AMINTIRI

DIN CASA MORTILOR

PARTEA NTI
INTRODUCERE
Pe ndepartatele meleaguri ale Siberiei, n mijlocul stepelor, printre munti si padur
i de netrecut, ntlnesti din loc n loc cte un orasel cu o mie, cel mult doua mii de l
ocuitori, durat numai din lemn, cu cte doua biserici una n mijlocul orasului, ceal
alta la cimitir asezari nu prea aratoase, ce seamana mai mult cu satele mai rasa
rite din mprejurimile Moscovei dect cu un oras adevarat. De obicei, ele snt ndestul a
sigurate cu ispravnici, zapcii, cu toata liota de subofiteri. Cu tot frigul, sluj
bele la stat tin de cald n Siberia. Locuitorii snt niste oameni asezati, fara nici
un fel de pretentii liberale ; rnduielile snt vechi, adnc nradacinate si consfintite
de veacuri. Functionarii care pe buna dreptate tin locul nobilimii siberiene ine
xistente snt fie de prin partea locului, siberieni de bastina, fie veniti din Rus
ia, ndeosebi din cele doua capitale, atrasi de sporurile speciale la leafa, cu ndo
ite indemnizatii de deplasare si de ispititoare sperante de viitor. Dintre ei, c
ei care stiu sa dezlege secretul vietii ramn mai ntotdeauna n Siberia si prind bucu
rosi radacini pe aceste meleaguri. Cu timpul, belsugul roadelor dulci pe care le
culeg i rasplateste cu prisosinta. Altii nsa, oameni usuratici si care nu se pric
ep a dezlega aceasta taina a vietii, ncep curnd sa se plictiseasca si sa se ntrebe
cu amaraciune pentru ce au venit aici. Asteapta nerabdatori sa se scurga cei tre
i ani, ct snt obligati dupa lege sa ramna aici, pentru ca imediat dupa
399
mplinirea termenului legiuit sa-si ceara mutarea si sa se ntoarca acasa, hulind Si
beria si batndu-si joc de ea. Nu au nsa dreptate, caci nu numai sub raportul avant
ajelor pe care le ofera slujba la stat aici, dar si din multe alte puncte de ved
ere, n Siberia se poate trai minunat. Clima e admi-rabila ; snt foarte multi negus
tori cu dare de mna si primitori ; printre localnicii de alte neamuri se gasesc as
ijderi destui oameni foarte nstariti; domnisoarele nfloresc ca niste boboci de tra
ndafir, si snt de o nenchipuita moralitate. Vnatul da buzna pe strazi si numai ca
nu se izbeste de pisca vnatorului. Sampania curge grla, icrele snt delicioase, recolt
ele mbelsugate... ntr-un cuvnt, e un pamnt binecuvn-tat, pe care nsa trebuie sa stii s
a-l folosesti, si, ce-i drept, n Siberia multi se pricep sa-l foloseasca.
ntr-unui din oraselele acestea, pline de voie buna si multumire de sine, cu locuit
ori simpatici un orasel care mi-a lasat o amintire nestearsa, l-am ntlnit pe Alexa
ndr Petrovici 2EalEifcLy- Descendent al unei familii de nobili, mosieri din Rusia cemr
a]ta;jEusgse osndit la munca silnica de gradul al doilea pentru ca si omorse nevasta
. Dupa ispasirea pedepsei de zece ani la ocna, si ducea traiul cuminte si nebagat n
seama printre colonistii din oraselul K. Era trecut, de fapt, n registrul de loc
uitori ai unei plasi din apropiere, dar statea n oras, unde-si putea cstiga ntr-un
fel existenta, dnd meditatii copiilor. Prin orasele Siberiei pot fi vazuti adeseo
ri meditatori dintre colonistii deportati. Snt primiti cu bunavointa si predau ma
i ales limba franceza, att de trebuincioasa n viata, si de care, fara ei, n colturil
e acestea ndepartate ale Siberiei oamenii n-ar fi avut habar. Pe Alexandr Petrovic
i l-am ntlnit ntia oara n casa primitoare a onorabilului Ivan Ivanci Gvozdikov, vechi
si merituos slujbas, parinte a cinci fiice de diferite vrste, n care si pusese mari
sperante. Fetele luau de patru ori pe saptamna lectii de la Alexandr Petrovici, c
are era platit cu treizeci de copeici lectia. nfatisarea lui mi atrase luarea-amin
te. Era un om slab si neobisnuit de palid, mic, pirpiriu, nca destul de tnar ; sa
fi avut cel mult treizeci si cinci de ani. Umbla totdeauna foarte curat mbracat, n
haina de croiala europeana. Cnd i vorbeai, te privea fix, foarte atent, ti asculta
fiecare cuvnt cu o politete severa, cautnd parca sa-i patrunda tot tlcul adnc, ca s
i cum ntrebarea, dumitale l-ar fi pus n fata unei
400
enigme ce se cerea dezlegata, sau ai fi urmarit sa-i smulgi o taina; n cele din u
rma, ti raspundea scurt si precis, dar si cntarea cu atta grija fiecare vorba, nct, la
un moment dat, simteai o jena inexplicabila si te grabeai tu nsuti sa pui capat
discutiei. L-am ntrebat cu acest prilej pe Ivan Ivanci ce stie despre Goreancikov
si am aflat ca duce o viata austera, ireprosabila si ca altminteri el, Ivan Ivanc
i, nu i-ar fi ncredintat educatia fiicelor sale ; dar ca, n general, e un om ursuz,
care fuge de lume, ca-i foarte nvatat, citeste mult, dar e scump la vorba, nct e a
proape cu neputinta sa-l provoci la o discutie. Unii sustineau ca e pur si simplu
nebun, grabindu-se totusi sa adauge ca aceasta n-ar fi, de fapt, cine stie ce m
eteahna si ca multi dintre cetatenii de vaza ai orasului ar fi oricnd dispusi sa-l
ajute si sa-l sprijine, ba chiar ca el ar putea fi de folos scriind petitii s.a
.m.d. Se credea ca are o sumedenie de rude n Rusia, printre care unii erau, poate
, oameni influenti; toti stiau nsa ca, din clipa deportarii, ntrerupsese definitiv
orice legaturi cu neamurile, ca, ntr-un cuvnt, si facea singur un rau. De altfel, t
oata lumea la noi cunostea povestea vietii acestui om ; se stia ca-si omorse nevas
ta din gelozie, chiar n primul an de casnicie si ca se denuntase el nsusi, dndu-se
pe mna justitiei, ceea ce-i usurase mult pedeapsa. jAstfel de fapte snt priite ntot
- , deauna ca adevarate napaste vrednice de milaJ Si totusi, acest om ciudat se
tinea mereu departe deTume si nu se arata dect atunci cnd trebuia sa se duca la vr
eo lectie.
La nceput, nu-mi atrasese atentia n mod deosebit; mai trziu, fara sa-mi dau seama d
e ce, l-am privit nsa cu mai multa luare-aminte ; avea n eljggva enigmatic. Dar er
a cu neputinta sa intri ri*To*rEacu el. Raspundea, ce-i drept, la orice ntrebare d
e-a mea, de parca aceasta i-ar fi fost cea dinti datorie, dar raspunsurile lui ma
stnjeneau oarecum si-mi era penibil sa-mi continuu ntrebarile ; de altfel, convorb
irile de acest soi aduceau ntotdeauna pe chipul lui o xpresie de suferinta si isto
vire. mi amintesc ca ntr-o minunata seara de vara am iesit mpreuna de la Ivan Ivanci.
trecu deodata prin minte sa-i invit la mine sa fumam o tigara. Mi-ar fi greu sa
descriu spaima ce i se ntipari n clipa aceea pe obraz ; si pierdu cu desavrsire cum
patul, bigui zapacit cteva cuvinte fara legatura si, deodata, dupa ce mi arunca o p
rivire ncarcata de mnie, o rupse la fuga n di-
28
401
rectia opusa. Am ramas uimit. De atunci, de cte ori ma n-tlnea, parea ca-l ncearca u
n fel de teama. Eu nsa nu m-am dat batut; ceva ma atragea la el, nct dupa o luna ma
nfiintai, cu totul pe neasteptate, acasa la dnsul. Am procedat, fireste, fara tact
si nechibzuit. Locuia la marginea orasului, n casa unei batrne trgovete, a carei f
iica, bolnava de tuberculoza, avea un copil din Hori, o fetita de zece ani, zburda
lnica si dragalasa. n clipa n care am intrat pe usa, Ale-;andr Petrovici tocmai o n
vata sa citeasca. Cnd ma vazu, se tulbura la culme, de parca l-as fi prins asupra
cine stie carei fapte nedemne. Zapacit, se ridica n graba si ramase nemiscat, pr
ivindu-ma tinta. n sfrsit, ne asezaram. mi urmarea banuitor privirile, ca si cum s-a
r fi asteptat sa surprinda n ele un anume gnd tainuit. Mi-am dat seama numai-dect ca
era un om extrem de banuitor. Ma privea cu ostilitate, de parca ar fi vrut sa-m
i spuna : Dar nu mai pleci o-data?" Am ncercat sa intru n vorba cu el, povestindu-i
despre oraselul nostru, punndu-l la curent cu ultimele noutati, dar el se eschiva
cu ncapatnare de la orice discutie, zmbind cu rautate si marginindu-se la raspunsu
ri monosilabice ; constatai cu acest prilej ca nu era la curent nici macar cu nou
tatile cele mai banale din oras, cunoscute de toata lumea, si ca nu avea nici ma
car dorinta sa le afle. i vorbii apoi de tinutul nostru, de nevoile lui; ma ascul
ta n tacere, uitndu-se fix n ochii mei cu o privire att de ciudata, nct mi se facu pa
a rusine de toata convorbirea aceasta ; si totusi, era ct pe-aci sa-l scot din re
zerva lui ostila, oferindu-i teancul de carti si reviste, nca netaiate, pe care l
e ridicasem chiar atunci de la posta. Le nvalui ntr-o privire lacoma, dar si schimb
a pe data gndul si refuza sa le retina, sub cuvnt ca n-are vreme de citit. n sfrsit,
mi luai ramas bun si, cum ma vazui afara, simtii ca mi se ia o piatra de pe inim
a. mi dadeam seama, rusinat, ca a fost o nerozie din partea mea sa dau buzna pest
e un om care si propusese sa se tina ct mai departe de lume. Dar faptul era consum
at. Bagasem de seama ca avea prea putine carti prin urmare, nu era adevarat ca ci
tea mult. Si totusi, n vreo doua rnduri, trecnd cu trasura foarte trziu prin fata lo
cuintei lui, vazusem ferestrele luminate. Ce-l facea, oare, sa vegheze pna aproap
e de ziua ? Nu cumva scria ? Si daca era asa7 ce anume ?
402
mprejurarile ma silira sa lipsesc din oras aproape trei luni de zile. ntorcndu-ma a
casa abia n iarna, aflai ca Alexandr Petrovici murise si ca nici n ceasul din urma
nu voise sa cheme un doctor. Lumea din oras l si uitase aproape. Odaia n care loc
uise era goala. Facui numaidect cunostinta cu gazda lui, cu gndul sa aflu de la ea
cu ce se ocupa chiriasul si daca nu cumva scria. Pentru doua grivne ea mi aduse u
n cos plin de hrtii ramase de la raposatul si-mi marturisi ca rupsese doua caiete.
Era o femeie posaca, tacuta, si n-am izbutit sa aflu prea multe de la ea. N-a f
ost n stare sa-mi spuna cine stie ce lucruri noi despre chiriasul ei. Din raspuns
urile ei reiesea ca acesta nu lucra aproape nimic si ca luni de-a rndul i se ntmpla
sa nu-si arunce ochii pe o carte ori sa ia n mna condeiul; n schimb, se plimba toa
ta noaptea n lung si n lat prin odaie, framntat de gnduri; cteodata vorbea cu glas ta
re. O ndragise mult pe nepoata ei, Katia, mai ales dupa ce afla cum o cheama; n zi
ua de Sfnta Katerina se ducea sa faca parastas pentru pomenirea sufletului cuiva.
Vizitele l iritau, asa ca nu primea pe nimeni ; din casa nu iesea dect atunci cnd s
e ducea sa dea lectii; pna si la gazda lui se uita posomorit si ncruntat, cnd, o da
ta pe saptamna, aceasta venea sa-i deretice prin odaie ; n cei trei ani ct statuse
cu chirie la ea, nu schimbasera aproape nici o vorba. O ntrebai pe Katia daca-si a
mintea de dascalul ei. Ma privi. tacuta si, ntorcndu-si fata la perete, izbucni n pln
s. Va sa zica, omul acesta stiuse sa se faca iubit cel putin de un suflet de cop
il.
Am luat vraful de hrtii cu mine si toata ziua aceea am petrecut-o cercetndu-le. Ce
a mai mare parte din ele erau cu totul lipsite de interes : niste hrtii fara nsemn
atate sau caiete cu exercitii de caligrafie ale elevilor. La urma, mi cazu n mna un
caiet destul de gros cu o buna parte din pa-gini acoperite cu o scriere marunta
. Cine stie cnd si n ce mprejurari fusese aruncat de catre autor si dat uitarii! Er
a o descriere, foarte incoherenta, a celor zece ani petrecuti de AlexandrPetrovi
ci la ocna. Uneori, aceasta descriere era ntrerupta d"e 6" "alta povestire, de ni
ste amintiri ciudate, nfioratoare, scrise la repezeala n rnduri neregulate, febrile,
ca sub imperiul unei constrngeri. Recitii de cteva ori aceste crmpeie si ramasei a
proape convins ca ele fusesera scrise ntr-o clipa de nebunie. n schimb, nsemnar
ile ocnasului,
26*
403
Scene din Casa mortilor", cum le numeste el nsusi la un moment dat n manuscrisul sa
u, nu mi-au parut cu totul lipsite de interes. O lume cu desavrsire noua, necunos
cuta pna atunci, ciudatenia anumitor fapte, n sfrsit, o serie de observatii si refl
ectii originale asupra acestei lumi de oameni decazuti m-au captivat si am citit
unele pasaje cu cel mai viu interes. Posibil sa ma fi nselat. Ca sa ma verific, a
leg pentru nceput doua-trei capitole din aceste nsemnari si le supun aprecierii ci
titorului...
1
CASA MORTILOR
Temnita noastra se gasea n marginea unei cetati, lnga valul de centura. Daca prive
ai prin crapaturile gardului mprejmuitor, nadajduind sa razbesti cu ochiul n lumea
dinafara, nu ti se arata dect un petic de cer si un val de pamnt acoperit cu buruie
ni, pe a carui creasta se plimbau santinelele zi si noapte, nainte si napoi, n pas m
asurat, si te ncerca gndul ca vor trece ani dupa ani si te vei ntoarce mereu la cte
o crapatura din gard si vei vedea acelasi val, aceleasi santinele si acelasi pet
ic de cer nu cerul de deasupra temnitei, ci cu totul alt cer, ndepartat, liber,
nchipuiti-va o curte mare, lunga de doua sute de pasi si lata de o suta cincizeci
, mprejmuita de un gard n forma de hexagon neregulat, facut din pari nalti, strns li
piti ntre ei, nfipti adnc n pamnt, ascutiti la vrf si prinsi cu grinzi transversale
aditura dinafara a temnitei. ntr-o parte a acestui gard e taiata o poarta solida,
vesnic nchisa, pazita zi si noapte de santinele, si care nu se deschide dect atun
ci cnd ocnasii snt dusi la lucru. Dincolo de poarta e lumina, li-bertate : oameni
ca toti oamenii. Dar dincoace de poarta, ti imaginai aceasta lume ca pe nu stiu c
e basm irealizabil. Nu tot astfel se nfatisa lumea dinlauntru lumea noastra, cu t
otul aparte ; ea si avea obiceiurile, portul si legile ei ciudate : era o casa a
mortilor vii, cu o viata cum nu se poate
404
nchipui, oamenii fiind altfel dect toti ceilalti. Acest colt de lume am de gnd sa-l
descriu.
Cnd patrunzi n curte, dai cu ochii de cteva cladiri. De o parte si de alta se ntind
doua siruri de baraci de lemn cu un singur cat, facute din trunchiuri cioplite :
snt cazarmile ocnasilor. Aici stau nchisi detinutii, mpartiti n mai multe categorii.
In fundul curtii se mai vede o cladire bucataria, alcatuita din doua ncaperi, iar
ceva mai departe se afla o alta cladire care adaposteste sub acelasi acoperis p
ivnitele, hambarele si magaziile. La mijloc curtea e goala, alcatuind un teren dr
ept si destul de mare. Este locul de adunare al ocnasilor asezati n coloane. Apelu
l se face de trei ori pe zi: dimineata, la prnz si seara, uneori si peste zi, daca
temnicerii intra deodata la banuiala ori, nefiind ndeajuns de priceputi la numar
at, li se nazare ceva. Intre gard si cladiri ramne, de jur mprejur, un spatiu libe
r destul de mare, unde unii ocnasi mai ursuzi si mai retrasi obisnuiesc sa se pl
imbe n ceasurile cnd nu se lucreaza, feriti de privirile celorlalti si macinndu-si n
singuratate gndurile amare. De cte ori i ntlneam n aceste plimbari, mi placea sa le
serv fetele posmortejstjgmatizate si ncercam sa ghicesc gndurile ce-i framnta.Asa, d
e pilda, unul si facuse o adevarata ndeletnicire dn a numara, ii timpul plimbarilor,
parii gardului. Erau cu totul vreo mie cinci sute; i numarase de nu stiu cte ori
si-i avea n seama ca ntr-un inventar. Fiecare par nseamna o zi de truda n temnita; n
fiecare zi scadea de la numaratoare cte un par si n felul acesta avea socoteala
exacta a zilelor de munca silnica ce-i mai ramneau de facut pna la mplinirea termen
ului de osnda. Se simtea cu adevarat fericit cnd ajungea sa scada ultimul par al un
ei portiuni din cele sase laturi ale gardului.Avea de asteptat nca multi ani, dar n
temnita ai timp desjujfcttrsa te nveti cu rab-dareantr-o zi, mi-a fost dat siTvad
cum si ia ramas bun de la fratii lui de suferinta un ocnas care-si ispasise pedea
psa si urma sa fie pus n libertate. Fusese osndit la douazeci de ani de munca silni
ca. Unii dintre ocnasi si aminteau ca-l vazusera intrnd tnar, nepasator, abso
lut departe cu gndul si de crima pe care o faptuise, si de pedeapsa ce avea de
ispasit. Acum parasea temnita un mosneag cu parul alb, cu chipul mstw;s4.jnjunec
at. Facu n tacere nconjurul celor sase cazarmi, trecu apoi prin fiecare din ele. I
ntra, se nchina
405
n fata icoanelor, apoi facea o adnca plecaciune naintea tovarasilor sai ntru nenoroc
ire, rugndu-i sa nu-l pomeneasca de rau. mi amintesc de asemenea ca ntr-o seara a f
ost chemat la poarta de intrare un detinut care fusese pe vremuri taran nstarit un
deva prin Siberia. Cu sase luni mai nainte primise vestea ca fosta lui nevasta s-
a remaritat, lucru care-l ndurerase peste masura. n seara aceea ea venise la temni
ta si-l chemase ca sa-i dea ceva de pomana. Au stat de vorba cteva minute, au plns
amndoi si s-au despartit ca sa nu se mai ntlneasca niciodata. I-am vazut fata cnd s
e ntorcea la cazarma. ntr-adevar, aici era o buna scoala a
b.arjLj
Cnd ncepea sa se nsereze, toti detinutii intrau n cazarmi, usile se ncuiau si nu se ma
i putea iesi dect a doua zi dimineata. mi era ntotdeauna peste masura de greu sa par
asesc curtea pentru a reintra n cazarma. nchipuiti-va o ncapere lunga, scunda, nabus
itoare, abia luminata de cteva luminari de seu, care raspndeau un miros greu, suf
ocant. Nici acum nu snt n stare sa nteleg cum de am putut rezista acolo zece ani si
sa mai supravietuiesc. Ocupam pe priciul comun din dormitorul nostru trei s
cnduri: att era locul de care ma puteam folosi. Pe acelasi prici se nghesuiau tr
eizeci de oameni. Iarna, usile se nchideau foarte devreme : trebuiau sa treaca ce
l putin patru ore pna ce lumea se potolea si toti adormeau. Pna atunci nsa zgo
mot, larma, hohote de rs, ocari, zornait de lanturi, aer greu si nabusitor, mbcsit
de fum si exalatii pestilentiale, capete rase si chipuri stigmatizate, vesminte
zdrenturoase, n sfrsit, omul degradat si batjocorit pna n ultimul hal... Da, multe m
ai e n stare sa ndure omul! E o fiinta care se obisnuieste cu orice si n
clin sa cred ca este definitia cea mai potrivita omului. Eram cu totii vreo doua
sute cincizeci de oameni. Numarul acesta ramnea mereu aproape constant. Unii si sfr
seau pedeapsa si plecau, altii mureau ; n locul lor veneau noi osnditi. Si ce lu
me pestrita ! Se gaseau aici fel de fel de oameni. Cred ca nu era gubernie sau
tinut din Rusia care sa nu fi fost reprezentat aici. si aveau reprezentantii si
celelalte nationalitati, printre acestia erau si ctiva munteni din Caucaz. Toata o
menirea aceasta fusese categorisita dupa gravitatea faptelor savrsite si, deci, du
pa numarul de ani capatati ca pedeapsa. mi nchipui, de asemenea, ca nu era gen
406
de crima care sa nu fi fost prezent aici. Grosul, categoria de baza a populatiei
acesteia de ntemnitati l formau cei con- damnati la ocna si deportare (la ocna ta
re, cum ziceau cui: multa candoare detinutii) civili; acestia erau criminali con
-J damnati si la degradare civica, izgoniti pentru totdeauna dir societate si al
caror chip nsemnat cu fierul avea sa ramna pentru totdeauna ca un stigmat al aces
tei repudieri. Toti acestia fusesera trimisi la munca silnica pe termene de la o
pt pna la doisprezece ani si, dupa ce si ispaseau pedeapsa, erau repartizati prin
asezarile siberiene ca deportati-colonisti. O alta categorie o alcatuiau detinut
ii militari, care nu erau condamnati si la degradare civica, ramnnd n privinta acea
sta n situatia celor din unitatile disciplinare ale armatei rusesti. Erau trimisi
aici pentru termene scurte ; dupa ispasirea pedepsei, se ntorceau ca soldati la b
atalioanele de linie din Siberia de unde venisera. Multi dintre ei erau adusi cu
-rnd napoi, pentru alte infractiuni, mai grave, de data aceasta nsa nu pentru un ti
mp scurt, ci pentru cel putin douazeci de ani. Categoria aceasta se numea statorn
ica", si totusi osnditii ce faceau parte din ea nu erau condamnati la degradare c
ivica deplina. Mai era apoi o categorie destul de numeroasa, alcatuita din cei m
ai primejdiosi infractori, majoritatea proveniti din rndurile armatei si care se
numea sectia speciala". Aci se trimiteau osnditi din toate colturile Rusiei. Ei nsi
si se socoteau condamnati pe viata, nestiind termenul muncii silnice pe care treb
uiau sa o execute. Regulamentul impunea sa li se dea de lucru cantitativ de doua
si chiar de trei ori mai mult dect celorlalti. Categoria aceasta de criminali era
tinuta aici provizoriu, pna la organizarea n Siberia a unor ocne speciale, cu mun
ca deosebit de grea. IVoi snteti pe termen, le spuneau ei celorlalti ocnasi, pe no
i nsa ocna ne mannca." Mai trziu am auzit spunndu-se ca aceasta sectie a fost desfi
intata. Afara de aceasta, n cetatea noastra a fost desfiintat si regimul interior
civil si introdus un regim unic, cel al unitatilor militare disciplinare. A fost
schimbata, de buna seama, n mod corespunzator si administratia. Descriu aici, pri
n urmare, starile de fapt dinainte vreme, stari actualmente disparute n negura ti
mpurilor.
Da, e mult de atunci; acum mi pare ca totul n-a fost dect un vis. Mi-aduc aminte c
lipa cnd am fost adus n temnita, ntr-o seara mohorta de decembrie. Ocnasii se ntorceau
407
de la lucru, pregatindu-se pentru numaratoare. Un subofiter mustacios mi-a desch
is, n sfrsit, poarta acestei case ciudate, n care aveam sa ma chinuiesc attia ani, s
a ndur attea ncercari, pe care nu mi le-as fi putut imagina ct de ct, daca nu le-as fi
trait aievea. Asa, de pilda, mi-as fi putut oare nchipui vreodata chinul groaznic
, insuportabil, de a nu putea ramne singur macar o clipa, vreme de zece ani? La m
unca, dus ntre paznici; n cazarma, nsotit cu alti doua sute de ocnasi; niciodata si
ngur, niciodata tu cu tine nsuti! De altfel, nu era lucrul cel mai greu cu care t
rebuia sa ma obisnuiesc !
Se aflau aici ucigasi ocazionali si ucigasi de meserie, tl-hari si sefi de bande
tlharesti, hoti de buzunare si vagabonzi versati n a sterpeli bani picati din senin
sau de-ale mncarii. Mai erau si unii despre care cu greu ti-ai fi putut da seama
cum de nimerisera ntr-un asemenea loc. Si totusi, fiecare si avea povestea lui tu
lbure si apasatoare ca mahmureala dupa o betie grea. Ocnasii vorbeau foarte putin
de trecutul lor; nu numai ca nu le placea sa si-l povesteasca, dar cautau, pare-
se, nici sa nu se mai gndeasca la ce-a fost. Am cunoscut printre ei ucigasi att de
veseli si nepasatori, nct ai fi pus ramasag ca niciodata constiinta nu le fusese
tulburata de remuscari. ntlneai nsa si chipuri mohorte, aproape totdeauna taciturne.
In general, se ntmpla rareori ca vreunul sa-si povesteasca viata si nici curiozitat
ea n privinta aceasta nu avea trecere aici, nu intra, ca sa zicem asa, n obiceiul p
amntului" ; doar cnd si cnd vedeai pe careva ca ncepe, neavnd ce face, sa-si depene a
mintirile n fata unui vecin care l asculta. Nimeni, la drept vorbind, nu-si putea
uimi vecinul. Stim noi ceva carte", spuneau ei ades, cu un aer ciudat de superior
itate si mndrie. Tin minte ca ntr-o zi, un tlhar, mbatndu-se (detinutii gaseau posibi
litatea uneori sa se mbete si la ocna), se apuca sa povesteasca cum omorse un copi
l de cinci ani: l atrasese mai nti cu o jucarie, apoi l dusese ntr-o sura si l njungh
se acolo. Toata cazarma, care pna atunci se veselise de glumele lui, zbiera la el
ntr-un glas si palavragiul indiscret fu nevoit sa taca ; si nu de indignare s-au
rastit la el ocnasii, ci pentru ca nu trebuia sa vorbeasca despre asta; pentru c
a nu se obisnuia sa se vorbeasca despre asta. Ar fi cazul sa amintim ca oamenii
acestia aveau ntr-adevar o bruma de nvatatura n sensul
cel mai concret al cuvntului. Cel putin jumatate dintre ei stiau sa scrie si sa c
iteasca. n ce alt loc din Rusia, unde poporul rus se aduna n mase, s-ar putea desp
rinde un grup compact de doua sute cincizeci de oameni, dintre care jumatate sa f
ie stiutori de carte ? Am auzit mai trziu spunn-du-se cu multa convingere, pe baza
unor date asemanatoare, ca stiinta de carte e o nenorocire pentru popor. Eroare
: cauzele nenorocirilor sale trebuie cautate cu totul n alta parte, desi s-ar cuv
eni sa recunoastem ca stiinta de carte dezvolta n popor o ncredere excesiva n puter
ile lui. Dar lucrul acesta e departe de a constitui o tara. Sectiile se deosebea
u prin mbracaminte : una avea vestonul jumatate negru, jumatate cenusiu, si pantal
onii cuiun crac negru, iar celalalt cenusiu. ntr-o zi, pe cnd ne aflam la lucru, o
fetita care vindea colaci se apropie de ocnasi, ma privi o vreme, apoi ncepu sa
rda cu hohote : Vai, ce urt e ! exclama ea. Nu s-a ajuns stofa cenusie si stofa nea
gra nici pe-atta !" Unii aveau haina n ntregime din stofa cenusie si numai mnecile n
egre. Capetele erau de asemenea rase n diferite chipuri: unii aveau capul ras pe
jumatate de-a lungul craniului, de la frunte spre ceafa, altii de-a latul, de la
o ureche la alta.
Se putea observa numaidect, de la cea dinti privire mai atenta, ceva comun ce reun
ea ntr-o familie ciudata multimea aceasta de oameni att de diferiti; pna si indiviz
ii cu personalitatea cea mai pronuntata, mai iesiti din comun, care, fara voia lo
r, se impuneau celorlalti, pna si acestia cautau sa se adapteze spiritului specif
ic ntregii ocne. n general, nsa, as putea spune ca, n afara de unele rare exceptii d
e oameni veseli si nepasatori din fire, care tocmai prin aceasta si atra-geau dis
pretul multimii celorlalti, toti detinutii erau ursuzi, invidiosi, extrem de van
itosi, laudarosi, prezumtiosi, susceptibili si formalisti din cale afara. Capacit
atea de a nu te mira de nimic fusese ridicata aici la rang de mare virtute. Toti
sufereau de o boala ciudata: i muncea mereu gndul cum sa se comporte si ce anume
tinuta sa adopte fata de ceilalti. De multe ori, atitudinea cea mai aroganta fac
ea repede loc unei comportari nenchipuit de lase. Erau, totusi, printre ei si ctiv
a oameni de mare vointa, stapni pe faptele lor; acestia se purtau simplu si modes
t: fara izmeneli, fasoane sau tfne. Curios nsa ca si printre oamenii acestia cu o
in-dividualitate ntr-adevar puternica, unii sufereau de o vani-
408
409
tate excesiva, aproape bolnavicioasa. injjeneral, vanitatea si poza erau aici pe
primul planJCea mai mare parte a detinutilor erau perversi si ticalosTa culme. Int
rigile si brfelile se tineau lant : viata n dormitoare era un adevarat infern. Dar
nimeni n-ar fi ndraznit sa se ridice mpotriva regulamentului uzual interior si mpot
riva obiceiurilor nradacinate ale temnitei: toata lumea se supunea fara crcnire. P
area ca unele individualitati net remarcabile, firi ca de cremene, nu se vor las
a frnte si totusi, cu pretul unor grele eforturi, se plecau negresit n cele din ur
ma. Veneau n temnita si indivizi care n libertate si facusera de cap, ntrecnd orice li
mite imaginabile, si care, minati de o pornire nenfrnata, de o adevarata furie, sa
vrsisera crime abominabile, fara sa-si dea seama de ce o fac, ca n delir, ntr-o cli
pa de ntunecare a mintii, de multe ori dintr-un orgoliu mpins dincolo de orice nchi
puire. Dar toti acestia erau domoliti pe data si n scurt timp pusi la respect, cu
toate ca unii dintre ei, nainte de a fi ajuns la ocna, terorizasera tinuturi ntre
gi. De ndata ce se pomeneau ntre aceste ziduri, osnditii nou-veniti si dadeau numaid
ect seama ca aici nu aveau pe cine uimi, nct se nfrnau pe loc si, resemnndu-se pe nesi
mtite, se adaptau tonului general al cazarmii. Acest ton general se vadea n afisar
ea unei demnitati personale cu totul aparte, care stapnea pe fiecare detinut, ca
si cum calitatea de ocnas, de osndit i-ar fi conferit fiecaruia un titlu de mare
distinctie. Nici un semn de rusine ori de cainta. Se mai putea observa, ce-i dre
pt, o mpacare exterioara, o atitudine oficiala, ca sa zicem asa, un fel de resemn
are filosofica. Sntem niste oameni pierduti, ziceau elrpn-airf stiut pretui liberta
tea, n-avem dect sa ne ntindem acum spinarile pe ulita verde 1, sa stam smirna la
numaratoare." N-ai vrut sa asculti de tata si de mama, asculta acum ce zice darab
ana !" De bine-ti plesnea brdihanul, da-i acuma cu ciocanul!" Vorbele acestea erau
repetate deseori n chip de precepte, asa cum ai rosti niste zicale si proverbe ob
isnuite, dar niciodata n mod serios, ci cu totul desprinse de adnca lor semnificat
ie concreta. Nu erau dect vorbe goale, fara nici un ecou launtric. E putin probabi
l ca vreunul macar sa se fi recunoscut n sinea lui vinovat de o fapta nelegiuita.
Sa fi ncercat numai careva dinafara sa-i reproseze detinutului nelegiuirile faptu
ite, sa-l ocarasca pentru ele (desi nu-i sta rusului n fire
410
sa scoata ochii unui condamnat, amintindu-i de crima lui), ca njuraturile cu care
ar fi ripostat acesta n-ar fi contenit multa vreme. Si ce priceputi mai erau cu
totii la njurat! Sudalmile lor, savant dozate si etajate, purtau amprenta unei e
laborari stiintifice sui generis" ; dupa metoda lor subtila, ades artistica, jign
itor era nu att cuvntul. ct sensul care i se atribuia ; accentul umilitor cadea pe
tlcul ascuns al vorbei, pe intentia n sine, pe ideea cuprinsa n njuratura, ceea ce va
dea un rafinament deosebit si de aceea parea mult mai usturator. Certurile lor n
esfrsite contribuiau n si mai mare masura la desavrsirea acestei stiinte. Dat fiind
ca nu lucrau dect sub constrngere, erau cu totii puturosi, si, prin urmare, se pe
rverteau. Cei ce nu fusesera nca pervertiti de mai nainte se perverteau foarte curn
d aici, n temnita. (Laolalta i adunase numai ntmplarea. Unii fata de altii ramneau cu
totul straini.
Trei perechi de ncaltari a rupt dracul pna sa ne strnga la un loc !" ziceau ei. Intr
igile, brfelile, invidia, certurile erau preocuparea lor dinti n aceasta viata de i
ad. Nici cea mai dezmatata tata n-ar fi fost n stare sa-si dea ntr-atta drumul la g
ura, cum o faceau unii dintre ucigasii acestia spurcati la vorba. Tin sa precize
z, totusi, ca se gaseau printre ei si oameni de caracter, cu o vointa nestramuta
ta, obisnuiti n sa-
respectjla rndul lor, acestia, cu toate ca tineau mult la prestigiul lor, nu caut
au sa si-l impuna nimanui, nu se amestecau n certuri, aveau o purtare plina de de
mnitate; erau oameni cu judecata si aproape totdeauna supusi si ascultatori fata
de sefi, nu din spirit de disciplina sau dintr-un imbold de constiinciozitate fa
ta de ndatoririle lor, ci printr-un fel de ntelegere tacita cu acestia, ca o recun
oastere a avantajelor reciproce ce ar avea si unii, si altii de pe urma unei asem
enea atitudini. De altfel, fata de ei se proceda totdeauna cu multa prudenta. mi
aduc aminte ca ntr-o zi unul din detinutii acestia, un om hotart si nenfricat, cunos
cut sefilor prin pornirile lui de fiara, fu osndit pentru o abatere oarecare la ba
taia cu nuiele. Era vara ; nu se lucra. Maiorul-aju-tor de comandant, seful dire
ct al temnitei, venise la corpul de garda, care se afla lnga poarta cea mare, ca
sa asiste personal la aplicarea pedepsei. Acest maior era o piaza-rea
411
pentru detinuti; bagase atta frica n ei, nct tremurau naintea lui. Crud si aspru pna l
a nesimtire, sarea la oameni ca o fiara", cum spuneau ei. Se temeau mai cu seama d
e privirea lui taioasa si patrunzatoare ca de rs, careia era cu neputinta sa-i sc
ape ceva. Vedea, ca sa zicem asa, si prin scoarta pamntului, fara sa priveasca. C
hiar din clipa cnd pasea n incinta temnitei, stia ce se petrece la celalalt capat
al curtii. Ocnasii i ziceau Fiara-vede-tot". Avea nsa un sistem gresit si un fel de
a se purta ce parea de-a dreptul o nesocotinta, caci faptele sale, de o rautate
feroce, nu faceau altceva dect sa ntarite niste oameni si asa ndeajuns de nraiti si
gata de orice; si daca n-ar fi fost comandantul, om de omenie si cu scaun la cap
, care mai domolea din cnd n cnd zelul salbatic al maiorului, acesta ar fi pricinui
t, desigur, mari nenorociri prin administratia sa nesabuita. Nu nteleg cum de a reu
sit totusi sa scape teafar de acolo si sa treaca n retragere viu-nevatamat, dupa
ce, nu-i vorba, ncapuse mai nti pe minile organelor judiciare.
Cnd se pomeni chemat, detinutul ngalbeni. Cu alte prilejuri de acest fel, se culca
supus si tacut la pamnt, si primea fara a crcni pedeapsa, dupa care se ridica de jos
, se scutura ca un cine tavalit,,. ndurnd necazul cu o resemnare demna de un fiQzof
jDe altfel7ueT*se*:oceda, pare-se, ntotdeauna cu multa prudenta. De asta data nsa, n
u se stie de ce, se socotea nevinovat. ngalbeni si, profitnd de neatentia escortei
, ascunse n mneca un cutit de cizmarie. Era cu desa-vrsire interzis detinutilor sa
aiba la ei cutite si orice scule ascutite. De aceea se faceau des perchezitii in
opinate, severe si minutioase, urmate de pedepse aspre n caz de abatere; ntruct e ns
a foarte greu sa gasesti la hot un lucru pe care el a hotart sa-l doseasca cu tot
dinadinsul, iar pe de alta parte, cutitele si sculele fiind absolut indispensab
ile detinutilor, ele nu dispareau niciodata din temnita ; daca erau, totusi, gasi
te si confiscate cu ocazia perchezitiilor, ocnasii si procurau imediat altele n loc
. Toti detinutii se repezira la gard si, cu inima strnsa, priveau prin crapaturil
e dintre brne. Stiau ca de asta data Petrov nu se va lasa batut, ceea ce nsemna sfr
situl maiorului. Dar ntmplarea a vrut ca n clipa hotar-toare maiorul sa se urce n tra
sura si sa plece, ncredintnd comanda executiei unui alt ofiter. Dumnezeu l-a avut n
paza !" spuneau mai trziu ocnasii. n ce-l priveste pe Petrov,
412
si ndura pedeapsa cu calmul lui obisnuit: cum plecase maiorul, mnia i se stinsese. Pn
a la un anumit punct, detinutul e supus si ascultator, dar resemnarea lui are ma
rgini, peste care nu e bine sa se treaca. Si fiindca veni vorba: nimic nu e mai
ciudat dect vrtejul acestor izbucniri de furie si ne-supunerjaJAdeseori, un om rab
da n tacere ani de-a rndul, ndura resemnat cele mai crunte pedepse, si deodata l vez
i rabufnind dintr-o nimica toata, pentru te miri ce, nct rami uluit si te ntrebi de
mai e n toate mintile ; caci ceea ce face el atunci pare cu adevarat o nebunie.
Am spus mai nainte ca timp de mai multi ani n-am observat la oamenii acestia nici
cel mai mic semn de cainta, nici cea mai mica mustrare de cuget sau parere de r
au pentru crima cornisa si ca cea mai mare parte din ocnasi se credeau n sinea lo
r ntrutotul ndreptatiti de a savrsi faptele pentru care purtau osnda. E o realitate.
Desigur, orgoliul stupid, pildele rele, laudarosenia si o falsa rusine erau tot
attea cauze care contribuiau la acest lucru. Pe de alta parte, cine s-ar ncumeta
sa afirme cu cugetul curat ca a patruns adn-curile acestor inimi pornite spre rau
si ca a reusit sa discearna ce zace n ele, ferit cu strasnicie de orice privire
indiscreta ? S-ar parea de neconceput ca n decursul attor ani sa nu mi se fi oferi
t un prilej oarecare de a surprinde ct de ct exteriorizndu-se, de a ntrezari, de a i
ntui macar un singur semn de framntare, de regret sau de suferinta morala. Si tot
usi, asa este : n-am observat nimic asemanator, dar absolut nimic. Da, e foarte
greu, se pare, sa ntelegi o fapta criminala, judecnd-o numai din anumite puncte de
vedere, pe baza unei conceptii prestabilite, caci filozofia unei asemenea fapte
e cu mult mai dificila dect s-ar crede. E limpede nsa ca nici temnitele, nici ocn
ele, nici sistemul muncii silnice nu-l corijeaza pe criminal; aceste pedepse nu p
ot dect sa-l faca sa sufere si asigura societatea mpotriva unor noi tentative din
partea raufacatorului de a-i tulbura linistea. Temnita si munca silnica cea mai
grea nu fac dect sa dezvolte n criminal o ura profunda, setea de placeri oprite si
o groaznica nepasare fata de tot ce se petrece n jur. Pe de alta parte, snt convi
ns ca si faimosul sistem penitenciar celular nu atinge dect un scop aparent, fals
si iluzoriu. El stoarce din criminal toata vlaga si energia, i zdruncina si-i ra
vaseste sufletul, sadind n el sDaima, pentru ca aaoi sa nfatiseze societatii
413
o mumie, o zdreanta morala, un semidement n chip de model de corijare si cainta.
Ucigasul rasculat mpotriva societatii o uraste, desigur ; el se crede aproape tot
deauna n dreptul lui s-o faca si sa considere societatea singura vinovata. Pe de
alta parte, prin pedeapsa ndurata, el se considera despovarat, purificat, ca sa zi
cem asa, cu datoria platita fata de societate. Dar lucrurile ar mai putea fi pri
vite si din alte puncte de vedere, care sa duca aproape la totala absolvire a cr
iminalului de orice vina. Si totusi, exista infractiuni care, indiferent de aces
te puncte de vedere posibile, att de variate si deosebite, lucru care nu va putea
fi contestat de nimeni, ramn oricnd si oriunde, sub orice legislatie, tot nelegiu
iri si vor fi privite ca atare ct timp omul va fi nca om. Numai n temnita mi-a fost
dat sa aud povestindu-se cu un nesta-pnit hohot de rs copilaresc faptele cele mai
groaznice si cele mai monstruoase, crimele cele mai nfioratoare. N-am sa-l uit
niciodata pe 1ir) papari,, f"gt dvorean si ofiter. Pentru tatal lui, om de saiz
eci de ani, fusese o adevarata nenorocire : un fiu risipitor, n adevaratul nteles
al cuvntului. Dusese o viata destrabalata, se nglodase n datorii. Batrnul ncercase sa
-l cuminteasca, ferindu-l din calea pierzaniei. El nsa, stiind ca tatal sau are o
casa si o mosioara si socotind ca are si bani ascunsi, si-a ucis parintele, ca
sa intre mai repede n posesia drepturilor succesorale. Crima a fost descoperita a
bia peste o luna. n rastimp, ucigasul, care avusese de altfel grija sa anunte pol
itia ca tatal sau a disparut, si petrecea vremea ntr-o nentrerupta betie si desfrnar
e. Pna la urma, n lipsa lui de acasa, politia a gasit cadavrul batrnului n canalul d
e scurgere, acoperit cu scnduri, care strabatea curtea. Capul alb, despartit de t
rup, era asezat pe o perna. Nici pna n ultimul moment ucigasul nu a marturisit nim
ic n fata judecatii. Condamnat la douazeci de ani munca silnica, cu pier
derea gradului si a titlului nobiliar, fu trimis la ocna n Siberia. Tot timpul ct
a stat aci, n aceeasi cazarma, nu l-am vazut dect vesel si bine dispus. Era omul c
el mai zapacit, mai usuratic si nechibzuit din cti am ntlnit n viata mea, cu toate c
a nu era de loc prost. N-am vazut la el niciodata cine stie ce semne de cruzime
bestiala. Ceilalti ocnasi l dispre-tuiau, nu pentru fapta pe care o savrsise si de
care nu se vorbea niciodata, ci fiindca era un zarghit si nu stia cum sa se poar
te. n palavragelile lui si aducea uneori aminte de
414
tatal lui. ntr-o zi, laudndu-se cu constitutia lui robusta, mi povesti ca e ceva er
editar si ca tot neamul lui se bucura de o sanatate excelenta, apoi adauga : Uite
, tatal meu, de pilda, pna n clipa mortii n-a fost niciodata bolnav". O insensibili
tate mai nfioratoare, mai animalica dect aceasta este, binenteles, imposibila. E ce
va cu totul anormal: vreo deficienta constitutionala, organica, o monstruozitate
fizica si morala necunoscuta nca de stiinta, si nu pur si simplu o crima. Ideea u
nei asemenea crime mi se parea att de absurda, nct nu-mi venea sa cred n realitatea
ei. Si totusi, oamenii din orasul lui, care cunosteau bine cazul, mi-au povestit
amanuntit cum s-au petrecut lucrurile. Faptele erau att de graitoare, nct nu lasau
loc ndoielii.
Detinutii l-au auzit o data tipnd n somn : Tine-l! Ti-ne-l! Taie-i capul! Capul! Ca
pul!..."
Aproape toti detinutii vorbeau n somn, aiurind si strignd cuvinte cu glas tare. nju
raturi, vorbe de ocara, expresii hotesti, cutite, topoare, alcatuiau limbajul ca
re se proiecta cel mai des n visele lor tulburi. Sntem stlciti n bataie, spuneau ei;
ne-au vatamat pe dinauntru, de-aia zbieram n somn."
Munca de osnda, cazona, nu era o ndeletnicire, ci o povara odioasa ; detinutii si nd
eplineau corvoada rnduita, ori lucrau n sila numarul de ceasuri impus de regulamen
t, apoi se ntorceau n temnita. Ocnasii urau aceasta munca. Daca n-ar fi avut si o n
deletnicire proprie, careia sa i se dedice cu toata rvna, punndu-si la contributie
priceperea si iscusinta, omul n-ar fi putut suporta anii grei de osnda. Altminte
ri, cum ar fi putut toti oamenii acestia nzestrati din fire, cu o bogata experien
ta de viata si cu o nemarginita sete de a trai, smulsi cu forta din snul societat
ii, din mediul lor obisnuit, si ngramaditi la un loc, ca o turma, cum ar fi putut
ei sa se acomodeze aici ct mai firesc posibil si mai corespunzator conditiilor ex
istente, de bunavoie si din proprie do-rinta ? O viata de trndavie ar fi dezvolta
t ntr-nsii porniri si apucaturi criminale, de care habar n-au avut nainte. Omul nu
poate trai fara munca si fara un rost al lui, legitim si firesc : se degradeaza
si devine fiara. De aceea, fiecare ocnas, dintr-o pornire fireasca de a-si satis
face o cerinta vitala si din instinct de conservare, si njgheba acolo un mestesug,
415
o ndeletnicire oarecare. Vara, sa zicem, ct e ziua de lunga, era ocupat la munca s
ilnica, iar noptile erau att de scurte, nct de-abia apuca sa doarma. n schimb, iarna
, de cum ncepea sa se nsereze, detinutul, conform regulamentului, trebuia sa fie nchi
s n cazarma. Ce sa faca omul n serile lungi, ncarcate de monotonie si plictiseala ?
Si atunci, aproape toate cazarmile, calcnd oprelistea, se transformau ntr-un
urias atelier. De fapt, munca, ndeletnicirea ca atare, nu era interzisa ; detinut
ii nu aveau nsa voie sa aiba asupra lor nici un fel de scule, fara de care orice n
deletnicire devine cu neputinta. Se lucra pe ascuns si administratia nchidea, pare
-se, ochii. Multi dintre detinuti intrau n temnita fara sa stie ce sa faca cu cel
e zece degete ; nvatau nsa cu vremea un mestesug oarecare de la camarazii lor si, o
data eliberati, deveneau mestesugari foarte buni: cizmari, pantofari, croitori,
tmplari, lacatusi si poleitori. Evreul Isai Bumstein era giuvaergiu, dar se ma
i ndeletnicea si cu camataria. Toata lumea lucra si cstiga ceva parale. Comenzile
veneau din oras. Banul e aici un fel de ntrupare sunatoare a libertatii si are va
loare nzecita pentru un om cu totul lipsit de libertate. Cei ctiva gologani pe car
e i simte zanganindu-i n buzunar i mai alina cumva nenorocirea n care se afla, chiar
si atunci cnd nu-i poate cheltui efectiv. Poti nsa oricnd si oriunde sa-ti risipes
ti banul, cu att mai mult cu ct fructul oprit e ndoit de atragator. Si-apoi, r
achiul nu lipsea nici din temnita. Fumatul era de asemenea interzis categor
ic, dar toata lumea fuma. Banii si tutunul i fereau pe ocnasi de scorbut si de al
te boli, dupa cum munca i ferea de degradare totala si de nelegiuiri: fara munca
s-ar fi devorat unii pe altii, ca niste paianjeni nchisi ntr-un borcan. Si cu toa
te astea, att lucrul n cazarma, ct si detinerea de bani se urmareau si se pedepseau.
De multe ori, noaptea, cnd nu te asteptai, se faceau controale severe, confiscndu-
se tot ce nu era ngaduit de lege. Orict de ingenios erau ascunsi banii, se ntmpla ad
esea sa fie descoperiti. Era una din cauzele pentru care ocnasii nu cautau sa-i
pastreze, dndu-i cu usurinta pe bautura, ceea ce explica si staruinta cu care se i
ntroducea rachiul n temnita. Pe lnga faptul ca li se confisca tot avutul, cei prin
si cu abateri la perchezitii mai erau supusi si la o crunta bataie cu nuiele.
416
Dar imediat dupa control, ocnasii si faceau rost de alte scule si lucrurile reint
rau pe fagasul lor obisnuit. Pe de o parte, administratia stia de toate acestea,
pe de alta parte, detinutii suportau pedepsele fara sa crcneasca, desi starea ac
easta de lucruri semana mult cu viata unor oameni ce s-ar fi stabilit pe Vezuviu
.
Cine nu stia nici o meserie se ndeletnicea cu altceva. Genurile de ocupatii si de
afaceri erau destul de variate si originale. Unii si omorau timpul facnd pe precu
petii: cumparau si vindeau niste lucruri pe care nimeni din lumea de afara nu s-a
r fi gndit vreodata sa le considere drept obiecte, necum sa le cumpere ori sa le
vnda. Dar ocna era saraca, si de aceea foarte practica si inventiva n afaceri. Cea
mai nensemnata crpa si avea pretul ei si putea sluji la ceva. Tot din pricina sarac
iei, si banul avea cu totul alta valoare dect pentru lumea de afara. O munca grea
si istovitoare, care cerea adesea multa iscusinta, se platea doar cu cteva copeic
i. Unii practicau cu destul succes camataria. Detinutul risipitor ori ruinat si d
ucea la camatar putinele lucruri mai de pret pe care le avea si capata pe ele cti
va banuti de arama cu o dobnda exagerata. Daca nu le scotea n ziua hotarta, camataru
l vindea pe loc si fara nici o mila obiectul amanetat; camataria era o afacere a
tt de rentabila, nct se dadeau mprumuturi si pe efectele statului: pe rufarie, pe ncal
taminte si pe alte lucruri de care un detinut are nevoie n orice moment. Dar cu ac
este amaneturi se putea ntmpla ca afacerea sa ia si o alta ntorsatura, surprinzatoar
e, dar nu si imprevizibila : dupa ce primea banii, proprietarul lucrurilor amane
tate se ducea fara multa vorba sa-l caute pe subofiterul care avea supravegherea
permanenta a temnitei si i denunta pe camatar ca a luat amanet efecte cazone ; lu
crurile erau imediat luate si restituite denuntatorului, fara a se mai raporta ca
zul si administratiei superioare. Curios e nsa ca niciodata n asemenea cazuri nu s
e isca ntre cei doi vreo cearta; camatarul restituia, tacut si mohort, lucrurile c
erute, de parca s-ar fi asteptat sa se ntmple ntocmai asa. Poate ca n sinea lui recu
nostea ca n locul celuilalt ar fi procedat la fel. Si daca se pornea uneori pe nju
raturi, n-o facea cu vrajmasie si ura, ci mai mult pentru ca ntmplarea sa nu para
t-u totul lipsita de nsemnatate, de parca asa ar fi cerut-o momentul si situatia.
27 Dostoievski Opere, voi. III
417
In general, se fura aici ca n codru ; furau unul de la altul. Aproape fiecare d
etinut avea dreptul sa aiba ladita lui, nchisa cu lacat, n care si pastra efectele
primite de la stat; dar ncuietorile nu prea erau aici de mare folos. Oricine si
poate nchipui, cred, ce hoti ndemnatici se aflau printre noi. Mie, un detinut care m
i era foarte devotat (o spun fara nici o exagerare) mi-a furat biblia, singura c
arte ngaduita n temnita ; n aceeasi zi, mi-a marturisit totul, si nu pentru ca ar
fi avut remuscari, ci fiindca i se facuse mila vazndu-ma ca o tot caut n zadar. Er
au printre detinuti si unii asa-zisi crciumari", care vindeau rachiu si se mbogateau
curnd de pe urma acestei ndeletniciri. Voi avea prilejul sa vorbesc mai depart
e n amanunt despre aceasta, fiindca era o ndeletnicire care se facea n condit
ii cu adevarat ciudate. Multi dintre detinuti fusesera adusi aici pentru contraba
nda, de aceea nu-i de loc de mirare ca, n ciuda controlului sever si a supravegher
ii stricte a celor ce intrau si ieseau pe poarta temnitei, unii reuseau totusi s
a introduca pe ascuns si bautura. Si fiindca veni vorba : contrabanda e si ea
o infractiune cu aspecte foarte curioase. Cine si-ar putea nchipui, de pilda, ca
uneori banul prezinta pentru contrabandist o importanta secundara ? Si cu toate
astea, asa e. Contrabandistul lucreaza din pasiune, din vocatie. n felul lui e u
n artist. El risca totul, se expune la cele mai grave primejdii, si pune la contri
butie toata siretenia de care e capabil, actioneaza rapid si inventiv, reusind sa
se descurce n cele mai dificile situatii, ba de multe ori ingeniozitatea lui po
arta pecetea unei adevarate inspiratii. E o patima tot att de puternica ca si ace
ea a cartilor de joc. Am cunoscut la ocna un detinut, o namila de om, dar care c
red ca era omul cel mai blnd din lume si att de linistit si de supus, nct, cunoscndu-
l, oricine s-ar fi ntrebat cum de-a ajuns la ocna. Avea o fire att de blajina si d
e prietenoasa, nct n tot timpul ct a stat n temnita nu s-a certat cu nimeni. Bastinas
din regiunile de granita ale Rusiei apusene, fusese osndit la munca silnica pent
ru contrabanda si, binenteles, nu putuse rezista ispitei de a aduce prin contraba
nda rachiu n temnita. De cte ori n-a fost pedepsit pentru asta si numai el stia ce
frica-i era de bataie ! De altfel, transportul propriu-zis, cu care se ndeletn
icea el, nu-i aducea cine stie ce folos; de
418
mbogatit, se mbogatea patronul-crciumar, pe cnd el, bietul caraghios, facea arta pen
tru arta. De cte ori era pedepsit, plngea ca o muiere si se jura pe toti sfintii c
a nu va mai face contrabanda. si tinea un timp juramntul, nfrngndu-si pasiunea cu str
asnicie, uneori rezista chiar si o luna ntreaga, dar n cele din urma nu mai putea
si o lua de la capat... Si uite asa, datorita acestor contrabandisti pasionati,
rachiul nu lipsea niciodata din temnita.
Si, n sfrsit, un alt mijloc de pricopseala, care, fara sa-i mbogateasca pe detinuti
, le aducea totusi foloase constante si totdeauna binevenite, era pomana. Clasel
e de sus ale societatii noastre nici nu banuiesc grija de care se bucura acesti na
pastuiti" din partea negustorilor, a trgovetilor si a norodului nostru n general. P
omana venea aproape nencetat si de obicei ocnasii erau miluiti cu pine, franzelute
, colaci si cteodata mult mai rar, fireste cu bani. Fara aceste pomeni, n multe lo
curi viata osnditilor si mai ales a celor din preventie, care au un regim de hran
a mult mai aspru, ar fi fost de nendurat. Pomana se mpartea cu piosie, egal, ntre t
oti detinutii. Daca n-ajungeau pentru toti, colacii se taiau n doua, de multe ori
chiar n sase bucati si fiecare ocnas si primea partea lui. mi amintesc de cea dinti
pomana un banut pe care l-am primit si eu. Aceasta s-a ntmplat curnd dupa venirea m
ea. ntr-o zi, ma ntorceam de la munca de dimineata, singur, urmat de un paznic ; p
e drum mi iesira n cale o femeie cu fiica ei, o fetita de zece ani, draguta ca un n
geras. Le mai vazusem o data. Femeia era vaduva unui soldat care, tnar nca, fusese
trimis n judecata si, mbolnavindu-se, a murit n spital, pe cnd ma aflam si eu acolo
, internat n pavilionul detinutilor. Plngeau amarnic cnd au venit amndoua sa-l vada
pentru cea din urma oara. Cnd ma zari acum, fetita se nrosi si sopti cteva cuvinte
mamei sale, care se opri, scotoci ntr-o legaturica si, scotnd un ban de un sfert d
e copeica, l dadu fiicei. Fetita ma ajunse din urma n fuga mare si, iesindu-mi n fa
ta, striga : Tine, sarmane napastuit, ia copeica asta n numele lui Cristos". Am lu
at banutul pe care ea mi l-a vrt n mna si fetita s-a ntors fericita lnga mama ei. Am p
astrat pe urma rnulta vreme copeicuta aceea.
27*
419
II
PRIMELE IMPRESII
Prima luna si, n general, perioada de nceput a vietii mele de ocnas mi-au ramas si
acum nca vii n amintire. Anii urmatori ai osndei mi se nfatiseaza n contururi mult m
ai sterse. Un sir ntreg de ani s-au destramat n negura vremii, contopindu-se ntr-o
singura impresie apasatoare si nu mi-a ramas din truda lor istovitoare dect o sen
zatie dureroasa de chin, de monotonie, de asfixiere lenta.
Dar tot ce am vazut si am simtit n primele zile de temnita pare ca s-a petrecut ie
ri. Si e firesc sa fie asa.
mi aduc foarte bine aminte ca, de la cel dintii pas facut n aceasta viata noua, m-
a mirat mai cu seama faptul de a nu fi gasit aici nimic nenchipuit, nimic extraor
dinar sau, mai bine zis, neasteptat. Toate acestea parca le mai vazusem
si nainte n nchipuire, n drum spre Siberia, cnd ncercam sa ntrezaresc viata ce-mi fus
e harazita de aci ncolo. Curnd nsa, un noian de fapte din cele mai monstruoase si d
e lucruri ciudat de surprinzatoare ma ntmpinara la tot pasul. Si abia mai trziu, dup
a ce am mai stat multa vreme n temnita, mi-a fost dat sa nteleg toata ciudatenia, t
ot ineditul, tot ce avea sa fie neasteptat ntr-o asemenea existenta si, ntr-adevar
, am avut de ce sa ma minunez. De altfel, acest sentiment de uimire l-am mai ncer
cat de nenumarate ori n decursul ndelungatei mele ntemnitari; marturisesc ca nu m
-am putut mpaca niciodata, si nici nu m-am putut obisnui cu acest fel de viata.
Primul contact cu ocna mi trezi un dezgust de nenvins si totusi, lucru ciudat, via
ta de aici mi se paru mult mai usoara dect mi-o nchipuisem pe drum. ntemnitatii, de
si tinuti n lanturi, umblau liberi prin temnita, njurau, cntau, lucrau pentru ei, f
umau din pipe. ba unii (foarte putini, de altfel) si ngaduiau sa si bea, iar altii
sa stea noaptea la joc de carti. Munca nu mi se parea peste masura de grea, cum
mi nchipuisem ca trebuie sa fie munca de ocna, si de abia mult mai trziu mi-am dat
seama ca e munca de ocna nu att din cauza ca e grea si fara sfrsit, ci mai ales p
entru ca e o munca impusa, obligatorie, silnica. Taranul munceste, fara
ndoiala, mai mult dect ocnasul, munceste uneori si noaptea, mai cu seama n timpul ve
rii, se oboseste nsa spre folosul lui; eforturile lui au un tel rational, astfel c
a ndura totul mai usor dect osnditul care executa o munca anevoioasa, silita, de pe
urma careia nu se alege cu nimic. ntr-o zi, mi-a trecut prin minte ideea ca daca
s-ar urmari strivirea completa a personalitatii omului, distrugerea lui totala,
sanctionarea lui cu pedeapsa cea mai cumplita, de care pna si ucigasul cel mai nver
sunat sa se cutremure, ngrozindu-se numai la gndul ca ar putea sa se abata asupra
lui, ar fi de ajuns ca acesta sa fie pus la o munca cu desavrsire inutila si absu
rda. Munca silnica n forma ei actuala de corvoada, chiar daca e neinteresanta si
plictisitoare pentru ocnas, totusi, ca proces de munca, si are ratiunea ei, o just
ificare practica ; el face caramizi, sapa pamntul, tencuieste, zideste toate aces
tea au un sens oarecare, au un rost. De multe ori, detinutul se simte atras de c
eea ce face, vrea sa lucreze cu mai multa ndemnare, mai cu spor, ct mai bine. Dar d
aca-l silesti, de pilda, sa verse apa dintr-o cada n alta si napoi, sa piseze nisi
p ori sa care pamnt dintr-un loc ntr-altul si napoi si asa la nesfrsit snt sigur c
pa cteva zile el si va face seama de disperare, ori va savrsi cine stie ce alte cri
me, preferind sa ndure mai bine pedeapsa cu moartea, dect sa o duca asa mai depart
e. Astfel va scapa de umilinta, de rusine si chin. Binenteles, o asemenea pedeapsa
ar avea mai degraba un caracter de tortura, de razbunare si ar fi cu totul lipsi
ta de sens, deoarece nu si-ar atinge telul, fiind straina de menirea ei. Intruct n
sa o doza de supliciu, de stupiditate, de umilinta si rusine exista negresit n or
ice munca impusa prin constrngere, munca silnica de ocna apare si ea incomparabil
mai chinuitoare dect orice munca libera, tocmai prin faptul ca e impusa.
Fusesem adus n temnita in timpul iernii, n decembrie, si nu aveam nca idee de munci
le de vara, care, dupa cum m-am convins pe urma, erau cu mult mai grele dect cele
de iarna. Iarna, n fortareata noastra nu prea se efectuau lucrari publice importa
nte. Detinutii roboteau prin diferite locuri: unii desfaceau niste slepuri vechi
pe malul Irtsului, aHii si cautau de treaba prin ateliere, curatau zapada ngramadit
a de viscol n jurul edificiilor publice, ardeau ori
420
421
macinau alabastru si asa mai departe. Cum ziua era foarte scurta, lucrul se term
ina devreme si toata lumea se ntorcea n temnita, unde nu mai era nimic de facut, f
iecare lucrnd pentru sine. Dar numai o treime din ocnasi aveau vreo ndeletnicire ;
ceilalti leneveau, umblau brambura prin cazarmi, njurau, brfeau, bagau intrigi,
se mbatau daca aveau ceva parale sau se asezau la joc si pierdeau pna si ultima cam
asa, si toate astea le faceau din plictiseala si trndavie, din lipsa de ocupati
e. Am nteles mai trziu ca viata de temnita, pe lnga chinul privatiunii de liberta
te, al muncii silnice etc, mai ascunde si o alta suferinta, care e mult mai chin
uitoare si mai insuportabila dect toate celelalte. iJMagn-desc la convietuireajcom
un silita. Convietuire n comun n-tlnesti, desgufr*si n aeI5SuTi, dar nicaieri nu-i at
e cumplita ca ntr-o temnita; caci nu oricine este dispus sa se resemneze la un tr
ai comun cu indivizii care populeaza de obicei temnitele. Snt pe deplin ncredintat
ca orice ntemnitat, poate chiar fara sa-si dea seama, a simtit acest chin. Nici h
rana ocnasilor nu mi s-a parut nendestulatoare. Detinutii ma asigurau ca n batalioa
nele disciplinare din Rusia europeana mncarea nu-i nici pe departe att de buna ca
aici. Nu ma ncumet sa judec, fiindca n-am trecut prin ele. De altfel, multi dintr
e noi aveam posibilitatea sa ne procuram hrana pe cont propriu. Carnea de vita c
osta o jumatate de copeica livra, vara trei copeici. Dar numai cei ce aveau bani
n permanenta si ngaduiau sa mannce pe cont propriu; cea mai mare parte din ocnasi s
e multumeau cu hrana de la cazan. De fapt, laudele lor se refereau mai mult la pi
ne si erau multumiti mai ales de faptul ca pinea se elibera ntr-o cantitate global
a pe ntreaga cazarma si nu la cntar, pe cap de om, n ratii individuale. Un asemenea
sistem i-ar fi ngrozit, fiindca cel putin o treime din oameni ar fi ramas flamnzi;
dar asa era destula pentru toata lumea. Pinea noastra ntr-adevar era foarte gus
toasa, lucru care se stia chiar si n oras : aceasta datorita faptului ca temnita
avea cuptoare foarte bune. Ct despre ciorba de varza acra, fiarta ntr-un cazan ime
ns si dreasa cu putin arpacas, n-avea nici un gust, mai ales n zilele de lucru, cn
d era zeama lunga, aproape apa chioara. M-a ngrozit mai cu seama numarul impresio
nant de gndaci care pluteau n ea. Ocnasii, nsa, nu se prea sinchiseau de acest lucr
u.
Primele trei zile nu m-am dus la lucru; asa se proceda cu toti noii sositi: erau
lasati sa se odihneasca dupa oboseala drumului. Totusi, chiar a doua zi a trebui
t sa ies din temnita ca sa mi se schimbe catusele. Lanturile n care fusesem adus n
u erau reglementare; facute din inele, scoteau un clinchet usor si detinutii le
ziceau zurgalai" ; se purtau pe dinafara, peste pantaloni. Lanturile temnitei, ad
aptate pentru munca, nu erau facute din inele, ci din vergele aproape de grosime
a degetului, unite ntre ele prin trei inele si se purtau sub pantaloni. Inelul mi
jlociu era prins cu o curea de brul ncins peste camasa.
Tin minte cea dinti dimineata pe care am petrecut-o n temnita. Batai marunte de to
ba la corpul de garda, situat lnga poarta de intrare, vestira desteptarea, iar du
pa vreo zece minute subofiterul de serviciu facu ocolul curtii, descuind usile c
azarmilor. Detinutii ncepura sa se trezeasca. La lumina slaba a unei luminari de s
eu, ei se ridicau tremurnd de frig de pe priciuri. Cei mai multi, tacuti si moroc
anosi, cascau si se ntindeau, ncretindu-si fruntile nsemnate cu fierul. Unii se nchi
nau, altii schimbau primele cuvinte de harta. Duhoarea era nabusitoare. ndata ce s
e deschise usa, navali n cazarma aerul curat si rece de afara, rostogolin-du-se n
valuri aburinde. Detinutii se ngramadira n jurul caldarilor pline unii dupa altii;
luau cu o cana apa n gura si se spalau pe fata si pe mini. Apa era adusa de cu se
ara de ngrijitor, pe care detinutii, conform regulamentului, l alegeau dintre ei s
i care facea curatenia n dormitor ; pentru asta el era scutit de munca. Datoria l
ui era sa mature, sa spele priciurile si dusumelele, sa scoata hrdaul de peste no
apte si sa aduca n cele doua caldari apa de spalat pentru dimineata si de baut pe
ntru restul zilei. Pentru cana de apa, una singura n toata cazarma, fireste, se i
sca imediat cearta.
Un-te bagi, frunte crestata ? se rasti un detinut ursuz la nfatisare, nalt, oach
es si desirat, cu niste gurguie ciudate pe teasta-i rasa, mbrncind pe un alt ocnas
, scund si ndesat, vesel si roscovan. Ai rabdare !
Lasa gura! Stii ca ai haz ? La rabdare trebuie si tutun. Da-te tu la o par
te ! Ce te-ai nfipt ca o sperietoare n fata mea ? Ba nu, zau, fratilor, uitati-v
a la el ca n-are nici un faraponstc !
422
423
Cuvntul faraponstc" si facu efectul: multi izbucnira n rs; tocmai ceea ce dorea, proba
bil, grasunul roscovan, care facea, dupa ct se pare, pe bufonul n cazarma. Celalal
t ocnas l privi cu un dispret nemarginit.
Vaca ncaltata! mormai el ca pentru sine. Ian te uita ce-i priesc colacii din te
mnita ! Nu mai poate de fudulie ca de Ignat aduce doispe purcei.
Da tu ce pasare maiastra mi-esti, ma rog ?
Iac-asa, o pasare !
Si ce fel, ma rog ?
De care habar n-ai tu.
Si care-i felul de pasare de care n-am eu habar ?
Pai, acela d care-ti vorbesc !
Ei hai, zi-i pe nume !
Si se protapira unul n fata celuilalt, tintindu-se cu privirea. Cu pumnii strnsi, g
rasunul astepta raspunsul, gata sa sara la bataie. Eram sigur ca se vor ncaiera.
Totul era aici nou pentru mine si priveam aceasta scena cu multa curiozitate. Mai
pe urma am aflat nsa ca astfel de scene erau frecvente si cu desavrsire nevinovate
; se petreceau aproape ca ntr-o comedie, mai mult ca o distractie, spre hazul tu
turor ; rareori se ntmpla sa degenereze n bataie. Toate astea erau ndeajuns de carac
teristice si oglindeau unele aspecte specifice ale moravurilor din temnita.
Detinutul nalt si oaches ramase linistit si plin de demnitate. Simtea ca privirile
tuturor erau atintite asupra lui si ca toata lumea astepta sa vada cum se va de
scurca : iese cu obrazul curat si triumfator, sau se face de rs prin raspunsul sa
u; trebuia, prin urmare, sa spuna raspicat ce fel de pasare era el. si privi adve
rsarul cu cel mai adnc dispret, cu o cautatura zvrlita peste umar, ca sa fie ct mai
jignitoare, si, tintindu-l ca pe o gnganie, raspunse rar si deslusit:
Ca-gan!
Ca era, adica, pasarea cagan. O puternica explozie de rs fu rasplata binemeritata
a istetimii lunganului, care stiu sa nascoceasca pe loc un nume nemaiauzit de p
asare.
Ba esti un ticalos, nu cagan! urla grasunul, furios ca
fusese batut pe toata linia.
ntruct cearta ameninta, totusi, sa ia o ntorsatura grava, ceilalti intervenira numa
idect ca sa-i domoleasca pe cei doi zurbagii.
Ce v-ati aprins asa, ma ! zbiera la ei toata cazarma.
Dect sa va ratoiti ca niste gugumani, mai bine v-ati lua de beregata, striga car
eva dintr-un colt.
Da, da, vezi sa nu se-ncaiere ! veni imediat un raspuns. Ce mai, sntem niste fla
cai strasnici si nu ne dam n laturi cnd e vorba sa tinem piept sapte mpotriva unuia
...
Amndoi n-au pereche ! Pe unul l mannca ocna pentru un codru de pine, celalalt, un v
iteaz de oale smntnite, a ncasat-o pentru o oala de chisleag furata de la o muiere.
Ei haide, lasati galagia ! zbiera supraveghetorul invalid, a carui singura
menire era sa vegheze la pastrarea ordinii si a linistii din cazarma si de aceea
dormea ntr-un colt, pe un pat anume.
Atentie, baieti! S-a trezit Nevalid Petrovici! Loc la apa scumpului nostru
fratior, Nevalid Petrovici!
Care fratior, ba ? !... Ai baut cu mine macar de o rubla, ca sa ai obraz sa-mi
spui frate ? ! mormai invalidul tragndu-si mantaua pe umeri.
Se lumina de ziua si se apropia ora apelului; bucataria era plina de oameni. Det
inutii, mbracati n cojoace scurte, ncinsi, cu caciuli n doua culori pe cap, se mbulze
au la plinea pe care o mpartea unul dintre bucatari. Acestia din urma erau alesi d
intre detinuti, cte doi de fiecare bucatarie. Tot ei aveau n pastrare si cutitul,
unul singur pentru toata bucataria si care slujea la taiatul pinii si al carnii.
In jurul meselor si prin colturi se ngramadisera ocnasii gata echipati de lucru.
Unii dintre ei aveau n fata cte o strachina cu cvas n care nmuiau bucati de pine si le
nfulecau cu pofta.
Era o larma de nesuferit. Numai ctiva sedeau de vorba cuminte si linistit, retras
i pe la colturi n grupuri mici.
Buna dimineata si pofta buna, mos Antonici! zise un tnar detinut, asezndu-se alat
uri de un ocnas batrn, ncruntat si stirb.
Sa zicem ca-i buna, daca nu-ti arde cumva de gluma, mormai celalalt fara sa-si
ridice privirea, morfolind mbucatura de pine ntre gingiile vaduvite de dinti.
Si eu care credeam ca ai murit, Antonici, zau...
Astept sa mori tu mai nti; dupa aia, oi vedea eu ce am de facut...
425
424
Ma asezai lnga ei. In dreapta mea, doi ocnasi discutau gravi si cu gesturi masura
te, straduindu-se vizibil sa-si pastreze toata prestanta unul n fata celuilalt.
Pe mine n-are cum sa ma fure, nu s-a nascut nca omul, zise unul; mai curnd de mine n
sumi m-as teme, ca nu cumva sa ma mpinga pacatul sa pun mna pe ceva.
Nici eu nu ma las cu una, cu doua : o data l pocnesc drept la mir.
Ce sa-l mai pocnesti! Tot un ocnas oropsit ca si noi se stie. Numai dnsa te jupoai
e pna la piele, si nici macar bogdaproste nu-ti spune... M-a costat o groaza de p
arale. Mai deunazi, numai ce o vad ca vine sa ma caute. Ce ma fac acum cu ea ? M
a rugai de Fedea-calaul, avea pe atunci o casuta la marginea orasului, o cumpara
se de la Solomonka-ovreiul, ala de s-a spnzurat pe urma...
l stiu eu. L-am avut aici crsmar, acum trei ani, l poreclisera Griska-Crsma tulbure
. Stiu...
Uite ca nu stii; Crsma tulbure e altul.
Nu mai spune ! Multe mai stii tu ! Daca-i pe-asa, ti-aduc la martori cti vrei.
Tu sa-mi aduci, ma ? Pai, de unde-mi pici ? Stii tu cine snt eu, ma ? !
Te stiu cine-mi esti, d-aia te-am si mardit de attea ori si, zau asa, fara sa ma
laud vreodata.
Tu m-ai batut pe mine ? Ehei, nene, nca nu s-a nascut omul care sa fi pus mna pe
mine, iar al de-a ncercat-o zace cumintel n pamnt.
Ciuma neagra ce esti!
Ba tu esti lepra siberiana !
Crapa-ti-ar teasta de sabie turceasca !... Si cearta se porni.
Gata, v-ati si luat, mintosilor ! n lumea larga n-ati stiut sa va faceti un rost
; ati dat aici de pine pe daiboj si va vine a zburda... se auzira glasuri din toa
te partile.
Si cei doi trebuira sa se astmpere. De obicei, asa sfr-seau pna si cele mai violent
e certuri. Sareau ceilalti si-i desparteau numaidect. Oricine putea sa dea din gur
a si sa se bata cu vorba" dupa pofta inimii. Era si un prilej de petrecere pentru
toata lumea. Bataia nsa nu era ngaduita dect, poate, n mprejurari cu totul exceptiona
le. De cum ajunge ntmplarea
la urechile maiorului, ncep cercetarile; vine maiorul personal, ntr-un cuvnt, e vai
si amar de toata lumea; de aceea, ncaierarile erau evitate cu grija. De altfel, s
i adversarii se ciondaneau mai mult de hazul lumii, ca sa le treaca vremea si sa
-si mai ascuta limba. O data atrasi ntr-o asemenea cearta, se lasau de obicei ant
renati, se nflacarau, se nversunau si-i vedeai la un moment dat gata-gata sa sara
unul la altul; dar numai att: ajunsi la acest punct, adversarii puneau brusc capat
ncaierarii verbale si se desparteau numaidect. La nceput, toate astea m-au mirat pe
ste masura. Am redat nadins aici ca model un schimb de cuvinte dintre cele mai ob
isnuite ntre ocnasi. De unde era sa-mi nchipui pe atunci ca ar fi n stare cineva sa
njure si sa se certe numai de placere, pentru a petrece, gasind n asta prilej de
distractie, de exercitiu placut, de delectare ! Totusi, nu trebuie sa uitam ca de
multe ori e vorba aici si de un anumit orgoliu. Dialecticianul bun de gura si m
ester la njuraturi se bucura de mare stima. Aproape ca-l aplaudau ca pe un actor.
Chiar cu o seara nainte, bagasem de seama ca multi se uitau cam chiors la mine. Ba
am surprins si cteva priviri ntunecate. Altii, dimpotriva, se nvrteau n jurul meu, b
anuind ca, poate, am bani; cautau sa intre n vorba cu mine, sfatuindu-ma cum sa-mi
port lanturile noi ca sa nu ma doara ; mi gasira imediat, cu bani, binenteles, o
ladita cu cheie, n care sa-mi ascund lucrurile primite de la administratie si put
ina rufarie ce-mi fusese ngaduit s-o aduc cu mine. Dar tot ei, chiar a doua zi, m
i-o furara si baura banii dupa ce-o vndura. Unul dintre ei mi deveni mai trziu foar
te devotat, ceea ce nu-l mpiedica sa ma fure ori de cte ori avea prilejul. O facea
fara nici o jena sau rusine, aproape inconstient, supunndu-se parca unei obligat
ii si nici macar n-aveai cum sa te superi pe el pentru asta.
ntre altele, am aflat de la ei ca puteam avea ceaiul meu si am fost povatuit sa-m
i cumpar un ceainic ; pentru nceput, mi gasira unul cu mprumut; mi fu recomandat si
un bucatar, care, pentru treizeci de copeici pe luna, putea sa-mi gateasca orice
fel de mncare, daca, binenteles, mi cumparam cele de trebuinta si aveam de gnd sa m
annc pe cont propriu... Se grabira, fireste, sa-mi ceara si bani cu mprumut: aproa
pe fiecare veni n ziua aceea de doua-trei ori sa se mprumute cu ctiva gologani.
426
427
Fostii dvoreni ajunsi la ocna erau priviti cu dusmanie de ceilalti osnditi.
Cu toate ca erau condamnati si la degradare civica, si pusi pe picior de absolut
a egalitate cu toti ocnasii, acestia nu voiau sa-i recunoasca de camarazi. Si ni
ci macar n-o faceau constient, dintr-o pornire trecuta ct de ct prin ciurul judeca
tii, ci absolut inconstient si sincer. Noi continuam sa ramnem pentru ei nobili, c
u toate ca de cele mai multe ori, chiar ei si bateau joc de decaderea noastra.
Acum s-a zis ! Gata! Fost-ai lele ct ai fost... si alte amabilitati de soiul aces
ta.
Suferintele noastre, pe care ne straduiam ct era cu putinta sa le ascundem, le pro
curau o vadita placere. Acest lucru l simteam la nceput mai ales la munca, unde pu
terile noastre se dovedeau mult mai slabe si contributia noastra la efortul comu
n mult mai scazuta dect a celorlalti. Nimic nu e mai greu dect sa-ti cstigi ncredere
a unei mase de oameni (mai cu seama de felul acesteia), sa te faci iubit de ea.
n temnita noastra erau si ctiva osnditi dintre fostii dvoreni. Mai nti, cinci polonezi
despre care voi mai avea prilejul sa vorbesc mai amanuntit. Ocnasii nu puteau s
a-i sufere, mai mult chiar dect pe cei proveniti din rndurile dvorenilor rusi Polo
nezii (ma refer numai la osnditii politici) care adoptasera o atitudine de rezerv
a, excesiv de politicoasa, si de aceea foarte jignitoare, evitau pe ct posibil sa
intre n vorba cu ei si reuseau anevoie sa-si ascunda dezgustul pentru tovarasia l
or. Ocnasii si dadeau seama foarte bine de acest lucru si cautau sa le raspunda c
u aceeasi moneda.
A fost nevoie aproape de doi ani ca sa cstig bunavointa unora dintre camarazii me
i de temnita. Dar cei mai multi dintre ei ma ndragira foarte curnd, hotarnd ca snt un
om de treaba".
Din tagma dvorenilor rusi erau patru detinuti, si cu mine cinci. Unul din ei se
dovedi a fi o faptura josnica si mrsava, n ultimul hal de decadere, un copoi si un
delator notoriu. Auzisem despre acest condamnat nca nainte de a ajunge la ocna si
chiar din primele zile am cautat sa evit orice relatii cu el. Al doilea era par
icidul de care am vorbit mai nainte. Al treilea se numea Akim Akimci, un om sucit,
cum rar ntl-nesti. Figura lui mi-a ramas deosebit de viu ntiparita n minte. Era nalt
si uscativ, cam sarac cu duhul, cu desavrsire agra-
tar moralist la culme si grozav de pedant n toate. Ocnasii TTOtrpeste picior ; din c
auza firii lui crcotase de om pisalog, cei mai multi nsa preferau sa nu aiba de-a
face cu el. De cum intrase n temnita, se pusese cu ei pe picior de egalitate, simt
indu-se ca ntre ai lui; se certa si chiar se ncaiera cu ei. Era de o cinste fenome
nala. Cum vedea o nedreptate, sarea si se amSsteccTTumaidect, desi afacerea nu-l p
rivea ctusi de putin. Era, de altfel, de o naivitate aproape copilareasca; n certu
rile lui cu ocnasii, de pilda, se apuca sa-i mustre ca snt hoti si ncerca sa-i con
vinga cu toata seriozitatea sa nu mai fure. Servise ca praporgic n Caucaz. Ma apr
opiai de el din prima zi si-mi povesti numaidect istoria lui. ncepuse ca iun-cher n
tr-un regiment de infanterie ; dupa ani de zile de asteptare, i venise, n sfrsit, nai
ntarea la gradul de ofiter si i se ncredintase comanda unui mic fort n munti. Un p
rint muntean din rndurile populatiei pasnice din vecinatate daduse foc acestei for
tarete si ncercase un atac de noapte, care nsa nu-i reusise. Akim Akimci se prefacu
a nu banui cine-i adevaratul faptas si dadu vina pe niste munteni rqsculati. Ca
m la o luna dupa aceea, l invita pe print la o masa prieteneasca. Printul veni ca
lare, fara a banui ca i se ntinde o cursa. Akim Akimci si scoase n careu garnizoana
si i facu n fata soldatilor o morala strasnica pentru purtarea lui nedemna si crim
inala, demonstrndu-i ca e rusinos sa puna foc cetatilor ; totodata i dadu lamuriri
si ndrumari amanuntite de cum trebuie sa se poarte pe viitor un print pasnic si
supus, iar drept ncheiere l mpusca pe loc ; apoi raporta cazul superiorilor sai cu
toate amanuntele de rigoare. Pentru toate astea, Akim Akimci fu trimis n judecata
si condamnat la moarte, dar n cele din urma pedeapsa capitala i-a fost comutata n
doisprezece ani munca silnica de gradul doi n ocnele din Siberia. si dadea seama s
i recunostea ca procedase ilegal; mi marturisi ca stia foarte bine si nainte de a-
l mpusca pe print ca acesta trebuia sa fie judecat de un tribunal instituit dupa
lege, fiindca era pasnic, si totusi parea ca nici pna acum nu se dumerise nca depl
in asupra sensului adevarat al vinovatiei lui.
mi daduse foc cetatii, ce trebuia sa fac ? Sa-i spun bogdaproste ? mi raspundea el
la toate obiectiile mele.
