Sunteți pe pagina 1din 4

230

Bibliografie:

Douglas Mook

Davisory G.C., ,,Systematic desensitization as a counterconditio-

ning procebs" in Journal of Abnormal Psychology, 73,\968, pp.91-99

Eysenck, H.J., ,,The effects of psychotherapy: An evalutation" in

lournal of Consulting Psychology, 16, L952, pp. 3L9-324

Kazdin, A.E. pi Wilcoxon, L.A., ,,Systematic desensitization and nonspecific treatment effects: A methodological evaluation" in Psy-

chological Bulletin, 8 3, 197 6, pp. 729-758

Paul, G.L., Effects of insight, desensitization, and attention placebo treat-

ment of anxiefy, Stanford University Press, Stanford, CA,1966

Seligman, M.E.P., Walker, E. F. gi Rosenhan, D.L., Abnormalpsycho-

Io6y, Norton, New York,2001

Smith, M.L., Glass, G.V. pi Miller, T.L,Thebenefits of psychotherapy,

Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1,980

Wolpe, J., Psychothcrary W reciprocal inhibition, StarLford Universi-

ty Press, Stanford, CA, 1958

27. Martin Seligman:

Neputinla invifati

unul dintre cele mai extraordinare lucruri care se pot intampla in

ttiinfe este cd descoperirile fdcute intr-o arie de cercetare pot sd se do-

vedeascd a avea implicafii Pentru un alt domeniu de cercetare, Sr apa-

renfd unut foarte diferit. Ideile care reies dintr-un set de rezultate pot

sd treaca de granilele

arbitrare care separd o arie de cercetare de alta,

pentru a eluiida

gi a fi elucidate de amandoud. Extinderea muncii iui

iravlov asupra tratamentului fobiei este unul dintre exemple (capitolul

26). Conceptut de neputinld trudlatd, investigat 9i extins de Martin Se-

ligman, este un altul.

Martin E.P. Seligman (L942-) s-a niscut inAlbany, New York. $i-a

obfinut licenla in filosofie la Princeton gi doctoratul in psihologie la

universitatea din Pennsylvania in L967. Apredat la universitatea Cor- nell intre 1967 giL970, dupd aceea intorcandu-se Ia universitatea din Pennsylvania, unde este gi acum profesor coordonator in cadrul De-

partamentului de psihologie.

Seligman predd acum un curs de ceea ce el numepte Psihologie pozi-

al trdsxturilor de caracter pi al institufiilor po-

tiad

zitive

--stttdiuTemofiilor,

gi

conduce

un

-

grup de cercetare devotat explordrii sale gtiinfi-

psihologi pozitli'

fice. igi

indreaptd atenfia inspre formarea de

profesionipti a cdror practica, crede ef ar putea sd facd lumea un loc mai

pot face lumea un loc mai

cd oamenii pot fi an-

trutr"F sd gAndeascd precum irrvingatorii, fir

nire neintarziind s5 apard (capitolul 12) gi seligman crede cd obignuin- fele pozitive in gandire pot fi formate, spre beneficiul tuturor (penfru

discufie vezi Mook L996)'

$i totugi, toate acestea s-au dezvoltat intr-o serie intreagd de papi,

iericit, pentru cd cei care lratearttulburdrile

pugin nefericit. La fel cum McClelland sugereaza

acest caz adevdrata i^pli-

studiul invn|arii la

lnimale! in timpul doctoratului, Seligman a lucrat impreund cu

pornind de Ia

dintre toate lucrurile posibile -

-

232

Douglas Mook

Richard L. Solomoru un experimentator proeminent gi un teoretician al invdldrii la Universitatea din Pennsylvania. Seligman era inifial in-

teresat de invifare, avAnd contribulii importante la literatura de spe-

cialitate. El a fost cel care, ca rdspuns la rezultatele lui Garcia privind condifionarea aversiunii fal6 de gust a avansat nofiunea de pregdti- re - conform cdreia animalele dintr-o specie datd sunt ,,pregdtite" sd irrvefe anumite lucruri, dar nu gi altele care pot pdrea la fel de ugoa-

re (Seligman, L970; vezi capitolul 24).

