarnicul s-au întâlnit ºi
nu se putea afla cuvânt sincer în
convorbirea lor. Dacã vei cerceta inima
celui dintâi, vei afla nebunia; dacã vei
cerceta sufletul celui de al doilea, vei
vedea viclenie” (pag. 291).
Cuvântul XXV: Despre prea înalta
smeritã – cugetare, pierzãtoarea
patimilor, ce se naºte în simþirea
nevãzutã.
„N-am postit, n-am privegheat, nu
m-am culcat pe jos, ci „m-am smerit, zice,
ºi m-a mântuit Domnul degrabã.” (Psalm
114, 6) (pag. 302).
Plânsurile
Sfântului
„Dacã mândria a fãcut pe unii, din
îngeri, draci, negreºit smerenia poate face
ºi din draci, îngeri. Drept aceea sã
îndrãzneascã cei ce au cãzut!” (pag. 315).
Cuvântul XXVI: Despre deosebirea
gândurilor, patimilor ºi virtuþilor.
„Existã o boalã pentru curãþirea de
pãcate; ºi existã o alta, pentru smerirea
cugetului. Bunul ºi Preabunul nostru
Domn ºi Stãpân, când vede pe unii mai
trândavi în nevoinþã, smereºte trupul lor
prin boalã, ca printr-o nevoinþã mai
nedureroasã. Dar uneori ea vine ºi pentru
a curãþi sufletul de gânduri rele, sau de
patimi” (pag. 330).
Cuvântul XXVII: Despre sfinþita
liniºtire a trupului ºi a sufletului.
„Rari sunt cei ce au învãþat pânã la
capãt filozofia privitoare la lume. Iar eu
spun cã mai puþini sunt cei ce cunosc cu
adevãrat filozofia liniºtirii celei dupã
Dumnezeu. Cel ce nu cunoaºte încã pe
Dumnezeu, nu este pregãtit pentru liniºtire
ºi se supune multor primejdii. Liniºtea îi
Interviu cu pãrintele Ionuþ-Codruþ Soveja, parohul bisericii
înãbuºã pe cei necercaþi. Cãci, negustând „Sfântul Ierarh Nicolae ºi Sfântul Ierarh Nectarie“
dulceaþa lui Dumnezeu, îºi pierd vremea
în robiri, în împrãºtieri, în trândãvii ºi
risipiri” (pag. 393).
Cuvântul XXVIII: Despre fericita
O nouã parohie
rugãciune, sfinþitã maicã a tuturor
virtuþilor.
„Când porneºti sã te înfãþiºezi înaintea
Domnului, sã-þi fie haina sufletului þesutã
pe Calea Bascovului din Piteºti
Prea Cucernice Pãrinte, când s-a sfinþit locaºul de cult în care slujiþi ºi, deci, de când existã
întreagã din firele, mai bine zis din zalele aceastã nouã parohie al cãrei pãstor duhovnicesc sunteþi?
nepomenirii rãului, cãci de nu, cu nimic Cu binecuvântarea ºi purtarea de grijã a Episcopiei Argeºului ºi Muscelului, în anul 2006, pe data
nu te vei folosi. Sã-þi fie þesãtura cererii
tale simplã, neîmpestriþatã în chip felurit. de 3 decembrie, s-a sfinþit acest paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae ºi Sfântul Ierarh Nectarie”
Cãci, cu un singur cuvânt, vameºul ºi fiul din cuprinsul noii parohii situatã în partea de jos a oraºului Piteºti (lângã C.N.C.D) pentru nevoile
risipitor l-au împãcat pe Dumnezeu cu ei” spirituale ale enoriaºilor din zonã. Pentru aceastã lucrare deosebit de importantã pentru cetãþenii
(pag. 404). urbei noastre, trebuie sã ne rugãm ºi sã pomenim drept ctitori ai binecuvântatei lucrãri pe care am
Cuvântul XXIX: Despre nepãtimire început-o pe membrii familiei Ghiordunescu, pentru suprafaþa de teren acordatã. Ca parohie ºi
sau cerul pãmântesc ºi despre comunitate ne considerãm fericiþi sã avem ocrotitori ºi ajutãtori doi mari sfinþi bineplãcuþi lui
desãvârºirea ºi învierea sufletului Dumnezeu: Sfântul Nicolae ºi Sfântul Nectarie de la Eghina. Întrucât acest mic paraclis nu este
înainte de învierea cea de obºte. suficient pentru necesitãþile credincioºilor, avem binecuvântarea construirii unui nou lãcaº de cult
„Nepãtimitor este ºi se cunoaºte mai spaþios ºi cu caracter definitiv ºi rugãm pe aceºti sfinþi fãcãtori de minuni sã ne ajute în
propriu-zis cel ce ºi-a fãcut trupul desãvârºirea sfintei lucrãri la care am purces.
nestricãcios, ºi-a înãlþat mintea deasupra Pentru cei care doresc sã ne sprijine în demersul nostru, oferim Nr. Cont. B.C.R:
zidirii ºi toate simþurile ºi le-a supus RO28RNCB1300000775150001
minþii, iar sufletul ºi l-a pus în faþa Pãrinte, de ce aþi ales pe aceºti doi sfinþi drept ocrotitori?
Domnului. Prin aceasta se întinde spre El Datoritã vieþii lor deosebite ºi datoritã cinstirii de care se bucurã amândoi în rândul credincioºilor.
peste puterea sa. Unii iarãºi spun cã
nepãtimirea este învierea sufletului Dupã cum se ºtie, Sfântul Nicolae este ocrotitorul copiilor, dar totodatã el este ºi ocrotitorul
înainte de cea a trupului. Iar alþii, cã este a marinarilor, al brutarilor, al fetelor fãrã zestre sau chiar al victimelor sistemului judiciar… Sfântul
doua, dupã a îngerilor, cunoºtinþa Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxã, cât ºi de cea Catolicã, pe data de 6 decembrie. Sfântul
desãvârºitã a lui Dumnezeu” (pag. 419). Nectarie, fãcãtorul de minuni de la Eghina (Grecia), este tot mai des primit în casele românilor, cu
Cuvântul XXX: Despre legãtura dragoste, bucurie ºi recunoºtintã pentru darurile revãrsate asupra tuturor celor care îi cautã ajutorul.
treimii virtuþilor, a dragostei, a nãdejdii Despre el se cunoaºte faptul cã s-a nãscut în orãºelul Silivria din Tracia la 1 octombrie 1846, fiind
ºi a credinþei. crescut împreunã cu cei ºase fraþi ai sãi, în dreapta credinþã. Dupã trecerea la cele veºnice, trupul
„Dacã faþa celui iubit ne preschimbã în sfântului a rãmas prin minune dumnezeiascã nealterat de trecerea timpului mai mult de 20 de ani,
chip vãzut pe toþi ºi ne face luminoºi, degajând o mireasmã cereascã. De atunci nu a încetat sã bucure ºi sã fie de ajutor credincioºilor care
veseli ºi neîntristaþi, ce nu poate face faþa se apropie cu credinþã de aceste preþioase moaºte. Este un sfânt foarte cunoscut pentru vindecãrile
Stãpânului, când vine în chip nevãzut în sale de cancer ºi, în general, de orice boalã incurabilã.
suflet curat?” (pag. 427).
Iertaþi lungimea „scãrii” ºi nu vã
supãraþi pe Sfântul Ioan Scãrarul care ne
Interviul va apãrea în preajma Duminicii a patra din Postul Mare, închinatã Sfântului Ioan
Scãrarul, sãrbãtorit pe 30 martie, ziua în care noi tocmai realizãm acest dialog. Ce ne puteþi
spune despre cartea scrisã de acest mare trãitor al Bisericii noastre?
cheamã din rãsputeri, zicând:
„Urcaþi, urcaþi, fraþilor, punând cu
râvnã suiºuri în inimã. Auziþi pe cel ce
Într-adevãr, sfânta noastrã Bisericã ne aduce înainte în aceastã duminicã modelul de trãire a
acestui mare ascet ºi mare rugãtor, autorul unui „tratat- manual“ intitulat Scara pentru care a rãmas

