Coninutul Protocolului

Protocolul de la Kyoto abordeaz problema emisiilor a ase gaze cu efect de ser:

dioxidul de carbon (CO
2
);
metanul (CH
4
);
oxidul azotos (N
2
O);
hidrofluorocarburile (HFC);
perfluorocarburile (PFC);
hexafluorura de sulf (SF
6
).
Acesta reprezint un important pas nainte n lupta mpotriva nclzirii globale, coninnd obiective obligatorii
i cuantificate pentru limitarea i reducerea gazelor cu efect de ser.
Per ansamblu, prile la anexa I la convenia-cadru (i anume rile industrializate) se angajeaz colectiv s
reduc emisiile lor de gaze cu efect de ser, pentru a realiza o reducere a emisiilor totale ale rilor
dezvoltate cu cel puin 5 % n raport cu nivelurile din 1990, n perioada 2008-2012. Anexa B la protocol
conine angajamentele n cifre ale fiecrei pri.
Statele care erau membre ale UE nainte de 2004 trebuie s i reduc colectiv emisiile de gaze cu efect de
ser cu 8 % ntre 2008 i 2012. Statele membre care au aderat la UE dup aceast dat, se angajeaz s i
reduc emisiile cu 8 %, cu excepia Poloniei i a Ungariei (6 %), precum i a Maltei i a Ciprului, care nu
figureaz n anexa I la convenia-cadru.
Pentru perioada anterioar anului 2008, prile s-au angajat s realizeze progrese demonstrabile n ndeplinirea
angajamentelor asumate, pn cel trziu n 2005.
Anul 1995 poate constitui un an de referin pentru prile care doresc acest lucru, n ceea ce privete emisiile
de HFC, PFC i SF
6
.
n vederea atingerii acestor obiective, protocolul propune diverse mijloace:
de consolidare sau de punere n aplicare a unor politici naionale de reducere a emisiilor (creterea eficienei
energetice, promovarea unor forme durabile de agricultur, dezvoltarea surselor regenerabile de energie etc.);
cooperarea cu celelalte pri contractante (schimb de experien sau de informaii, coordonarea politicilor
naionale prin intermediul autorizaiilor privind emisiile, punerea n aplicare comun i un mecanism de
dezvoltare nepoluant).
Prile instituie sisteme naionale de estimare a emisiilor antropice i de absorbie prin puuri a tuturor
gazelor cu efect de ser (nereglementate de Protocolul de la Montreal), cel mai trziu cu un an nainte de prima
perioad de angajament.
O analiz a angajamentelor pentru a doua perioad de angajament a fost prevzut s aib loc cel mai trziu n
2005.
La 31 mai 2002, Uniunea European a ratificat protocolul de la Kyoto. Acesta a intrat n vigoare la 16 februarie
2005, dup ratificarea sa de ctre Rusia. Mai multe ri industrializate au refuzat s ratifice Protocolul, printre
acestea i Statele Unite ale Americii i Australia.



Locul 10 - Kuweit
Nivel de poluare: 123 ug/m3.Kuweit este printre cele patru state bogate in petrol din Orientul Mijlociu care au intrat in
acest top. De asemenea, este al patrulea cel mai mare exportator de petrol dintre tarile OPEC, cu o industrie care
genereaza jumatate din PIB.Acest stat pe a fost pe primele pagini ale ziarelor in timpul primului razboi din Golf, in 1990,
cand trupele iraqiene au incendiat campurile cu petrol. Rezultatul a fost poluarea masiva a aerului si contaminarea solului.
A fost nevoie de doua decenii de curatare a mediului.Astazi, poluarea este cauzata in mare de rafinariile locale si de
fabrici. Anul trecut, 15.000 de studenti au protestat impotriva poluarii, insa guvernul a sustinut ca nivelele sunt in
standardele de mediu.Cu toate acestea, unele fabrici au fost inchise temporar pentru a se imbunatati calitatea aerului.
Locul 9 - Nigeria
Nivel de poluare: 124 ug/m3.Nigeria este cea mai poluata tara din Africa si a opta cea mai populata din lume, cu peste
155 milioane de locuitori.Urbanizarea rapida si dezvoltarea economica au dus la o planificare industriala haotica. Orase
precum Lagos sunt sufocate de gestionarea deficitara a deseurilor si de nivelele inalte de poluare.
