Sunteți pe pagina 1din 2

Munca, fara doar si poate, e pentru tractoare. Nimeni nu m-ar putea convinge de contrariu.

Sigur, nu poti supravietui in ziua de azi daca nu muncesti, poate doar daca esti milionar, ceea ce
putini dintre noi sunt. Eu nu cunosc niciunul. In fine, ca ne place sau nu, trebuie sa prestam
oarece activitate lucrativa, ca sa platim eternele facturi si sa ne mai ramina de-un cico. Din
pacate, majoritatea muncesc la multinationala de dimineata pina-n noapte, de nu mai inteleg
nimic din nimic. Ei exista doar in weekend-uri, si nu tocmai in toate. Cu toate astea, reusesc sa-
si intemeieze cumva familii, probabil prin corespondenta. Prin mail si sms. Regula UE e clara ca
vaca: opt ore munca, opt ore timp liber, opt ore somn. Evident ca n-o respecta nici dracu'. Pe
care-l suni la noua seara e la birou. Du-te, ma, acasa la nevasta si plozi! Nu-nu, ca are de
terminat nu's ce hirtii. Astfel, membrii unei asemenea familii se vad, cap la cap, citeva ore pe
saptamina. Copiii cresc singuri cu bone sau bunici, tatii habar n-au de viata plozilor, mamele
mai stiu cite ceva, pe genul frinturi. In schimb ii trimit la engleza, germana, tenis, balet, karate,
pian si alte traznai care ii ametesc pe sarmanii copii definitiv si irevocabil. Ceea ce le trebuie mai
mult, adica timp cu propriii parinti, nu se poate, din ratiuni de job. Si se trezesc dupa ani ca
copiii lor devin niste adolescenti alienati, cu care nu reusesc sa inchege o conversatie mai de
Doamne-ajuta, si despre care nu stiu, in fond, nimic.

Nu toata lumea munceste de dimineata pina noaptea, insa cei care nu o fac cistiga putin. Acuma
toti vor o casa faina, o masina, vacante si weekend-uri pe nu stiu unde. Insa nu toti reusesc sa si
le permita. Cind iti pui curu' la bataie pentru un credit pe 30 de ani pentru care platesti de 3-4
ori suma imprumutata, luna de luna, an de an, ori ai mega curaj, ori esti de-a dreptul
inconstient. Plus rate la masina, plus rate la mobila, plus rate la naiba mai stie ce. Avem tot ce ne
trebuie, o viata de vis, insa nimic din ce se vede nu ne apartine de fapt. E o coclita de iluzie.
Muncim ca apucatii pentru a ne asigura un lifestyle de care nu mai ajungem sa ne bucuram. O
drama este atunci cind se intimpla un divort si tot ceea ce ar fi de impartit e pe credit. Abia
atunci realizezi ca de fapt nu ai nimic. Plata ipotecarului era un efort de cuplu. Niciunul separat
nu poate duce creditul. Iaca sah mat. Si daca nu pentru toate astea, pentru ce muncesc oamenii
in disperare? Pentru ce tip de satisfactii? Exista satisfactii in a te ocupa de vinzari? Brand
manager? Marketing? Si daca da, cit de mindru poti deveni cind napolitana pastorita de tine se
vinde cu 7,6% mai bine?... Evident, nu toata lumea se ocupa de chestii vocationale; oricine cauta
sa gaseasca satisfactii profesionale, ca altfel totul ar fi de pomana. Insa de-aici si pina la
exagerarile de care mi s-a intimplat sa aud e distanta cit China.

Inca inainte de criza se vorbea pe la colturi de downshifting. Dupa aia nu s-a mai vorbit fiindca a
devenit o chestie comuna, chiar daca intimplata de nevoie. Less is more - da, cind e vorba de
munca sunt absolut de acord. Muncim mai putin, chiar daca cistigam mai putin. Insa ne ramine
timp, mult mai pretios decit diferenta de parale pierduta. Nu mi-e prea clar cine a inventat
munca si de ce, insa nu pot sa nu constat ca acum a devenit cea mai teribila forma de sclavie
moderna. Peste tot in jur sunt tentatii rezolvabile cu bani si doar cu bani. Iar pentru bani trebuie
sa rinesti ca sclavul pe plantatie. Insa o faci, pentru ca nu e cool sa nu ai si tu din aia sau din
ailalta. Si odata jocul conditionarii pornit, nu se mai termina niciodata. Fiecare vrea mai mult
decit isi poate permite, iar asta este motorul economiei mondiale de azi. Diferenta dintre ce poti
si ce vrei se traduce in creditare; odata pasul asta facut, esti mincat. Multi nu concep sa stea cu
chirie, ca-i rusine sa nu aiba casa lor. Prefera sa decarteze sume imense o viata intreaga,
asumindu-si riscuri imense - pe care banca le ocoleste, printr-un contract destept intocmit.

Viata de azi este o complexa cursa de soareci, si este gindita cu asa metoda, incit oamenii pun
botul fara sa stea pe ginduri macar. Suntem impinsi spre a munci din ce in ce mai mult pentru a
consuma din ce in ce mai mult, si pentru a avea cit mai putin timp de gindire la dispozitie. Cind
nu ai timp sa te gindesti, cumperi ce ti se spune, urmaresti televiziunea ce ti se impune, duci
viata ce ti se permite s-o duci. Este trist si alienant. Si mai ales extrem de periculos. E ca si cum
ai inainta printr-un labirint incilcit rau insa plin de semne luminoase care te trimit in tot soiul
de directii, altele decit intentia ta. Reclame luminoase, promisiuni peste promisiuni, de fapt - o
zapaceala generalizata, insa extrem de tentanta. In mina ai un card atras magnetic de sute si mii
de POS-uri. Daca reusesti sa nu-ti pierzi mintile tot vei ajunge sa te predai resemnat scarilor
rulante care stiu prea bine inspre ce te poarta. E ca imposibilitatea de a mai iesi din hora odata
intrat. Ai fi putut sa nu te bagi, insa - pe bune - cine ar rata o hora?... Asa ca, in loc de coda,
lansez un racnet care zice: Oameni buni, fuck work! Live.