Efrem Sirul spune: „Veniþi sã ne suim la muntele

Plânsul de Marþi seara
Vai mie, în ce fel de osândã stau,
în ce fel de ruºine zac? Nu este omul
meu cel ascuns precum cel vãzut.
Pentru nepãtimire vorbind eu,
cugetarea ruºinoaselor patimi întru
mine este ziua ºi noaptea. Pentru
curãþenie grãind ºi scoþând cuvintele,
pentru desfrânare gândesc. Vai mie,
ce fel de cercare îmi este mie gãtitã!
Cu adevãrat, cu chipul bunei-
credinþe sunt îmbrãcat, iar nu cu
puterea. Cu ce faþã mã voi apropia la
Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaºte
cele ascunse ale inimii mele? Atâtor
rãutãþi vinovat fiind, mã tem, stând
la rugãciune, sã nu se pogoare foc
din Cer ºi sã mã ardã pe mine,
precum oarecând pe cei ce au adus
foc strãin în pustie, ieºind foc de la
Domnul, i-a ars pe dânºii.
Domnului ºi la Casa Dumnezeului
nostru” (Isaia 2, 3); „a Celui ce a
întocmit picioarele noastre ca ale
cerbului ºi ne-a pus pe noi peste cele
înalte pentru a birui în calea Lui”
(Psalmi 17, 36).
Alergaþi, rogu-vã, cu cel ce zice: „Sã
ne sârguim, pânã vom ajunge toþi la
unitatea credinþei ºi la cunoºtinþa lui
Dumnezeu, la bãrbatul desãvârºit, la
vârsta plinãtãþii lui Hristos.” (Efeseni 4,
13), Care botezându-Se la 30 de ani,
dupã vârsta vãzutã, a avut desãvârºita
treaptã a treizecea, în scara cea
înþelegãtoare, adicã, iubirea este
Dumnezeu. Cãruia I se cuvine cântarea,
stãpânirea, întru Care este puterea, întru
Care este, era ºi va fi pricina cea una a
tuturor bunãtãþilor în veacuri fãrã hotare.
Amin.” (pag. 432).
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
celebru în istoria creºtinismului ºi de la care i s-a adãugat ºi supranumele de Scãrarul. Scara este o
carte scrisã în 30 de capitole, ce reprezintã trepte ale devenirii în desãvârºire. Din lecturarea ei reiese
cã este nevoie de o pregãtire crescândã, de o învãþare treptatã a cãii. Pentru cei care nu pot urca la
„virtutea cea mare“ dintr-o datã, trebuie sã le exerseze pe celelalte mai mici: ascultarea, postul,
rãbdarea, rugãciunea, „dar nici atunci pe acestea toate pe rând, ci pe toate odatã“.
De când este cunoscutã ortodoxiei româneºti aceastã deosebitã lucrare?
Cartea a intrat ºi în zestrea spiritualitãþii ortodoxe româneºti din momentul în care sfântul ierarh
cãrturar Varlaam a tradus-o în limba noastrã. ªi, pe drept cuvânt, se poate spune cã existã multe cãrþi
de îndrumare creºtinã spre o vieþuire virtuoasã, dar „Scara“ este printre cele mai populare, printre
cele mai cunoscute ºi printre cele mai îndrãgite de cãtre credincioºi, de cãtre clerici ºi, mai ales, de
cãtre monahii ºi monahiile noastre.
Aºa este, iar simbolul „scãrii“ a cunoscut de-a lungul vremii un model de urmat în mai
multe domenii, nu-i aºa ?
Da, acest simbol a „generat“ un model de urmat mai ales în literaturã, în picturã, în artã în general.
Cel mai reprezentativ exemplu este „Coloana Infinitului“ sculptatã de genialul Constantin Brâncuºi.
În încheiere, pãrinte, am dori sã transmiteþi câteva gânduri cititorilor noºtri…
Sã ne ajute Bunul Dumnezeu ca toatã lucrarea ºi misiunea din parohia noastrã sã se desãvârºeascã
ºi sã-ºi atingã scopul la fel ca parcursul duhovnicesc din cartea Sfântului Ioan Scãrarul pe care,
alãturi de ceilalþi doi sfinþi foarte dragi enoriaºilor, Sfântul Nicolae ºi Sfântul Nectarie, îl chemãm în
rugãciunile noastre. ªi, fãcând referire la pericopa evanghelicã închinatã Sfântului Ioan Sinaitul, cum
mai era el cunoscut, sã ne închipuim cã suntem, ca prin minune, înaintea Mântuitorului la Predica de
pe Munte, unde ne mângâie ºi ne îndeamnã: „Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cã plata voastrã multã este
în ceruri!“.
A consemnat preot Florin IORDACHE

3

27 martie 2008
Unirea Basarabiei cu România sãrbãtoritã
la Colegiul „Zinca Golescu”
Cei 90 de ani de la unirea Basarabiei cu
România au fost sãrbãtoriþi la Colegiul
Naþional Liceal ,,Zinca Golescu” din Piteºti,
începând de la 10 dimineaþa când, sub
faldurile tricolore, elevii claselor a XI-a J, a
XII-a J, împreunã cu profesorii Luminiþa
Dogioiu ºi Marius Cârjan au participat la un
Te Deum ºi la depunerea de flori ºi coroane
la monumentul închinat soþilor Ioan ºi Doina
Aldea Teodorovici. La ora 13 în sala de
festivitãþi a Colegiului a avut loc o serbare
dedicatã acestei zile, cu participarea elevilor
de la clasele a IX-a I, J, a XI-a C, J ºi a
domnilor profesori de religie Cornel
Dragoº ºi Andrei Cãnuþã, precum ºi a
profesorilor Catedrei de Istorie: Luminiþa
Dogioiu, Viorica Brebeanu ºi Marius
Cârjan (foto jos). Serbarea a început cu
Imnul Naþional urmat de o scurtã
prezentare a evenimentului fãcutã de
domnul Marius Cârjan, apoi de un scurt
istoric al Basarabiei între 1812 ºi 1918,
perioadã în care s-a aflat sub stãpânire
þaristã. Acest scurt istoric a luat forma
unui articol în revista clasei a XI-a J-
,,Punctul pe J” – numãr dedicat Unirii
Basarabiei cu România –, scris de eleva
Maria Florentina Florea, o împãtimitã a
studiului istoriei! Eleva Carla Diana Gheldiu
a dat citire situaþiei Basarabiei din 1940 ºi
pânã azi, dupã care a urmat un program artistic
deschis de Andrada Buliga cu recitarea unei
poezii a lui Adrian Pãunescu, ºi o creaþie
personalã a elevei Iulia Rãdulescu, dedicatã
Basarabiei. Foarte impresionant a fost
programul, numit sugestiv ,,Ridicã-te,
Basarabie, ridicã-te!”, susþinut de eleve ale
clasei IX I, IX J ºi constând în recitarea unor
versuri de Grigore Vieru. Elevele clasei a XI-
a J, purtând cocarde tricolore ºi acompaniate
la chitarã de domnul profesor Cornel Dragoº,
au prezentat un montaj de versuri ºi cântece,
respectiv poemul ,,Vorbeau azi-noapte douã
ape” de O. Goga, ºi versuri de A. Pãunescu,
cântecele „Basarabie frumoasã”, „Trei culori”
ºi „Imn pentru Basarabia”. Pãrintele profesor
Cornel Dragoº a prezentat contribuþia Bisericii
Ortodoxe de dincolo de Prut la menþinerea
conºtiinþei de neam, la pãstrarea limbii române
ºi a tradiþiilor în aceastã provincie. Spectacolul
s-a încheiat cu un recital al grupului vocal
Argeºul Ortodox
„Nu uita cã eºti român”, condus de pãrintele
Dragoº, din care fac parte eleve ale claselor a
IX-a H ºi a XI-a C. Cântecele alese cu grijã -
„Rãsai, rãsai, rãsai” (melodia soþilor
Teodorovici), „Nu uita cã eºti român”,
„Jurãmânt la Putna”, „Hai sã-ntindem hora
mare”, - au încântat inimile participanþilor.
Aceastã sãrbãtoare a fost însoþitã de
lacrimile neputinþei noastre, neputinþa de a
reîntregi neamul românesc – la momentul
acesta – dar ºi de speranþa cã va veni o zi în
care Dumnezeu va ºterge lacrimile ºi
neputinþa! „Izvorând dintre Carpaþi ,/ Trece
Prutul printre fraþi,/ Printre fraþi, printre
surori,/ Ca o lacrimã în zori./ Mã îndeamnã
dor de moarte/ Sã trec Prutu-n ceea parte,/
Înspre fraþii mei de sânge - Sârma apei trupu-
mi strânge./ Ce faci, sorã? Ce faci, frate? / Of,
cum Prutul ne desparte,/ Ne desparte
miºeleºte./ Dar tot el ne ºi uneºte.” (Cântec
trist, Petru Cãrare, poet basarabean)
Prof. de istorie Iuliana BURCEA,
Colegiul Naþional „Zinca Golescu”
din Piteºti
La Piteºti s-au aniversat
90 DE ANI
de la Unirea
Basarabiei
cu Patria mamã
Joi, 27 martie, oraºul nostru a
sãrbãtorit 90 de ani de la Unirea
Basarabiei cu România, înfãptuitã
în anul 1918, în timpul
Preºedintelui Sfatului Þãrii, Ion
Inculeþ, al Vicepreºedintelui
Pantelimon Halippa ºi Secretarului
Sfatului Þãrii de atunci, I.
Buzdugan.
Cu aceastã ocazie, s-a oficiat o
slujbã de pomenire, sãvârºitã de
pãrintele protopop Iuliu Chiriþã,
pãrintele prof. dr. Gheorghe
Gârbea, împreunã cu alþi doi preoþi
din Piteºti, slujbã þinutã la
monumentul ridicat în memoria
artiºtilor Ion ºi Doina Aldea
Teodorovici, trecuþi la cele veºnice
în anul 1992 la data de 29/30
octombrie, în urmã cu aproape 16
ani.
Dupã momentul religios, s-au
înmânat diplome de onoare din
partea Fundaþiei Culturale „Ion ºi
Doina Aldea Teodorovici”
membrilor corului veteranilor de
rãzboi „Mihai Viteazul”, s-au
depus coroane de flori la
monumentul închinat celor doi
artiºti basarabeni, dupã care a
urmat un program artistic cultural
dedicat evenimentului petrecut în
urmã cu nouã decenii.
Preot Cristian LAZÃR

„Duhul iubirii de stãpânire“
TRUFIA NE COBOARÃ
ÎN BEZNA UITÃRII
DE DUMNEZEU
Daþi-i unui om puterea ºi doar atunci îi veþi descoperi adevãratul
caracter. Omul înclinat spre smerenie îºi va folosi prerogativele
puterii în sprijinul celor slabi ºi lipsiþi. Pe când trufaºul îºi va vinde ºi
sufletul pentru a-ºi pãstra numai pentru el acest efemer câºtig.
Potrivit Dicþionarului explicativ al limbii române, trufia este atitudinea
dispreþuitoare ºi arogantã, plinã de mândrie ºi înfumurare; semeþie,
îngâmfare. Aceastã definiþie lexicalã ne ajutã sã înþelegem logica moralei
creºtine în ceea ce priveºte trufia. Dupã aceastã disciplinã, pãcatele
capitale sunt acelea care pun stãpânire pe sufletul omului, înrobindu-l ºi
determinându-l sã sãvârºeascã alte fãrãdelegi. Izvoarele pãcatelor capitale
sunt: pofta rea a trupului, pofta ochilor ºi trufia vieþii. Oprindu-se asupra
celui din urmã izvor, morala creºtinã considerã cã acesta genereazã pãcatul
mândriei, adicã preþuirea de sine peste mãsurã, nesocotirea poruncilor lui
Dumnezeu ºi dispreþul cãtre aproapele. Mândria apare astfel ca un atribut
al diverselor forme de manifestare a trufiei: trufia profesiei, trufia rasei,
trufia avuþiei, trufia vârstei, trufia puterii politice. Din atitudinea de a fi
trufaº se naºte aºadar pãcatul mândriei. În limbajul nostru curent, trufia se
confundã pânã la urmã cu mândria, atitudinea cu atributul sau forma de
manifestare, mândria folosindu-se ca sinonim al trufiei.
Din mândrie rodesc alte pãcate: ambiþia deºartã, egoismul,
discriminarea pe motive de rasã sau avere, dispreþul faþã de aproapele,
invidia etc. Dacã diavolul vrea sã-l îndepãrteze pe om de Tatãl ceresc, îl
va atrage în capcana trufiei. ªi numai cei tari în credinþã vor evita cãderea
în cursa întinsã chiar de trufaºul din Iad. Pentru cã trufia sau mândria ochii
minþii îi orbeºte.
Cei mai mulþi oameni aflaþi în culmea gloriei sau a succesului ajung sã
se creadã cã ar fi situaþi pe o treaptã deasupra tuturor. Însã aceasta este
doar o iluzie. În realitate, spiritul acestor persoane se afundã în uitarea de
Dumnezeu ºi în sfidarea celor mai puþin norocoºi sau înzestraþi. Trufaºul
nu va mai recunoaºte cã, de fapt, Domnul l-a ajutat în tot ceea ce a realizat.
Atât viaþa, cât ºi înfrângerile sau izbânzile noastre de la Cel de sus vin.
Titu Maiorescu spunea: „Teme-te a doua zi dupã o biruinþã”. Cu alte
cuvinte, deºi am înfãptuit ceva deosebit, sã nu ne fãlim în ochii semenilor, Plânsurile
cãci nu ºtim ce ne va aduce ziua de mâine, totul este ºi va fi în mâinile
Domnului. „Cã ce este viaþa voastrã? Abur sunteþi, care se aratã o clipã,
apoi piere” (Epistola Soborniceascã a Sfântului Apostol Iacov 4, 14). Sfântului
Omul cu o judecatã sãnãtoasã îºi va da seama cã desãvârºirea e un lucru
pe care nicio fãpturã omeneascã nu-l poate atinge. Numai Dumnezeu este
perfecþiunea însãºi. Dar omul trufaº are gândirea limitatã de egoism ºi va Efrem Sirul
aprecia binele, adevãrul sau frumosul cu mãsura faptelor sale, a averii sale
sau a copiilor sãi.
A avut vreodatã mândria vreun folos? Din cauza ei, o parte din îngeri Plânsul
au voit sã fie egali cu Dumnezeu. Însã ºi-au primit pedeapsa, devenind
duhuri rele. Adam ºi Eva au pãcãtuit tot din mândrie, crezând cã vor fi de Miercuri seara
asemenea Creatorului lor, dacã vor cunoaºte binele ºi rãul. Arhiereii ºi Doamne, mie, pãcãtosului, mi-ai
fariseii nu-L credeau pe Hristos din cauza mândriei lor, socotind cã nu ar pus pocãinþã. Vrând sã mã
avea ce învãþa de la un om din popor. Dar ei Îl pierdeau pe Însuºi mântuieºti pe mine, nevrednicul,
Dumnezeu. Marii dictatori din istorie se credeau semizei. Au sfârºit fãrã
viazã, Dãtãtorule de viaþã, sufletul
demnitate ºi ºi-au pierdut sufletul pe veci. Iar azi, cei care îºi cumpãrã meu cel omorât cu pãcatele. Spalã-
parcele de pe Lunã nici nu vor apuca sã le stãpâneascã în fapt, uitând cã
Tatãl din ceruri a dat omului numai Pãmântul spre folosinþã. mi orbirea cea împietritã a ticãloasei
Înþeleptul Isus Sirah scria despre fericirea omului de semeþie, pentru cã inimii mele ºi îmi dãruieºte mie
„urâtã este înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor trufia, cãci faþã de izvor de umilinþã, Acela ce din
amândoi ea este pãcatul nedreptãþii… Începutul trufiei omului este a pãrãsi coasta Ta cea curgãtoare de viaþã ne-
pe Dumnezeu ºi a-ºi întoarce inima sa de la Cel Care l-a fãcut. Începutul ai izvorât nouã viaþa. Cine nu va
pãcatului este trufia ºi cel care stãruieºte în ea este ca ºi când i-ar ploua suspina? Cine nu va plânge
urâciune” (Înþelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah; cap. 10; 7 – 12, 13).
lepãdarea mea? Încã cu adevãratã
Pentru a-l vindeca pe om de trufie sau semeþie, lãsaþi-l pe o plutã în lepãdarea mea de lume nu m-am
mijlocul mãrii ºi doar atunci el va înþelege cã trufia nu-l ajutã sã înfrunte
valurile. În acele momente, acel om îºi va aminti sau Îl va recunoaºte pe lepãdat, ºi cu trufia sunt þinut; încã
Dumnezeu, rugându-L sã-l salveze de la înec. Totodatã îºi va da seama cã nu am gustat din nevoinþã, ºi cu slava
nu e cu nimic mai presus decât aceia pe care, înainte, îi dispreþuia. deºartã sunt legat; încã pragurile nu
Orice umbrã de mândrie ar dispãrea numai privind la chipul Maicii le-am vãzut, ºi cele dinlãuntru le
Domnului din orice icoanã. Oare nu este Preasfânta Nãscãtoare de nãlucesc; învãþãtura faptei bune nu
Dumnezeu întruchiparea smereniei ºi a blândeþii?! Împãrãteasa cerului ºi am cercat-o, ºi deja pe fratele îl
a pãmântului îi priveºte pe toþi credincioºii cu dragoste ºi bunãvoinþã, fãrã
înfrunt; încã la cunoºtinþa adevãrului
a face vreo deosebire între ei. nu am ajuns, ºi pe alþii din mândrie îi
„Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãºluieºte întru noi”, ca sã
nu cãdem în robia trufiei! „Trufia e cea mai mare nedreptate: de unde ºtii învãþ.
cine e omul înaintea cãruia înaintezi trufaº?” (Nicolae Iorga – Cugetãri,
1972).
Amalia CORNÃÞEANU