Povestea de fali incepe cu descoperirea accidentald a neputinlei

invdfate in laboratorul lui Solomon, unde s-au desfigurat mai multe

studii asupra intdririi negative (Maier, Seligman gi Solomon, L969; Overmeir gi Seligmar; 1957).

Intdrirea negatiad nu inseamnX pedeapsS. Aceasta inseamnd cd un

rdspuns este i:rtdrit prin incetarea unui eveniment neplicut, crun ar fi un goc dureros. Dacd survine un goc, iar animalul trebuie sd dea un

anurne rdspuns ,,cored" pentru a-I intrerupe, atunci gocul este i:rtdri-

tonrl negativ in sine. Studiile din laboratorul lui Solomon au fost conduse pe cdini, care

erau inchigi intr-o cutie impdrfitd in doud de un perete despdrfitor

care le venea cAinilor pAnd la piept. Odatd ce pocul survenea, sarcina

cAinelui era de a sdri peste peretele despdrfitoq, dintr-o parte a cutiei

in cealaltd; dupi care gocul avea si se opreasci. Dupd un timp, pocul survenea din nou, cAinele trebuind sd sard peste perete inapoi, in par-

tea inifiald. Astfel, dupd o serie de incercdri de invdfare, cAinele ,,pen- duieaz6" inainte gi inapoi intre cele doud pdrli ale cutiei.

Aceasta reprezintX o sarcind foarte ugoard. Majoritatea cAinilor in- vafd fdrd niciun fel de dificultate sd sari peste perete, cdtre partea si-

gurd, atunci c6nd gocul revine. Dar experimentatorii au inclus in stu- diul lor gi un grup de cAini care fuseserd mai tntki expugi, in cadrul

nnui alt experimenf unui aparat diferit, unor pocuri scurte pe care nu

Ie puteau controla. $ocul apdrea, dupd care se oprea la scurt timp, in-

diferent de ceea ce fdcea animalul.

Atunci cdnd acegti cdini au fost mutafi la sarcina carc presupunea cu-

tia impdrftd in dou6, nu au reugit sd irrvefe ce aveau de fdcut. AtAta tmp

cAt fuseserd neputinciogi in cadrul primului experimenN era posibil sd

reacfioneze neputincios gi in cel de-al doilea; drept urmare, ei rdmAneau

acolo sau driar stiteau in pozifia culcat p6n5 ce experimentatorfi opreau

gocul. Tot ce aveau de fdcut era sd fi sdrit in celdlalt compartiment! To- tugi, ei nu au descoperit acest lucru decdt foarte lent, dacd nu deloc.

Martin Seligman: Neputinfa invdfatd

Tabelul 27.1 Designul ;i rezultatele experimentului asupra neputinlei invilate

Grup Fazal

1 $oc controlabil

Feza all.a

Rezultate

Sarcinacutielpendul invdlarerapidri

2 $oc necontrolabil Sarcina cutiei-pendul Nicio invipre

3 Niciun goc

Sarcinacutiei-pendul inviprerapidi

Seligman gi colegii

sdi au continuat demersurile pentru a ardta cd

cu privire la gocul necontrolabil nu era 9ocul in

aspectul important

era mai degraba vorba de imposibilitatea controlarii lui. Aces-

ta este experimenhrl clasic pe care ar trebui sd ne concentrf,m aici (Ma-

sine, ci

ier gi alfii,7969).

iTil

Ru lxisial trei grupuri 5i doui faze ale

ciini (Grupul i) a primit

Un alt grup

experimentul_ui.

