Sunteți pe pagina 1din 32

Vasile Lovinescu Interpretari inedite ale simbolismului din doua snoave apartinnd

lui Ion Creanga


Basmele lui Creanga apartin familiei miturilor de tip complet, desfasurndu-se ntr-
o lume consecventa cu ea nsasi, n logica supranaturalului, caci si acesta are o lo
gica proprie. "Supranaturalul" nu nseamna n afara sau deasupra legilor Universului
, ci deasupra planului nostru de existenta, care e unul din planurile indefinite
, constituind Cosmosul total, si
anume planul "Omului Universal", cum i se mai spune. Indefinitatea planurilor de
fire este solidara cu diversitatea lor; ierarhizarea face ca planurile superioa
re sa fie cauzale fata de planurile inferioare, deci conditionndule. Este exact r
aportul de dependenta ireversibila a lumii noastre fata de lumea basmelor. ncntati
, uimiti de atmosfera basmului si de torsul lui "nsira-te margarite", multi ar fi
ispititi sa recunoasca o calitate mitica, adica simbolica, numai basmului. Eroa
rea este imediat perceptibila la cea mai mica cercetare: nimic n lumea noastra nu
-si are ratiunea n el nsusi, ci, imediat, n planul superior lui; orice amanunt al v
ietii si al lumii nconjuratoare este n mod necesar simbolic, pentru ca este "repre
zentativ", are o calitate simbolica existentiala, fireasca. A trai lumea simboli
c nseamna a o recunoaste ca oglindire
analogica, adesea n sens invers, a unui plan superior. De aceea, lucrurile cele m
ai mici din lumea noastra simbolizeaza lucruri cu att mai mari din lumea imediat
superioara, dar cu att mai greu de interpretat. Prin urmare, o snoava, o jitie, o
cimilitura, o framntare de limba, snt, ntrun anume sens, mai greu de interpretat d
ect Harap-Alb. Simbolismul calului nazdravan , caruia i cresc 24 de aripi, dupa ce
s-a regenerat printr-o cura de jaratec, este mai vizibil dect acel al unei rme; p
e lnga secretul natural, se mai adauga si acel al abjectiunii si al infimului. A
vedea divinitatea lui Hristos cnd se transfigureaza pe Thabor, cnd nvie, cnd se nalta
la cer, cnd va veni a doua oara la Judecata - este lucru usor; dar s-o vezi n ace
l care mnca cu vamesii si pescarii, n arestatul din pretoriul lui Pilat, gol pna la
bru, rege derizoriu cu
coroana de spini si sceptru de trestie, scuipat si batut, n cel spnzurat pe cruce,
pedeapsa rezervata sclavilor, n cadavrul de pe Golgota, este mult mai greu, deoa
rece Dumnezeu se oculteaza pe sine nsusi, pentru ca lumea sa poata exista; si mai
greu este simbolismul bufoneriei, al rsului, care adauga nalucirii lumii caracte
rul sau iluzoriu, grotescul. Nu se poate da o importanta minora povestirilor mic
i, snoavelor, si cimiliturilor lui Creanga si ale altora, binenteles pentru ca "n
u stii de unde sare puricele", detaliul cel mai infim, cel mai ridicol al vietii
de toate zilele, fiind susceptibil de multe sensuri pe planuri diverse, cu rasu
nete nebanuite, prin transpozitia lor indefinita. Lipsa de comuna masura ntre Pri
ncipiu si Manifestare interzice autonomia oricarui lucru, oricarui gest, ct de in
fim ar fi el, din lumea
fenomenala. Nuvela-basm Soacra cu trei nurori, lipsita de elementul miraculos si
totusi profund initiatica, este, din acest punct de vedere, un avertisment pent
