Sunteți pe pagina 1din 4

lO.

Neal Miller:
Frica
-
instinct invitat
in anii ce au u:rrrat fonddrii behaviorismului de c6tre watson, mig-
carea a crescut gi s-a extins. o noud generafie de experimentatori gi
teoreticieni a intrat in scend, dar tn timp ce aceptia au rdmas beha-
viorigti
-
psihologia era meniti a fi studiul obiectiv al comporta-
mentului
-,
&u plasat studiul intr-un context mai vast, recunoic6nd
cd existd mai multe influenle asupra comportamentului dec6t presu-
pusese watson. una dintre figurile proeminente care s-au evidenfiat
dintre acegti
,,neobehaviorigti" a fost extraordinarul pi energicul Neal
E. Miller
-
singura persoand care apare in doud dintre capitolele
acestei lucrdri.
Neal Edgar Miller (1909-2002) s-a ndscut in Milwaukee, Wiscon-
sin. pi-a iuat licenfa la universitatea din washington gi doctoratul la
Yale, unde mai tarziu a gi devenit cercetdtor in ciaru rnstitutului de
Relafii umane al universitdfii. A fost numit profesor la
yale,
unde a
predat pand in L966, moment ffr care s-a mutat la Universitatea Roc-
kefeller' La incepuhrl anilor 1,970, apredat la Facultatea de Medicind
din cadrul Universitdfii Comell. $a i:rtors la
yale
ff:r 19g5, ca membru
afiliat in cercetare.
Contribufiile iui Miller ftr domeniul psihologiei au inceput cu cer-
cetarea sa asupra fricii ca instinct invdlat gi rolul acesteia in conflict,
cele doud direcfii de cercetare asupra cdrora ne-;un oprit atenfia aici.
Mai tarziu totugi, mintea sa activd s-a aplecat spre studir.rl mecanis-
mglorSerebrale implicate in motivafie (Millel 195g). De exemplu, fap-
hrl cE hrdnirea poate fi provocatd prin stimularea erectricd a creieru-
lui la goareci a fost descoperit de E.E. coons in laboratorul lui Miller.
Maitdrziu, Miller s-a concentrat asupra medicinei comportamentu-
lui, in special asupra tehnicii numite biofeedback, folositd in prezent
extensiv firtr-o varietate de condilii medicale incluzand hipeitensiu-
ne, epilepsie gi migrend. Academia de Cercetare a Medicinei Compor-
116
Douglas Mook
tamentale a infiinlat in onoarea sa Premiul de Cercetator Debutant
,,Neal
E. Miller", iar Asociafa Psihologicd AmericanX a infiinfat un
distins post de lector in numele sdu'
Programul original al behaviorismului, ata cum fusese c9nlePut
de watioi, era foarte simplu. Era menit sd determine relafiile dintre
stimulii provenind din mediu gi rXspunsurile pe care le evocd
-
ast-
fel incAt, cunoscAnd stimulul, sd putem gti la ce rdspuns sd ne aptep-
tdm, sau, cunosc6nd rdspunsul, sd fim capabili sd spunem ce stimuli
l-au provocat.
in scurt timp a devenit irsd evident cd acel
Program
nu putea func-
;iona,
din doud motive. in primul rAnd, chiar
9i
comportamentul unor
animale relativ simple era influenlat atit de interior, cAt pi de mediul
exterior. Experimentele lui Curt Richter (1922) au demonstrat aceste
lucruri extrem de clar. De exemplu, goarecii
9i-au
intensificat impre-
sionant activitatea de alergare spontani, in momentul in care au fost
deprivafi de hrani. De vreme ce situafia externd nu se modificase,
goirecii trebuie si fi rdspuns 1a o anumitd influenfd interioard. Mai
mult decAt atAt, efectul deprivdrii de hrand nu era menit sX intensifi-
ce doar comportamentul de oblinere a hranei; acesta intensifica
9i
un
comportament (alergarea) care nu era legat de hrand intr-un mod evi-
deni. Cu alte cuvinte, nu a
Provocat
un rdspuns particular. Mai de-
grabd a pdrut sd aibd o influen!5 generald
9i
activatoare nespecificS
sau excitatoare asupra comportamentului.
in al doilea rAnd, a fost evident cd efectele intdririi
-
evenimente
care urmeazd unei acliuni
-
au fost irnportante, ca
9i
evenimentele
care le-au precedat. Dac6 goarecii infometafi parcurgeau corect calea
in labirint gi erau recomPensafi cu mdncare
Pentru
aceasta, atunci ei
invdfau labirintul.
