1

SUGHITUL

Sughitul este manifestarea clinica a contractiilor spastice aparute la nivelul diafragmei,
contractii ce se repeta de mai multe ori pe minut. Diafragma este o structura musculo -
fibroasa care separa cavitatea toracica de cea abdominala si care prezinta cateva orificii prin
care trec diverse structuri anatomice din torace catre abdomen (esofag, aorta, vena cava).
Sughitul este o actiune involuntara, reflexa, spasmul muscular care sta la baza
sughitului determinand patrunderea aerului in plamani, aceasta fiind ulterior oprita brusc prin
inchiderea epiglotei. Aceasta succesiune de momente va determina aparitia zgomotului
caracteristic sughitului. Termenul medical de specialitate pentru sughit este singultus si are
originea in limba latina.
Episoadele scurte de sughit apar foarte frecvent si nu pot fi evitate. Adesea ele ajung sa
agaseze pacientul si sa ii distreze pe cei din jur datorita frecventei lor, insa doar in cazuri rare
apar in contextul unor boli cronice sau grave. Episoadele prelungite de sughit sunt insa
fenomene destul de importante, care afecteaza calitatea vietii pacientului dar care pun si
probleme de diagnostic si tratament. Astfel de atacuri cronice par a avea o morbiditate
crescuta si au chiar si o fatalitate surprinzator de mare, daca judecam sughitul ca o problema
aparent banala de sanatate.
Atacul de sughit dureaza de obicei cateva minute si se rezolva de la sine, fara a impune
administrarea unui tratament de specialitate. Daca insa depaseste 48 de ore, se considera deja
ca este vorba de un sughit persistent ce trebuie tratat corespunzator. Daca pacientul se
confrunta cu o astfel de problema mai mult de o luna, sughitul este catalogat drept intractabil.
Sughitul apare indiferent de varsta si poate fi evidentiat chiar si la fat. Se pare ca nou -
nascutii prematur petrec 2.5% din primele luni de viata sughitand. In ciuda faptului ca
sughitul scade in frecventa pe masura ce individul inainteaza in varsta, specialistii au observat
ca sughitul cronic este indeosebi o problema a adultilor. Ambele sexe sunt la fel de afectate
de sughitul trecator, insa sughitul cronic este mai des diagnosticat la barbati comparativ cu
femeile.
Sughitul este provocat de o contractie brusca a diafragmei. Prin inspirarea abrupta de aer,
glota se inchide iar aerul nu mai poate ajunge in plamani si astfel se ajunge la sughit . Daca
aceasta stare dureaza mai mult de doua zile, este nevoie ca un medic sa determine cauza
fenomenului.

Masuri generale.Bratele se ridica sus si concomitent se inspira adanc, se tine respiratia o
vreme, apoi se expira atat de incet incat sa se poata numara in gand pana la 20. Intreaga
succesiune se repeta de inca doua ori. Se ia o punga de hartie si se tine in fata nasului si a
gurii iar in aceasta punga se inspira si se expira adanc. Acidul carbonic acumulat in punga
trece in sange si opreste sughitul.

Remedii si metode traditionale
1. se inghite o lingurita de zahar
2. se pune putin otet intr-o cana cu lapte sau cu apa rece, apoi continutul se bea incet,
inghititura cu inghititura.
2

3. se pune o cantitate mica de aliment cu gust amar pe partea posterioara a limbii. 4. se
mesteca seminte de chimen (aproximativ o lingurita).
5. se sug bucatele de gheata.
6. se aplica pe piept o compresa rece sau se fac dusuri alternative fierbinti/reci.
In cazurile de sughit cronic, cel mai bun remediu este sa se inspire bioxid de carbon.
Tratamentele se efectueza de catre neurologi
Specialistii sunt de parere ca sughitul nu are nici un rol in economia organismului
uman. De cele mai multe ori este afectata doar o parte a diafragmului, cel mai frecvent
diafragmul stang. Sughiturile apar cu o frecventa care poate varia foarte mult de la individ la
individ: de la 4 la 60 pe minut. Ele se repeta pana cand un anumit numar a fost atins, acesta
variind si fiind propriu fiecarui pacient.
Frecventa aceasta relativ constanta variaza invers proportional cu presiunea arteriala a
dioxidului de carbon. Specialistii nu au observat insa nicio corelatie intre parametrii fiziologci
si intensitatea zgomotului produs in timpul sughitului. S-a observat ca ele apar mai frecvent
seara si spre culcare, iar la femei pot fi corelate cu stadiile ciclului menstrual, in sensul ca
apar mai frecvent in zilele anterioare menstruatiei iar frecventa lor de aparitie se reduce
semnificativ in timpul sarcinii.
Cauza exacta de aparitie a sughitului ramane insa incomplet cunoscuta, in ciuda
interesului manifestat de catre specialisti. Episoadele acute si autolimitante care apar la adulti
sunt de cele mai multe ori benigne si nu impun un tratament de specialitate.

Printre cele mai tipice si des incriminate cauze se numara:

- Distensia gastrica determinata de ingestia unor cantitati crescute de mancare sau alcool;
- Aerofagia (ingestia de aer);
- Modificarea brusca a temperaturii ambientale;
- Modificarea temperaturii din stomac (prin consumul unor produse excesiv de calde sau
reci);
- Excesul de alcool sau tutun;- Stresul extrem, starile anxioase pot declansa si ele un episod
de sughit.
Sughitul persistent sau cronic are insa cauze medicale ce trebuie mult mai atent
investigate. El poate fi expresia unor afectiuni ale sistemului nervos central sau periferic,
poate sa apara ca urmare a lezarii nervului frenic sau a nervului vag, sau in cadrul unor
intoxicatii. 82% din cazurile de sughit cronic sunt diagnosticate la barbati, peste 90% dintre
ele avand o cauza organica.

Cele mai frecvente cauze care stau la aparitia sughitului cronic sunt:

- Afectiuni ale sistemului nervos central: malformatii congenitale, scleroza multipla, tumori
maligne, leziuni vasculare, infectii, traumatisme;
- Iritatii diafragmatice aparute in cadrul infarctelor miocardice, pericarditei, herniei hiatale,
abceselor subfrenice;
3

- Iritatia ramurilor nervului vag, astfel: iritatia ramurei meningeale aparute in meningita,
glaucom, iritatia ramurei auriculare, iritatia ramurei faringeale din cadrul faringitelor, iritatia
ramurei laringiene recurente care poate sa apara in cadrul tumorilor, gusei tiroidiene sau
laringitei, iritatia ramurei toracice (din infectii, tumori, esofagita, astm,anevrism de aorta
toracica), iritatia ramurilor abdominale prin tumori, distensie gastrica, ulcer peptic, infectii,
visceromegalii, inflamatii (apendicita, colecistita);
- Iritatii iatrogene care pot sa apara in timpul laparotomiilor, toracotomiilor, craniotomiilor,
diverselor proceduri anestezice;
- Probleme de natura metabolica:hiponatremie, hipocalcemie, hipokalemie, hiperglicemie,
uremie, febra;
- Medicamente: benzodiazepine, barbiturice cu durata scurta de actiune, dexametazona, alfa
metildopa.

