Istoria limbii romne este la fel de controversata ca si cea a poporului romn,din doua motive principale:

saracimea izvoarelor istorice, n special a celor scrise si interesele politice. Din aceste cauze exista mai multe
variante de istoria limbii romne, din acestea derivnd doua variante de istorie a poporului romn. Este
interesant de observat ca pentru a impune o varianta sau alta de istorie a poporului, se porneste n mare
masura de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune ca istoria limbii romne este chiar mai disputata si
controversata dect cea a poporului, deoarece o concluzie definitiva n acest sens ar duce automat la o
concluzie definitiva si n cealalta privinta.
Baza oricarei literaturi nationale este viata spirituala a poporului, iar organul ei de exprimare este limba lui.
Nascuta pentru a servi ca mijloc de comunicare, limba n-a putut sa nu atraga atentia asupra sa.
,,Orice cultura ncepe cu un miracol al spiritului: limba. (Jacob Burckhardt)
Temelia limbii si a poporului romn o reprezinta conceptele de latinitate si dacism. Latinitatea este un curent
de idei referitor la originea latina a unui neam, iar dacismul este un curent ideologic autohton si caracterizat
prin exagerarea contributiei dacilor n etnogeneza romneasca. Latinitatea este un concept care desemneaza
un curent de idei referitor la originea latina a unui neam.
DACISM
Formarea poporului romn n spatiul carpato-danubian si continuitatea lui n acest spatiu constituie un
proces asemanator formarii si continuitatii altor popoare romanice europene: francez, italian, spaniol si
portughez. La toate aceste popoare constatam un element etnic de baza: galii n cazul francezilor, celtiberii
n cazul spaniolilor si portughezilor, galii si etruscii n cazul italienilor. La romni au fost daco-getii. Peste
acest element de baza, autohton, au venit colonistii romani, aducnd cu ei limba latina, civilizatia si cultura
romana.
Dacii, sau getii, fac parte din marele grup etnic al tracilor si constituie cea mai importanta ramura a lui,
avnd o civilizatie, o cultura si o istorie politica pe care n-a egalat-o nicio alta ramura. Se poate spune ca
geto-dacii reprezinta elita numerosului grup al tracilor. Cu privire la multimea acestor traci, Herodot face o
afirmatie de o mare importanta: ,,Neamul tracilor este, dupa cel al inzilor, cel mai numeros din lume. Daca
ar avea un singur crmuitor, sau daca tracii s-ar ntelege ntre ei, ar fi de nenvins si, dupa socotinta mea,
cu mult mai puternic dect toate neamurile. Dintre cele peste o suta de formatiuni tribale si gentilice ale
tracilor, triburile dacilor si getilor erau cele mai mari si cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins ntre
Muntii Balcani si Muntii Slovaciei si de la litoralul apusean al Marii Negre pna dincolo de bazinul Tisei.
Triburile denumite ,,dacice locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii si al Banatului, iar al ,,getilor n
Cmpia Dunarii, inclusiv n sudul fluviului, n Moldova si Dobrogea de azi. Burebista, un stapnitor ce se
tragea din spatiul getic, a izbutit sa adune sub o singura conducere triburile si uniunile de triburi ale getilor
si ale dacilor. Actiunea de unificare a triburilor daco-getice a continuat chiar si dupa moartea lui Burebista,
pna la crmuirea lui Decebal. Mai apoi sub conducerea mparatului Traian, ntre anii 105-106 d.Hr.
,Sarmizegetusa, capitala Daciei, a fost zdrobita, statul dac a fost distrus, iar Decebal se sinucide.
Dacia va fi stapnita de romani timp de 165 de ani (106-271 d. Hr.). Prin cucerirea Daciei de catre romani
se deschide o epoca noua n istoria societatii omenesti de pe teritoriul patriei noastre. Cucerirea romana, din
dreapta si stnga Dunarii, a pus capat nu numai dominatiei popoarelor autohtone asupra pamnturilor din
aceste regiuni, ci a dus si la disparitia elementului autohton din punct de vedere lingvistic. Romanizarea
populatiei bastinase s-a desfasurat relativ usor. n afara masurilor cu caracter administrativ, dintre factorii
care au contribuit la romanizare pot fi enumerati: