Sunteți pe pagina 1din 4

230

Bibliografie:
Douglas Mook
Davisory G.C., ,,Systematic desensitization as a counterconditio-
ning procebs" in
Journal
of Abnormal Psychology, 73,\968, pp.91-99
Eysenck, H.J., ,,The effects of psychotherapy: An evalutation" in
lournal
of Consulting Psychology, 16, L952, pp. 3L9-324
Kazdin, A.E. pi Wilcoxon, L.A.,
,,Systematic desensitization and
nonspecific treatment effects: A methodological evaluation" in Psy-
chological Bulletin, 8 3, 197 6, pp. 729-758
Paul, G.L., Effects of insight, desensitization, and attention placebo treat-
ment of anxiefy, Stanford University Press, Stanford, CA,1966
Seligman, M.E.P., Walker, E. F. gi Rosenhan, D.L., Abnormalpsycho-
Io6y, Norton, New York,2001
Smith, M.L., Glass, G.V. pi Miller, T.L,Thebenefits of psychotherapy,
Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1,980
Wolpe,
J.,
Psychothcrary
W
reciprocal inhibition, StarLford Universi-
ty Press, Stanford, CA, 1958
27. Martin Seligman:
Neputinla invifati
unul dintre cele mai extraordinare lucruri care se pot intampla in
ttiinfe
este cd descoperirile fdcute intr-o arie de cercetare pot sd se do-
vedeascd a avea implicafii
Pentru
un alt domeniu de cercetare, Sr apa-
renfd unut foarte diferit. Ideile care reies dintr-un set de rezultate pot
sd treaca de granilele arbitrare care separd o arie de cercetare de alta,
pentru a eluiida gi a fi elucidate de amandoud. Extinderea muncii iui
iravlov asupra tratamentului fobiei este unul dintre exemple (capitolul
26). Conceptut de neputinld trudlatd, investigat
9i
extins de Martin Se-
ligman, este un altul.
Martin E.P. Seligman (L942-) s-a niscut inAlbany, New York.
$i-a
obfinut licenla in filosofie la Princeton gi doctoratul in psihologie la
universitatea din Pennsylvania in L967. Apredat la universitatea Cor-
nell intre 1967 giL970, dupd aceea intorcandu-se Ia universitatea din
Pennsylvania, unde este gi acum profesor coordonator in cadrul De-
partamentului de psihologie.
Seligman predd acum un curs de ceea ce el numepte Psihologie pozi-
tiad
--stttdiuTemofiilor,
al trdsxturilor de caracter pi al institufiilor po-
zitive
-
gi conduce un grup de cercetare devotat explordrii sale gtiinfi-
fice. igi indreaptd atenfia inspre formarea de psihologi pozitli'
profesionipti a cdror practica, crede ef ar putea sd facd lumea un loc mai
iericit, pentru cd cei care lratearttulburdrile pot face lumea un loc mai
pugin nefericit. La fel cum McClelland sugereaza cd oamenii pot fi an-
trutr"F sd gAndeascd precum irrvingatorii, fir acest caz adevdrata i^pli-
nire neintarziind s5 apard (capitolul 12) gi seligman crede cd obignuin-
fele
pozitive in gandire pot fi formate, spre beneficiul tuturor (penfru
discufie vezi Mook L996)'
$i
totugi, toate acestea s-au dezvoltat intr-o serie intreagd de papi,
pornind de Ia
-
dintre toate lucrurile posibile
-
studiul invn|arii la
lnimale! in timpul doctoratului, Seligman a lucrat impreund cu
232 Douglas Mook
Richard L. Solomoru un experimentator proeminent gi un teoretician
al invdldrii la Universitatea din Pennsylvania. Seligman era inifial in-
teresat de invifare, avAnd contribulii importante la literatura de spe-
cialitate. El a fost cel care, ca rdspuns la rezultatele lui Garcia privind
condifionarea aversiunii fal6 de gust a avansat nofiunea de pregdti-
re
-
conform cdreia animalele dintr-o specie datd sunt ,,pregdtite" sd
irrvefe anumite lucruri, dar nu gi altele care pot pdrea la fel de ugoa-
re (Seligman, L970; vezi capitolul 24).
Povestea de fali incepe cu descoperirea accidentald a neputinlei
invdfate in laboratorul lui Solomon, unde s-au desfigurat mai multe
studii asupra intdririi negative (Maier, Seligman gi Solomon, L969;
Overmeir gi Seligmar; 1957).
Intdrirea negatiad nu inseamnX pedeapsS. Aceasta inseamnd cd un
rdspuns este i:rtdrit prin incetarea unui eveniment neplicut, crun ar
fi un goc dureros. Dacd survine un goc, iar animalul trebuie sd dea un
anurne rdspuns
,,cored"
pentru a-I intrerupe, atunci gocul este i:rtdri-
tonrl negativ in sine.
Studiile din laboratorul lui Solomon au fost conduse pe cdini, care
erau inchigi intr-o cutie impdrfitd in doud de un perete despdrfitor
care le venea cAinilor pAnd la piept. Odatd ce pocul survenea, sarcina
cAinelui era de a sdri peste peretele despdrfitoq, dintr-o parte a cutiei
in cealaltd; dupi care gocul avea si se opreasci. Dupd un timp, pocul
survenea din nou, cAinele trebuind sd sard peste perete inapoi, in par-
tea inifiald. Astfel, dupd o serie de incercdri de invdfare, cAinele
,,pen-
duieaz6" inainte gi inapoi intre cele doud pdrli ale cutiei.
Aceasta reprezintX o sarcind foarte ugoard. Majoritatea cAinilor in-
vafd fdrd niciun fel de dificultate sd sari peste perete, cdtre partea si-
gurd, atunci c6nd gocul revine. Dar experimentatorii au inclus in stu-
diul lor gi un grup de cAini care fuseserd mai tntki expugi, in cadrul
nnui alt experimenf unui aparat diferit, unor pocuri scurte pe care nu
Ie puteau controla.
$ocul
apdrea, dupd care se oprea la scurt timp, in-
diferent de ceea ce fdcea animalul.
Atunci cdnd acegti cdini au fost mutafi la sarcina carc presupunea cu-
tia impdrftd in dou6, nu au reugit sd irrvefe ce aveau de fdcut. AtAta tmp
cAt fuseserd neputinciogi in cadrul primului experimenN era posibil sd
reacfioneze neputincios gi in cel de-al doilea; drept urmare, ei rdmAneau
acolo sau driar stiteau in pozifia culcat p6n5 ce experimentatorfi opreau
gocul. Tot ce aveau de fdcut era sd fi sdrit in celdlalt compartiment! To-
tugi, ei nu au descoperit acest lucru decdt foarte lent, dacd nu deloc.
iTil
i$
J!
iit
:lii
iii
l!tii
$
rt
ji
iii
ii
Martin Seligman: Neputinfa invdfatd
Tabelul 27.1
Designul ;i
rezultatele experimentului asupra neputinlei invilate
Grup Fazal
1 $oc
controlabil
Feza all.a Rezultate
Sarcinacutielpendul invdlarerapidri
2
$oc
necontrolabil Sarcina cutiei-pendul Nicio invipre
3 Niciun goc Sarcinacutiei-pendul inviprerapidi
Seligman gi colegii sdi au continuat demersurile pentru a ardta cd
aspectul important cu privire la gocul necontrolabil nu era
9ocul
in
sine, ci era mai degraba vorba de imposibilitatea controlarii lui. Aces-
ta este experimenhrl clasic pe care ar trebui sd ne concentrf,m aici (Ma-
ier gi alfii,7969).
Ru lxisial trei grupuri
5i
doui faze ale experimentul_ui.
_Condifiile
di-
ferite erau imp-us6in timpul primeifaze. in prima faz5, un grup de
ciini
(Grupul i) a primit
;ocurile
pe care le putea opri.
Un alt grup de cAini (Grupul 2) a primit gocuri
Pe
care nuleputea
opri, dar pocurile erau furnizate la aceeagi intensitate
9i
Ia acelagi in-
terval de timp ca pi pentru primul grup. Acest lucru a fost realizat
prin cuplareJfiecirui cAine din primul gruP cu un cAine din al doi-
ieu gtop; apoi inregistrarea timpului scurs pAnd ce fiecare cAine din
primul grup a intrerupt gocul, la fiecare trcercare
9i
furnizarea gocu-
iui exact aceeagi perioadd de timp, la fiecare incercare, pentru caine-
le-pereche din al doilea grup.
Grupul 3 a fost un gruP de control' Acestuia nu i se hlrrr1za niciun
fel de goc in timpul FazeiI.
Dupd aceasta, a urmat Faza a II-a, care era aceeagi pentru toate gru-
purite: o serie de incercdri in cutia-pendul, in care,
9ocul,
atunci cAnd
int'oeneu, putea fi oprit de cdine' Animalul nu trebuia decAt sd ilrve-
fe
cum sd iard peste perete. (Designul experimentului gi rezultatele
acestuia sunt prezentate in tabelul27-L.)
Animalele din grupurile 1
9i
3, cerora li se aplicaserd gocuri con-
trolabile sau niciun fel de goc, au invdfat rapid sarcina in Faza a II-a.
Cu toate acestea, animalele din Grupul 2 nu au fdcut niciodatd acest
lucru. De fiecare datd cAnd survenea gocul, acestea apteptau pasiv,
pAnd cAnd experimentatorul oprea gocul.
Experimentatorii au conchis cd gocurile necontrolabile produsese-
rd neputinla tnadlatd in cazul cainilor cdrora li se aplicaserd. Este o in-
terpretare cognitivi: cAinii au ajuns sd creadi cd nimic din ceea au
234
Douglas Mook
fdcut nu a avut weun efect asupra a ceea ce li s-a intAmplat, aga cd de
ce sd faci ceva? Un cAine care crede acest lucru poate sd renunfe gi sd
stea culcat pasiv in noua situafie, chiar dacd de aceastd dat6' at putea
controla pocurile. Este posibil sd nu descopere asta niciodat5.
Activitatea ulterioard a demonstrat cd neputinfa invdfatd poate fi
produsd la goareci, maimufe, pisici
-
pi oameni. Mai mult decAt atAt,
Seligman a fost uimit de unele paralele dintre neputinfa la cdini pi
unele caracteristici ale depresiei severe Ia oameni: egecul de a rezol-
va problemele care sunt rezolvabile gi, legat de aceasta, o lipsd de ini-
fiere
a acfiunii.
$i,la
fel ca gi in cazul depresiei cronice, neputinfa, oda-
td instalatd, poate fi dificil de eliminat. Seligman scrie:
,,Eu $
colegii mei am lucrat pentru o lungi perioadi de timp firl succes la aceasti
problemi: in primul 16nd, am inlSturat obstacolul din cutie... dar
[ciinele]
riminea
culcat acolo. Apoi am intratin cealalti parte a cutiei pi am chemat ciinele, dar aces-
ta stltea pe loc. I-aminfometat pe ciini pi apoi am pus salam Hebrew Nationalin
partea sigur5, cu toate acestea ciinele continua sl rim6ni pe loc" (1975, p. 56).
In sfdrgit, gi din nou la fel ca in cazul depresiei, cAinii pot sd igi piar-
dd interesul in sex, mAncare sau joacd,:
,.Atunci cind un experimentator se duce la cupci
;i
incearci sH scoati un ciine din-
tre cei care nu sunt neajutorafi, acesta nu se supune de voie; latri, fuge in spatele
cugtii gi se opune tratamentului. in schimb, c6inii neputincio5i par si piar5 de fri-
c5; ace;tia se prlbu;esc pasiv pe podeaua cu;tii, uneori chiarintorcindu-se cu pi-
cioarelein sus;i adoptind o posture submisivi; ei nu opun niciun fel de rezisten-
t5"
(Seligman,l975, p. 251.
Sd compardm acurn acest comportament cu autodescrierea unei
persoane deprimate clinic:
,,Eram cuprins de o sfdr;eali de nedescris. Aveam un sentiment de obosealtr a mug-
chilor diferit de orice experimentasem p6nt atunci... Nopfile nu puteam sl dorm.
