7 octombrie 2014

Drept penal partea speciala 1

Curs 1

Dreptul penal- Partea speciala.
Notiune. Obiect de studiu. Corelatii. Structura


1. Notiune. Obiect. Corelatii

Dreptul penal reprezint o ramur autonoma si unitara a dreptului. Din ratiuni de
tehnic legislativ, in sensul ca pentru a se cunoaste si aplica mai usor norma penala, dreptul
penal a fost mprtit in doua subramuri, asa cum se regsesc si in Codul penal: dreptul penal
partea generala si dreptul penal partea speciala. Partea generala, ca subramura, cuprinde
norme cu caracter general, de principiu, care se aplica in raport cu tot ce nseamn relatii de
aprare social. Dreptul penal-partea speciala se refera la norme ce privesc anumite
fapte, pe care legiuitorul le-a incriminat, adic se refera la INFRACTIUNI.

!A nu se confunda partea generala si partea speciala cu dreptul penal general, notiune
folosita in doctrina pentru a desemna dreptul comun aplicabil in orice situatie pentru orice
persoana (care include si partea speciala si partea generala, numai ca se refera la dreptul
comun) si dreptul penal special, aplicabil in mprejurri deosebite, cu privire la anumite
domenii sau anumite persoane (poate fi dreptul penal din domeniul fiscal, vamal, silvic etc
sau cel aplicabil in timp de rzboi, calamitate etc).

Obiectul subramurii juridice este incriminarea. Avem doua interpretri ale notiunii de
drept penal parte generala si parte speciala:
1. ramura de drept;
2. disciplina sau stiinta;
Obiectul disciplinei drept penal parte speciala il reprezint analiza/ntelegerea
infractiunilor, in scopul ncadrrii juridice corecte a diferitelor fapte. Disciplina
tehnica/aplicabila.

In principiu, ncadrarea juridica a unei fapte se refera la APLICAREA UNEI
FORMULE LEGALE UNEI SITUATII DE VIATA, socotita intolerabila de ctre legiuitor
transpunerea in formula a unei fapte penale.
Dreptul penal parte speciala e o disciplina de studiu cu un obiect foarte clar dar, in
principiu, ne intereseaz ncadrarea juridica a faptelor. Ea nu poate sa ignore alte discipline
( dreptul penal partea generala- toate institutiile/conceptele partii generale si explicarea lor
completeaz si sunt utilizate in partea speciala: vinovtia, forma infractiunii), nu poate fi
nteleasa fara niste cunostinte temeinice din partea generala.
Toate analizele infractiunilor au la baza o schema logica (Vintila Dongoroz), ce se
refer la notiuni din partea generala:

a) obiect juridic: valoarea sociala si relatiile formate in jurul acesteia, protejate prin
norma de incriminare, carora li se aduce atingere prin savarsirea infractiunii (in
cazul infractiunilor contra vietii este vorba de viata sau de dreptul la viata, iar in
cazul infractiunilor contra patrimoniului este vorba de relatiile patrimoniale).
Exista un obiect juridic generic, comun unei categorii mai mari de infractiuni, si
un obiect juridic special care se refera la un fragment din obiectul juridic generic
(dintre valorile protejate prin anumite infractiuni se protejeaza un anumit fragment
din acea categorie mai mare). Exista si un obiect juridic adiacent, adica valoarea
protejata in subsidiar (patrimoniul in cazul infractiunii de talharie). Este importanta
analiza obiectului juridic deoarece se poate intampla ca obiectul juridic sa nu
existe (de exemplu daca impusti un cadavru, crezand ca persoana este in viata in
acel moment, infractiunea devine fapta putativa; sa furi un televizor gasit langa
lada de gunoi, bunul fiind in realitate abandonat, fara valoare sau cu o valoare
nesemnificativa si astfel nu suntem in prezenta unei infractiuni.)