_Condifiile di-

i$ ferite erau imp-us6in

J!

iit

:lii

timpul primeifaze. in prima faz5, un grup de

;ocurile

pe care le putea opri.

de cAini (Grupul 2) a primit gocuri Pe care nuleputea

opri, dar pocurile erau furnizate la aceeagi intensitate 9i Ia acelagi in-

terval de timp ca pi pentru primul grup. Acest lucru a fost realizat

iii prin cuplareJfiecirui

l!tii

$

rt

ji

ieu gtop; apoi

cAine din primul gruP cu un cAine din al doi-

inregistrarea timpului scurs pAnd ce fiecare cAine din

primul grup a intrerupt gocul, la fiecare trcercare 9i furnizarea gocu- iui exact aceeagi perioadd de timp, la fiecare incercare, pentru caine-

iii le-pereche din al doilea grup.

ii Grupul 3 a fost un gruP de control' Acestuia nu i se hlrrr1za niciun

fel de goc in timpul FazeiI.

Dupd aceasta, a urmat Faza a II-a, care era aceeagi pentru toate gru-

purite: o serie de incercdri in cutia-pendul, in care, 9ocul, atunci cAnd int'oeneu, putea fi oprit de cdine' Animalul nu trebuia decAt sd ilrve-

fe cum sd iard peste perete. (Designul experimentului gi rezultatele

acestuia sunt prezentate in tabelul27-L.) Animalele din grupurile 1 9i 3, cerora li se aplicaserd gocuri con-

trolabile sau niciun fel de goc, au invdfat rapid sarcina in Faza a II-a. Cu toate acestea, animalele din Grupul 2 nu au fdcut niciodatd acest

lucru. De fiecare datd cAnd survenea gocul, acestea apteptau pasiv,

pAnd cAnd experimentatorul oprea gocul.

Experimentatorii au conchis cd gocurile necontrolabile produsese-

rd neputinla tnadlatd in cazul cainilor cdrora li se aplicaserd. Este o in-

terpretare cognitivi: cAinii au ajuns sd creadi cd nimic din ceea au

234

Douglas Mook

fdcut nu a avut weun efect asupra a ceea ce li s-a intAmplat, aga cd de

ce sd faci ceva? Un cAine care crede acest lucru poate sd renunfe gi sd

stea culcat pasiv in noua situafie, chiar dacd de aceastd dat6' at putea

controla pocurile. Este posibil sd nu descopere asta niciodat5.

Activitatea ulterioard a demonstrat cd neputinfa invdfatd poate fi

produsd la goareci, maimufe, pisici -

pi oameni. Mai mult decAt atAt,

Seligman a fost uimit de unele paralele dintre neputinfa la cdini pi

unele caracteristici ale depresiei severe Ia oameni: egecul de a rezol- va problemele care sunt rezolvabile gi, legat de aceasta, o lipsd de ini-

fiere a acfiunii. $i,la fel ca gi in cazul depresiei cronice, neputinfa, oda-

td instalatd, poate fi dificil de eliminat. Seligman scrie:

,,Eu $ colegii mei am lucrat pentru o lungi perioadi de timp firl succes la aceasti

problemi: in primul 16nd, am inlSturat obstacolul din cutie

dar [ciinele] riminea

culcat acolo. Apoi am intratin cealalti parte a cutiei pi am chemat ciinele, dar aces-

ta stltea pe loc. I-aminfometat pe ciini pi apoi am pus salam Hebrew Nationalin

partea sigur5, cu toate acestea ciinele continua sl rim6ni pe loc" (1975, p. 56).

In sfdrgit, gi din nou la fel ca in cazul depresiei, cAinii pot sd igi piar-

dd interesul in sex, mAncare sau joacd,:

,.Atunci cind un experimentator se duce la cupci ;i incearci sH scoati un ciine din- tre cei care nu sunt neajutorafi, acesta nu se supune de voie; latri, fuge in spatele

cugtii gi se opune tratamentului. in schimb, c6inii neputincio5i par si piar5 de fri-

c5; ace;tia se prlbu;esc pasiv pe podeaua cu;tii, uneori chiarintorcindu-se cu pi-

cioarelein sus;i adoptind o posture submisivi; ei nu opun niciun fel de rezisten- t5" (Seligman,l975, p. 251.

Sd compardm acurn acest comportament cu autodescrierea unei persoane deprimate clinic:

,,Eram cuprins de o sfdr;eali de nedescris. Aveam un sentiment de obosealtr a mug-

chilor diferit de orice experimentasem p6nt atunci

Nopfile nu puteam sl dorm.