ru cititorul atent. Amintim ca exemplu tipic de literatura esoterica, lipsita de
ncadrare fantastica, Decameronul lui Bocaccio, acesta facnd parte, ca si Dante, d
in organizatia secreta initiatica Fede Sante [ordin de filiatie templiera, n care
snt utilizate cele mai importante simboluri ale hermetismului crestin. Dante Ali
ghieri (12651321) se oare ca ajunsese la un moment dat unul din sefii acesteia,
descriind n a sa Divina Comedia fazele succesive pe care le parcurge constiinta i
nitiatului pentru a atinge nemurirea. Membrii acestei organizatii si spuneau fede
li d'amore]. Un chip mai putin familiar al lui Creanga este masca lui de belfer
moralist, autor de manuale
didactice edifiante, institutor bugetar n contrast desfatator cu personalitatea l
ui gargantuesca, destul de vasta ca sa poata primi n ea pe Pasari-Lati-Lungila, p
e Flamnzila, Ochila si pe celelalte dihanii spaimoase care i-au venit de hac lui
Rosmparat. Aceasta masca de lup moralist si-o ia Creanga mai ales n snoavele si is
torioarele pe care le-a semanat, pe ici - pe colo, n abecedarele lui. Privite n adn
cime, din perspectiva adevaratei personalitati a lui Creanga, ele arata ca simtu
l comun si platitudinea pot si ele avea dreptate n felul lor, si ca anumite reada
ptari la medii pot parea ridicule, fara sa le mpiedice sa fie uneori mesaje din a
lte lumi. Luam ca exemplu Prostia omeneasca... . Snoava se desfasoara n jurul unu
i punct central, care este un drob de sare asezat pe laita, deasupra capului unu
i copil nfasat si
culcat n albie. Femeia si mama ei se pornesc pe bocete, cnd se gndesc ce s-ar ntmpla
daca mta ar mpinge drobul. Mai nti, trebuie remarcat ca ipoteza este o improbabilita
te, nu o imposibilitate; distinctia este mai mult dect o nuanta. Prostia femeilor
este pragmatica, n nici un caz metafizica. De fapt, avem de-a face cu un ax, avnd
la capatul superior un drob de sare, adica o pietra. Dar, totdeauna, pietrele s
finte, betilele, cad din cer, de sus... La capatul inferior este copilul, reprez
entant paradisiac al genului uman. Din punct de vedere al simtului comun, reprez
entat de cele doua femei, daca piatra cade peste capul copilului, i-l face chise
lita. Dar avnd n vedere ca petra autem erat Christum, verticala caderii este n real
itate o Avatarana, pe care se coboara avataric Logosul printre oameni; n acest ca
z, capusorul copilului ar fi nlocuit cu
Piatra Filosofala [n sensul alchimiei mistice, piatra filosofala ar fi omul ajuns
la desavrsire dupa multiple prefaceri spirituale. n alchimia practica, piatra se
prezinta sub forma unei pulberi rosii, stralucitoare, de culoarea "rubinului" (P
aracelsul). Prin ncalzire, topire si diluare se urmarea transformarea unui metal
obisnuit n aur. Piatra filosofala este n acelasi timp Panaceul (Remediul) universa
l si Elixirul de viata lunga. Dupa unii, da puterea de a cstiga nemurirea, dupa a
ltii da puterea de a deveni invizibil, de a se deplasa dupa voie n spatiu, ori de
a cunoaste ratiunea ultima a lucrurilor. Alchimistii desemnau piatra filosofala
cu acrostihul Azoth, format din prima litera a tuturo alfabetelor (A), urmata d
e ultima litera a alfabetelor latin, grec si ebraic, ceea ce nseamna: Piatra este
nceputul si sfrsitul oricarui corp].
