Sunteți pe pagina 1din 4

274

Douglas Mook
simpld explicalie este cd rata mai lenta a oferit mai mult timp pentru
,"p"ti;iu iiemilor dFali, inainte ca cei ulteriori sd inceapd sd ii inghe-
suie sau si se amestece cu ei.
Toate acestea conduc la o intrebare simpl6: ,,Md
intreb ce s-ar ir-
tAmpla dacd ar trebui sd ne amintim doar un volum mic de informa-
lii
pentru o scurtd perioadd de timp?" Sd-l ldsam pe Lloyd-Peterson
,a *e uldmul cuv-ant in aceastd linie de investigafie: ,,Astfel,
masu-
rarea efectului unui tip de interval a condus la experimente care,la
rAndul lor au condus li alte experimente in care au fost mdsurate alte
intervale [ca
ftr figura 32.1]. Astfel cercetarea este un
Pro-ces
fSrI sfar-
git, de vreme
""
ducut" nou rezultat conduce la noi intrebdri, care, la
tat aU lor, conduc la noi experimente"
(1976, p' 226)'
Bibliografie:
Keppel, G.K. gi Underwood, B.!., ,,Proactive
interference in
short-ierm retention of single items" in
lournal
of Verbal Learning and
Verbal Behnuior, 2,1962,
PP.
102-106
Lindsay, P.H. pi Norman, D.A', Human Information processing: An
introduction of psychology, Academic Press, New Yotk,L972
Murdock,'B.8.,Ir., ,;fhe
retention of individual items" in|ournal of
Erp erimental P sy cholo gy, 62, 1961, pp. 6L8-625
Murdock, B.-8.,
Jr.,;The
serial effect of free recall" inlournnl of Ex-
perimental P sychology, 64, 1962, pp' 482488
Osgood, i.n., tvtitnoa and theory in experimental psychology, Oxford
University Press, New York, 1"953
Peterson, L., ,,Memories
of researdr on memory" in M'H' Siegel
9i
H.P. Zeigter (editori), Psychological research: The inside story,\latper &
Row New York, 197 6,
PP.
213-226
Sternberg, R.J., Cognitiae psychology, (edifia a}-a), Harcourt Brace,
New York, 1999
Waugh, N.C. gi Norman, D.A', ,,Primary
memory" inPsychological
Reuiew, 72, 1965,
PP.
89-104
33. Elizabeth Loftus:
intrebH rile di iectionate
;i
falsele amintiri
",
!:frij,
"9"Xt'W;f::;;X;kde
rapt'
ceea ce ctedem din
EUZABETH LOFTUS
Atunci cAnd Elizabeth Loftus aveal4 ani, a avut loc un tragic acci-
dent mama ei s-a inecat intr-o piscind. Tieizeci de ani mai tArziu, un-
chiul sdu i-a spus cd ea fusese cea care o gisise. Ea nu avea nicio amin-
tire legatd de aceasta, dar amintirile gi imaginile au revenit rapid, iar
Loftus gi-a reamintit curAnd evenimentul in intregime, pe cAt de viu,
pe atAt de ingrozitor. Numai cd, ulterior, unchiul sdu a sunat-o pentru
a-i comunica faptul cd fdcuse o gregeali: mdtuga sa era cea care o gdsi-
se, nu ea. Amintirile lui LofLus, pe cAt de clare gi vii, eraufalse amintiri.
Mai tArziu, ea a deverrit o figwd controversatd prin studiile asupra unor
astfel de amintiri false.
Elizabeth Fishman Loftus (I94+-) s-a niscut in Los Angeles. Ini-
fial,
ea pldnuia sd predea matematicd, dar a descoperit psihologia pe
cAnd era la UCLA.