Sttteam culcat cu ochii usca$ ;i pierduti tn gol. Aveam sentimentul cl o calamita-

te teribili era pe cale sE seintimple. Am crescut cu frica de a nu fi lisat singur. Ori-

ceindatorire, oricit de obipnuiti, devenea o sarcinS extraordinarA. in sfiqig exer- cifiile mintale ;i fizice mi-au devenit imposibile; mugchii obosigi refuzau si rispundi,

<aparatul gindirii> mele refuza sE lucreze, ambilia mi ie terminase. Sentimentul

Viala imi pirea f5r5

general ar putea fi rezumat prin zicala familiar5 <La ce bun> niciun sens" (Reid, 1910, pp. 612-613).

',Ji.i

,li{i

li{ii

iirl

'i,4

iit

I'f'

ijii

'iiill l,'iti

i1.

,ii!r.i

iiii

,.:i:*l:]

lili

liiri

Martin Seligman: Neputinla irvdfatd

235

Aceastd descriere tristd aratd simptomele caracteristice ale depre-

siei. in primul r6nd existd o tulburare rmofionald, Starea de deprlsie este caracterizatd prin tristefe, molegeald pi o privire de ansamblu lip-

sitd de speranfd asupra viegii. in al doilea rAnd., ezitarea de a inilia ac- tiuni este caracteristica depresiei severe. in al treilea rAnd existd gi un deficit cognitia, o dificultate ir rezolvarea problemelor rezolvabile sau in invdfarea lucrurilor care pot fi invdfate. Un studiu a descoperit cd pAnd pi studenlii cu o depresie ugoard au avut rezultate foarte proas-

te la rezolvarea problemelor cu anagrame, mult mai proaste decAt stu-

denfii care nu sufereau de depresie. fi cu cAt erau mai deprimafi, cu

atAt rezuTtatele erau mai slabe.

Seligman (L975), intr-o analizd influentd gi controversatd., apropus

(a) cd cel pulin unele caracteristici ale depresiei sunt expresii ale ne- putinfei invdlate gi (b) cd la persoanele deprimate, la fel ca gi ir cazul

cAinilor neputinciogi, uedinla in propria neputinld este problema.

El gi colegii sdi au continuat sd exploreze ceea ce ei au numit stilul explicatio depresiv. Daci se intAmpls ceva rdu, curn igi explicd oame-

nii acel lucru? Aici ideile lui inhe i:r legiturd cu o i:rtreagi literaturi,

mare parte a acesteia produs al psihologiLor sociali, despre atribuirea

cauzald (pentru discufie vezi Aronson,1999; Mook, 1996). ince o datd,

problema criticd nu este atAt in ceea ce i se intAmpld unei

persoane/

ci ir modul fir care aceasta interpreteazd situafia respectivd.

Seligman sugereazd cd anumite persoane au adoptat un set de cre-

dinfe -

Acesta constd din credinle pesimiste, cum ar fi: ,,Incompetenfa mea

este cea care a cauzat problema; Nu voi fi niciodatd competent; Nu

sunt competent in nicio privinfd". Acestea se adaugi credinlei in pro-

pria neputinfd pi este posibil sd producd o reacfie depresivd. Existd dovezi pentru a susline aceste idei (Peterson gi Seligman, 1984). De exemplu:

un stil explicatia depresiv -

cu privire la cauzele necazurilor.

L Pacienlii spitalizali au fostintrebati ce fel de explicalii ar oferi pentru un eveni-

ment ipoteiic (de exemplu o relatie de dragoste care s-a incheiat). La pacienlii de- primati, stilul explicativ depresiv a fost mai frecvent decSt la schizofrenici sau gru-

pul de control constituit din studenfii de la medicinS. 2. In cazul studenfilor, stilul explicativ depresiv, mSsuratin prealabil printr-un ches- tionar, a fost corelat cu reacgii depresive in cazul oblinerii de note mai scizute de- c6t gi-ar fi dorit. Aceasta a fost la fel de adevirat atit pentru un student care dorea

o notE de 10, dar a primit un 9, cAt ;i pentru studen;ii care doreau un 8, dar au primit