4
 Argeºul Ortodox
„GULAG“ Teodor M. Popescu – „titanul teologiei româneºti” († 4 aprilie 1973)
ROMÂNESC
„A fost torturat groaznic,
dar a rezistat ºi nu ºi-a negat credinþa”
O culturã dobânditã cu
multã trudã. Un
intelectual de mare
clasã. Un teolog
cutezãtor ºi vizionar.
Esenþa personalitãþii
profesorului universitar
Teodor M. Popescu.
Bãtãile, tortura,
ameninþãrile cu
moartea, temniþa,
anchetele ºi procesele
prefabricate au
constituit felul unora de
a-i mulþumi pentru
misionarismul sãu.
10 capete
de acuzare false
Anchetatorii vremii, conduºi de
cãpitanul Ion Teodoru, l-au
interogat pe profesorul Teodor M.
Popescu asupra multor capete de
acuzare, care puteau fi combãtute
lesne cu dovezi scrise: „1. activitate
legionarã; 2. acþiune intensã contra
clasei muncitoare ºi a miºcãrii
revoluþionare, duºman al poporului;
3. grave calomnii la adresa Uniunii
Sovietice, cu privire la religie, ºi
instigator la rãzboi contra URSS; 4.
instigator al poporului la acþiuni
rãzboinice, prin intermediul
Bisericii ºi al preoþilor; 5. sprijinitor
al fascismului în viaþa politicã a
þãrii; 6. susþinãtor în faþa studenþilor
a urmãtoarelor conferinþe:
Anticreºtinismul comunist (1941),
De la Neron la Stalin (1942),
Misiunea creºtinã a statului,
Actualitatea creºtinismului (1947),
(...); 8. cã este credincios (din punct
de vedere religios) ºi fanatic, deci
este criminal; 9. cã, fiind credincios
ºi teolog, este ignorant, 10. Cazul
Winnitza din anul 1943” (Un martir
al crucii. Viaþa ºi scrierile lui
Teodor M. Popescu, pag. 121 apud
Martiri pentru Hristos, din
România, în perioada regimului
comunist, Ed. IBMBOR, Bucureºti,
2007, pag. 551-552). Cu siguranþã
ne este greu a întrevedea între
capetele mai sus menþionate
personalitatea distinsului profesor
Popescu, „titanul teologiei
româneºti”, „cel mai mare istoric de
la Nicolae Iorga încoace”, cum îl
caracteriza profesorul Victor
Brãtulescu.
Activitatea legionarã de care a
fost învinuit nu avea niciun temei,
s-a opus Miºcãrii Legionare care
influenþase o mare parte a
studenþilor teologi din anii `30
printr-o serie de articole publicate
în revista „Raze de luminã”.
„Acuzaþia de activitate legionarã a
fost permanentã în timpul anchetei,
deoarece anchetatorul îl apostrofa
cu: Eºti legionar pentru cã eºti
teolog ºi fiind teolog eºti
anticomunist, iar a fi anticomunist
înseamnã a fi legionar” – o logicã
reducþionistã care te lasã fãrã
cuvinte (Ibidem).
În cadrul aceloraºi anchete, a
fost acuzat cã este credincios
fãcându-i-se proces de credinþã,
fiind chiar intimidat, conform
AMJDIM, fond Penal, dosar
39.238, vol. 1, f. 11v, 13, 18v, ºi
iscodit prim afirmaþii de genul:
„Pãcat cã se zice cã eºti om învãþat,
pentru cã dacã crezi în Dumnezeu,
eºti tot aºa de ignorant ca un om
simplu care crede în Dumnezeu...”.
Procesul desfãºurat în 2 iunie
1959, care a refuzat orice dezbatere
precum ºi aducerea martorilor în
instanþã, ºedinþa de judecatã
rezumându-se la citirea actului de
acuzare de cãtre procuror, s-a
încheiat cu un verdict dur: 15 ani
detenþie grea, confiscarea totalã a
averii personale ºi plata obligatorie
a sumei de 400 de lei cheltuieli de
judecatã – o judecatã închipuitã
care se pretindea ºi rãsplãtitã.
Postitorul
de la Aiud
„Arestarea ºi condamnarea
profesorului Teodor M. Popescu au
ajuns la cunoºtinþa Bisericii... În
rândurile ierarhiei ortodoxe române
se vorbea despre arestarea
profesorului ca fiind datoritã unor
meditaþii religioase pe care le þinea
preoþilor la teologie... (Martiri
pentru Hristos, din România, în
perioada regimului comunist, Ed.
IBMBOR, Bucureºti, 2007, pag.
555).
În timp ce alþii vorbeau,
profesorul Popescu îºi purta crucea
detenþiei la penitenciarul Jilava,
fiind transferat apoi la Aiud unde
i-a întâlnit pe alþi osândiþi ai dreptei
credinþe, Bartolomeu Anania ºi
Grigore Bãbuº (cf. mãrturiei directe
a Arhim. Grigore Bãbuº, proaspãt
trecut la cele veºnice). Sunt
impresionante momentele în care
teologul Teodor Popescu „le-a
vorbit celor din celula lui despre
toate câte învãþase în munca lui de
la þarã, în satul natal, despre ce
vãzuse ºi învãþase în ºcolile înalte
prin care trecuse, în þarã ºi în
strãinãtate, despre ce vãzuse mai
bun la alte popoare, dar mai ales
le-a vorbit despre Dumnezeu,
Bisericã ºi credinþã, lãmurindu-i
asupra multor lucruri confuze în
mintea oamenilor din mulþimea
anonimã...” (Un martir al crucii.
Viaþa ºi scrierile lui Teodor M. unor agricultori creºtini din
Popescu, pag. 152). Tot în temniþã a comuna dâmboviþeanã Boteni, ia
oferit forþat meditaþii la istoria viaþa în piept pentru a doua oarã
veche, limba francezã ºi limba ºi contribuie la cercetãrile istorice
latinã anchetatorului sãu, spre a-l din perspectivã teologicã cu
pregãti pentru examenul final la privire la data Paºtilor, scrie 321
ciclul mediu. meditaþii teologice ºi 372 de
Deºi a înfruntat grave probleme predici în perioada 1964-1970, la
de sãnãtate în timpul detenþiei la îndemnul ºi cu sprijinul Patriarhului
Aiud, începuse sã se pregãteascã Justinian Moisescu, care-l
sufleteºte pentru sfârºitul vieþii considera pe T. M. Popescu „o
pãmânteºti, potrivit biografului sãu. bibliotecã ambulantã”.
„Mai întâi, a fãcut ceea ce „Sfârºitul vieþii sale avea sã se
creºtineºte putea sã facã în temniþã: contureze dupã ultima mare
a postit tot Postul Paºtilor din anul încercare a Securitãþii de a-l lichida
1962, de la prima pânã la ultima zi, fizic” (ACNSAS, fond informativ,
40 de zile hrãnindu-se numai cu dosar 706, vol. 2, f. 20). La 14
pâine ºi apã, ºi îºi fãcea regulat februarie 1972, când pãrãsea biroul
rugãciunile cele de dimineaþã ºi sãu de la Patriarhie, profesorul
searã, cu credinþa ºi evlavia, care
nu-i slãbiserã cu nimic, ba
dimpotrivã, îi erau, ºi mai cu temei,
Popescu avea sã fie agresat de doi
agenþi ai Securitãþii ºi lovit cu
sãlbãticie în boscheþii de pe ºoseaua
Plânsurile
sprijin ºi speranþã. ªi Dumnezeu nu
l-a pãrãsit” (Ibidem, pag. 556). La
15 ianuarie 1963 distinsul profesor
Giuleºti, conform propriilor
declaraþii date pe patul Spitalului
Colþea. Într-o zi de luni, 4 aprilie
Sfântului
avea sã vadã din nou soarele, find
graþiat prin decretul nr.5/1963.
Foarte slãbit ºi cu o sãnãtate
1973, titanul teologiei româneºti
este chemat la Domnul Cãruia îi Efrem Sirul
slujise cu râvnã de la catedrã, din
zdruncinatã („profesorul suferea de spatele biroului, din faþa maºinii de
sclerozã cardio-vascularã ºi scris, din întunericul temniþei, de la Plânsul de Joi seara
hipertensiune arterialã, flebitã ºi strana bisericii... Miluieºte-te pe sine-þi, o,
epuizare”), Teodor M. Popescu, fiul
Roxana DRAGOª suflete. Sârguieºte-te mai înainte de
rãspuns. Cautã mai înainte de
despãrþire, ca sã nu ne încuiem
afarã împreunã cu fecioarele cele
nebune, unde nu este cu putinþã

S.C. FILOTHEOS S.R.L. muritorilor a vedea viaþã sau a

ºi
seriozitate e
n Miluieºte-mã, Dumnezeule,
p r o m p t i t u d i S.C.
FILOTHEOS S.R.L., cu sediul în Curtea
de Argeº, pune la dispoziþie, celor interesaþi,
urmãtoarele produse de balastierã:
l Nisip, mãrgãritar de toate mãrimile
l Refuz de ciur
l Bolovani de râu, precum ºi piatrã
concasatã.
Societatea produce ºi comercializeazã BCU
de toate dimensiunile cu o putere ridicatã de
izolare fonicã ºi termicã, precum ºi cuie de
gândi pentru dreptate; unde nu este
luptã prin care viaþa ºi moartea se
pricinuiesc, unde nu este trup prin
care vrãjmaºul se batjocoreºte, de
construcþii, de toate mãrimile.
Se produc, la comandã, ºi piese pentru neputinþa trupului biruindu-se.
utilaje, executate pe strung ºi frezã.
De asemenea, executã lucrãri de: dupã mare mila Ta ºi dupã
mulþimea îndurãrilor Tale; cãci,
l amenajare de drumuri dacã mã vei milui, voi scãpa de
l decolmatãri rigole poduri ºi podeþe ticãloasa aºezare a patimilor; dacã
l construcþii civile ºi industriale; mã vei milui, doresc sã iau
l demolãri clãdiri; ascultare cãtre bunãtatea Ta. Dacã
l transport de utilaje; vei face dupã mulþimea bunãtãþii
l transport de materiale. Tale, mã vei izbãvi pe mine; dacã
vei revãrsa peste mine bunãtatea
Societatea dispune de utilaje performante ºi Ta, mã voi mântui.
mijloace de transport de ultimã generaþie.
Informaþii la nr. de telefon 0742435013, email:
kaliopiei@yahoo.com.

