Giurgiu, port la Dunare - motivul pentru care un oras se naste

Palatul Fluvial Ramadan (Gara portuara Giurgiu)

Fara sa va aglomerez prea mult, fiindu-mi foarte drag si considerand ca este motivul existentei acestui oras, Portul
orasului Giurgiu este subiectul de astazi.
Initial strict punct strategic de aparare a marfurilor si a granitelor, apoi dezvoltandu-se ca targ, balci, ulterior centru
cultural si tot asa, portul si orasul Giurgiu au fost unul si acelasi o vreme indelungata.
Astazi Giurgiu, este un oras cu deschidere la Dunare, dezvoltarea urbana oprindu-se la Canalul Sf. Gheorghe, adica
la peste un kilometru de Dunare, aceesul fiind facilitat de podul Bizetz, de peste canal, sosea si cale ferata.

Cum si de ce ," ai aterizat" totusi la Giurgiu? oricine te va trimite in port sa vezi Dunarea, eventual sa bei o cafea
sau sa sorbacai o ciorba de peste. Acesta este punctul central de atractie turistica a orasului, si a fost la fel
dintotdeauna.
O descriere foarte plastica si imaginativa, a portului de altadata:

...aceasta lumina in Sadarghatt, portul pe Buriganga, mi-a amintit atat de mult povestirile mamei
mele, pe care le-am asimilat, bineinteles cu propriile mele reprezentari, si le-am preluat cum se
intampla de obicei cu filmele de la tara mult sudica, din Bangladesh, ca sa fiu mai exact,
transpunand intreaga configuratie la Giurgiu, pe Dunare. Am facut acest lucru cu certitudinea
brusca a unei recunoasteri : asa trebuie sa fi aratat pe atunci momentul cand mama a parasit
pentru totdeauna Romania in care crescuse.
Cladire portuara se intindea pe tarm, despartita de magaziile de depozitare si de pravaliile
negustorilor printr-o strada ; o cladire dreptunghiulara fara ornamente, care stralucea in soare ca
lanurile nesfarsite de grau printre care bunicii mei au calatorit de la Bucuresti la
Giurgiu impreuna cu fiica si fiul lor. Din inghesuiala strazii trei trepte duceau la intrarile in
hala,in fata carora existau niste usite rotative din bare de metal dispuse in cruce. Tot acolo se
vindeau tichete de intrare. Mainile au inghitit lacom banii de pe tablia unsuroasa a mesei, au
intins un cupon care iti permitea accesul in cladirea portului si urmatorul pasager s-a atasat
sirului de calatori si negustori care asteptau.
Tata-mare Dupa ce si-a varat portmoneul inapoi in borseta de la brau, s-a dat cu un pas la o
parte si i-a lasat sa treaca inaintea lui pe Ruth, apoi pe Curt si pe mama-mare, a ridicat cufarul, l-
a impins sub stinghia de metal si dupa ce si-a indreptat tinuta si si-a fixat pe nas pine-nez-ul, cu
un gest scurt dar energic, a pus mana, cu blazonul inelului la vedere, pe bara usitei rotative, a
impins cufarul cu un sfert de rotatie mai departe. Era in anul 1926, familia S. parasea definitiv
Romania, nici unul dintre ei nu avea s-o mai vada vreodata si tata-mare a luat hotararea sa faca
de asta data o calatorie comoda intr-o ambianta corespunzatoare si foarte agreabila, cu vaporul
pe Dunare de la Giurgiu pana la Viena.

Si in trecutul acela filmat prin care ma misc eu insumi, familia S. a pasit in cladirea portului,
un spatiu fara ferestre, cu acoperisul deschis ; pe partea dispre fluviu se afla un glilaj care se
intinde pe toata lungimea tavanului, cu deschideri romboidale, strabatute de lumina soarelui,
aruncand pete alunecoase, lichide, pe pardoseala de piatra si pe perete si hasurand in aerul prafos
benzi albastre. Dupa zgomotul strazii in hala e aproape liniste. Franturi singulare de sunet rasuna
din pereti, ceea ce ii da incaperii o demnitate nejustificata. In corpul central sunt amplasate banci
la distante egale, pe care le ocupa doar cativa calatori, in timp ce grupuri intregi de oameni stau
si asteapta pe paturi intinse, femeile cu tulpanele pe cap, barbatii in pantaloni de doc, inconjurati
de coserci.
Fluviul care aluneca adanc in peisaj, Dunarea, de care auzise, nu era albastra, ci galbena ca
nisipul.
- Suntem in Romania. Albastra e la Viena. Acolo e Dunarea albastra, nu in Romania.
Citat din: "Muzica inghitita" de Christian Haller 1994/"Die verschluckte Musik"/Trad. Nora
Iorga/Editura Polirom2004

Cateva repere istorice, e musai sa le prezint pentru a crea atmosfera vremurilor :

1889 - 1909 Anghel Saligny proiecteaza portul Ramadan - Giurgiu (click pt detalii)
1927 Moartea Regelui Ferdinand (Regenta).
1929 Centenarul Eliberarii Giurgiului. Ample manifestari omagiale cu participarea cetatenilor
orasului si ai localitatilor invecinate, la care au luat parte inalte oficialitati guvernamentale.
Initiativa si coordonarea acestui deosebit spectacol a apartinut ilustrilor profesori Alexandru
Cartojan si Mauriciu Kandel
1933 1939 Giurgiu capata rangul de municipiu.
1935 Se modernizeaza Palatul Fluvial Ramadan (Gara portuara Giurgiu) in forma de
vapor cea mai moderna si cea mai frumoasa de pe tot malul Dunarii (Arh. Petre
Antonescu)
1939 Conducta petroliera Baicoi Giurgiu (Cioroiu).
Cladirea portului (soseaua Portului), desfasurata pe 1100 mp, are arhitectura cu aspectul unui
vapor, pe fatada ei se afla o placa comemorativa din marmura, care aminteste ca la 16 mai 1876
s-a imbarcat pe vasul Radetki, in acest port marele poet revolutionar bulgar Hristo Botev. In anul
1905, cand a fost inaugurat portul Giurgiu, cladirea lui era formata dintr-o sala de asteptare,
spatii administrative pentru autoritatile portuare (capitania, politia, vama, gara feroviara,
compania de graniceri, serviciul medical pentru dezinfectarea pasagerilor, agentiile societatilor
de navigatie fluviala romana, austriaca, maghiara, rusa, cantina magazie-depozit de sare.

Mic indreptar turistic Giurgiu 1986
Dan Capatana
Nicolae Ilinca
Editura Sport-Turism
Bucuresti,1986
Manevre de acostare in Portul Ramadan - Giurgiu

1929 - Macarale in portul de pe Canalul Sf. Gheorghe(sau Canalul Plantelor, Canalul Florilor, Canalul Cama, Bizetz) -
Giurgiu

Bazinul de iernat al Portului Ramadan Giurgiu. - 1929