Cu toate ca si cam bateau joc de ciudateniile lui Akim Akimci, ocnasii l respectau
pentru faptul ca era foarte ordonat si priceput la toate.
428
429
ntr-adevar, nu exista meserie la care Akim Akimci sa nu faca fata. Era si tmplar, s
i cizmar, si pantofar, si vopsitor, si poleitor n bronz, si lacatus, si pe toate
le nvatase n temnita. Foarte ndemnatic, era de ajuns sa vada un lucru ca sa-l faca nto
cmai, numaidect. Mesterea de asemenea fel de fel de cutiute, cosulete, felinare d
e carton, jucarii, si le vindea n oras. Cu banii cstigati si cumpara schimburi de r
ufe ; si procurase o perna mai moale si o salteluta. Nimerisem n aceeasi cazarma c
u el si mi-a fost de mare folos n primele zile de detentie.
nainte de a porni la lucru, ocnasii se rnduiau n doua siruri n fata corpului de gard
a; de jur mprejurul lor se postau soldatii de escorta cu armele ncarcate. Venea ap
oi un ofiter de geniu, nsotit de un diriginte de lucrari si ctiva gradati din trup
ele de geniu, supraveghetori de lucrari. Dirigintele facea repartitia pe grupe de
lucru si le trimitea pe rnd la munca.
Am nimerit n grupa care lucra la atelier. Era o cladire scunda de piatra, zidita n
mijlocul unei curti lungi, plina de materiale. Aveam mai multe sectii: fierarie
, lacatuserie, tmplarie, vopsitorie si altele. Akim Akimci lucra la vopsito-rie :
fierbea uleiul, freca culorile si vopsea mese si alte obiecte de mobilier, dndu-l
e o fata ca de nuc.
Asteptnd sa mi se schimbe lanturile, i mpartasii lui Akim Akimci primele mele impres
ii din temnita.
Da, zise el, nu prea-i nghit pe nobili, si mai ales pe cei politici; sa-i sugrume
, nu altceva; si nu-i de mirare. Mai nti ca snteti altfel de oameni si nu semanati
de loc cu ei, si, n al doilea rnd, ei toti au fost ori iobagi, ori soldati n ostire
. Spune si dumneata, cum ar putea sa va iubeasca ? Aici viata e aspra si grea, a
i sa vezi. Dar n unitatile disciplinare din Rusia e si mai grea. Ne-au spus-o cei
veniti de acolo; ei snt fericiti ca au fost mutati n temnita noastra, ca si cum ar
fi nimerit din iad n rai. Si nu pentru ca munca ar fi mai grea ; se zice ca acol
o, la osnditii de gradul nti, nici administratia nu-i tocmai aceeasi, nu-s toti mil
itari si se poarta putin mai altfel dect la noi. Cica acolo detinutul ar putea sa
-si njghebe un camin si sa stea n casuta separata. Asa mi s-a spus, ca n-am fost a
colo... Nu-i pune n uniforma si nici nu-i rade pe cap ; desi eu unul cred ca unif
orma si ca-patna rasa nu e lucru tocmai rau ; e mai multa ordine asa,
430
e si mai placut la vedere. Numai ca, vezi mata, lor nu le este pe plac. Si cum s
a le fie, cnd aici e un adevarat turn al lui Babei: unul e cantonist2, altul cerc
hez, al treilea sectant, al patrulea mujic pravoslavnic care si-a lasat la tara
familia si :opilasii, altul e ovrei, sau tigan, sau nici el nu mai stie ce si, v
or, nu vor, toti trebuie sa stea laolalta, obligatoriu, buna ntelegere, sa mannce
din aceeasi strachina, sa doarma n rnd, cot la cot, pe aceleasi scnduri. Si ce via
ta de cine, nici cel mai mic lucru nu-l poti face dupa vrerea ta; o bucatica mai m
ult, si nici aia nu poti s-o nghiti dect pe ascuns ; orice banut trebuie sa ti-l d
osesti n ciubota ; ce sa mai vorbim, fara sa vrei, ti trec prin cap fel de fel de
nazbtii.
Toate astea le stiam si eu. As fi vrut, nsa, ca Akim Akimci sa-mi spuna cte ceva si
despre maiorul nostru. Iar el nu s-a ferit sa-mi mpartaseasca tot ce stia si cred
ea si tin minte ca impresia pe care mi-a lasat-o povestirea lui nu a fost ctusi d
e putin placuta.
Mi-a fost dat sa traiesc doi ani sub atotputernicia acestui ofiter. M-am putut c
onvinge ca tot ce-mi povestise despre el Akim Akimci era purul adevar, cu singura
deosebire ca impresia realitatii e ntotdeauna mai puternica dect cea lasata de des
crierea cuiva. Era ntr-adevar un personaj sinistru si aceasta numai pentru ca un
om cu firea lui fusese nvestit cu putere aproape nemarginita de a dispune de viat
a a doua sute de suflete. Propriu-zis, nu era dect un om rau si samavolnic si nimi
c altceva. i trata pe detinuti ca pe niste dusmani firesti ai lui si asta era poa
te cea dinti si principala lui greseala. Nu era lipsit de oarecare calitati, dar t
otul la el, pna si laturile pozitive, capatau un aspect diform, monstruos. Rau si
vesnic pornit, se napustea ca un nebun n cazarma, uneori si n miez de noapte, si
daca vedea un detinut adormit cu fata n sus ori pe partea stnga, l punea a doua zi
la pedeapsa : Sa dormi pe partea dreapta, adica, asa cum am poruncit eu". Ocnasii
l urau si se temeau de el ca de ciuma. Avea fata vesnic congestionata, rautacioa
sa. Toata lumea stia ca maiorul se afla sub influenta tiranica a ordonantei sale
, Fedka, ca si iubea cinele mai mult dect pe cei din juru-i si ca era sa nnebuneasca
atunci cnd Trezorka s-a mbolnavit; se zice ca plngea cu lacrimi amare, cum n-ar fi
plns poate nici la capatiul fiului sau. Alungase cu mare scandal pe doctorul veter
inar, pe care,
431
dupa obiceiul lui, era gata sa-l ia la bataie. Aflnd de la ordonanta ca printre de
tinuti se afla unul priceput n doftoricirea animalelor, trimise numaidect sa-l che
me.
Scepa-l! Te rasplatesc cum nici n-ai visat, daca mi-vindeci pe Trezorka.
Omul nostru, un taran siberian istet si htru, un veterinar cu adevarat foarte pri
ceput, dar nainte de toate un mujic din cale afara de siret, povestea mai trziu, d
upa ce aceasta poveste fu uitata, cum se petrecusera lucrurile la maior.
Ma uit la Trezorka : zace culcat pe divan, cu capul pe o perna alba ; bag numai
dect de seama ca are aprindere de plamni si ca daca i-as lua snge, s-ar nzdraveni; d
ar mi-am zis : Ce-ar fi sa-l las sa crape ? Nu, blagorodnicia voastra, zic, acum
a degeaba, m-ati chemat prea trziu ; de vedeam cinele ieri ori alaltaieri, l puneam
eu pe picioare, dar acum n-am ce sa-i mai fac, nu mai scapa...
Si s-a prapadit Trezorka.
Mi s-a povestit ntr-o zi cum un ocnas a sarit sa-l omoare pe maior. Acest ocnas s
tatuse ani de-a rndul linistit, blnd, cuminte ; era tacut si retras si nu vorbea a
proape cu nimeni; lumea l socotea sarac cu duhul si scrntit ntru Cristos, caci n ult
imul an mai ales si petrecuse tot timpul liber citind biblia. Noaptea, dupa ce to
ata lumea adormea, el se scula, aprindea o luminare de ceara, se urca pe cuptor,
deschidea cartea si citea pna-n zori. ntr-o zi, iesi din rnd si declara subofiteru
lui ca nu vrea sa mai iasa la lucru. I se raporta maiorului; acesta se nfurie si
sosi numaidect la cazarma. Ocnasul se napusti asupra-i ca sa-l izbeasca n cap cu o
caramida, pe care o pregatise dinainte, dar nu-l nimeri. Fu legat, judecat si pe
depsit cu bataia. Toate astea se petrecura cu o repeziciune uluitoare. Dupa trei
zile nenorocitul muri n spital, nainte de a-si da sufletul, marturisi ca nu purta
pica nimanui, dar dorise din tot sufletul sa ndure cea mai grea suferinta ; si nic
i macar nu apartinea vreunei secte rascolnice ! Detinutii i pastrara o amintire p
lina de respect.
n sfrsit, mi se schimbara lanturile. ntre timp, n atelier aparura una dupa alta cteva
vnzatoare de colaci. Unele din ele erau copilite nevrstnice nca. Cit erau mici, ve
neau sa vnda colacii pe care-i coceau mamele lor. Veneau ele si cnd erau mai rasar
ite, dar fara panerasele cu colaci; era un drum pe care unele din ele l apucau in
evitabil. Altele erau
femei n toata firea. Un colacel costa un banut si detinutii le cumparau de obicei
pe toate.
Am observat cum un ocnas-dulgher carunt, dar cu fata iimena si zmbitoare, ncepu s
a se lege de vnzatoarele de Iaci. nainte ca ele sa-si faca aparitia, si pusese la gt
o rosie. O femeiusca grasa, ciupita de varsat, si lasa cosul tejgheaua dulgher
ului si intrara n vorba.
N-ai mai venit ieri acolo ! ncepu ocnasul cu un zmbet de satisfactie.
Ba eu am fost, da mi-ai tras clapa, i ntoarse vorba femeia.
Ne-au dus de acolo, altminteri nu lipseam noi... Deunazi toate fetele voastre si-
au iacut drum pe la mine. ] Ei, chiar toate !
IDaca-ti spun, Mariaska a fost, Havroska a fost, Cekunda a fost, Dvugrosovaia 3 a
fost...
Ia spune-mi, l ntrebai pe Akim Akimci, e oare cu putinta?...
Se mai ntmpla si de-astea, mi raspunse el plecndu-si ochii, caci era rusinos nevoie
-mare.
Se ntmplau, desigur, si de-astea, nsa foarte rar, caci trebuiau nvinse piedici si gre
utati nenumarate. Era mult mai simplu si se gaseau mai multi amatori de a-si ris
ipi banii pe bautura, bunaoara, cu toate ca povara vietii de temnita cerea fie s
i o umbra de mngiere. Cel ce voia sa se ntlneasca cu o femeie trebuia sa hotarasca l
ocul, ora, sa se nteleaga dinainte, sa caute singuratatea, lucru deosebit de greu,
sa-si asigure complicitatea paznicilor, ceea ce era si mai greu, si sa risipeas
ca relativ multi bani, binenteles n raport cu conditiile temnitei. Si totusi, n dec
ursul anilor ce urmara, mi-a fost dat sa fiu martor si al unor astfel de scene d
e dragoste. Mi-aduc aminte ca ntr-o zi de vara lucram trei oameni ntr-o sura mare
pe malul Irtsului si ntretineam focul la un cuptor de ars caramida ; soldatii de p
aza erau niste oameni foarte de treaba. Deodata aparura doua fsnete", cum le zic o
cnasii.
Unde mi-ati zabovit atta ? La alde Zverkov, ai ? le ntreba ocnasul la care venis
era ele si care le astepta de mult.
Nici pomeneala ! Nu ma rabda pe mine locul, fii pe Pace, raspunse mucalita una
din ele.
432
433
Fsneata" era Cekunda, dupa mine, o trtura fara seamar*. pe lume ; pe cealalta o chem
a Dvugrosovaia si arata n asa hal, nct nu se afla pana s-o poata zugravi.

E multisor de cnd nu ne-am mai vazut, urma berbantul, adresndu-se acesteia din
urma ; ai mai slabit, pe ct nii se pare ?
i
Se prea poate. nainte eram rotofeie, iar acum nu stiu ce-o fi cu mine, de parc-a
s fi nghitit un ac.
Va tot tineti dupa ostasi, ai ?
Ian te uita ce mai scornesc gurile rele ! Ei, si la urma urmei, ce daca ? mi pla
c ostasii, ca-s plini de draci!
Mai dati-i ncolo de ostasi si dragostiti-va cu noj. Ca nici noi nu sntem de lepad
at. Avem si paralute...
Pentru ca imaginea idilei sa fie mai completa, va sfatuiesc sa vi-l nchipuiti pe
acest crai cu capul ras, cu picioarele n lanturi, mbracat n vesminte vargate si cu
paznic la doi pasi... mi luai ramas bun de la Akim Akimci si aflnd ca ma puteam ntoa
rce la temnita, plecai nsotit de un soldat. Detinutii raspnditi prin diferite locur
i de munca ncepura sa se ntoarca. Cei dinti se ntorc ocnasii carora li se da o norma
anume, precizndu-li-se dinainte ce si ct au de ndeplinit. De altfel, e singurul mi
jloc de a-i face sa lucreze cu rvna. Normele erau uneori uriase si totusi treaba s
e facea ndoit mai repede dect daca acelasi om era pus sa lucreze pna la sfrsi-tul zi
lei de munca. Cum si ispravea norma, detinutul era liber si putea sa plece la caz
arma.
Sala de mese, care servea totodata si de bucatarie, era comuna. Care cum venea se
aseza si mnca, pentru ca ncaperea era mica si toti deodata nici n-ar fi ncaput. Gu
stai din ciorba de varza acra, dar, nedeprins nca, n-am putut s-o mannc si mi-am f
acut ceai. Ma asezai la capatul mesei alaturi de un ocnas fost pe vremuri si el
dvorean, ca si mine.
Detinutii intrau si ieseau. Loc era nca de ajuns, caci nu se ntorsesera toti. Un g
rup de vreo cinci oameni se asezara separat, la masa cea mare. Bucatarul puse n fa
ta lor doua castroane de ciorba si o strachina plina cu peste prajit. Sarbatoreau
, probabil, vreun eveniment fericit si comandasera bucate pe socoteala lor. Din cn
d n cnd ne aruncau cte-o privire piezisa. Apoi veni unul din polonezi si se aseza lng
a noi. - N-am fost pe-acasa, dar stiu tot ce se ntmpla, striga
,un ocnas nalt, intrnd pe usa si nvaluindu-i pe cei din sala o privire.
Era un barbat de aproape cincizeci de ani, uscativ si vn-Avea fata vioaie de om g
lumet si vesel. Mai cu seama ;a de jos, carnoasa, putin rasfrnta, i dadea un aer t
are
Ei, cum v-ati mai odihnit ? Ce-ati amutit cu totii ? Noroc si toie buna, frati v
oronejeni ! adauga el asezndu-se lnga cei ie se ospatau. Pofta buna ! Bucurosi de
oaspeti ?
Ai cam scrntit-o, nu sntem din Voronej.
l Te pomenesti ca snteti din Tambov ?
i Nici din Tambov. Vezi-ti de drum. Aici n-o sa-ti mearga, nenisorule. ncearca-ti
norocul n alta parte, la vreun bogatan.
Ce sa spun, mai fratilor, mi ghioraie matele n burta cum oracaie broastele n balta
. Si unde sta, ma rog, bogatanul ala ?
Du-te la Gazin, el e bogatan.
Gazin chefuieste astazi: a luat-o razna, si bea toti banii.
Are pe putin douazeci de ruble, se amesteca n vorba un alt ocnas. Sa tot fii crsm
ar.
Va sa zica, nu ma primiti, ai ? Bine, sa mncam atunci ce ne da statul.
De ce nu te duci sa ceri ceai, uite, la boierii de colo !
Unde vedeti voi aici boieri ? Snt de-o seama cu noi acum, rosti cu glas posomori
t un ocnas ghemuit ntr-un colt si care nu scosese o vorba pna atunci.
Or c-as mai bea un ceai, da mi-e nu stiu cum sa cer. Avem si noi ambtul nostru,
rosti ocnasul cu buza rasfrnta, uitndu-se mucalit la noi.
Daca doresti, poftim, i zisei, facndu-i un semn cu mna spre ceainic.
Doresc, cum sa nu doresc ? primi el apropiindu-se de masa noastra.
Ia priviti-l! Acasa, n libertate, mnca numai ciorba de varza acra si aici, n temni
ta, pofteste ceai; a prins omul gust de bautura boiereasca, mormai detinutul cu
fata posomorita.
Da ce, aici nu se obisnuieste sa bei ceai ? l ntrebai eu, dar omul nu ma socoti v
rednic de raspuns.
434
28*
435
Uite ca au sosit si colacii. Faceti barem cinste si cu
un colac.
I
ntr-adevar, un tnar detinut aducea o multime de colaci
nsirati pe o sfoara, pe care-i vindea n cazarma. Pentru
zece colaci vnduti negustoreasa i dadea si lui unul si asta-i
era cstigul.
Colaci, hai la colacei! striga el, intrnd n bucatarie. Colaci calzi de Moscova! I-
as hali eu, neiculita, si de unul singur, dar mi crapa buza dup-un sfant. Hai, ba
ieti, ca-s pe terminate. Ai de-ati avut o mama...
Acest apel la dragostea de mama nveseli pe toata lumea si ctiva i facura safteaua.
Ce ziceti, fratilor, i dadea el zor cu gura, are s-o pateasca Gazin de data asta
! Zau asa ! S-a apucat de chef tocmai acum, cnd Fiara-vede-tot poate sa pice n ori
ce clipa.
. N-aibi grija, mi ti-l ascund ei. E beat turta ?
Si nca cum ! E furios si se leaga de ceilalti.
Iarasi o sa mannce papara...
De cine-i vorba ? l ntrebai pe polonez, vecinul meu.
De Gazin ; e un detinut care face aici negot cu rachiu. Cum cstiga ceva bani, i b
ea pna la cea din urma copeica. E rau si crud ca o fiara. De fapt, cnd e treaz sta
linistit si nu se leaga de nimeni, dar cnd e beat, si da arama pe fata : se napus
teste ca un turbat la tine cu cutitul ridicat, pna cnd ceilalti pun mna pe el si l p
otolesc.
Si cum fac ?
Tabara deodata asupra-i vreo zece oameni dintre cei mai voinici si-l bat fara m
ila, pna ce-l doboara la pamnt. Dupa ce ramne lat si pe jumatate mort n bataie, l cul
ca pe prici si-l nvelesc cu cojocul.
Da daca-l omoara ?
Altul si-ar lasa pielea, el nsa nu. E zdravan, mai tare dect toti ceilalti. Are o
sanatate de fier, asa ca a doua zi dupa bataie se scoala de parca nimic n-ar fi
fost.
Spune-mi, te rog, continuai eu sa-l descos pe polonez, uite, oamenii acestia cons
uma si ei mncare comandata dupa gustul si pe banii lor, dar nu stiu de ce am impr
esia ca se uita chiors si cu invidie la mine pentru ca beau ceai aici. De
ce oare ?
Nu din pricina ceaiului. Pur si simplu te urasc pentru l ca estTboier si nu le s
emeni lor. Multi dintre ei ar fi bucurosi
436
daca le-ai da prilejul sa se lege de dumneata, sa te jigneasca si sa te umileasc
a Ai sa mai ai multe neplaceri. Pentru noi viata de aici etffi adevarat iad. Mai
grea dect pentru oricare altul. Iti trebuie multa nepasare ca sa te poti obisnui
cu toate astea. Vei avea de ntmpinat nca multe neplaceri si vei auzi mereu cuvinte
de ocara si de vrajmasie din pricina regimului special de mncare si a ceaiului,
cu toate ca foarte multi dintre ei si au mncarea lor, separata, ba unii beau zilni
c si ceai. Dar ei snt n dreptul lor le este ngaduit, pe cnd noua nu.
Cu aceste cuvinte se ridica si pleca de la masa. Nu trecura nici cteva minute si
cuvintele lui se adeverira ntocmai...
IU
PRIMELE IMPRESII
Abia pleca M-ki4 (polonezul cu care statusem de vorba), ca Gazin, ametit de baut
ura, dadu buzna n bucatarie.
Aparitia unui ocnas beat, n plina zi de lucru, cnd toata lumea trebuie sa iasa la
munca, cu un comandant prea bine cunoscut ca aspru si nendurator, care putea sa s
oseasca n cazarma dintr-o clipa n alta, sub ochii scrutatori ai subofiterului, care,
nelipsit din temnita, supraveghea orice miscare, fara a mai vorbi de paznici si
santinele, ntr-un cuvnt, cu toata severitatea regimului de ocna, aparitia aceasta
mi tulbura cu desavrsire parerea ce abia reusisem sa mi-o fac despre viata de ocn
as. Mi-a trebuit nca multa vreme pna sa ma dumiresc si sa ncep a ntelege toate acest
e fapte si multe altele, care mi s-au parut att de stranii n primele zile de ocna.
Spuneam ca fiecare ocnas si avea ndeletnicirea lui personala si ca aceasta ndeletnic
ire era pentru el o cerinta fireasca, imperioasa, a vietii de ocna. n afara de ace
asta, ocnasul tine la bani, pretuindu-i mai presus de orice, poate n egala masura
cu libertatea, si simte o mare mngiere cnd aude sunndu-i n buzunar cteva monede. Cnd
are bani, l copleseste tristetea, nelinistea, deznadejdea si-atunci e n stare sa fu
re, sa faca cine stie ce ticalosie, numai sa poata pune mna Pe ei. Oricum, cu toa
ta nsemnatatea pe care i-o atribuie ocnasii, banul nu ramne multa vreme n buzunarul
fericitului
437
posesor. Mai nti, pentru ca i-ar fi foarte greu sa-l pastreze: fie ca i se ia, fie
ca i se fura. Daca se ntmpla ca, la perchezitiile sale neasteptate, maiorul sa des
copere vreun ban, ascuns cu cine stie ce migala, l si confisca pe loc. Se prea po
ate sa fi ntrebuintat acesti bani la mbunatatirea hranei detinutilor ; n orice caz,
toti banii gasiti asupra ocnasilor i erau adusi lui. Dar de cele mai multe ori b
anii erau furati. De ncredere nici nu putea fi vorba. Totusi, mai trziu se gasi un
mijloc sigur de pastrare. Un batrn sectant, de curnd venit la ocna, de undeva din
sloboziile de lnga Starodubie5, fostele Vetkovt, deveni curnd depozitarul de nadej
de al banilor ocnasilor. Nu ma rabda inima sa nu spun cteva cuvinte despre el, ch
iar de-o fi sa ma departez putin de firul povestirii.
Era un batrnel de vreo saizeci de ani, mic de stat si carunt, mi atrase de la ncepu
t luarea-aminte, caci nu semana ntru nimic cu ceilalti detinuti: avea o privire a
tt de linistita si de blnda, nct, mi aduc aminte, mi facea o nespusa placere sa ma uit
n ochii lui limpezi si luminosi, ncercuiti de zbrci-turi marunte. Stam adesea de v
orba cu el si trebuie sa spun ca rar mi-a fost dat sa mai ntlnesc un om mai bun si
mai blajin. Fusese osndit la munca silnica pentru o grea nelegiuire. Printre sec
tantii din Starodubie ncepura sa se iveasca cazuri tot mai dese de convertire de
la credinta de rit vechi la legea ortodoxa cea noua. Guvernul i ncuraja prin toate
mijloacele si se straduia din rasputeri sa determine si pe ceilalti sa treaca l
a religia oficiala. Batrnul mpreuna cu alti ctiva fanatici hotarra sa apere credinta",
asa cum spunea el. Cnd n trgul lor se zidi o biserica noua pentru cei reuniti ntr-o
singura credinta, i pusera foc. nvinuit de instigare, a fost osndit la munca silni
ca. Om cu stare, priceput n ale negotului, si parasi cu toata seninatatea casa, ne
vasta si copiii si porni cu fermitate pe drumul surghiunului, ncredintat, n orbire
a lui, ca ndura martiriul pentru credinta". Dupa ce traiai n preajma lui ctva timp, t
i puneai fara sa vrei ntrebarea : cum si ce fel de razvratit putea sa fie acest o
mulet bun si blnd ca un copil ? Am adus de cteva ori vorba despre credinta". Nu-l c
linteai cu nimic : ramnea ferm n convingeri, dar niciodata n-am observat n raspunsur
ile sau obiectiile lui vreo urma de rautate sau de ura. Si totusi, daduse foc un
ei biserici, lucru pe care l marturisea fara nconjur. S-ar parea ca, potrivit conce
ptiilor lui, att fapta pe care o savrsise, ct si mar-
438
tiriul" pe care-l ndura, trebuiau sa apara n mintea lui ca o pilda stralucita, vre
dnica de lauda, si cu toate acestea, nu lasa sa se vada nici un semn de mndrie sa
u ngmfare. Mai erau printre noi si alti ocnasi care tineau de vechile rnduieli biser
icesti, cea mai mare parte siberieni, oameni cu mintea agera, sireti, bucheri si
tipicari, si n felul lor dialecticieni nentrecuti, dar nfumurati, ncrezuti, perfizi
si intoleranti la culme. Batrnul era cu totul altfel de om. Desi poate-i ntrecea n
tipicarie si buchereala, se ferea de orice discutie de acest fel. Altoiateri*,..
era..,comunicativ din fire, totdeauna vesel, mereu gata la haz, dar nu n felul gr
osolan si cinic al celorlalti ocnasi, ci cu multa voie buna si seninatate; rsul s
una la el naiv si copilaresc, ntr-o desavrsita armonie cu parul lui ncaruntit. S-ar
putea sa ma nsel, dar snt si azi ncredintat ca pe om ti-l dezvaluie rsul, si daca rs
ul unui necunoscut ti place, nu mai ncape ndoiala ca e om cumsecade. Batrnul si cstiga
se pe de-a ntregul respectul ocnasilor si nu cauta sa se mn-dreasca cu aceasta ctus
i de putin. Detinutii i ziceau mosule" si nu-l suparau niciodata fapt graitor, dup
a care mi-am putut da seama cta influenta putea sa aiba acest om asupra coreligio
narilor sai. Cu toata puterea de stapnire si hotarrea cu care si ndura calvarul n tem
nita, sufletul lui tainuia
a leac. Dormeam n aceeasi
nendmJjsJt4ajsiJ cazarma cu el. ntr-o noapte, trezindu-ma pe la orele trei, auzii u
n oftat prelung si nabusit. Batrnul sedea pe soba (chiar n locul unde altadata se r
ugase ocnasul care sarise sa-l omoare pe maior) si citea din cartea lui de rugac
iuni scrisa de mna pe niste foi de hrtie. l auzeam soptind printre lacrimi: Doamne,
nu ma lasa ! Doamne, da-mi putere ! Bietii mei copilasi! Dragii mei copilasi! N-
am sa va mai vad niciodata !" Mi-e cu neputinta sa redau n cuvinte tristetea amar
a care m-a cuprins n clipa aceea. Si uite asa, ca de la sine, se facu ca toti det
inutii ncepura ncetul cu ncetul sa-i ncredinteze batrnului banii lor spre pastrare. n
temnita se fura fara rusine ; furau aproape toti. Dar din capul locului toata lum
ea se patrunse de convingerea ca batrnul n-ar fura, orice s-ar n-tmpla. Stiau toti
ca ascunde banii undeva ntr-un loc tainic, pe care n-ar putea nimeni sa-l descope
re. Mai trziu, batrnul ne dezvalui, mie si unora dintre polonezi, secretul ascunza
torii. Una din grinzile transversale de baza ale podelei avea un nod
439
neted, greu de observat, dar care putea fi scos si pus la loc n chip de dop ; nlau
ntrul grinzii, sub ciot, se cascase o adn-citura. n gaura aceasta batrnul ascundea
banii, punea la loc ciotul si nimanui nu i-ar fi trecut prin minte sa-i caute ac
olo. Dar sa ne ntoarcem la povestirea noastra. Ma oprisem la ntrebarea : de ce nu
fac banii prea multi purici n buzunarele ocnasului ? Raspunsul e simplu i faptul
ca snt greu de pastrat se stie; trebuie sa mai pui nsa la socoteala si viata apasat
oare de temnita! Prin nsasi firea lui, ocnasul e att de dornic de libertate, iar p
rin starea lui sociala e o fiinta att de nepa-satoare, dezordonata si zapacita, nct
nu-i de mirare ca-l apuca deodata un dor nestapnit de a pune la bataie totul", de
a se dezlantui n voie, ca sa-si stinga aleanul fie si pentru o clipa, uitnd de ne
cazuri si de mizerie n chef si bautura. E ciudat sa vezi pe cte unul ca-si frnge sp
inarea luni de-a rndul, lucrnd nentrerupt si hranindu-se cu gndul la cheful cel mare
, pentru ca, o data momentul sosit, sa cheltuiasca ntr-o singura zi tot cstigul adu
nat cu atta truda, dar absolut tot, pna la ultimul banut, iar apoi sa nceapa din no
u aceeasi truda cu si mai multa cazna, pna la un nou chef, asteptat iarasi luni s
i luni de zile. Unora le placea sa se nnoiasca, mai ales cu vesminte mai putin obi
snuite, deosebite ca croiala, de pilda, cu pantaloni negri, sau podiovci si cojo
ace siberiene. Detinutii aveau o mare slabiciune si pentru camasile de stamba, c
a si pentru centurile cu paftale de alama. Se gateau de obicei n zilele de sarbat
oare si fericitul tinea neaparat sa treaca mpau-nndu-se prin toate cazarmile ca sa
se arate. Multumirea de a te simti bine mbracat atingea la ei naivitatea copilar
easca, dupa cum si n multe alte privinte ocnasii erau ca niste copii mai vrstnici.
Ce-i drept, toate aceste splendori se faceau nevazute n scurt timp, ba uneori chi
ar n seara zilei n care fusesera mbracate, ca si cnd nici n-ar fi fost, caci proprie
tarii lor, pusi pe chef, n-aveau ncotro si trebuiau sa se desparta de ele, amanetn
du-le sau vnzndu-le pe o nimica toata. Cheful era pregatit din timp si pe ndelete.
Toate preparativele trebuiau terminate pna la o zi sorocita, neaparat o zi de sar
batoare bisericeasca sau ziua onomastica a celui care urma sa faca cheful. n ziua
cu pricina, ocnasul n sarbatoare se scula dis-de-dimineata, aprindea o luminare n
fata icoanei si se ruga ; apoi se mbraca si poruncea sa i se aduca masa, pentru
care cumpara din timp carne, peste si se gateau pelmeni siberieni.
440
De ndata ce i se aduceau toate bunatatile, se si punea pe mn-cat, nfulecnd si ndopndu-
se porceste, aproape totdeauna singur ; rareori se ntmpla ca un ocnas sa-si pofteas
ca camarazii la ospat. Mai apoi aparea si bautura : sarbatoritul se mbata peste m
asura si pornea beat, clatnndu-se si mpleticindu-se, prin toate cazarmile penitenci
arului, ca sa-l vada toti ca e beat, ca face chef", ca toata lumea sa se patrunda
de respect fata de el. Pretutindeni, n orice parte, n orice colt al tarii, oameni
i din popor manifesta ntotdeauna un fel de simpatie pentru chefliu ; aici, la ocn
a, nsa, omul care petrece, chefliul", se bucura n clipele acelea de un respect gene
ral, din partea tuturor ocnasilor, caci cheful capata aici o aureola aristocratic
a, fiind socotit un semn de boierie. De ndata ce se simtea afumat, ocnasul si tocme
a neaparat si muzica. Aveam printre noi un prapadit de polonez, vechi dezertor,
mic de statura, urt si pipernicit, dar care cnta binisor din vioara, de altfel, si
ngura lui avere. Cum n-avea nici o meserie, se angaja sa-i ntovaraseasca pe cei c
e petreceau, cntndu-le jocuri si cntece de veselie. Avea obligatia sa-si nsoteasca p
atronul din cazarma n cazarma, tragnd din arcus ct mai tare cu putinta. Uneori pe c
hipul lui se putea citi dezgustul si oboseala, dar la strigatul: Cnta, ca de-aia t
e-am platit!" ncepea din nou sa scrtie, repetnd la nesrsit aceleasi si aceleasi melodi
i. Cnd se pornea pe chefuit, detinutul putea fi sigur dinainte ca daca avea sa se m
bete prea din cale afara, ceilalti vor avea grija de el, l vor culca la timp si v
or sti n orice caz sa-l ascunda undeva, la adapost de privirile comandantului, da
ca ntmplarea l-ar fi adus tocmai atunci, si ca vor face aceasta cu totul dezinteres
at. La rndul lor, subofiterul si paznicii ce vegheau la mentinerea ordinii puteau
sa-si caute n liniste de treburi: betivul n-ar fi putut provoca nici o dezordine.
l supraveghea ntreaga cazarma si, la cea mai mica ncercare de neornduiala ori de re
volta, ocnasii singuri l-ar fi potolit pe data, iar la nevoie chiar l-ar fi legat
. De aceea, personalul de paza inferior alpenitenciarului nchidea ochii la aceste
fapte, stiind prea bine ca daca n-ar ngadui bautura si chefurile oarecum inofens
ive, ar fi poate si mai rau. Dar de unde faceau detinutii rost de bautura ?
Faceau rost de ea chiar n nchisoare, cumparnd-o de la crsmari", cum i poreclisera ocna
sii pe cei ce se ndeletniceau cu acest negot. n temnita erau mai multi crsmari care
-si faceau fara ntrerupere negotul destul de prosper, cu toate ca
441
bautorii si chefliii" erau rari, caci un chef costa multi bani, iar ocnasul si csti
ga greu banul. Negotul ncepea, se desfasura si se ncheia ntr-un chip destul de origi
nal. Detinutul care n-avea nici o meserie si nu voia nici sa munceasca (se gasea
u si asemenea indivizi), dar era totusi lacom de bani, ba tinea chiar sa se si mb
ogateasca ct mai repede, si avea ceva bani pentru nceput, se hotara sa se faca neg
ustor de bautura, ndeletnicire ndrazneata, care cerea multa prudenta si comporta ri
scuri mari. Pe lnga faptul ca-si punea spinarea n joc, negustorul risca sa piarda
dintr-o data si marfa, si capitalul. Piedicile acestea nu-l faceau nsa sa dea ndar
at. La nceput, asa-zisul crsmar are putini bani, si de aceea primul transport clan
destin de rachiu l face singur si, binenteles, desface marfa n conditii foarte avan
tajoase. La fel procedeaza si a doua, si a treia oara si, daca nu e descoperit,
comertul lui nfloreste si abia atunci ajunge sa-si njghebe un negot adevarat, pe ba
ze solide : devine ntreprinzator capitalist, lucreaza prin agenti si ajutoare, ri
sca din ce n ce mai putin si, n schimb, cstiga din ce n ce mai mult. Agentii si ajut
oarele si asuma pentru el riscul.
Temnita e ntotdeauna plina de oameni fara o lascaie n buzunar, lefteriti la jocuri
de noroc sau dupa vreun chef zdravan, zdrenturosi si prapaditi; nu au nici o me
serie, dar nu-s lipsiti de ndrazneala si dibacie. Singura lor avutie nentinata nca e
spinareacax-le-iai poae "servilaTceva ; si iata ca, ajunsi la grea ananghie, ei s
e hotarasc sa-si puna n joc acest ultim capital: se duc la crsmar si se ofera sa-i
transporte rachiul n cazarma. De obicei, crsmarul dispune de mai multi lucratori
din acestia. Undeva, n afara nchisorii, crsmarul si are oamenii lui: o fosta catana,
vreun trgovet, sau vreo muierusca ; acestia, pentru un cstig destul de mic, de al
tfel, cumpara rachiu cu banii crsmarului si l ascund ntr-o tainita, aproape de locu
l unde lucreaza detinutii. Furnizorul crede, fireste, ca-i de datoria lui sa gust
e zdravan din bautura, nlo-cuind fara mila cu apa cantitatea bauta, dar ocnasul n
-are vreme de tocmeala, si-apoi nici nu se cuvine sa fie prea mofturos ; el trebu
ie sa se socoteasca fericit ca nu si-a pierdut toti banii si sa ia bautura asa c
um e. Ocnasul care s-a tocmit sa transporte rachiul si caruia crsmarul i-a aratat
locul de n-tlnire cu furnizorul aduce cteva mate de bou, bine spalate dinainte si
pastrate pline cu apa, ca sa nu se usuce. Dupa
442
ce-au fost umplute cu rachiu, aducatorul nfasoara basicile pe trup, pe ct se poate
n locurile cele mai ferite; n asta sta toata dibacia si istetimea hoteasca a cont
rabandistului. Onoarea lui e n joc. Trebuie sa nsele si escorta, si corpul de garda
, si le nsala. Daca aducatorul e destul de siret, soldatul de paza (care uneori e
un recrut) n-are cum sa-l dibuie. Totul e prevazut si pregatit dinainte, pna n cel
e mai mici amanunte ; e binecunoscuta firea paznicului, ca si clipa si locul ntlni
rii. Daca ocnasul e bunaoara sobar si trebuie sa se urce pe soba, e limpede ca s
oldatul nu se va urca dupa el sa vada ce face. Cnd se apropie de nchisoare, si preg
ateste pentru orice eventualitate un ban de cincisprezece sau douazeci de copeici
si asteapta n fata portii pe caporalul de schimb, care cerceteaza si scotoceste
peste tot pe fiecare ocnas cnd acesta se ntoarce n temnita, pentru ca abia
dupa aceea sa-i dea drumul pe poarta. Aducatorul se bizuie de obicei pe faptul c
a-i va fi rusine caporalului sa-l cerceteze n unele locuri. Dar daca totusi capor
alul e mai siret dect el si l cauta tocmai acolo unde nu trebuie si da peste rachi
u, bietul contrabandist nu mai are dect o singura cale de scapare; i strecoara pe
furis banul n palma si adeseori rachiul ajunge astfel cu bine n minile crsmarului.
Alteori, nsa, stratagema nu izbuteste si atunci intra n joc ultimul capital al con
trabandistului spinarea. Cazul e raportat maiorului, capitalul este supus unei ex
ecutii nemiloase cu vergile, iar rachiul e confiscat. Contra-bandistul suporta p
edeapsa fara sa-l dea n vileag pe patron, binenteles, nu pentru ca i-ar fi rusine
s-o faca, de asta nici vorba nu poate fi, ci fiindca nu i-ar folosi la nimic: ba
taia tot o mannca ; singura mngiere ar fi ca si patronul si-ar ncasa portia; dar de
acesta va mai avea nevoie si de aci nainte, cu toate ca pentru spinarea-i crestat
a pna la snge nu capata de la capitalist nici o despagubire. n general, pra si denun
turile snt n floare. Denuntatorul nu pateste nsa nimic, nici cel mai marunt neajuns
; nici gnd de revolta ori de indignare din partea cuiva : nu e n spiritul si nici n
obiceiul ocnei. Nimeni nu-l desconsidera, nu-l ocoleste din aceasta pricina, cei
lalti continua sa ramna prieteni cu el, astfel nct daca cineva ar ncerca sa arate to
ata mrsavia denuntului, nimeni nu l-ar ntelege. Fostul dvorean despre care am vorb
it, faptura josnica si desfrnata, cu care am rupt orice relatii, era prieten cu F
edka, ordonanta maiorului, si-i povestea tot
443
ce se petrece n cazarma ; ordonanta se grabea, binenteles, sa transmita maiorului
tot ce auzea de la el. Cei mai multi stiau acest lucru, si totusi nimanui nu i-a
r fi trecut prin gnd sa-i ceara socoteala ori macar sa-l certe pentru asta.
Dar ne-am cam departat de subiect. Se ntmpla, desigur, ca bautura sa ajunga cu bin
e n temnita ; negustorul l rasplatea pe aducator si-si facea socotelile ; scaznd pie
rderile si adaugind toate cheltuielile, constata ca marfa l costase pna acum destu
l de scump ; de aceea, pentru ca profitul sa fie ct mai mare, mai boteza o data r
achiul, aproape ndoindu-l cu apa ; acum totul era gata si n-avea dect sa-si astept
e cumparatorii. Si iata ca, n cea dinti zi de sarbatoare, uneori chiar si n cursul s
aptamnii, nu ntrzie sa se iveasca musteriul: e unul din ocnasii care a lucrat din r
asputeri, spetindu-se ca un animal de povara, luni de-a rndul, ca sa strnga copeic
a cu copeica o suma pe care s-o arunce apoi pe bautura ntr-o singura zi, anume al
easa si hotarta dinainte. Cu mult nainte de a fi sosit aievea, aceasta zi de chef
i-a stapnit visurile, i-a hranit sperantele si i-a nsufletit nchipuirea n ceasurile
grele de munca, si aceasta bucurie visata l-a ntarit, ndulcindu-i viata amarta de o
cna. Dar iata ca zorile acestei zile, de mult asteptata, se ivesc n cele din urma
; si simte banii sunnd n buzunar ; nu i-a furat si nu i-a confiscat nimeni: e libe
r sa si-i cheltuiasca, si deci i duce la crsmar. Acesta i da la nceput rachiu aproap
e curat, adica botezat numai de doua ori; dar, pe masura ce continutul sticlei s
cade, i se adauga apa. Ocnasul plateste o ceasca de rachiu de cinci sau de sase
ori mai scump dect ntr-o crsma din trg. Oricine si poate prin urmare nchipui cte cest
trebuie si, mai ales, ct trebuie sa cheltuiasca ocnasul pna sa se mbete ! Dezobisnu
it nsa de bautura, slabit de eforturi si de privatiunile pe care singur si le-a i
mpus pentru a strnge banii de chef, el se ameteste destul de usor si de obicei con
tinua sa bea pna si cheltuieste toti banii. Si atunci pune la bataie tot ce mai are
: mai nti lucrurile cele noi, cu care se mndrise atta cu un ceas nainte, pe urma toat
e vechiturile lui, iar la sfrsit si efectele statului, caci crciumarul e si camata
r totodata. Dupa ce si-a baut astfel pna si cea din urma camasa, betivul se culca
si se trezeste a doua zi cu capul greu, buimac. Zadarnic l roaga pe crsmar sa-i d
ea pe datorie fie si o nghititura de rachiu ca sa se dreaga. Trista si amarta i est
e mahmureala de dupa betie
444
si, resemnat, n aceeasi zi chiar, se apuca iar de lucru. Dupa aceea, vreme de ctev
a luni trudeste din greu, cu amintirea frumoasei zile de chef ce s-a stins ca o
scnteie n bezna trecutului ; ncetul cu ncetul, mai prinde inima si ncepe sa viseze la
alta zi, o zi asemanatoare, care e nca departe, dar care odata si odata va veni
neaparat.
Ct despre crciumar, dupa ce a cstigat o suma frumusica (vreo cteva zeci de ruble), m
ai comanda un transport important de rachiu, pe care nsa l lasa nebotezat, caci l pa
streaza pentru sine ; destul cu negotul, e timpul sa se mai dezmorteasca si el! S
i se ncinge un chef de pomina ; cu mncare, bautura si muzica. Ma rog, omul dispune
de fonduri serioase, care-i permit sa-si cstige ngaduinta binevoitoare a personalu
lui de paza inferior. Cheful tine uneori cteva zile n sir. Dar, cum e si firesc, s
tocul de rachiu are si el un sfrsit, si atunci chefliul se duce sa bea pe la alti
crciumari, care s-au pregatit si-l asteapta ; si continua deci chiolhanul, de dat
a asta ca musteriu al celorlalti crciumari, pna si bea si ultima copeica. Orict i-ar
purta de grija ocnasii, se-ntmpla totusi ca cel care chefuieste sa fie surprins
de ochiul sever al ofiterului comandant de garda sau chiar de catre maior. Atunc
i betivul e adus la corpul de garda ; i se iau toti banii, daca i-au mai ramas c
eva prin buzunare, si este supus executiei cu vergile. Dupa ce si revine, ocnasul
se ridica, se scutura ca un cine tavalit, se ntoarce n cazarma si dupa cteva zile si
reia negotul.
Unii dintre cheflii, cei care dispun de mai multi bani, se arata dornici si de a
venturi galante. n schimbul unei sume mai rotunjoare, nsotiti de un soldat care s-
a lasat ispitit de un bacsis gras, reusesc sa se strecoare afara din temnita si n
loc sa porneasca la lucru, se ndreapta spre un cartier marginas al trgului. Aici,
ntr-o casuta mai dosnica, se ncinge o adevarata orgie, la care se cheltuiesc bani
grei. Banii ocnasului nu-s mai rai dect ai altuia la asemenea petreceri, iar esco
rta este dinainte aleasa dintre oamenii priceputi la organizarea chiolhanurilor.
Adesea soldatii acestia snt viitori candidati la ocna. Aceste chefuri n afara tem
nitei ramn ascunse si tinute n mare secret fata de toata lumea. De altfel, snt si f
oarte rare, caci costa prea scump, iar amatorii de aventuri galante recurg de ob
icei la alte mijloace, cu totul lipsite de primejdii.
Chiar n primele zile de ocna, un tnar detinut, un flacaias
445
chipes de-ti era mai mare dragul sa-l privesti, mi-a atras n mod deosebit atentia
. l chema Sirotkin si era o faptura ciudata n multe privinte. M-a impresionat mai a
les frumusetea chipului sau. Nu parea sa aiba mai mult de douazeci si trei de an
i. Era detinut la sectia speciala, adica pe timp nelimitat, ceea ce nsemna ca a f
ost socotit un infractor militar dintre cei mai primejdiosi. Blnd si linistit din
fire, vorbea putin si rdea rareori. Avea ochi albastri, trasaturile fetei regula
te, pielea curata, gingasa, parul blond. Nici capul pe jumatate ras chilug nu-l
slutise, att de bine facut era. Meserie nu avea, dar de bani si facea rost, cte put
in ce-i drept, dar aproape regulat. Se vedea ct de colo ca era lenes si se purta
foarte nengrijit. Uneori, cnd se mai gasea cte cineva sa-l mbrace mai curatel, ba ch
iar sa-i mai daruiasca si o camasa rosie, sa-l fi vazut pe Sirotkin ct de multumi
t era si ce mndru se plimba prin cazarmi, ca sa-l bage n seama toata lumea. Nu bea
, carti nu Juca si nu se certa aproape niciodata cu ceilalti ocnasi. i placea sa
se plimbe n dosul cazarmilor, totdeauna cu minile n buzunar, cuminte, mereu ngndurat.
La ce se gndea, nimeni n-ar fi putut spune. Daca-l strigai din curiozitate, ori l n
trebai ceva din ntmplare, raspundea pe data, respectuos, cu totul altfel dect ceila
lti detinuti, dar era totdeauna scump la vorba si te privea drept n ochi, cu nevi
novatia unui copil de zgceTani. Cnd avea bani, nu-i cheltuia pe lucruri de care a
r fi avut neaparata nevoie, pe ncaltaminte noua, sau ca sa-si re-pare cel putin v
estonul zdrentuit, ci si cumpara un colacel sau turta dulce si le mnca fericit ca
un copil. Vai de tine, flacaiasule, l compatimeau uneori detinutii, ca tare neajut
orat mai esti!" n timpul liber umbla teleleu prin dormitoare ; toti ceilalti si ve
deau de treaba, fiecare cu ndeletnicirea lui, numai el n-avea ce face si se plimba
cu minile n buzunar. Daca cineva ncerca sa faca glume pe seama lui, ori sa-l ia n z
eflemea (se-ntmpla deseori ca ceilalti sa-si bata joc de el si de camarazii lui),
facea stnga mprejur, fara sa rosteasca o vorba, si pleca. Daca gluma era prea ustu
ratoare, se rusina. Ma ntrebam adesea cum de-a ajuns la ocna aceasta faptura linis
tita si inofensiva ? Odata zaceam bolnav la spital, n salonul detinutilor. Se nime
rise ca Sirotkin sa fie internat si el si zacea ntr-un pat alaturat. ntroS9ara, pe
cnd stateam de vorba, se nsufleti pe neasteptate si mi povesti cum l-au luat la ca
tanie, cum l-a petrecut maica-sa plngnd si ce mizerii a
446
trebuit sa ndure ca soldat; nu se putuse mpaca cu aceasta viata, caci toata lumea
era aspra si se mnia pentru nimic, iar superiorii se aratau aproape totdeauna nem
ultumiti de el...
Si unde-ai ncurcat-o? Pentru ce te-au trimis aici? ,Si nca la sectia speciala..
. nenorocitul de tine!
Ce sa-ti spun, Alexandr Petrovici. N-am stat dect un an la batalion; iar aici
m-au adus fiindca l-am omort pe Grigori Petrovici, comandantul meu de companie.
Am auzit de asta, Sirotkin, dar nu-mi venea a crede. Va sa zica-i adevarat. Ai
omort un om !
Asa a fost sa fie, Alexandr Petrovici. Prea mi se facuse sila de toate.
Dar ceilalti recruti cum ndura ? La nceput e greu, fireste, dar ncet-ncet se obis
nuieste omul si, la urma, l vezi ca iese un ostas de isprava. Te-a rasfatat, se v
ede, maica-ta prea mult; te-a tinut numai cu laptic si turta dulce pna la optspr
ezece ani.
Mama, ce-i drept, ma iubea mult. Cnd am plecat recrut, s-a mbolnavit si am auzit c
a nu s-a mai pus pe picioare... Si tare mi s-a urt la urma cu militaria asta!...
Comandantul ma luase la ochi: ma pedepsea ntr-una. Si de ce ? Eram supus, asc
ultator, nu suparam pe nimeni, nu beam, nu ma luam dupa nimeni, caci e rau cnd ci
neva ncepe sa se nhaiteze cu altii, Alexandr Petrovici. Toti cei din jurul meu erau
niste oameni cruzi si rai nici cui sa te jelui n-aveai. Ma ascundeam uneori pri
n cte un ungher si abia acolo mi pln-geam amarul. ntr-o noapte eram de santinela. Ba
tea un vnt de toamna rece si era att de ntuneric, ca nu se vedea nimic la doi pasi.
Si mi se facu deodata lehamite de toate ! Lasai arma la picior, scosei baioneta
si o pusei alaturi; ma descal-tai de cizma dreapta, mi proptii teava pustii n pie
pt si cu degetul cel mare de la picior apasai pe tragaci. Pusca, nimica ; ma uit
eu sa vad ce are, curat bine tigaita detunato-rului, o umplu iar cu pulbere nou
a, mai tesesc si potrivesc bine cremenea, si-mi proptesc iar teava n piept. Si ce
crezi ? Pulberea s-a aprins, dar ncarcatura n-a luat foc. Cum vine asta ? ma gnd
esc. Ma ncalt, pun baioneta la arma si ncep sa ma plimb cu pusca pe umar. Si uite,
atunci am hotart sa fac treaba asta : ori ce-ar fi, sa scap de catanie ! Dupa
o jumatate de ceas vine comandantul sa-si faca rondul. l vad ca vine drept spre m
ine : Asa se sta n post ?" Iau arma n
447
mini si bag n el baioneta pna n vrful tevii. Patru mii de verste am facut pe jos si a
m nimerit aici la ocna n sectia asta speciala...
Nu mintea. Altfel nu l-ar fi trimis chiar la sectia speciala. Crimele obisnuite
se pedepseau mult mai usor. De altfel, Sirotkin era singurul dintre ocnasii osndi
ti fara termen care avea un chip att de placut; toti ceilalti (si erau n situatia
lui vreo cincisprezece cu totul) aveau o nfatisare foarte ciudata : clapaugi, hido
si, unii chiar ncaruntiti nainte de vreme ; numai doi sau trei dintre ei mai arata
u a oameni. Daca mprejurarile mi vor ngadui, voi cauta sa revin cu mai multe amanun
te asupra acestui grup de ocnasi. Sirotkin se mprietenise dupa cit se pare cu Gaz
in, namila aceea de om pe care la nceputul acestui capitol l-am vazut navalind be
at n bucatarie, parca anume ca sa-mi ncurce firul impresiilor ce ncepusem sa-mi fac
despre viata din ocna.
Gazin acesta era un om nfiorator. Baga spaima n toti numai prin simpla lui nfatisare
. ntotdeauna am avut senzatia ca nu putea fi pe lume o faptura mai cruda, mai mon
struoasa. Avusesem prilejul sa-l vad la Tobolsk pe faimosul tlhar si ucigas Kamen
ev : mai trziu, n arestul preventiv, am dat ochi cu fiorosul asasin Sokolov. Dar n
ici unul dintre ei nu mi-a provocat un dezgust rnai profund dect acest Gazin. Une
ori, privindu-l, mi se parea ca am n fata un paianjen urias de marimea unui om. E
ra tatar de origine si puternic, de nu-l ntrecea nici un ocnas ; nalt de stat, de
o constitutie atletica, cu capul diform si disproportionat de mare, umbla putin
adus din spate si te privea pe sub sprncene. n ocna umblau pe socoteala lui zvonur
i dintre cele mai ciudate ; se spunea ca era dezertor din armata, dar cei mai mu
lti pretindeau, nu stiu ct de ntemeiat, ca evadase din Nercinsk 8 si ca fusese de
mai multe ori deportat n Siberia, dar totdeauna izbutise sa fuga, schimbndu-si de
fiecare data numele, pentru ca n cele din urma sa nimereasca n temnita noastra, la
sectia speciala. Se mai spunea despre el ca omorse din placere copilasi, pe care
i atragea n locuri ferite ; acolo, dupa ce l ngrozea pe bietul micut si l chinuia cu
o cruzime nenchipuita, mbatndu-se de frica si nfiorarea lui, l njunghia bestial, nce
cu deliciu, cu o voluptate sadica. Se prea poate ca toate acestea sa nu fi fost
dect nascociri iscate de impresia groaznica pe care o facea n general asupra t
uturor ; ce-i drept, se potriveau
448
nsa cu fizionomia si nfatisarea lui si de aceea pareau verosimile. Si cu toate aces
tea, cnd era treaz, Gazin avea o purtare foarte cuviincioasa. Nu facea nici un rau
, nu se certa cu nimeni, se ferea de glcevi, ramnea tacut si dispretuitor, ca si c
um s-ar fi socotit superior tuturor celorlalti. Gesturile lui erau masurate, pot
olite, pline de hotarre. Privirea nu-i era lipsita de inteligenta ; oricum, se ve
dea ca este un om siret; dar toata nfatisarea lui era aspra si batjocoritoare si
de pe fata ori din zmbetul lui nu disparea niciodata o expresie de orgoliu si de c
ruzime. Facea negot cu rachiu si dintre toti crciumarii ocnei el era cel mai bogat
. De vreo doua ori pe an se mbata si el si abia atunci si dezvaluia firea salbatica
si cruda. Dupa ce se ametea ncetul cu ncetul, se lega la nceput ba de unul, ba de
altul, batndu-si joc de oameni cu vorbe grele, pregatite parca dinainte, pentru ca
la urma, dupa ce se mbata zdravan, sa fie cuprins de o adevarata furie si sa sara
la ei cu cutitul. Atunci ocnasii, care-i cunosteau puterea de taur, fugeau de e
l si cautau sa se ascunda, caci se napustea asupra oricui i-ar fi iesit n cale. Ga
sisera totusi un mijloc prin care putea fi stapnit. Se adunau vreo zece oameni din
cazarma lui, se aruncau toti deodata asupra-i si ncepeau sa-l loveasca din toata
puterea cu pumnul n burta, n piept, la plex, n inima, pna ce-l lasau lat. Oricare al
tul ar fi murit de pe urma attor lovituri, dar Gazin scapa ntotdeauna. Dupa ce-l f
aceau sa cada n nesimtire, l nfasurau n scurta lui si-l zvrleau pe patul de scnduri,
-si mistuie betia !" cu alte cuvinte. Si ntr-adevar, a doua zi se scula aproape c
omplet sanatos si pornea la lucru, tacut si posomorit. Si de cte ori se mbata Gazi
n astfel, ocnasii stiau cum are sa sfrseasca pentru el ziua. Si el stia, dar nu s
e putea stapni sa nu bea. Asa au trecut ctiva ani. De la o vreme ncoace, bagara nsa
de seama ca ncepe sa se mai domoleasca. Tot mai des se plngea de dureri si se duce
a la spital; slabea si-si pierdea din puterea lui de taur. n sfr-sit, i-au slabit s
i lui balamalele", si spuneau ntre ei ocnasii, n ziua aceea, Gazin a intrat n bucata
rie nsotit de polonezul prapadit care stia sa cnte din vioara si pe care chefliii l a
ngajau ca sa dea petrecerii lor mai multa stralucire. Se opri n mijlocul salii, t
acut, cercetndu-i unul cte unul pe cei din fata cu privirea. Nimeni nu scoase o vo
rba. n sfrsit, ochii lui se oprira asupra mea si a ocnasului cu care beam
29 Dostoievski Opere, voi. III
449
ceai. Zmbi rautacios, batjocoritor si, cu o expresie de satisfactie n ochi, ca dupa
un gnd viclean, veni clatinndu-se nspre masa noastra.
Ia spuneti-mi (vorbea ruseste), din ce venituri tainuite haladuiti aici, mbuibndu
-va cu ceaiuri si alte alea ?
Schimbai o privire cu vecinul meu, ntelegnd ca cel mai bun lucru era sa tacem si s
a nu-i raspundem nimic. Cea mai mica contrazicere l-ar fi nfuriat imediat.
Vra sa zica, aveti bani ? si urma el interogatoriul. Bani cu duiumul, ai? P
ai, pentru asta ati venit la ocna, ca sa va desfatati cu ceaiuri ? Pentru asta
ati venit, ma ? Raspundeti, fire-ati ai dracului sa fiti !...
Vaznd nsa ca sntem hotarti sa tacem si sa nu-l luam n seama, se facu rosu-vnat la fata
, si ncepu sa tremure de furie. La doi pasi se afla o tava uriasa si grea pe care
se punea pinea taiata pentru hrana ocnasilor la prnz sau seara. Era att de mare, nct
ncapea pe ea pine destula pentru a satura jumatate din ntreaga ocna. In clipa acee
a tava era goala. Gazin o prinse cu amndoua minile si o ridica deasupra capetelor n
oastre. nca o clipa si ne-ar fi zdrobit, desigur, testele. Cu toate ca omorul, or
i fie si numai tentativa de omor ar fi atras asupra ntregii ocne chinuri nemasura
te, astfel nct numai gndul la cercetarile, interogatoriile si perchezitiile ce se po
rneau, urmate de o nasprire a regimului general, i facea pe ocnasi sa evite cu ori
ce pret a cadea n asemenea extreme, cu toate astea, zic, acum toti taceau, ncremenit
i ntr-o asteptare iscoditoare. Nici un cuvnt nu porni n apararea noastra, nici un s
trigat nu se ridica mpotriva lui Gazin att de mare era ura ocnasilor mpotriva domni
lor ! Se vede ca se desfatau grozav vazndu-ne ntr-o asemenea primejdie. Dar o ntmpla
re fericita puse brusc capat acestei scene care putea avea urmari tragice. n mome
ntul cnd Gazin era gata sa abata pe capetele noastre uriasa tablie, se auzi un gl
as din tinda :
Gazin ! Ti-au furat rachiul!...
Acesta trnti tablia jos si se repezi ca un nebun afara din bucatarie.
Din voia Domnului au scapat! si spusera ocnasii. Si mult timp dupa aceea vorbira
de cele ntmplate, repetnd mereu aceste cuvinte.
450
N-am aflat niciodata daca ntr-adevar i se furase rachiul, sau daca aceasta veste,
aruncata n momentul cel mai critic, n-a fost o nascocire inspirata de dorinta cu
iva de a ne scapa de la pieire.
n seara aceea, pe ntuneric, nainte de nchiderea cazarmii, m-am plimbat mult de-a lung
ul gardului si o tristete amara mi napadi sufletul; niciodata dupa aceea, n tot ti
mpul ct am stat la ocna, nu m-am simtit mai deprimat ca n acele clipe. Cea dinti zi
de osnda e totdeauna cea mai grea, fie ntr-o temnita oarecare, ntr-o fortareata, f
ie la ocna cu regim de munca silnica... Dar mi aduc aminte ca mai ales un gnd nu m
i-a dat pace, un gnd care mai apoi, n lungile zile si nopti de ocna m-a obsedat me
reu; ascundea n el o chestiune oarecum irezolvabila, careia atunci eu personal nu
i-am putut gasi raspunsul si care pentru mine a ramas irezolvabila si pna astazi:
ce inegalitate de tratament comporta aplicarea invariabila a uneia si aceleiasi
pedepse pentru aceeasi forma de infractiune ! Cert este, ca o crima nu se poate
asemui cu alta, nici macar cu oarecare aproximatie. Sa luam, bunaoara, doi uciga
si: si unul si celalalt au omort cte un om; mprejurarile n care au fost savrsite aces
te omoruri au fost judicios cntarite, fara sa se omita vreun amanunt, si ntr-un ca
z si n celalalt se impune a se aplica aproape aceeasi pedeapsa. Si totusi, ce deo
sebire e ntre cele doua crime, ce prapastie se casca ntre felul cum au fost ele sa
vrsite ! Unul, de pilda, omoara pentru o nimica toata, pentru o ceapa : a iesit la
drumul mare, a njunghiat pe un biet taran si n-a gasit la el dect o ceapa... Ia te
uita, tatuta! M-ai trimis la jaf la drumul mare : am rapus un taran, dar n-am g
asit la el dect o ceapa". Taca-ti fleanca, nerodule ! O ceapa-i o copeica ! O suta
de insi rapusi s o suta de cepe, si gata rubla !" O legenda de la ocna. Altul om
oara pentru a scapa de un tiran libidinos, logodnica, sora sau fiica. Unul ucide
aparndu-si libertatea, viata lui de vagabond, aproape mort de foame, ncoltit fiin
d de o ceata ntreaga de copoi, n timp ce altul njunghie prunci si copii numai din p
lacerea criminala de a njunghia, de a simti prelingndu-se pe mini sn-gele lor cald, d
e a se mbata de spaima si cumplita lor nfiorare, de tremurul si ultimele zvcniri ale
trupsorului sfrtecat de cutit. Ei bine, pe amndoi i asteapta aceeasi pedeapsa !
29*
451
Si unul si celalalt vor fi osnditi la munca silnica. Fireste, exista deosebiri n
ce priveste termenele, durata pedepsei aplicate. Deosebirile acestea snt
nsa relativ putine pe lnga varietatea aceluiasi gen de crima care se savrseste n mi
i de chipuri, difera de la om la om, prezentnd nenumarate forme particulare. Cte
firi, attea deosebiri. Sa zicem ca punerea ntr-un acord oarecare, anihilar
ea acestor deosebiri este imposibila, ca este o problema de nedezlegat, ca un fe
l de cuadratura a cercului n materie de penalitate, sa zicem ca ar fi asa ! Dar s
i n cazul cnd o asemenea inegalitate nici n-ar exista, trebuie sa ne gndim totusi s
i la o alta deosebire, la aceea a efectelor pedepsei, consecintelor ei... l vezi
pe cte unul cum se stinge la ocna pe ncetul, ca o luminare, n timp ce un altul nic
i n-ar fi crezut, nainte de a intra la ocna, ca poate exista pe lume o viata att d
e distractiva, un club att de nostim cu niste camarazi att de grozavi, toti unul s
i unul. Da, se gasesc n temnita si oameni de soiul acesta. Iata, bunaoara, un om
cult, om de constiinta, cu mintea limpede, un suflet plin de simtire. Durerea ini
mii lui, remuscarea si zbuciumul launtric l rod, l consuma infinit mai mult dect pe
deapsa pe care o mdura.Sentinta pe care si-a dat-o el nsusi e mult mai aspra si m
ai necntiMre**3ect a oricarei legiuiri, chiar si a celei mai nenduplecati. Si iata-l
cot la cot cu un altul, care n tot timpul ct si ispaseste pedeapsa nu s-a gndit maca
r o data la crima pe care a savr-sit-o. Ba se si crede nevinovata. Snt si din acei
a care recurg voit la crima si o savrsesc numai ca sa fie trimisi la ocna, scapnd
astfel de o viata mult mai grea n libertate. Acolo traia n ultimul hal de umilire
si degradare, mereu flamnd, caci niciodata nu putefe sa mannce pe foamea lui, trud
ind din greu la stapn, de dimineata si pna-n seara. La temnita munca-i mai usoara,
capata o pine cum nici n-a mai vazut si mannca pe saturate ; n zilele de sarbatoa
re i se da carne, mai capata si pomana din afara, lucrnd seara, are posibilitatea
sa cstige si un ban. Dar societatea de care se bucura acolo ? Numai oameni price
puti si smecheri, trecuti prin ciur si drmon, atotstiutori si descurcareti n toate
. i priveste cu mirare si respect, caci nu i-a mai fost dat sa vada asemenea oame
ni; pentru el, acestia alcatuiesc societatea cea mai aleasa din lume. E cu putin
ta oare ca osnda sa aiba acelasi efect
452
asupra acestor doi indivizi att de deosebiti unul de altul ? Pedeapsa va fi oare
deopotriva simtita de amndoi ?
Dar ce rost are sa ne framntam cu probleme ce n-au dezlegare ! Bate toba si e tim
pul sa intram n cazarmi.
PRIMELE IMPRESII
Se mai facu o data numaratoarea, ultima din ziua aceea. Dupa acest control de se
ara, usile cazarmilor se ncuiau, fiecare cu lacate deosebite, si ocnasii ramneau nch
isi sub paza pna-n zori.
Numaratoarea o facea un subofiter ajutat de doi soldati. Cteodata asista si ofite
rul de serviciu, iar ocnasii erau nsirati n curte. De cele mai multe ori nsa, aceast
a ceremonie se facea ntr-un cadru mai familiar, n cazarma. Asa s-au petrecut lucrur
ile si de data aceasta. Soldatii se ncurcau si greseau socoteala, numarau din nou
, plecau si se ntorceau iarasi sa mai numere o data. In sfrsit, se ncredintara biet
ii de ei ca nu lipseste nici unul si ncuiara usile. n dormitor ne aflam cu totul v
reo treizeci de detinuti, nghesuiti unul lnga altul pe un prici comun de scnduri. E
ra nca devreme si fiecare si cauta de lucru pna la culcare.
n afara de supraveghetorul invalid de care am mai amintit si care dormea cu noi n
cazarma, reprezentnd peste noapte administratia temnitei, n fiecare cazarma mai er
a cte un sef de dormitor, mai-marele celorlalti, ales de nsusi maiorul comandant,
binenteles, dintre detinutii cu bune purtari. Se ntmpla nsa deseori ca acesti sefi sa
fie prinsi la rndul lor cu abateri mai grave ; atunci erau supusi la bataia cu ve
rgile, degradati si scosi din sefie si numaidect nlocuiti cu altii, mai destoinici.
Seful nostru era Akim Akimci, care, spre surprinderea mea, si permitea uneori chi
ar sa se rasteasca la detinuti. Dar ei nu prea l bagau n seama, ba de multe ori l l
uau peste picior. Invalidul-supraveghetor era mai destept: nu se vra n treburile n
oastre si evita sa se amestece n certurile dintre detinuti, iar daca se ntmpla sa d
eschida
453
gura, o facea mai mult de mntuiala, numai ca sa arate ca-si mplineste o datorie. S
e tinea deoparte, tacut, pe patul lui, crpacindu-si cizmele sclciate. Detinutii nu
-l luau aproape
deloc n seama.
n aceasta prima zi de ocna, am bagat de seama un lucru pe care observatiile ulter
ioare mi l-au confirmat, ncredin-tndu-ma ca nu gresisem de loc, si anume : toti ac
eia care nu erau ocnasi, dar aveau de-a face cu ei ncepnd cu escorta, cu paznicii,
si cu slujbasii administratiei adoptasera fata de osnditi o atitudine exagerata
de atentie suspicioasa, de parca s-ar fi temut n fiecare clipa ca nu cumva vreunu
l sa sara la ei cu cutitul n mna. Dar si mai curios mi s-a parut faptul ca detinut
ii, dndu-si seama de spaima pe care o trezesc, prindeau curaj si se aratau
mai ndrazneti si mai obraznici. De fapt, pentru ocnasi, cel mai bun sef e ce
l ce nu se teme de ei. n general nsa, n ciuda ndraznelii lor, ocnasii snt cu mult mai
multumiti cnd snt tratati cu ncredere. Ba e singura cale, poate, pe care li s-ar m
ai putea cstiga simpatia. Se ntmpla cteodata, desi rar de tot, ca vreunul din comandan
ti sa intre n cazarma nensotit de garda. Ei bine, nici nu va puteti nchipui cu cta m
irare se uitau la vizitator si ce mult cstiga el n ochii lor. Un asemenea vizitato
r nenfricat impune ntotdeauna mare respect si chiar daca ar fi fost sa se ntmple atun
ci ceva rau, n nici un caz n-ar fi avut loc n prezenta lui.
Spaima pe care o ncearca toti ceilalti n preajma ocnasilor e aceeasi pretutindeni,
oriunde exista ocnasi, si totusi, n-as sti sa spun de unde izvoraste. Fireste, e
a este ntructva justificata, daca ne gndim la impresia pe care o produce osnditul, tl
har sau asasin notoriu, ncepnd cu nfatisarea lui; n afara de aceasta, pe masura ce s
e apropie de temnita, omul simte ca multimea de indivizi de acolo nu s-a adunat
de bunavoie si ca nici o masura, oricta straduinta s-ar depune, n-ar putea cu nici
un chip sa transforme n cadavru un om viu : el si pastreaza simtirea, setea de
razbunare si de viata, pasiunile si necesitatile, precum si dorinta de a si le nd
eplini. Si cu toate acestea, snt ferm convins ca n-ai de ce sa te ngrozesti n fata
unui ocnas. Un om nu se arunca cu una, cu doua asupra semenului sau cu jungherul
n mna si oricum, daca posibilitatea unei primejdii nu este exclusa, daca aceasta
primejdie s-a tradus vreodata n fapt ntr-un caz
454
oarecare izolat, asemenea cazuri snt att de rare, nct pot fi socotite ca inexistent
e. Nu ma refer aici, binenteles, dect la detinutii condamnati, care au pasit n stad
iul executarii pedepsei si dintre care multi se simt aproape fericiti ca si-au
gasit n Sfrsit Un CUlCUS Si im rntt tntMnnitfl (jfltj.gtta
viata cea noua poate parea frumoasa !) dispusi, prin urmare, sa traiasca linisti
ti si supusi; iar pe cei turbulenti, care se ntrec cu masura, i pun ceilalti ocnas
i cu botul pe labe. Osnditul, orict de ndraznet si nesupus ar fi, se teme de tot ce-
l nconjoara n temnita. Alta e situatia detinutului n preventie, a carui soarta n-a f
ost nca hotarta. Numai gndul ca a doua zi va fi judecat si condamnat la bataie cu v
arga si imediat dupa aceea trimis sa-si execute pedeapsa l mpinge sa se arunce asup
ra cuiva, fara motiv anume ; savrsind o noua infractiune, se deschid noi cercetar
i si formalitati, vremea trece, pedeapsa e mereu amnata si se departeaza n timp. A
ici o asemenea fapta si are mobilul ei, urmareste un tel precis : acela de a-si sc
himba soarta" cu orice pret si ct mai degraba. n aceasta ordine de idei mi amintesc
chiar de un caz psihologic foarte ciudat, care s-a ntmplat cu unul din ocna noast
ra.
Printre condamnatii militari se gasea un fost soldat, judecat si trimis la munca
silnica pe doi ani, fara degradare civica, un palavragiu si un laudaros fara per
eche, dar si un mare fricos. De felul lor, soldatii rusi nu snt nici fricosi, nic
i laudarosi. Si daca dai totusi peste vreunul fanfaron, e neaparat un caz except
ional, caci soldatul nostru n-are vreme de asemenea ispravi, chiar si atunci cnd
i-ar arde de asta, si respectivul se dovedeste a fi negresit un las si un puturo
s. Dutov (acesta era numele detinutului de care vorbesc) si executa n sfrsit pedeap
sa si intra din nou ntr-un batalion de linie. Dar este stiut ca toti cei care au
fost trimisi n temnita ca sa se ndrepte, se viciaza si mai mult, astfel nct dupa doua
sau trei saptamni de libertate nimeresc iar n puscarie, de data asta nsa nu pentru
scurta vreme, ci pentru cincisprezece sau douazeci de ani, ca pensionari permanen
ti".
Asa s-a ntmplat si cu Dutov. Dupa vreo trei saptamni de la punerea lui n libertate,
a comis un furt prin efractie, la care, cu prilejul cercetarilor, s-a mai adauga
t o comportare turbulenta si acte de ultraj. Fu dat n judecata si condamnat la ba
taia cu vergile. Dar ca un fricos ce era, cuprins de
455
groaza apropiatei pedepse, se napusti cu un cutit n mina asupra ofiterului de gar
da care tocmai intrase n nchisoare, n ajunul zilei fixate pentru a fi trecut ntre ce
le doua siruri de soldati narmati cu vergi. si dadea, binenteles, seama ca fapta ac
easta i nrautatea mult situatia, riscnd sa primeasca un numar mult mai mare de ani
de munca silnica. Si totusi o savrsi, mnat de un singur gnd : acela de a amna pentru
cteva zile, pentru cteva ceasuri cel putin, cumplita clipa n care urma sa-si ndure
pedeapsa. Era att de las, nct nici nu-l atinse pe ofiter cu cutitul, ci facu totul
numai de forma, numai ca sa se ncarce cu o noua infractiune, pentru care sa nceapa
o noua procedura de instructie si de judecata.
Clipa dinaintea pedepsei e, desigur, groaznica pentru cel osndit sa ndure bataia s
i am avut prilejul sa vad destui condamnati n ajunul acestei zile de supliciu. Ii
ntlneam de obicei la spital, cnd ma mbolnaveam, lucru ce mi se n-tmpla deseori. Toti
condamnatii din ntreaga Rusie stiu ca oamenii care le arata cea mai mare compatim
ire snt doctorii; acestia nu fac niciodata vreo deosebire ntre detinuti si oamenii
liberi, cum se observa n atitudinea tuturor celorlalti, cu exceptia doar a oameni
lor simpli din popor. Niciodata un om din popor nu-l va nfiera pe un condamnat, o
rict de nfioratoare i-ar fi fapta, iertndu-l, fiindca stie ca sufera ndeajuns pentru e
a. Si cred ca nu-i ntmplator faptul ca tot poporul din ntreaga Rusie socoate crima
adevarata napasta si pe ucigas un napastuit. E o definitie profund semnificativa
. Si e cu att mai plina de tlc, cu ct porneste din subconstient, spontan, instincti
v. Or, doctorii snt adesea singura salvare pentru detinuti, mai ales atunci
cnd i asteapta o-pedeapsa corporala... Condamnatul si face socoteala si se st
ie aproximativ cnd i va veni sorocul pentru executarea sentintei; ca sa scape, ce
re sa fie dus la spital si reuseste sa amne cu cteva zile momentul cumplitei execu
tii. Cnd iese din spital e sigur ca a doua zi nu va scapa de aceasta grea ncercare
si traieste ceasuri de tulburare nenchipuita. Unii, e drept, cauta din mndrie sa-
si ascunda framntarea, dar straduinta lor stngace de a se arata nepasatori nu-i p
oate nsela pe camarazii lor, care stiu si nteleg prea bine ce-au pe suflet si past
reaza o tacere grava, plina de compatimire si omenie.
450
Am cunoscut un detinut tnar, fost soldat, osndit pentru omor, care trebuia sa sufe
re pedeapsa bataii cu cel mai mare numar ngaduit de lovituri cu vergile. Nemaifii
nd n stare sa-si nvinga frica, n ajun se hotar sa bea o sticla de rachiu amestecat c
u praf de tutun. Si fiindca veni vorba de rachiu : oricare detinut condamnat la
bataia cu vergile pastreaza la el pentru clipa hotartoare o sticla de rachiu preg
atita din timp si obtinuta cu mari sacrificii banesti; vreme de sase luni se lip
seste si de lucrurile cele mai necesare, numai ca sa bea un sfert de litru de ra
chiu nainte de a fi dus la bataie. Detinutii snt convinsi ca un om beat si suporta
mai usor pedeapsa si nu simte cu atta ascutime loviturile de bici sau de varga. D
ar sa revenim la povestea tnarului nostru. Bietul baiat cazu bolnav ndata ce goli
sticla de rachiu ; ncepu sa verse si sa scuipe snge si fu trimis la spital aproape
fara cunostinta. Varsaturile i ravasira ntr-atta pieptul, nct peste cteva zile se va
ra simptomele unei forme acute de ftizie, care l topi n cteva luni. Doctorii care l
-au ngrijit n-au cunoscut niciodata pricina bolii.
Vorbind despre lipsa de curaj, att de frecventa printre detinutii supusi la pedep
se corporale, trebuie sa adaug ca snt si cazuri cnd ntr-o asemenea situatie ei dau
dovada de un curaj fara margini. mi amintesc de cteva exemple de nenfricare drza, ve
cina cu nesimtirea, exemple mai putin rare dect s-ar crede. Mi-a ramas ntiparita n
minte mai ales ntlnirea la spital cu unul dintre cei mai temuti criminali, ntr-o fr
umoasa zi de vara, se raspndi prin saloanele detinutilor zvonul ca fiorosul ucigas
Orlov va fi supus n seara aceea la pedeapsa bataii si ca, dupa executie, va fi i
nternat n spital. Detinutii bolnavi erau convinsi toti pna la unul ca pedeapsa va
fi deosebit de cruda. Toata lumea parea emotionata si eu nsumi, trebuie sa recunos
c, asteptam cu nespusa curiozitate ivirea acestui tlhar celebru, pe seama caruia
se povesteau lucruri de nenchipuit. Era un asasin cum rareori se ntlnesc, n stare sa
omoare cu mult snge rece batrni si copii; un i.om.ngstrat cu o formidabila putere de
.vointa si plin de ceamai orgolioasa constiinta a fortei lui. Marturisise un sir
ntreg de omoruri si fusese condamnat la forma cea mai grava a pedepsei corporale
bataia cu batul, aplicata de doua rnduri lungi de soldati nsirati fata n fata formn
d un culoar. Fu adus abia catre seara ; se ntunecase si lumi-
457
nile fusesera aprinse. Orlov era galben ca ceara, aproape lesinat, cu p
arul negru si des nclcit. Spatele l avea umflat, nvinetit si plin de snge. Detinutii l
ngrijira toata noaptea : i schimbau prosoapele ude, l ntorceau cnd pe o parte, cnd pe
alta, i dadeau doctorii, l ungeau cu alifie, ntr-un cuvnt, avura pentru el cea mai
staruitoare grija, ca pentru cea mai apropiata ruda ori pentru un nepretuit bine
facator. A doua zi, si veni pe deplin n simtiri si, spre marea mea mirare facu de
doua sau de trei ori nconjurul salonului: l adusesera n spital zdrobit si cu desavrsi
re sleit de puteri. Primise dintr-o data mai bine de jumatate din loviturile la
care fusese osndit, caci doctorul ordonase ntreruperea bataii abia dupa ce se convi
nsese ca, daca se mai continua executarea pedepsei, Orlov moare sigur sub lovitu
ri. Era mic de statura, slab si istovit de o ndelungata sedere n preventie. Cine a
avut prilejul sa vada detinuti aflati mult timp n preventie si va aduce totdeauna
aminte de chipul lor palid, supt, si de privirile lor nfrigurate. Cu toate acest
ea, Orlov se n-zdravenea cu repeziciune. O forta launtrica extraordinara i ajuta,
probabil, organismul sa se restabileasca vaznd cu ochii. Si ntr-adevar, nu era un
om ca oricare altul.
Din curiozitate, cautai sa-l cunosc mai ndeaproape si timp de o sapta
mna l observai cu luare-aminte. As putea spune cu toata siguranta ca n viata mea n-
am ntlnit un om cu o fire mai drza si mai tenace, cu o vointa mai hotarta. Vazusem l
a Tobolsk o celebritate de acelasi soi, un vechi sef de banda de tlhari. Acela nsa
era o adevarata fiara ; numai vazndu-i chipul, fara sa fi stiut cine e, ghiceai
ca ai naintea ta o fiinta monstruoasa. Ceea ce ma ngrozise la el era insensibilit
atea sufleteasca. Bruta covrsea ntr-atta orice nsusire spirituala, nct oricine si dad
seama pe data, de la prima vedere, ca pentru el numai placerile trupesti, senzua
le contau n viata. Snt convins nsa ca acel Korenev caci asa l chema pe tlhar
ar fi pierdut si el cu firea si ar fi tremurat de frica n fata unei asemenea pede
pse, cu toate ca era n stare sa ucida iara sa clipeasca. Orlov avea cu totul alta
fire. Era ntruchiparea deplina a izbnzii vointei asupra trupului. Se vedea ct de c
olo ca omul acesta, cu dispretul lui fata de orice suplicii si pedepse, stie sa s
e stapneasca, sa dispuna nelimitat de energia, de fortele si de actiunile lui si
ca nu se teme de nimic pe lume. Se simtea n el o nesecata
458
vitalitate, o dorinta de faptuire, de razbunare, o vointa nenduplecata ntru realiza
rea telului propus. Ma uimea ndeosebi * nfatisarea lui mndra, orgolioasa, felul cum
privea totul, ca de pe culmea unei superioritati inegalabile, fara a avea totus
i . aerul omului ncrezut si fudul, totul fiind la el firesc. Cred ca fnu exista n
lume o fiinta care sa-i fi impus numai prin au-*toritatea sa. Privea totul cu un
calm desavrsit, de parca nimic nu l-ar fi putut uimi. Era pe deplin constient ca
ceilalti ocnasi i poarta respect, dar nu-si facea din aceasta un titlu de glorie
sau un motiv de ngmfare. Si doar vanitatea si nfumurarea snt trasaturi nelipsite oric
arui ocnas, fara nici o exceptie. Orlov era destept si de o sinceritate surprinz
atoare, departe nsa de a fi flecar. La ntrebarile mele a raspuns fara nconjur, mart
urisind ca asteapta cu nerabdare sa-si vindece ranile, ca sa execute si restul p
edepsei pe care o mai avea de ndurat si ca la nceput i-a fost teama ca n-o sa rezi
ste. Acum, spuse el facndu-mi cu ochiul, treaba e ca si terminata. De ndata ce ncasez
si restul de lovituri, o sa ma tri-meata cu primul convoi la Nercinsk, si pe dr
um mi iau valea ! Fug, orice s-ar ntmpla ! Numai de mi s-ar vindeca mai degraba spin
area !" Si n urmatoarele cinci zile ct am mai stat mpreuna, l vedeam arznd de nerabda
re sa paraseasca spitalul. Cteodata era vesel si pornit pe glume. Am ncercat sa-l
provoc la destainuiri n legatura cu viata si aventurile lui. si ncrunta usurel sprnc
enele, dar raspundea totdeauna deschis la ntrebarile mele. Cnd si dadu seama nsa ca nc
ercam sa-i patrund n suflet si sa rascolesc n el o urma de cainta, ma privi cu atta
trufie si dispret, de parca s-ar fi convins deodata ca are de-a face cu un biet
copilandru, necopt la minte si naiv, cu care nu merita sa stai de vorba despre l
ucruri ce nu pot fi ntelese dect de cei mari. Ba chiar am citit pe chipul lui si u
n soi de compatimire. Dupa cteva clipe nsa izbucni ntr-un hohot de rs sincer, fara n
ici o umbra de ironie, si nu ma ndoiesc ca si dupa ce a ramas singur, a mai rs cu
multa pofta, ba si mai trziu probabil, de cte ori si aducea aminte de cuvintele mel
e. Nemaiavnd rabdare sa astepte pna-si vor da medicii avizul, ceru n cele din urma
sa i se faca iesirea din spital, cu toate ca ranile de pe spinare nu erau nca vin
decate. Cum ma simteam si eu mult mai bine, cerui de asemenea iesirea din spital
si drumul napoi l facuram mpreuna : pe mine m-au dus n tem-
459
nita, iar pe el la corpul de garda, de unde fusese adus. La despartire mi strnse mn
a, ceea ce din partea lui era un semn de rnare ncredere. nclin sa cred nsa ca a fac
ut-o mai mult pentru ca n clipa aceea era foarte multumit de sine nsusi. Caci n fon
d nici nu se putea ca el sa nu ma dispretuiasca, socotindu-ma o fiinta slaba, res
emnata si supusa, vrednica de mila si inferioara lui n toate privintele. A doua zi
fu scos pentru a-si primi si restul de pedeapsa.
Dupa ce se ncuiara usile cazarmii, ea capata o cu totul alta nfatisare ; semana a
cum cu o casa de locuit, cu un interior de locuinta omeneasca. De-abia atunci, ntr
-o ambianta mai intima, mai casnica, reusii sa-mi cunosc camarazii mai ndeaproape
; n timpul zilei, paznicii, subofiterii, ori alti reprezentanti ai administratiei
puteau sa se iveasca n orice clipa, asa ca oamenii se tineau putin mai altfel, ra
mnnd mereu ntr-o atitudine ncordata de neliniste, asteptare. Dar n clipa cnd cazarma f
u ncuiata, fiecare se aseza la locul lui si-si vazu de treburi. Cazarma se lumin
a deodata ntr-un chip neasteptat: fiecare ocnas si avea luminarea lui, nfipta de
obicei ntr-un sfesnic mic de lemn. Unii si reparau ncaltamintea, altii coseau la cte
o haina. Aerul pestilential devenea din ce n ce mai nabusitor. Ctiva trndavi se tras
era ntr-un colt si se asezara pe vine n jurul unui tol ros, la o partida de carti.
Aproape n fiecare cazarma era cte un detinut care avea un asemenea tol, un sfesnic
cu luminare si o pereche de carti soioase. Toate acestea la un loc purtau denumi
rea de maidan". Patronul primea din partea jucatorilor remiza, vreo cincisprezece
copeici pe noapte ; asta-i era meseria. Se juca de obicei banc, trei foite si al
te jocuri de noroc. Fiecare jucator si aseza nainte o gramajoara de banuti de aram
a, tot ce avea n buzunar, si nu se ridica dect atunci cnd nu mai avea nici un golog
an, ori cnd i scutura pe toti ceilalti de parale. Jocul se prelungea pna noaptea trz
iu ; uneori i apuca ziua si se ntmpla sa-l sfrseasca tocmai n clipa cnd ncepeau sa se
eschida usile. n dormitorul nostru, ca si n toate celelalte cazarmi de altfel, se g
aseau ntotdeauna ctiva prliti ruinati de joc si bautura, sau pur si simplu prliti din
nascare. Zic din nascare" si insist cu osebire asupra acestei expresii. ntr-adevar
, exista n rndurile poporului nostru si vor exista n orice conditii si mprejurari, u
nele firi ciudate : oameni blnzi, potoliti sTadesea destul de
460
harnici, dar a cxPX-SjaadauJi.a.rainna mereu saraci lipiti pamntului. Toata viata,
ei trag, cum s-ar zice, mta de coada, se zbat n mizerie, snt coplesiti de necazuri
si ghinioane, le e teama si de umbra lor si vesnic se afla la cheremul cuiva, ma
i ales al chefliilor si al pricopsitilor mbogatiti fara truda, peste noapte. Oric
e straduinta, orice ncercare de a razbi e zadarnica ; nu se aleg dect cu amaraciun
ea si ponoasele, ca si cum s-ar fi nascut numai si numai pentru a-i sluji pe alt
ii, tragndu-si zilele n umbra altora ; le este sortit sa faca numai ceea ce gndesc
altii, sa asculte de porunca si vrerea altora ; sntmeniti sa joace cumjje cnta. Ni
ci o mprejurare, nc ciuaTXTlYaTJTPteptata nu-i poate mbogati, prliti snt si prliti v
amne n veci de veci. Am ntlnit oameni de felul acesta nu numai n rndurile poporului, c
i n toate societatile si paturile sociale, n toate gruparile, asociatiile, chiar si
n lumea literatilor.! i gasesti n orice temnita, n orice cazarma, si e de ajunssaHf
ee njghebe un maidan, ca sa rasara imediat si cte un prlit dintr-astia pentru difer
ite servicii. Nici un maidan nu se putea de altfel lipsi de un asemenea slujitor.
Era de obicei angajat de toti jucatorii pentru o noapte ntreaga n schimbul a cinc
i copeici cel mult. Atributia lui principala era sa stea de paza n tinda, la usa,
adesea pe un ger de treizeci de grade, n ntuneric, vreme de sase ori sapte ceasuri
, atent la cel mai mic zgomot de pasi. Maiorul sau ofiterii de garda si faceau de
multe ori rondul n puterea noptii, apareau pe neasteptate n dormitoare si surprind
eau pe jucatori si pe mestesugari, atrasi fiind de lumina luminarilor ce razbate
a n curte. Cnd se auzea zgomotul cheii scrsnind n broasca, era prea trziu ca oamenii
sa se mai mprastie prin culcusuri. ntruct dupa asemenea dovada de neatentie straja
mnca o mama de bataie de la ntregul maidan, surprizele acestea se iscau foarte rar
. Cinci copeici era o leafa de batjocura chiar si n temnita, nct, n cazul acesta, ca
si n altele asemanatoare, pretentiile si asprimea patronilor m-au mirat totdeaun
a. Ai primit bani, tine-te de treaba !" era un argument care nu admitea nici un f
el de replica. Pentru ctiva gologani, patronul storcea tot ce putea de la nenoroc
itul al carui binefacator se mai si socotea pe deasupra. Am mai putut observa cu
acest prilej cum un chefliu, un betivan ce nu sovaia sa-si risipeasca banii far
a nici o socoteala, l tragea pe sfoara fara rusine pe acest sluji-
461
tor de Doamne-ajuta, ciupindu-i sarmanului cteva parale din putinul ce-avea de pr
imit, lucru constatat, de altfel, nu numai la ocna si nu numai la maidane.
Asadar, toata lumea s-a apucat de lucru, fiecare n meseria lui; n afara de jucator
i, daca mai trndaveau alti vreo cinci detinuti, dar si acestia s-au culcat imedia
t. Pe priciul urias, locul meu era lnga usa. De cealalta parte a priciului, cap l
a cap cu mine dormea Akim Akimci. Pna pe la ora zece sau unsprezece, a lucrat la u
n lampion colorat, pe care i-l comandase cineva din oras si pentru care avea sa
fie bine platit. Era nentrecut n lucruri de soiul acesta, pe care le facea cu mult
a migala si rabdare, mesterind metodic si nentrerupt. Dupa ce-si ispravi treaba, s
trnse totul cu grija, si desfacu patura, se nchina cu evlavie, se culca linistit, c
uminte, si adormi ca un om cu sufletul mpacat. Ducea, pare-se, cumintenia si staru
inta n buna rnduiala pna la cel mai meschin pedantism; ca toti oamenii obtuzi,
marginiti, se credea, probabil, foarte destept. Chiar din prima zi nu mi-a p
lacut, desi mi-amintesc ca mi-a dat mult de gndit n aceasta prima
zi; m-a mirat mai ales faptul ca un om ojkegjuajunsese la o
cna, n loc sa izbndeasca si sa prnsp Tnmparajnar despre Akim Akimci vom mai avea pr
ilej ui "sastamae vorba mai departe.
As vrea sa-i descriu aici pe scurt pe toti cei ce dormeau ntr-o cazarma cu mine. m
i fusese dat sa traiesc n mijlocul lor ani de-a rndul si toti cei ce ma nconjurau a
veau sa-mi ntovaraseasca fiecare clipa. E lesne de nteles, asadar, curiozitatea nes
tapnita cu care-l cercetam pe fiecare. n stinga mea dormea un grup de munteni din
Caucaz, aproape toti trimisi aici pentru tlharii, osnditi fiind la pedepse diferit
e. Grupul era alcatuit din doi lezghini, un cerchez si trei tatari din Daghestan
. Cerchezul se arata a fi un om ursuz, posac ; nu vorbea aproape cu nimeni si ar
unca n juru-i cautaturi ncruntate, cu ochii scaparnd de ura nestapnita si cu un zmbet
batjocoritor pe buze, plin de rautate si venin. Unul din lezghini era un om nain
tat n vrsta, cu un nas subtire, coroiat; toata nfatisarea lui l trada pe tlharul mbatr
it n rele. n schimb, celalalt, Nura, mi-a facut chiar de la nceput cea mai placuta,
cea mai mbucuratoare impresie. Mijlociu la trup, destul de tnar nca, de constitutie
herculeana,
cu parul blond si ochii albastri, avea un nas crn si trasaturile fetei ca de fetis
cana finlandeza ; ca toti calaretii, avea picioarele cabrate. Tot corpul lui era
plin de cicatrice: urme de gloante si lovituri de baioneta. Acasa la el, n Cauca
z, ducea o viata pasnica, dar pleca mereu la muntenii vecini, cu care se nhaita n
incursiuni razboinice mpotriva rusilor. Aici, la ocna, toata lumea l ndragise din p
ricina firii lui vesele si deschise. Lucra fara sa crcneasca, totdeauna potolit si
senin, desi de multe ori murdaria si ticalosia ce domneau printre detinuti l revo
ltau : furtul, sarlatania, betia i trezeau dezgustul ori l scoteau pur si simplu d
in fire ; ntr-un cuvnt, nu putea suferi tot ce-i parea necinstit; dar nu se certa c
u nimeni, multumindu-se sa ntoarca indignat capul. n tot timpul ct a stat la ocna,
n-a furat nimic si n-a facut nici un rau nimanui. Era foarte credincios. si facea
regulat si cu multa evlavie rugaciunile, tinea ca un fanatic zilele de post din
aintea marilor sarbatori mahomedane si-si petrecea nopti ntregi n veghe si rugaciu
ni. Toata lumea l iubea si-l socotea omul cel mai cinstit din lume : Nura e un leu
", ziceau ocnasii. Si asa cu porecla aceasta de leu" a ramas pna la sfrsit. Era pe
deplin ncredintat ca dupa ispasirea pedepsei va fi trimis napoi acasa, n Caucaz ; l
a drept vorbind, nu traia dect cu acest singur gnd. Nu stiu de ce, dar snt convins c
a ar fi murit, daca ntr-o zi i s-ar fi luat aceasta speranta. l remarcai chiar din
prima zi. De altfel, era cu neputinta sa nu-ti atraga luarea-aminte fata lui bln
da si cinstita, n mijlocul attor chipuri posomorite, nraite si batjocoritoare. Ma afl
am n temnita abia de o jumatate de ceas, cnd l vazui ca trece pe lnga mine si ma bat
e ncetisor pe umar, zmbindu-mi prietenos. Nu pricepui numaidect ce voia sa spuna, c
aci vorbea stlcit ruseste ; dar, dupa ctva timp, se ivi din nou si cu acelasi zmbet
binevoitor ma batu iarasi pe umar. Apoi si repeta gestul ori de cte ori trebuia s
a treaca pe lnga mine sau poate-si facea nadins drum pentru asta. Si asa trei zile
n sir. Dupa cum am priceput mai trziu, gestul lui voia sa nsemne ca-i era mila de m
ine, si ca ntelegea ct de grea trebuie sa-mi para osnda n primele zile ; voia sa-mi
arate prietenia lui, sa ma ncredinteze ca ma pot bizui oricnd pe sprijinul lui. Bu
nul si naivul meu Nura!
Cei trei tatari daghestanezi erau frati: doi din ei barbati n toata firea, pe cnd
cel mai mic, Alei, n-avea dect doua-
463
462
zeci si doi de ani, dar arata si mai tnar. Locul lui pe prici era lnga mine. Fata
lui frumoasa si deschisa, inteligenta si totodata plina de o bunatate naiva, apr
oape copilareasca, mi cstiga inima de la nceput si eram nespus de fericit ca soarta
mi-l harazise pe el ca vecin si nu pe altcineva. Tot sufletul i se citea pe chi
pul lui frumos, ba, as putea spune, chiar neasemuit de frumos. Zmbetul ncrezator av
ea atta nevinovatie, ochii lui mari, negri-catifelati, erau att de mngietori, att de
buni si ntelegatori, nct simteam totdeauna o placere deosebita sa-l privesc si ast
a ma usura n clipele de amaraciune si de chinuitoare deznadejde. Credeti-ma, nu ex
agerez de loc. ntr-o zi, pe cnd erau acasa n sat la ei, fratele cel mai mare (avea
cinci frati mai mari, dintre care doi lucrau ntr-o exploatare din Siberia), i porun
cise scurt sa-si ia sabia, sa ncalece si sa-i urmeze. Respectul pentru cei mai n vr
sta e att de mare n familiile de munteni, nct t narul Alei nu ndrazni, ba nici
nu se gndi sa mai ntrebe ncotro pornesc; iar ceilalti nu gasira cu c
ale sa-i mpartaseasca tinta expeditiei. Porneau la jaf, urmnd sa iasa la drumul m
are, sa pndeasca trecerea caravanei unui negustor armean bogat si s-o jefuiasca. L
ucrurile se petrecura ntocmai : ucisera mai nti strajile nsotitoare, l rapusera apoi p
e armean si dupa aceea jefuira n voie toata marfa pe care o transporta. Curnd nsa t
otul fu descoperit; cei sase frati fura ridicati, judecati si condamnati la munc
a silnica n Siberia. Tribunalul se arata mai indulgent doar fata de Alei si-l osnd
i numai la patru ani. Fratii lui l iubeau foarte mult, cu o dragoste mai mult pari
nteasca dect frateasca. El era singura lor mngiere n temnita : de obicei posomoriti
si tristi, fruntile li se descreteau cnd se uitau la el, iar cnd i vorbeau (lucru r
ar, de altfel, caci l socoteau un copil caruia nu-i poti adresa un cuvnt serios),
chipul lor se lumina de un zmbet plin de bln-dete si caldura si mi venea usor sa gh
icesc ca-i spuneau ceva hazliu, ca unui copil nestiutor, cel putin judecind dupa
zmbetul lor ngaduitor si dupa privirile semnificative pe care le schimbau la auzul
raspunsurilor lui. El abia de ndraznea sa deschida cel dinti vorba, att de mult i
respecta. Cum a putut oare acest flacaias sa-si pastreze aici, la ocna, in
ima curata si cinstita, sa ramna bun si simtitor si sa nu se naspreasca, sa nu se t
icaloseasca si el n anii acestia ct si-a ndurat pedeapsa ? Era nsa nzestrat cu o fire
din cale afara
464
de armonioasa, dintr-o bucata, n ciuda gingasiei si blndetii aparente. Mai trziu mi
-a fost dat sa-l cunosc bine si foarte ndeaproape. Era cuminte si neprihanit ca o
fata mare si la orice fapta urta, murdara, rusinoasa, nedreapta, la orice silnici
e, n ochii lui se aprindea o strafulgerare de mnie care-i facea parca si mai frumo
si. Desi nu era dintre cei ce se lasa umiliti fara a da raspunsul cuvenit, se fe
rea totusi de glcevi si certuri. Nu s-a certat niciodata cu nimeni si toata lumea
l iubea si-l rasfata. La nceput se arata numai binevoitor cu mine, pe urma, t
reptat, ne mprieteniram ; cteva luni i-au fost de ajuns sa nvete sa vorbeasca foa
rte bine ruseste, lucru pe care fratii lui nu izbutira sa-l faca nici pna la plec
area din ocna. Mi-a facut impresia unui baiat foarte inteligent, extrem de modest
, delicat si framntat de diferite probleme. De altfel, as vrea sa precizez de la n
ceput ca, dupa convingerea mea, Alei nu era un om de rnd si-mi aduc aminte de ntl-n
irea cu el ca de una dintre cele mai frumoase din viata mea. Exista firi att de a
rmonioase, nzestrate de Dumnezeu cu atta frumusete, nct ti se pare absurd pna si gndul
ca ar putea vreodata sa se schimbe n rau, sa se degradeze. Esti sigur de ei si n
u te ncearca teama pentru viitorul lor. Snt si azi cu desavrsire linistit pentru Al
ei. Pe unde o mai fi acum ? ntr-o seara trecuse destul de mult timp de la venirea
mea n temnita stateam culcat pe patul meu de scnduri, lasndu-ma prada gndurilor
amare. Alei, vesnic activ si harnic, nu lucra nimic n seara aceea, cu to
ate ca era prea devreme pentru culcare. Era o zi de sarbatoare musulmana si ei n
u lucrau. Statea si el culcat cu minile sub ceafa, furat de gnduri. Deodata, ma ntr
eba : ti vine tare greu ?
l privii cu luare-aminte, caci mi se paruse ciudata ntrebarea aceasta directa a lui
Alei, totdeauna foarte delicat, foarte prudent si plin de simtire ; dar, uitndu-
ma la el cu si mai mare atentie, citii pe chipul lui atta tristete, atta suferinta,
trezita poate din amintirile ce-i navaleau n suflet, nct pricepui numaidect ca si e
l era deznadajduit n acea clipa. i mpartasii presupunerea mea. Ofta adnc, zmbind cu a
maraciune, mi placea zmbetul lui totdeauna cald si blnd, care-i descoperea doua siru
ri de dinti albi, de-o frumusete fara cusur, ce-ar fi putut strni invidia celei m
ai frumoase femei din lume.
30
455
Ia spune-mi, Alei, ti-e gndul la ai tai, acasa ? Cum se praznuieste sarbatoarea
aceasta la voi, n Daghestan? O fi frumos pe-acolo ?
Da, se nviora el si ochii prinsera a i se nsenina. Cum de mi-ai ghicit gndul ?
Ei, n-a fost chiar att de greu. E mai bine acolo dect aici, ai ?
Ah, de ce vorbesti asa ?
Ce de flori frumoase cresc n partile voastre ; acum trebuie sa fie acolo raiul pe
pamnt...
Taci! Taci! Te rog !
Era peste masura de tulburat.
Asculta, Alei, ai si surori ?
Da, am si o sora; dar de ce ma ntrebi asta ?
Trebuie sa fie foarte frumoasa, daca ti seamana.
Nici pe departe n-aduce cu mine ! E att de frumoasa, ca nu-si are pereche n tot D
aghestanul. Snt ncredintat ca n-ai mai vazut o fata ca ea. Si mama era tare frumoa
sa.
Te-a iubit mult ?
Biata mama! Cred ca s-a stins de amaraciune, att de mult ma iubea. Eram odorul e
i. Ma iubea mai mult dect pe sora mea, mai mult dect pe toti ceilalti... Azi-noapt
e am vazut-o n vis, se caina si ma plngea.
Tacu, si-n seara aceea nu mai rosti nici un cuvnt. Dar de atunci cauta mereu sa i
ntre n vorba cu mine, cu toate ca, din respect si nu stiu de ce mi-l purta nu ndra
znea niciodata sa deschida el vorba cel dinti. n schimb, se simtea fericit daca ncepe
am eu discutia. l ntrebam de Caucaz, de viata lui de acolo. Fratii nu-l opreau sa
stea de vorba cu mine, ba mi vine a crede ca le facea chiar placere. Cnd bagara de
seama ct mi e de drag Alei, devenira parca si ei mai binevoitori fata de mine.
Alei ma ajuta de multe ori la lucru. n cazarma facea tot ce-i sta n putinta ca sa-
mi fie de folos si sa-mi usureze truda ; n straduinta lui nu era nici slugarnicie
, nici nadejde ntr-un folos personal oarecare, ci numai gndul prieteniei si al iub
irii pe care nu si-l ascundea niciodata. Avea aplicatii pentru diferite mestesug
uri; nvatase cu usurinta sa coasa rufe, sa repare ncaltamintea, iar mai trziu si-a n
susit destul
466
de bine si mestesugul tmplariei, att ct se putea nvata n temnita. Fratii l laudau si
erau mndri de el.
Asculta, Alei, l ntrebai ntr-o zi, de ce nu nveti sa scrii si sa citesti ruseste ?
Asta ti-ar putea fi de mare folos mai trziu, aici, n Siberia.
As vrea, dar cine sa ma nvete ?
Snt aici destui stiutori de carte. Daca vrei, te nvat eu.
Oh, nvata-ma, te rog mult, zise Alei, ridicndu-se fericit n capul oaselo
r. Si si mpreuna minile, privindu-ma cu ochi rugatori.
Ne apucaram de lucru chiar a doua zi. Aveam cu mine o traducere ruseasca a Noulu
i testament, singura carte ngaduita n temnita. Dupa aceasta carte, fara abecedar,
Alei nvata sa citeasca foarte bine n cteva saptamni. Dupa trei luni era n stare sa nte
leaga pe deplin slova cartilor. nvata cu rvna, cu pasiune.
ntr-o zi, citiram mpreuna ntreaga predica de pe munte. Bagai de seama ca unele fraz
e le citea cu o emotie deosebita.
l ntrebai atunci daca i-a placut ceea ce citise.
El ma privi pe furis si roseata i acoperi obrajii.
O, da, Isa e un proroc. Isa a rostit cuvntul lui Dumnezeu. Ct de frumos o spune !
Si ce anume ti place cel mai mult ?
E acolo un loc n care se spune : Iertati, iubiti, nu nedreptatiti pe nimeni,
iubiti si pe vrajmasii vostri". Ce fru-rnoase-s vorbele astea !
"*-.
Se ntoarse apoi spre fratii lui, care ascultau convorbirea noastra, si ncepu sa le
spuna ceva cu nsufletire. Statura mult timp de vorba ; cei mari dadeau din cap, n
cuviintnd grav spusele celui mic ; pe urma se ntoarsera catre mine si cu un zmbet c
u adevarat musulman, un zmbet grav si binevoitor (care 4rnijglaceatt de mult, mi pla
cjejDaaiafcyiaTgta" lui grava)! mancredintara" caIsa a rost un mare proroc, ca a savr
sit minuni nemaiauzite, ca a faurit o pasare din lut si suflnd asupra-i i-a dat v
iata, si, astfel nsufletita, pasarea a zburat... Si ntocmai asa statea scris si n c
artile lor. Laudn-du-mi-l astfel pe Isus, erau ncredintati ca-mi fac mare placere,
iar Alei nu-si mai ncapea n piele de fericire vaznd ca fratii lui mi arata atta bunav
ointa si ca au gasit cu cale sa-mi faca placere.
30*
467
Lectiile de scris s-au desfasurat cu acelasi succes. Alei si facu rost de hrtie (n
-a vrut n ruptul capului sa ma lase sa fac eu aceasta cheltuiala), condei, penite
si cerneala si n mai putin de doua luni nvata sa scrie admirabil. Fratii lui ramas
era uimiti. Mndria si multumirea lor nu mai cunosteau margini ; nu stiau cum sa-mi
mai arate recunostinta. La munca, daca se ntmpla sa fim mpreuna, se ntreceau care m
ai de care sa ma ajute, facndu-si din asta o adevarata bucurie. Nu mai vorbesc de
Alei, care mi purta o dragoste poate la fel de mare ca si fratilor lui. N-am sa
uit niciodata ziua cnd urma sa paraseasca temnita. Ma duse n dosul cazarmii, se ar
unca la pieptul meu si ncepu sa plnga. Niciodata pna atunci nu ma mbratisase si nu p
lnsese nca n fata mea Ai facut atta pentru mine, mi zicea printre lacrimi, ct n-ar fi
ost n stare sa faca nici mama, nici tatal meu : ai facut om din mine, Dumnezeu o s
a te rasplateasca pentru asta, iar eu n-am sa te uit niciodata..."
Unde o fi acum bunul, dragul, scumpul meu Alei ?...
n afara de grupul acesta de cerchezi, mai era n cazarma noastra si un grup destul
de numeros de polonezi, care alcatuiau o familie aparte, ce se tinea cu totul sep
arata de ceilalti ocnasi. Am spus n alta parte ca din pricina atitudinii lor intol
erante, pline de desconsiderare si de vrajmasie fata de ocnasii rusi osnditi pent
ru crime de drept comun, erau la rndul lor urti de toata lumea. Erau cu totii sase
insi cu firi ciudate, istovite, bolnavicioase. Printre ei se aflau si oameni cu
lti; despre acestia am nsa de gnd sa vorbesc mai pe larg ceva mai ncolo. De la ei m
a mprumutam n ultimii ani de ocna cu cte o carte. Cea dinti carte mi-a lasat o impre
sie puternica, ciudata, adnca. Am sa vorbesc mai trziu despre aceste impresii, car
e mi-au parut cu totul neobisnuite. Eu le consider extrem de ciudate si mi nchipui
ca pentru multi vor parea cu totul de nenteles. Nu poti judeca unele lucruri dac
a n-ai avut prilejul sa le cunosti tu nsuti. E suficient sa spun ca privatiunile
spirituale snt infinit mai greu de ndurat dect cea mai groaznica suferinta fizica. A
dus n temnita, omul din popor se pomeneste n lumea lui, ba poate chiar ntr-o lume ma
i evoluata. A pierdut, desigur, mult, ndepar-tndu-se de locul n care s-a nascut si
de ai sai, dar lumea
din juru-i e aceeasi, mediul ramne aproape neschimbat. Un om cult, osndit de lege
la aceeasi pedeapsa ca si omul din popor, are adesea incomparabil mai mult de pi
erdut dect cel din urma. El trebuie sa-si nabuse toate cerintele, sa renunte la toa
te deprinderile, sa treaca ntr-un mediu nepotrivit pentru el, sa se obisnuiasca a
respira altfel de aer... E ca pestele zvrlit pe nisip... Si de multe ori pedeapsa
pe care o ndura, una si aceeasi pentru toti dupa conceptia legii, e mult mai chi
nuitoare si mai cruda pentru el dect pentru toti ceilalti. Si lucrul acesta e ade
varat... chiar daca ar fi vorba numai de deprinderile materiale la care e nevoit
sa renunte.
Polonezii alcatuiau nsa o lume aparte, un grup omogen de sase oameni care se tine
au tot timpul mpreuna. Dintre toti ocnasii din cazarma noastra, ei prinsesera dra
g numai de un evreu, si asta poate numai pentru ca acesta i distra. De altminteri
, pe evreu l iubeau si ceilalti detinuti, desi toata lumea, fara nici o exceptie,
si batea joc de el. Era singurul om care ma facea sa rd cu hohote si chiar azi mi
vine sa rd de cte ori mi-l amintesc. Privindu-l, ma gndeam la Iankel, personajul zu
gravit de Gogol n Taras Bulba si care, dezbra-cndu-se ca sa se culce lnga evreica l
ui ntr-un fel de cufar, semana foarte mult cu un pui de gaina jumulit de pene. Is
ai Fomici semana si el ca doua picaturi de apa cu un astfel de pui de gaina. Era
om n vrsta, de vreo cincizeci de ani, slab, pipernicit si pe ct de siret pe att de
marginit. Era obraznic si nfipt, dar cu toate acestea din cale afara de fricos. F
ata si gtul i erau brazdate de zbrcituri si cute. Pe frunte si pe obraji purta stig
matele osndei. Nu mi-am putut da niciodata seama cum putuse sa suporte saizeci de
lovituri de bici. Fusese condamnat pentru omucidere. Avea la el o reteta medica
la, pe care i-o dadusera niste musterii de-ai lui, ndata dupa aplicarea pedepsei.
Gu reteta aceasta ar fi putut obtine o alifie miraculoasa, care n doua saptamni a
r fi facut sa-i dispara urmele arsurilor infamante. El nsa nu ndraznea sa ntrebuint
eze leacul la ocna si astepta sa treaca cei doispre-zece ani de munca silnica, c
a dupa ce va fi trimis n colonie, undeva n Siberia, sa puna n aplicare binecuvntata
reteta. Altfel n-as putea sa ma mai nsor, mi marturisi el ntr-o zi,
468
469
si trebuie neaparat sa ma nsor." Deveniram buni prieteni. Era vesnic bine dispus
si glumele lui nu mai aveau sfrsit. In temnita n-o ducea tocmai greu. Argintar de
meserie, oamenii din oras, care n-aveau nici un giuvaergiu, l ncarcau cu comenzi,
datorita carui fapt scapa lesne de munca grea de ocna. Facea si camatarie, mprumu
tnd cu dobnzi mari bani ocnasilor. Fusese adus n temnita naintea mea si unul dintre p
olonezi mi povesti cu lux de amanunte aparitia lui n cazarma. E o poveste foarte h
azlie, pe care o rezerv pentru mai trziu ; de altfel, voi avea n cursul istorisiri
i mele destule prilejuri sa mai vorbesc despre Isai Fomici.
Restul efectivului cazarmii noastre l formau patru ba trni habotnici, adepti ai cre
dintei de rit vechi, printre care se numara si batrnul din sloboziile de la Staro
dubie ; doi sau trei ucraineni vesnic ncruntati, un ocnas tnar, de vreo douazeci s
i trei de ani, cu obrazul mic ct pumnul si un nas subtirel si ascutit, care apuca
se sa comita opt omoruri; apoi o banda de falsificatori de bani, dintre care unu
l l facea pe mascariciul cazarmii; n sfrsit, ctiva indivizi ursuzi, cu chipuri mohort
e, pe care capetele rase i faceau si mai respingatori, vesnic tacuti si rosi de i
nvidie, care se uitau cu ura la tot ce-i nconjura, si aveau sa priveasca asa pe s
ub sprncene, tacuti, ncruntati si dusmanosi, probabil, ani de-a rndul pna li s-o mpli
ni sorocul pedepsei. ntregul tablou mi se nfatisa instantaneu, la o privire fugara
, chiar n cea dinti seara nefericita a noii mele vieti ce avea sa nceapa n temnita ;
mi se dezvalui ntr-o sumbra defilare, prin fumul greu si necacios, ntr-un vacarm d
e glasuri, sfsiat de exclamatii cinice, de sudalmi si ocari scrnave nsotite de zorna
it de lanturi, de blesteme si hohote de rs salbatic. Ma ntinsei pe scndurile goale,
punndu-mi sub cap haina (n-aveam nca perna) si ma nvelii cu cojocul; dar mult timp
nca nu am putut sa adorm, cu toate ca eram frnt de oboseala si zdrobit de avalans
a de impresii neasteptate, monstruoase si uluitoare din aceasta prima zi a vieti
i mele de ocnas. Si doar abia pasisem n viata aceasta noua. Ma asteptau nca multe n
ainte si viitorul urma sa-mi dezvaluie lucruri pe care nici pe departe nu le-as
fi putut banui...
470
V
PRIMA LUNA
A patra zi dupa venirea mea la ocna, primii ordinul sa ies la munca. mi aduc foar
te bine aminte de aceasta prima zi de lucru, cu toate ca n cursul ei nu mi s-a ntmp
lat nimic extraordinar, binenteles abstractie facnd de attea schimbari din cale afara
de nefiresti intervenite n viata mea, schimbari legate de situatia noua n care m-
am pomenit. Traiam nsa cele dinti impresii si continuam sa observ cu lacomie si sa
nregistrez totul. Aceste trei zile le-am petrecut ntr-o necontenita si grea framnta
re. Iata-ma, deci, la capatul peregrinarilor mele : snt la ocna ! mi repetam fara nc
etare ; iata-mi azilul pentru multi ani, adapostul n care va trebui sa-mi duc zil
ele timp ndelungat si n care pasesc cu atta nencredere, cu o senzatie adine bolnavic
ioasa, cu inima strnsa si cu sufletul ndoit... Mai stii, poate ca dupa ce se vor s
curge acesti ani ndelungati si va trebui sa-l parasesc, l voi plnge si-l voi regreta
amar !..." adaugam eu de fiecare data, cu un sentiment ciudat din care nu lipse
a si un dram. din acea bucurie rautacioasa care la un moment dat se transforma nt
r-o cerinta chinuitoare ; stapnit de ea, omul si zgndare mereu rana, voind parca sa
se mbete cu propria- suferinta, ca si cuniQnstiinta unei nenorociri coplesitoare
ar constitui totodata si un izvor de voluptate Gndul ca s-ar putea vreodata sa ma
ncerce un cit de palid regret al locului acestuia ma ngrozea peste masura : presim
team nca de pe atunci monstruoasa treapta de adaptabilitate pna la care poate cobo
r omul cu capacitatea lui de a se obisnui cu orice. Dar toate acestea urmau sa vi
na cu timpul; deocamdata, realitatea din jurul meu mi se parea potrivnica, nspaimn
ta-toare, si chiar daca nu era n ntregime asa, eu cel putin o vedeam ca atare. Cur
iozitatea salbatica cu care ma cercetau fratii mei de suferinta, ocnasii, asprim
ea lor sporita fata de un novice din tagma boiereasca, picat ca din cer n mijlocu
l lor, asprime ce ajungea uneori pna la ura toate acestea ma chinuiau att de mult,
net ncepusem eu nsumi sa astept cu nerabdare sa fiu scos la lucru, ca sa-mi dau dint
r-o data seama de ntreaga masura a nenorocirii mele, sa ncep
471
a duce aceeasi viata ca si ei toti, sa ma contopesc n fagasul lor comun. Erau, bi
nenteles, si multe lucruri care mi-au scapat atunci din vedere ; mai mult, n-am b
agat de seama unele ce se cereau vazute chiar din prima clipa : n stihia vrajmasi
ei oarbe nu stiusem nca sa ntrezaresc si licaririle ncurajatoare ale unor bucurii u
lterioare. De altfel, cele cteva chipuri pline de bunavointa si simpatie, pe care
le-am n-tlnit nca n aceste trei zile, mi-au dat mult curaj chiar de la nceput. Cel m
ai cumsecade s-a aratat fata de mine Akim Akimci. Printre fetele posomorite si ur
suze ale celorlalti ocnasi izbutii totusi sa observ si cteva placute si vesele. Oa
meni rai ntlnesti pretutindeni, iar printre cei rai se gasesc si oameni buni, mi zis
ei n chip de consolare. Cine stie, poate ca cei de aici nu snt chiar n cine stie ce
mare masura mai rai dect ceilalti care ou ramas dincolo de zidurile temnitei." To
t gndindu-ma la aceste lucruri, clatinam din cap a ndoiala, si totusi, o Doamne !
nici macar nu banuiam cta dreptate am avut atunci!
Iata, de pilda, un om pe care am ajuns sa-l cunosc bine abia dupa ce s-a scurs u
n sir ntreg de ani, cu toate ca mi-a stat n preajma aproape de la nceput si pna la s
frsitul osndei mele. l chema Susilov. Aducnd vorba despre ocnasii care nu snt mai rai
dect ceilalti, mi-am amintit de ndata de el, fara sa vreau. Pentru cei ctiva banut
i pe care puteam sa-i dau, mi facea diferite servicii gospodaresti. Aveam si un al
t ajutor, unul Osip, pe care Akim Akimci mi-l recomandase chiar de la nceput, spunnd
u-mi ca pentru treizeci de copeici pe luna acest ocnas putea sa gateasca zilnic mn
care anume pentru mine, daca cea cazona ma va dezgusta peste masura si daca am. f
ireste, bani ca sa mannc pe socoteala mea. Osip era unul din cei patru bucatari a
lesi dintre ntemnitati; oricine putea sa primeasca si sa renunte de bunavoie la a
ceasta ndeletnicire. Bucatarii nu erau trimisi la munca ; ramneau n cazarma sa coaca
pine si sa fiarba ciorba de varza acra. Li se spunea la feminin bucatarese", dar n
u n bataie de joc mai ales ca erau n general alesi oamenii cei mai de treaba si, p
e ct era posibil, cei mai cinstiti ci mai mult n gluma, astfel nct nu se suparau de
loc. Osip era ales aproape de fieoare data si de ctiva ani n sir ndeplinea functia
de bucatareasa". Nu parasea aceasta ndeletnicire dect atunci cnd se plictisea peste
ma-
472
sura si i venea cheful sa introduca clandestin rachiu n cazarma. Cu toate ca fusese
osndit la munca silnica pentru contrabanda, era de o cinste si de o bunatate rar
a. Am pomenit mai sus de flacaul acesta nalt si voinic, dar teribil de fricos, mai
ales cnd era vorba de bataia cu vergile ; linistit din fire, rabdator, blajin cu
toata lumea, nu se certa cu nimeni niciodata; dar, n ciuda lasitatii sale, pentru
nimic n lume nu s-ar fi mpotrivit ispitei de a aduce rachiu, numai si numai de dr
agul ndeletnicirii, din pasiune pentru contrabanda. Ca toti ceilalti bucatari, fac
ea si el negot de rachiu, dar nu pe picior mare ca Gazin, fiindca nu avea curaju
l sa riste prea mult, sa puna totul la bataie. M-am nteles totdeauna foarte bine c
u acest Osip. n ce priveste posibilitatea de a avea hrana pe cont propriu, nu era
nevoie de cine stie ce fonduri. Cred ca nu gresesc afirmnd ca nu cheltuiam mai m
ult de o rubla pe luna, binenteles n afara de pinea cazona care mi se dadea n cazarm
a ; ba uneori, cnd foamea-mi dadea ghes, ma ncumetam sa mannc si ciorba de varza ac
ra a ocnasilor, cu tot dezgustul ce-l simteam, desi mai tr-ziu m-am obisnuit dest
ul de bine si cu ea. Cumparam de obicei o livra de carne pe zi, care ma costa o
jumatate de copeica. Cumparaturile le facea un invalid din cei pusi pe la fiecar
e cazarma sa supravegheze ordinea n dormitoare si care si luasera de bunavoie sarc
ina sa se duca zilnic n piata trgului, treaba pentru care nu primeau nici o plata,
ci numai din cnd n cnd cte un mic dar. O faceau mai mult pentru tihna lor, caci alt
minteri nu le-ar fi fost cu putinta sa traiasca n buna ntelegere cu ocnasii. Aduce
au tutun, ceai, carne, colaci, n sfrsit, tot ce trebuia, n afara de rachiu. Pentru
asta nici nu-i ruga nimeni, desi se lasau adesea cinstiti cu cte o dusca. Ani de-
a rndul Osip mi gati mereu acelasi fel de mncare o bucata de carne fripta. Cum o pr
egatea, e o alta chestiune care, de altfel, nici nu prea intereseaza. Ciudat e nsa
ca n tot acest rastimp n-am schimbat ntre noi aproape nici doua vorbe. Dinspre par
tea mea, am ncercat adesea sa intru n vorba cu el, dar pe ct se pare nu era n stare
sa ntretina o convorbire ; nu stia dect sa zmbeasca si sa raspunda da sau nu, si ni
ci un cuvnt mai mult. Namila aceasta de om cu o minte ca de copil facea o impresi
e bizara.