5

Liturgicã
Când se cuvine
sã se împãrtãºeascã
credincioºii
în timpul unui post?
Pentru a rãspunde corect la aceastã
întrebare, trebuie sã spunem de la început cã
postul nu este un scop în sine, ci un mijloc de
desãvârºire moralã, de curãþire de patimi ºi de
înduhovnicire ºi aceasta mai ales dacã este
înþeles ºi practicat ca post trupesc îmbinat cu
cel sufletesc, de abþinere de la pãcat ºi de
sãvârºire a binelui ºi a milosteniei. Pe de altã
parte, postul singur nu îndreptãþeºte primirea
Sfintei Împãrtãºanii, ci numai mãrturisirea
pãcatelor ºi primirea dezlegãrii din partea
duhovnicului.
Nu postim ca sã primim automat Sfânta
Împãrtãºanie, ci postim ca sã ne facem vrednici de
primirea ei. În mod normal, împãrtãºirea ar trebui sã
aibã loc la sfârºitul postului, dupã ce am parcurs toatã
aceastã perioadã de nevoinþã trupeascã ºi sufleteascã ºi
când, curãþiþi de pãcate prin Taina Sfintei Spovedanii,
sã-L primim cu vrednicie pe Hristos ºi sãrbãtoarea
închinatã Lui, în cazul de faþã, Învierea Sa. Cum însã
Postul Paºtelui, ca ºi cel al Crãciunului, fiind destul de
lung, nu poate fi þinut de toatã lumea pe întreaga lui
duratã, s-a obiºnuit ca unii credincioºi sã posteascã
prima sau ultima sãptãmânã, pentru ca la sfârºitul
acestui interval sã se mãrturiseascã ºi sã primeascã
Sfânta Împãrtãºanie, dacã duhovnicul socoteºte de
cuviinþã. Pentru a gusta frumuseþea sãrbãtorii ar fi de
preferat ca împãrtãºirea sã aibã loc la sfârºit, adicã sã se
posteascã, dupã posibilitãþi, la începutul postului ºi pe
parcursul lui, dar sã se respecte cu stricteþe ultima
sãptãmânã.
Cât priveºte pe cei care se împãrtãºesc dupã prima
sãptãmânã, fireºte cã o pot face, dar pânã vine
sãrbãtoarea aproape cã pierd din vedere semnificaþia
postului cu atât mai mult cu cât ei nu mai postesc. În
acest context, Biserica nu îngãduie ca ei sã mãnânce de
dulce în ziua împãrtãºirii ºi nici dupã aceea, dacã nu
este o dezlegare specialã a Bisericii.
Împãrtãºania nu aduce dupã sine libertatea de a
consuma mâncãruri de dulce, decât dacã dupã primirea
2008 - Anul
Sfintei Scripturi
În Vechiul Testament arhiereul luat
(ales) fiind din popor este aºezat în slujbã
de slujire pentru oameni înaintea lui
Dumnezeu prin aducerea de daruri ºi
jertfe spre iertarea pãcatelor. Având el
însuºi slãbiciuni, dator este sã aducã
daruri ºi jertfe spre iertarea pãcatelor
pentru sine ºi pentru popor. Arhiereul
Vechiului Testament, cuprins fiind de
slãbiciune, trebuie sã fie îngãduitor cu cei
rãtãciþi ºi neºtiutori. Înþelegerea ºi
îngãduinþa slãbiciunii poporului din care
a fost luat conferã arhiereului Vechiului
Testament o putere, dar mai ales o mare
slãbiciune ºi o mare lipsã. Mijlocirea lui
zilnicã înaintea lui Dumnezeu pentru
popor ºi pentru sine, precum ºi aducerea
unei jertfe sângeroase cu caracter real,
obiectiv, dar substitutiv, o face relativã,
slabã, insuficientã ºi în final total
neputincioasã pentru mântuire. Mântuirea
nu vine prin faptele legii: „Cãci socotim
cã prin credinþã se va îndrepta omul, fãrã
faptele Legii” (Romani 3, 28) ºi „Cãci
sfârºitul Legii este Hristos, spre dreptate
tot celui ce crede” (Romani 10, 4).
Orice slujire arhiereascã este o cinste.
Iar cinstea aceasta nu o are nimeni de la
sine ºi prin sine, ci prin chemare de la
Dumnezeu, ca ºi Aaron: „Apoi a grãit
Domnul cu Moise ºi i-a zis: Apoi sã aduci
pe Aaron ºi pe fiii lui la uºa cortului
adunãrii ºi sã-i speli cu apã; sã îmbraci pe
Aaron în sfintele veºminte ºi sã-l ungi ºi
sã-l sfinþeºti, ca sã-mi fie preot” (Ieºirea
40, 12-13); „Apoi sã junghie viþelul,
înaintea Domnului, iar preoþii, fiii lui
Aaron, sã aducã sângele ºi sã stropeascã
cu sânge împrejur jertfelnicul de la uºa
cortului adunãrii” (Levitic 1, 5).
Tot astfel Hristos nu S-a preaslãvit pe
Sine ºi nu S-a fãcut pe Sine Arhiereu, ci
Tatãl din Care Se naºte veºnic a grãit
cãtre El zicând: „Fiul Meu eºti Tu, Eu
astãzi Te-am nãscut” (Psalmul 2, 7); „Tu
eºti Preot în veac dupã rânduiala lui
Argeºul Ortodox
Arhiereul
Hristos
Melchisedec” (Evrei 5, 6).
Arhieria (preoþia lui Hristos) este
superioarã preoþiei Legii Vechiului
Testament cãci preoþia lui Melchisedec,
cel fãrã început ºi fãrã sfârºit, este
superioarã preoþiei lui Levi fiindcã el era
încã în coapsele lui Avraam când l-a
întâmpinat Melchisedec (Evrei 7, 10).
Melchisedec „fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã
spiþã de neam, neavând nici început al
zilelor, nici sfârºit al vieþii, ci, asemãnat
fiind Fiului lui Dumnezeu, el rãmâne
preot pururea” (Evrei 7, 3).
„Cãci ceea ce se spune despre el, cã
era «fãrã tatã, fãrã mamã, fãrã neam»
(Evrei 7, 3), socotesc cã nu înseamnã
altceva decât lepãdarea deplinã a
trãsãturilor naturale, produsã în el de
harul suprem din pricina virtuþii. Iar
cuvintele «n-avea nici început al zilelor,
nici sfârºit al vieþii», mãrturisesc
cunoºtinþa care circumscrie timpul ºi
veacul, ºi contemplaþia ce depãºeºte
existenþa a toatã fiinþa materialã ºi
nematerialã. Apoi: «fiind fãcut asemenea
Fiului lui Dumnezeu, el rãmâne preot
pururea», poate aratã cã el e în stare sã-ºi
pãzeascã pânã la sfârºit ochiul mintal
deschis – prin deprinderea neschimbatã a
virtuþii atotasemãnãtoare lui Dumnezeu –
privirii dumnezeieºti spre Dumnezeu”
(Sfântul Maxim Mãrturisitorul, Ambigua,
II, 29 în Sfântul Maxim Mãrturisitorul,
Ambigua, traducere din limba greacã
veche, introducere ºi note de Preotul
Profesor Dumitru Stãniloae, Editura
Institutului Biblic ºi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti,
2006, pg. 206-207).
Sfântul Apostol Pavel scoate în
evidenþã perihoreza ºi intersubiectivitatea
Persoanelor Sfintei Treimi. Pornind de la
faptul cã arhieria Vechiului Testament ca
slujire implicã o chemare de la
Dumnezeu, tot astfel ºi Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, este din veci chemat de Tatãl
Ceresc, în virtutea preºtiinþei Sale
absolute, sã Se întrupeze ºi prin Arhierie
(slujire) sã mântuiascã ºi sã
desãvârºeascã lumea, scopul pentru care
ea a fost adusã la existenþã. Astfel, la
chemarea din veci a Tatãlui existã
rãspunsul din veci al Fiului (Hristos):
„Drept aceea, intrând în lume, zice: Jertfã
ºi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit
trup. Arderi de tot ºi jertfe pentru pãcat nu
þi-au plãcut; atunci am zis: Iatã vin, în
sulul cãrþii este scris despre mine, sã fac
voia Ta, Dumnezeule” (Evrei 10, 5-7).
Prin cuvintele „Iatã vin sã fac voia Ta”,
Fiul lui Dumnezeu vine ºi desfiinþeazã
primul legãmânt (testament) ºi
inaugureazã ca Arhiereu pe cel de-al
doilea legãmânt (testament) prin jertfa
trupului Sãu. Cãci prin voinþa Lui ºi prin
jertfa sângeroasã a trupului Sãu, unicã,
sãvârºitã o datã pentru totdeauna „a adus
veºnicã desãvârºire pentru cei ce se
sfinþesc” (Evrei 10, 14).
Astfel, Arhiereul Hristos,
desãvârºindu-Se dupã firea Sa umanã, S-
a fãcut pricinã (început ºi temei) de
mântuire veºnicã pentru cei ce cred în El,
cãci Arhieria Sa este veºnicã ºi
desãvârºitã.
Pr. prof. dr. Ion POPESCU,
Facultatea de Teologie Ortodoxã
„Sfânta Muceniþã Filoteia”
Plânsurile
Sfântului
Efrem Sirul
Plânsul de Vineri seara
Dãruieºte-mi mie, Doamne,
doctorie de întoarcere, ca sã-mi
vindec rãnile mele cele amare.
Dãruieºte-mi mie sã intru în
stadionul înfrânãrii. Dãruieºte-mi
mie ca întru umilinþa inimii sã-mi
trec toate zilele vieþii mele.
Lumineazã-mi ochii cei întunecaþi
ai minþii mele ºi pãzeºte-o pe dânsa
ca sã nu se întunece de cãtre
vicleanul vrãjmaº vederea
sufletului meu; ºi dã-mi mie putere
ca mãcar o sãptãmânã sã lucrez în
via Ta, fiindcã mi-am pierdut
vremea vieþii mele întru

Copilul credincios
ei înceteazã postul. Nu postim numai ca sã ne
deºertãciune ºi în gânduri de
Credinþa pentru copii

împãrtãºim ºi nu ne împãrtãºim ca sã nu mai postim. De

aceea este indicat ca împãrtãºirea sã se facã la sfârºitul ruºine. Ceasul al unsprezecelea
postului, în ajunul sau chiar în ziua sãrbãtorii. este al vremii vieþii mele celei
Pe de altã parte, nu este absolut obligatoriu sã deºarte. Ocârmuieºte, Doamne,
aºteptãm unul din posturile mari pentru a ne împãrtãºi, corabia negustoriei mele ºi
ci o putem face ori de câte ori simþim nevoia ºi Într-o adunare se vorbea despre Dumnezeu ºi fiecare se credea tare sã-ºi spunã dãruieºte-mi pricepere mie,
vrednicia de a primi Sfânta Împãrtãºanie. Nu postul ne cuvântul. Unul din adunare, necredincios fiind, zise cu trufie: prostului neguþãtor, ca sã-mi
dã dreptul sã primim Sfintele Taine, ci pregãtirea - Aº crede ºi eu dacã aveþi sã-mi arãtaþi unde este Dumnezeu? neguþãtoresc negoþul meu pânã am
noastrã ºi vrednicia. Cum însã aceastã pregãtire se face ªi ca sã lãmureascã printr-o pildã aceastã vorbire a sa, luã pe un copil care se vreme. Cãci ºi înotarea corabiei a
mai ales în post, ºi Sfânta Împãrtãºanie este legatã de gãsea acolo ºi, în faþa tuturor, îi zise: ajuns la sfârºit. Mare viscol este ºi
post. vremea mã cheamã pe mine, cel
Cât priveºte durata ºi felul postirii drept condiþii - Iatã, sã întrebãm pe acest copil – ºi-l întrebã zicând – Îþi dau un mãr sã ne spui înalt-cugetãtor: vino, aratã-þi,
pentru primirea Sfintei Împãrtãºanii, acestea sunt de tu unde este Dumnezeu? leneºule, tot negoþul vieþii tale. ªi
competenþa duhovnicului care acordã dezlegarea de la Copilul, care crescuse în casã de credincios, fãrã sã ºovãiascã, îi întoarse ceasul morþii mã înfricoºeazã pe
caz la caz. De aceea socotim cã este bine sã postim întrebarea, zicând necredinciosului: mine, ticãlosul; cãci ceasul
fiecare cum ºi cât putem tot timpul postului, sã - Eu îþi dau zece mere, dacã dumneata ai sã-mi arãþi unde nu se aflã Dumnezeu! despãrþirii a venit înaintea ochilor
încercãm sã postim ultima sãptãmânã, iar Sfânta Necredinciosul rãmase cu gura cãscatã, neavând ce rãspunde la dojana pe care mei ºi foarte m-am înfricoºat
Împãrtãºanie sã o primim la sfârºitul postului, în urma vãzându-mi sãrãcia mea. În loc sã
spovedaniei ºi a dezlegãrii date de duhovnic. i-o dãdea Dumnezeu, prin gura unui copil. mã bucur, eu mai vârtos m-am
Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, Pr. prof. Ion BUGA, Plinirea Potirului Credinþei, Ed. Sfântul Gheorghe Vechi, înfricoºat, nefãcând vrednice
Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, Bucureºti, 2007, pag. 329 lucruri dupã Dar.
Ed. Episcopiei Dunãrii de Jos, Galaþi, 1996,
pag. 188

