Sunteți pe pagina 1din 2

Discriminarea reprezinta un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite

resurse.
Discriminarea reprezint tratamentul difereniat aplicat unei persoane n virtutea apartenenei, reale sau
presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Discriminarea este o aciune individual, dar dac membrii
aceluiai grup sunt tratai sistematic n mod similar, aceasta constituie i un patern social de comportament
agregat (Michael Banton, 1998). n tiinele sociale termenul face trimitere, n general, la un tratament
prejudiciant, cu efecte negative asupra celui vizat
Cea mai intalnita este distinctia intre discriminarea directa si cea indirecta (Michaela Banton,
1998).Discriminarea directa apare atunci cand tratamentul diferentiat este generat in mod intentionat, in
timp ce discriminarea indirecta apare atunci cand acest tratament are la baza o decizie inechitabila luata
anterior.
Sa luam, de exemplu, situatia la locul de munca, discriminarea directa este prezenta atunci cand doua
persoane avand pregatire egala si o slujba similara sunt platite in mod diferentiat datorita faptului ca una
dintre acestea apartine unui anumit grup etnic. Discriminarea indirecta apare atunci cand cele doua persoane
sunt platite in mod diferit deoarece au fost angajate in pozitii diferite desi aveau aceeasi pregatire.
DISCRIMINAREA MULTIPLA survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane sunt tratate
diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.
Grupuri supuse discriminarii
Grupurile supuse cel mai adesea discriminarii si asupra carora s-au centrat cele mai multe studii
sunt: minoritatile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranti. In ultima perioada un interes special este
acordat studiilor referitoare la discriminarea minoritatilor sexuale, a persoanelor cu abilitati speciale, precum
si a varstnicilor. Domeniile de manifestare a discriminarii cele mai investigate au fost sistemul
educational, piata muncii, locuirea.
Aceste grupuri sunt vulnerabile din punct de vedere social si economic. Cei care sunt tinta prejudecatilor si a
discriminarii intr-o societate anume vor intampina dificultati de integrare pe piata muncii (nu isi vor gasi
locuri de munca pe masura calificarii sau vor fi platiti la nivel inferior celor care apartin grupurilor
favorizate), vor avea dificultati in obtinerea beneficiilor publice. Toate aceste ii fac vulnerabili din punct de
vedere economic si ii includ in categoria grupurilor cu risc ridicat de saracie.
Discriminarea este definit frecvent n termeni de comportament sau aciune prin opoziie cu prejudecata sau
stereotipul care constituie baze atitudinale ale discriminarii
Discriminarea este legat de stereotipuri, care reprezint componenta negativ a prejudecii (Dora Copozzo,
Chiara Volpato, 1996). Acestea reprezentnd o structur cognitiv stabil i relativ rigid, ajut la meninerea
atitudinii negative i la perpetuarea comportamentelor difereniate bazate acestea. Un alt fenomen cu care
este relaionat discriminarea este cel de stigma, cei stigmatizai devenind mai uor inta tratamentelor
difereniate.
tiinele sociale au oferit o serie de explicaii alternative pentru practicarea discriminrii.
Teoria identitii sociale elaborat de Henry Tajfel (1981) arat c indivizii au tendina s discrimineze n
favoarea grupului din care fac parte pentru ca acest grup s obin o poziie superioar altor grupuri. Acest
fapt conduce la dobndirea unei identitii sociale pozitive la nivel individual.
Teoria Interaciunii Comportamentale, elaborat de Rabbie (apud. Bouhris, Turner, Gagnon), arat c
discriminarea n favoarea propriului grup este un lucru pur raional, instrumental i economic. Indivizii au
tendina s i favorizeze pe membrii propriului grup i ,deci, s i defavorizeze pe membrii altor grupuri,
pentru a i maximiza ctigul personal. Alocnd mai multe resurse membrilor grupului de care simt c
aparin, indivizii se ateapt ca i acetia la rndul lor s i favorizeze, conform normelor de reciprocitate.
Pentru reducerea discriminrii au fost dezvoltate o serie de strategii menite s asigure egalitatea de anse n
zonele n care au fost n mod sistematic subreprezentate a persoanelor care fac parte din grupuri supuse n
mod tradiional discriminrii. n Statele Unite aceste strategii poart numele de Aciune Afirmativ, n timp
ce n Marea Britanie sunt cunoscute sub denumirea de Discriminare Pozitiv. Aceste strategii nu presupun o
discriminare invers, ci au menirea s asigure egalitatea de anse pentru toi cetenii, indiferent de grupul
cruia i aparin. Discriminarea Pozitiv i Aciunea Afirmativ presupun pe de o parte recunoaterea
dezavantajelor acumulate de grupurile respective, precum i dezvoltarea de politici i de practici care ajut la
depirea dificultilor (Neil Thompson, 1997). Domeniile principale n care s-au focalizat aciunile
strategiilor de eliminare a discriminrii sunt piaa muncii, educaia i locuirea.