nlocuirea unui cap omenesc printr-unul de lemn, de piatra sau de fier se mai gase
ste n folclor. Drobul de sare este acelasi lucru cu sabia lui Damocles, atrnata nu
deasupra capului unui anumit individ, ci asupra oricarui om. Ea este identica c
u fulgerul spiritual care poate trasni un om, dar l poate si transfigura, ca pe I
lie. Barbatul vine acasa si le gaseste pe cele doua femei bocind. Pleaca spunnd c
a se va ntorce numai de va gasi mostre mai mari de prostie; n realitate, acestea sn
t similitudini tangente cu transcendentul. Atunci, de-abia ntors acasa, ar putea
face gestul eliberator de "inversare a Polilor", adica sa ia piatra de deasupra
capului copilului si s-o aseze dedesubtul lui. Dar aceasta cere epuizarea unui c
iclu. Ca ar fi vorba de o restaurare primordiala, o arata faptul ca sarea a avut
totdeauna un
caracter "bazic", n fundul apelor; la suprafata lor, aspectul hominal al sarii es
te giuvaerul din floarea de lotus (Om mani podme hum), reprezentat de copil n alb
ia sa. Deci omul nostru porneste n cautarea de asa-zisi prosti, ca Diogene cu fnar
ul lui, n cautare de oameni destepti. Dar a parcurge ciclul unui lucru nseamna a-l
epuiza. Aparent, omul nostru sleieste prostia prin rasfoirea ei. n realitate, ra
sfoieste Cartea Vietii, cu mesajele ei transcendente, care pentru lumea noastra
par niste nebunii. Si mergnd el, vazu un om care tinea un oboroc desert cu gura s
pre soare si-l baga repede n bordeiul lui. Voia sa si-l lumineze, ducnd soarele n e
l. Mai nti, acest bordei ermetic nchis, fara nici o crapatura, reprezinta nsusi Atha
norul [cuptorul alchimistilor, construit dupa reguli precise, n
care se spera obtinerea transmutatiei metalelor si a Pietrei filosofale. n Athano
r era ncalzit "oul filosofal", care trecea, dupa o ntetire corespunzatoare a tempe
raturii, prin toate culorile spectrului, pna la acel rosu stralucitor care, o dat
a spart, devenea "piatra". Mai departe, aceasta cauta sa se prefaca n aur si sa d
esavrseasca Magnum Opus (Marea Opera)]. Miracolul alchimic realizeaza soarele min
eral tot ntr-un vas complet nchis, adica tocmai ceea ce ncearca asa-zisul prost, si
apare ca nebunie si stupiditate n lumea sublunare, n care ne facem veacul. Batrnii
alchimisti ne spun ca trebuie sa transformam lumina solara n soare lichid, dar a
ceasta este transportabila tocmai cu un oboroc! Ocluziunea vasului hermetic este
conditia sine qua non a lui Magnum Opus. Fisurarea lui este o catastrofa care n
imiceste procesul de
transmutare. Este exact ceea ce face taranul nostru, peregrin "destept", cnd cu u
n topor sparte o gaura n bordei, pe unde intra soarele a toata lumea, soarele pro
stilor, distrugnd astfel realizarea a Magnum Opus. Mai departe, un om facuse un c
ar n casa si nu-l putea scoate pe usa. Calatorul nostru, care era un filosof rati
onalist, l face pe rotar sa-si dezarticuleze analitic carul lui sintetic, scotndu-
l afara n bucati componente. Este si aceasta o solutie, care ar fi facut bucuria
lui Descartes. Un car ca toate carele, un bou ca toti boii... dar, n snoava, n ini
ma casei, n altarul ei, n Intelect, se afla de fapt ideea de car Merkaba, caruta d
e foc a lui Ilie Tesbiteanul, sau busteanul ielelor din basme. Prin magia alba,
carul se putea subtia subtil prin horn, confundndu-se cu prototipul sau, Carul Ma
re... Fara aceasta dezmembrare, casa ar
fi fost la capatul pamntesc al lui "Axis Mundi" un sanctuar, un temenos. Mai ncolo
, un alt "prost" ncerca sa ridice n pod, cu tapoiul, niste nuci. Vai, lucrul nu ma
i este posibil n lumea noastra; nu mai este posibil sa nimeresti si sa mpungi punc
tul central si chintesential al unui lucru, chiar al unui atom, si sal fixezi n "
pod", adica in Excelsis. Dar, simbolic si sapiential, lucrul este nca posibil, ad
ica perfect real si realizabil pe planul cauzal. Aceasta ncerca "prostul" sa real
izeze, dar "desteptul" l mpiedica sa duca la capat. n sfrsit, ultimul "prost" ncearca
sa-si traga cu funia vaca pe casa, ca sa pasca fn pe acoperis, n realitate n pasun
ile si livezile cerului. Daca reusea, precum Harap-Alb cu gloaba lui costeliva,