b) obiect material: acea entitate care inglobeaza/intruchipeaza valoarea protejata si
asupra careia se indreapta elementul material. E diferit de elementul material al
laturii obiective, deoarece impotriva obiectului material se indreapta elementul
material, asupra lui se indreapta actiunea sau inactiunea (de exemplu, la
infractiunile contra persoanei corpul persoanei este obiectul material, iar la cele
contra patrimoniului bunul mobil sau imobil). Eventuala absenta a acestuia duce la
inexistenta infractiunii, in cazul infractiunilor care presupun existenta unui obiect
material, pentru ca exista acestui obiect.


c) subiectii infractiunii (activ si pasiv):
Subiectul activ al infractiunii se refera la persoana care comite fapta respectiva
(persoana fizica sau juridica). Exista infractiuni care au un subiect activ
calificat/circumstantiat (trebuie sa aiba o anumita calitate, ca de exemplu sa fie
functionar public pentru infractiunea de serviciu sau sa aiba o anumita varsta in
raport cu victima la actul sexual cu un minor, imprejurari in care exista subiect
activ circumstantiat). Daca nu exista calitatea respectiva, se schimba
infractiunea.
Subiectul pasiv al infractiunii se refera la persoana care sufera in urma
actiunii, nu ne intereseaza subiectul pasiv general, care este statul, ci subiectul
pasiv special.

Uneori, de calitatea subiect activ depinde chiar infractiunea, alteori depinde varianta
agravanta sau calificata a infractiunii. Daca subiectul pasiv este femeia insarcinata=> omor
calificat! Intrerupere a cursului sarcinii se poate doar daca e femeia este insarcinata.
d) situatie-premisa: exista infractiuni care au situatie-premisa, adica o imprejurare
exterioara faptei, fara de care fapta nu exista (fapta comisa pe timp de razboi, abuz
de incredere, bun dat cu anumit titlu unei persoane);
e) latura obiectiva cu componentele ei: continutul obiectiv sau latura obiectiva are
3 componente:
elementul material: actiune sau inactiune din textul de incriminare, ce se
cere sa faca sau sa nu faca persoana. Apar cele mai multe probleme in
analiza infractiunilor si incadrarea juridica, iar alteori fapta concreta e greu
de fixat pe tiparul infractiunii;
urmarea imediata: poate sa constea intr-o stare de pericol sau intr-un
rezultat, tentativa daca se putea realiza;
legatura de cauzalitate: raportul dintre elementul material si urmarea
imediata, care de multe ori trebuie dovedita (infractiuni contra vietii);

f) latura subiectiva cu elementele ei, in special vinovtia:
vinovatia reprezinta atitudinea psihica sau subiectiva a individului fata de
fapta si urmarile sale si are 3 forme:
intentia cu cele 2 modalitati: directa (faptuitorul prevede rezultatul si il
urmareste) si indirecta (prevede rezultatul si il accepta, dar nu il urmareste);
culpa cu cele 2 modalitati: simpla ( nu prevede rezultatul si nu il accepta)
si cu prevedere (prevede rezultatul, dar nu il urmareste si nici nu il accepta,
socotind fara temei ca nu se va produce);
praeterintentia;
mobilul infractiunii: impulsul/sentimentul ce l-a determinat pe faptuitor sa
comita infractiunea;
scopul infractiunii: finalitatea urmarita prin comiterea infractiunii;

g) formele infractiunii:
acte preparatorii;
tentativa (perfecta/terminata, imperfecta/neterminata, idonee,
neidonee);
infractiunea fapt consumat;
infractiunea fapt epuizat;
h) variantele infractiunii: atenuate sau agravate;
i) sanctiunile (caracterul lor, tipul de sanctiune si chestiuni legate de aspecte
procesuale=> procedura penala).