Locul 8 - Iran
Nivel de poluare: 124 ug/m3.In Iran se gaseste cel mai poluat oras din lume, Ahvaz, care este de trei ori mai poluat decat
media tarii. Ahvaz, cunoscut pentru campurile de petrol, este un oras desertic puternic industrializat in care locuiesc 1,3
milioane de oameni.Iran este pe locul trei in lume din punct de vedere al rezervelor de petrol si pe locul doi la cele
de gaze naturale.Benzina produsa local, de calitate slaba, este constiderata a fi "vinovata" de nivelul foarte inalt de
poluare a aerului.
Locul 7 - Emiratele Arabe
Nivel de poluare: 132 ug/m3.Emiratele Arabe Unite sunt al patrulea cel mai mare exportator de petrol si printre cele mai
dezvoltate economii din Orientul Mijlociu.Statul a trecut printr-o crestere economica rapida in ultimii 30 de ani.
Industriile de gaze naturale si petrol si sectorul transporturilor contribuie cel mai mult la poluarea aerului.Dubai, cel mai
populat oras din emirate, este fruntas in lume la poluarea provocata de trafic, 42% din poluarea aerului avand aceasta
cauza.
Locul 6 - Egipt
Nivel de poluare: 138 ug/m3.Leaganul uneia dintre cele mai vechi civilizatii din lume, Egipt este unul dintre cele patru
state africane din acest top.Cea mai mare sursa de poluare este reprezentata de fabricile care emit grafit, gaze si praf de
ciment. In plus, poluarea cauzata de automobile este o problema majora in orase precum Cairo.
Locul 5 - Arabia Saudita
Nivel de poluare: 143 ug/m3.Arabia Saudita este cel mai mare producator si exportator de petrol din lume, detinand o
cincime din rezervele mondiale.In ultimele cateva decenii, pe masura ce industria petroliera a Arabiei Saudite a inflorit,
poluarea mediului si a coastei marine a atins cote ingrijoratoare.Activitatile industriale ce au loc langa coasta genereaza
cantitati enorme de apa poluata.
Locul 4 - Senegal
Nivel de poluare: 145 ug/m3.Arhitectura urbana inadecvata si dezvoltarea economica din ultimele cateva decenii au plasat
Senegal in top 5 cele mai poluate tari din lume.Cele mai mari surse de poluare sunt mineritul, emisiile vehiculelor si
combustibilii utilizati pentru producerea de energie. Copiii din regiunea Gambia din Senegal expusi la fumul emis de sobe
si cuptoare se confrunta cu riscuri de sase ori mai mari de a dezvolta infectii respiratorii. Estimarea a fost realizata de
Banca Mondiala in urma cu 10 ani.
Locul 3 - Pakistan
Nivel de poluare: 198 ug/m3.Poluarea aerului este in Pakistan de aproape 10 ori mai mare decat nivelele considerate
periculoase de WHO.Instabilitatea politica, coruptia si lipsa de masuri guvernamentale pentru reducerea emisiilor de
carbon au dus la crearea unui nor gros de fum deasupra marilor orase cum ar fi: Karachi, Lahore si Islamabad.
Locul 2 - Botswana
Nivel de poluare: 216 ug/m3.Poate parea ciudat ca o tara cu o populatie de doar 2 milioane de oameni este pe locul doi in
acest top. Insa Botswana este acoperita in proportie de 80% de Desertul Kalahari.Statul era unul dintre cele mai sarace din
Africa in momentul in care s-a rupt de stapanirea britanica, in 1966.Astazi, Botswana este una dintre economiile cu cea
mai rapida crestere si cel mai mare producator de diamante. Pe de alta parte, mediul a fost puternic afectat de incendii si
de poluarea generata de industria minerala.
Locul 1 - Mongolia
Nivel de poluarel: 279 ug/m3.Mongolia este cea mai poluata tara din lume. Aici se gaseste si cel mai poluat oras din
lume, Ulaanbaatar.In timpul celor mai friguroase luni din an, din decembrie pana in februarie, orizontul acestui oras este
complet ascuns de un nor gros de fum gri-maroniu.In Mongolia, cele mai importante surse de poluare sunt cuptoarele pe
baza de carbune si boilerele utilizate pentru incalzire si gatit. De asemenea, traficul congestionat si automobilele vechi
contribuie la poluarea tarii.