111 lill illi

lIi iiii

iil

llt iI

ii

iti

It

iil

liL

il'j

iiri

iiil

lil

liN

r

iljj

iili

I

I

rl

':i'i:

l:

iiri

!jrj

t,ii

i.11

r.

it

;i

l

::i.i

;ii i:

:.:il

::i

236

Douglas Mook

un 7. Studentii care nu aveau un stil explicativ depresiv, ln astfel de cazuri nu erau deprimali, ci doar dezamSgili.

Ca teorie a depresiei, neputinfa invdfatd este putin probabil sd redea intreaga perspectiv5., dar poate sublinia un set de obiceiuri cognitive de gAndire care joacd un ro1, cel pulin in unele cazuri. Poate cd acesta reprezintd unul diritre motivele pentru care terapia

cognitia-comportamentald este unul dintre cele mai eficiente moduri

de tratament al depresiei. Aceasta i:rcearcd sd destructureze obiceiu- rile gAndirii -, credinlele privind incompetenla globald gi permanen-

care pot sd se transforme foarte ugor in pro-

td a unei persoane

-

fefii autoindeplinite (pentru discufie gi referinfe, vezi Wade gi

Tavris,2000).

Mai mult decAt at6f toate acestea ne fac sd ne intrebim: ,,Dacd obi-

ceiurile de g6ndire pot conduce la depresie gi la renunfare, pot fi aces-

tea substituite cu alte obiceiuri de g'Andire? Dacd existd neputinld in-

udlatd poate exista oare gi optimism tnvdfat?' Seligman a scris o carte

cu acest titlu (1990), iar insight-til a condus la activitatea sa prezenti

in cadrul psihologiei pozitive.

Nu putem urmdri aceastd direcfie de gAndire aici. Oricum, ar tre-

bui sd menfiondm o datd in plus cd totul a inceput

plu" experiment de condi;ionare gi a progresat pas cu pas de aco-

printr-un ,,sim-

lo. Aga cum a spus cineva la un moment dal un drum de 1.500 de

kilometri lncepe cu un singur pas.

$i faptul de a face pas dupd pas

poate sd ne conducd in locuri unde existd perspective de explorat

total noi.

Martin Seligman: Neputinla invifatd

Bibliografiei

237

Aronson, E,The socinl animal, (edifia a 8-a), Worth Publishers, New

York,1999

Maier, S.F., Seligman, M.E.P. 9i Solomon, R'L., ,,Pavlovian fear

conditioning

and learned helplessness" in B.A. Campbell gi R'M.

(ediiori), Punishment,Appleton-Century-Crofts, New York,

Church

1969, pp.299-343

Mook, D.G., Motiuation: The organiz,atian of action, (edifia a 2-a), Nor-

ton, New York, 1996 Overmeier, J.B. gi Seligman, M.E.P., ,,Effects of inescapable shock on subsequent escaPe and avoidance responding" inlournal of Com-

parative and Physiological Psychology, 63,1967, pp.2-9-33

Peterson, C.C. gi Seligman, M'E.P', ,,Causal explanations as a risk factor for depression: Theory and evidence" inPsychological Reaiew,

9L,1984, pp.347-374

Reid, E. C., ,,Autopsychology of the manic-depressive" in lournal

of Nervous and Mental Disease, 37,1910, pp. 606-620

Seligman, M.E.P., ,,On the generality of the laws of learning" in

Pstlchological

-seligman,

Reuina, 77, 197 0, pp. 40G418

M.E.P., Helplessness: On depression, darclopmmt, and death,

Freeman, San Francisco, !975 Seligman, M.E.P., Learned optimism: How to change your mind and

your - life, Simon & Schuster, New York, 1990

Wade, C. gi Tavris, C., Psychology, (edifia a 6-a), Prentice-Hall, UP- per Saddle River, NJ, 2000

I

,i'

ii

:'

ll

;

,l

,l

:.1

::l'

::1,

!'l

.]