2. Sistemul Partii speciale a Noului Cod penal

Pentru a asigura cunoasterea si aplicarea corecta si eficienta a normelor referitoare la
diferite incriminari, legiuitorul are obligatia sa sistematize aceste norme. Ca atare, sistemul
partii speciale a NCP este reprezentat de clasificarea infractiunilor pe diferite categorii, grupe,
subgrupe, luandu-se in calcul toate incriminarile din afara sau din interiorul codului. Nu
putem vorbi de o sistematizare a Partii Speciale in general, pe intreg sistemul penal, pentru ca
legile penale speciale din afara codului, care contin incriminari, sunt intr-o stare nesistemica,
ele sunt in diferite acte normative care, in mare, nu sunt sistematizate.

Codificarea riguroas a delictelor si a pedepselor, necesitatea elaborarii unui corp de legi
scrise, clare si accesibile (C. Beccaria)

Totusi, putem vorbi de o sistematizare a partii speciale. Structura PS are drept criteriu
de baza obiectul juridic al infractiunilor, in sensul ca in NCP cele 13 titluri sunt construite,
avand la baza valoarea protejata (obiectul juridic). Un al doilea criteriu incearca sa regrupeze
diferite infractiuni din acelasi titlu in baza obiectului juridic special si, pe baza acestui criteriu,
sunt alcatuite capitolele din interiorul titlului. Spre deosebire de Codul penal anterior, nu
exista si un al treilea criteriu, pe baza caruia infractiunile din interiorul capitolului sa fie
grupate si pe sectiuni.
Un alt element de structura este denumirea marginala a infractiunii- ceea ce nu a
fost intotdeauna valabil, Codul de la 1968 a introdus-o.









PARTEA SPECIALA-TITLURI



I. Infractiuni contra persoanei (art. 188-227);
II. Infractiuni contra patrimoniului (art. 228-256);
III. Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat (art.257-265);
IV. Infractiuni contra infaptuirii justitiei (art.266-288 );
V. Infractiuni de coruptie si de serviciu (art.289-309);
VI. Infractiuni de fals (art.310-328);
VII. Infractiuni contra sigurantei publice (art.329-366);
VIII. Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala (art.367-384);
IX. Infractiuni electorale (art.385-393);
X. Infractiuni contra securitatii nationale (art.394-412);
XI. Infractiuni contra capacitatii de lupta a fortelor armate (art.413-437);
XII. Infractiuni de genocide, contra umanitatii si de razboi (art.438-445);
XIII. Dispozitii finale (art.446);




































CURS 2
Titlul I-Infractiuni contra persoanei

Acest titlu este structurat in 9 capitole.
Capitolul I-Infractiuni contra vietii
Acest capitol cuprinde 5 infractiuni:
1.Omor(art. 188 NCP),
2.Omorul calificat(art. 189 NCP),
3.Uciderea la cerere a victimei(art. 190 NCP),
4.Determinarea sau inlesnirea sinuciderii(art.191 NCP),
5.Uciderea din culpa(art.192 NCP).

Caracterizarea capitolului

Obiectul juridic -este dat de dreptul la viata,valoarea protejata este viata persoanei.
Din punct de vedere penal, protectia se refera la intervalul cuprins intre nasterea unui copil
viu si decesul unei persoane,ceea ce inseamna ca este foarte important sa ne raportam la cele
doua momente esentiale: momentul aparitiei vietii si momentul decesului.

Momentul aparitiei vietii coincide, in principiu ,cu momentul la care se instaleaza respiratia
extrauterina -proba acestei respiratii se face prin proba docimaziei -se decupeaza o bucata din
plamanul cadavrului si se aseaza intr-un vas cu apa, daca pluteste inseamna ca avem plaman
respirat, iar daca se duce la fundul vasului inseamna ca nu a existat respiratie. Exista si
anumite situatii de nasteri atipice:
-o prima ipoteza este aceea in care dupa ce are loc expulzia fatului, timp in care acesta
traieste pe baza respiratiei feto-placentare, pana la taierea cordonului ombilical -
perioada este suficient de lunga insa pentru a se observa semne de circulatie vitala ->
copil nascut viu, luandu-se in calcul respiratia circulatorie, desi nu avem respiratie
extrauterina
-ipoteza in care avem respiratie intrauterina-de regula, provoaca sufocarea si practic se
impiedica respiratia -> copil nascut mort.