Aceste considerafii i-au fdcut pe cercetdtori s5. vorbeascd despte in-
stincte ca factori motivafionali ai comportamentului. Foamea consti-
tuia un instinct, setea constituia un instinct, deprivarea sexuald pro-
ducea un instinct, iar gocul sau alfi stimuli durerogi produceau la
rAndul lor instincts acestea excitau animalul i:r aceeagi mdsurd fir care
o fdceau foamea gi setea. Ele furnizau totodata condifiile pentru intd-
rire. tncetarea unui goc dureros gi oferirea de hrand unui animal info-
metat fac mai posibild apanlia rdspunsului'
Dar atunci apare totugi o alt[ problemd. Oamenii fac adesea lucruri
chiar pi atunci c6nd nu ii motiveazd niciun instinct biologic. Un scri-
itor poate sd lucreze la o carte sau un cititor poate sd studieze un au-
Neal Miller: Frica
-
instinct itrvdlat T17
tor, atunci cAnd nu este infometat, insetat sau suPus unor stimuli du-
reropi. Atunci alte motive mai complexe intrd in acfiune. Dupd cum
o spune Miller:
oamenii nu se nasc cu o tendinld de a se stradui s6 oblind bani, sd desco-
pere adeviruri ptiinfifice sau s6 achizifioneze simboluri ale statuhrlui social
ii
securitelii. astfel de motive sunt invdfate..' Un impuls sau o recompensd
care poate'fi invetat/e este acela/ aceea care poate fi achizitionat/i printr-un
stimul ce anterior nu avea efect, dar aiunge sd aibi ca urmare a invifxrii. Ast-
fel, un copil cxruia nu i-a fost inainte fricd de caini invafi sd ii fie dupi ce este
mutcat, c'eea ce demonstreazi cd frica poate fi lnv5fatd (1951', p' a3Q'
,,Frica",
in acest caz, swtil foarte mult caunrdspuns condilionat in
termenii lui Pavlov: stimulul (cAinele) ajunge si provoace un risl:uns
(frica) pe care nu il provocase inainte. lntr-adevdr, Miller prive'te lu-
crurile-in acest fel: frica este un rdspuns condiflonat, care devine ata-
gat situafiei
-
stimul ilr care au avut loc evenimente dureroase' Atunci,
iiind condilionatd in acel fel, frica poate avea proprietdlile unui in-
stinct: ,,Frica
este consideratd ca putfrnd
fi
inadfatd, pentru cd poate fi
invd,tatd ca raspuns la semnale anterior neutre; este denumitS' instinct
pmtru cd aceaita poate motiva invdfarea gi performarea unor noi rds-
punsuri i:r acelagifel ca foamea, setea pi alte instincte" (Miller, 1'951,
p. al6). in cercetarea discutatd aici, Miller gi.a propus sd demonstreze
experimental cd frica are firtr-adevdr aceste proprietaf
(Miller, 1948).
^Proced.ura
a fost urmitoarea: goarecii erau testafi intr-o cutie im-
perfitd in doui compartimente, unul cu perelii vopsili in negru, celd-
ialt cu perefii vopsili in alb' Cele doud compartimente erau.separate
printr-o ugd priniare goarecele putea fugi. Partea de jos a cutiei, intr-o
parte, consta din tije metalice prin care se putea trece curent electric,
pentru a elibera un
Foc
electric moderat la picioarele poarecelui.
Atunci c6nd goarecilor li se permitea sd exploreze aparatul, aceg-
tia nu exprimau nicio preferingd speciald pentfu vreunul dinke cele
doud compartimente aie cutiei. Apoi, ei erau lnvdfafi sd le fie fricd de
.o*purtitt
"ntul
alb. Atunci cAnd un
toarece
era plasat in acel com-
partiment, curentul era porni! iar goarecelui i se permitea sd scape de
goc fugind prin ugifd in-celdlalt compartiment, cate era sigur. Fiecare
gout"""u a reiepflonat L0 astfel de ircercdri de condifionare. Aceasta a
reprezentat prima fazd' a experimentului.
Dtpd acelsta, aparatul generator de
9oc
a fost oprii
-
permanent'
$oarecilor
nu Ii s-a mai aplicat areodatd rreun
?oc
electric. Fiecare goarece
118 Douglas Mook
era plasat in fostul compartiment periculos. De fiecare datd cAnd era
pozifionat acolo/
Foarecele
fugea repede prin ugifd ir celdlalt compar-
timent. De vreme ce nu mai exista niciun soc/ se pare ci goarecele nu
era motivat de nimic altceva, in afar6 de teamn de acel loc, produsd de
faptul de a i se fi aplicat inainte gocuri electrice acolo.
Existd totupi o altd posibilitate. Poate cd goarecii pur gi simplu gi-au
format un obicei de a fugi dintr-un compartiment in celdlalt. intreba-
rea reald este dacd acest instinct invifat al fricii ar putea motiva firvd-
farea
de nol rS.spunsuri, unele pe care poarecele nu le ddduse inainte.
Agadar, fur urmdtoarea fazd, a experimentului uga dintre cele doud
compartimente era inchisd.
foarecele
o putea deschide invArtind o ro-
tifd care era montatd pe unul dintre perelii compartimentului in care
era plasat; ugifa urma sd se deschidd, iar goarecele putea sd scape ir:r
compartimentul
,,sigur". Atunci cAnd acest lucru a fost realizat pen-
tru prima oard, goarecii au prezentat simptome comportamentale de
fricd, se incordau, se ghemuiau gi aveau migcXri aparent aleatorii. In-
stinctul invdfat de fricd avea o funcfie de excitalie energizantd, la fel
ca acela de foame. in cele din urmd, goarecele intorcea rotija acciden-
tal, moment in care u;a se deschidea gi el putea sd scape in compar-
timenful sigur. Lr cazul trcercdrilor succesive, goarecii se duceau la
rotifd pi o firtorceau din ce ir ce mai prompt. Apoi, ca o verificare fi-
nald, rotifa a fost fXcutd ineficientd, uga putea fi deblocatd dacd poa-
recele apdsa un mic mAner. Afunci cAnd s-a fdcut aceastd schimbare,
invdrtirea rotifei a fost inlocuitd cu apdsarea mAnerului. Scdparea
dintr-un loc terifiant prin urmare, motiveazd invdfarea unor rdspun-
suri noi
-
din nou, la fel ca
9i
in cazul foamei sau setei.
Pe scurt, frica are ambele proprietXfi definitorii ale instinctului.
Aceasta energtrzeazd. comportamentuI
9i
poate motiva o noud irrvdlare.
Suntem obignuili acurn sd considerdm frica drept o stare mintald in-
temd, neobservabil5. Vorbind despre fricd, se dezicea oare Miller de ac-
cenhrl pus de comportamentaligti pe stimulii gi rdspursurile observabi-
le? Nu neapirat. Reacfiile la goc sau alfi stimuli durerogi sunt doar
atAi
-
reacfii. Acestea pot indude ilrfepenirea, tensionarea, o cre9tere a
ritrnului cardiac, o cregtere a ribnului respirator gi aga mai departe. Toa-
te acesta s,rrtrdspunsuri care fie pot fi observate direct, fie misurate cu
aparate potrivite. Astfel, putem ardta cd aceste rdspunsuri au loc fdrd a
trage concluzii despre starea mintald a animalului, dacd existi vreuna.
