Fii tu insati

Gema era o girafa nemultumita de faptul ca era o girafa. S-a uitat la celelalte
animale si s-a gandit ca i-ar placea mai mult sa fie ca ele. Cand a vazut cum alearga
zebrele in galop si-a dorit sa poata alerga cu miscari la fel de line ca ale lor. Cand a
vazut elefantul si-a dorit sa aiba o trompa ca a lui cu care sa soarba apa si sa o
stropeasca apoi pe spinarea ei sau a prietenilor. Cand a vazut gazelele si-a dorit sa fie
la fel de eleganta ca si ele.
Gema si-a privit in oglinda unui lac picioarele si s-a gandit ca sunt prea lungi
si desirate. Gatul ei arata ca o bucata de guma de mestecat intinsa intre doua degete si
lasata apoi sa atarne. Bineinteles, ea nu stia ce era aceea o guma de mestecat, dar s-a
gandit ca nu mai era nici un animal in zona cu un gat la fel de lung si de urat ca al ei.
Apoi avea si acele doua cornite haioase in varful capului. Nu erau la fel de mari si
puternice ca ale antilopelor. La ce i-ar folosi aceste cornite daca ar fi pusa in situatia
de a se apara? Iar pielea girafei arata dupa parerea ei de parca ar fi fost murdarita cu
noroi.
"Nu-ti mai fa atatea griji! Esti pur si simplu o girafa si asa e firesc sa arate o
girafa! Fii tu insati!" incerca in zadar sa o linisteasca mama ei.
Intr-o zi Gema era pe o plaja cu nisip si s-a gandit ca i-ar placea sa se
tavaleasca in nisip. Amintindu-si indemnul mamei de a fi ea insasi, s-a gandit ca va
face exact ceea ce dorea sa faca. Asa ca s-a intins pe spate in nisip agitandu-si lungile
picioare in aer si rostogolindu-se de pe o parte pe alta. Privita din exterior arata ca o
marioneta scapata de sub control de papusar. Gema nu stia nici ce era acela un
papusar si nici ce era o marioneta, dar a auzit intr-un tufis rasetele unor pui de hiena.
S-a intors si a vazut ca acestia o priveau de ceva vreme si se amuzau pe seama ei.
Gema s-a ridicat iute in picioare si s-a indepartat cu capul plecat, gandindu-se
ca a platit destul de scump curajul de a fi ea insasi. Apoi, ca prin minune a aparut in
fata ei zana girafelor. Eu nu stiu cum arata aceasta zana, dar sunt sigura ca voi vi-o
puteti imagina.
"Mama ta avea dreptate", a spus zana, ca si cum ar fi citit gandurile micutei
girafe. "Este important sa fii tu insati, dar este la fel de important cum faci asta. Nu e
important ce nu ai sau cum nu esti. E mai important prin ce esti diferita de ceilalti,
care sunt partile tale bune si speciale. Nu e important ca nu poti alerga ca o zebra, ca
nu esti eleganta ca o gazela sau ca nu te poti juca cu apa ca un elefant. Conteaza la ce
esti tu buna, ce poti tu sa faci." Si cu aceste cuvinte, zana a disparut.
Gema si-a continuat drumul, ridicandu-si un pic capul si gandindu-se la
intelesul celor spuse de zana cand deodata a vazut o leoaica alergand spre ea. La
inceput Gema s-a speriat, dar leoaica a linistit-o: "Nu te speria! Te rog ajuta-ma! Puiul
meu s-a catarat intr-un copac si nu pot sa-l dau jos!" Gema s-a ridicat pe varfuri si si-a
strecurat cu ajutorul gatului ei lung capul printre crengile copacului. L-a prins cu gura
pe micutul pui la fel cum mamicile pisici isi prind puiutii cand ii plimba dintr-un loc
intr-altul si l-a pus cu blandete pe iarba, langa mamica lui.
"Multumesc, multumesc, multumesc!" a spus cu adanca recunostinta leoaica
bucurandu-se ca-si avea puiutul din nou langa ea.
Nu a mai mers mult Gema si a vazut o maimuta speriata sarind agitata la
marginea unei stanci si strigand dupa ajutor: "Puiul meu a cazut de pe stanca. Abia se
mai poate tine de radacina unui copac si eu nu ajung sa-l prind. Daca nu il salveaza
cineva repede, va cadea in prapastie!"
Gema s-a asezat in genunchi pe marginea prapastiei si si-a intins gatul lung
spre puiul de maimuta: "Prinde-te bine de cornitele mele!" i-a spus micutului. Acesta
s-a prins bine de cornite si Gema l-a tras langa mama lui.
"Multumesc, multumesc, multumesc!" nu se mai putea opri fericita mamica sa
spuna.
Gema se indrepta spre casa tinandu-si si mai sus capul, cand zana girafelor a
aparut din nou in fata ei. "Cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ceea ce tocmai ai invatat
facand aceste lucruri pe care numai tu le puteai face. Gheparzii au devenit cele mai
rapide animale din lume, nu dorindu-si sa fie asemeni broscutelor testoase, ci
antrenandu-si talentul lor in a alerga. Facand ceea ce poti face, dezvoltandu-ti talentele
cu care esti inzestrata vei putea deveni tu insati."
"Dar ma gandsc ca poate ai invatat chiar mai mult" a continuat zana "Folosind
ceea ce ai tu diferit i-ai putut ajuta pe cei care nu sunt la fel inzestrati si ti-ai facut
astfel noi prieteni. Mai mult, cum a fost in cazul leoaicei, ti-ai putut transforma un
dusman in prieten."
Si zana a disparut din nou.
Gema a plecat spre casa tinandu-si gatul atat de drept incat capul ei cu acele
cornite dragute care au ajutat-o pe maimutica atingeau parca norii. Gema era mandra
de ea.