473
Spuneam ca, afara de serviciile lui Osip, ma bucuram si de ajutorul lui Susilov.
Nu-l chemasem si nici nu-l cautasem. M-am pomenit deodata ca-mi face si el dife
rite servicii, dar cnd si cum anume s-a ntmplat asta, n-as putea sa precizez, ncepu c
u spalatul rufelor. ndaratul cazarmilor fusese sapata anume o groapa mare, n jurul
careia ocnasii si spalau rufele, n albii cazone. Susilov facea ce facea, doar o g
asi prilej sa-mi fie de folos : ba mi ducea vestonul la reparat, ba alerga n cautar
ea vreunui lucru de care aveam nevoie, mi pregatea ceaiul, mi ungea cizmele de patr
u ori pe luna. Toate acestea le facea cu multa rvna, straduindu-se din rasputeri,
ca si cum ar fi avut de ndeplinit cine stie ce sarcini de seama ; ntr-un cuvnt, si
legase soarta de a mea si se amesteca n tot ce ma privea. N-ar fi spus n ruptul ca
pului: Ai attea camasi... Vestonul ti s-a rupt", ci: Avem attea camasi... Ni s-a rup
t vestonul". Nu avea alta preocupare dect aceea de a-mi purta mie de grija, si-mi
vine sa cred ca si facuse din asta un fel de menire n viata. Cum nu cunostea nici
o meserie, tot cstigul lui se reducea la cei ctiva gologani primiti de la mine, si
totusi se arata totdeauna multumit. Simtea nevoia sa slujeasca pe cineva si, pa
re-se, ma alesese pe mine, fiindca ma gasea mai bun dect ceilalti, att la inima ct
si la plata. Facea parte din categoria oamenilor care nu se pot pricopsi niciodat
a, care nici nu stiu macar de ce sa se apuce ca sa-si gaseasca un rost, din cei
care se angajau la noi sa pazeasca maidanul", veghind toata noaptea n frig, n tinda
, cu urechea ciulita la cel mai mic zgomot ce ar fi vestit venirea maiorului ser
viciu ingrat pentru care nu primeau dect cinci copeici, iar de se ntmpla sa fie sur
prinsi, nu numai ca pierdeau si acest cstig mizer, dar mai plateau cu spinarea lo
r lipsa de atentie. Am mai pomenit despre ei. Ceea ce-i caracterizeaza pe toti oa
menii acestia, ca o trasatura comuna, este renuntarea deplina la personalitatea
lor n fata oricui, oriunde si oricnd, multu-mindu-se ca n actiunile comune sa joace
totdeauna roluri nici macar de mna a doua, ci de mna a treia. Asa snt ei de la nas
tere. Susilov era un biet omulet pricajit, neajutorat, vesnic supus si umil, cu n
fatisarea de cine batut si prigonit, desi nimeni din cazarma noastra n-ar fi ridi
cat mna asupra lui; avea probabil aerul acesta de cnd venise pe lume. Nu stiu de c
e, dar totdeauna mi-a inspirat mila. De cte ori pri-
474
virea mi se oprea asupra lui, ma simteam cuprins de acest sim-tamnt, pe care, dac
a m-ar fi ntrebat cineva, n-as fi reusit S-l explic. Nu puteam sta de vorba nici c
u el, fiindca nici el nu stia sa lege o convorbire si orice ncercare n acest sens l
costa eforturi uriase ; dar se nsufletea ndata ce, pentru a pune capat convorbiri
i, l rugam sa-mi faca un serviciu oarecare. De altfel, nu mi-a trebuit mult sa ma
conving ca nsarcinarile acestea i faceau cu adevarat o mare placere. Nu era nici na
lt, nici scund, nici frumos, nici urt, nici prost, nici destept, nici tnar, nici b
atrn ; avea obrazul putin ciupit de varsat si parul blond, mai mult blond dect cas
taniu. Era greu sa spui ceva precis despre omul acesta, n afara unui singur lucru
: dupa cum am banuit, facea parte din categoria oamenilor de teapa lui Sirotkin
, si asta tot din cauza nevolniciei lui. Uneori, detinutii si bateau joc de el, f
iindca se schimbase pe drum n convoiul cu care venise n Siberia, pentru o camasa r
osie si o rubla de argint. Toti r-deau nu de faptul ca se schimbase, ci de suma m
izera pentru care se vnduse. A te schimba nsemna a face schimb de nume, de identita
te cu un alt detinut si, prin urmare, si schimb de situatii, adica schimb de ped
epse. Orict de ciudat ar parea, e ntru totul adevarat; nca pe vremea mea, obiceiul
acesta, consfintit de vreme si mbracat n anumite forme, era n floare n convoiurile d
e condamnati ce luau drumul Siberiei. La nceput, nu mi-a venit sa cred, dar n cele
din urma a trebuit sa ma plec n fata realitatii de netagaduit.
Lucrurile se petrec cam n felul urmator : un convoi de condamnati porneste spre S
iberia, printre ei snt condamnati de toate categoriile : la munca silnica, ia exp
loatari, ori la deportare n vreo colonie oarecare. Merg toti laolalta. Pe drum, n
gubernia Perm, de pilda, un deportat doreste sa-si schimbe soarta cu a altuia. S
a zicem ca unul pe care l cheama Mihailov, osndit la munca silnica pentru omor sau
pentru alta crima grea, gaseste ca nu prea i convine sa nfunde ocna pentru un sir
lung de ani. Cum e siret si descurcaret, stie ce-i ramne de facut: cauta n convoi u
n frate de suferinta mai neajutorat si mai sarac cu duhul, a carui pedeapsa sa fi
e mai mica, ctiva ani de mina, deportare, sau tot munca silnica, dar pe termen ma
i scurt. l gaseste n cele din urma pe un Susilov, rndas la vreo curte, trimis numai
n deportare n colonii. A strabatut pe jos o mie cinci sute
475
de verste fara o copeica n buzunar, pentru ca asa-i, se vede, rnduit, ca un Susilo
v sa nu poata avea niciodata bani; e obosit, sleit de puteri, nu mannca dect ce i
se da de la cazan, fara a avea putinta sa guste macar o data din bunatatile ce-l m
bie la tot pasul; nu are dect hainele de ocnas si se istoveste tot slugarind pe l
a altii pentru ctiva gologani. Mihailov intra n vorba cu Susilov, se mprieteneste c
u el si-i cstiga ncrederea ; pe urma, la un popas mai lung, l cinsteste cu bauturic
a si, n sfrsit, i propune sa-si schimbe soarta unul cu altul: Pe mine, Mihailov, ma
trimite la ocna, adica nu tocmai la ocna, ci ntr-o sectie speciala ; ei, si daca-i
speciala, asta, care va sa zica, tot e mai buna dect ocna obisnuita". Chiar pe vr
emea cnd nca mai exista, sectia aceasta speciala era nvaluita n mister : nu se stia
prea bine nici ce este si nici unde se afla. Nici chiar autoritatile, inclusiv c
ele din Petersburg, nu prea aveau idee cam ce reprezinta de fapt. Era un coltisor
pierdut ntr-unui din ungherele cele mai departate din fundul Siberiei si cu oamen
i att de putini (pe vremea mea sa tot fi fost vreo saptezeci, nu mai mult), nct era
destul de greu sa dai de el n pustietatea aceea fara margini.
Am ntlnit mai trziu oameni care statusera cu serviciul ani de-a rndul n Siberia si cu
nosteau destul de bine aceasta parte a tarii, si totusi, auzeau pentru ntia oara d
e la mine de existenta sectiei speciale. n codul legilor nu gasesti dect sase rndur
i privitoare. la acest asezamnt : Se nfiinteaza pe lnga temnita cutare o sectie spec
iala pentru infractorii cei mai primejdiosi, pna la nfiintarea n Siberia a unor ocn
e de munca silnica supragrea." Nici chiar detinutii din aceasta sectie speciala
nu stiau daca snt trimisi acolo pe viata ori numai pentru un anumit timp. Termenu
l nu era precizat caci n hotarre nu se spunea dect att: pna la nfiintarea unor ocne de
munca supragrea, ceea ce nsemna ca ocna i mannca". Deci, nu-i de mirare ca nu numai
Susilov, dar nimeni din convoi nu stia acest lucru si nici chiar Mihailov nsusi, c
are si-o fi nchipuit cam ce poate fi aceasta sectie speciala, judecind doar dupa
crima lui deosebit de grea, pentru care patimise pna acum vreo trei sau patru mii
de lovituri, trecut prin ulita verde". Prin urmare, nu-i era greu de ghicit ca loc
ul unde l trimiteau nu putea sa fie prea atragator. Or, Susilov era condamnat nu
mai la deportare;
476
ce si-ar fi putut dori mai mult Mihailov ? Nu vrei sa facem schimb ?" Ametit de b
autura, Susilov, suflet naiv, plin de recunostinta fata de Mihailov, care se ara
tase att de bun cu el, nu se ndura sa-l refuze. A auzit, de altfel, vorbindu-se pr
intre ocnasi ca asemenea schimburi se obisnuiesc, ca multi au si facut acest luc
ru si ca atare n-ar fi nimic neobisnuit sau ciudat. n cele din urma, cad la nvoial
a ; folosindu-se de extraordinara naivitate a lui Susilov, Mihailov, un om fara
scrupule, i cumpara numele pentru o camasa rosie si o rubla de argint, pe care i
le da fata de martori. A doua zi, Susilov si vine-n simtiri, dar e tratat din nou
si trebuie sa bea, n-are ncotro ; apoi i se duce pe bautura si rubla, iar dupa a
ceea si camasa rosie. Pe urma, cnd se dezmeticeste de-a binelea, chiar daca ar vr
ea, nu mai poate da napoi: trebuie sa restituie banii, dar de unde sa ia Susilov o
rubla ? Si daca nu da banii, ceilalti l vor sili s-o faca ; comunitatea ocnasilo
r e nenduplecata n aceasta privinta. S-apoi, ti-ai dat cuvn-tul, trebuie sa-ti tii
fagaduiala comunitatea vegheaza cu strasnicie si la asta. Altminteri, vai si ama
r. Nu-ti da pace n ruptul capului: sa te mannce de viu, nu alta ; te omoara n batai
, n orice caz, baga spaima n tine.
ntr-adevar, e de ajuns ca o singura data, ntr-un singur caz, comunitatea sa-si ara
te ngaduinta fata de cel ce nu-si tine cuvntul, si-atunci s-a zis cu obiceiul schi
mbului de nume. Ce temeinicie poate avea o ntelegere si cine-ar mai respecta-o, d
aca, dupa ce ai batut palma si ai luat banii, poti sa nu-ti ndeplinesti fagaduial
a ? ntr-un cuvnt, aici e vorba de o treaba comuna tuturor ocnasilor, care-i prives
te pe toti, si de aceea, n astfel de mprejurari, comunitatea e nen-duratoare, n cele
din urma, Susilov si da seama ca nu mai poate ndupleca pe nimeni, ca nu mai poate
da napoi, ca nu-i ramne dect sa accepte. ntelegerea e adusa la cunostinta ntregului c
onvoi, avndu-se, binenteles, grija sa se dea cte un plocon cui se cuvine ; acelora,
fireste, le este totuna cine se duce la dracu-n praznic: Mihailov, ori Susilov.
O data cinstiti, si tin gura. La cel dinti popas, cnd se face apelul si este strig
at Mihailov, raspunde Susilov : prezent! iar cnd strigat Susilov, raspunde Mihail
ov: prezent! si treaba-i gata. De aici ncolo chestiunea e nchisa. La Tobolsk se fa
ce repartizarea condamnatilor pe directii si locuri de destinatie. Mihailov" e tr
imis n colonie, iar Susilov" e dus sub escorta
47?
puternica la ocna, cu specificarea pentru sectia speciala". Sa se plnga, sa se mpot
riveasca ? Cine l-ar crede ? Cti ani ar trebui sa treaca pna sa se lamureasca lucr
urile ? Si cine stie ce-ar mai pati si pentru asta ! S-apoi, de unde sa ia marto
ri ? Toti ar nega, chiar daca ar fi gasiti. Si iata cum Susilov, pentru o rubla
de argint si-o camasa rosie, a ajuns n sectia speciala.
Detinutii si bateau joc de el, dar nu pentru ca facuse schimb (desi, n general, ce
i ce schimba o munca usoara cu una mai grea snt priviti cu mult dispret pentru ne
rozia lor), ci fiindca se vnduse att de prosteste, pe un pret de nimica, pentru o
camasa rosie si o rubla. Aceste schimburi se fac de obicei pentru sume mari, n ra
port cu situatia, binenteles. Uneori se ajunge chiar la cteva zeci de ruble. Dar S
usilov era att de neajutorat si nevolnic, att de lipsit de orice personalitate, nct n
imanui nu-i ardea sa-l ia n seama si nici macar sa-si bata joc de el cu tot dinad
insul.
Prietenia dintre mine si Susilov s-a nchegat pe nesimtite si dainuia de ani de zil
e. Se atasase mult de mine, de altfel, si eu ma obisnuisem sa-l am n preajma. ntr-
o zi niciodata n-am sa-mi iert asta desi i dadusem cu putin nainte niste bani, el n
u-mi ndeplini nu stiu ce rugaminte, si atunci avui cruzimea sa-i spun: Vez* Suslov,
bani stii sa ceri, da treaba nu faci". Susilov tacu si se grabi sa faca ceea ce l
rugasem, dar se ntrista pe data. Trecura doua zile. N-as fi crezut sa-l mhneasca
att de mult ceea ce-i spusesem. Stiam ca un detinut, anume Anton Vasiliev, i tot c
erea sa-si plateasca o mica datorie ce avea la el. Susilov n-avea probabil bani
de loc si nu ndraznea sa-mi ceara. A treia zi, i spun : Susilov, poate vrei sa-ti d
au ceva bani ca sa-ti platesti datoria fata de Anton Vasiliev ? Iata, tine-i!" S
edeam pe scndurile patului, iar Susilov statea n picioare n fata priciului. Dupa ct
se pare, propunerea mea, ct si faptul ca-mi adusesem aminte de nevoia n care se af
la, l-au mirat grozav, cu att mai mult cu ct, dupa socoteala lui, luase destui bani
de la mine si la mai multi nu putea nadajdui. Privi banii pe care i-i ntinsesem,
pe urma se uita n ochii mei, apoi se ntoarse brusc si pleca, spre marea mea surpr
indere. Iesii dupa el si-l gasii ascuns ndaratul cazarmii. Statea n picioare, cu fr
untea sprijinita de bratul lipit de gard. Ce-i cu tine, Susilov ?" l ntrebai. El nu
-mi
478
raspunse, si constat uimit ca-i gata sa plnga. Dumneata, Alexandr Petrovici... fac
u el cu glas nabusit, ferindu-se sa ma priveasca, crezi ca eu... pentru bani... d
ar... eu... ei, da ce sa mai vorbim !" Spunnd acestea, se ntoarse brusc si se lipi
iarasi de gard, aproape izbindu-si fruntea, si izbucni n hohote de plns.JVedeam p
entru atia oara n temnita un om pln-JjCu greu"a"m"YeXisitsa-l linistesc si, cu toate
ca de atunci
ff-a purtat de grija cu si mai multa rvna, daca mai poate fi vorba de comparatie,
mi dadui seama dupa unele semne aproape imperceptibile ca inima n-avea sa-mi ier
te niciodata mustrarea ce-i facusem. Si cu toate ca multi si bateau joc de el, l sci
au ori de cte ori se ivea prilejul, l njurau, el nu se simtea jignit, nu se supara
si ramnea mai departe bun prieten cu ei. Da, e foarte greu sa cunosti un om, chia
r si dupa ce ai trait ani si ani de-a rndul n tovarasia lui!
Iata de ce, la nceput, temnita nu mi s-a nfatisat n lumina ei adevarata, asa cum ave
am s-o vad mai trziu. Si iata de ce spuneam adineauri ca, desi nregistram totul at
ent, cu un fel de aviditate, multe lucruri mi scapasera sau nu izbutisem sa le se
sizez, desi se petreceau chiar sub ochii mei, ba, poate, le si percepeam pe atun
ci ntelegndu-le n mod cu totul gresit, de unde si impresia penibila, deprimanta, nenc
hipuit de trista ce mi-o lasau. La aceasta a contribuit mult si ntlnirea mea cu A-
v, detinutul adus n temnita cu putin naintea mea si care mi facuse o impresie deose
bit de dureT roasa chiar din primele zile. Stiam, de altfel, nca nainte de a ajung
e la locul destinatiei, ca l voi ntlni acolo. El mi-a otravit cele dinti zile de via
ta la ocna, si asa destul de amare, ndurerndu-mi sufletul cu o noua suferinta. Nu
pot sa trec sub tacere cazul lui.
Era cel mai dezgustator exemplu de descompunere morala, de njosire si ticalosie la
care poate ajunge un om ; vedeai la el pna la ce punct se poate sterge ntr-un suf
let secatuit orice urma dejrnmoral, si aceasta fara sovaiala, fara cainta. A-v e
ra un tnardlnfr-o familie de nobili; am mai pomenit despre el n treacat, cnd am spu
s ca-i soptea la ureche maiorului tot ce se petrece n temnita si ca legase priete
nie cu Fedka, ordonanta acestuia. Dar iata pe scurt povestea lui: dupa o cearta
cu parintii ngroziti de viata destrabalata pe care o ducea, lasa balta studiile nc
epute la Moscova, ajunse la Petersburg, dornic de o viata usoara si de
479
petreceri. Vazu nsa aici ca spre a-si satisface nestapnita pofta de placeri josnic
e, senzuale, prin localurile de noapte si lupanarele metropolei, are nevoie de b
ani. Pentru a si-i procura, recurse la un mijloc mrsav : ticlui un denunt fals
si ncasnd o recompensa n bani, vndu viata a zece oameni. Curnd nsa fu demascat: denu
ntase oameni nevinovati si nselase pe altii, fapte pentru care fu osndit la zece
ani munca silnica n Siberia. Viata lui de abia ncepea ; s-ar fi parut ca ace
asta groaznica lovitura trebuia sa-l dezmeticeasca, sa-i provoace o reactie
sufleteasca, sa trezeasca n el dorinta de a se mpotrivi decaderii, un proces de c
onstiinta, un reviriment; si primi nsa noua soarta fara cea mai mica strngere de i
nima, fara sila, fara macar un singur impuls de revolta morala, fara a se ngrozi
de nimic, n afara, poate, de munca la care avea sa fie pus ; singurul lui regret
era ca se despartea pentru totdeauna de o viata de chefuri si desfru. Ba i se pa
ru, pasamite, ca situatia de ocnas l dezleaga si de ultimele pripoane, l scuteste
de orice scrupule si-i nlesneste calea spre orice mrsavii si ticalosii. ,p*ca4,
vorba sa fiu ocnas, apoi sa fiu ; n-am de ce sa ma sinchisesc si nici nu mi-e
rusine de Trfflc?***Xcesta era, literalmente, convingerea lui. Mi-aduc aminte de a
ceasta faptura dezgustatoare ca de un fenomen neobisnuit. Vreme de ctiva ani am t
rait n mijlocul tlharilor, al ucigasilor, al ticalosilor si al desfrnati-lor, dar n
-am ntlnit n viata mea la nimeni un asemenea hal de decadere morala, de perversitat
e si cinism, de josnicie nerusinata. Printre noi se gasea un paricid de obrsie nob
ila am mai vorbit despre el dar mam putut ncredinta n dese rnduri, dupa unele trasa
turi si manifestari ca era mult mai nobil si mai omenos dect acest A-v. n tot timp
ul osndei mele nu l-am socotit altceva dect o halca de carne, nzestrata cu dinti si
cu o pofta nestapnita de cele mai bestiale placeri trupesti, pentru a caror mplin
ire era n stare sa njunghie, sa sugrume, n sfrsit, sa omoare si sa faca orice, cu o
singura conditie : sa nu se afle nimic de fapta lui. Nu exagerez de loc, caci am
avut timp sa-l observ si sa-l studiez temeinic pe A-v si am recunoscut n el cea
mai abjecta ntruchipare a omului stapnit numai de latura animalica a fiintei sale,
de pornirile lui trupesti, nezagazuite de nici o opreliste izvorta din forul sau
interior, de nici un resort moral, de nici o lege. O, ct ma scrbea zmbetul lui ves
nic batjocoritor ! Era un monstru, un
Quasimodo moral. Si cnd ma gndesc ca nu era lipsit de siretenie, desteptaciune si f
rumusete, de o oarecare spoiala de cultura, precum si de alte nsusiri... Dar, nu !
Mai bine focul, ciuma, foametea, oricare alta urgie, dect sa admiti prezenta unu
i astfel de om n societate ! Am spus ca n temnita totul ajunsese la o asemenea tre
apta de nticalosire, nct pra, denunturile nfloreau ca o podoaba fireasca a mizeriei, f
ara nici o opozitie din partea ocnasilor. Dimpotriva, erau cu totii n bune raport
uri cu A-v si se aratau mult mai prietenosi cu el dect cu noi. Iar faptul ca avea
trecere la betivul de maior le impunea si l ridica n ochii lor.
Izbutise sa-l convinga pe maior ca se pricepe sa faca portrete (pe ocnasi i asigur
a ca a fost locotenent ntr-un regiment de garda imperiala) ; de aci ordinul sa fie
trimis zilnic sa lucreze acasa la maior, ca sa-i faca, binenteles, portretul. Cu
acest prilej se mprietenise cu Fedka, ordonanta care avea o influenta nemarginita
asupra stapnului sau si, n consecinta, asupra ocnei ntregi. Din ndemnul maiorului,
A-v ne spiona pe noi toti, ceea ce nu-l mpiedica pe maior, cnd era beat, sa-l palm
uiasca si tot el sa-l faca pe A-v spion si denuntator. Adesea, dupa asemenea mol
estari, maiorul se aseza pe scaun si-i cerea sa continue portretul. Se pare ca m
aiorul nostru credea cu adevarat ca A-v e un pictor de mare talent, cel putin de
talia lui Briullov7, despre care auzise si el, dar asta nu-l mpiedica sa se cons
idere n drept sa-l paruiasca, pentru ca : poti sa fii si pictor, chiar Briullov n
persoana, de vreme ce acrnesti ocnas si eu ti snt sef, fac cu tine ce vreauj ntreTaRe
, l punea pe A-v sa-i traga cizmele, sa scoata "am dormitor felurite vase, si toa
te acestea convins fiind ca are de-a face cu un mare pictor. Lucrul la portret s
e prelungea fara sfirsit si se mplinise anul de cnd fusese nceput. n cele din urma,
maiorul ncepu sa-si dea seama ca e pacalit si, dupa ce se ncredinta ca portretul n
u numai ca nu se apropia de sfrsit, dar ca, dimpotriva, pe zi ce trece seamana to
t mai putin cu el, se nfurie, i trase o bataie zdravana pictorului si i trimise napo
i n temnita, cu porunca strasnica sa fie scos la munca grea. A-v regreta amarnic
zilele acestea de trndavie, cu bunatatile ramase de Ia masa boierului si cu toate
placerile pe care si le punea la cale mpreuna cu Fedka n bucataria maiorului. Fap
t e ca, o data cu alungarea lui A-v, maiorul nceta sa-l mai perse-
31 Dostoievski Opere, voi. III
481
4S0
cute pe bietul M., un detinut pe care A-v l pra necontenit pentru un motiv pe care
-l voi arata ndata. La venirea lui A-v, acest M. se tinea izolat. Era tare abatut
, se uita cu groaza si scrba la ceilalti detinuti, neizbutind sa observe la ei s
i acele trasaturi care l-ar fi facut sa-i priveasca cu mai multa ntelegere si sa
nu se izoleze de ei. Detinutii i raspundeau cu aceeasi moneda. n general, n temnita
, situatia unor oameni cu firea lui M. este ngrozitoare. M. nu cunostea cauza cond
amnarii lui A-v, care, ghicind cu cine are de-a face, se grabi sa-l asigure ca a
fost condamnat pentru o cu totul alta fapta, si anume pentru o fapta similara a
celeia savrsite de M. Acesta din urma era fericit ca-si gasise un prieten si un t
ovaras. Avu grija de el si l consola n primele zile de temnita, nchipuindu-si ct de gr
eu i vine si ct sufera ; i dadu ultimii sai bani, si mparti cu el hrana si lucrurile
. Dar A-v, chiar de la nceput, prinse ura pe el pentru ca era nobil si generos, p
entru ca vorbea cu groaza de orice ticalosie, pentru ca era cu totul deosebit si
superior lui si, cu cel dinti prilej, i relata maiorului tot ce-i povestise
M. despre viata din temnita si despre maior. Acesta l lua la ochi pe M. si
l supuse unei persecutii sistematice, care, daca n-ar fi fost temperat
a de comandant, l-ar fi mpins probabil la vreun act de disperare. Ct despre A-v, a
cesta nu numai ca nu se tulbura de faptul ca ntre timp M. aflase de mrsavia lui,
ci dimpotriva, se ntlnea cu placere cu el si-l privea batjocoritor. Se vedea ct de c
olo ca e ncntat. nsusi M. mi-a atras de cteva ori atentia asupra acestui fapt.
Mai trziu, faptura aceasta dezgustatoare fugi n tovarasia unui alt ocnas si a
unui soldat din escorta, dar despre aceasta evadare voi povesti mai trziu. La ncep
ut, mi tot da trcoale, creznd poate ca nu-i cunosc antecedentele. Repet, omul acest
a mi-a otravit cele dinti zile de temnita, adaugind si mai multa amaraciune la st
area mea si asa disperata. Ma ngrozea ticalosia si josnicia n care fusesem aruncat
, n mijlocul careia nimerisem. Aveam impresia ca totul aici e deopotriva de jos
nic si ntica-losit. Dar ma nselasem judecndu-i pe toti dupa A-v. n afara de clipel
e cnd ramneam ntins pe patul meu de scn-duri, primele trei zile le-am petrecut ratac
ind de colo pna colo. La ndemnul lui Akim Akimci, ncredintai unui detinut mai de nad
ejde pnza pe care o primisem de la administratie, ca sa-mi faca vreo cteva camasi,
binenteles, cu plata
482
(cteva copeici camasa) ; apoi, tot dupa sfatul lui Akim Akimci, mi procurai o saltea
de psla, mbracata n pnza (era ct o placinta de subtire si se putea mpaturi ca o scoar
ta) si o perna de lna aspra si prea tare pentru cine nu era obisnuit cu ea. Akim
Akimci se facu luntre si punte sa-mi gaseasca toate lucrurile de care aveam nevoi
e si-mi cusu cu mna lui o plapuma din bucatele de postav taiate din pantaloni si h
aine ce nu mai puteau fi purtate si pe care le cumparasem de la alti detinuti. D
upa ce o purta un anumit timp si era data la reforma, mbracamintea statului deven
ea proprietatea detinutului, care o vindea numaidect, fiindca, orict de veche ar f
i, o haina tot mai poate avea un pret. Lucrul acesta ma mira nespus, mai ales n p
rimele zile cnd s-a produs primul meu contact cu poporul. Nu stiu cum s-a facut,
dar deodata m-am pomenit facnd parte din poporul de jos, un ocnas ca si ceilalti.
Obiceiurile, gndurile, parerile si deprinderile lor au devenit ncetul cu ncetul si
ale mele, cel putin dupa forma, dupa lege, ca sa zic asa, caci n fond nu le pute
am mpartasi. Eram uimit, nedumerit, de parca niciodata n-as fi banuit ori auzit v
orbindu-se de ele, desi de fapt fusesem avertizat si stiam la ce sa ma astept. R
ealitatea ti produce nsa o impresie cu totul diferita de cele citite sau auzite. Bu
naoara, mi-as fi putut nchipui vreodata ca zdrentele acestea, de fapt bune numai
de aruncat la gunoi, mai pot avea un pret ? Si totusi, plapuma mea, lucrata numai
din petice soioase, nu lasa n privinta asta nici o n-doiala ! Nici nu va puteti nc
hipui ct era de prost postavul ntrebuintat pentru mbracamintea ocnasilor ; aducea o
arecum cu postavul gros, cenusiu, fabricat pentru uniformele soldatesti, dar, de n
data ce era purtat ctava vreme, se rarea si se subtia, transformndu-se ntr-un fel d
e pnza de sac. Un rnd de haine trebuia sa tina un an ncheiat, lucru absolut imposib
il. Detinutul munceste, cara poveri grele, nct postavul se nvecheste, se roade foart
e repede. Cojoacele trebuiau purtate trei ani; n acest rastimp slujeau si ca vesmn
t, si ca saltea, si ca plapuma. Ce-i drept, erau trainice, dar spre sfrsitul celu
i de-al treilea an cele mai multe trebuiau crpite cu petice de pnza. Dar orict de u
zate ar fi fost, dupa ce-si mplineau sorocul, multi le vindeau cam cu patruzeci d
e copeici bucata. Cele pastrate mai bine se ridicau si pna la sai-
31*
433
zeci-saptezeci de copeici, suma nenchipuit de mare n conditiile ocnei.
Banul, dupa cum am mai spus, avea o valoare extraordinara n temnita, o putere colo
sala. E lucru nendoielnic ca de tinutul care dispune de ceva bani sufera de zeci
de ori mai putin dect cel ce n-are nimic, desi capata si acesta de la stat tot ce
i se cuvine. De vreme ce statul i da totul, ce nevoie ar mai avea de bani ?" z
iceau sefii nostri. Cu toate acestea, repet, daca ocnasii ar fi fost cu totul
lipsiti de posibilitatea de a avea un ban al lor ori si-ar i pierdut mintile, ori
ar fi murit ca mustele (desi erau asigurati cu toate cele trebuincioase), ori, n
sfrsit, ar fi faptuit cine stie ce crime nemaiauzite, unii de urt si disperare, alt
ii ca sa fie executati sau desfiintati ntr-un fel oarecare si deci ca sa-s
i schimbe soarta", cum obisnuiau ei sa spuna (un fel de expresie tehnica de-a
lor). Iar faptul ca ocnasul care a cstigat cu atta truda, aproape cu pretul sngelui
, cteva copeici, recurgnd adesea la nenumarate siretlicuri, ba mergnd, si nu o data
, pna la furt si nselaciune, risipeste totusi acesti bani de multe ori n mod absurd
, cu o nesocotinta copilareasca, nu nseamna ctusi de putin ca nu cunoaste valoarea
banului, asa cum s-ar putea crede. Ocnasul e lacom de bani; e att de lacom, nct p
entru ei si pierde mintile ; si daca i arunca la chef cu atta usurinta, o face ca s
a poata avea ceva ce socoate el ca e mai presus dect banul. Ce pune el mai presus
de ban ? Libertatea, sau ceva care macar sa-i semene un vis de libertate. Caci
toti ocnasii snt niste visatori. Voi avea prilejul mai departe sa revin asupra ace
stei chestiuni cu mai multe amanunte ; deocamdata, fiindca veni vorba, ma m
arginesc sa amintesc ca am vazut condamnati la douazeci de ani munca silnica sp
unnd calm si cu multa convingere : Dupa ce-o da Dumnezeu sa-mi sfrsesc pedeapsa, a
m sa..." nsusi cuvntul detinut" indica un om lipsit de dreptul de a voi; de aceea,
risipindu-si banii, omul acesta are sentimentul ca face -ce vrea. n ciuda stig
matelor de pe fata si a lanturilor de la pi-cioare, n ciuda ngraditurii mprejmuit
oare care-i ascunde lumea libera si-l nchide ca ntr-o cusca, ntocmai ca pe-o fiar
a, el tot si mai poate procura bautura, adica o placere cu strasnicie interzisa,
sau chiar si bucuria de a petrece uneori n tovarasia unei femei; ba alteori (des
i nu totdeauna) reuseste sa-i mituiasca pe paznici sau chiar pe subofiter, fa-
434
cndu-i sa nchida ochii asupra acestor abateri de la regulamente si disciplina ; poa
te chiar si acest lucru l ncnta cel mai mult sa se grozaveasca fata de ei, adica sa
le arate celorlalti camarazi de-ai lui si sa se ncredinteze si pe el nsusi macar
pentru o vreme, ca e mai tare si mai liber dect s-ar parea, ca, ntr-un cuvnt, poate
sa traga un chef, sa faca tambalau, sa-si dea aere si sa arate, ma rog, ca el p
oate sa faca toate astea, ca asta e voia lui, crendu-si iluzii pe care un ocnas s
arac nu-si poate permite luxul sa le aiba. Si fiindca am ajuns aici, cred ca num
ai astfel se poate explica, chiar si la detinutii care nu snt beti, nclinarea spre
bravada, spre lauda de sine, mcJiaaeajnaiva dacanu chiar comica, de a-si etala
personalitatea, nfatisnd-o cu un,nimb.,de maretie, fie chiar si imaginajan sfFsif,"to
ae petrecerile acestea si au riscul lor,l expun pe ocnas la urmari destul de grave,
dndu-i deci sentimentul cel putin al unui simulacru de viata, o iluzie fie si apr
oximativa a libertatii. Si ce n-ar da omul pentru a se simti liber ? Care milion
ar, cu streangul petrecut pe gt, nu si-ar da toate milioanele pentru o gura de ae
r ?
Sefii se mira uneori vaznd pe cte unul din detinutii lor, care ani de-a rndul a avu
t o purtare att de cuminte, ba chiar exemplara, nct a fost pus mai mare peste ocnas
i, cum si iese deodata din balamale si, absolut fara nici o pricina, de parca ar
fi intrat diavolul ntr-nsul, ncepe sa-si faca de cap ; se mbata, face galagie, scand
al, devine chiar insolent fata de superiori sau se deda la acte de violenta, mer
gnd pna la crima omoara pe cineva, comite un viol sau savrseste cine stie ce alta n
elegiuire. Te uiti la el, si te cuprinde mirarea. Iar daca stai sa te gndesti mai
bine, poate ca pricina acestei izbucniri, la care nu te-ai fi asteptat de la un
om anume, sta tocmai n nevoia ascunsa a firii lui chinuite de a-si da fru liber ntr
-un fel de spasm, ntr-un fel de ncer-care instinctiva de a-si regasi eul naruit, nt
r-o dorinta navalnica de asTrrma*peP80iita,tea umilita si care, purind stapnire pe ntr
eaga lui fiinta, creste naprasnic pna la m-nie, pna la furie, pna la dementa, pna la
paroxism. Poate ca tocmai asa se ntmpla cu un om nmormantat de viu, cnd se trezeste
si ncepe sa dea deznadajduit cu pumnii n peretii sicriului, cnd ncearca sa nlature ca
pacul, sa-l sparga, cu toate ca, daca ar sta sa judece, si-ar da seama ca orice
485
straduinta e zadarnica. Dar, vai, judecata nu are de data aceasta nici un cuvnt s
i ramne straina de pornirea aceasta spasmodica. Nu trebuie sa uitam apoi ca aproa
pe orice fel de manifestare de vointa a ocnasului, orice afirmare a individualita
tii lui e socotita drept infractiune si e reprimata cu strasnicie ; de aceea, o
data dezlantuit, de ce s-ar mai stapni ? De aici ncolo putin i pasa de ceea ce se v
a ntmpla : urmarile vor fi aceleasi. Daca-i chef chef sa fie ; daca-i vorba de ris
c, atunci sa riste din plin, pina la moarte de om. Primul pas e greu ! Dupa ce s
e mbata nsa si o ia razna, n-ai cum sa-l mai opresti. Iata de ce e cu mvlt mai bin
e sa nu-l scoti din rabdari. Si e mai bine pentru toata lumea. Da, dar cum s-ar
putea ajunge la asta ?
VI
PRIMA LUNA
La intrarea n temnita, dispuneam de ceva bani; asupra mea luasem nsa foarte putini
, de teama sa nu-mi fie confiscati, n afara de asta, aveam ascunse cteva ruble n sco
artele Evangheliei, singura carte pe care o puteam lua cu mine, alta nefiind ngadu
ita n temnita. Aceasta Evanghelie cu banii n scoarte mi fusese daruita la Tobolsk d
e cei ce de zeci de ani traiau surghiuniti n Siberia8 si se obisnuisera de mult s
a vada n orice napastuit" un frate. Snt n Siberia oameni care si-au facut un crez al
vietii din ajutorarea frateasca a acestor napastuiti" ; i nconjoara cu dragoste si
grija, ca si cum ar fi copiii lor ; compatimirea ce o nutresc e cu desavrsire dez
interesata7"Sra" Nu ma pot stapni sa nu povestesc aici n cteva cuvinte una din aceste
niri, care mi s-a ntiparit n mod deosebit n minte.
n orasul n care se afla temnita noastra, locuia o vaduva, Nastasia Ivanovna. Fires
te, nimeni dintre noi, ct timp am stat nchisi, n-a avut prilejul s-o cunoasca pers
onal. Parea ca nu are alta tinta n viata dect aceea de a veni n ajutorul surghiunit
ilor si mai ales al ocnasilor. I se ntmplase oare vreo nenorocire n familie, sau po
ate o fiinta scumpa ei ndu-
rase cndva o pedeapsa la fel cu a noastra ? Nu se stie ; parea nsa ca cea mai mare
fericire pentru dnsa era sa faca tot ce-i statea n putinta ca sa ne mai usureze s
oarta ; nu cine stie ce mare lucru, fireste, caci era foarte saraca. Dar noi tot
i care eram nchisi n temnita simteam ca avem dincolo de ziduri un prieten devotat.
ntre altele, ne comunica adesea vesti de care simteam mare nevoie. Cnd am iesit d
in temnita pentru a ma stabili n alta localitate, am avut prilejul sa trec pe la e
a acasa si s-o cunosc personal. Locuia la marginea orasului, la o ruda apropiata.
Nu era nici tnara, nici batrna, nici frumoasa, nici urta ; ar fi fost greu de spus
daca era sau nu desteapta ori culta. Oricine nsa si putea da imediat seama din ge
sturile si atitudinea ei ca e un suflet nesfrsit de bun, plin de rvna de a ajuta,
de a alina durerea, de a face ceva pe placul omului. Citeai aceasta bunatate n pr
ivirea ei blnda si mngietoare. Am petrecut o seara ntreaga n casa ei, mpreuna cu un a
fost ocnas. Ne privea n fata, rdea cnd rdeam si noi, era si ea de aceeasi parere cu
noi n tot ce am fi spus ; se framnta si-si dadea toata silinta sa ne poata ospata
cu ce avea. Ne oferi ceai, gustari si dulciuri, si cred ca daca ar fi avut noro
cul sa aiba mii de ruble chiar, s-ar fi bucurat numai si numai pentru faptul ca
banii acestia i-ar fi dat putinta sa ne vina si mai mult n ajutor si sa usureze m
ai mult soarta fratilor nostri, ramasi n temnita. La despartire, ne darui fiecaru
ia ca amintire cte o tabachera ; le lucrase ea nsasi, Dumnezeu stie cum, din carton
si hrtie colorata, hrtie din aceea care se ntrebuinteaza la legatul cartilor de ar
itmetica (poate ca, ntr-adevar, pentru lipitul tabacherei a fost folosita o carte
de aritmetica), iar pe margini, de jur mprejur, le mpodobise cu hrtie aurie, pentru
care, probabil, cutreierase anume pravaliile. Fumati, asa ca tabacherele astea v
a vor fi poate de folos", ne zise ea cu sfiala, cerndu-ne parca iertare ca ne dad
ea numai att... Unii sustin (am citit si am auzit asta) ca si dragostea cea mai f
ierbinte de aproapele tau e n acelasi timp si o dovada de mare egoism. Niciodata n
u voi putea pricepe ce fel de egoism ascundea atitudinea acestei femei!
Cu toate ca atunci cnd am intrat n temnita n-aveam cine stie ce bani asupra-mi, nu
ma puteam supara pe ocnasii care n primele zile dupa venirea mea se prezentau cu
cea mai mare nevinovatie sa-mi ceara un mprumut si care nu se sf iau
487
486
sa rnai vina iarasi si iarasi, chiar dupa ce ma nselasera o data, ba chi
ar de mai multe ori. Marturisesc nsa ca ceea ce ma supara mai mult era ca toti ac
esti oameni, cu siretenia lor copilareasca, ma luau drept un naiv si-si bateau j
oc de mine tocmai fiindca i mprumutam cu bani pentru a nu stiu cta oara. Erau de bu
na seama ncredintati ca ma pot duce de nas cu siretlicurile si minciunile lor si
snt convins ca daca, dimpotriva, nu cedam din primul moment, ci-i alungam ct colo,
m-ar fi respectat poate mai mult, si totusi, oricta ciuda aveam pe ei, nu ma sim
team n stare sa-i refuz. Necazul meu era cu att mai mare, cu ct din primele zile ma
framntam. la gndul atitudinii pe care o aveam de adoptat n temnita si al comportar
ii mele fata de acesti oameni. Simteam si-mi dadeam foarte bine seama ca era o lu
me cu totul noua pentru. mine, ca ma afundam n bezna necunoscutului si ca era cu
neputinta sa traiesti ani de-a rndul bjbind n ntuneric. Trebuia sa cumpanesc, sa ma p
regatesc sufleteste. Ma hotari sa fiu drept, dupa cum mi-e firea, si sa procedez
asa cum aveau sa-mi porunceasca simtirea si judecata. Pe de alta parte, mi dadeam
seama ca toate acestea nu snt dect niste aforisme, iar realitatea e cu totul alta,
plina de neprevazut.