In toate aceste cazuri doar expertiza medico-legala bazata pe analizarea cadavrului ne poate
spune daca am avut o persoana in viata.

Momentul mortii este si el in unele situatii dificil de stability -se porneste de la examinarea
principalelor functii vitale ale organizmului:respiratorie, circulatorie si cerebrala.
Moartea reprezinta intotdeauna un proces, si chiar si atunci cand intervine subit, brusc, ea este
un fenomen ce se instaleaza in etape:agonia,moartea clinica si moartea biologica sau
cerebrala.

Agonia este acea etapa premergatoare mortii in care functiile vitale sunt reduse la
maxim,apar probleme de ordin neuro-psihic, iar simturile sunt scazute la maxim.

Moartea clinica -cele doua functii vitale: circulatia si respiratia inceteaza, iar aceasta etapa
intermediara intre viata si moarte poate sa dureze maxim 5 minute, fara interventie medicala,
dupa care intervin niste leziuni ireversibile la nivel cerebral-aceasta etapa este dictata de
capacitatea creierului de a-si furniza singur oxigenul. Nu trebuie confundata cu moartea
biologica.

Moartea biologica intervine dupa acel termen de 5 minute in care creierul a fost lipsit de
oxigen. Dupa aceasta etapa, leziunile care apar la nivel cerebral fac inutila reluarea functiilor
circulatorie si respiratory -nici spontan si nici prin interventie medicala, persoana respectiva
nu mai poate fi readusa la viata.
In doctrina au existat doua opinii cu privire la momentul mortii:
1.Moartea biologica reprezinta momentul mortii.
2.Momentul mortii este dat de momentul incetarii tuturor functiilor vitale.
In acest moment, toata lumea este de acord cu ideea ca momentul mortii este momentul mortii
cerebrale.

In legatura cu momentul aparitiei vietii, nu avem infractiune contra vietii sub nicio forma in
momentul in care nu avem o persoana in viata (agresiunile asupra fatului in timpul sarcinii pot
reprezenta orice fel de infractiuni, dar in niciun caz infractiuni contra vietii).
Momentul mortii este deosebit de important intrucat fapta comisa asupra cadavrului nu
reprezinta infractiune contra vietii, ci in acest caz este vorba despre o profanare de cadavre.

Obiectul material -este reprezentat de corpul persoanei in viata la momentul comiterii
faptei.

Subiectii infractiunilor -subiectul activ in principiu nu este circumstantiat; subiectul pasiv
este si el, in principiu, necircumstantiat, avem insa o singura circumstantiere in art. 191 unde
subiectul pasiv nu poate fi decat o persoana care sufera de o maladie incurabila,constatata
medical.






Latura obiectiva

Elementul material -se refera la uciderea victimei -lovirea cu obiecte contontente,
impuscare, strangulare etc. Nu este exclusa varianta omisiva a elemntului material, in
ipotezele in care subiectul activ este obligat la o anumita conduita si nu o respecta-ex:
neacordarea tratamentului medical,nehranirea copilului etc.
Exista o exceptie la art. 191 NCP elementul material determinarea sau incercarea de
a se determina sinuciderea.

Legatura de cauzalitate trebuie sa existe si trebuie dovedita pentru toate infractiunile
din aceasta categorie. Pentru aceste infractiuni este nevoie de o expertiza medico-
legala prin care se stabileste cauza mortii si legatura de cauzalitate. Poate exista o
cauza unica sau se pot suprapune si alte cauze care pot fi anterioare, concomitente sau
subsecvente.

Urmarea imediata este decesul victimei. Exceptie-art.191 -exista o dubla urmare:
decesul ca urmare a sinuciderii sau incercarea de sinucidere.

Latura subiectiva
-infractiunile sunt comise cu intentie directa sau indirecta, cu o singura exceptie :uciderea
din culpa.