care zboara la cer, dupa ce a facut o cura de jaratec, devenind un "nu stiu ce"
miraculos, care vsleste prin cerul stelelor fixe, daca "prostul" nostru reusea sa
faca "gestul" lui n modurile lui intelectuale, simbolice si calitative, "vaca" a
jungea n pasunile celor "sapte boi", Septem Triones, caruia i zicem Carul Mare. Ca
latorul a sleit ciclul prostiei, asa cum o ntelege lumea noastra. n fond, a demiti
zat lumea, adica i-a taiat radacinile ceresti cu un bun simt marginit care este
adevarata prostie, coextensiva cu pacatul contra Sfntului Duh. Se ntoarce acasa si
nu se mai sinchiseste de prostia femeilor, deoarece acelasi bun simt i arata ca
foarte improbabila eventualitatea ca mta sa mpinga drobul de sare de pe polita, co
pilul gasindu-se tocmai n acel moment pe verticala care coboara din drob. Dar dac
a ar fi stiut sa tlcuiasca semnele, ar fi cobort drobul pe podea, la capatul
invers al axului, sau mai bine lar fi asezat sub capul pruncului (ca element "ba
zic"), iar pruncul ar fi devenit astfel "Fat-Frumos nascut din Piatra". Snoava P
rostia omeneasca ar putea avea ca subtitlu Ravagiile bunului simt, iar plnsul fem
eilor ar reprezenta, de fapt, imposibilitatea dualitatii (erau 2 femei) spre sfrs
itul ciclului - cnd Ion Creanga si scrie snoavele de a realiza redresarea necesara
. Ce mult as fi dat sa vad figura acestui om rafinat si complicat sub aparenta l
ui taranie, pna la limitele incredibilului; ce rs de Pan nepatruns n nfiora n interio
r, cnd scria n manualele lui didactice sau preda de la catedra copiilor aceste nvat
aturi, ce ni se par locuri comune, mai greu de tlcuit (din cauza aparentei lor ma
runtimi) dect Harap-Alb! Si ma ntreb, oare la cine s-a gndit autorul cnd a ales titl
ul
snoavei sale, Prostia omeneasca? La cei pe care parintele copilului i-a ntlnit, st
raduindu-se, n diferite moduri, sa atinga perfectiunea, si pe care nu i-a nteles?
sau chiar la tatal pruncului? * * * Povestea unui om lenes se nscrie n aceeasi lit
eratura didactica si moralizatoare, raspndita la toate popoarele. Avem de-a face
cu acelasi Creanga, de care am pomenit mai sus, cu masca lui de belfer, moraliznd
referitor la notiunea de lenes "d'un ton de nez fort dvot", n versuri inepte. "Nu
lucrezi, n-ai ce mnca" profesa el n nvatatorul Copiilor, n editia din 1871, sub pro
prie semnatura, spre nminunarea si nveselirea aceluia care i cunoaste dedesubturile
. Aurel G. Stino ne atrasese atentia asupra ideilor lui Creanga despre lenes si
asupra
povestirii sale despre un om lenes; ne pusese la dispozitie rezultatul unor cerc
etari personale. Poezioara Nu lucrezi, n-ai ce mnca se compune din doua parti dis
tincte: culpabilitatea omului lenes n societate, care nu vrea sa se foloseasca de
darurile cu care a fost nzestrat: "Membre bune-ndemnoase, Creieri n cap de ajuns,
Minte, grai, simtiri, virtute" si n al doilea rnd, binecunoscutul episod din apolo
gul Greierului si Furnicii: "Ar fi mare pacat Omul lenes de-ajutat" ncepe nvatator
ul Creanga stihurile sale. Din moment ce natura l-a utilat pe om cu mijloace pen
tru a munci si crea, "Daca lenea-l stapneste Singur este vinovat". n Povestea unui
om lenes, profitnd de libertatea pe care i-o da fictiunea, Creanga mpinge conseci
ntele jalnicei doctrine,
mai sus expusa, pna la extremele ei, anihilndu-se prin absurd: lenesul este expulz
at din organismul social ambiant (ca unele grefe de pe corpul omului), de catre
consatenii lui, "la locul cuvenit unde i-au facut felul". nvatatorul Creanga pron
untase sentinta n nvatatorul Copiilor, cu o usurinta de miscare, cu o dezinvoltura
n locul comun si n banalitate, care nu e cea mai mica uimire ce ne-o pricinuieste
aceasta personalitate att de complexa: "Cine ziua nu munceste Doarme noaptea nemn
cat!" Se poate arata si lui La Fontaine si institutorului Creanga deficitul logi
c al fabului Greierul si Furnica. Greierele nu-i deloc lenes: cntecul lui este o
munca (care produce ritmuri armonizatoare), cel putin tot att de efectiva ca si a
ceea a furnicii, ca sa-si adune materie digerabila.
