Sunteți pe pagina 1din 12

Generalul Marshall

16 aprilie 1948, Paris


Tratatul de constituire a Organizatiei
Europene de Cooperare Economica
(OECE)
Semnat de 16 tari:
Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia,
Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia,
Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia,
Elvetia si Turcia
Apoi au aderat:
Germania (1949), Spania (1959), Statele
Unite (1959- asociata), Canada (1959-
asociata)


Tratatul de la Paris din 30 septembrie
1961
OECE devine Organizatie pentru Cooperare
si Dezvoltare Economica (OCDE)
Au mai aderat:
Japonia (1964)
Finlanda (1969)
Australia (1971)
Noua Zeelanda (1973)

Congresul de la Haga
(mai 1948)
- a dezbatut necesitatea unificarii Europei

5 mai 1949 Consiliul Europei, format din
10 state:
Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie,
Franta, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia
si Irlanda

Declaratia lui Robert Schuman,
ministru de externe al Frantei
(Paris, 9 mai 1950)
Principiile unei conceptii revolutionare in
constructia europeana, care au dus la
crearea Comunitatii Europene a Carbunelui
si Otelului (CECA)
Tratatul de constituire a CECA semnat la
18 aprilie 1951, Paris, de 6 state:
Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda,
R.F.Germania
intrat in vigoare la 25 iulie 1952
reprezinta primul pas pe calea integrarii
europene
Roma, 25 martie 1957
statele membre CECA, semneaza
doua noi tratate:
Tratatul de constituire a Comunitatii
Economice Europene (CEE);
Tratatul de constituire a Comunitatii
Europene a Energiei Atomice (CEEA),
denumita si Euratom.
Aceste tratate au intrat in vigoare la 1
ianuarie 1958.
Tratatul CEE are drept obiect integrarea
ansamblului economiei statelor membre.
Unificarea celor 3 comunitati
europene - CECA, CEEA, CEE -
8 aprilie 1965, Tratatul de la Bruxelles se
constituie un Consiliu unic si o Comisie unica
pentru cele 3 comunitati unificarea executivului
(fuziune institutionala dar nu si functionala)
17 februarie 1978, Parlamentul European a
adoptat o rezolutie referitoare la o denumire unica
pentru Comunitati - Comunitatea Europeana .
Denumirea prezinta o valoare simbolica fara a
avea semnificatie juridica, intrucat, din punct de
vedere juridic, nu a avut loc fuziunea tratatelor si
cele trei Comunitati nu au fuzionat intr-o singura
Comunitate.
Extinderea spatiului comunitar
1973 Danemarca, Irlanda, Marea
Britanie
1981 - Grecia
1986 Spania si Portugalia
1995 Austria, Finlanda, Suedia
2004 Cipru, Cehia, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia
Actul unic european
semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986, si la
Haga, la 28 februarie 1986, si a intrat in vigoare la
1 iulie 1987, Actul unic european a operat o
prima revizuire generala a tratatelor comunitare
confirmand ca, desi Europa comunitara se sprijina
pe cele trei Comunitati, ea nu se limiteaza la
acestea.
cuprinde atat dispozitii relative la revizuirea
tratatelor comunitare, cat si privind cooperarea
europeana in domeniul politicii externe
o etapa de maxima importanta in construirea
progresiva a Uniunii Europene.
-tranzitia necesara instituirii Uniunii Europene
Obiective cuprinse in Actul Unic
european:
Realizarea pietei interne (spatiu fara frontiere in
care se asigura libera circulatie a marfurilor,
serviciilor, capitalurilor si persoanelor)
Unitatea economica si monatara;
Stimularea dialogului social la nivel european;
Coeziunea economica si sociala;
Reglementari comune in domeniul cercetarii si
devoltarii economice
Reglementari comune in domeniul mediului.
Tratatul asupra Uniunii Europene
Semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht,
de ministrii de externe si de finante ai celor
12;
Intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993,
Uniunea Europeana inglobeaza cele 3
Comunitati care sunt mentinute si chiar
dezvoltate.
Prin Tratatul de la Maastricht,
Uniunea Europeana cuprinde:
Comunitatile (primul pilon);
Politica externa si de securitate
europeana (al doilea pilon)
Cooperarea in domeniul justitiei si al
afacerilor interne (al treilea pilon).
Obiectivele Uniunii Europene:
promovarea unui progres economic i social echilibrat i durabil,
n special prin crearea unui spaiu fr frontiere interne, prin
ntrirea coeziunii economice i sociale i prin stabilirea unei uniuni
economice i monetare, comportnd la termen o moned unic, n
conformitate cu dispoziiile din tratat;
afirmarea identitii Uniunii pe scena internaional, n special
prin punerea n aplicare a unei politici externe i de securitate
comune, inclusiv definirea la termen a unei politici de aprare
comun, care ar putea s conduc, la momentul potrivit, la o
aprare comun;
ntrirea proteciei drepturilor i intereselor cetenilor statelor
membre prin instaurarea unei cetenii a Uniunii;
dezvoltarea unei cooperri strnse n domeniul justiiei i al
afacerilor interne;
meninerea integral a realizrii comunitare (lacquis
communautaire) i dezvoltarea acesteia cu scopul de a examina n
ce msur politicile i formele de cooperare instaurate n tratat ar
trebui s fie revizuite pentru a asigura eficacitatea mecanismelor i
instituiilor comunitare.

S-ar putea să vă placă și