$i-a
luat licenfa in matematicd pi psihologie ir 1966
la UCLA, dupd care s-a dus la Stanford unde gi-a luat doctoratul in
1970.1n1973, aacceptat o pozifie i:r cadrul Universitb|ii din Washing-
tory unde a rdmas p6nd in 2002, cdnd a devenit un distins profesor in
cadrul Universitdfii din Califomia, la lrvine.
$i-a
inceput cariera cu irtrebiri asupra modului ir care mintea cla-
sificd gi ipi reamintegte informafii. Totugi,la fel ca gi Gordon Paul (ca-
pitolul 26), a
ltnut
ca activitatea sa sd fie diferitd pi condusX fiind de
munca sa in studiul distorsiunilor gi erorilor de memorie, a devenit
specialist in mdrturiile martorilor oculari gi pericolele implicate de
276 Douglas Mook
fircrederea prea mare acordat; veridicitdlii acestora, a9a cum fac ade-
sea jurafii. A publicat o lucrare de prevenire privind mdrLuriile marto-
rilor oculari (Loftus, 1979).
in cartea sa clasicd asupra memoriei, Loftus a subliniat cd pot fi
identificate stadii diferite ale memoriei
-
oricdrui tip de memorie.
Evenimentul hebuie encodat in memorie, menlinut sau ,,stocat"
aco-
lo pi apoi redobAndit. Totupi, trebuie sd ne reamintim cd atunci cAnd
creierul recupereazd o amintire a unui eveniment din trecut, creierul
face ceva acum. Aceasta fieseamnd ci acfiunile sale pot fi afectate de
lucruri care se intAmpld acum
-
trtrebdri direcfionate, de exemplu.
Acestea pot avea efecte profunde asupra a ceea ce igi reamintesc oa-
menii
-
sau cred cd ipi reamintesc.
Intr-un experiment clasic condus cu
]ohn
Palmer (Loftus gi Pal-
mer, 1,974), participanfii au urmdrit o casetd video cu un accident
auto
-
toli aceeagi caset6. Mai tArziu acegtia au fost impdrlifi in gru-
puri. Membrii unuia dintre grupuri erau intrebafi: ,,Cdt
de repede
mergeau maginile cAnd au intrat in coliziune?" Pentru ceilalli, ,,in-
trat in coliziune" a fost inlocuit prin ,,ifu|t", ,,eiocnit",,,Iovit"
sau
,,atirts".
Doar atAt a fost de-ajuns! Subiecfii care au auzit cuvdntul iz-
bit au ofeit o estimare medie a vitezei de 65,7 km/h, celelalte medii
au fost de 63,2 km/h pentru ciocnit,61,,3 km/h pentm loait,54,7 pen-
tru au intrat tn caliziune gi57,2 km/h pentru atins.
Dar nu numai atAt amintirile privind evenimentul anterior puteau
fi literalmente inventate, ulterior, in rdspunsurile la interviu. lntreUag
,,A
trecut vreo altd magind atunci cAnd Datsun-ul ropu era oprit la
stop?", mulfi subiecfi
.gi-au
amintit" un indicator de stop care pur pi
simplu nu fusese acolo. intret alt: ,,Afvdzut
vreun geam spart?", mai
mulli subiecfi din grupul izbit decdt din grupul au intrat in coliziune
,,gi-au amintit" faptul de a fi vdzut geam spart. Nu fusese nimic de
acest gen. Chiar pi doar un singur cuvAnt putea sd facd o mare dife-
renfd. Astfef intr-un studiu similar, dacd participanfii erau intrebafi
,,Aivdzutfarul spaft?" mult mai mulli rdspundeav
,,Da"
decAt dacd
erau furtrebali
,,Ai
vdzut ureun fat spatt?"
-
ceea ce nu presupunea
cd ar fi fost vreunul. (Nu fusese niciunul.)
