Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este unul dintre prozatorii importanti al secolului al-XX-lea a carui creatie , romanul
Baltagul apare in anul 1930 .Acest roman este reprezentativ pentru creatia sadoveniana, avand ca
punct de plecare, dup marturisirile autorului, balada populara Miorita. Tema principala este
descrierea monografica a unei lumi arhaice, cea a satului moldovenesc de munte de la confluenta
secolelor XIX-XX, in care incep sa patrunda, timid, dar sigur, elementele civilizatiei modern.
In aceasta lume arhaica se contureaza personajul principal feminine, Vitoria Lipan, a carei caracterizare
se bazeaza pe evidentierea laturii sibolice,prototipice a personajului.Prin intermediul Vitoriei ,ca
prototip al omului de la munte,Mihail sadoveanu continua proiectul sau romanesc de elogiere a satului
patriarhal si a principiilor sale etice de care lumea moderna nu ar tebui sa se indeparteze.
Desi nu detine o complexitate psihologica remarcabila si nu incearca sa-si confrunte direct destinul
Vitoria Lipan nici nu accepta explicatii nedovedite ale evenimentelor, aidoma maicutei batrane din
balada populara Miorita cu car e e adesea asemanata.In schimb eroina exploreaza existenta
,investindu-o cu semnificatii cat mai personale,fapt ce ii confera individualitate.
Acest mod al protagonistei de a intrepreta realitatea nu conduc la modificarea fundamentala a
statutului social si psihologic al eroinei.Ea ramane pana la finalul actiunii munteanca de pe Tarcau
preocupata de respectarea traditiilor stramosesti si de pastrarea echilibrului moral al vietii. Insa ceea ce
reuseste sa dezvaluie pelerinsjul femeii in cautarea mijloacelor prin care destinul se construieste consta
in faptul ca orice forma de organizare a lumi detine o anumita logica,iar cel ce reuseste sa o inteleaga
poate trai impacat cu sine.
De exemplu in existenta Vitoriei pot fi distinse trei etape ce surprind evolutia sa in functie de conflictul
major al romanului:prima etapa este evidentiata de explicatiile naratorului prin care se descrie modul
echilibrat de viata al familiei Lipan, a doua etapa prezinta reactia pe care o are protagonista cand afla de
pierderea sprijinului familiei-sotul ei -, si ultima etapa este doar sugerata in finalul romanului cand
aceasta simte ca a restabilit ordinea lumi asa ca de acum poate sa isi continuie linistita viata.
Cele trei etape rezuma perfect cea mai importanta trasatura a eroinei:capacitatea de a percurge drumul
de la tipologie la individualitate ,tranzitie ce poate fi urmarita de-a lungul actiunii prin intermediul
mijloacelor de caracterizare a personajului.
La inceputul romanului Vitoria este caracterizata atat direct cat si indirect prin insusirile tipice femilor
din societatea traditional.De pilda atunci cand sotulei intarzie la petrecrile cu lautari ,Vitoria se revolta
parca numai din dorinta de a-l obliga pe Nechifor sa-si dovedeasca superioritatea.Pentru ca ,dupa cum
o descrie naratorul,aceasta ,desi nu mai era tanara avea o frumusete neobijnuita in privire si
barbatul era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani.Mai mult ,ori de cate ori i se parea ca
Minodora tinde sa incace randuiala,mama se metarmofozeaza in cea mai nemiloasa aparatoare a
traditiilor,vorbindu-i fetei pe un ton greu de acceptat din perspective unei viziuni actuale asupra
dragostei materne ,dupa cum indica episodul narativ in care mama o mustra pe fata si o cearta atunci
cand aceasta isi doreste un coc ,afirmand ca nici eu ,nici bunica-ta ,nici bunica-mea n-au stiut de aceste-
si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu.In schimb ,femeia se dovedeste foarte credincioasa,asa cum
reiese din faptele sale: se inchina mereu la icoane,tine post conform canoanelor. Dar vizita la preotul
Danila este dublata constant de discutii cu baba Smaranda,vrajitoarea satului.De fapt in spiritul societatii
patriarhale Vitoria cauta cu orice scop sa ofere evenimentelor cotidiene interpretari mitic:venirea
inainte de vreme a iernii,un fapt deloc iesit din comun ,este considerat de femeie semnul intoarcerii
lumii cu susul in jos.De asemenea visul in care Nechifor Lipan ii apare calare cu spatele la ea
indreptandu-se spre asfintit,sau faptul ca un cocos canta cu piscul spre poarta devin in imaginatia ei
atentionari din alta lume ca barbatul ei nu se va mai intoarce si ca este neaparata nevoie sa plece in
cautarea lui
Desi convinsa de importanta si necesitatea acestui drum ,si pregatirea spirituala pentru calatoria in
lumea de jos, eroina este speriata de gandul plecarii din mijlocul universului patriarhal cu care se
acomodase atat de bine.Inainte de a porni in calatoria sa in acest taram necunoscut,Vitoria intreprinde o
iesire pregatitoare impreuna cu fiul ei Gheorghita la manastire Bistrita,pentru a se inchina Sfintei Ana,iar
apoi la Piatra Neamt,naratorul avand ocazia sa sa prezinte greutatea cu care e face fata lumii
civilizate.Curand insa se adapteaza aproape fara efort la noile conditii .Desi nu uita pe deplin sa aduca in
noua realitate bagajul ei de superstitii arhaice-cinsteste dupa rit popular o cumetrie la Borca si o nunta
la Cruci,se conduce pe tot parcursul calatoriei in functie de bataia vantului-protagonista descopera
cadavrul sotului ei intre Suha si Saasa nu datorita intuitiilor magice ,ci pentru ca reuseste sa puna cap la
cap,asemenea unui detectiv diversele informatii pe care le primeste de-a lungul drumului.Astfel ,il
surprinde pana si pe fiul ei prin puterea sa de sinteza sau prin modul in care reuseste sa citeasca mintea
celorlalti,dar si prin determinarea de care da dovada.Eroina nu uita nici sa preia rolul justitiarului si il
indeamna pe Gheorghita sa il pedepseasca pe unul dintre ucigasi in secventa narativa dedicata
parastasului lui Nechifor.Vitoria reuseste sa creeze un adevarat scenariu al demascarii.Asa cum noteaza
naratorul, dupa ce isi ingroapa crestineste barbatul, protagonista apeleaza la vorbe si iscodiri ce lucreaza
cu harnicie.De pilda munteanca e capapila sa-i cutremure pe toti cu bocetul ei,ca mai apoi sa rada
teatral comparand baltagul lui Bogza cu cel al fiului ei.Inainte sa dea lovitura finala ,ea ii socheaza pe cei
prezenti cand il anunta pe acelasi Bogza ca istoria mortii ii fusese spusa chei de barbatul mort in timpul
priveghiului in rapa.
In urma acestei razbunari ce stabileste echilibrul ,protagonista reuseste ,de fapt o dubla performanta :
determina maturizarea lui Gheorghita,noul cap al familiei,si constientizeaza ca burghezia nu are de ce sa
o mai sperie din moment ce reprezinta o prelungire sociala s vechilor oranduiri.Ba chiar ea devine activa
,voluntara ,cu spirit de initiativa in lumea civilizata.
In concluzie ,pelerinajul Vitoriei surprinde in notele lui esentiale conditia omului constrans sa traiasca la
intersectia dintre doua realitati aparent opuse: lumea patriarhala ,cu superstitiile si ritualurile ei ,si
civilizatia burgheza ,dominata de spiritul capitalist.De la inceput , munteancsa ,descrisa exclusiv prin
insusirile ei tipologice,considera oranduirea din lumea de jos nu doar straina ,ci si cauza disparitie
sotului ei ,odata ce se vede confruntata cu regulile acesteia realizeaza ca viata in muntii Tarcaului si cea
de la Piatra Neamt nu sunt fundamental diferite
Astfel ca ,desi tine cu inversunare sa nu-si piarda identitatea arhaica ,Vitoria se individualizeaza prin
forta ei de adaptare intr-o lume caracterizata prin fuptul ca mitul se altereaza prin istorie .Iata cum
Vitoria Lipan refuza incadrarea in seria personajelor arhetipale sadoveniene si castiga accesul in
universul personajelor realiste di literatura romana