Mai mult decAt at6t, ne amintim cd, atunci cAnd animalul antre-
nat era plasat in cutia periculoasd, fdcea in mare parte aceleagi lu-
Neal Miller: Frica
-
instinct invdfat
cruri. lnfepenea sau devenea tensionat, iar experimentele de mai
tdrziu at ardtat cd, de fapt, ritmul sdu cardiac
Ai
respirator crepteau.
Toate aceste schimbdri din corp produceau stimuli
-
stimuli in-
terni, dar totugi stimuli. Miller a sugerat cd ceea ce experimentdm
ca fricd este, de fapt, experienla noastrd cu aceste rdspunsuri con-
difionate
-
sau, mai precis, experienfa stimulilor cXrora acestea Ie
dau nagtere. Pe scurt ne putem gAndi la fricd pur gi simplu ca la
forma
condilionatd a reacliei la durere gi stimulii produgi de aceasta.
Acepti stimuli autoprodugi, a sugerat Miller, constituie adeviratul
instinct: Prezenla acestora energizeazd, comportamentul, iar inde-
pdrtarea lor (atunci cAnd animalul este in siguranld gi nu ii mai este
fricX) intdrepte noi rdspunsuri, curn ar fi intoarcerea rotifei sau ap6-
sarea mAnerului.
Acesta nu este decAt un simplu experiment demonstrativ, dar ideea
fundamentald ar putea avea ramificafii care si meargi mult dincolo
de aceasta. Permitefi-ne sd ne intoarcem la exemplele cu care am fur-
ceput cineva care invafd pentru un exarnen sau care scrie o carte. Am
consimfit ci aceastd muncd foarte dificild se poate intAmpla in lipsa
total5 a foamei, setei sau durerii. Dar ce poate fi prezentd, gi foarte
importantd, este starea de fricd sau anxietate care ar putea fi
Provo-
catd dacd nu ar exista aceste comportamente.
Autorul care se opregte din lucru poate deveni anxios fald de ter-
menul de predare iminent. Studentul care se oprepte din studiu poa-
te deveni anxios fafd de perspectiva unei performanle scdzute la exa-
men. ln ambele cazuri, reluarea activitdfii va fi insolitd de reducerea
anxietdfii sau fricii, gi tocmai de aceea intfuitd.
Sau, si ludm in consideralie persoLna cdreia, fiind mugcatd de un
cdine, ii este fricd de cAini. Vederea unui cAine activeazd acum reacfia
condifionatd, care la rAndul siu fumizeazd stimulii interni pe care ii
ntmimfricd. Frica persoanei de cAini este, din punctul de vedere al
acestei teorii, un rdspuns condifionat.
Suntem tentafi sd ne intrebdm dacd o istorie de condilionare simi-
lard poate sd stea labaza fricii de stimuii extrem de diferili la indivizi
diferifi. Ar putea sd ne ajute sd explicdm gi unele probleme omenegti
chinuitoare. Un pic de fricd sau de anxietate poate fi un lucru bun,
atAta timp cAt ne face si scriem, sd studiem sau sd fim atenfi in trafic.
Dar fir mod evident, nu firtotdeauna este un lucru atAt de bun.
Unii oameni devin atAt de anxiogi in timpul exam:indrilor, i:rcAt nu
pot fi la lnd$imea posibilitdfilor lor, chiar dacd sunt foarte familiari-
119
t20 Douglas Mook
zafi.cumaterialul din care sunt examinafi. Unor oameni le este atAt de
fricd de respingere, incAt devin incordali in situafii sociale, iar i:r acest
fel sunt incapabili sd funcfioneze ?n mod natural drept pentru care in-
vitd la respingere. in fiecare dintre cazuri, ne-am
Putea
gAndi la anxie-
tate ca la tin rdspuns condifionat, pe care persoana il elaboreazd in mod
obipnuit i:r anumite condifii stimul. De fapt, Miller a scris mai tArziu
o carte in colaborare cu un coleg,
John
Dollard, intitulatd Personality
and Psychotherapy
(Personalitate pi psihotuapie) (1950),bazati pe aplica-
rea principiilor condifiondrii unor comportammte umane complexe
-
in special comportamentului ineficient sau autodistructiv.
Nu putem urmdri aceste idei aici. Totugi, un alt capitol se va opri
asupra unei alte direcfii de cercetare pe care Miller a urmat-o: subiec-
tr-rl strAns legat de conflict (capitolul L1.). Iar conceptul de fricd ca o sta-
re motivalionald invdlatd a fost extrem de productiv, fiind atins
9i
in
alte capitole ale acestei cdr;i (de exemplu capitolele 11'
Si26).
Bibliografie:
Bower, G.H. gi Hilgard, E.R.,Theories of learning, (edifia a 5-a), Pren-
tice-Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1.981
Dollard,
J.
gi Miller, N.8., Pnsonality and psychotherapy: An analysis
in terms of learning, thinking, and culture, Mcraw-Hill, New York, 1950
Miller, N.E., ,,Studies of fear as an acquirable drive: L Fear as mo-
tivation and fear-reduction as reinforcement in the learning of new
responses" in
lournal
of Experimental Psychology, 38,1948, pp. 89-101
Miller, N.E.,
,,Learnable
drives and rewards" in S.S. Stevens (edi-
tor), Handboak of experimental psychology,John Wiley & Sons, New
York,1951, pp.435472
Mller, N.E.,
,,Central stimulation and other new approaches to mo-
tivation and reward" in American Psychologist, L3, L958, pp. L00-108
Miller, N.E., ,,Biofeedback and visceral learning" inAnnual Rniew
of Psychology, 29, 1978, pp. 373404
Miller, N.E.,
,,Behavioral
medicine: Symbiosis between laboratory
and clinic" in Annual Review of Psychology, 34,1983, pp. 1-31
Richter, C.P.,
,,Abehavioristic
study of the activity of the rat" irt
Comparatiue Psychology Monographs, 1.(2), 1922, pp. 1-55
lI..
Neal Miller: Conflictul
lJn conflict este o situalie ir care un om sau un animal este moti-
vat s5 savArgeascd doud sau mai multe acfiuni incompatibile fir ace-
lapi timp. Cineva pi-ar putea dori sx aibS performanle la un examen
a doua Zi, gi tocmai de aceea va fi motivat sd studieze in seara resPec-
tiv6, dar in acelagi timp ar dori s6 ipi petreacd seara cu prietenii. Dacd
presupunem cd respeitiva persoand trebuie sd faci ori un lucru, ori
p" c"[ahlt, aceasta este o situalie de conflict. Sau cineva
9i-ar
putea
dori sd inifieze o conversafie cu un necunoscut de care se simte atras,
dar ar putea i:r acelapi timp s[ nu dorcascd acest lucru, din cauza fri-
cii de rtspingere. $i
aceastd situafie reprezintd tot un con-flict'
ln *oi e,ident, ambele cazwiiau in considerare conflictul dintre
doud motive mai degrabd complexe. Aceste
Procese
pot fi studiatq mai
ugor prin simplificarea atAt a organismului, cat
9i
a situafiei, cre6nd ast-
fel un model al conflictului in care a$ioneaz|mai pufine variabile, pen-
tru a nu complica lucrurile. Este exact ceea ce Neal E. Miller gi-a pro-
pus sd face (lOM). Biografia lui Miller este prezentatd in capitoiul 10.
Experimentele lui Miller au pus goarecii de laborator in situafii con-
flictuile. Situalia experimentald constd pur gi simplu dintr-un culoar-in-
gust pe care este amplasat goarecele. culoarul este situat la in5$ime fa!6
le pod"u, pentru a preveni evadarea poarecelui. Conflictr:l poate fi i:rsd
creat intr-o mare varietate de modaliti;i'
Conflictul apropiere-aProPiere
Mai intAi se ia in discufie cazul in c.Ire
Foarecele
trebuie sd aleagd
intre doud acliuni sau scopuri incompatibile, ambele pozitiae' Un
exemplu umErn al acestui fel de conflict poate fi alegerea unei porlii