Sunteți pe pagina 1din 3

ISDR curs nr.

1

1. Organizarea sociala a geto-dacilor in epoca prestatala si normele de conduita ale geto-dacilor in
epoca prestatala

a) Organizarea sociala a geto-dacilor in epoca prestatala

Geto-dacii fac parte din grupul etnic al tracilor, despre care Herodot afirma ca este: cel mai numerous
dupa acela al inzilor. Tracii au patruns pe teritoriul tarii noastre in Neoliticul tarziu, in cadrul procesului de
indo-europenizare a spatiului carpato-danubiano-pontic. Sunt puratorii epocii de bronz pe teritoriul tarii
noastre. In cadrul numerosului neam tracic, geto-dacii sunt puratorii epocii fierului pe teritoriul tarii
noastre, fiind cel mai important grup etnic, tratat atat din punctul de vedere al nivelului civilizatiei
materiale si spirituale pe care l-au atins, cat si din punctul de vedere al organizarii politice pe care au
conturat-o. Acest proces de evidentiere a geto-dacilor ca neam distinct in cadrul neamului tracic s-a
desfasurat pe teritoriul tarii noastre.
Geto-dacii sunt autohtoni pe aceste meleaguri, acestia vietuind pe un areal geografic intins, fiind
delimitat la NORD de Carpatii Padurosi, la SUD de Muntii Haemus, la EST de Nistru si la VEST de Tisa.
Prezenta geto-dacilor pe acest areal geografic este atestata inca din secolul 6 i.H. prin:
- Izvoarele latine ii denumesc daci, cu referire la triburile care vietuiau in interiorul arcului carpatic;
- Izvoarele grecesti ii denumesc geti, cu referire la triburile care vietuiau in exteriorul arcului
carpatic.
In realitate cele doua sunt unul si acelasi popor, intrucat Strabon, in lucrarea sa Geografia, arata ca
getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituie acelasi popor. Informatiile istoriografice referitoare la
modul de viata al geto-dacilor, la nivelul de dezvoltare economica pe care acetia l-au atins, precum si la
sistemul de realizare a conducerii sociale, se coroboreaza cu rezultatele descoperirilor arheologice si
intrunesc imaginea societatii geto-dace in epoca prestatala.
Dintre marturiile importante referitoare la geto-daci, mentionam:
1) Herodot , in Cartea a 4-a a istoriilor vorbeste despre expeditia regelui persan Darius, impotriva
scitilor de pe stepele nord-pontice in anul 514 i.H. Toate trivurile i s-au supus, mai putin getii, care
dupa o rezistenta inversunata au fost infranti, desi Herodot spunea ca: sunt cei mai viteji si mai
drepti dintre traci;
2) Tucidide, in lucrarea Razboiul Peloponesiac, vorbeste despre uniunea de triburi geto-dace a
odrizilor din Dobrogea, care, in secolul 5 i.H. era condusa de o capetenie numita Sitacles, iar mai
tarziu de Seuthes. Acelasi autor precizeaza un lucru foarte important: getii si alte popoare din
aceste tinuturi sunt vecini cu scitii, avand aceleasi arme, aceleasi obiceiuri, rezultand ca orice
mentiune referitoare la sciti este in egala masura valabila si pentru geto-daci.
3) Pompeius Trogus, un autor latin vorbeste despre o uniune a getilor dunareni, condusa de un Rex
Histrianorum, care a jucat un rol important in conflitctul militar desfacsurat intre regele Filip al II-
lea al Macedoniei si capetenia scita Ateas.
4) Istoricii Strabon si Arian descriu cu lux de amanunte expeditia lui Alexandru cel Mare la nord de
Dunare, ocazie cu care acesta a cucerit una dintre cetatile geto-dace aflate pe malul stang al
Dunarii, in anul 335 i.H.
5) Curtius Rufus, relateaza in Historiae Alexandri cum getii de la nordul gurilor Dunarii, in anul 326
i.H. au infrant armata imparatului macedonean Zopyrion.
6) Istoricii Diodor din Sicilia si Polyanus, precum si geograful Pausarias relateaza pe larg conflictul
dintre diodocul Lysimach si o capetenie geta din Campia Dunareana, Dromichaites, conflict
derulat intre anii 300 si 292 i.H.
7) Istoricul Iustinus vorbeste despre conflictul regelui get Oroles impotriva bastarnilor si pedeapsa
aplicata ostenilor sai, infranti in luptele cu bastarnii. Textele unor inscriptii descperite la Histria
ISDR curs nr.1

mentioneaza numele unor capetenii gete din zona Dobrogei, care in secolul 3 i.H. isi exercitau
autoritatea asupra cetatilor grecesti de pe tarmul Pontului Euxin.
8) Istoricul Iustinus vorbeste despre incrementa Dacorum per Rubobosten regem, cresterea
puterii dacilor, sub regele Ruboboste.

Concluziile ce se desprind din aceste relatari sunt urmatoarele:
1) Geto-dacii sunt o populatie sedentara care practica agricultura pe scara larga, dispunea de
cetati intarite, precum si de o armata puternica si bine echipata.
2) Geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului, in special in timpul celei de a doua
varste a fierului (epoca La Ten), caracterizata printr-o puternica dezvoltare a mestesugurilor,
precum si acumularea de bogatii, pe care triburile vecine erau tentate sa le ptrade.
3) Forma de organizare si de conducere a geto-dacilor arata ca se aflau in ultimul stadiu de
descompunere a comunei primitive, existand democratie militara a triburilor si a uniunilor de
trib.
In cadrul acestei forme de organizare sociala, cele mai importante decizii erau luate de Adunarea
Poporului inarmat(armata), conform principiului ca acela care isi risca viata in lupta trebuie sa si decida.
Regii mentionati mai sus nu sunt sefi de stat, ci sefi militari ai triburilor si ai uniunilor de trib. Sunt numiti si
revocati de Adunarea Poporului Inarmat, care le stableste atributiile. Raportul de forte dintre rege si
Adunarea Poporului Inarmat cunoaste evolutii favorabile regelui si in detrimentul poprului. Se manifesta
ns tot mai puternic tendina acestor efi militari sprijinii de aristocraia gentilico-tribal de a-i consolida
poziia, de a si-o permanentiza, ba chiar de a o transmite cu titlu ereditar si de a se impune in fata Adunarii
Poporului Inarmat.
b) Normele de conduita ale geto-dacilor in epca prestatala

In epoca prestatala relatiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduita fara
caracter juridic, norme aplicate si respectate de toti membrii societatii pentru ca exprimau in mare masura
interesele acestora si aveau un pronuntat caracter religios. Unele dintr aceste norme de conduita au
supravietuit sub anumite aspecte si in societatea feudala, fapt care atesta continuitatea formarii poporului
roman.
Cele mai importante norme de conduita sunt:

1) Herodot afirma ca fii puteau cere si obtine parti cuvenite din proprietatea comuna, deci
poprietatea privata era in plin proces de constituire.
2) Furtul era considerat o foarte grava incalcare a normelor de conduita. Prin furt intelegem o fapta
de natura ce aduce atingere a proprietatii private.
3) Ceremonialul care insotea incheierea conventiilor sau a invoielilor dintre persoane aminteste de
procedura infratirii din Evul mediu.
4) Juramantul pe zeitatile palatului regal sau pe vetrele regale trebuia prestat de catre toti supusii
regelui. Daca regele sa imbolnavea, atunci se considera ca unul a jurat stramb. Pentru a-l identifica
erau desemnati 3 ghicitori pentru a arata cine era acela si daca el nega fapta, se aduceau 6
ghicitori. Daca acestia dadeau aceeasi solutie, cel in cauza era condamnat la moarte, iar averea sa
era impartita intre primii 3 ghicitori. Daca cei 6 ghicitori considera ca acuzatia este fala, atunci
primii 3 ghicitori sunt condamnati la moarte.
5) In legatura cu insitutia casatoriei, poetul Menandru, referindu-se la o epoca mai veche, arata ca
unele triburi trace practivau poligamia. In perioada mai recenta, Horatiu relateaza ca geto-dacii
practicau monogamia.

La sfarsitul comunei primitive femeile aveau statut social inferior barbatilor, prestau muncile cele
mai grele in intieriorul caminului si agricultura. Dovada: pedeapsa pe care regele Oroles o da
ostenilor infranti in luptele cu bastarnii sa faca slujbele femeilor, slujbe care pana atunci lor li se
faceau.
ISDR curs nr.1

Aceste norme se respectau in mod firesc si nu prin constrangere, altfel spus nu exista aparat
specializat in asigurarea respectarii normelor de conduita. O dovada in acest sens o reprezinta
relatarea lui Aristotel cu privire la faptul ca agatarsii(un neam geto-dac) versificau regulile de
conduita si le invatau pe de rost catandu-le.
Iustinus arata ca scitii respectau dreptatea in chip firesc si nu prin legi, iar Herodot afirma ca getii
sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci.