Sunteți pe pagina 1din 6

43.

Chewy Granola Grievances – Prima parte

EDWARD
Mi-am îngustat ochii la întrebarea de pe hârtie, în timp ce sprâncenele mi s-au
încruntat de concentrare şi coatele mi s-au afundat în saltea.
În ce an a lansat Japonia a doua campanie franceză şi i-a învins pe francezi la Vichy şi
împăratul a instalat în mod oficial Bảo Đại în Imperiul Vietnam de scurtă durată?
Capul mi s-a înclinat în timp ce am citit întrebarea pentru a şaptea oară, şi eram
destul de sigur că era o întrebare fulger, nu? Fir-ar al dracului. M-am ofensat şi mi-am
zgâriat fruntea în timp ce m-am relaxat pe burtă în pat.
Era târziu. Sau, al dracului de devreme. Nu că ar fi contat. Aveam testul ăsta practic
care-mi râdea sub nas cu greşeli gramaticale, şi am mâzgălit rapid dedesubt ce-am
ştiut mai bine, şi am trecut mai departe la următoare tâmpenie a limbii engleze.
O limbă a plescăit în spatele meu pe pat, şi eu mi-am unit dinţii.
- Asta nu e corect – a murmurat ea moale în timp ce se holba la răspunsul meu de pe
foaie.
A devenit o victimă a agresiunii mele. Am arcuit o sprânceamă şi am întors capul să-i
văd mai bine faţa.
- Vrei să mă luminezi, Doamnişoară Ştie-Tot? Am tachinat-o eu.
Ei bine, în mare parte am tachinat-o. De fapt, ea m-a enervat la culme în ultimele
două ore. Ea şi-a presat gânditoare buzele la întrebare pentru câteva momente, înainte
să emită un oftat înfrânt.
- Nu-mi amintesc data. Doar că... nu cred ca asta e corect. – a concluzionat ea
ridicând delicat din umeri şi a păşit departe de patul meu să meargă la canapea.
Am oftat aspru şi mă pregăteam să lansez o remarcă dispreţuitoare despre cât de
nefolositoare îmi era, când ochii mei au trecut involuntar peste picioarele ei goale.
Fusta ei roşie transparentă i se legăna în jurul genunchilor, şi eu eram uimit de cât de
fluide îi erau mişcările când a păşit peste dezordinea de pe podea. Eu mi-am scuturat
capul şi am încercat să mă concentrez pe următoarea întrebare în timp ce vorbeam.
- Cum ziceai că ai intrat din nou aici? Am mormăit distrat în timp ce citeam încă un
paragraf din carte.
Am încercat să ignor impulsul de a mă ridica şi a ridica toate hainele alea murdare de
pe podea. Adică, nu pot avea calitate atractivă, corect? Chicotitul moale al Bellei mi-a
răsunat în urechi.
- N-am zis – a răspuns ea simplu, şi faptul că îmi ocolea întrebările mă făcea incapabil
să alung toată frustrarea, dar am lăsat-o baltă.
Cum puteam să mă enervez pe fata mea pentru că a venit să îmi ţină companie? Nu
puteam. Am continuat să răspund la întrebările de pe test, şi eram enervat că ştiam
sigur că aveam să-l pic. Niciodată nu am picat un test. Şi rahatul ăsta chiar se juca cu
hotărârea mea de a sta treaz. Bella a oftat zgomotos pe canapea, atrăgându-mi
atenţia, şi m-am întors să mă concentrez asupra ei.
- Sunt plictisită – a murmurat ea în timp ce îşi răsucea în jurul degetului o şuviţă
strălucitoare din părul ei castaniu.
Purta outfit-ul ăla sexy pe care l-a avut de Ziua Îndrăgostiţilor, şi eu eram sigur că a
făcut asta doar ca să mă distragă. Şi al dracului să fiu dacă spun că nu funcţiona.
Am încercat să-mi iau ochii de la decolteul ei şi să ignor felul în care lănţişorul pe care
i l-am dat atrăgea atenţia spre sânii ei. Sunt destul de sigur că nu de asta l-am
cumpărat. Eram dezgustat de mine că îi priveam, şi încă frustrat din cauza plictiselii ei
şi ale mele. Am putea face lucruri mai bune.
- Ei, rahat, Bella – am început, iar furia s-a scurs din nou în tonul meu. Am putea
foarte bine să tragem un pui de somn sau ceva. – am trântit-o eu, şi imediat m-am
simţit ca naiba când i-am văzut faţa întristându-se şi a tresărit.
I-a dat drumul şuviţei de păr. I-a atins decolteul, apoi i-a căzut peste stomac.
- Deja am vorbit despre asta, Edward – a şoptit ea plină de remuşcări, iar ochi i s-au
îndreptat spre poală.
M-am uitat pentru un moment la expresia ei tristă, şi vina a crescut în interiorul meu
că m-am repezit la ea aşa de dur din cauza unui lucru pe care nici nu-l putea controla.
- Îmi pare rău – mi-am cerut eu uşor scuze când s-a încruntat şi am luat o gură mare
de aer să îmi calmez frustrarea.
Adică, era de-a dreptul aiurea – şi foarte rar – să mă înfurii pe fata mea. Mă simţeam
aşa un idiot. Era de ajuns că ea a venit, şi mi-am amintit de acest lucru când mi-am
forţat un zâmbet ştrengăresc atunci când s-a uitat la mine printre gene. Ea a zâmbit
imediat înapoi, un colţ al buzelor ei roşii ridicându-se dulce, pentru că zâmbetul acela
ştrengăresc era numai şi numai al ei. Ea nu-mi aparţinea mie. Eu îi aparţineam ei. Eram
destul de sigur că şi ea ştia asta. Era singurul motiv pentru care încă mai eram în casa
asta.
M-am gândit că Emmett s-ar putea să mă aştepte în camera de zi, şi în oricare altă
noapte, şi fi fost deja jos. A devenit un fel de ritual pentru noi să ne întâlnim în jurul
miezului nopţii şi să petrecem câteva ore cu vreun nenorocit de joc video pe care îl
alegea Emmett. Omora plictiseala, şi deşi rar vorbeam despre altceva decât ce făceam
în momentul respectiv, l-am lăsat să mă amuze cu reacţiile lui când îşi lua bătaie.
Dar pentru prima dată de mai bine de o lună, nu mi-am părăsit camera să mă
întâlnesc cu el. Sub nicio formă nu o lăsam pe fata mea. Arăta atât de frumoasă şi sexy
când zâmbea şi se relaxa pe canapeaua neagră de piele... Aveam nevoie să o ating.
Peste tot.
Dar din prima secundă în care am văzut-o stând în mijlocul camerei mele, toată roşie
şi perfectă... nu m-a lăsat. A spus “prăjitură” încă înainte să-i pot simţi pielea sau părul,
şi deşi am fost confuz şi rănit, ea m-a asigurat că avea o noapte “liberă”. Nu ştiam ce
dracu` însemna asta. Fiecare noapte pentru noi era “liberă” atunci când nu eram
împreună. Şi acum că eram în sfârşit împreună, m-am gândit că ar putea fi ca înainte.
Spre ruşinea mea, primul lucru care mi-a trecut prin minte atunci când am văzut-o a
fost… somn. Bella însemna somn – mai ales când stătea în camera mea la ora
unsprezece noaptea. Pentru prima dată dintotdeauna, m-am simţit ca şi cum vroiam să
o folosesc. Ea nu însemna numai somn, ci şi mâncare şi dorinţă şi distracţie şi confort şi
afecţiune. Eram aşa un nemernic că nu am văzut-o imediat pentru ceea ce era, şi nu
pentru ceea ce îmi putea oferi.
Vina aceasta, unită cu sfinţenia incoruptibilă a cuvântului de rezervă, au făcut bine
hotărârii mele de a păstra distanţa faţă de ea, pentru că deşi nu o puteam nici măcar
atinge… sau dormi, eram norocos doar să o am aici.
Am privit cum deodată ea şi-a ridicat mâinile în aer cu o grimasă şi şi-a scos cele
două clame care îi ţineau şuviţele de păr la spate. Buzele mi-au zvâcnit de amuzament
când ea s-a uitat bosumflată la ele. Întotdeauna îi răneau capul, şi oricum eu preferam
să aibă părul liber.