Atitudinea humulesteanului este cu att mai echivoca, cu ct n copilaria lui, cel put
in, nu putea servi ca exemplu altor copii. Iata parerea tatalui despre fiul sau:
"Nu-l vezi ca-i o tigoare de baiet cobait si lenes, de n-are pareche?" Si n alta
parte a Amintirilor: "Si nu ca ma laud, caci lauda-i fata: prin somn nu ceream
de mncare; daca ma sculam nu mai asteptam sa-mi deie altii; si cnd era de facut ce
va treaba, o cam raream de acasa. S-apoi mai aveam si alte bunuri: cnd ma lua cin
eva cu raul, putina treaba facea cu mine; cnd ma lua cu binesorul, nici atta; iar
cnd ma lasa de capul meu, faceam cte-o draguta de trebusoara ca aceea, de nici sfnt
a Nastasia, izbavitoarea de otrava, nu era n stare a o desface, cu tot mestesugul
ei." Nu vedem cum ar fi putut figura aceste fragmente n nvatatorul
Copiilor si n Abecedarele institutorului Creanga. Am atins tangential periferia p
roblemei, acum intram n miezul ei. Am vorbit n Creanga si Creanga de Aur de Danila
Prepeleac, care adus pna la capat, n nvingator, "Questa", cautarea cea mai grea di
n lume, aceea a apropriei lui finalitati, "Sinea", Atma, cautarea care nu a fost
deloc ngreunata sau oprita de faptul ca Danila era "lenes, nechitit la minte si
nechibzuit la trebi", ceea ce arata ca, fata de un plan superior, asa-zisa lene
este o determinatie negativa a unei nalte puteri intelective, la fel cu cntecul gr
eierului, care este n realitate o incantatie. Trebuie sa tinem seama de bivalenta
simbolurilor, prin ancadramentul lor. Contrar basmului Danila Prepelac, n povest
ea Fata babii si fata mosneagului lenea e stigmatizata,
ca si n nvatatorul Copiilor; fata cea harnica restabileste contactul ntre Cetatea S
oarelui (locuinta Sf. Duminici) si Sanctuarul n care era vestala (propria casa),
prin aducerea n el a unei noi Arce de Alianta (ladita data de Sfnta Duminica, plin
a de daruri). Cauza decurge din faptul ca, n povestea citata, este vorba de o ini
tiere feminina, o Karma-Yoga, o initiere "harnica", activa ca lucrarea unei albi
ne. Cu mici exceptii, e cazul tuturor initierilor feminine, care tind mai mult l
a "vindecarea" aceste lumi, la restaurarea ei, la elaborarea unui nou tesut conj
unctiv si nobil; n orice caz, nu la dizolvarea acestei lumi prin concentrarea int
electuala. Realitatea este ca ntr-o lume cu totul robita actiunii, cum este cazul
timpurilor noastre, contemplativul apare ca un lenes si nteleptul ca nebul. Yoga
cunoasterii directe a Principiului, prin stabilirea unei legaturi permanente cu
el, cere imuabilitatea atentiei dar si a activitatii exterioare, redusa la minim
ul necesar pentru a nu muri. n realitate, este o munca mult mai grea dect muncile
lui Herakles si dect orice cazna exterioara pe care ne-am imaginao noi. Cere imua
bilitatea atentiei si a mentalului, eliminarea patimilor trupului si ale sufletu
lui. Unui om necalificat pentru Cunoasterea Suprema, adica, practic vorbind, apr
oape tuturor oamenilor, JnanaYoga [tehnica de meditatie n traditia budista. Cupri
nde patru etape, ce urmaresc, succesiv, detasarea de dorinta, activitatea intele
ctiva, destindere, seninatate interioara, concetrare, unificarea gndirii, detasar
ea si indiferenta, suspendarea afectelor, puritatea desavrsita. De obicei, exerci
tiile jnana-yoga snt
nsotite de "reculegeri" (samapathi) si concentrari (samadhi)], exclusiv cognitiva
, apare ca un non-sens, ca o inertie ce se exclude de la sine din dinamismul une
i colectivitati obisnuite. Ne permitem o comparatie (pe care am mai folosit-o n c
ursul acestui studiu), Biblia pomeneste de "Piatra din vrful Unghiului", cheia de
bolta a oricarei opere arhitecturale traditionale. Dar tocmai pentru ca este n vr
ful unghiului, este n afara si deasupra edificiului propriu-zis; pentru ca este p
rincipiul cladirii, o transcede si o conditioneaza prin lipsa de comuna masura c
u ea. Piatra unghiului nmanuncheaza ntr-un mod vital toate "puterile" edificiului;
acest nod este un punct de interferente nonspatial; fara el, toata opera arhite
ctonica s-ar risipi n neant. Asadar, fiind n afara planului de ntelegere pur
materialist, este ca si inexistenta pentru fiintele care nu depasesc acest plan,
deci incomprehensibila si inutilizabila. De aceea, spune Biblia, piatra din vrfu
l unghiului zace zvrlita n drum si lucratorii nu stiu ce sa faca cu dnsa, pentru ca
este n afara de ntelegerea lor. Daca transpunem acest simbolism pe plan hominal,
piatra din vrf este contemplativul imobil, n afara de actiune, dar conditionnd-o; e
l contribuie la armonizarea energiilor ntregului cosmos, inclusiv cel social, car
e altfel s-ar risipi n pulbere atomica. Dar aceasta o stie numai acel care a atin
s, cel putin virtual, o anumita treapta superioara de realizare spirituala; pent
ru ceilalti oameni, contemplativul este un estropiat moral, un neadaptabil, un p
arazit social. I se spune lenes, cnd, de fapt, lumea prinsa n vrtejul actiunii nu a
r
putea face un gest, nu ar putea macar respira, fara actiunea sa de prezenta imob
ila. Dupa cum zidarii nu stiu ce sa faca cu piatra din vrful unghiului aruncata n
sant, pentru ca nu stiu ce este si la ce e buna, tot asa contemplativul este un
nenteles, un fenomen inclasabil si inutilizabil n mijlocul unei termitiere, unde f
iecare si are rostul si explicatia. Si cum este n naravul oamenilor sa se ncapatine
ze a da un nume Nenumitului, cei din satul-stup atrna de gtul contemplativului o p
ancarta pe care scrie: lenes. n snoava lui Creanga, de altminteri folclorica, toa
te acestea snt vadite prin exagerare si mpingerea la absurd a situatiei de fapt. S
-ar putea ca autorul anonim al mitului sa-i fi solicitat dinadins elementele abs
urde, ce darma argumentatia pe care, aparent, vrea s-o sustina. Procedeul este cl
asic.
Absurditatea apare de la nceputul povestirii, si Creanga o cultiva cu voluptate,
caci e greu de admis ca un om cu o inteligenta naturala att de adnca, att de sensib
il la inconsecventa, sa nu fi fost izbit de ea. "Cica era o data ntr-un sat un om
grozav de lenes; de lenes de ce era, nici mbucatura la gura nu o mesteca." Ce-ar
fi raspuns Creanga, daca ar fi fost ntrebat cu ingenuitate: cum a trait lenesul
pna n momentul povestirii? "Si satul vaznd ca acest om nu se da la munca nici n rupt
ul capului, hotar sa-l spnzure pentru a nu mai da pilda de lenevire si altora. Si
asa se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului, l umfla pe sus, l
pun ntr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimtitor si hai cu dnsul la locul de spnzu
ratoare. Asa era pe vremea aceea."
n realitate, n nici o vreme nu a fost asa ceva si i-ar fi greu lui Creanga sa dea
referinte; sigur este nsa ca aceasta este finalitatea unui contemplativ n vremea n
oastra, numai ca moartea i-ar fi lenta si nu brutala - ca n snoava. Procedeu clas
ic n pilduire: pui la trecut sau n lumea animalelor fenomene sociale contemporane.