O diferenfd tr viteza estimatd de aproximativ 12,9 km/h poate sd
nu pard prea mare. Dar, din nou, nici nu a trebuit prea mult pentru a
o produce! Ideea este cd intrebdrile pe care le punem pot afecta repli-
cile pe care le obginem, pi tocmai de aceea sd ne ofere o imagine dis-
torsionatd asupra a ceea ce se intAmpld cu adevdrat. Martorii, clienfii
Elizabeth Loftus: lntrebdrile direcfionate gi falsele amintiri 277
in terapie gi respondenlii din cadrul unui anurnit sondaj ne pot fur-
niza rdspunsuri care ne pot conduce pe cdi gregite, din cauza modu-
lui in care chiar noi le adresdm i:rtrebirile.
Toate acestea ne reamintesc de mrmca lui Bartlett (capitolul30) pri-
vind rolul reconstrucliel in memorie. Memoria nu reprezintd citirea
unei inregistrdri a ceea ce s-a ir:rtAmplat ,,afrfilci",
ci implicd o recon-
strucfie ori o deduclie a ceea ce trebuie sd se
fi
intkmplat' Deducfia poa-
te fi deshrl de distorsionatd sau complet grepitd chiar raportatd cu toa-
td sinceritatea. in parantezd fie spus, mai existd incd un rezultat
hrlburdtor care decurge din toatd aceastd literaturd: increderea oame-
nilor in acuratefea propriilor amintiri tinde sd
fini
extrem de pu;in
seama de cAt de corecte sunt acestea i:rtr-adevdr.
Aga a inceput cercetarea lui Elizabeth Loftus asuPra memoriei
9i
mdrturiilor martorilor oculari. Lllterior totugi s-a regdsit in mijlocul
unei controverse violente
-
controversa ,,amintirilor
tecuperate".
ln anli 1970 exista in Statele Unite o epidemie virtuald de cazuri in
care adulfii care erau irr terapie se regdseau ,,reamintindu-gi" ,la ,,itt-
sistenfa" terapeufilor lor, episoade de abuzuri gocante, intreprinse de
cdfre pirinlii lor sau de alfii, care avuseserd loc atunci cAnd aceptia
erau mici. Ei igi ,,aminteaLr"
cdpdrinfii ii molestaserd sexual sau cd ii
f.orlaserd sd participe la ritualuri satanice infioritoare' ,,Amintirile"
fuseserd uitate, pAnd cAnd au fost ,,recuperate"
cu ajutorul unui tera-
peut.
Aceste episoade erau negate viguros de cdtre petinfl, care erau de-
vastafi de ceea ce, insistau ei, erau aanzalii complet faise. Totupi unii
pdrinti au fost arestafi gi chiar inchipi in temeiul crimelor de altddatd
recuperate recent din amintirile copiilor lor. Familii i:rtregi erau dis-
truse.
in orice caz dat, era bineinfeles posibil ca pdrinfii si fi minfit pen-
tru a scdpa de pedeapsd. Totugi, cealaltd posibilitate era ci se implan-
tau false amintiri prin trtrebdrile gi examindrile insistente ale psiho-
terapeufilor, ajutafi de o cregtere a isteriei publice. Cu siguranfd, unele
dintre ,,amintiri"
nici nu ar fi pufut fi vreodatd crezute decdt intr-o at-
mosferd de isterie. O femeie gi-a amintit, de cdnd era copil, cd ar fi sd-
rit cu paraguta dintr-un avion impreunX cu tatdl ei, care a molestat-o
in cddere! Au existat gi cazuri i:r care examinarea medicald actuald a
dovedit cd abuzurile pretinse, reamintite cu toatd sinceritatea, nu
Pu-
teau si se fi produs. (OricAt de ciudat ar pdrea, mu$i terapeufi recu-
peratori de amintiri nu pi-au luat nici mdcar precauliile elementare de
278 Douglas Mook
a verifica declarafiile printr-o examinare medicald, mai ales atAta vre-
me cat aceasta putea fi fdcutd cu atAta ugurinfd.)
Teoria care sttitea la baza practicii,,recuperdrii amintirilor" in terapie
era cd astfel de everrirnente ffiordtoare se intAmplaserd, dar fuseserd eli-
minate dinmemorie
-reprimate-
ca modalitate de a se sustrage dure-
rii amintirilor pi cd astfel de amintiri reprimate/ a ceror expresie fusese
negatd, erau toxice gi produceau simptome pAni la momenhrl readuce.
rii acestora in lumina congtiinfei. Ideea este ci totupi dovezile ln sprijinul
unei asffel de teorii sunt mult mai frugil" decAt se corsiderd adesea. Pen-
tru majoritatea copiilor despre carle se cunoagte cd au trecut prin expe.
rienle traumatice
-
supraviefuitorii lagdrelor de concentrare, de exem-
plu
-
problema se pune exact pe dos: acegtia nu se confruntd cu
incapacitatea de a-gr aminti, ci cu o retrdire obsesivi a traumelor. De fapt,
dintr-r.rn epantion de femei despre ctre se gtie cd au fost molestate sexu-
al in copildrie, majoritatea gi-au reamintit abuzul cu lux de amdnunte.
btrpi un terapeut atapat teoriei gi care crede cd amintirile reprima-
te ale abuzului sunt frecvente poate folosi o sugestie insistentd
-
,,Asta
trebuie sd se fi ffrtAmplat, trebuie sd ili amintegti, trebuie sd ifi permili
sd ifi reamintegti!" in terapia de grup, presiunea grupului poate fi adu-
sd in sprijinul aceleiagi conduzii. Dar tocmai acestea sunt tacticile care
sunt pasibile de a produce
,,amintiri"
-
deshrl de sincere, dar destul
de false
-
ale unor lucruri care nu s-au intAmplat niciodatd.
Mai mult decAt atAt, nu numai cd acuzatorii pot accepta falsele
amintiri ca fiind reale
-
ci acelagi lucru Ii se poate intAmpla gi celor
acuzafl! in cele ce urmeazd va fi prezentat un astfel de cai
in toamna anului 1988, Paul Ingram a fost acuzat de cele douH fiice ale sale, acum
tinere femei, de a le fi molestat sexual atunci cind erau mici. Dl Ingram a negat ini-
tial
acuzaliile, dar mai tAziu, la indemnurile detectivilor;i preotului siu, a inceput
si produci amintiri care si le susfin5...
Odat5 cu trecerea timpului, acuzaliile fiicelor sale s-au risp6ndit la mamd
;i
la doi
dintre prietenii familiei
;i
au fost elaboratein
,,amintiri" ale unor ritualuri satanice
groaznice, implicind tortura
ti
sacrificiul animalelor;i al copiilor. ln cele din urml,
povegtile au devenit mult prea bizare
$
contradictorii chiar
;i
pentru procurori, pen-
tru a mai putea fi crezute, darcu timpul dl Ingram pledase deja vinovat la acuzali-
ile de abuz iniliale gi fusese intemnilat...
[At6ta
vreme c6t abuzurile pretinse nu avuseseri niciodat5 loc], de ce mirturisise
totuti dl. Ingram?
Un psiholog, Richard Ofshe, a incercat un experiment: putea el sl-i implanteze oare
domnului Ingram o amintire a ceva ce nu seintAmplase niciodat5, insistind cl se
Elizabeth Loftus: intrebdrile direclionate 9i
falsele amintiri 279
intimplase, Si
de care dl Ingram sH-;i aminteasci daci i-arfi permis asta? Da' a pu-
tut'ia'ificut.o.Implantareaexperimentaliaunorastfeldeamintirifalseafost
demonstrati 9i
de al$i (Mook, 1996, pp' 418-419)'
Tocmai de aceea, nici mdcar o confesiune nu este o dovadd clard
de vinovdlie gi necesitd o coroborare cu alte dovezi'
Loftus a fost chematd la tribunal si depund mdrturie in cazul a
peste 200 de procese, in calitate de martor expert in ceea ce privepte
invaliditatea
mdrturiilor martorilor oculari gi posibilitatea ca aminti-
rile de abuz alevictimelor, sd fie, de tapt,bazate pe faise amintiri' im-
plantate de cdtre terapeufi bine intenfionafi, dar incompetenli sau de
iu*"* ai legii mult prea zelo9i. Ea a continuat sd demonstreze' prin
experiment iirect, cai de ugor
Poate
c-inevafi condus sd i9i
"aminteas-
cei cerra ce nu s_a intamplat niciodatS
(vezi Loftus gi Ketcham,1994).
intr-un astfel de studiu, unor copii
9i
adolescenfi li s-a vorbit despre
un moment in care se pierduserd intr-un centru de cumpirituri atunci
cAnd erau mici. Nu se intamphse, dar doar faphrl de a Ji fost intre-
bali despre aceasta i-a condui pe micii
P1]icipanli-
sd relateze
lTitt-
ttiain ce in ce mai clare. Evenimentele false pot deveni amintiri de
nedistins,
Pentru
o persoand anume, de faptul real'
S-ar puiea obiecia c5 evenimentul poate chiar s-a ilrtAmplat pAnd
hurme._degiarfide-adreptutuimitorcaunevenimentinventat
.a .orurp*di pur
9i
simplu unuia reaf
-dar
care fusese uitat' In ori-
ce caz,"*irte uip"rimente in care chiar gi acea posibilitate indep5rta-
ia poui" fi etiminatd. in alt experimentxopiii
erau dtniali sX i9i
"amin-
teascd" o discufie
".,
purror,ulnl Bugs Bunny ia O-isngff$' Putem fi
siguri de faptri cd acea ,,arttitltTre"
era falsd, dat fiind cd Bugs Bunny
nu este un caracter DisneY!
Tiebuie neapdrat spus cd indoielile lui Loftus nu au fost bine pri-
mite de cdtre piactici"t ii u-lttUtilor recuperate' Unii au firtrebat
"De
ce ar min;i
"opiii
.,, privire la astfel de lucruri?,, Permite}i-ne sd cla-
rificdmaceste^lucrrrri:nimeninuiiacuzdpecopiidefaptrrldeaminfi.
Falsele amintiri nu vin cu etichetdri' Acestea pot fi imposibil de dis-
tins de cele reale
9i
pot fi exPuse cu toatd sinceritatea'
A$ii au acuzat-o pe Loftus ci ar fi luat partea abuzatorilor de co-
pii. Lisaf-ne sd clarificdm lucrurile o datd in plus: nimeni'.gi cu atAt
mai pulin Loftus nu ar scuza abuzul copiilor' Abuzul copilului' at6t
,"*rrul .at gi a" altd natur6, se intAmpld,-iar
atunci cAnd se intAmpld'
este imperativ ca acesta sd fie oprif
9i
fdptapui tras la rispundere'
1"[
tl
1r
l: I
!,ii:
til
lt
lfl
!ti
lt
;,X
i{
iif
iii
il,i
ii
tr;
:l
il
i
280 Douglas Mook
Totupi pi sindromul falselor amintiri poate gi chiar se intAmpld pi este
imperativ sd ludm mdsuri
-
oricAt de dificil ar h
-
pentru a evita
distrugerea viefilor inocenfilor.
In 1992, un num5.r de pdrinli acuzali au creat Fundafia Falselor
Antintiri, pentru a-i ajuta gi sprijini pe ceilalfi pdrinli acuzafi. pe ne-
drept de cdtre copiii lor. Peste 3 700 de pe soane astfel acuzate s-au
aldturat acesteia doar in primul an. Mai recent, tribunalele au tnceput
sd insiste asupra corobordrii ,,amintirilor recuperate" cu alte dovezi,
iar unii dintre terapeufi au fost dafi in judecatd pentru malpraxis
atunci c6nd copiii devenifi adulli pi-au retras acuzafrle, recunoscAnd
sursele acestora ca fiind teorii nefondate gi o practicd iresponsabild.