Cu un oftat mulţumit, şi-a folosit degetele să-şi dea părul de pe frunte, împingându-l
la spate şi distrugând linia perfectă a părului ei când a căzut într-un val dezordonat de
bucle în jurul feţei ei. Era un gest sexy şi bizar, şi eu eram atât de fascinat că aproape
mi-a scăpat faptul că ea călca furioasă în picioare clamele de păr pe podea cu o privire
iritată spre locul unde se aflau.
- Chiar ai lăsat camera asta de capul ei – a oftat ea trist spre podea în timp ce s-a
relaxat şi părea mult mai în largul ei fără durerea de scalp.
Nu mi-am putut ascunde privirea furioasă când mi-am îndreptat privirea spre hârtie.
- Eu… nu aşteptam companie? Am bombănit incomod.
Era ca şi cum ea ştia naibii cât de mult mă deranja.
- Aş putea să le strâng în locul tău dacă vrei – s-a oferit ea cu o voce timidă.
- Nu, mulţumesc – am refuzat eu cu o voce aspră, şi probabil puţin prea repede,
evitându-i privirea.
Una era să o las să-mi facă mâncare şi să-mi fredoneze să dorm, dar al naibii să fiu
dacă aveam să-mi sacrific peticul de demnitate care sigur se va evapora dacă o
vedeam cum îmi strângea boxerii murdari de pe podea. Fiecare nenorocit trebuie să
aibă o limită odată şi odată.
Ea a oftat, şi din nou eram tăcuţi în timp ce eu încercam să… mă concentrez naibii.
Trei întrebări. Concentrează-te. Indochia. Concentrează-te. Imperiul Vietnam.
Concentrează-te. Bella e la câţiva centimetri de rufele mele nespălate. La naiba.
Concentrează-te. Ho Chi Minh. Concentrează-te. Viet Minh. Concentrează-te. Sânii Bellei
şi lanţul ăla. La dracu`.
Am petrecut toată luna furişându-ne neobservaţi în spatele şcolii la prânz să... ei
bine... în mare parte doar să ne sărutăm şi să avem intimitate odată. Deşi de obicei
doar vorbeam şi mâncam, când ne sărutam eram întotdeauna delicat şi lent. Din
fericire, impulsul animalistic de a o poseda nu s-a reîntors – dar nu treceam mai
departe de sărutat, şi deşi tânjeam să o ating peste tot, n-am făcut-o.
Ei părea să-i placă afecţiunea, deşi amândoi devenisem neîngrijiţi şi mult mai stresaţi
din punct de vedere sexual decât eram atunci când dormeam în acelaşi pat. Tot rahatul
ăsta cu frustrarea sexuală îmi afecta concentrarea, şi eram dezamăgit de amfetamine.
Adică, pentru asta erau făcute, şi la naiba... trebuia să iau testul ăsta.
- Deci – am început eu, nerăbdător să-i alung plictiseala şi măcar să o angajez într-o
conversaţie. Dacă tot eşti evident atât de deşteaptă la lucrurile astea cu Indochia, cred
că tu ar trebui să fii asul la testul ăsta practic.
Eu mă balansam într-un cot, ridicând hârtia cu mâna liberă şi legănând-o uşor şi
zâmbind. Ea a şuierat şi şi-a încrucişat picioarele sub ea cu o scuturare din cap. M-am
bosumflat dramatic, dar de fapt eram foarte fascinat de felul cum arătau ochii ei. Arăta
al naibii de odihnită. De-abia puteam observa cearcănele. Am început să mă întreb
dacă să o chestionez dacă a dormit, înainte ca ea să-mi observe bosumflarea
prefăcută.
- Parcă eşti copil de ţâţă, Cullen – s-a smiorcăit ea şi şi-a proptit cotul pe spătarul
canapelei, rânjind. Asta primeşti pentru că eşti atât de avansat.
A făcut seducător cu ochiul. Nu ajută la concentrare. Am zâmbit forţat peste grimasa
care se lupta să se instaleze când am auzit-o spunându-mi “Cullen”. Ce dracu` era
asta? Nu sunt sigur de ce, dar m-a deranjat. În loc să mă port ca un nemernic din cauza
asta, mi-am dat ochii peste cap cu amuzament şi am întors pagina cărţii.
- O să-mi amintesc asta când o să faci pe deşteapta mâine la trigonometrie.
Am rânjit înapoi, în timp ce ea a dat din cap şi a murmurat “Punct ochit”. Eu am
zâmbit şi m-am reîntors la citit înainte să mă uit la ea printre gene aşa cum îmi făcea
ea mie des, pentru că răzbunarea e bună.
- Şi apropo – am început eu o voce joasă şi sugestivă care ştiam că ei i se va părea
sexy sau ceva de genul ăsta. Poţi să-mi arăţi câtă ţâţă vrei.
I-am făcut jucăuş cu ochiul. La asta, ochii ei s-au întunecat imediat, şi s-a ridicat
dreaptă pe canapea. Genele ei lungi îi atingeau fruntea când şi-a dat capul pe spate şi
s-a uitat la mine. Şi buzele alea roşii ţuguiate erau întoare într-un zâmbet pervers care
mi-a agitat instant hormonii. Arăta atât de… diferită. Aproape îngâmfată.
Ochii mi s-au mărit şi am înghiţit zgomotos cât timp mâinile ei au mers spre bata
bluzei ei şi a început să o ridice. Sunt destul de sigur că eram uimit şi fără cuvinte, şi
maxilarul îmi era în pericol să atârne. Nu ştiam ce să fac în timp ce o priveam ridicând-
o şi trecându-şi-o peste cap. Vreau să zic, la dracu`, Bella. Nu mă refeream la propriu.
N-ai auzit de tachinare?
Din nu ştiu ce motiv, n-am oprit-o. A scăpat de materialul roşu şi a rămas în sutienul
acela de dantelă roşie care a apărut în fanteziile mele de mai multe ori decât îmi place
să recunosc. Încet, şi-a întins mâinile la spate, şi-a arcuit pieptul şi se uita fix în ochii
mei cu un rânjet, în timp ce şi-a desfăcut sutienul şi l-a alunecat de pe umeri.
Vroiam să deschis gura şi să-i spun că toată tachinarea asta cu dezbrăcatul nu era
necesară, dar... nu am putut forma cuvinte, aşa că am privit, transfigurat, cum sutienul
de dantelă roşie îi aluneca pe braţe, expunându-i sânii, apoi l-a pus în poala ei.
Mi-am putut simţi ochii întunecându-se în timp ce se plimbau peste pieptul ei gol, şi
m-am mişcat pe pat involuntar; erecţia presa dureros în salteaua de sub mine. Nu că
nu m-am obişnuit cu erecţiile dureroase în ultimele câteva luni. A naibii tachinare.
Ea ştia că nu o pot atinge, nu o pot săruta, nici măcar mirosi dracului. Şi totuşi iat-o –
dezbrăcându-se şi zâmbind răutăcios în timp ce s-a relaxat înapoi pe canapea şi a
început din nou să-şi răsucească în jurul degetului o suviţă de păr strălucitoare – fără
sutien.
Mi-am luat ochii de la sânii ei obraznici şi de la lănţişorul ăla blestemat şi de la părul
ei ondulat de lângă pielea ei palidă, ca să-mi calmez hormonii şi să încerc să termin
testul.
- Punct ochit – am recunoscut eu cu o voce ruşinos de răguşită în timp ce mă luptam
să mă concentrez pe Indochina.
Ea avea să plătească pentru porcăria asta mâine la prânz când speram să o pot
atinge din nou. Speram.

N-aş putea spune exact când a plecat Bella în dimineaţa aceea. Am mers în baie să
mă uşurez, deoarece cafeina amese cată cu erecţia mă făcea să implor după eliberare.
Când mi-am revenit, ea era... plecată, şi soarele răsărea în spatele uşilor mele
franţuzeşti.
M-am ofensat şi mi-am trecut degetele prin păr în timp ce mă uitam la podeaua
dezordonată, dezbătând dacă să o curăţ sau nu. Ea ar putea veni din dou diseară şi eu
m-aş simţi din nou ca un porc. Am hotărât să aştept până când mă întors de la şcoală,
pentru că orele alea intermediare erau întotdeauna cele mai rele pentru mine şi voi fi
recunoscător pentru distragerea atenţiei.
M-am pregătit în mare parte aşa cum făceam de obicei şi am ieşit din casă înainte ca
măcar Carlisle să aibă timp să arunce o privire rapidă spre mine. Am încetat să mai
vorbesc cu el de la ziua mea. Poţi să mă numeşti infantil, dar eram sătul de porcăriile
lui. Eram obosit să ne tot jucăm şi refuzam să fac altceva în afară de ceea ce era
absolut necesar. Mergeam la şcoală, luam note, mâncam, încercam să fiu igienic, îmi
schimbam hainele şi mă legănam ca un căţel nenorocit atunci când repetam
mascarada asta din nou în ziua următoare.
L-am luat pe Jazz şi i-am permis să vorbească vesel despre nu ştiu ce film nou în timp
ce eu dădeam din cap şi mă prefăceam atent. Pleoapele mi-au căzut şi eu mă luptam
să rămân coerent cât timp conduceam. M-am gândit la fata mea stând pe canapea fără
sutien ca să rămân treaz.
Mda. Destul de efectiv.
Când am intrat în parcare, eram agitat – agitat că ea iar se simţea “liberă” şi că nu va
vrea să o ating. Din fericire, ea a ieşit din Porsche şi a mers direct spre mine exact cum
făcea în fiecare dimineaţă. Mi-am suprimat o încruntare când am observat cât de diferit
arăta faţă de acum câteva ore. Ochii ei erau mai întunecaţi, faţa mai umflată, obrajii
supţi şi buzele palide, în timp ce pleoapele ei vinete îi acopereau mare parte din
vedere. Părea în regulă înainte să plece din camera mea, dar acum arăta exact ca...
exact ca ieri când ne-am despărţit în parcare după şcoală.
Am zâmbit când ea a păşit în braţele mele şi mi-a strâns gâtul atât de tare că
aproape m-am încecat, şi eu eram al naibii de uşurat. Mi-am înfăşurat cu plăcere
braţele în jurul taliei ei şi mi-am îngropat nasul în gluga ei, în sfârşit fiind capabil să o
ating şi să o miros şi să o sărut pe cap. Deşi am savurat vizita de azi-noapte târziu, era
insuportabil dracului să vezi şi să nu atingi. Am zâmbit strâmb când mi-a dat drumul.
- Totul a mers bine în dimineaţa asta? Am întrebat neliniştit, rugându-mă să nu fi fost
prinsă de Esme.
Ăsta era ultimul lucru de care aveam nevoie, şi mi-am dorit să fi acordat mai multă
atenţie riscului la momentul acela. Ea şi-a preset buzele şi şi-a înclinat capul.
- Mda.
A ridicat indiferentă din umeri şi eu am dat drumul unei respiraţii pe care nu am
realizat că o ţineam. Nu se simţea “liberă” şi nu a fost prinsă. Fata mea era o
delincventă juvenilă excelentă.
Am zâmbit uşurat şi am condus-o spre clasa ei, anticipând prânzul, şi puteam spune
că şi ea, pentru că atunci când buzele mele i-au atins gâtul la uşa din faţă, a tremurat.
Am zâmbit lângă pielea ei când am eliberat-o şi am privit-o intrând în clasă. Se
împiedica şi îşi târa picioarele într-un fel care m-a îngrijorat ca naiba. Nu a părut aşa de
rău mai devreme.
Am alungat sentimentul de nelinişte şi am petrecut ziua cât de normal am putut.
Eram concentrat pe testul meu la istorie. F nenorocit. Mi-a stricat dispoziţia, aşa că am
strâns hârtia în pumn şi am aruncat-o la coşul de gunoi de pe hol când mergeam să mă
întâlnesc cu Bella pentru prânz. Oricum, când dracu` o să vizitez Indochina?
Ea mă aştepta la locul ei cu capul odihnindu-i-se pe braţe când am ajuns. Trebuie să
mă fi simţit apropiindu-mă, pentru că atunci când am ajuns în prag, capul ei s-a riidcat
deodată şi mi-a zâmbit cunoscătoare.