Nimeni nu clipeste macar. Vine acum faimoasa ntmplare cu cucoana: "Pe drum se ntlne
sc cu o trasura n care era o cucoana. Cucoana vaznd n carul cel cu boi un om care s
emana a fi bolnav, ntreba cu mila pe cei doi tarani, zicnd: - Oameni buni! Se vede
ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vreo doftoroaie sa se ca
ute? - Ba nu, cucoana - raspunse unul dintre tarani - sa ierte cisntita fata a d
umneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem a mai fi
avnd pareche n lume si-l ducem la spnzuratoare, ca sa curatim satul de un trndav. -
Alei, oameni buni, zise cucoana nfiorndu-se, pacat, sarmanul sa moara ca un cne far
a de lege! Mai bine, duceti-l la mosie la mine. Eu am un hambar plin de posmagi,
ia asa pentru mprejurari grele. Doamne fereste!... A mnca si el", zice cucoana cu
generozitate de dama patroneasa sau de presedinta de sectie la Crucea-Rosie, n p
rovincie, adica cu o darnicie care o costa mult mai putin dect satisfactia unui a
mor propriu. Atunci lenesul pune faimoasa ntrebare: "dar muieti-s posmagii?" Stup
efactie din partea cucoanei: "- Sa si-i moaie el singur." "- Auzi mai lenesule,
te prinzi sa moi posmagii, or ba? - Ba, raspunse lenesul. Trageti mai bine tot na
inte. Ce mai atta grija pentru asta pustie de gura?
Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avea, se lehameteste si de binefacere si
de tot, zicnd: - Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu. Iar satenii duc
pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul." As vrea sa pun n lumina un lucru pe c
are nimeni nu l-a remarcat: ironia feroce a lui Creanga, cnd ne arata o cucoana c
are toata viata ei s-a purtat pe pernele trasurii, moraliznd si distribuind judec
ati de valoare echivalente cu sentinte. Mare lucru daca nu e sotia boierului din
Mos Ion Roata si Unirea, care pune pe taranii lui sa demonstreze avantajele uni
rii, sa ridice toti deodata un bolovan din gradina, el, binenteles, neclintindu-s
e din jiltul pe care i-l adusesera servitorii. Snoava si rateaza scopul ei aparen
t, poate cu intentie, pentru ca, mpinsa pna la aceste limite, lenea nu mai e lene,
ci o
boala perfect cunoscuta n psihiatrie: abulie, melancolie, schizofrenie acuta. Si
nu se spnzura astfel de bolnavi; de obicei, snt dusi n azile speciale pitite n jurul
orasului, unde gurile indiscrete spun ca o injectie cu doza masiva de cocaina i
ajuta sa treaca, pe nesimtite, ntr-o lume mai buna. Nu, nu lenesul este spnzurat,
ci contemplativul, pentru ca nu-si mai are locul, este incompatibil cu o societa
te n plin delir activist. Si Creanga ne-o spune raspicat, cu o tristete subiacent
a, o presupun: "Si iaca asa, a scapat si lenesul acela de sateni si satenii acei
a de dnsul. Mai pofteasca de acum si alti lenesi n satul acela daca le da mna si-i
tine cureaua!" O credem fara greutate, dar cine a pierdut? Ct despre "posmagii mu
ieti", snt ispitit sa vad n ei o pasta, un simbol al unei
alimentatii redusa la materia ei prima, la cea mai simpla expresie, staza n care
devine o ambrozie nediferentiata, un ml primordial, n care Pamntul si Apa, n forma l
or paradisiaca, se amesteca. Mncare de nemurire. Refuzul de a mnca posmagi pentru
ca nu erau muiati nseamna ca eroul nu doreste o hrana n care aceasta nediferentier
e (amestec apa + posmagi) nu era efectuata, deoarece scopul nteleptului este tocm
ai acela de a avea acces la hrana sau licoarea de nemurire denumita n diferite or
ganizatii initiatice Soma, amrita, hydromel etc. SFRSIT