6
Argeºul Ortodox
Sinaxarul sãptãmânii
Pilde de
sfinþenie
3 aprilie
Minunate sunt istoriile cuprinse în Vieþile
Sfinþilor. Sunt poveºti de viaþã tulburãtoare,
care ne aratã cã ºi ei au fost oameni ca ºi noi, cu
ispite, frãmântãri ºi lupte ºi cã drumul lor spre
Împãrãþia lui Dumnezeu a fost presãrat cu
lacrimi ºi spini. Sfântul Nichita
Mãrturisitorul a rãmas orfan de mamã de la
vârsta de opt zile. A fost crescut de bunicã, tatãl
alegând viaþa monahalã dupã moartea soþiei.
Acelaºi destin îl va îmbrãþiºa ºi fiul: ajunge
monah, apoi preot la Mânãstirea Mydicia, iar la
maturitate egumen al acesteia. Regulile aspre
ale mânãstirii ºi vestea cã stareþul Nichita era
fãcãtor de minuni aduc mii de pelerini aici, iar
locul devine un important aºezãmânt monahal
al vremii. În acea perioadã însã sub împãratul
Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastã a
renãscut ºi s-au înteþit din nou opresiunile. Nu e
Cum mor
cuvioºii
Cu puþin înainte de moartea lui, pe
pãrintele Serafim l-a vizitat Maica Domnului.
A venit noaptea. Pãrintele ºtia cã-l va vizita,
de aceea le-a spus femeilor care-l slujeau sã
aprindã toate candelele.
Maica Domnului i s-a arãtat sub ramura
unui pom pe care-l sãdise sub fereastra chiliei
sale. Pãrintele Serafim a dat poruncã ca acest
pom sã nu fie tãiat niciodatã.
Cu douã sãptãmâni înainte de adormirea lui,
pãrintele Serafim i-a spus pãrintelui Alexie
Kibardin, preotul bisericii Maicii Domnului din
Kazan, cã Maica Domnului i-a poruncit sã se
împãrtãºeascã în fiecare zi cu Preacuratele
Taine.
Pãrintele Alexie povesteºte: „Îl împãrtãºeam
pe pãrinte în fiecare noapte, dupã cum mi-a
spus. Dar într-o noapte am adormit ºi n-am auzit
deºteptãtorul. M-am trezit la patru dimineaþa (de
obicei îl împãrtãºeam la douã), am luat Sfintele
Taine ºi am alergat spre casa pãrintelui. Când
am intrat în casã ºi apoi în chilia lui, pãrintele
era întins în pat ºi faþa îi împrãºtia luminã. I-am
cerut iertare, însã el mi-a spus:
- Nu te neliniºti, pãrinte, au venit îngerii ºi
m-au împãrtãºit.
M-am uitat pe chipul lui ºi mi-am dat seama
cã spune adevãrul.
De asemenea, pãrintele l-a rugat pe pãrintele
Alexie sã meargã la Moscova, la patriarhul
Alexei, ºi sã-i spunã cã peste douã sãptãmâni
sãrmanul Serafim va pleca la Domnul ºi cã vrea
sã vinã la el cunoºtinþele sale de la ºcolile
teologice pentru a-ºi lua rãmas bun. L-a rugat
sã-i transmitã patriarhului urãrile lui de bine ºi
sã-i cearã binecuvântare.
Dupã cum a povestit mai târziu pãrintele
Alexie, patriarhul, auzind acestea, fãrã sã spunã
de mirare cã nici pãrinþii de la Mydicia nu au
scãpat de persecuþii. Stareþul Nichita a susþinut
cu tãrie cinstirea sfintelor icoane, fiind
întemniþat timp de ºapte ani, pânã la moartea
împãratului. S-a sãvârºit întru Domnul în 824,
fiind înmormântat la mânãstire cu mare cinste.
4 aprilie
Cuviosul Iosif, scriitorul de cântãri (foto),
era originar din Sicilia. Paºii spre Hristos l-au
dus însã în Tesalonicul Eladei, unde s-a
cãlugãrit, devenind o adevãratã pildã de
înfrânare. Patul lui era pãmântul, aºternutul lui,
o piele, iar haina lui, proastã ºi sãrãcãcioasã;
hrana lui, puþinã pâine, ºi bãutura, apã. Sta în
picioare toatã noaptea la rugãciune ºi cu
îngenunchere. Se învrednicea cu citirea
Dumnezeieºtilor Scripturi ºi copia textele
sfinte. Mai târziu ajunge tovar㺠de pustnicie al
Sfântului Grigorie Decapolitul, la
Constantinopol. Îndurã ºi el cu rãbdare
prigoanã pentru cinstirea sfintelor icoane.
Împreunã cu Sfântul Grigorie zideºte o bisericã
închinatã Sfântului Apostol Bartolomeu.
Dumnezeu îl învredniceºte atunci cu darul
scrierii de cântãri pentru cã se rugase sã fie
ajutat sã scrie tropare pentru sfântul ocrotitor al
locaºului.
5 aprilie
Sfinþii Mucenici Teodul ºi Agatopod ºi-au
vãzut sfârºitul lumesc în vis: se fãcea cã sunt în
apele mãrii cãzuþi dintr-o corabie naufragiatã ºi
toþi cei din jur se înecau în valurile uriaºe, iar ei
doi au scãpat suindu-se pe un munte înalt pânã
la cer. La scurt timp dupã vedenia aceasta,
stãteau amândoi drepþi în faþa guvernatorului
Tesalonicului, refuzând sã aducã jertfe idolilor.
Au fost aruncaþi în adâncul mãrii ºi aºa s-au
sãvârºit.
6 aprilie
Cuvioasa Platonida a fost diaconeasã, dar
s-a retras în deºertul Nisibe unde a organizat o
mânãstire de maici, cu reguli foarte stricte de
vieþuire. Monahiile mâncau o singurã datã pe zi
Sfântul Serafim de Viriþa († 1949)
un cuvânt, s-a întors spre icoane ºi a fãcut trei
metanii, însoþite de semnul crucii. Când s-a
întors, din ochi i se revãrsau lacrimi. Cu voce
foarte stinsã, a spus:
- De patru ani sunt patriarh. Pãrintele Serafim
mi-a spus cã voi deveni patriarh ºi, cu
rugãciunile sale, am devenit. Mi-au rãmas alþi 21
de ani. Aºa a spus omul acesta sfânt. Spuneþi-i
cã cer binecuvântarea lui (Patriarhul Alexei I a
sãvârºit ultima Liturghie în ziua în care
sãrbãtorea cel de-al 25-lea an de patriarhat ºi
peste puþin timp, pe 17 aprilie 1970, a adormit
întru Domnul).
A sosit ºi ultima zi a vieþii pãrintelui Serafim.
În ziua aceea a spus:
- Astãzi nu pot primi pe nimeni. Mã voi ruga.
Seara le-a chemat în chilie pe rudele lui ºi I-a
dat fiecãruia ca binecuvântare câte o icoanã de-a
Sfântului Serafim de Sarov. Au aprins toate
candelele ºi toþi au îngenuncheat. Au început sã
ºi, când nu aveau pravilã, se ocupau cu treburi
mânãstireºti ºi diferite ascultãri. În Vinerea
Patimilor Mântuitorului nu se mai lucra nimic ºi
cãlugãriþele erau în bisericã de dimineaþa pânã
seara, când între slujbe citeau din Sfânta
Scripturã ºi din interpretãrile acesteia.
Ajungând la o vârstã înaintatã, Sfânta Platonida
s-a dus în pace la Domnul în anul 308.
7 aprilie
În Joia Mare ºi în Vinerea Patimilor dintr-un
an al împãrãþiei lui Maximian pe care sinaxarele
nu îl consemneazã, îºi primea patima întru
mucenicie Sfântul Caliopie, fiul Teocliei din
Perga Pamfiliei. Venise singur sã mãrturiseascã