Astfel, desi necazurile si grijile marunte de a-mi orndui viata n cazarma griji de
care am mai vorbit si pe care mi le-a usurat ntr-o oarecare masura Akim Akimci au
avut darul sa-mi risipeasca ct de ct gndurile negre, ma chinuia o groaznica triste
te, ce-mi otravea sufletul clipa de clipa. E o Casa a mortii" mi ziceam de cum se n
nopta, privind uneori din pridvorul cazarmii la ocnasii care, ntorsi de la munca,
rataceau ca niste umbre prin curtea temnitei, ducndu-se pna la bucatarie si napoi.
Cercetndu-le mai cu luare-aminte miscarile, nfatisarea, cautam sa-mi dau seama ce
fel de oameni erau, ce caractere si obiceiuri aveau. Iar ei se perindau pe dinai
ntea mea fie posomoriti, cu fruntea ncruntata, fie veseli peste masura (aceste do
ua aspecte snt cele mai frecvente, fiind caracteristice pentru ocna) ; unii se lu
au la cearta si se n-jurau, altii stateau pur si simplu la taifas, ori vedeai pe
cte unul cum se plimba singuratic, dus pe gnduri, cu pas rar si apasat; o parte di
n ei aratau obositi, cu privirea pierduta n gol, dar cei mai multi si luau un aer
de superioritate provocatoare (chiar si aici), cu caciula pe-o ureche si cojocul
zvrlit
488
pe umar, plimbndu-si n jur, cu o sfidare obraznica, ochii sireti si batjocoritori.
Iata-mi salasul, iata lumea mea de acum, ma gndeam eu, lume n care, vrnd-nevrnd, treb
uie sa traiesc..." Am tot ncercat sa-l descos pe Akim Akimci, n tovarasia caruia mi
placea sa-mi beau ceaiul ca sa-mi uit de singuratate, spernd sa aflu de la el cte
ceva despre acesti oameni. n treacat fie zis, ceaiul n aceste zile dinti a fost apr
oape singura mea hrana. Akim Akimci era oricnd dornic de aceasta bautura si chiar
el atta focul la micul nostru samovar de tinichea, caraghios la nfatisare si rudim
entar, lucrat n temnita si mprumutat de la M.
Akim Akimci si sorbea de obicei ceaiul din pahar (avea si un pahar) tacut si tacti
cos, dupa care mi multumea, apu-cndu-se numaidect sa-mi mestereasca plapuma. Nu era
nsa n stare sa-mi stinga curiozitatea si nici n-a priceput vreodata rostul dorint
ei mele de a cunoaste firea oamenilor ce ne nconjurau ; n timp ce ma asculta, pe bu
ze i flutura un zmbet viclean, zmbet pe care-l am si acum naintea ochilor. Nu, ma gnde
am, trebuie sa ajung singur sa le cunosc pe toate cte snt aici si sa le ncerc pe pr
opria mea piele, fara a recurge la altii."
n cea de-a patra zi, ocnasii se nsirara dis-de-dirnineata pe doua rnduri n curtea di
n fata corpului de garda, aproape de poarta cea mare ; ntocmai ca atunci cnd ma du
sesera sa-mi schimb lanturile. Att n fata ct si n spatele lor se postara soldatii cu
pustile ncarcate si cu baionetele la arma.
Soldatul are dreptul sa traga atunci cnd vreun ocnas ncearca sa fuga, n schimb raspu
nde daca a tras nu ntr-un caz de forta majora ; acelasi lucru se ntmpla si cnd e vor
ba de o razvratire fatisa a detinutilor; dar cine ar cuteza sa fuga asa, n vazul
tuturor ?
si facu aparitia un ofiter de geniu ntovarasit de dirigintele de lucrari si de subo
fiterii si soldatii din trupele de geniu nsarcinati sa supravegheze munca ocnasil
or. Se facu apelul: cei dinti plecara ocnasii care lucrau n atelierul de croitorie
; acestia coseau mbracamintea si rufaria pentru nevoile temnitei, astfel nct sefii
din trupele de geniu n-aveau nici un amestec. Apoi pornira ceilalti ocnasi spre
diferite ateliere, pna le ajunse rndul celor repartizatjjla salahorie obisnuita. Era
m si eu printre acesti ultimi douazeH7Tn1patel--ee-
439
tatii, pe rul nghetat, se aflau doua slepuri ale statului, care nu erau bune de ni
mic si trebuiau desfacute, ca sa nu se risipeasca scndurile n zadar. La drept vorbi
nd, mare pricopseala nu se alegea din vechitura asta de material aproape putred,
mai ales ca n oras lemnele de foc se vindeau pe un pret de nimic, iar ct vedeai cu
ochii, dincolo, pe culmi, padurile se ntindeau la nesfrsit.
Ne trimiteau la munca aceasta numai ca sa nu stam cu minile n sin. Asta o stiau to
ti ocnasii, de aceea porneau la lucru fara tragere de inima, aproape n sila. Cu t
otul altfel se ntmpla cnd munca era cu rost, folositoare, si mai cu seama atunci cnd
era hotart dinainte ct anume e de facut. Atunci oamenii se nsufleteau si, macar ca
nu se alegeau cu nimic de pe urma muncii lor, am vazut detinuti care se stradui
au din rasputeri sa-si ndeplineasca norma ct mai repede si ct mai bine ; era parca n
joc ambitia fiecaruia. Iar ntr-o munca de felul celei amintite mai sus, care se
executa mai mult de forma dect dintr-o necesitate, nu ni se arata ct aveam de lucr
at, asa nct trebuia sa muncim pna batea toba, vestind ntoarcerea la cazarma, la unsp
rezece ceasuri de dimineata.
Era o zi calduta, cetoasa, aproape sa nceapa a se topi zapada, ntreg grupul nostru
porni spre ru, dincolo de zidurile temnitei, zornaind usor din lanturi, care, des
i ascunse sub vesminte, scoteau la fiecare pas un sunet ascutit, metalic. Vreo do
i-trei ocnasi se desprinsera ca sa aduca uneltele de la magazie. Mergeam n rnd cu c
eilalti si ma simteam parca nsufletit de dorinta de a vedea si afla despre ce fel
de munca e vorba. Ce nseamna munca silnica de ocnas, si cum aveam sa muncesc pent
ru ntia oara n viata mea ?
mi amintesc pna si cele mai mici amanunte. Pe drum am ntlnit un trgovet cu barbuta, c
are, vazndu-ne, se opri si-si vr mna n buzunar. Un detinut se desprinse numaidect din
convoi, si scoase caciula din cap si primi pomana cinci copeici apoi intra n rnd. D
upa ce se nchina facnd semnul crucii, trgovetul si vazu mai departe de drum. Cele cin
ci copeici fura cheltuite n aceeasi dimineata pe colaci, care se mpartira egal ntre
ocnasi.
n grupul nostru, unii din ocnasi erau scumpi la vorba si posomoriti, altii nepasa
tori si vlaguiti; ctiva sporovaiau alene ntre ei, abia articulnd cuvintele. Unul pa
rea tare vesel, fericit chiar nu se stie de ce anume. Cnta si juca pe marginea
490
drumului, facnd sa-i rasune lanturile la fiecare saritura; era acelasi ocnas scun
d si ndesat care n ziua sosirii mele se certase cu un altul pentru apa de spalat,
pe motivul ca acela ndraznise sa sustina sus si tare, ntr-un mod cu totul absurd,
ca ar fi pasarea cagan... Flacaul acesta bine dispus se numea Skuratov. n cele di
n urma, ncepu sa cnte ct l tinea gura un cntec vesel, al carui refren mi-a ramas n min
te :
Fara mine ma-nsurara Ca eram plecat la moara...
Nu-i lipsea dect balalaica.
Dar veselia lui zurlie avu binenteles darul sa strneasca indignarea celorlalti, ba
unii se simtira aproape jigniti.
Ian auzi-l cum urla ! facu unul cu dojana n glas, desi aceasta nu-l privea ctusi
de putin.
Un singur cntec avea lupul sireacu, dar si pe acela i l-a furat tuleacu ! adauga
un altul, care dupa grai parea sa fie ucrainean.
Ei si ce-i daca snt de prin partile Tulei, i-o taie pe data Skuratov: ca n-oi fi
ca ala din Poltava care s-a necat cu o galusca...
Auzi vorba ! Da tu ce-mi faceai ? Din opinca ciorba acra crapai.
Si acum i-a umplut dracu burta cu ghiulele ! adauga un al treilea.
La drept vorbind, fratilor, eu snt om dilicat, zise Sku-xatov, adresndu-se tuturo
r si nimanui n mod special, nso-tindu-si vorbele cu un oftat plin de cainta. De cnd
mama m-a facut, am pascut (adica crescut Skuratov stlcea intentionat cuvintele) n
umai cu miere si placinte ; fratii mei si astazi snt negustori cu faima la Moscov
a, oameni cu dare de mna ; tin pravalie n hala, stau la tejghea, nvrt niste afaceri
pe cinste, si le merge din plin.
Dar tu, rogu-te, ce-nvrteai ?
Fiecare dupa puterile lui. Sa ma fi vazut cnd mi-a picat saftea doua sute de...
...de ruble ? Nu mai spune, sari un detinut, care, de uimire, tresarise la auzu
l unei asemenea sume.
Nu, omule, nu de ruble-i vorba, ci de doua sute vergi pe spate. Luka, hei, Luk
a !
491
Care Luka ? Mi-or fi zicnd altii pe nume, nu zic ba, da pentru tine snt Luka Kuzm
ici, raspunse plictisit un ocnas pirpiriu, cu nasul ascutit.
Ei bine, fie si Luka Kuzmici, naiba sa te ia...
Apai nici asa, oi fi eu pentru careva si Luka Kuzmici, da pe tine te poftesc sa
-mi zice nene".
Dracu sa te ia cu nene" al tau cu tot! Nici nu merita sa-mi bat gura degeaba ! S
i uite asa fuse, fratilor, ca nu m-au lasat sa fac multi pureci la Moscova ; mi-
au numarat cincisprezece lovituri de bici si mi-au facut vnt de acolo ; si atunci
...
Si pentru ce te-au trimis la ocna ? i lua vorba din gura unul care-i asculta cu
luare-aminte povestea.
Pai, de baut sa nu bei, de jucat sa nu joci, calugarie, nu alta... Si asa, frat
ilor, la Moscova nu mi-a fost dat sa ma chivernisesc cum se cuvine. t.Sj, ce-am
mai tnjit dupa asa ceva s-ajung si eu om cu stare. Atta mi-arn dorit-o, ca nici nu
pot sa v-o spun.
Ctiva pufnira n rs. Skuratov facea parte, se vede, din categoria acelor glumeti vol
untari, mai bine zis mascarici, care se simt obligati sa-si nveseleasca camarazii
ncruntati si care, binenteles, nu primeau pentru asta dect ocari. Apartinea, adica,
acelui tip original si interesant de oameni, despre care voi mai avea prilejul
sa vorbesc.
Ia uitati-va la el, ce mai fante ! S-a ntolit n zibelina ! zise Luka Kuzmici. Num
ai pe haina scoti vreo suta de ruble.
Skuratov purta de fapt un cojocel de oaie ponosit ca vai de lume, petic peste pe
tic. Cu un aer nepasator, l cerceta de sus pna jos.
n schimb, am cap, fratilor, care face toate paralele, raspunse el. Cnd mi-am lu
at ramas bun de la Moscova, aceasta mi-a fost mngierea : ca-mi venea si capul c
u mine... Adio, Moscova! ti multumesc pentru chelf aneala, pentru viata s
loboda, ca strasnica portie mi-ai tras ! Iar de cojocul meu n-ai ce te lega, omu
le, ca doar nu ti l-am vrt sub ochi...
Asa, va sa zica, numai capul vrei sa ti-l vad ?
Macar de-ar fi al lui! Da si pe asta l-a capatat de pomana ! se amesteca din nou
n vorba Luka Kuzmici. L-au miluit la Tiumen, cnd a trecut cu convoiul pe acolo.
Asculta, Skuratov, ai avut vreo meserie la viata ta ?
492
El si meserie ? Era colea un biet cizmar ; batea pingele dupa ce le sterpelea d
e la altii, facu unul din ocnasii posomoriti. Asta-i era meseria.
M-am apucat eu si de meserie, zise Skuratov, fara sa ia seama la batjocura ustu
ratoare din cuvintele celuilalt; am ncercat sa fac ciubote, da n-am ajuns sa talp
uiesc dect o singura pereche.
Si-ai gasit musteriu ?
S-a nimerit unul, din aia fara frica de Dumnezeu si rusine de oameni! Trebuie ca
asta i-a fost pedeapsa celui de sus : le-a cumparat.
Toti cei de fata ncepura sa rda n hohote.
Am mai ncercat o data sa lucrez si aici, n temnita, urma Skuratov imperturbabil.
Am pus capute la cizmele lui Stepan Pomortev, porucicul.
Si-a fost multumit ?
Nu, fratilor, n-a fost de loc multumit. M-a-njurat de mama focului, sa-mi ajung
a pe toata viata. Ba mi-a dat si un picior n spate. Tare rau s-a suparat pe mine.
Of ! Pacatoasa viata !
Barbatelul Aku-ulinei Iata iese-n batatura...
slobozi el o strigatura si cu un chiot voios se porni pe topa-iala.
Ce pramatie ! bombani ucraineanul care mergea alaturi de mine, masurndu-i cu rau
tate si dispret.
Un netrebnic ! Un om de nimic ! l categorisi un altul, pe un ton grav si hotart.
Nu pricepeam de ce se aratau att de suparati pe Skuratov, desi n primele zile bagas
em de seama ca ocnasii care ncercau sa faca haz cu glumele lor erau dispretuiti.
Mnia ucraineanului si a celorlalti o puneam pe seama vreunei animozitati personale
; ma nselam nsa. i purtau pica din pricina ca Skuratov nu-si lua si el aerul acela
grav si demn, ce ajungea pna la pedanterie, si de care se molipsisera toti ntemnita
tii, ntr-un cuvnt, pentru ca-l socoteau, dupa propria lor expresie, un om de nimic"
. Pe de alta parte, nu toti cei ,.cu haz" erau tratati cu aceeasi asprime si lua
ti n batjocura, ca de pilda Skuratov si altii de teapa lui. Dupa cum era si
493
omul: cei buni la inima si naivi se alegeau doar cu ocari si umilinta. Faptul ac
easta ma mira. n schimb, erau unii din categoria celor veseli, att de coltosi, nct n
u se lasau luati n tarbaca cu una, cu doua si de ndata se luau la harta cu oricine
, cucerindu-si astfel respectul. Se afla chiar n grupul nostru unul din acesti co
ltosi, n fond un om ct se poate de placut si vesel, asa cum l-am cunoscut abia mai
trziu ; era un flacau nalt si chipes, cu o alunita mare pe obraz ; avea ceva hazl
iu n nfatisare, iar pe lnga frumusete, trasaturile-i vadeau si o agerime a mintii.
Toti l poreclisera pionierul", din pricina ca provenea dintr-o unitate de pionieri
; acum era detinut n sectia speciala. Cu privire la el am sa revin mai trziu.
De altfel, nu toti cei seriosi" se aratau chiar att de porniti ca taranul ucrainean
vesnic mniat cnd i vedea pe ceilalti rznd. Erau n ocna si ctiva oameni care rvneau
etate, fie pentru ca se socoteau mai ndemnatici la lucru, fie pentru ca se credeau
mai destepti, mai isteti, mai cumpaniti si mai ntelepti dect toti ceilalti. Multi
din ei se aratau ntr-adevar cu scaun la cap si att de perseverenti, nct si atingeau t
elul, adica si creau un renume si exercitau o puternica nrurire morala asupra celor
lalti ocnasi. De cele mai multe ori, celebritatile acestea se dusmaneau ntre ele
de moarte si fiecare, la rndul lui, avea nenumarati vrajmasi, i priveau pe ceilalt
i ocnasi cu un aer de superioritate oarecum ngaduitoare, plin de demnitate, si nu
iscau niciodata certuri fara rost. Bine vazuti de administratie, n timpul lucrul
ui erau un fel de sefi" peste ceilalti ; nici unuia dintre ei nu i-ar fi trecut v
reodata prin gnd sa caute glceava pentru niste glume sau cntece; nu-si pierdeau vre
mea cu asemenea fleacuri. Oamenii din aceasta categorie s-au purtat cu mine ct se
poate de frumos n tot timpul ct mi-am facut osnda, desi se tineau la distanta si e
rau cam zgrciti la vorba. Despre ei voi avea de spus mai multe cu alt prilej.
Ajunseram la povrnis. Jos, n albia rului, se zarea slepul putred, prins ntre gheturi
, pe care trebuia sa-l desfacem. Dincolo de ru, ct vedeai cu ochii, se ntindea step
a pustie si trista, pierzndu-se ntr-o ceata albastrie. Ma asteptam sa-i vad pe tot
i apucndu-se cu rvna de lucru, dar nici vorba de asta. Ctiva se asezara pe niste bu
steni lasati de ape pe mal; cei mai multi si scoasera din carmbul cizmei tabachere
le
494
cu tutun de prin partea locului (care se vindea la piata n foi, netaiat, cte trei
copeici livra) si pipele de lemn cu teava scurta, cioplite grosolan chiar n ocna,
si si le aprinsera, n vreme ce soldatii facura cerc n jurul nostru, pregatindu-se
cu un aer plictisit sa ne pazeasca.
Cui i-o fi trasnit prin cap sa ne puna la desfacut slepul ? mormai ca pentru sin
e un ocnas. O fi ducnd lipsa de surcele ?
Alora de nu se tem de noi, alora le-a trasnit, i ntoarse vorba altul.
ncotro s-or fi ducnd oamenii aia ? se minuna cel dinti dupa un rastimp, fara a lua
n seama, binenteles, raspunsul la ntrebarea lui. Arata acum cu degetul n departare,
spre un grup de tarani ce mergeau n sir prin zapada nca neumblata. Toti ocnasii nt
oarsera capul alene ntr-acolo si de plictiseala ncepura sa faca tot felul de glume
pe socoteala lor. Unul din tarani, ultimul din sir, mergea balabanindu-se ntr-un
chip foarte caraghios, cu bratele departate de trup, cu capul plecat ntr-o parte
; purta o caciula lunguiata si turtita ca o placinta. Silueta i se desprindea l
amurit pe albul zapezii.
Ian te uita cum s-o ntolit neica Fratn Petrovici! baga de seama unul
dintr-ai nostri, cautnd sa imite vorba taraneasca.
Ciudat lucru, dar ocnasii, desi cei mai multi erau de la tara, i priveau pe taran
i oarecum de sus.
h, al din urma i mai dihai, fratilor, ai zice ca sadeste napi.
O fi tartorul mintosilor, si plin de bani, zise un al treilea.
Toti rsera taraganat, cam fara chef. ntre timp se ivi o vnzatoare de colaci; era o
femeiusca vioaie si dezghetata.
Ocnasii cumparara ctiva colaci din pomana de cinci copeici data de trgovetul cu bar
buta, apoi i mpartira frateste ntre ei.
Flacaul care vindea colaci n temnita alese vreo douazeci de bucati si ncepu sa se
tocmeasca plin de zel cu femeia, ca sa-i mai scada din pret. Ea nu se nvoia n rupt
ul capului.
Bine, bine, da din aia nu-mi dai ?
Care aia ?
D-apai din ce nu se nfrupta soarecii.
495
Lua-te-ar ciuma ! l ocar femeia, pornindu-se pe rs. In cele din urma aparu subofit
erul care supraveghea lucrarile, cu o nuia n mna.
Ei, v-a gasit odihna acum ! La lucru !
Apai arata-ne ce trebuie sa facem si ct anume, Ivan Matveici, zise unul di
ntre sefi", ridicndu-se fara graba.
Da la plecare de ce n-ati ntrebat ? De desfacut slepul, asta aveti de facut.
Ocnasii se sculara unul cte unul si ncepura sa coboare spre ru, naintnd agale, abia tr
du-si picioarele. Se ivira numaidect printre ei ctiva organizatori", cel putin cu v
orba. S-a hotart sa nu se lucreze alandala si sa se desfaca cu grija brnele din fu
nd si cele laterale, batute n cuie de lemn munca grea si obositoare.
nti si nti, sa dam busteanul asta la o parte ! Puneti umarul, baieti ! striga unul
care nu era nici organizator", nici sef", ci simplu lucrator un tnar la locul lui s
i fara ifose, care nu rostise nici un cuvnt pna atunci; el se apleca si dadu sa ap
uce cu amndoua minile un bustean gros, cre-znd ca ceilalti o sa-l ajute. Dar nici u
nul nu sari la chemarea lui.
ncearca de vezi! N-ai sa-l ridici ct i lumea si pa-mntul si chiar de-ar veni mos Ma
rtin, bunica-tu, tot nu l-ar urni din loc, mormai unul printre dinti.
Bine, fratilor, da de unde s-o-ncepem ? Eu, drept sa va spun. nu mai stiu... zi
se oarecum nedumerit cel care o luase naintea tuturor, dnd drumul busteanului si nd
reptndu-se din sale.
Te-a apucat harnicia! Orict ai lucra, tot nu-i dai de capat.
Uita-te la el, nu s-ar pricepe sa dea graunte la trei gaini deodata si sare sa
fie cel dinti.i. Caraghiosul!
Stati, fratilor, ce va legati de mine, am spus asa ntr-o doara... se apara el um
il, cerndu-si parca iertare.
Va tineti de taclale ? ! Credeti cumva ca v-au trimis aici asa, de florile maru
lui, ca sa-mi stati cu minile-n sn? Ori poate sa va pun la murat? striga din nou s
ubofiterul, privind nedumerit la cei douazeci de oameni care nu stiau de unde sa
-nceapa. Apucati-va odata de treaba ! Misca !
Graba strica treaba, Ivan Matveici.
498
De-aia stai ?... Auzi, Saveliev. Palavragiu Petrovici! Cu tine vorbesc :
ce-ai ramas cu ochii holbati ?... i scoti la mezat ?... Puneti mna odata, va zic !
Ce-as putea face de unul singur ?
Arata-ne ce anume si ct trebuie sa facem, Ivan Mat-I veici.
V-am mai spus o data. Desfaceti slepul si pe urma puteti pleca acasa. Ci, ncepet
i odata !
Ocnasii se apucara, n sfrsit, de treaba dar fara vlaga si ndemnare, mai mult n sila. t
i facea rau sa privesti acest grup de lucratori zdraveni, tot unul si unul, care
pareau sa nu stie de unde si cum sa nceapa. Si nici n-apucara bine sa scoata cea
dinti si cea mai mica brna, ca se si rupse. ,,S-a frnt singura", ziceau ei ca sa s
e dezvinovateasca n fata subofiterului. Era limpede ca n chipul acesta n-aveau sa
ajunga prea departe si ca ar fi trebuit sa se fi apucat altminteri. Dar cum anume
? De unde s-o ia ? Detinutii se por-iira sa-si dea cu parerea toti deodata si n c
ele din urma ajunsera la ocari, cearta amenintnd sa ia forme mai grave... Subofit
erul ridica din nou glasul, rotind nuiaua ntre degete, dar brnele se frngeau una du
pa alta. Abia atunci bagara de seama ca n-au destule securi si ca le lipsesc anu
mite scule. Doi ocnasi nsotiti de paznici fura trimisi n fortareata sa aduca cele
de trebuinta ; pna la ntoarcerea lor, ceilalti se asezara pe marginea slepului, cu
aceeasi nepasare, si scoasera pipele si ncepura sa fumeze.
n cele din urma, subofiterul scuipa scrbit.
Ce sa zic, nu prea se lipeste munca de voi... Ce oameni ! Ce oameni!... bombani
el, si dnd cu mna a lehamite, porni spre fortareata, tot rasucind nuiaua ntre deget
e.
Un ceas mai trziu si facu aparitia dirigintele de lucrari. Dupa ce asculta n linist
e parerile ocnasilor, declara ca trebuiau scoase nca patru brne asezate de-a curmez
isul, dar n asa fel, ca sa nu se mai rupa, ci sa ramna ntregi, dupa care sa se desf
aca o portiune din slep pna la un anumit loc; apoi oamenii sa se ntoarca la cazarm
a. Lucrul nu era tocmai usor, si totusi, Dumnezeule, cu ce rvna se apucara ocnasi
i! Unde disparuse lenea, sovaiala lor de adineauri ? Pusera mna pe securi si, n sc
urta vreme, cuiele de lemn fura scoase cu ndemnare. Cei care n-aveau securi, vrau n
iste prajini groase pe sub brne si, prin apasarea a douazeci de brate, le
497
desfaceau una cte una, ca niste adevarati mesteri plini de voie buna. Spre marea
mea mirare, brnele ramneau ntregi si aproape nevatamate. Treaba mergea struna. Ai f
i zis ca tuturor acestor oameni li s-a luminat mintea ca prin farmec. Nu se mai
auzeau nici vorbe de prisos, nici ocari, fiecare stia ce trebuia sa spuna si sa
faca, unde sa se aseze si ce sfaturi sa dea. Cu o jumatate de ceas nainte de a nce
pe sa bata toba, treaba era ispravita si ocnasii se ndreptara spre cazarma istovi
ti, dar cu multumirea ca au putut sa cstige fie si o jumatate de ceas din vremea h
otarta pentru munca de catre administratie. n ceea ce ma priveste, am bagat de sea
ma un lucru foarte ciudat: oriunde ma repezeam sa dau o mna de-ajutor, orict ma st
raduiam sa fiu de folos, nicaieri nu mi-am gasit locul, pe toti i stnjeneam la luc
ru, nimeni n-avea nevoie de mine si care mai de care ma alunga, rastindu-se la m
ine cu asprime, ba chiar si cu ocari.
Cel din urma detinut, un biet nenorocit si pe deasupra un lucrator prost, care n
-ar fi cutezat sa ridice glasul n fata celorlalti ocnasi, mult mai priceputi si m
ai ndemnateci dect el, se simtea n drept sa ma umileasca, sa ma dea la o parte, daca
ma nimeream lnga el, pe motivul ca-l ncurcam n treaba. n sfrsit, unul mai tfnos mi s
se brutal, pe fata :
Ce te vri peste tot ? Sterge-o de aici! ncurci lumea la treaba.
Nu te baga unde nu-ti fierbe oala ! adauga numaidect un altul.
De ager ce esti, mai bine ai umbla dupa pomana ! Nu- de nasul tau aici !
Nu-mi ramnea altceva de facut dect sa ma dau la o parte. Dar nici sa stau cu minile
n sn cnd toti ceilalti lucrau, nu-mi venea la socoteala. Cnd nsa, neavnd ncotro, m-a
lasat pagubas si m-ara asezat la un capat al slepului, ncepura sa zbiere revoltat
i:
Ia priviti ce ajutor ne-au mai trimis ! Ce sa faci cu unul ca asta ? ! Nu e bun
de nimic !
Toate astea, aveau, binenteles, un tlc : se simteau fericiti ca pot sa-si bata joc
de un fost boiernas si nu lasau sa le scape prilejul.
E, prin urmare, lesne de nteles de ce chiar de la nceput, din clipa cnd am intrat n
temnita, ma chinuia, cum am mai
498
spus nainte, gndul: daca am sa ma pot vreodata mpaca cu oamenii acestia si ce atitu
dine trebuia sa iau fata de ei. Presimteam ca neajunsuri din acestea aveau sa mi
se mai n-tmple, si nu numai o data. Cu toate acestea, eram hotart sa nu-mi schimb n
tru nimic felul de a fi. Stiam ca planul meu de comportare asupra caruia meditas
em ntre timp, r.-ar fi putut da gres. Hotarsem sa am o atitudine ct se poate de fir
easca si de independenta, fara sa arat vreodata ca as dori sa ma apropii de ei,
dar nici sa-i resping, daca vreunul ar fi ncercat sa se apropie de mine ; nicicnd
sa nu arat ca ma tem de amenintarile sau de ura lor, pre-facndu-ma, pe ct mi va fi
cu putinta, ca nu le bag n seama. Mi-am pus n gnd sa nu renunt n unele privinte la p
unctul meu de vedere si sa nu cedez, tolerndu-le anumite obiceiuri si deprinderi,
ntr-un cuvnt, sa nu fac nici un pas pentru a le cstiga prietenia. Banuiam ca m-ar
fi dispretuit daca m-as fi purtat altfel.
Dupa conceptia lor (de lucrul acesta aveam sa ma conving mai trziu), eu trebuia sa
-mi apar cu orice pret fata de ei pna si obrsia mea nobila, cu alte cuvinte, sa fac
pe rasfatatul, sa-mi dau ifose, sa-i consider inferiori mie, sa fac nazuri oricn
d si oriunde, sa dispretuiesc munca. Asa ntelegeau ei ca trebuie sa se poarte un n
obil. Pe fata, binenteles, m-ar fi njurat pentru asta, dar n sinea lor mi-ar fi pur
tat respect. Din pacate, rolul acesta nu mi se potrivea ; n-am fost niciodata un
nobil n sensul n care-l ntelegeau ei; n .schimb, m-am jurat sa nu fac nici un fel d
e compromis n privinta felului meu de a gndi, sau a culturii asimilate. Daca m-as
fi apucat sa-i lingusesc ca sa le intru n voie, sa ma declar de acord cu ei n toate
, sa-mi deschid sufletul si sa ma dau pe brazda, ncuviintnd diferitele lor nsusiri",
numai si numai pentru a le cstiga ngaduinta ei si-ar fi nchipuit numaidect ca o fac
din teama sau lasitate, si n consecinta m-ar fi tratat cu dispret. A-v nu putea
servi drept exemplu : era omul maiorului si asta-i facea sa se teama de el. Pe d
e alta parte, nici sa ma nchid ntr-o amabilitate nghetata si inaccesibila, ca polon
ezii, nu voiam. Acum mi dadeam perfect de bine seama ca oamenii acestia au prins
ciuda pe mine pentru ca am vrut sa muncesc cot la cot cu ei, n loc sa-mi dau ifose
si sa ma tnguiesc. Desi nu ma ndoiam nici o clipa
32*
499
ca mai trziu vor fi siliti sa-si schimbe parerea despre mine, nu-mi dadea pace gnd
ul ca n clipa de fata ei ar fi poate ndreptatiti sa ma dispretuiasca, creznd ca n tim
pul lucrului am vrut sa le intru pe sub piele.
n amurg, dupa munca de dupa-masa, cnd ma ntorceam-spre cazarma, obosit si amart, ma
simtii cuprins de o tristete adnea. Cte mii de zile ca aceasta ma asteapta de aci nco
lo ! Toate la fel, mereu aceleasi, neschimbate ! ma gn-deam eu. Cnd je lasa noapte
a, mut de durere, m-am strecurat n spatele cazarmii, purtndu-mi pasii singuratici d
e-a lungul ngraditurii, cnd deodata l zarii pe Tarcus venind glont spre mine.
Tarcus era cinele temnitei, caci fiecare temnita si are cinele ei, dupa cum orice c
ompanie, orice baterie de artilerie si orice escadron si-l au pe-al lor. Traia a
ici de foarte multa vreme, era un cine de pripas, asa nct fiecare i era stapn, si se
hranea cu resturile de la bucatarie. Era un cine mare, de curte, negru cu pete al
be, nu prea batrn, cu ochii cuminti si o coada stufoasa. Nimeni nu-l baga n seama,
nimeni nu-l mr.gia.
Chiar n prima zi l-am mngiat dndu-i din mna o bucata de pine. A stat cuminte sub mng
minii mele, pri-vindu-ma cu ochi blnzi si dnd din coada n semn de multumire, n seara
aceea, fiindca nu ma vazuse de mai multa vreme, pe mine, cel dinti caruia, dupa a
ttia ani, i trecuse prin minte sa-l mngie, porni sa ma caute pretutindeni si, descop
erindu-ma n spatele cazarmii, mi veni n goana mare n ntmpinare, latrnd si schelalaind
e bucurie. Nu stiu ce s-a petrecut atunci cu mine, dar ncepui sa-l strng, sa-i sar
ut botul, lipindu-i capul de pieptul meu ; animalul mi puse labele pe umeri si ma
linse pe obraji. Iata prietenul pe care mi-l trimite soarta !" ma gndii, si de at
unci, n aceasta perioada de nceput, nespus de apasatoare si de trista, ori de cte o
ri ma ntorceam de la munca, nainte de orice, ma ndreptam grabit n spatele cazarmii, n
tovarasia lui Tarcus, care sarea naintea mea latrnd de bucurie ; i apucam capul ntre
mini si-l sarutam de nenumarate ori; o senzatie de calda moleseala, dar si de ch
inuitoare amaraciune totodata mi strngea inima. Mi-aduc aminte ca ncepusem sa simt
si o placere, ca si cum mi-as fi facut un titlu de mndrie din
acest chin al meu, la gndul ca nu-mi mai ramasese n lume dect o singura fiinta n sta
re sa ma iubeasca, o fiinta draga si apropiata, un adevarat prieten, singurul pr
ieten, credinciosul meu cine Tarcus.
VII
CUNOSTINTE NOLPETROV
Dar timpul trecea si, ncetul cu ncetul, ncepui sa ma includ n fagasul vietii mele no
i. Tot ce se petrecea zilnic sub ochii mei nu ma mai ndurera att; ntr-un cuvnt, temn
ita, cu toate ntmplarile, cu oamenii si obiceiurile ei, mi devenira cotidian obisnu
ite. mi era cu neputinta sa ma mpac cu viata aceasta, dar trebuia s-o accept asa c
um era. Cautam sa smulg din mine nelinistea ce ma chinuia, sa ascund ct mai adnc, n
strafundul sufletului, tot necazul si toate amaraciunile. Nu mai rataceam prin
temnita pierdut si nu-mi mai dadeam pe fata tristetea care ma coplesea.
Asprimea salbatica a ocnasilor se mai domolise ; nu ma mai priveau ca mai-nainte
cu aceeasi curiozitate voit ostentativa si aproape cinica; se obisnuisera, de bu
na seama, si ei cu mine, spre marea mea bucurie. Ma plimbam prin cazarma ca la m
ine acasa, mi cunosteam bine culcusul pentru noapte si ajunsesem, pare-se, sa ma
obisnuiesc chiar cu unele lucruri la care altadata ma gndisem cu scrba. Regulat, n
fiecare saptamna, ma duceam sa-mi rad o jumatate de cap. Smbata, n ceasurile de odi
hna, eram chemati rnd pe rnd la corpul de garda (cei ce ramneau nerasi aveau de pat
imit) ; barbierii batalionului ne frecau fara mila pe cap cu apa rece si sapun si
ne radeau cu bricele lor neascutite ; numai cnd ma gndesc la cazna asta ma trec f
iorii. Am gasit nsa foarte curnd leacul: Akim Akimci ma duse la un detinut din secti
a militara, care, pentru o copeica, radea pe orice ocnas cu briciul lui personal
; aceasta-i era meseria, de pe urma careia se alegea cu un cstig. Avea multi muste
rii printre ocnasi, care, desi nu erau tocmai obisnuiti cu rasfatul, ar fi dat o
rict, numai sa scape de barbierii oficiali.
500
501
Barbierul ocnas era poreclit maiorul" ; n-am aflat, niciodata de ce anume i se dad
use aceasta porecla si n-as putea spune cu ce anume aducea a maior adevarat. Acu
m, cnd scriu aceste rnduri, l vad ca aievea pe acest maior" : era un flacau nalt si u
scativ, vesnic tacut si cam prostalau de felul lui; mereu preocupat numai si num
ai de mestesugul sau, asa nct oricnd l puteai vedea cu o curea n mna, pe care ascutea
zi si noapte cu multa dibacie un brici peste masura de uzat; parea ca acest mest
esug devenise unica tinta a existentei sale. Era ntr-adevar n culmea fericirii cnd s
i vedea briciul ascutit si cnd i venea cte un musteriu ; sapunul i era totdeauna cal
d, si mna usoara, catifelata. Dibacia lui i procura o placere nespusa, iar plata de
o copeica o lua cu nepasare, de parca l-ar fi interesat n primul rnd arta si nu cs
tigul. ntr-o zi, A-v a patit-o urt pe cnd i pra maiorului pe ocnasi: avu imprudenta d
e a-l numi pe fri-zerul-ocnas cu porecla lui de maior". Adevaratul maior se facu
foc si para. si sari ca un turbat la jignirea adusa : Stii tu, ticalosule, ce nsea
mna un maior ? striga el cu spume la gura, scuturndu-l pe A-v dupa obicei. ti dai
seama ce e un maior ? Cum ai ndraznit sa dai n fata mea numele de maior unui nemerni
c de ocnas !" Numai un om ca A-v se putea ntelege cu un astfel de individ.
Din cea dinti zi a vietii mele la ocna, a nceput sa ma framnte gndul libertatii. Dev
enise pentru mine o ndeletnicire preferata aceea de a numara de mii si mii de ori,
n fel si chip, zilele ce-mi ramneau de trait n temnita. Nu mai eram n stare sa ma gn
desc la nimic altceva si snt convins ca orice om lipsit o vreme de libertate proc
edeaza la fel. Nu pot sa spun daca si ceilalti ocnasi si numarau zilele de osnda n
felul n care mi le numaram eu pe ale mele, dar nesocotinta de-a dreptul uluitoare
cu care si faceau tot felul de sperante m-a uimit peste masura, chiar din cea di
nti clipa. Nadejdea unui osndit, a unui om lipsit de libertate, se deosebeste cu t
otul de a celorlalti muritori. Cei din urma oameni care se bucura de libertate nu
tresc si ei sperante (pot nadajdui la o mbunatatire a soartei, la mplinirea unor p
roiecte de viitor), dar n acelasi timp traiesc, se zbat, actioneaza ; viata adevara
ta i mbie, trndu-i n vrtejul ei. Cu totul altfel se petrec lucrurile cu un osndit. Tr
este si el, ca sa zicem asa, dar o viata de munca silnica, de ocna ; orice
502
I
ar fi acel ocnas si oricare ar fi termenul de osnda, el nu poate, nu este n stare,
n mod instinctiv, sa-si accepte soarta ca pe o realitate, ca pe ceva definitiv,
ca pe o particica din viata adevarata. El nu simte dect un lucru : ca nu-i acasa
Ia el, fiind n aceasta mprejurare un fel de musafir. n nchipuirea lui, douazeci de an
i de osnda sa tot fie cel mult vreo doi ani. E ncredintat ca la cincizeci si cinci
de ani, dupa ce-si va fi sfrsit pedeapsa, va fi tot att de tnar si de vioi ca acum
, la treizeci si cinci. Mai am nca nainte multe zile de trait", si zice el si alunga
din minte orice ndoiala sau gn-duri amare ce nu-i dau pace. Chiar si cei osnditi l
a munca silnica pe viata, cei de la sectia speciala, tot mai spera uneori ca ntr-
o buna zi, cine stie, soseste poate o hrtie de la Petersburg : Transferati pe cuta
re la minele din Nercinsk si hotarti-i termenul de eliberare". Ceva mai grozav ca
asta, mai datator de sperante nici ca ar putea exista : nti pentru ca pna la Nercin
sk face aproape sase luni, si viata n convoi e mult mai usoara dect cea din temnit
a. Pe urma, la Nercinsk si va mplini pedeapsa, iar dupa aceea... Si cnd te gndesti c
a asemenea socoteli si faceau multi, pna si batrni cu parul carunt!
n nchisoarea din Tobolsk am vazut oameni legati cu lanturi de zid ; stateau asa fer
ecati cu un lant lung de vreo doi metri, alaturi de un fel de pat de campanie. D
e obicei, pedeapsa aceasta se dadea pentru vreo nelegiuire din cale afara de cump
lita, savrsita dupa deportarea n Siberia. Ramn asa cte cinci, ba uneori si cte zece a
ni. Cea mai mare parte a acestor osnditi e recrutata dintre tlhari. Unul singur mi
s-a parut a fi mai subtire ; pe vremuri fusese n armata ; vorbea plin de smereni
e si putin ssit, iar pe fata i se asternea un zmbet mieros. Ne arata lantul, mpartas
indu-ne care e cea mai prielnica pozitie pentru a dormi mai comod. Cine stie ce
pramatie de om se ascundea sub aceasta masca ! Toti acesti osnditi snt de obicei f
oarte supusi; mai mult dect att, par a fi chiar multumiti de soarta lor. Asta nu-i
mpiedica, totusi, sa doreasca cu ardoare sa treaca mai repede termenul ct trebuie
sa stea legati de zid. La ce bun ? se pune ntrebarea. Iata de ce : fiindca mplinind
u-si sorocul, el va iesi din celula umeda, nabusitoare, cu tavanul scund de caram
ida Si i se va da voie sa faca ctiva pasi prin curtea temnitei si... att... Dincol
o de zidurile nchisorii nu va mai fi niciodata
503
lasat sa iasa. El stie ca cei care au scapat de lant ramn pe veci n temnita, ca pna
n clipa mortii vor purta catuse. Stie, si cu toate acestea ar vrea grozav sa sfrs
easca o data cu pedeapsa care-l tine n lant. Fara aceasta dorinta, ar fi putut oa
re rezista si ramne teafar la minte cinci sau sase ani legat de zid ? Cum ar fi f
ost n stare sa-si ndure chinul pna la capat ?
mi dadeam seama ca numai munca ma poate salva, ntari, pastrndu-mi sanatatea trupeas
ca, n vreme ce nelinistea ves-ja, ncordarea nervoasa si aerul nchis din cazarma nu
puteau sa ma duca dect la ruina. Sa respir ct mai des aerul proaspat de afara, sa m
a obosesc zilnic ct mai mult, sa ma deprind cu poveri grele iata ce trebuie sa fa
c ca sa ramn teafar", gndeam eu. Si nu m-am nselat: munca si continua miscare mi-au
fost de mare folos. Vedeam cu groaza cum unul din fratii mei de suferinta, dvor
ean si el, se topea ca o luminare9. Si totusi, cnd venise cu mine n temnita, era tna
r, frumos, voinic; a iesit cu sanatatea complet zdruncinata; parea o epava un ba
trn cu capul nins ; picioarele de-abia l mai tineau, o apasare grea n piept i taia r
espiratia ; se mbolnavise de astm. Nu, mi ziceam privindu-l, vreau sa traiesc si voi
trai." Dragostea de munca atrase asupra-mi dispretul si batjocura celorlalti ocna
si. Cautam sa nu le iau n seama si porneam bucuros la o munca oarecare, de pilda,
sa ard si sa pisez alabastru. Aceasta munca, cea dinti la care am fost pus, e de
stul de usoara.
Sefii nostri din trupele de geniu faceau tot ce le sta n putinta ca sa usureze mu
nca dvorenilor, ceea ce propriu-zis nu era o simpla ngaduinta, ci un act de drept
ate. Ar fi fost cel putin ciudat sa ceri aceeasi cantitate de munca, acelasi efo
rt unui om nedeprins cu munca fizica, nu tocmai puternic, care n-a lucrat niciod
ata cu bratele. Dar rasfatul" acesta se practica pe ascuns, caci eram supraveghea
ti cu toata asprimea. Cum la tot pasul te izbeai de munca grea, si dvorenii erau
pusi, fireste, n fata unei poveri ndoite fata de ceilalti lucratori.
De obicei trei-patru oameni erau trimisi sa piseze alabastru ; pentru munca aceas
ta se alegeau batrnii si neputinciosii ; noi, binenteles, ne numaram printre acesti
a ; ne mai nsotea, n schimb, cte un lucrator deplin valid, care se pricepea bine la
treaba asta. Timp de ctiva ani de-a rndul l-am
504
avut pe unul care se numea Almazov ; era un om n vrsta, uscativ si negricios, cu o
fire aspra, tacuta si greoaie. Ne dispretuia total, dar era att de zgrcit la vorba
, nct nu-si da cel putin osteneala sa ne dojeneasca.
Sopronul sub care se ardea si se pisa alabastrul era construit pe malul pustiu si
abrupt al rului. Iarna, pe vreme de ceata mai ales, te cuprindea o nemarginita t
ristete cnd priveai albia rului si tarmul de dincolo ce se itea tulbure n departare.
Staruia ceva sfsietor, exasperant, n aceasta priveliste salbatica si muta. Dar senz
atia era si mai chinuitoare n bataia soarelui, cnd razele-i stralucitoare scaldau
cmpia alba, nesfrsita ; ai fi vrut sa-ti iei zborul undeva departe, n stepa ce ncepe
a de pe celalalt tarm si se ntindea spre miazazi, asemenea unui covor nentrerupt, c
ale de vreo mie cinci sute de verste.
De obicei, Almazov si vedea de treaba n liniste, cu ne-schirnbata-i nfatisare aspra
si ursuza, n timp ce noi ne simteam parca rusinati ca nu-l putem ajuta asa cum ar
fi trebuit; ct despre el, se descurca aproape totdeauna singur, fara sa ne ceara
vreun sprijin, ca si cum ar fi vrut sa ne faca cu tot dinadinsul sa ntelegem sit
uatia umilitoare n care ne aflam fata de el si sa ne caim de zadarnicia straduint
elor noastre. Iar n ce priveste munca, nu aveam, de fapt, altceva de facut dect sa
ncingem cuptorul n care urma sa arda alabastrul, pe care tot noi l ngramadeam cu lo
petile.
In ziua urmatoare, dupa ce alabastrul era ars bine de tot, trebuia sa-l descarca
m. Fiecare avea cte un pisalog greu; dupa ce ne umpleam lada, un fel de piua de l
emn, ncepeam sa pisam. Era o ndeletnicire ct se poate de placuta. Alabastrul farmici
os se transforma curnd ntr-o pulbere alba si scnte-ietoare. Ct de usor, ct de bine se
farma alabastrul! Ridicam ciocanele grele si le lasam sa cada cu ndemnare, strnind
o larma de ti-era mai mare dragul. Cu ct crestea oboseala, cu att simteam si un fe
l de usurare ; obrajii mi se roseau, sngele ncepea sa curga mai repede prin vine.
Almazov ne privea atunci cu mai multa blndete si ngaduinta, asa cum te uiti la nis
te copii nestiutori: si fuma pipa cu un aer binevoitor, dar nu se putea stapni sa
nu bombane ori de cte ori simtea nevoia sa-si descarce naduful. De altfel, asa se
purta el cu toata lumea, si poate ca n adncul sufletului era un om foarte cumsecade
.
505
Ma foloseau si la alta munca : aceea de a nvrti roata strungului. Era o roata mare
si grea si trebuia sa ma opintesc din rasputeri ca s-o urnesc din loc, mai ales
cnd lucratorul (din atelierele de geniu) avea de modelat dintr-un copac ntreg un
stlp de scara ori un picior de masa pentru mobilierul vreunui slujbas la stat. Cu
m un singur om nu putea face fata, eram trimisi de obicei doi ocnasi, eu si cu B
., tot dintre dvo-reni. Vreme de mai multi ani aceasta ndeletnicire ne-a revenit
noua, ori de cte ori era ceva de strunjit. B. era un om firav si aproape total li
psit de forta fizica, tnar nca, dar suferind de piept. Fusese adus la ocna cu un a
n naintea mea, mpreuna cu alti doi tovarasi de ai lui. Unul era un biet batrn, care
zi si noapte nalta rugi lui Dumnezeu (ocnasii l respectau profund pentru asta) si c
are se prapadi n timp ce-mi faceam osnda ; celalalt, n floarea vrstei, plin de prosp
etime, voinic si ndraznet, cu chipul mbujorat, l purtase n spinare pe tovarasul sau B
., sleit de puteri, pe cnd, de la un popas la altul, convoiul trebuia sa strabata
nu mai putin de sapte sute de verste. Ii lega o prietenie ntr-adevar vrednica de
admiratie. B. era un om instruit, de o cultura aleasa, cu un suflet nobil si ge
neros, dar iritabil si dezechilibrat din pricina bolii. Invrteam amndoi la roata s
i aceasta ndeletnicire ne satisfacea pe deplin. Mie, cel putin, mi placea foarte mu
lt, fiind totodata si Un bun exercitiu fizic.
Dar mai mult mi placea sa rnesc zapada dupa viscolele cele mari de iarna, care se
abateau destul de des pe acele meleaguri. Cnd viscolul sufla cu ndrjire o zi si o n
oapte fara ncetare, casele erau ngropate n zapada pna n dreptul ferestrelor, iar unele
chiar n ntregime. De cum nceta viscolul si rasarea, stralucitor, soarele, venea po
runca sa taiem nametii deblocnd edificiile publice si sa curatim de zapada caile
de acces spre institutii. Eram trimisi n grupuri, cte-odata toti ocnasii deodata.
Fiecare primea cte o lopata si ni se indica o portiune de loc pe care trebuia s-o
curatim, uneori att de mare, nct te ntrebai cum aveam sa prididim. Toti porneau nsa
cu voie buna si harnicie la treaba. Zapada proaspata, nca afinata, sau abia ngheta
ta la suprafata, se lua usor cu lopata, iar bulgarii mari se risipeau n jur ntr-o
pulbere scnteietoare. Lopata se afunda adnc n nametii albi-argintii, scaldati n raze
le soarelui. Ocnasii se nveseleau ori de cte ori erau trimisi la curatat zapada ;
aerul rece si
506
miscarea i nsufleteau. Erau cu totii mai voiosi, mai bine dispusi; rasunau rsete, t
ipete, glume. Aruncau unul ntr-altul cu bulgari, spre supararea celor cumpatati s
i posomoriti, certati cu rsul si veselia, astfel nct de cele mai multe ori voiosia
generala se sfrsea n ocari.
Treptat, cercul meu de cunostinte se largi, cu toate ca niciodata nu ma gndisem s
a-mi fac prieteni; eram vesnic nelinistit, trist si nencrezator. Dar prieteniile
s-au nchegat de la sine. Printre primii care au nceput sa ma viziteze a fost detin
utul Petrov. Am spus sa ma viziteze" si starui asupra cuvntului. Tinea de sectia s
peciala, din cea mai ndepartata cazarma. La drept vorbind, cu el nu era vorba de
vreo legatura de prietenie, caci nu era si nici nu putea fi nimic comun ntre noi.
Cu toate acestea, chiar de la nceput, Petrov crezu de datoria lui sa vina aproape
n fiecare zi n cazarma noastra ca sa ma vada, sau ma oprea n orele de repaus, cnd r
ataceam n spatele cazarmii, la adapost de privirile celorlalti. La nceput, staruint
a lui ma indispunea, pentru ca mai apoi sa-mi dau seama ca de fapt vizitele lui m
i fac mare placere, cu toate ca de felul lui nu era un om tocmai prietenos sau c
omunicativ. Omul acesta mic de statura, dar bine legat, sprinten si ndemnatic, cu
obrazul palid si pometii repeziti n afara, avea ceva deosebit de atragator, cu pr
ivirea agera, ndrazneata, si dintii sanatosi, asemenea unui sirag de margele marun
te si albe. Molfaia vesnic ntre buze un ghemotoc de tutun pisat (lucru pe care l o
bisnuiesc multi ocnasi). Arata mult rnai tnar dect era ; la prima vedere, nu i se
putea da mai mult de treizeci de ani, si de fapt avea patruzeci n cap. mi vorbea f
ara sfiala, n modul cel mai firesc, tratn-du-ma pe picior de egalitate, adica pe ct
se poate de prevenitor si de corect. Daca, de pilda, baga de seama ca vreau sa r
a-mn singur, statea de vorba cu mine doua minute, apoi pleca ; mi multumea totdeau
na pentru bunavointa ce-i aratam, lucru pe care nu-l facea cu nimeni. Trebuie sa
adaug ca aceste legaturi nu s-au schimbat niciodata, ci au ramas ani de-a rn-dul
aceleasi ca n primele zile si aproape ca n-au devenit mai intime, cu toate ca-mi
era ntr-adevar foarte devotat. Pna acum n-am izbutit sa ma dumiresc ce anume voia
de la mine si de ce venea zilnic sa ma vada : desi mai trziu mi-a sterpelit cte cev
a, a facut-o nsa ca din ntmplare; n schimb,
507
I
nu mi-a cerut aproape niciodata bani, ceea ce nsemna ca nu venea mnat de un intere
s material.
Nu stiu de ce am avut totdeauna impresia ca acest om nu traia n aceeasi temnita c
u mine, ci ntr-o alta casa, undeva, n oras, la mare departare, si nu venea la temn
ita dect n trecere, ca sa afle vesti, sa vada ce fac, ntr-un cuvnt, sa se intereseze
de felul cum o ducem cu totii. Era mereu grabit, de parca s-ar fi despartit cu
cteva clipe nainte de cineva care a ramas sa-l astepte, ori ar fi ntrerupt o treaba
importanta, ce nu suferea amnare. Si totusi, niciodata nu era agitat sau nerabdato
r. Privirea lui usor ndrazneata si batjocoritoare era ciudat de fixa : privea n dep
artare, pe deasupra lucrurilor, de parca s-ar fi straduit sa descifreze ceva ce
s-ar fi aflat dincolo de ele. Parea vesnic distrat, cu gndul aiurea. De multe ori
ma ntrebam unde se duce Petrov dupa ce se desparte de mine. Cine-l astepta cu att
a nerabdare ? Am constatat nsa ca, plecnd de la mine, el se ndrepta cu pas grabit u
ndeva spre cazarma sau spre bucatarie si, o data ajuns acolo, se aseza lnga cei c
e stateau la taifas ; i asculta cu luare-aminte, uneori se amesteca si el n vorba,
nflaca-rndu-se, pentru ca deodata sa se opreasca brusc si sa ramna tacut. Dar fie
ca vorbea, fie ca tacea, pe chipul lui citeai ca are treaba altundeva si ca-l as
teapta cineva pentru niste chestiuni importante. Ciudat e nsa ca niciodata n-avea
nimic de facut si, n afara de munca reglementara de ocnas, trn-davea tot timpul;
de altfel, nu cunostea nici o meserie si aproape niciodata n-avea bani, fara ca
acest lucru sa-l mh-neasca ntructva.
Si despre ce-mi vorbea ? Tot ce-mi spunea era straniu ca nsasi firea lui. Daca ma
vedea, de pilda, plimbndu-ma singur n spatele cazarmii, facea stnga-mprejur si-mi i
esea n ntmpinare. Umbla totdeauna grabit, pleca brusc, si chiar atunci cnd se apropi
a cu pas linistit, aveai impresia ca a venit alergnd spre tine.
Buna ziua !
Buna sa-ti fie inima !
Nu cumva te stnjenesc ?
Ctusi de putin.
Tineam sa te ntreb ceva n privinta lui Napoleon.10 Nu-i asa ca e ruda cu cel din
1812 ? (Petrov era fiu de soldat, stia sa scrie si sa citeasca.)
508
ntocmai.
Se spune ca-i presedinte. Ce fel de presedinte ? Si -unde?
ntrebarile lui erau totdeauna scurte, pripite, de parca ar fii vrut sa afle ct mai
repede ceea ce dorea.
li explicai ce fel si unde era presedinte Napoleon si adaugai ca era cu putinta
sa ajunga si mparat.
Cum asa ?
i explicai mai departe, pe ct mi statea n putinta, si Petrov ma asculta cu luare-ami
nte, cu urechea plecata spre mine, ntelegnd de ndata tot ce-i spusesem.
Hm !... Alexandr Petrovici, as vrea sa te mai ntreb ceva : daca exista mai
mute care au mini pna la glezna si snt mari ct cel mai nalt om.
Da, exista.
Si ce fel de maimute snt astea ?
i spusei tot ce stiam despre maimute.
Si unde traiesc ?
n tarile calde, si mai ales n insula Sumatra.
Asta-i n America, parca ? Se zice ca acolo oamenii Himbla cu capul n jos.
Nu tocmai. Vorbesti, probabil, de antipozi.
I-am explicat ce era America si ce snt antipozii. El ma . asculta foarte atent de
parca numai chestiunea antipozilor "-ar fi adus la mine.
Aha ! Da uite, am citit anul trecut ntr-o carte povestea contesei de la Valliere
. Mi-a adus-o Arefiev de la aghiotantul comandantului. E adevarata, ori a nascoci
t-o cineva ? A scris-o unul, Dumas.
E negresit o poveste nchipuita.
Ei, te las cii bine ! ti multumesc.
Si Petrov se facea nevazut. Cam asa se desfasurau, aproape fara exceptie, toate
discutiile noastre.
ntruct ciudatenia acestor relatii mi strnise mirarea, am cautat sa aflu mai multe de
spre el. Cnd afla de aceasta legatura, M. crezu de datoria lui sa ma puna n garda.
mi spuse ca multi ocnasi l nspaimntasera, mai ales la nceput, n primele zile, dar nic
i unul, nici chiar Gazin, nu-i paruse mai primejdios dect Petrov.
E cel mai ndrjit si cel mai primejdios dintre toti o :nasii, mi spuse M. Ar
fi n stare de orice : nimic nu-l
509
opreste cnd e vorba de o toana. Vra cutitul si n dumneata., daca i se nazare ; uite
, vezi, din senin, o sa te njunghie fara sovaire, fara pic de cainta. mi face
impresia ca nu e n.
toate mintile.
Marturisirea aceasta mi strni curiozitatea, dar M. nu mai stiu sa-mi sp
una de ce vedea astfel lucrurile. Si, ciudat i Am trait ctiva ani n sir n tovarasia
acestui om, am stat cu; el de vorba aproape n fiecare zi; se atasase sincer de m
ine (desi nu stiu de ce anume), si, n tot acest rastimp, cu toate ca a avut o com
portare absolut corecta, cumpanita, si n-a faptuit nimic nspaimntator, ori de cte o
ri l priveam sau stateam de vorba cu el, ma ncredintam mai mult ca M. are dreptate
, ca e, poate, omul cel mai hotart si cel mai temerar din ntreaga temnita, un om n s
tare de orice. De unde-anume venea aceasta impresie ? Nu puteam sa-mi ex
plic. Trebuie sa mentionez, de altfel, ca acest Petrov era tocmai ocnasul care,
urmnd sa fie pedepsit cu bataia pentru nu stiu. ce abatere, si pusese n gnd sa-l o
moare pe maior ; am aratat cum acesta din urma plecase din cazarma cu o cl
ipa nainte de executie, scapnd ca prin minune", dupa cum spuneau ocnasii. O dat
a, n timpul serviciului militar nainte de a fi osndit la munca silnica co
lonelul l lovise la instructie. Cred ca mai fusese batut n viata lui, dar ocara de
atunci n-a putut-o nghiti si nici una, nici doua, si njunghie colonelul, ziua namia
za mare, n fata batalionului. Nu cunosc toate amanuntele acestei ntmplari, fii
ndca el nu mi-a povestit-o niciodata. Binenteles, rabufnirile acestea, n care
instinctele razbeau la suprafata si se dezlantuiau cu toata puterea, erau, din f
ericire, destul de rare. n general, se arata a fi un om cu scaun la cap si chiar
linistit. taiimilAui4n-tense, puternice, mocneau ascunse, ntocmai ca jaraticul sub
cenusa .Niciodata n-am observat la el macar o umbra de orgoliu sau de ngmfare, ca l
a alti ocnasi. Se certa rareori, n schimb nici prietenie nu legase cu nimeni, n af
ara doar de Sirotkin, la care venea numai atunci cnd avea nevoie de el. ntr-o zi,
mi-a fost totusi dat sa-l vad nfuriat din cale afara, l suparase cineva, refuznd sa
-i dea un obiect pe care i-l ceruse. Cearta se iscase cu un ocnas di
ntre condamnatii civili, pe nume Vasili Antonov, un om voinic, adevarat atlet,
cunoscut de toata lumea pentru firea lui brutala, artagoasa si batjocoritoare s
i care, pe deasupra, nu era ctusi de putin
510
fricos. Zbierara ei ct zbierara si-mi venea sa cred ca cearta .se va sfrsi ca toate
celelalte, cu ctiva pumni, caci, n treacat fie zis, uneori ce-i drept, foarte rar
Petrov sarea la bataie si njura ca cel mai desucheat dintre ocnasi. Cnd colo, luc
rurile luara cu totul alta ntorsatura. Petrov se ngalbeni la fata, buzele i se nvin
etira si ncepura sa-i tremure, rasuflarea i deveni gfitoare. Se ridica n picioare si
et, nfiorator de ncet, cu pas de pisica (vara i placea sa umble descult), se apropie
de Antonov. n aceeasi clipa, larma se potoli si o liniste de moarte se lasa asupr
a cazarmii, de-ai fi auzit si zborul mustei. Fiecare astepta sa vada ce are sa s
e ntm-ple. Antonov sari n ntmpinarea adversarului; era desfigurat la fata. N-am fost
stare sa suport aceasta scena si am iesit. Ma asteptam ca nainte de a ajunge la s
cara sa aud strigatul unui njunghiat, dar nu se ntmpla nimic. Si de data asta lucru
rile s-au potolit de la sine. Nici n-apuca bine Petrov sa se apropie de Antonov,
ca acesta i arunca n fata obiectul cu pricina (o zdreanta murdara, o
vechitura de obiala). Dupa doua minute, Antonov o lua binenteles de la capat cu n
juraturile, ratoindu-se la Petrov mai mult ca sa-si potoleasca mnia si sa le arat
e celorlalti ca nu-i fusese frica. Dar lui Petrov nu-i mai pasa de ocari ; nici
nu se sinchisi de ele. Ce importanta mai aveau njuraturile, de vreme ce el cstigas
e partida si acum era multumit ca dobndise obiectul rvnit ? Dupa un sfert de ceas,
l vazui plimbndu-se ca de obicei prin cazarma, cu aerul unui om fara nici o tr
eaba. cautnd tovarasie si tragnd cu urechea, doar-doar o auzi niscaiva noutati.
Parea ca orice l ispiteste, dar, orice-ar fi auzit, tot nepasator ramne
a si umbla de colo pna colo, fara nici o tinta. L-ai fi putut a
semui cu un lucrator, un lucrator priceput, care, daca ar pune mna
pe ceva, treaba ar merge struna ; cum nsa nu i s-a dat nimic de lucru,
sta si lncezeste n asteptare, jucndu-se cu niste copii. Nu pricepeam cum de mai ramn
e n temnita si nu ncearca Sa evadeze. N-ar fi sovait, fara ndoiala, daca l-ar fi ra
scolit o dorinta puternica. Oamenii ca Petrov se supun ratiunii atta timp
ct nu se cuibareste n ei o patima. De ndata ce nazuiesc la ceva, nu exista nici o s
tavila n calea lor. Snt ncredintat ca ar fi putut sa evadeze cu usurinta, ca ar fi
putut sa nsele pe toata lumea si ca ar fi fost n stare sa stea saptamni ntregi nemnc
at, ascuns ntr-o padure ori prin
511
stufarisul de linga malul unui ru. Dar toate acestea nu-J trecusera nca prin minte
, si de aceea nici nu le dorise cu pasiune. Nu m-a izbit la el nici excesul de c
hibzuinta sau de bun-simt. Acesti oameni se nasc dominati de o idee, care- urmare
ste ca o obsesie toata viata, mbrncindu-i n dreapta si-n stnga, fara ca ei sa-si dea
seama. Ratacesc astfel pna ce si gasesc o ndeletnicire, o treaba pe placul inimii
lor; atunci sa-i vezi: nu-si mai fac nici o socoteala si judecata limpede nu mai
are nici un cuvnt de spus. Ma miram uneori ca un om care si-a omort colonelul num
ai fiindca acesta l batuse, se lasa fara nici o mpotrivire biciuit n temnita. Caci
era batut ori de cte ori l prindeau ca aduce rachiu n cazarma ; ca toti ocnasii care
n-aveau o meserie, facea si el contrabanda de rachiu. Dar si atunci se parea ca
se lasa biciuit de bunavoie, ca si cum recunostea ca-i vinovat si ca-si merita p
edeapsa : altfel nu s-ar fi lasat nici mort. Mare mi-a fost mirarea cnd am consta
tat ca ma fura, cu toata afectiunea lui pentru mine. Patima aceasta l apuca din cnd
n cnd. El mi-a furat biblia, pe care i-o ncredintasem s-o duca cuiva. N-avea de fa
cut dect ctiva pasi; pe drum nsa, gasi un cumparator, caruia i vndu cartea si cu bani
i trase UE chef zdravan ! {mi nchipui ca n ziua aceea simtea o mare nevoie sa se mbe
te si, cnd v"oia ceva, dorinta trebuia sa i se mplineasca. Un om ca Petrov era-n, s
tare sa omoare pe un, semen al lui pentru douazeci si cinci de copeici, numai ca
sa-si faca cheful cu o litra de rachiu: n alta mprejurare n-ar fi luat n seama sut
e de mii de rubl4 Chiar n seara aceea mi marturisi furtul, dar fara nC"un"*semri de
cainta ori de framntare, nepasator la culme, de parca ar fi fost vorba de un lucr
u ct se poate de obisnuit. Am ncercat sa-l dojenesc cum se cuvenea, cu att mai mult
cu ct mi parea rau de biblie. El ma asculta foarte linistit, fara vreun semn de en
ervare; fu de aceeasi parere cu rnne ca biblia e o carte ct se poate de folositoar
e, i paru si lui rau ca n-o mai avem, dar nu-si facu nici un fel de mustrare pent
ru faptul ca mi-o furase ; ma privea cu atta siguranta si ncredere n sine, nct gasii
de prisos sa-l mai cert. Ma lasase sa-l dojenesc, fiindca si dadea probabil seama
ca nu se putea altfel, ca era vrednic de mustrari pentru fapta pe care o savrsise
si ca, prin urmare, la-sa-l sa ma certe ca sa-si verse naduful" ; dar n adncul sufl
etului ramnea ncredintat ca toate acestea erau numai
fleacuri, de care un om n toata firea nici nu se cuvine sa vorbeasca. mi vine sa c
red ca ma socotea un copil, aproape un prunc care nu pricepe nca rostul unor lucr
uri simple din lume. Daca ma apucam sa vorbesc cu el altceva dect despre stiinta
si carti, mi raspundea, ce-i drept, dar numai asa, din buna cuviinta si de obicei
foarte pe scurt. Ma ntrebam deseori ce-l ndemna sa-mi ceara lamuririle acestea ca
rturaresti. Din cnd n cnd, n timpul convorbirii, l cercetam cu coada ochiului, banuind
u-l ca vrea sa-si bata joc de mine, dar nici pomeneala : ma asculta de obicei at
ent, cu multa luare-a-minte, desi uneori parea distrat, spre marea mea suparare.
ntrebarile lui erau totdeauna clare si precise, n schimb, raspunsurile ce i le dad
eam pareau ca nu-l preocupa ctusi de putin, ba le primea chiar cu indiferenta, cu
gndul aiurea... mi vine sa cred ca nu-si mai batea capul cu mine, soco-tindu-ma na
iv, un om care, spre deosebire de ceilati, n afara de carti nu stie nimic altceva
, nu e n stare sa nteleaga nici cel mai simplu lucru si, ca atare, nu merita osten
eala de a sta la discutii cu el.
Eram totusi convins, si nu fara mirare, ca tine la mine. Ma lua drept un neispra
vit, necopt la minte, sau poate simtea fata de mine acea compatimire pe care de
obicei o resimte instinctiv cel mai tare fata de cel slab. Nu stiu prea bine...
Cred nsa ca asa ma socotea. Cu toate ca acest sentiment de compatimire nu-l mpiedi
ca sa ma fure, snt ncredintat ca, furndu-ma, i era mila de mine. Ce nevolnic, ce nepu
tincios, se gndea, poate, n clipa cnd ma jefuia, nu stie sa-si pastreze nici ce-i a
l lui!" Poate ca ma iubea tocmai din aceasta pricina, ntr-o zi, mi spuse asa, pe n
egndite : esti un om bun si inimos" si att de nestiutor si de cumsecade, att de ncreza
or, nct mi-e mila de dumneata".
Sa nu mi-o iei n nume de rau, Alexandr Petrovici, adauga el dupa cteva clipe, ti-o
spun din inima, pentru ca tin la dumneata.
Se ntmpla uneori n viata ca asemenea oameni sa se dezvaluie dintr-o data, aratndu-si
ntreaga lor forta, n momente de grea cumpana, de cotitura, sau ntr-o mare actiune d
e masa, gasindu-si astfel fagasul lor firesc de activitate. Nu sint oameni ai cu
vntului nflacarat si n-ar putea sa stea n fruntea sau n capul unei actiuni; dar ei sn
t adevaratii faptasi, ei dau semnalul de pornire. De obicei, pornesc simplu,
33 Dostoievski Opere, voi. III
513
fara strigate de lupta si snt primii care se arunca mpotriva obstacolului principa
l, fara sovaire, fara teama, nfruntnd focul si baionetele, iar toti ceilalti i urme
aza aproape orbeste, navalnic, pna la ultima baricada, unde, de cele mai multe ori
, si platesc ndrazneala cu viata. Nu cred ca Petrov va sfrsi cu bine ; la un moment
dat, se va termina cu el, si daca mai supravietuieste pna azi, nseamna ca nu i s-
a ivit nca prilejul. Desi, cine stie ! Poate ca va trai pna la adnci batrnete si va
muri linistit, dupa ce va fi ratacit prin lume fara nici o noima. Cred nsa ca M.
avea dreptate spunnd ca cssPetrov era cel mai decis si temerar om din ntreaga ocna.
V7
OAMENI TEMERARI. LUKA
A vorbi despre oamenii temerari nu e att de simplu si de usor. n temnita, ca si pr
etutindeni, de altfel, snt foarte rari. Daca i judeci dupa nfatisare, par fiorosi ;
unde mai pui ca auzi attea pe socoteala lor, nct, fara sa vrei, ti vine sa-i ocoles
ti. Un sentiment nelamurit ma ndemna chiar de la nceput sa ma feresc de asemenea oa
meni. n cele din urma nsa, mi-am schimbat felul de a vedea, chiar cnd era vorba de
ucigasii cei mai temuti. Unii, desi n-au ucis niciodata, snt mai fiorosi dect cei
care au fost condamnati pentru cinci sau zece omoruri. Iar despre unele crime ni
ci nu stii ce sa crezi, att de ciudate si de nclcite par mprejurarile n care au fost
faptuite. Afirm acest lucru, deoarece de multe ori nelegiuirile savrsite la noi d
e oamenii din popor snt urmarea unor pricini cu adevarat foarte ciudate. Se ntlneste
, de pilda, si chiar destul de des, urmatorul tip de ucigas : sa zicem un taran
legat de pamnt, un iobag de la curte, un trgovet sau un soldat, n orice caz un om c
are, pna la savr-sirea crimei, a fost cum nici ca se poate mai linistit si mai cum
inte. Soarta lui e amara, dar o ndura fara sa crcneasca. Deodata nsa, ajunge parca
la capatul rabdarii; nu mai e sta-pn pe sine si mplnta cutitul n pieptul asupritorul
ui si al
514
vrajmasului sau. De aici nsa ncepe ciudatenia : o vreme, si pierde orice masura ; s
i-a ucis mai nti asupritorul, vrajmasul ; e o nelegiuire, dar o ntelegi, cauza e viz
ibila ; mai trziu, el nu-si mai omoara nsa vrajmasii, ci pe oricine, pe primul ven
it; omoara numai din placerea de a omor, njunghie pentru un cuvnt nesocotit, pentru
o privire, pentru un moft, ori numai din trufie, ca sa faca pe grozavul: Pazea, p
iei din calea mea, nu vezi cine trece ? !" si zici ca-i cuprins de betie, de deli
r. O data ce a depasit limita ngaduita, nu, mai are nimic sfnt pe lume si se mbata
de propria-i ticalosie; parca o forta nevazuta l mna sa sara peste toate oprelisti
le si zagazurile ridicate de legi si de autoritati, pentru a se mbata cu cea mai n
engradita si desantata libertate, a se mbata cu acea nfiorare de groaza a inimii, p
e care e de neconceput sa n-o fi simtit fata de el nsusi. Si aceasta cu att mai mu
lt, cu ct stie ca-l asteapta o pedeapsa cumplita. E aidoma omului care se apleaca
din naltimea unui turn deasupra pra-pastiei ce i se casca la picioare si care- ame
teste n asa masura, nct ar prefera sa se arunce cu capul n jos ct mai repede, numai si
numai ca sa sfrseasca odata.
Si toate acestea se pot ntmpla pna si cu oamenii cei mai potoliti, mai putin iesiti
din comun. Ba, unii dintre ei, cuprinsi de acest delir sinistru, simt nevoia de
a-si etala persoana, bravnd si grozavindu-se cu faptele lor nesabuite. Cu ct mai
sters si mai nevolnic era nainte, cu att mai ispitit este sa-si dea ifose si s-o f
aca pe grozavul ca sa bage spaima n altii. Spaima aceasta l desfata; l ncnta chiar si
dezgustul pe care l provoaca, si de cele mai multe ori un asemenea temerar" asteapt
a sa-i vina pedeapsa ct mai grabnic; arde de nerabdare sa i se hotarasca odata so
arta, fiindca-i este peste putinta sa mai ndure povara acestei temeritati n care s
-a angajat. Lucru ciudat nsa aceasta stare de spirit, acest joc tine pna ncepe ispa
sirea pedepsei; o data ajuns aici, dispare fara urma ; ai zice ca e un fel de te
rmen fatal, statornicit prin niste rnduieli prestabilite. Omul nostru se potolest
e dintr-o data, devine iar mic si supus, o crpa. n timp ce i se aplica pedeapsa cu
bataia, ncepe sa se vaiete, sa ceara iertare norodului. Cnd e adus n temnita, nici
nu-ti vine a crede ca o creatura att de jalnica, att de slaba, de nevolnica, a om
ort la viata lui cinci-sase oameni!
33*
515
De buna seama ca n temnita nu toti se potolesc ct ai bate din palme. Unii si mai pa
streaza nca ifosele, mai ncearca sa braveze : Snt eu cum snt, da sase suflete tot am t
rimis pe lumea cealalta". Sfrseste nsa ntotdeauna prin a se supune. Din cnd n cnd, o m
ai ia razna : i face placere sa-si aminteasca de vechea-i nenfrnare, de acel strasn
ic chef pe care si l-a ngaduit o singura data n viata, pe vremea cnd era att de temut
; grozav i place sa gaseasca vreun nataflet n fata caruia sa se fandoseasca, sa-si
dea aere, po-vestindu-i ispravile din trecut si cautnd sa ascunda, binenteles, dor
inta ce-l stapneste de a uimi pe cei din jur cu faima de care s-a bucurat cndva : C
a sa vedeti ce om am fost eu !"
Si cu ce subtila iscusinta, cu cta prudenta si mascheaza amorul propriu ! Cu ce pr
efacuta si lenesa nepasare si povesteste pataniile ! Din glasul lui, din cel mai m
arunt cuvin-tel, razbate o laudarosenie bine ticluita. Si te cuprinde mirarea : d
e unde-a nvatat oare toate acestea ?
ntr-o seara nesfrsit de lunga si de trista, din primele zile de osnda, pe cnd lncezea
m pe prici, mi-a fost dat sa aud o asemenea poveste si, n naivitatea mea, l-am lu
at pe povestitor drept un mare nelegiuit, un om grozav, cu o vointa de fier ; si
asta pe vremea cnd numai ca nu-mi bateam joc de Petrov. Povestitorul, Luka Kuzmi
ci, i facuse de petrecanie unui maior, si nu dintr-o pricina anume, ci pentru ca
asa i se nazarise. Acest Luka Kuzmici era tnarul prizarit si firav, cu nasul ascu
tit, din cazarma noastra, ucraineanul despre care am pomenit nainte. Era de fapt
rus de obrsie, dar locul de bastina i-a fost undeva prin partile de miazazi si pr
ovenea din iobagii de la conac. Zacea n firea lui un neastmpar tepos si provocator
, vorba proverbului: Mta blnda zgrie rau". E uimitor cum detinutii simt instinctiv ct
pretuieste fiecare om. Pe el nu prea l aveau la inima sau, cum se zice la ocna, n
u prea-l nghiteau". Era din cale afara de n-fumurat.
n seara aceea statea tolanit pe lavita si cosea o camasa. Asta-i era meseria, sa
coasa rufe. Alaturi de el sedea un flacau nalt de statura si ndesat, pe nume Koblin
, tare marginit si greu de cap, n schimb, bun la suflet si saritor. Cum erau veci
ni de pat, Luka se ciorovaia deseori cu el si, n general, l cam lua de sus, cu un
aer zeflemitor si despotic,
516
lucru pe care, n naivitatea lui, Koblin nu-l baga n seama. In seara aceea, mpletea l
a un ciorap de lna si-l asculta pe Luka cu o jumatate de ureche. Luka vorbea tare
, raspicat. Tinea sa-l auda toata lumea, desi se prefacea ca nu-i povesteste dect
lui Koblin.
Vezi tu, frate, m-au luat de prin meleagurile mele, ncepu el tot mpungnd cu acul
, si m-au trimis n orasul Ci-v pentru vagabondaj, care va sa zica.
E mult de atunci ? ntreba Koblin.
Cnd s-o coace mazarea, se mplineste anul. Ei bine, de cum am ajuns la Ci-v, m-au
bagat la racoare. Si ce sa vezi: n jurul meu stateau vreo zece oameni, toti ucr
aineni de-aia voinici, zdraveni, adevarati tauri. Da tare nevolnici: hrana era p
roasta, maiorul si facea mendrele si hachitele cu ei, cum i trasnea dumnealui, iar
ei nimic. Trecu o zi, trecura doua, att ct sa bag eu n seama ca flacaii mei mi-s f
ricosi. Va temeti de un natarau ca asta", i zadarasc eu. Du-te tu de-i cere socotea
la, daca-ti da mna !" ma luara ei peste picior. N-am mai crcnit... Era acolo o mat
ahala de ucrainean sa te prapadesti de rs, adauga povestitorul lasn-du-l balta pe
Koblin si adresndu-se celorlalti. Povestea cum l judecasera la tribunal, ce spusese
judecatorilor, si se tnguia de mai mare jalea : Am copii, am nevasta !" Era o n
amila de om cu parul ncaruntit. Eu, zice, i tot dadeam nainte : nu, nu si nu.! Iar e
l, blestematul, tot mzgalea si mzgalea ceva pe hrtie. Apai, ce-mi zic, lua-te-ar d
racu, sa crapi o-data, s-ajung sa-ti vad lesul! Iar el tot mzgalea nainte, cnd deod
ata deschide pliscul!..." Ia, da-mi alta ata, Vasea, ca asta-i putreda.
Ia-o pe-asta, e din trg, raspunse Vasea, dndu-i alta ata.
A noastra de la atelier e mai buna. Deunazi l-am trimis pe Nevalid sa-mi caute,
si nu stiu de la ce otrava de muiere a cumparat-o, ca nu-i buna de nimic !
facu Luka, ridicnd acul n dreptul luminii ca sa vre ata.
De la cumatra-sa, vezi bine.
Aha, de la cumatra-sa !
Da cu maiorul cum a ramas ? facu Koblin, care fusese uitat cu desavrsire.
Luka atta astepta. Nu-si urma, totusi, povestea numai-dect, de parca nici n-auzise
ntrebarea lui Koblin. Potrivi
517
agale firul de ata, apoi, tot asa, agale, si ghemui picioarele sub el si abia dup
a aceea ncepu :
Pna la urma, i-am nsurubat att de strasnic pe bietii ucraineni, ca a doua zi ce sa
vezi ? Au cerut sa vina maiorul, n dimineata aceea mprumutasem un sis de la vecinul
meu si-l dosisem bine, caci cine stie ce-avea sa se mai n-tmple. Maiorul era foc
si para. Cum l vad ca vine, le zic : Hai, mocofanilor, curaj, nu va lasati! Pe dr
acu ! Li se mu-iasera picioarele de frica si tremurau ca varga ! Maiorul da buzn
a, beat crita. Ce-i cu voi? Cine a-ndraznit? Aici eu snt tar si Dumnezeu !" Numai
ce-l auzii spunnd ca el e tar si Dumnezeu, ca si pasii nainte cu cutitul ascuns n mn
eca hainei.
Blagorodnicia voastra, zic eu pe cnd ma apropiam din ce n ce, asta nu se poate, bla
gorodnicia voastra, sa fii tarul si Dumnezeul nostru."
Aha, va sa zica tu-mi esti ala, striga maiorul, tu esti capetenia rasculatilor ?"
Nu, fac eu (si ma tot apropiam de el), nu, blagorodnicia voastra, dupa cum stie f
iecare si dupa cum stie si domnia-ta, Dumnezeul nostru cel atotputernic si atoat
evazator este unul singur n ceruri, zic eu. Si tarul nostru e tot unul singur, pu
s peste noi toti din voia Celui de sus. El e monarhul nostru, blagorodnicia voas
tra, iar domnia-ta esti deocamdata numai maior si ai ajuns comandant prin bunavo
inta tarului si multumita vredniciei dumitale."
Cum? Cum? Cum??"... horcaia maiorul, nevenindu-i sa-si creada urechilor.
Uite asa", zic eu ; si unde nu ma napustesc asupra-i si-i nfig cutitul drept n pntec
, pna-n plasele. Strasnica lovitura ! Pe data s-a si rostogolit pe jos, zvrlind din
picioare. Am aruncat cutitul ct colo.
Haide, mocofanilor, zic, ridicati-l acum de pe dusumea !"
Aici ma simt dator sa dau o lamurire. Asemenea expresii ca snt tar si Dumnezeu", p
recum si altele de felul acesta se ntrebuintau din pacate foarte des pe vremuri d
e catre unii comandanti. Trebuie sa recunosc nsa ca numarul acestora s-a micsorat
si se prea poate ca asemenea comandanti sa fi disparut cu desavrsire. Mai trebuie
sa adaug ca cei ce abuzeaza de asemenea expresii snt mai ales comandantii, prove
niti din gradele inferioare. Titlul de ofiter i zapaceste.
518
Dupa ani de truda cu ranita n spate, se pomenesc deodata ofiteri, comandanti de u
nitati, ntr-un cuvnt, oameni cu situatie nalta, ceea ce, din lipsa de obisnuinta si n
betia celei dinti naintari, i face sa-si piarda capul, ntelegnd ntr-un mod exagerat p
uterea si i