Sttteam culcat cu ochii usca$
;i
pierduti tn gol. Aveam sentimentul cl o calamita-
te teribili era pe cale sE seintimple. Am crescut cu frica de a nu fi lisat singur. Ori-
ceindatorire, oricit de obipnuiti, devenea o sarcinS extraordinarA. in sfiqig exer-
cifiile mintale
;i
fizice mi-au devenit imposibile; mugchii obosigi refuzau si rispundi,
<aparatul gindirii> mele refuza sE lucreze, ambilia mi ie terminase. Sentimentul
general ar putea fi rezumat prin zicala familiar5 <La ce bun>... Viala imi pirea f5r5
niciun sens" (Reid, 1910, pp. 612-613).
',Ji.i
,li{i
li{ii
iirl
'i,4
iit
I'f'
ijii
'iiill
l,'iti
i1.
,ii!r.i
iiii
,.:i:*l:]
lili
liiri
Martin Seligman: Neputinla irvdfatd 235
Aceastd descriere tristd aratd simptomele caracteristice ale depre-
siei. in primul r6nd existd o tulburare rmofionald, Starea de deprlsie
este caracterizatd prin tristefe, molegeald pi o privire de ansamblu lip-
sitd de speranfd asupra viegii. in al doilea rAnd., ezitarea de a inilia ac-
tiuni este caracteristica depresiei severe. in al treilea rAnd existd gi un
deficit cognitia, o dificultate ir rezolvarea problemelor rezolvabile sau
in invdfarea lucrurilor care pot fi invdfate. Un studiu a descoperit cd
pAnd pi studenlii cu o depresie ugoard au avut rezultate foarte proas-
te la rezolvarea problemelor cu anagrame, mult mai proaste decAt stu-
denfii care nu sufereau de depresie.
fi
cu cAt erau mai deprimafi, cu
atAt rezuTtatele erau mai slabe.
Seligman (L975), intr-o analizd influentd gi controversatd., apropus
(a) cd cel pulin unele caracteristici ale depresiei sunt expresii ale ne-
putinfei invdlate gi (b) cd la persoanele deprimate, la fel ca gi ir cazul
cAinilor neputinciogi, uedinla in propria neputinld este problema.
El gi colegii sdi au continuat sd exploreze ceea ce ei au numit stilul
explicatio depresiv. Daci se intAmpls ceva rdu, curn igi explicd oame-
nii acel lucru? Aici ideile lui inhe i:r legiturd cu o i:rtreagi literaturi,
mare parte a acesteia produs al psihologiLor sociali, despre atribuirea
cauzald (pentru discufie vezi Aronson,1999; Mook, 1996). ince o datd,
problema criticd nu este atAt in ceea ce i se intAmpld unei persoane/
ci ir modul fir care aceasta interpreteazd situafia respectivd.
Seligman sugereazd cd anumite persoane au adoptat un set de cre-
dinfe
-
un stil explicatia depresiv
-
cu privire la cauzele necazurilor.
Acesta constd din credinle pesimiste, cum ar fi:
,,Incompetenfa mea
este cea care a cauzat problema; Nu voi fi niciodatd competent; Nu
sunt competent in nicio privinfd". Acestea se adaugi credinlei in pro-
pria neputinfd pi este posibil sd producd o reacfie depresivd.
Existd dovezi pentru a susline aceste idei (Peterson gi Seligman,
1984). De exemplu:
L Pacienlii spitalizali au fostintrebati ce fel de explicalii ar oferi pentru un eveni-
ment ipoteiic (de exemplu o relatie de dragoste care s-a incheiat). La pacienlii de-
primati, stilul explicativ depresiv a fost mai frecvent decSt la schizofrenici sau gru-
pul de control constituit din studenfii de la medicinS.
2. In cazul studenfilor, stilul explicativ depresiv, mSsuratin prealabil printr-un ches-
tionar, a fost corelat cu reacgii depresive in cazul oblinerii de note mai scizute de-
c6t gi-ar fi dorit. Aceasta a fost la fel de adevirat atit pentru un student care dorea
o notE de 10, dar a primit un 9, cAt
;i
pentru studen;ii care doreau un 8, dar au primit
111
illi
lill
iiii
lIi
iil
llt
iI
ii
iti
It
iil
liL
il'j
iiri
iiil
lil
r liN
iljj
iili
I I rl
':i'i:
l:
iiri
!jrj
t,ii
i.11
r. ;i l
::i.i
it ;ii i:
:.:il
::i
236 Douglas Mook
un 7. Studentii care nu aveau un stil explicativ depresiv, ln astfel de cazuri nu erau
deprimali, ci doar dezamSgili.
Ca teorie a depresiei, neputinfa invdfatd este putin probabil sd
redea intreaga perspectiv5., dar poate sublinia un set de obiceiuri
cognitive de gAndire care joacd un ro1, cel pulin in unele cazuri.
Poate cd acesta reprezintd unul diritre motivele pentru care terapia
cognitia-comportamentald este unul dintre cele mai eficiente moduri
de tratament al depresiei. Aceasta i:rcearcd sd destructureze obiceiu-
rile gAndirii
-,
credinlele privind incompetenla globald gi permanen-
td a unei persoane
-
care pot sd se transforme foarte ugor in pro-
fefii autoindeplinite (pentru discufie gi referinfe, vezi Wade gi
Tavris,2000).
Mai mult decAt at6f toate acestea ne fac sd ne intrebim:
,,Dacd obi-
ceiurile de g6ndire pot conduce la depresie gi la renunfare, pot fi aces-
tea substituite cu alte obiceiuri de g'Andire? Dacd existd neputinld in-
udlatd poate exista oare gi optimism tnvdfat?' Seligman a scris o carte
cu acest titlu (1990), iar insight-til a condus la activitatea sa prezenti
in cadrul psihologiei pozitive.
Nu putem urmdri aceastd direcfie de gAndire aici. Oricum, ar tre-
bui sd menfiondm o datd in plus cd totul a inceput printr-un ,,sim-
plu" experiment de condi;ionare gi a progresat pas cu pas de aco-
lo. Aga cum a spus cineva la un moment dal un drum de 1.500 de
kilometri lncepe cu un singur pas.
$i
faptul de a face pas dupd pas
poate sd ne conducd in locuri unde existd perspective de explorat
total noi.
Martin Seligman: Neputinla invifatd 237
Bibliografiei
Aronson, E,The socinl animal, (edifia a 8-a), Worth Publishers, New
York,1999
Maier, S.F., Seligman, M.E.P.
9i
Solomon, R'L., ,,Pavlovian
fear
conditioning and learned helplessness" in B.A. Campbell gi R'M.
Church (ediiori), Punishment,Appleton-Century-Crofts,
New York,
1969, pp.299-343
Mook, D.G., Motiuation: The organiz,atian of action, (edifia a 2-a), Nor-
ton, New York, 1996
Overmeier,
J.B.
gi Seligman, M.E.P., ,,Effects
of inescapable shock
on subsequent escaPe and avoidance responding" inlournal of Com-
parative and Physiological Psychology, 63,1967, pp.2-9-33
Peterson, C.C. gi Seligman, M'E.P', ,,Causal
explanations as a risk
factor for depression: Theory and evidence" inPsychological Reaiew,
9L,1984, pp.347-374
Reid, E. C., ,,Autopsychology
of the manic-depressive" in
lournal
of Nervous and Mental Disease, 37,1910, pp. 606-620
Seligman, M.E.P., ,,On
the generality of the laws of learning" in
Pstlchological Reuina, 77, 197 0, pp. 40G418
-seligman,
M.E.P., Helplessness: On depression, darclopmmt, and death,
Freeman, San Francisco, !975
Seligman, M.E.P., Learned optimism: How to change your mind and
your life, Simon & Schuster, New York, 1990
-
Wade, C. gi Tavris, C., Psychology, (edifia a 6-a), Prentice-Hall, UP-
per Saddle River, NJ, 2000
I
,i'
ii
:'
ll
;
,l
,l
:.1
::l'
::1,
!'l
.]

S-ar putea să vă placă și