Legile generale ale ecologiei
Exista un numar de 16 legi (COMMONER 1971, 1980;STUGREN 1982; REIMERS 1984). Necesitatea
elaborarii unor legi n domeniul ecologiei, a fost una obiectiva. Natura nconjuratoare, o realitate obiectiva, nu-si
deruleaza procesele si activitatile la ntmplare, ci conform unor legi, reguli. In esenta, legile care vor fi enumerate n
continuare, analizeaza raporturile si relatiile existente ntre diferite subsisteme si sisteme care se afla ntr-o permanenta
interactiune.
a. Primul ecolog citat mai sus (COMMONER 1980) enumera pentru primadata 4 legi ale ecologiei:
- Legea I-a. Orice lucru este legat de alt lucru. Este principiul interactiunii dintre componente si procese n
cadrul sistemelor si subsistemelor biologice.
- Legea II-a. Orice lucru trebuie sa duca undeva. Sensul este acela co orice ip de interactiune din sisteme
si subsisteme va avea urmari, repercursiuni.
- Legea III-a. Natura stie cel mai bine cum trebuie procedat. Are la baza conceptul ca toate sistemele si
subsistemele din natura au la baza mecanisme cibernetice deci s-au constituit structuri si functii precise, clare.
- Legea IV-a. Nu exista nici un lucru sau fenomen care sa aiba semnificatia unui prnz gratis.
Adica, n cadrul interactiunilor din sisteme si subsisteme, n orice tip de relatie, intervine un schimb continuu de
substanta, energie si informatie.
De retinut. Aceste 4 legi se afla ntr-o strnsa legatura cu o alta lege -A IV-a Lege a termodinamicii (GEORGESCU-
ROEGEN 1980). Esenta ei este urmatoarea; un sistem nchis (care nu schimba substanta, energie si informatie cu mediul) nu poate sa
functioneze la aceeasi parametrii, n acelasi ritm si constant, pe toata durata manifestarii interactiunii. Ecologic, principiul face
trimitere la circuitul elementelor si substantelor chimice n biosfera.
b. STUGREN (1982) enumera 6 legi. Aceste legi se regasesc ulterior ntre cele 12 legi ale lui REIMERS (1984):
Legea 1. Legea periodicitatii sistemice (principiu n structurarea si gospodarirea sistemelor naturale)
(REIMERS, 1984). Conform acestei legi, n cadrul ecosistemelor biosferei, care sunt organizate ierarhic, o anumita
structura fundamentala se repeta mereu dupa anumite legi, dependent de interactiunile dintre un anumit factor si conditiile
din mediu. Legea are la baza modelul Legii periodicitatii elementelor a lui MENDELEEV (din chimie) si Legea seriilor
omogene a lui VAVILOV (din genetica).
Legea 2. Legea migrarii biogene (a atomilor) (PERELMAN 1973). Partial este o lege care corespunde cu
Legea 2 a lui COMMONER (1980). Conform acestei legi, migratia elementelor chimice n scoarta terestra si n biosfera
are loc direct sau indirect sub actiunea metabolismului sistemelor vii.
Legea 3. Legea unitatii fizico-chimice a sistemelor vii (VERNADSKII 1926, 1967). Privind compozitia
chimica a biosferei, toate sistemele vii sunt formate dintr-un numar restrns de elemente chimice , iar pe de alta parte, din
aceleasi tipuri de substante organice. Asupra sistemelor vii actioneaza aceleasi legi fizice ca si asupra sistemelor nevii.
Legea 4. Legea constantei materiei vii (VERNADSKII 1926, 1967). Investignd biosfera actuala
(neoecologia) si cea trecuta (paleoecologia), ntr-o anumita epoca geologica si ntr-o anumita conjunctura de factori
favorabili si nefavorabili, substanta vie existenta pe erra este constanta. Adica, intrarile si iesirile din biosfera sunt egale,
iar proportia de substanta vie ramne neschimbata.
Legea 5. Legea optimalitatii (la nivell de organizare si integrare a sistemelor vii) (THOMPSON 1917). La
nivelul fiecarui organism, pentru fiecare stadiu de dezvoltare si pentru fiecare specie, exista o structura si o functie,
optime. Adaptat acest principiu pentru ecologie (STUGREN 1982), legea admite ca ecosistemele si biosfera realizeaza
cea mai favorabila structura si functie. REIMERS (1984) are 3 variante la care se refera aceasta lege (a. o functionare
optima a ecosistemului; b. nici un sistem nu se poate ntinde dar nici restrnge la nesfrsit; c. orice nisa ecologica goala
inde ntotdeauna sa fie ocupata)
Legea 6. Legea excluderii (Principiul lui GAUSSE) (GAUSSE 1934), Ea are urmatorul continut: n cadrul
unui ecosistem, orict de complex ar fi el, o aceeasi nisa ecologica nu poate fi ocupata niciodata de doua specii, n acelasi
timp.
Legea 7. Legea existentei si dezvoltarii sistemelor naturale numai pe baza mediului
nconjurator (REIMERS1984). Se deduce ca n aceste conditii, pentru a se autodezvolta fiecare sistem trebuie sa
foloseasca ntr-un regim optim si puternic controlat toate resursele de substanta, energie si informationale.

Fig. 2-1. Conceptele ecologiei moderne - caracteristici, principii, discipline. Reprezentare sugestiva sub forma
"pomului cunoasterii" (dupa SORAN si colab. 1998; PUIA si colab. 2001).
Legea 8. Legea tolerantei (SHELFORD 1913). Esenta legii este urmatoarea: ntre pragurile minime si maxime
ale factorilor interni si externi, pentru orice proces si sistem din lumea vie, exista un interval optim al dezvoltarii. Se
coreleaza cu egea minimului.
Legea 9. Legea factorilor limitanti (Legea minimului) (VON LIEBING 1840). Dupa autorul legii, cresterea
si dezvoltarea unui sistem oarecare, indiferent de natura sa, este conditionat si dependent de acel element (component
intern, component extern, factor de mediu) care se gaseste an cantitatea cea mai mica (legea a fost elaborata pe baza
rezultatelor obtinute n studiul cresterii plantelor sub actiunea ngrasamintelor chimice. Se coreleaza cu legea tolerantei.
Legea 10. Legea cresterii neproportionale a influentei factorilor favorabili (MITSCHERLICH 1905).
Legea se refera la faptul ca nu exista o relatie liniara ntr-o doza mereu n crestere a unui factor care favorizeaza o
dezvoltare a unui sistem viu si reactia acelui sistem.
Legea 11. Legea limitei resurselor naturale (BOULDING 1973). In conditiile biosferei terestre, aparuta si
dezvoltata pe o planeta Pamnt limitata ca dimensiuni, si resursele care asigura viata sunt limitate.
Legea 12. Legea cresterii complexitatii sistemelor vii (prin directionarea evolutiei spre o minima cheltuiala de
substanta si energie si pe cresterea si perfectionarea sistemelor informationale) (REIMERS 1984). Ca lege
cibernetica sugereaza ca sistemele vii complexe se pot realiza numai n virtutea interventiilor benefice a mai multor
retroactiuni negative interne. Drept rezultat se asigura o optimizare structuala si dunctionala a sistemelor vii (n cazul
ecologiei este o optimizare a ecosistemelor naturale, a ecosistemelor artificiale si a biosferei (NOVIK si colab. 1978).
GRUPUL BNCII MONDIALE
Banca Mondiala reprezinta o sursa vitala de asistenta financiara si tehnica pentru tarile n curs de dezvoltare la nivel
mondial. Nu este o banca n sensul comun al cuvntului, fiind de fapt constituita prin cooperarea a doua institutii de
dezvoltare care cumuleaza 184 de tari membre, respectiv Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare
(BIRD), si Agentia Internationala pentru Dezvoltare (AID). Fiecare dintre cele doua institutii joaca un rol diferit, dar
sustinut n misiunea Bancii Mondiale de a reduce saracia la nivel mondial si de a mbunatati standardele de
viata. Grupul Bancii Mondiale este alcatuit din cinci organizatii:
1. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) - a fost nfiintata n 1945, are 184 de
membri. Obiectivul BIRD este reducerea saraciei n tarile mai putin dezvoltate, solvabile si cu venituri medii, promovnd
o dezvoltare durabila prin mprumuturi, garantii si servicii nelegate de mprumuturi (analiza, consultanta etc.)
2. Agentia Internationala pentru Dezvoltare (AID) - a luat fiinta n 1960, are 162 de membri. Contributia la
AID permite Bancii Mondiale sa furnizeze 6 - 7 miliarde dolari pe an, sub forma de credite fara dobnda, celor mai sarace
78 tari din lume, fiind practic singura solutie de mprumut pentru tarile respective.
3. Corporatia Financiara Internationala (CFI) - s-a nfiintat n 1956, si are 175 de membri. Mandatul CFI
este extinderea dezvoltarii economice prin sectorul privat. Corporatia Financiara Internationala investeste n ntreprinderi
particulare viabile din tarile n curs de dezvoltare si ofera mprumuturi pe termen lung, garantii si servicii de gestionare a
riscului si consultanta pentru clientii sai.
4. Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor (MIGA) - fiinteaza din 1988 si are n prezent 157 de
membri, iar garantiile emise sunt n valoare de 13,5 mld. USD. Obiectivul organizatiei este ncurajarea investitiilor straine
n tarile n curs de dezvoltare, prin acordarea de garantii mpotriva unor riscuri ce pot aparea din finantarea de proiecte din
tarile membre.
5. Centrul International de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investitiilor (ICSID) - a luat nastere
n 1966, are 134 de membri si contribuie la ncurajarea investitiilor straine n tarile n curs de dezvoltare prin acordarea de
garantii investitorilor, oferind cadrul institutional de consiliere si arbitraj pentru conflicte din domeniul investitiilor, astfel
nct sa se creeze un climat de ncredere reciproca ntre state si investitorii straini.
II.1. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare
Functioneaza ca o societate anonima, fiind completata ulterior de celelalte organisme (CFI, AID, MIGA).
Conducerea BIRD este asigurata de cinci organisme:
Consiliul Guvernatorilor - unde fiecare tara membra este reprezentata de guvernatorul bancii sale
centrale;
administratorii executivi, n numar de 24 cu tot attia supleanti
Presedintele, care conform traditiei este din SUA
Consiliul Consultativ
Comitetele de mprumut, care au ca obiect de actiune analiza si elaborarea unor rapoarte n ceea ce
priveste recomandarea sau nerecomandarea realizarii unor proiecte propuse si pentru care au fost
solicitate finantari.
Resursele financiare ale Bancii Mondiale, utilizate n acordarea de mprumuturi se formeaza din:
Cotele subscrise de fiecare tara membra;
Venituri nete rezultate din operatiuni bancare proprii;
Fonduri obtinute din plasarea pe pietele Internationale a obligatiunilor emise sau prin contracte directe
cu bancile centrale ale tarilor membre;
Venituri realizate din dobnzi si comisioane percepute la creditele acordate
mprumuturi de capital contractate pe pietele financiare, n special de pe pietele tarilor membre si
Elvetia.
Printre principalele obiective ale Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare se numara urmatoarele:
1. sprijinirea reconstructiei tarilor membre si dezvoltarea acestora, prin nlesnirea investitiilor de capital
n scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor distruse de razboi;
2. dezvoltarea aparatului de productie si a resurselor din tarile mai putin dezvoltate;
3. ncurajarea investitiilor straine private prin intermediul garantiilor oferite sau participarii la mprumuturi;
4. stimularea dezvoltarii echilibrate de lunga durata a comertului international si mentinerea unor
balante de conturi echilibrate prin nlesnirea investitiilor internationale facute pentru dezvoltarea resurselor
productive ale membrilor;
5. coordonarea mprumuturilor acordate sau garantate de ea cu mprumuturi internationale obtinute pe
alte cai, astfel nct cele mai urgente si mai eficiente proiecte sau programe sa fie luate n considerare cu
prioritate;
6. ajutarea tarilor membre n efortul trecerii la economia de piata, n special sprijinirea tarilor n Europa de
Est.
n vederea realizarii acestor obiective, BIRD organizeaza si si conduce operatiunile sale bancare tinnd cont de
consecintele pe care le vor avea investitiile internationale asupra conditiilor economice din tarile membre n perioada
imediat urmatoare acordarii acestor mprumuturi. Din aceste puncte de vedere se poate afirma ca Banca Mondiala este
asimilata unei banci de investitii internationala.
Pe lnga operatiunile de baza, Banca Mondiala desfasoara si o serie de actiuni secundare precum:
a) medierea n vederea rezolvarii unor litigii internationale;
b) crearea Corporatiei Financiare Internationale;
c) asistenta tehnica sub diverse forme, printre care stabilirea si elaborarea de proiecte tehnice si de caiete de
sarcini cu sprijinul propriilor ingineri consultanti;
d) acordarea de sprijin bancilor de dezvoltare internationala;
e) nfiintarea unor consortii bancare pentru mobilizarea de fonduri si acordarea de asistenta financiara, n
special pentru tarile n curs de dezvoltare;
f) nfiintarea Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare.
