DIMENSIUNEA RELIGIOAS A

EXISTENEI

Religia dacilor





Introducerea cretinismului in
arile Romne




Inceputurile culturii
religioase romne



Limba. Literatura Religioasa
Varlaam, Antim Ivireanul



Descirerea Moldovei
Dimitrie Cantemir
Religia Dacilor
Din cele mai vechi timpuri, dacii au avut o religie
politeist, iar prima dovad a acestui fapt este
adus de marele istoric Herodot.
n anul 484 .Hr. Acest a ajuns prin parile noastre
datorit unei escale la Olbia unde a aflat despre
gei si calauza lor spiritual.
Relatarea este inserat in cartea a 4-a a Istorii-lor
unde este descris expediaia persan condus de
Darius impotriva sciilor din 514 .Hr:
Iat in ce chip se socot ei nemuritori: credina lor
este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la
Zalmoxes divinitatea lor- pe care unii il cred
acelai cu Gebeleizis. Tot in al cincilea ani arunca
sorii si intotdeauna pe acela dintre ei pe care cade
sorul il trimite cu solie la Zalmoxes ncredinndu-l
de fiecare dat dupa toate nevoile lor.
Dei in manuscrisul folosit de traductori forma
numelui este Zalmoxes, e preferat totui varianta
Zamolxes. Alte date eronate apar i in legatura cu
durata la care se repetau sacrificiile. Mircea Eliade
face o referire gresita in legatura cu numarul de ani
dupa care era aruncat solul:

Sacrificiul sangeros al unui mesager,
efectuat la 4 ani

Religia Dacilor
Dupa descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot
vorbeate despre Zamolxis:
"Dupa cte am aflat de la elenii care locuiesc n
Hellespont ai n pont, acest Zamolxis, fiind om ca
toti oamenii, ar fi trait n robie la Samos ca sclav al
lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, catigndu-
ai libertatea, ar fi dobndit avutie multa ai,
dobndind avere, s-a ntors bogat printre ai lui.
Cum tracii duceau o viata de saracie crunta ai erau
lipsiti de nvatatura, Zamolxis acesta care
cunoscuse felul de viata ionian ai moravuri mai
alese dect cele din Tracia, ca unul ce traise printre
eleni ai mai ales alaturi de omul cel mai ntelept al
Elladei, lnga Pythagoras.
Religia lor era politeista, - la fel ca religia tuturor
popoarelor indo-europene. Era adorat n Dacia ai un
zeu al razboiului (echivalentul lui Ares sau Marte),
caruia dupa marturia lui Iordanes getii i jertfeau
prizonieri prinai n razboi, "socotind ca zeul
razboaielor trebuie mpacat prin varsare de snge
omenesc". De asemenea, acestui zeu ntocmai ca
la celti i se jertfeau primele prazi de razboi: "lui i
se atrnau pe trunchiurile arborilor prazile de razboi
cele dinti".
Getii repetau, asadar, pe timp de pace un ritual
specific al razboiului. Tragerea la sorti in acest caz
exprima situatia aleatorie de pe campul de lupta
cand mor chiar si cei mai viteji barbati. Cei cazuti,
impotriva oricarei logici profane sunt alesii, sortitii.
Biletul de trecere in cealalta lume era tocmai
lancea. Prin lance, prin acea prajina de lemn cu toc
din fier ascutit la un capat li se oferea sansa sa
urce, sa transceada dincolo de lumea muritorilor.
Introducerea cretinismului in
arile Romne



In Dacia, cretinismul ptrunsese, chiar de la nceputul colonizrii romane, adus de legionari.
O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba unde toate cuvintele despre ceea
ce se poate numi cretinismul de baz sunt latineti: Dumnezeu duminic, cruce, cretin,
biseric, lege sacr,cuminecare, rugaciune,altar, Scripturi, sfant mai ales n cuvinte compuse
ca Snta Maria, Sn Petru, Sn Nicolae, deoarece in limbajul current, a fost inlocuit cu Sfant,
prin contaminare cu slavonul seventu. Cu toate acestea , organizarea ecleziastic, instalarea
unei ierarhii bisericeti au ateptat sfaritul marilor navaliri barbare si coincide cu perioada de
glorie a primului ar bulgar, deoarece au pstrat slavona veche drept limb bisericeasca pna
la sfrsitul secolului al XVII-lea, ns tot timpul au fost supui de departe, patriarhatului
Constantinopolului. Urmarea este c cei mai muli termini privitori la organizarea ecleziastica,
precum si la teologie sau la literature religioas sunt de origine slavo-greac.


