Sunteți pe pagina 1din 3

18.

Walter Mischel
;i
autocontrolul
t?t:.t
S:rultranzifiei
ile la copitul thndr, care tn principiu nu
'#:::1y',f:#;;il;:Iu'::fkrffiii,T!ii,,#i,!f,;]!{ffi
a supraoielui este una dintre cele mai mari proaocdri pmtru cer_
cetdt oii deza olt dr ii umane.
O. AYDUK giW. MISCHEL
Avem motive pentru a face sau penfru a obgine un lucru sau altul
pe termen scurt sau lung. Daq, foarte adesea, trebuie sd ne suprim6m
sau sd ne inhibim expresia directd a motivelor sau dorinfelor noas-
tre. Cum facem acest lucru? pi putem ilrvdfa s6 o facem mai bine?
Existd o tendinfd in aceastd societate de a considera autocontrolul
ca o trdsdfurd personald, ceva ce oamenii au sau nu au in grade dife-
rite. Astfel, acfiunile nebunepti sau oarbe sunt adesea atribuite
,,sli-
biciunii voinfei" ca trdsdturd pe care oamenii o card dupd ei. Astfel,
explicafia lui Hillary Clinton cu privire la infidelitateu rbplrri
"i
eiil
Clinton a fost cd acesta a constituit un
,,pdcat al sldbiciunii", o inabi-
litate de a se controla.
_
Oricum, chiar pi dacd acest lucru este adevdra! nu ne spune mare
lucru despre procesele implicate. in p^rimul r6nd., cum funqioneazd
,,pLrterea" sau
,,sldbiciunea voinfei"? in al doilea rAnd
-
chiar dacd
este adevdrat
-
nu poate sta labazaintregii povepti.
,,Abilitatea,, de
u.pl"l recompensa pare si depindd ln foarte mare misurd de spe_
cificul situalieiincare arg loc apteptarea. Acest lucm este de-ajuns pln-
tru a produce diferenfe foarte mari intre grupurile de participanlifor-
mate aleatoriu
-
ceea ce inseamnd cd ar trebui si exisle cattitot utAtiu
:ameni putemici precum gi slabi, atat i:rtr-un grup, cat gi in celdlalt.
Totugi, se dovedegte cd grupurile diferd in funcgie de manipularea
condifiei situaliei
-
variabila independenta. Altceva se petrece.
Walter Mischel gi autocontrolul
Walter Mischel gi colaboratorii sdi au demonstrat de-a lungul tim-
pului aceastd dependenld de factorii situafionali (vezi MischeI,1996).
Descoperirile lor sugereazd cd autocontrolul poate depinde de un set
de abilitdli care pot fi invdfate.
Walter Mischel (1930-) s-a nXscut la Viena, Austria gi s-a mutat la
New York atunci c6nd avea 10 ani.
fi-a
luat doctoratul la Ohio State
in 1955. A rdmas Ia Stanford dn 1962 pAnd in 1983, dupd care s-a in-
tors in New York, la Universitatea Columbia, unde predd gi ir prezent.
tn experimentele sale de inceput asupra autocontrolului, procedu-
ra era urmdtoarea: participanfilor, de obicei copii mici, li se spunea cd
puteau primi o recompensd foarte valoroasd dacd apteptau destul pen-
tru a o obfine. Ei puteau obfine o recompensd pi imediat, dar aceasta
nu avea sd fie la fel de pldcutd.
in astfel de experimente, recompensele pot varia in feluri
Pohivi-
te vdrstei, dar pentru copiii mici, ceva simplu flrn ar fi bezelele sau
sticks-urile sunt de-ajuns. Copiilor li se spunea cd fie agteptau p6nd
c6nd experimentatorul revenea in incipere pi puteau avea parte de
doud astfel de pl6ceri, fie cd puteau suna dintr-un clopolel, urm6nd
ca experimentatorul sh revind imediat
-
doar ci irr acest cazr:ru. aveau
sd primeascd decAt o recompensd/ nu pe amAndoud. Asffel, copiii tre-
buia sd faci fafd unei dileme foarte persistente. Ei preferau recompen-
sa mai mare gi incercau sd agtepte pentru aceasta. Pe cAnd agteaptau
insd intArzierea devenea din ce in ce rnai dificild, iar frustrarea copi-
ilor cregtea. ln acest caz, acegttaputeau sd renunfe pi si se hotdrascd
pentru o recompensd mai micd.
intr-r;n experiment clasic (Mischel gi Ebbeson, 1970), unor copii de
patru ani Ii se oferca o alegere de acelapi tip, dar trtr-una sau mai mul-
te condifii. lntr-una dintre acestea, ambele recompense erau am6na-
te, iar recompensele imediate erau amAndoud expuse undeva unde
copiii le puteau vedea. in a doua, ambele recompense erau acoperite
astfel incAt copiii sd nu le vadX. Iar in a treia gi a patra condifie, o re-
compensd era acoperitd, in timp ce cealaltd era ldsatd la vedere.
Ne puteam agtepta cd dacd ar fi existat diferenfe, Idsarea recom-
pensei mari la vedere ar fi trebuit sd fie cea mai eficientd in incuraja-
rea copiilor de a agtepta. Recompensa cea mare era acolo, vizlbil6.,
pentru a se concentra asupra ei pi, in acelagi timp ca un mod de a le
reaminti de marele deliciu pe care puteau sd-l aibd in curAnd. Ne-am
putea agtepta ca acel gAnd sd funcfioneze ca un fel de recompensd
temporarX ir sine, acest lucru fdcAnd agteptarea mai upoar5.
t71
il
l,
172 Douglas Mook
$a intAmplat mai exact opusul. Copiii erau capabili sd agtepte mult
mai mult timp atunci cAnd ambele, atAt recompensa imediatd, cAt gi
cea anr6nati, erau ascunse vederii. Copiii supugi celorlalte condifii.
(cAnd puteau vedea recompensele imediate, recompensele amAnate
sau ambele) au agteptat doar pentru o scurtd perioadd de timp, ina-
inte de a cddea pradd tentafiei de a chema experimentatorul, prin su-
narea clopofelului pi de a accepta recompensa imediat disponibild.
In aceste experimente, ceea ce a variat a fost prezenla fizicd a obiec-
telor dorite pe durata a.pteptirii. Se presupunea cd aceasta avea sd ii
ajute pe copii sd anticipezg imaginAndu-qi recompmsa cea meire pe carc
o puteau obfine in urma agteptdrii. Ei bine, dar dacd ceea ce se varia-
zE este gdndul Ia obiecte
-
imaginile acestora pe care copiii le au i:r ca-
pul lor? tn cadrul unor experimente care au urmat (Mischel gi Moore,
1973), copiii au agteptat (sau au eguat in agteptare) in prezenla nu a
obiectelor in sine, ci a imaginilor obiectelor ardtate cu ajutorul unui
proiector. Cu alte cuvinte, recompensele nu erau la vedere, dar imagi-
nile lor da. Rezultatele acestor experimente au fost opuse celor ante-
rioare: dacd prezenfa obiectelor dorite fdcuse agteptarea mai dificild,
prezenfa imaginilor acestora a ficut i::rtArzierea mai upor de suportat!
De ce oare aceastd inversiune? intr-un alt experiment, copiilbr h se
ardtau recompensele reale, dar li se spunea sd gi le imagineze sub for-
md de fotografii, cu rarne in jurul lor; aceasta era una dintre condifii.
In altd condifie, li se ardtau imagini, dar li se cerea sd igi inchipuie cd
sunt reale. Aceastd simpld manipulare a fdcut o diferenfd foarte mare.
Fie cd respectivii copii se uitau Ia recompense reale sau la imagini,
faptul de a se ghndila acestea ca fiind reale fdcea amAnarea mai difi-
cild. Faptul de a^se gAndi la ele i:rsd ca Ia nigte imagini fdcea am6na-
rea mai ugoard. incd o datd, gAndul este cel care conteazd.
Dar de ce aga trebuie si stea lucrurile? O posibilitate este cd obiec-
tele reale sau stimulii considerafi a fi obiecte reale pot intensifica do-
rinla pentru acele obiecte prin accentuarea caracteristicilor lor dezi-
rabile. Dar faptul de a se gAndi la obiecte ca la nigte imagini ar putea
sd fi mutat accentul citre imagini (sau obiecte) pur gi simplu ca fiind
g6nduri, sau ca fiind lucruri la care sd te uifi, mai degrabd decdt obiec-
te ale dorinfei. Dupd cum a spus-o un copil:
,,Nu pofi sd mdnAnci
Poza".
fi
ideea aceasta a fost testatd, intr-un alt studiu. ln acesta, copiii
puteau vedea recompensele (bezele), dar, aici, din nou, copii diferifi
erau instruifi sd se gAndeascd Ia ele in moduri diferite. Unora li se spu-
Walter Mischel gi autocontrolul
nea sd se gdndeascd la calitdfile abstracte,lipsite de emofie ale obiec-
telor
-
de exemplu, se se gAndeascd la bezele ca la nigte nori albi gi
pufopi. Altora.li s-a spus sd se gAndeascd la calitdfile pldcute ale be-
ielelor de rnAncat
-
ce gust ar avea, de exemplu, bezelele gi cum le-ar
simli in gurd. Din nou, maniPularea pur cognitivd a fdcut o diferen-
fd
foarte mare. Atunci cAnd copiii s-au gAndit la pldcerea de a mAnca
beze\ele, nu au putut sd aptepie decAt o medie de cinci minute. Atunci
insd c6nd s-au gAndit mai degrabd la proprietdfile abstracte ale aces-
tora, forma gi culoarea lor gi altele asemenea, media de apteptare a
crescut la 13 minute.
Rezultatele sugereazd deja ci pot exista anumite strategii
Pentru
amAnarea recompensei gi oblinerea unei perspective pe termen lung.
Aceasta ar implica mutarea concentrdrii g6ndurilor gi imaginilor, de
la plXcerile recompensei amAnate la proprietdfile mai pufin corelate
cu emogiile. DacX aga stau lucrurile, sfrategiile eficiente, dacd sunt i:r-
vdlate gi practicate, ar putea sd plaseze participanfii i:rtr-o pozifie so-
Ude h situafiile de amAnare a recomPensei mai tdrziu in viald.
ln alte lucrdri, Mischel plaseazd aceste idei i:rtr-un context mai vast.
Metcalfe gi Mischel (1999) fac distincfia intre r:n sistem emolional ,,fier-
binte" gi un sistem cognitiv ,;ece".
Primul este un sistem ,,acfiLttle",
dispus sd reacfioneze imediat la stimuli declangatori de emofii pozitr-
ve gi negative. Cel din urmd este un sistem ,,cunoagtere",
i:rcdrcat cu
informafiile pe care stimulii le furntzeazd' procesdrii cognitive. Astfel,
fir experimentele descrise anterio1 concentratea pe gustul bun gi sen-
zalia lisatd de o bezea in gurd este posibil sd activeze sistemul fierbin-
te, care tavorizeazdrecompensarea imediatd pi astfel face ca amAnarea
sX ia sfArgit. Concentrarea asupra proprietdfilot ,,reci"
ale unei bezele,
culoarea ei sau forma de nor pe care o sugereazd feiul itr care aratd,
face apel la sistemul rece gi astfel intArzierea e mai pufin dificitd.
Dacd aga stau lucrurile, i:rseamnX cd tot ceea ce face apel la siste-
mul emofional fierbinte ar trebui sd aibd de-a face cu agteptarea, chiar
dacd nu are nimic de-a face cu recompensele. Aceastd predicfie care
poate pdrea ciudatd a avut insd suport. lntr-un experiment, unor co-
pii li se spunea sd se gAndeascd la lucruritriste in timp ce tncercau sd
agtepte recompensa cea mare. Li se cerea, de exemplu, sd se gAndeas-
cd la ultima datd cAnd aucdzut din leagin. Acum, faptul de a fi cizut
dintr-un leagdn nu are nimic de-a face cu bezelele, dar ar putea sd
facd apel la sistemul fierbinte preocupat de reacfiile emofonale,
9i
ast-
fel, i:r acelagi fel ca
9i
faptul de a se gAndi la gustul bun sau la texturd,
173
174 Douglas Mook
ar frebui sd facd aFteptarea mai dificild. Si exact aga s-a gi intAmplat:
copiii care se gAndeau la lucruri triste, la fel ca gi cei care se gAndeau
la bundtdfile recompenselor, nu au putut si agtepte tot atAt de mult
ca gi cei care erau indrumafi spre gAnduri
,,mai recir,.
Ayduk pi Misdrel (2002) merg mai departe gi aplicd aceste idei asu-
pra altor stdri cognitive
,,herbistl:r", cum ar fi frica de respingere, pe
care o pot declanpa situafiile. Expresia
,,a-pi pistra sAngele rece,, este
astfel incdrcatd cu un sens nou.
ln sfdrgit este d.estul de evident cd amAnarea recompensei este doar
o parte a ceea ce numim autocontrol.
,,Pmtru un obiectiv de viald cum
ar fi obfinerea unei licenfe, de exemplu, este nevoie de mai mult de-
cAt a agtepta timp de patru ani; necesiti sfudiu, luarea cursurilor pi
trecerea examenlor pi rezistenfa la distracfiile pi tentaliile diverse care
p_ot apirea de-a lungul drumului." (Ayduk pi Mischel, 2002, p.9B).
Ceea ce mai poate sd facd o mare diferenfd srrnt credinlele unei anu-
mite persoane) dac6, de exemplu, cineva considerd cd,poateatinge sco-
pul in chestiune pi dacd un control al impulsurilor poate ajuta in atin-
gerea acestuia. Aici ideile lui Mischel se i:rtAlnesc cu cele ale lui
Bandura privind autoeficienfa (capitolul25) gi cu cele ale lui Setigman
gi ale colegilor sdi cu privire la neajutorarea tnvdlatd (capitolul 2f .
Astfel, echipa lui Mischel nu studiazd decAt o micd parte a setului
complex de credinfe, obiceiuri gi strategii. Dar acesta este modul in
care progreseazd gtiinfa: decup6nd pdrfi mici ale unor sisteme com-
plexe gi examinAndu-le pe rAnd. Dacd infelegem pnrfile componente
mai clar, ulterior putem vedea mai bine modul in care se imbine.
In orice caz, mdcar atAt am irrvdlat spre deosebire de perspectiva
populard, autocontrolul nu este pur pi simplu o trdsiturj pe iare ci-
neva o are (sau de care duce lipsd) in grade diferite. Sau dacd aga stau
lucrurile
-
dacd unii stau mai bine cu autocontrolul decAt allii
-,
este posibil sd se intAmple astfel pentru cd acegtia au cdpdtat anumi-
te abilitdli care ii fac mai competenfi in controlul impuGurilor astfel
ircAt si aibd beneficii pe termen lung. Aceste experimente simple
afrag atenfia asupra unui aspect generat existd strategii pe care ori-
cine Ie poate adopta, gi pe care oricine le poate invdfa caie afecteazd
in mare mdsurd stdpanirea abilitelii importante denumitd amhnarea
recompensei.
Walter Mischel gi autocontrolul
175
Bibliografie:
Ayduk, O. gi Mischel, W, ,,When smart people behave stupidly:
Reconciiing inconsistencies in social emotional intelligence" in R.J.
Sternberg (editor), Wlry smart people can be so stupid, Yale University
Press, New Havefr, 2002,pp.86-105
Metcalfe,
J.
pi Mischel
,W., ,,Ahot/ cool system analysis of delay of
gratification: Dynamics of willpower" in Psychological Reoiew, 106,
1999, pp.3-L9
Mischel, 1Al,
,,From good intentions to willpower" in P. M. Gollwi-
tzer gij.A. Bargh (editori), The psychology of action: Linking congnition
and motiaation to behaoior, GuilJord Press, New York, L996, pp. 197-218
Mischel, W. gi Ebbeson, E.R.,
,,Attention in delay of gratification"
in
lournal
of Personality and Soci"al Psychology, 16, 1970, pp. 329-237
Mischel, W pi Moore,B.,
,,Effiects of attention to symbolically pre-
sented rewards on self-control" inlournnl of Pnsonality and Social Psy-
chology, 28, 1973, pp. L72-179
Mischel, W., Shoda, Y. gi Peake, P.,
,,The nature of adolescent com-
petencies predicted by preschool delay of gratification" in
lournal
of
Personality and Socinl Psychology, 54,1988, pp. 687496
.'i
,i,