Unul dintre principalele roluri pe care Grupul Bancii Mondiale l are n sustinerea procesului dezvoltarii este si
acela de acordare de credite n conditii mai putin avantajoase.
Caracteristicile functiei de creditare a Bancii Mondiale pot fi sintetizate astfel:
creditele acordate de Banca Mondiala sunt destinate tarilor membre, cu predilectie pentru
restructurarea si retehnologizarea industriei, agriculturii, productiei si distributiei de energie electrica,
pentru infrastructura, echipamente portuare, industria siderurgica, industria chimica, nvatamnt, sanatate,
protectia mediului, planificare familiala etc.
creditele nu sunt puse direct la dispozitia solicitantului, ci sunt destinate direct furnizorului n
conformitate cu documentele justificative. Uneori, solicitantului i se remit doar sume ce acopera o plata
deja efectuata;
solvabilitatea este un criteriu determinant n acordarea de credite. n acest sens, BIRD foloseste drept
criteriu produsul net brut pe locuitor, pentru aprecierea nivelului dezvoltarii. Avnd n vedere deteriorarea
raportului de schimb si cresterea n timp a inflatiei, nivelul PNB/locuitor ce mentine tarile n sfera de
creditare a Bancii Mondiale a fost majorat de la 1000 USD, ct era n 1973, la 2 650 USD.
Proiectele sunt evaluate de o echiaa de specialisti ai bancii, uneori n colaborare cu personal apartinnd
si altor agentii ONU sau experti consultanti, angajati special n acest scop.
Principalele elemente urmarite n finantarea unui proiect de catre Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare sunt:
aspectul economic al proiectului;
aspectul tehnic, institutional, organizatoric si managerial, respectiv posibilitatea de a recruta personal
local n vederea executarii proiectului;
aspectul comercial, referitor la aranjamentele privind vnzarea - cumpararea de materiale necesare
executiei proiectului, ct si pentru acoperirea consumurilor necesare si desfacerii produselor ce urmeaza a
se realiza dupa terminarea proiectului;
aspectul financiar, presupune evaluarea fondurilor necesare n timpul executarii proiectelor si a
surselor de procurare a acestora, precum si evaluarea cheltuielilor si a veniturilor n perioada urmatoare
terminarii lucrarii.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare coopereaza foarte strns cu Fondul Monetar International,
promovnd programe de ajustare structurala pe termen lung ce urmaresc cu predilectie urmatoarele aspecte:
* stabilirea unor politici monetare si de credit care sa limiteze expansiunea creditului si reducerea
dezechilibrului extern;
* realizarea unei politici valutare care sa permita folosirea rationala a valutei si sa contribuie la
impulsionarea exporturilor;
* reducerea si eliminarea deficitelor bugetare, marirea veniturilor obtinute dintr-o activitate economica
profitabila prin reducerea evaziunii fiscale si reducerea cheltuielilor guvernamentale, concomitent cu
restructurarea acestora;
* mobilizarea economiilor nternationale, prin politici fiscale si financiare;
* rentabilizarea ntreprinderilor de stat si, daca este necesar, privatizarea acestora;
* mbunatatirea rentabilitatii investitiilor din sectorul public si al politicilor economice interne;
* reforma aranjamentelor institutionale n vederea sustinerii proceselor de ajustare;
* liberalizarea si diversificarea comertului exterior, astfel nct acestea sa contribuie la cresterea
economica a tarilor mai putin avansate.
Printre problemele legate de sustinerea procesului de dezvoltare n tarile cele mai sarace, BM si FMI subliniau
necesitatea adoptarii unei politici specifice, legata de acordarea de asistenta financiara. Aceasta politica ar trebui a aiba n
vedere anumite aspecte si anume: identificarea cailor de reglare a problemelor datoriei externe prin concentrarea atentiei
asupra acestora, gasirea unor politici potrivite fiecarei tari prin intermediul carora sa fie sustinuta reforma, mbunatatirea
si dezvoltarea mecanismului actual de acordare a asistentei pe cale multilaterala, angajarea eforturilor tuturor creditorilor
pentru gasirea celor mai potrivite solutii n vederea rezolvarii problemei datoriei externe.
Rolul acestor institutii trebuie amplificat si modelat n conformitate cu problemele pe care le au tarile n curs de
dezvoltare, trebuie adaptat restrictiilor legate de resursele de care aceste tari dispun si focalizat asupra necesitatii obtinerii
unei eficiente ct mai mari.