Forme: infractiunile se consuma in principiu, in momentul decesului victimei, in momentul
in care se realizeaza urmarea-exceptie:art.191 se poate consuma si in momentul in care
incercarea de sinucidere a avut loc.
Tentativa se pedepseste la omor si omor calificat, nu se pedepseste la celelalte si nu este
posibila la uciderea din culpa.

Variante: omorul se regaseste in varianta simpla si calificata; uciderea la cerere a victimei
are doar varianta tip, iar la celelalte avem doar variante agravante.

Sanctiuni
Aceste infractiuni sunt infractiuni grave -pedeapsa inchisorii in limite variabile in functie de
gravitatea faptei. La uciderea din culpa este pedeapsa cea mai mica intre 1-5 ani. Pedeapsa
cea mai mare se regaseste la omorul calificat- detentiunea pe viata, alternativ cu pedeapsa
inchisorii 10-25 de ani.
Toate infractiunile din acest capitol se urmaresc din oficiu. In principiu sunt de competenta
procurorului, iar competenta judecarii in prima instanta o are tribunalul. Excpetie -uciderea
din culpa -nu este de competenta procurorului, iar judecata in prima instanta se face la
judecatorie.








1.OMORUL-art.188 NCP

-uciderea unei persoane
-tentativa se pedepseste.

Obiectul juridic -dreptul la viata.

Obiect material -corpul persoanei.

Subiectii: subiect activ necircumstantiat, subiect pasiv necircumstantiat.
Participatia este posibila.

Participatia
Instigarea la omor -presupune a determina o persoana sa comita infractiunea de omor
-modalitatea concreta poate capata multiple infatisari:rugaminti ,amenintari, abuz de
autoritate, promisiuni, recompense. Se poate realizare instigare prin una din aceste
modalitati sau prin mai multe.
Complicitatea la omor -presupune ajutorul la comiterea faptei -poate fi vorba de o
complicitate materiala sau complicitate morala. Complicele nu trebuie sa realizeze
niciun fel de actiune materiala directa asupra victimei intrucat ar fi coautorat.
Coautoratul -in momentul in care exista o cooperare la realizarea faptei, chiar daca pot
face distinctie intre actiunea letala si celelalte actiuni, participantii vor raspunde pentru
infractiunea de omor in forma coautoratului.

Formele principale de participatie absorb formele secundare.

Subiectul pasiv al infractiunii nu este circumstantiat -trebuie sa fie vorba de o persoana in
viata. Nu conteaza varsta persoanei,nu conteaza daca pruncul este viabil, ci este necesar doar
sa fie viu.


Latura obiectiva
Elementul material -uciderea unei persoane. Se poate realiza atat prin actiune, cat si
prin inactiune. Actiunea poate fi directa, dar poate fi si indirecta. Poate fi vorba de o
actiune indirecta prin utilizarea unei forte exterioare.
Legatura de cauzalitate -trebuie dovedita-se face expertiza medico-legala.
Urmarea imediata -decesul victimei.

Latura subiectiva
infractiunea de omor se savarseste cu intentie directa sau indirecta.



Distinctia intre omor si alte infractiuni:
Problemele care apar cel mai des se refera la distinctia intre infractiunea de omor si
infractiunea de vatamari cauzatoare de moarte -ceea ce difera este latura subiectiva-in vreme
ce omorul se comite cu intentie, infractiunea de loviri cauzatoare de moarte se comite cu
praeterintentie, cu intentie depasita.

Elemente obiective:
obiectul utilizat la comiterea faptei
zona vizata
intensitatea loviturii si numarul loviturilor.

Formele
Fapta se consuma in momentul in care victima decedeaza.
Tentativa este pedepsita.

Daca exista un decalaj intre realizarea elementului material si decesul persoanei, incadrarea va
fi tentativa la infractiunea de omor.

Varianta -doar varianta tip.

Sanctiuni
Pedeapsa inchisorii de la 10-20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Infractiunea este de competenta procurorului si se judeca in prima instanta de tribunal.