Acest episod reprezint5 un studiu de caz asupra a ceea ce se poate tr-
tAmpla atunci cAnd ,,binefdcdtorii" bine intenlionafi nu se documen-
teazE drn literatura gtiinlifici gi nu sunt astfel familiarizap. cu ceea ce
oamenii de gtiinld
-
Elizabeth Loftus numdrAndu-se printre mu$i al-
fii
-
au descoperit cu privire la memoria omului.
Bibliografie:
Lofhrs, 8.F., Eyewitness testimony, Harvard University Press, Cam-
bridge, MA,1979
Loftus, E.F. gi Ketcham, K.E., Witness
for
the defense, St. Martin's
Press, New York, 1991
Loftus, E.F. gi Ketchaffi, K., The myth of repressed memory: False me-
mories and allegation of sexual abuse, St. Martin's Press, New Yo*, 1994
Loftus, E.F. gi Palmer,
J.C., ,,Reconstruction
of automobile destruc-
tion: An example of the interaction between language and memory"
in
lournal
of Verbal Learning and Verbal Behnaior, 1.3, t974, pp. 58$-589
Mook, D.G., Motioation: The organimtion of action, (edifia a 2-a), Nor-
ton, New York,t996
Ofshe, R. gi Watters,E., Making mosters, Scribner, New York, 1.994
i\lx
rllii
iiilil
'l{,
fl
,#
:iia\1:
f
*i
ii
liLli
34. Gordon Bower
despre memoria
dependenti
de stare
sd ne gandim la ce se intampld atunci cand participanfii la ul e*-
periment-invald o listd de cuvinte familiare. Li se poate irrmana lista
de cuvinte pentru a fi memoratd, li se pot afiga cuvintele pe ecranul
unui calculator, li se poate citi sau le poate fi prezentatd in orice alti
formd. Apoi, dupd un timp, li se va cere s5 i9i reaminteascd respecti-
vele cuvinte.
lnt -,rn astfel de experiment, ceea ce participanlii nrtaF nu sunt cu-
vintele in sine. Cuvintele, am presuPus noi, sr:nt familiare. ceea ce ei
irvald i:rsi este c6 aceste cuainte specifice se potrivesc cu acest experiment
,prritr . Am putea spune cd ei formeazd asocieri i:rtre fiecare cuvAnt pi
contextul experimentului: ,,Acestea
sunt cuvintele care erau prezenta-
te in acea lisie, in acel loc, in acel timp. Acestea sunt cuvintele care ?n-
solesc acest exPeriment".
TohrFi, dace aga stau lucrurile, atunci participanfii formeazd de fapt
asocieri i:rtre cuvintele respective
9i
intreaga situafie itr care este con-
dus experimentul. ,,Situafia"
include camera gi orice se afld in ea,
9i
indiciile care se ivesc din propria lor stare. Dacd respectivele cuvinte
se asociazS cu toate aceste indicii, atunci participanlii ar trebui s5
9i
le aducd mai bine aminte dacd sunt testafi pentru reamintire ir:r aceeapi
situafie
-
intemd pi extemd
-
ca aceea in care le-au invifat. Astfel,
ei vor avea cel mai mare numdr de indicii deja asociate cu materialul
menit a fi reamintit. Gordon H. Bower s-a hotardt s5 testeze aceastd
idee (1981).
Gordon Howard, Bower (1932-) s-a ndscut in ohio. pi-a luat licen-
fa
in cadrul universitdfii westem Reserve (actualmente Universitatea
base \A/estem Reserve) i]|-lgsl,dupd care s-a indreptat spre studii post-
universitare la Universitatea din Minnesota
9i
la Universitatea Yale,