Cretinismul aprut n primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de
divizunile naionale i sociale. Rspndirea cretinismului n Romnia i meninerea lui de-a
lungul vremii s-a fcut n strns conexiune cu Imperiul Bizantin. Bizanul a rmas, dup
retagerea autoritii i armatei romane din Dacia la sfritul secolului III, singura for
politic din Orient care s-a putut impune n faa migratorilor


Primii cretini au ptruns n Dacia, probabil, odat cu armatele i colonitii lui Traian. n anul
313 mpratul Constantin cel Mare a recunoscut cretinismul ca religie acceptat n cadrul
Imperiului Roman, ceea ce a determinat creterea continu a numrului comunitilor
cretine i sprijinul statului pentru organizarea Bisericii. Drept urmare, Dobrogea va cunoate
o intens via cretin, iar la Tomis va fi nfiinat un episcopat, numrul bazilicilor cretine
descoperite n secolele IV-VI n oraele dobrogene depete cifra de 40.
Introducerea cretinismului in
arile Romne

Numeroi misionari sud - dunreni au trecut la nordul fluviului pentru a rspndi
religia cretin n rndul populaiei romanice. Astfel, numrul obiectelor cu simboluri
cretine descoperite n spaiul nord dunrean crete considerabil. Bazilici cretine
au fost descoperite la Porolissum n Transilvania i la Sucidava n Oltenia. Multe
morminte din aceast perioad atest practicarea ritului i ritualului cretin de
nmormntare. Alturi de acestea au fost identificate i numeroase morminte
specifice unei populaii necretine, ceea ce arat c n Dacia la fel ca n ntreaga
Europ, cretinismul a coexistat mult vreme cu vechile credine pgne.


Dup aezarea slavilor i a bulgarilor la sudul Dunrii i dup cretinarea
acestora, cretinismul populaiei de la nordul Dunrii a suferit o puternic
influen din partea celui slav i bizantin. Organizarea bisericeasc, modul
de svrire a slujbei n biseric i limba n care se predic se schimb;
astfel slavona dvine limba cretinismului romnesc, situaie care va dinui
tot Evul Mediu. Dup anul 1054, cnd cretinismul se desparte n dou
ramuri (apusean cu capitala la Roma i rsritean cu capitala la
Constantinopol), romnii vor rmne n sfera tradiiilor rsritene
(ortodoxia). Ei vor deveni astfel sigurul popor european de origine latin
cu o credin ortodox

Inceputurile culturii religioase
romne

Incepturile literaturii romanesti dateaza din secolul al XVII-lea iar acum limba slavona este treptat
inlocuita cu limba romana, serviciul religios oficiindu-se acum in limba romana. In aceasta
perioada s-au tradus si tiparit primele carti de factura religioasa, carti de care aveau nevoie toti
credinciosii precum Cazaniile.
Cultura romn veche nu poate fi neleas n afara cadrelor i a mentalitilor vremii. n rile
Romne, ca i n alte pri ale lumii, omul medieval e, n primul rnd, un om religios, a crui via
este ghidat de credin i de sperana mntuirii. Cu o percepie mai acut a efemeritii i a
instabilitii ( ntr-o lume violent ), omul medieval triete mai acut o dimensiune spiritual a
existenei ( prin rugciune, post, jurmnt ). Valorile etice ( buntate, mil, dreptate etc. ) se
ntemeiaz pe cele religioase. Sunt subordonate n mare msur religiosului politica, justiia, arta,
viaa cotidian.
nceputurile culturii scrise a romnilor sunt profund legate de viaa lor spiritual, de credina n
Dumnezeu i de raportarea la sacru a fiecrui individ, fie om simplu, slujitor al bisericii sau
voievod. Religia, alturi de istorie, este cel dinti fundal de manifestare a culturii scrise i a
literaturii. Cartea religioas romneasc este mai nti o carte de cult n limba slavon, apoi o
carte de cult n limba romn. Traducerea ei prilejuiete cea dinti exprimare a creativitii
princuvnt n limba romana, chiar daca ttimida la inceput.
Inceputurile culturii religioase
romane
n secolele al XVII-lea al XVIII-lea, viziunea teologic este dublat de atitudinea
moralist. Nu numai oamenii bisericii, ci i cronicarii sunt spirite reflexive care i pun
ntrebri despre destinul omului n Univers. Pe ci diferite, ei au demonstrat c i
limba romn poate fi instrument de cult i de cultur. Dosoftei a tradus psalmii iniial
n proz i ulterior i-a transpus n versuri, ceea ce demonstreaz intenia literar i
contiina artistic a autorului. Dosoftei apeleaz la modelul poeziei populare, astfel
nct psalmii s fie accesibili i uor de memorat. Biserica devine o instituie eficient
de rspndire a limbii romne, de la slujitorii cultului, pn la cel din urm credincios.
Situate n contextul epocii, textele care ilustreaz o anumit dimensiune religioas au
o funcie preponderent moralizatoare ( psalmii versificai de Dosoftei, Didahiile lui
Antim Ivireanul ), exprim o viziune asupra lumii marcat de mentalitatea vremii (
Viaa lumii de Miron Costin, Legenda IV, de Ion Neculce ). Vzute din perspectiv
contemporan, aceleai texte dobndesc expresivitate i valoare artistic.

A strbate Psaltirea echivaleaz cu o cltorie printr-o ar a minunilor poetice .
Limba.Literatura Religioasa
In torna, torna fratre cuvintele strigate dupa Cronografia lui Theophan la anul 579
un soldat bizantin, au crezut unii a gasi un document echivalent cu juramantul de la
Strasbourg in anul 842 si Cartea Capoana in anul 1960. Din felurite pricini, intre care
uzul oficial al limbii slavone in biserica si cancelarii, primul text in limba romana
ramane Scrisoarea boierului Neacsu catre judele Hanas Beagnar din Brasov in anul
1521. Imediat dupa aceea folosirea limbii romane devina frecventa, dar intaiile
tiparituri sunt in limba slavona.
Limba romana, asa cum aparate din aceste prime monumente lingvistice, e latina in
structura si lexicul ei fundamental.
Dialectul toscanic al limbii romane il constituie dialectul muntean, daca se poate
spune astfel, intrucat poporul si limba romana intre Nistru, Tisa si Dunare se
infatiseaza cu o unitate neintalnita nicairi in Europa la alte popoare. Muntenie pune o
anume sobrietate fonetica si sintactica, dar Moldova si Ardealul aduc fineta nuantelor,
arta emisiunii sonice, savoarea. Graiul moldovenilor e literar de la sine. Literatura
religioasa de care s-a facut prea mare caz nu e decat o productie de talmaciri de
Psalitri, Tetraevanghele, Praxii, Biblii, Slujebnice, Molitvenice, Minee, Paterice. O
Viata a sfantului Leger sau un Heliant n-avem in aceasta epoca. Traducerile sunt
insotite uneori de precuvantari, care au interesul lor filologic si psihologic.

Varlaam, Antim Ivireanul


Cartea romaneasca de invatatura a mitropolitului Varlaam(1643) se remarca printr-
o limba vie, limpede curgatoare, printr-un ton familiar, direct:
Cum iubesti sa-ti hie tie oamenii asa si tu sa hii lor. Sa te feresti de a strainului.
Sa-ti hie destul cu al tau. Sa va grjiti carele de voi sa va tineti trupul nespurcat. In
ruga, in truda, intru paza sventei biserici.

Didahiile din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai insemnate. Pe Antim il adusese
in tara pe la 1690 Constantin Brancoveanu pentru imbunatatirea tipografiei
mitropiltane. Numeroase tiparituri, intre care grecesti si arabe, se datoresc noului
specialist, care, calugarindu-se, ajunse in 1708 mitropolit. Atitudinea antiturca il duse
la caterisire si moarte in anul 1716.
Antim e un orator excelent si un stilist desavarsit, echilibrand exacta masinarie a
cazaniei. Unul dintre cei mai straluciti ierarhi ai Bisericii romanesti, s-a remarcat prin
personalitatea sa plurivalenta, prin lupta continua pentru promovarea culturii
romanesti din secolul al XVIII-lea. Munca neobosita la care se adauga darurile native,
priceperea de tipograf, caligraf, zugrav, sculptor, orator, carturar, pastor, gospodar, l-
au facut sa se ridice deasupra multora care au fost inainte si dupa el in scaunul
mitropolitan al Ungrovlahiei.

Antim Ivireanul

El propune cu indemanare ascultatorilor speculatii teologice si
transcendentalitati, vorbind de sensul mistic al cuvantului Mariam, despre
botezul cu apa si cu duh, despre mantuire, facand cu gratie exegeza
subtire. Mai ales are darul de a izbi imaginatia printr-un soi de caractere
morale, evocant de pilda pe injuratorul de lege, de cruce, de cuminicatura,
de coliva, de prescuri, de spovedanie care a mancat miercurea si vinerea
peste si in post raci si unt de lemn dar n-a dat de pomana nevoiasilor,
caci: am face mila, ci nu ne da mana, ca avem nevoi multe si dari si avem
casa grea, si copilasi cam gloata , pe cel care stramba din nas la
mnacarea de post, rapstindu-se asupra verzelor, injurand legumele, zicand
in zadar s-au adus in lume Antim are suavitate, exaltare lirica si face
Fecioarei un elogiu franciscan desfasurat intr-o cadenta fastuoasa ca o
coada de paun:

Aleasa este cu adevarat ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele
darurilor
Dumnezeiesti si straluceste mai virtos intru celalalte lumini ale ceriului; aleasa este si
frumoasa ca luna, pentru ca cu lumina sfinteniei stinge celelalte stele

Crocincari Moldoveni Miron Costin

Miron Costin avea cultura poloneza, stia latineste, putin italieneste,
era om citit. Pe de alta parte se prijeleste insusi la evenimentele
cronicii sale, care se termina cu moartea lui Stefanita Lupul in anul
1661. El are talent literar, stilistica savanta de factura clasica,
putinta de a descrie. Pagina despre navala lacustelor e dantesca :
Un stol tinea un ceas bun, si daca trecea acest stol, la al
doilea ceas sosea altul; si asa, stol dupa stol tineau cat tineau din
prand pana indeseara. Unde cadeau la mas, ca albinele zaceau; nice
cadea stol peste stol, ce treceau stol de stol, nu se ponreau pana nu
se incalzea soarele bine spre prinz; si calatoreau piana indeseara, si
piana la cadere de mas cadeau si la popasuri.
Alti cronicari moldoveni mai importanti: Nicolae Costin, Ioan Niculce
Istoriografia moldoveana nu mai prezinta, dupa Niculce, interes
literar. Axintie Uricarul e un compilator, bine informat pentru epoca
1711-1716, cronica grecului Amiras ramasa in text grecesc (epoca
1726-1733), a diacului Nicolae Muste, a lui Ienache Kogalniceanu, a
spatarului Ioan Canta sunt simple documente.
Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir e un erudit de faima europeana, voievod
moldovean, academician berlinez, print moscovit, un Lorenzo de
Medici al nostru. Autor intre altele al unei Istorii a imperiului
otoman scrisa latineste, care i-a facut renumele in Occident,
intrucat ne priveste intereseaza prin Divanul seau gilceava
inteleptului cu lumea sau judetul sufletului cu trupul, compunere
scolareasca, ca si prin mai matura Istorie ieroglifica. Divanul, cu
pesimistul lui biblic e de o uimitoare asemanare cu dialogurile de
mai tarziu ale lui Leopardi. Omul cu aspiratiile lui morale e pus in
fata implacabilei Firi, care se aseaaza in pozitia ispititoare a lui
Mefistofeles.

Opera literara viabila a lui Cantemir este Istoria ieroglifica,
adevarat Roman de Renard romanesc, asupra tilcului politic al
caruia, destul de straveziu, s-a insistat cu exces.
Descrierea Moldovei
Descrierea Moldovei este titlul original al operei fundamentale a lui Dimitrie Cantemir, scris n
limba latina ntre anii 1714-1716, cand se afla in Rusia, la cererea Academiei din Berlin.
Lucrarea are un adevrat caracter enciclopedic, care continea descrieri pertinente i ct se poate
de complete de natur geografic, politic, administrativ, organizatoric, social, lingvistic,
etnografic a Moldovei aa cum doar un nativ educat, care pe deasupra a fost i liderul acestei
ri romneti, poate s tie.
Descrierea Moldovei are 3 parti:
Prima parte este consacrat descrierii geografice a Moldovei, a munilor, a apelor i a cmpiilor.
Dimitrie Cantemir a elaborat prima hart cunoscut a Moldovei. A prezentat flora i fauna,
trgurile i capitalele rii de-a lungul timpului.
n partea a doua a lucrrii este nfiat organizarea politic i administrativ a rii. S-au fcut
referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile
prilejuite de nscunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodn, nuni, nmormntri.
n ultima parte a lucrrii exist informaii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care
la nceput au fost latineti, "dup pilda tuturor celorlalte popoare a cror limb nc e alctuit din
limba cea romn, iar apoi nlocuite cu cele slavoneti".
Lucrarea prezint interes nu numai pentru descrierea geografic sau politic bine documentat, ci
i pentru observaiile etnografice i folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru crturar care
a cuprins n sfera cercetrilor sale etnografia i folclorul.
Descrierea Moldovei
Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si
scoli, educatie in vremea lui Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir
considerand ca limba slava in biserica si stat a fost introdusa in
Moldova in urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza
gresit in vremea lui Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand
moldovenii ar fi respins unirea cu Roma si ar fi renuntat la literele
latine. In realitate se stie ca numeroase privilegii ale lui Alexandru
cel Bun au fost redactate in moldoveneste, ceea ce arata
netemeinicia teoriei lui Dimitrie Cantemir.
Limba slavona in biserici la romani are origini mult mai vechi, care
nu pot fi explicate numai prin fenomene culturale din Moldova,
deoarece aceasta limba o gasim folosita atat in tara Romaneasca
Cat si in Transilvania.
Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata
de autor, adusa de Antioh Cantemir la Paris si gravata si publicata
prin grija fiului sau la 1737 in Olanda.