Sincer, am fost al naibii de nerăbdător pentru prânz. Ar fi trebuit să o duc în cantină
ca să poată dormi, căci arăta extrem de epuizată; dar în loc de asta, mi-am înfăşurat
braţul în jurul umerilor ei când s-a ridicat şi am condus-o spre locul nostru cunoscut. Nu
puteam înfunda de tot vina, pentru că paşii ei se târau pe ciment când ne-am apropiat
de cele două clădiri, exact aşa cum făceau în fiecare zi când ieşeam la amiază.
Ne-am strecurat între clădiri şi i-am dat drumul când am ajuns în sfârşit la locaţie şi
ne-am luat poziţia obişnuită pe pământ, unul lângă altul lângă, cu spatele la perete. Ea
a zâmbit când a scos cutia acoperită de hârtie maro, şi eu mi-am dat ochii peste cap
când am luat-o.
M-am uitat mai întâi după prăjituri, şi nu pentru că ştiam că erau delicioase, ci pentru
că eram curios în legătură cu Esme. Zilele acestea era ceva normal pentru fata mea să
pună numele prăjiturilor în funcţie de relaţia cu Esme, şi speram vreo îmbunătăţire în
încercările ei de a o face să-i slăbească hotărârea împotriva relaţiei noastre.
Bineînţeles, numele prăjiturii nu era prea încurajator. Chewy Granola Grievances. M-
am încruntat la cerneala neagră, frecând-o cu degetul mare ca şi cum aş putea înlătura
toate porstiile şi făceam totul perfect. Ce glumă bună. Cu un oftat, Bella şi-a dat dat jos
gluga, şi eu mi-am încruntat sprâncenele de îngrijorare la textura nelucioasă a părului
ei, şi am dat prăjiturile deoparte. Era aşa strălucitor noaptea trecută.
- Deci – a început ea când s-a aplecat spre mine cu un căscat adânc. M-am interesat
şi... am afşat în sfârşit cine a fost originalul James Bond – a continuat ea pe parcurs ce
căscatul scădea.
Şi-a scuturat capul şi s-a uitat în sus la mine.
- Aveai dreptate. Sean Connery a fost originalul James Bond – a recunoscut ea
referitor la dezbaterea noastră din ziua precedentă.
Apoi şi-a dat ochii peste cap la expresia mea încrezută, pentru că... la dracu`, Bella.
Toată lumea ştie că originalul James Bond a fost Connery.
- În apărarea mea – a adăugat ea indignată, frecându-şi ochii de lacrimile cauzate de
căscat – Roger Moore a fost mai bun.
Ea a ridicat din umeri şi s-a relaxat lângă perete, apoi şi-a întins picioarele în faţa ei.
Eu am luat în râs ignoranţa ei şi i-am imitat poziţia, apoi mi-am ridicat braţul şi ea mi-a
permis să îl depun după umerii ei.
- Bine. Aş putea petrece toată oră dezbătând rahatul ăsta.
Am ridicat sceptic o sprânceacă, pentru că... sub nicio formă nu a fost Moore mai bun
decât Connery.
- Dar – am continuat când am tras-o mai aproape şi am depus un sărut pe tâmpla ei;
vocea mea a devenit mai joasă şi sugestivă din nou. Probabil o să-ţi scoţi sânii la iveală
ca să mă distragi de la insultele tale către filmul clasic. – am mormăit eu lângă pielea ei
cu un zâmbet, în timp ce mâna mea i-a găsit bărbia şi i-a ridicat faţa.
Ea s-a uitat cu amuzament în ochii mei şi buzele i-au zvâcnit.
- Pardon?
Ea aproape a chicotit, dar eu am oprit-o când i-am supt rapud buza de jos, şi acum ea
era cea fără cuvinte. Am sărutat-o încet şi moale, dar mâna mea murea să afle dacă ea
încă purta sutienul roşu. Nu i-am mai atins sânii din ultima noapte când am dormit
împreună, aşa că eram ezitant să o... pipăi.
Dar ea a suspinat în gura mea şi şi-a depărtat buzele să adâncească sărutul, şi
dorinţa când limbile noastre s-au atins mi-a amintit... ea nu a fost ezitantă noaptea
trecută când i-a arătat.