Sunteți pe pagina 1din 1

Acest personaj al comediei pare a ascunde unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice

ale genialului Caragiale. intr-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice,
onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei, astfel
incat dramaturgul a fost constrans sa creeze un vicios pentru a-l inzestra cu anume calitati.
De fapt, turmentarea sa este, in acelasi timp, o masca si un simbol; o masca pentru ca
ascunde onestitatea de fond si luciditatea persoanei si un simbol pentru ca exprima starea
de dezorientare sau, mai exact, de incertitudine, a unei mase largi de alegatori.

Nici Cetateanul turmentat nu este ferit de repetitii verbale, doar ca formula sa, eu pentru
cine votez?", nu este un act in totalitate mecanic, ci comunica o preocupare reala.
Cetateanul turmentat face parte dintre aceia care nu-si permit o optiune personala,
independenta. Si chiar daca si-ar permite-o, Eu nu poftesc pe nimeni, daca e de pofta", cum
explica personajul. El isi asuma astfel constient rolul de actor intr-o farsa organizata.

Gestul de a preda scrisoarea andrisantulu? i se pare firesc si ii aminteste de respectarea
unei etici si discipline profesionale, caci pana sa nu deviu negustor si apropitar, am fost
impartitor Ia postie" Pe de alta parte, atunci cand Zoe, traind satisfactia recuperarii scrisorii, il
intreaba cum il cheama, personajul ii raspunde cu simplitate: Iaca un cetatean si eu", ceea
ce poate fi un semn al anonimatului in sens ontologic si unul de reprezentant al unei categorii
sociale, in sens estetic. Oricum, in ierarhia unor reactii simpatetice, personajul reuseste sa i
se apropie spectatorului mai mult decat ceilalti eroi, fie prin pitorescul sau situational, fie prin
rolul de regizor inconstient care ofera solutia happy end-ului, readucand ordinea si linistea
intr-un univers pentru un moment tulburat.

Onestitatea lui de fond nu este chiar de netagaduit, ci ea se manifesta mai mult ca reflex al
unui automatism. Nici Cetateanul turmentat nu are o pozitie morala ferma, consecventa,
intransigenta. Devenit alegator, are orgoliul celui care poate vota, dar nu si pe cel al libertatii
de optiune; el nu se va exprima dupa pofta lui, ci se va adapta jocului, il va accepta, dorind
sa stie doar cu cine voteaza. Este unul dintre multii pioni, indivizi manevrati de sus numai
intr-un anumit sens, ce-si asuma conditia, fiindu-le suficient dreptul de participare pasiva prin
care, insa, li se recunoaste si certifica o stare materiala si sociala ce le ofera o aparenta
demnitate. Personajul lui Caragiale tine mai degraba la demnitatea celui ajuns alegator,
situatie ce se stabilea pe baza unor criterii social-economice, decat la aceea de votant care
isi exprima propriile optiuni.

Cetateanul turmentat face parte dintre acei indivizi care, neputand avea aspiratii si pretentii
la o functie politica, se incoloneaza disciplinat si supus la coada unui sir unde fiecare
asteapta sa i se comunice numele celui deja ales. Optiunea sa este aceea de a nu incerca o
optiune proprie, fapt care ii asigura o existenta comoda, fara riscul de a fi izolat intr-un cerc in
care de-abia intrase.

Este un personaj fara ambitii, care, ajungand alegator, are iluzia ca este un rasfatat al sortii
si se desfata in arome bahice, fiind o prezenta pitoreasca in aparitiile sale inopinate.
Cetateanul turmentat este cel care tulbura si bulverseaza lumea", facand-o sa-si descopere
spectatorului adevaratele resorturi, dar si cel care restabileste ordinea lumii, descoperindu-i
dimensiunea ridicola.

S-ar putea să vă placă și