credinþa în Hristos, într-o vreme când a fi
creºtin era o crimã în faþa autoritãþilor. A fost
legat cu coatele mâinilor îndãrãt ºi bãtut cu
plumb, întins pe o roatã ºi ars dedesubt cu foc.
Dar arãtându-se îngerul Domnului, a oprit roata
ºi focul s-a rãcit ºi s-a arãtat slujitorul ceresc cu
groazã, pentru cei ce-l priveau. Mama lui
Caliopie, Teoclia ºi-a împãrþit averea sãracilor,
ºi-a eliberat cei 550 de sclavi ºi a mers sã fie
întemniþatã alãturi de fiul ei. Îngerul lui
Dumnezeu s-a arãtat iarãºi în acea noapte în
temniþã, lãudând rãbdarea sfântului. A fost
rãstignit cu capul în jos în Joia dinaintea
Paºtilor, dându-ºi sufletul chiar în Vinerea
Înfricoºãtoare. Mama sa, lovitã de durere, a
murit þinând în braþe trupul coborât de pe cruce
al fiului ei martir.
8 aprilie
Sfinþii Apostoli Irodion, Agav ºi Ruf erau
dintre cei ºaptezeci aleºi sã propovãduiascã
Evanghelia lui Hristos. Irodion, de care
pomeneºte marele Apostol Pavel, a slujit
tuturor Sfinþilor Apostoli. A fost hirotonit preot,
apoi episcop al cetãþii Neon Patron. A învãþat
pe mulþi pãgâni ºi i-a întors la credinþa lui
Hristos, pentru aceasta atrãgându-ºi ura iudeilor
ºi pãtimind multe pânã la moartea
muceniceascã. Agav a luat brâul Sfântului
Pavel, ºi-a legat mâinile ºi picioarele ºi a
citeascã Acatistele Maicii Domnului, ale
Sfântului Nicolae ºi Sfântului Serafim de Sarov.
L-au chemat pe pãrintele Alexie de la
biserica Maicii Domnului din Kazan pentru a-l
spovedi pe pãrinte pentru ultima datã. Când
pãrintele Alexie asculta spovedania lui, ochii îi
erau plini de lacrimi. Dupã spovedanie pãrintele
Serafim s-a împãrtãºit cu Preacuratele Taine.
Întreba încontinuu cât e ceasul. La urmã i-a spus
maicii Serafima:
- Citeºte rugãciunile de înmormântare.
Dupã aceea, pentru ultima oarã, a întrebat cât
e ceasul. Era în jur de douã noaptea.
- Sãvârºitu-s-a!
ªi-a fãcut pentru ultima datã semnul crucii,
spunând:
- În numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului
Duh. Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte lumea
întreagã!
ªi ºi-a pus mâinile pe piept.
Pãrintele a adormit în noaptea de 3 aprilie
1949, în casa lui din bulevardul Maiski. Dupã
adormirea sa, o sãptãmânã întreagã toatã Viriþa a
fost cuprinsã de mireasmã.
În prima zi de dupã adormirea pãrintelui
Serafim, o femeie a venit împreunã cu fiica ei
care era oarbã, pentru a-ºi lua rãmas bun de la
pãrinte. S-au apropiat de el ºi femeia i-a spus
fetei:
- Sãrutã-i mâna pãrintelui!
Fata i-a sãrutat mâna ºi îndatã ºi-a recãpãtat
vederea.
Vreme de trei zile lumea trecea neîncetat prin
casa pãrintelui Serafim, pentru a-ºi lua rãmas
bun de la el. Patriarhul Alexei a dat poruncã sã
înceteze cursurile din ºcolile teologice ale
Petersburgului. (Sfântul Serafim de Viriþa este
sãrbãtorit pe 21 martie/ 3 aprilie).
Cum mor cuvioºii,
Ed. Egumeniþa, Galaþi, 2007, pag. 135
proorocit: Acestea zice Duhul cel Sfânt: „Pe
omul al cãrui brâu este acesta, aºa îl vor lega
în Ierusalim iudeii, ºi-l vor bate cu rãni”, ceea
ce s-a ºi întâmplat, cã nu numai l-au legat, ci
l-au ºi omorât. Ruf, de care aminteºte ºi
Apostolul în Epistola cãtre Romani, a fost fãcut
episcop cetãþii Tebei din Grecia.
9 aprilie
Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea
era creºtin ºi vieþuia în credinþã împreunã cu
soþia sa. Râvna pentru Hristos s-a aprins într-o
zi mai vârtos în el. A mers ºi a dãrâmat un altar
pãgân în vremea împãratului Iulian Apostatul.
Creºtinii au fost atunci izgoniþi din cetate,
supuºi torturilor, iar lui Eupsihie i s-a tãiat
capul.
Gabriela SAFTA
Plânsurile
Sfântului
Efrem Sirul
Plânsul de Sâmbãtã seara
Cum voi cãuta cãtre bunãtatea Ta,
Stãpâne? Cu ce fel de inimã, cu ce
fel de conºtiinþã? Ce fel de limbã
necredincioasã ºi întinatã voi
îndrãzni sã miºc? ªi cum voi face
începutul mãrturisirii mele? Peste
mãsurã eu, ticãlosul, am întãrâtat
numele Tãu ºi mai presus decât
curvarul am vieþuit curveºte. Cã pe
cel ce este întru mine dupã chipul
Tãu l-am întinat, netrebnicindu-l, ºi
glasul poruncilor Tale nu l-am pãzit.
A cãror pãcate ale mele lãsare voi
cere mai întâi eu, pãcãtosul? A celor
întru cunoºtinþã, cu neasemãnare
neiertate, ori a celor întru împreunã
învoirile cu gândurile cele rele ºi
viclene?
ªtiu, Doamne, cã pentru multele
întinãri ale sufletului meu ºi pentru
necurãþia mea, nu sunt vrednic de
înfricoºata Ta chemare. Nu pot sta
întru rugãciune înaintea Ta; nu pot sã
caut ºi sã privesc la înãlþimea
cerului, cãci cu poftele cele
necuvioase uºa deschizând-o ºi
dobitoceºti ºi fãrã de rânduialã
porniri uneltind, pe ticãlosul meu
suflet cu patimile l-am întinat; cã s-a
înecat în marea dezmierdãrilor celor
amare; cãci cu urâta socotealã haina
sufletului meu am mânjit-o; cãci
toatã lumea mea s-a frãmântat de
gândurile dracilor; cãci prin toate
lucrurile ºi gândurile mele am
amãrât ºi de-a pururi amãrãsc
bunãtatea Ta, iar pe vrãjmaºul meu
care se luptã cu mine de-a pururi îl
trag cãtre mine ºi îl slujesc.
Conºtiinþa îmi mustrã cugetul meu.
Îmi ruºinez faþa mea. Însumi de sine-
mi osândit sunt mai înainte de
judecata cea gãtitã mie. Înverºunarea
ce este întru mine mã biruieºte, cã
de-a pururi în noroiul lãcomiei
pântecelui mã tãvãlesc; scrisã pe
stâlp este reaua mea petrecere, cã
de-a pururi dezmierdãrile mã
înnegureazã; spre osândã îmi este
goliciunea mea, cã de-a pururi reaua
putoare a patimilor mã mânjeºte,
de-a pururi cu gândurile spurcate mã
întinez. Din pruncie m-am fãcut vas
al pãcatului celui de stricãciune
fãcãtor ºi de acum, în fiecare zi
auzind de judecatã ºi de rãsplãtire,
nu voiesc sã stau împotriva poftelor
trupului care se oºtesc împotriva
sufletului meu, ci totdeauna eu,
ticãlosul, întru cunoºtinþã pãcãtuiesc,
totdeauna mã amãgesc, totdeauna mã
robesc, totdeauna mã biruiesc.
Pentru aceasta sãrac ºi urât, Doamne,
ºi pustiu de Darul Tãu mã fac.
7
C
M
Argeºul Ortodox
Y

Orizont creºtin
K

Înscãunarea
Episcopului de Slatina
Marþi, 25 martie, în ziua praznicului Bunei Vestiri, la
biserica „Maica Domnului” din municipiul Slatina (str. 1
Decembrie, nr.1), a avut loc festivitatea de întronizare a Prea
Sfinþitului Sebastian Paºcanu, ca Episcop al Episcopiei
Slatinei. Festivitatea a început la ora 09.00, prin sãvârºirea
slujbei Sfintei Liturghii, urmatã de ceremonia de întronizare ce
a fost oficiatã de Înalt Prea Sfinþitul Teofan, Mitropolitul
Olteniei împreunã cu un sobor format din arhierei, preoþi ºi
diaconi.
La eveniment au participat, alãturi de ierarhi ai Bisericii
Ortodoxe Române, cler ºi credincioºi din Oltenia ºi din alte
zone ale þãrii, reprezentanþi ai autoritãþilor centrale ºi locale,
personalitãþi ale vieþii publice din municipiul Slatina ºi judeþul
Olt.
Prea Sfinþitul Sebastian Paºcanu a fost ales în scaunul de
Episcop al Episcopiei Slatinei de cãtre Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, prin vot secret, în ºedinþa din 5
martie 2008, la propunerea Sinodului Mitropolitan al
Mitropoliei Olteniei ºi a membrilor Adunãrii Eparhiale a cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, Schitul Crasna, 1996,
Episcopiei Slatinei. reeditatã în 2007 ºi studiile:
Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, Laude bisericeºti proprii monahilor ºi laude bisericeºti
delegatul Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a citit mesajul specifice mirenilor - G.B. 9-12/1997;
Preafericii Sale cu prilejul întronizãrii Preasfinþitului Sebastian Popas în veºnicie – Meditaþie la Adormirea Maicii
Paºcanu, primul episcop al Slatinei. Domnului - G.B. 5-8 /1998;
*** Gânduri despre suferinþã - G.B. 9-12/1998;
Întronizarea primului Preasfinþitul Pãrinte Sebastian Paºcanu s-a nãscut la 5
noiembrie 1966, în oraºul Moreni, jud. Dâmboviþa, ca fiu al lui
Pãstrarea valorilor de artã, o nouã serie de cursuri pentru
Episcop de Tulcea Gheorghe ºi Maria Paºcanu, primind la botez numele Sorin
muzeografi ºi ghizi la Techirghiol - G.B. 9-12 /1999;
Un nou sat nãscut spiritual - sfinþirea primei biserici din
În ziua de 25 martie, la sãrbãtoarea Bunei Vestiri, Petricã ºi fiind al doilea din cei trei fraþi; Satul Minieri, Protoieria Câmpina - G.B. 9-12 /1999;
Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe 1973-1981 — ºcoala primarã ºi gimnaziul în Satul Minieri, Biserica noastrã are în fruntea sa un monah - G.B. 1-
Române, a oficiat Sfânta Liturghie ºi l-a întronizat pe jud. Prahova; 4/2000;
Preasfinþitul Visarion Bãlþat, primul episcop al Episcopiei de 1981-1983 — treapta I la Liceul Economic din Ploieºti; Noi îndreptãri în textul Sfintei Liturghii - G.B. 9-12 /2004;
Tulcea. 1983-1988 — a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Despre slava deºartã - G.B. 1-4 /2005;
La evenimentul care a avut loc în catedrala Buna Vestire M-rea Neamþ; Despre idolatria de astãzi - G.B. 5-8 /2006.
din municipiul Tulcea au participat membri ai Sfântului Sinod, 1988 — a fost tuns în monahism ºi hirotonit ierodiacon pe Predici:
reprezentanþi ai autoritãþilor centrale ºi locale, personalitãþi ale seama Schitului Crasna, jud. Prahova; Cuvânt la Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel - G.B. 5-8 /2005;
vieþii publice locale, preoþi ºi credincioºi din Dobrogea ºi alte 1988-1992 — a urmat cursurile Facultãþii de Teologie din Predicã la Duminica a 28-a dupã Rusalii - G.B. 9-12 /2005;
regiuni ale þãrii. Bucureºti; Predicã la Duminica a 32-a dupã Rusalii - G.B. 1-4 /2006;
*** 1992-1997 — a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Cuvânt la Duminica a II-a dupã Sfintele Paºti - G.B. 5-8
Preasfinþitul Visarion Bãlþat s-a nãscut la 19 octombrie 1959 Teologie din Thessalonic-Grecia, luându-ºi titlul de doctor în /2006;
în localitatea Tãlmaciu, judeþul Sibiu. Liturgicã; Cuvânt la Duminica a 24-a dupã Rusalii - G.B. 9-12 /2006;
Studii: 1996 - a fost hirotonit ieromonah ºi a îndeplinit ascultarea de Cuvânt la Duminica fiului risipitor - G.B. 1-3 /2007;
1976 - 1981 - Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj stareþ al Schitului Crasna între anii 1996-1999; Cuvânt la Duminica a VI-a dupã Paºti - G.B. 4-6 /2007;
- Napoca; 1997 - 2001 - a fost exarh al mânãstirilor din cuprinsul Sf. Cuvânt la Duminica a XXII-a dupã Rusalii - G.B. 11-12
1981 – 1982 - Stagiu militar la U.M. 01336 Zalãu; Arhiepiscopii a Bucureºtilor; /2007;
1982 - 1986 - Institutul Teologic Universitar Sibiu; 1998 – cu prilejul sfinþirii bisericii noi a Mânãstirii Crasna a Cuvânt la Duminica vameºului ºi a fariseului - G.B. 1-3
1986 - 1989 - Cursuri de Doctorat în Teologie la Institutul primit rangul de protosinghel, iar în anul 2000, la sãrbãtoarea /2008.
Teologic Sibiu; Sf. Antim Ivireanul, a fost hirotesit arhimandrit la M-rea Antim În afara acestora, a mai scris ºi o serie de reportaje cu
1994-1997 - Cursuri de specializare la Facultatea de din Bucureºti; caracter comemorativ ori documentar, în paginile aceleiaºi
Teologie Ortodoxã din Atena - Grecia; 2001 – 2008 - Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a reviste bisericeºti, în Vestitorul Ortodoxiei ºi în Biserica
2005 - obþine titlul de Doctor în Teologie la Facultatea de Bucureºtilor, cu titlul Ilfoveanul. Ortodoxã Românã.
Teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu cu tema „Învãþãtura Activitatea în plan administrativ-bisericesc În calitate de episcop vicar a reprezentat Arhiepiscopia
A iniþiat construcþia ºi a ridicat împreunã cu preotul paroh, Bucureºtilor ºi Patriarhia Românã la diferite reuniuni,
misiologicã a Sf. Nicolae Cabasila în spiritualitatea ortodoxã a în satul unde a copilãrit, o bisericã, satul Minieri neavând
secolului al XIV-lea”. Participãri la conferinþe ºi simpozioane simpozioane ori acþiuni, în þarã ºi strãinãtate, prezentând
niciodatã lãcaº de cult. comunicãri, mesaje, ori punctul de vedere al Bisericii noastre.
în þarã ºi strãinãtate; În calitate de exarh ºi apoi episcop, s-a implicat în
Activitatea pastoral – misionarã: De asemenea, la invitaþia unor reporteri ai Grupului
construirea Mânãstirii Christiana din Bucureºti, sprijinind în redacþional Viaþa religioasã, ai Centrului media Basilica, ori ai
1989 - 1994 - Secretar Eparhial la Arhiepiscopia Sibiului; mare mãsurã lucrãrile la cele douã biserici ºi la chilii, precum
1992-1997 - Asistent la Facultatea de Teologie „Andrei unor trusturi de presã, a participat la diferite emisiuni radio-
ºi la amenajarea Cãminului de bãtrâne de acolo. televizate, pe teme cu conþinut teologic ori administrativ-
ªaguna“ din Sibiu (catedra de lb. clasice); În calitate de episcop vicar a coordonat la Cancelaria
1996 - 1997 - Consilier cultural al Arhiepiscopiei Sibiului; bisericesc.
Eparhialã, timp de ºapte ani, problemele privind activitatea În semn de apreciere a activitãþii susþinute, Preºedinþia
12 octombrie 1997 - Episcop-vicar al Arhiepiscopiei sectoarelor: Secretariat Eparhial, Administrativ bisericesc,
Sibiului cu titlul de „RêINÃREANU“. României i-a conferit, în februarie 2004, Ordinul „Meritul
Economic, Monumente ºi Construcþii bisericeºti, Inspectorat Cultural” în grad de Comandor.
Lucrãri tipãrite: Eparhial, Administrativ gospodãresc, precum ºi Fabrica de
-„Mergând învãþaþi“, Sibiu , 2001 BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
lumânãri, Magazinul bisericesc, Gospodãriile Sfintei
-„B.O.R. vãzutã de cãlãtorii strãini (sec. XV- XIX)“, Arhiepiscopii, Cantina studenþeascã, Cãminul studenþesc ºi
Sibiu, 2001. Cãminul preoþesc, ocupându-se direct ºi de lucrãrile de
-„Logos ºi Culturã”, Sibiu 2005
-Peste 200 de studii ºi articole în presa bisericeascã ºi laicã
din þarã;
restaurare ºi modernizare a celor mai multe dintre locaþiile
acestora.
Activitatea în plan cultural
Plânsurile
-Medalia de Aur „Sf. Ap. Pavel“ a Mitropoliei de Veria
(Grecia) ºi alte diplome ºi medalii din þara ºi din strãinãtate.
BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Paralel cu cercetarea ºtiinþificã ºi redactarea tezei de
doctorat Teologia liturgicã româneascã în sec. XX, lucrare
aflatã sub tipar, a mai scris monografia Comentariu la Canonul
Sfântului
Efrem Sirul
19 ani de la trecerea la cele veºnice a pãrintelui Nicolae Steinhardt Plânsul de Duminicã seara
Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticãloase, gol
fiind cu totul de faptele cele bune! Cum vei vedea
Pãrintele Nicolae Steinhardt s-a nãscut la data de 12 iulie 1912, în localitatea Pantelimon, lângã Bucureºti, din pãrinþi evrei. pe Judecãtorul cel nemitarnic, Arhanghelii stând ºi
Condamnat la 13 ani de muncã silnicã, a fost botezat la creºtinism, în data de 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava, de cãtre slujindu-I, pãmântenii goi înainte stând, toþi
ieromonahul Mina Dobzeu. În august 1964 a fost eliberat, iar în 1980 a fost primit în Mânãstirea Rohia de cãtre PS Justinian Chira, tremurând de înfricoºatul scaun al Fãcãtorului
fiind cãlugãrit la 16 august acelaºi an. A trecut la cele veºnice la 30 martie 1989, în spitalul din Baia Mare. Prin ce s-a remarcat pãrintele tuturor; cã Judecata fãrã de milã este acolo celor
Nicolae Steinhardt a mãrturisit PS Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului: „În 30 martie 1989 se ce nu au lucrat aici milã. Vai mie atunci, suflete
stingea din viaþã, la Mânãstirea Rohia, cel ce a fost monahul de la Rohia, cunoscut om de culturã, evreu încreºtinat ºi intrat în monahism preanecãjite! Dar nu va fi glas ºi auzire. Cãci toate
la Mãnãstirea Rohia. Acest mare învãþat ºi convertit al lui Hristos a lãsat o amprentã deosebitã, mai cu seamã prin opera lui de cãpetenie se vor schimba în altele, ºi chipul lor trist, ºi
- Jurnalul fericirii - ºi prin cartea de eseuri religioase care s-a alcãtuit din cele aproape 40 de cuvântãri care le-a rostit în timpul vieþii faptele. Cã al optulea veac îl vom începe. Veºnic
de la amvonul Mânãstirii Rohia. Iatã, a încheiat cu atâta smerenie ºi umilinþã viaþa lui de om de culturã, de cãrturar, de critic literar ºi se vor veseli Drepþii, veºnic se vor munci ceilalþi.
de teolog în smerenia rasei literare, acceptând ca mormântul lui ºi osemintele lui sã fie depuse în cimitirul aproape anonim al unei Pentru cã pe Dumnezeul tuturor nu l-am veselit.
mânãstiri din nord-vestul României, dar pe care a iubit-o ºi a socotit-o schitul lui de la Rohia, iubit ºi drag”.