Durata sughitului

In mod normal un atac de sughit se opreste de la sine dupa cateva minute. In anumite
cazuri poate dura si cateva ore, pacientul fiind obligat sa recurga la o metoda de tratament
care sa ii amelioreze starea. Exista si cazuri extreme in care sughitul apare in contextul unei
boli sistemice cronice si are durata mult mai lunga (de ordinul zilelor sau lunilor). Sughitul
cronic trebuie tratat conform recomandarilor unui specialist, pacientul fiind sfatuit sa se
prezinte la medic in vederea investigarii si diagnosticarii cauzei exacte de aparitie a acestui
simptom.
Sughitul prelungit poate avea o cauza organica insa poate fi indus si de afectiuni
psihogenice. El poate sa apara pe fond de stres continuu, de stari anxioase, soc, tulburari de
personalitate sau isterii. Episoadele prelungite se pot complica adesea cu scadere in greutate,
insomnii si alte tulburari de somn, extenuare fizica (si psihica), precum si cu afectarea starii
psiho - emotionale. Sughitul cronic poate fi indus dar si mentinut prin consumul exagerat de
alcool (alcoolism), chiar daca de cele mai multe ori pacientii nu considera ca exista vreo
legatura cauza - efect intre cele doua.
Din cauza faptului ca etiologia sughitului cronic este atat de variata, anamneza trebuie
sa fie foarte amanuntita. Medicul trebuie sa investigheze cu foarte mare atentie toate
eventualele afectiuni ce se pot complica sau care au ca prim simptom sughitul. Sughitul
cronic este un simptom foarte complicat ce nu de putine ori pune in dificultate medicul.
Diagnosticul diferential se realizeaza cu o serie de afectiuni sistemice, printre care: anxietate,
astm, bronsita, infarct miocardic, miocardita, pericardita, tamponada cardiaca, pneumonie,
abces pulmonar, empiem pulmonar, hepatita, pancreatita, colecistita si colica biliara, hernii
diafragmatice, hipocalcemie, hipokalemie, hiponatremie, neoplasme.

Tratament

Majoritatea atacurilor dispar de la sine in cateva minute sau ore si nu necesita un
tratament specific. In situatiile in care sughitul nu trece de la sine in cateva ore, se impune
administrarea unui tratament de specialitate. In prezent, tratamentul sughitului este clasificat
4

ca farmacologic, nonfarmacologic si masuri complementare. Tratamentul nonfarmacologic
include masuri terapeutice clasice si traditionale care pot creste nivelul dioxidului de carbon
din sange, ceea ce va duce in final la oprirea sughitului.

Printre cele mai eficiente sunt:

- Stimularea nazofaringelui prin tractiunea limbii, inghitirea de zahar granulat, gargara cu
apa, muscatul unei felii de lamaie, inhalarea de agenti pe baza de amoniac;
- Stimularea dermatoamelor C3 - C5 prin frecarea regiunii cefalice posterioare sau prin
acupunctura;
- Stimulare faringiana directa prin introducerea unui cateter sau unei sonde nazale (metoda
este eficienta in peste 90% din cazuri);
- Stimulare uvulara directa printr-un betisor cu vata sau cu ajutorul cozii unei lingure;
- Inlaturarea continutului gastric, daca sughitul apare ca urmare a distensiei gastrice: prin
inducerea emezei;
- Stimulare vaso - vagala (exista mai multe tehnici, dar se recomanda aplicarea uneia
singure!). Aceste manevre trebuie efectuate doar de catre personal medical instruit si doar
dupa ce s-au exclus contraindicatiile pentru realizarea lor;
- Interferarea cu respiratia normala: tinerea respiratiei, hiperventilatie, respiratia intr-o punga
de hartie.
Tratamentul farmacologic al sughitului cronic variaza foarte mult in functie de cauza
de baza care a dus la aparitia sa. Unii specialisti prefera tratamentele alternative, care pot
varia de la acupunctura la hipnoza. De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de
tratamente pana se va gasi cel mai potrivit. Exista numeroase medicamente care au fost
studiate pentru tratamentul sughitului.
Clorpromazina pare a fi medicamentul de prima alegere. Administrata pe cale
intravenoasa sau intramusculara, ea este eficienta in peste 80% din cazuri. Se pare ca si
haloperidolul, un alt tranchilizant important, poate fi administrat cu eficienta similara
clorpromazinei. Exista si cateva anticonvulsivante care pot fi administrate, anume fenitoina,
acidul valproic si carbamazepina.
Tratamentul farmacologic nu este recomandat decat cazurilor cronice. In vederea
diagnosticarii corecte, medicul va efectua o serie de investigatii unui pacient care acuza
sughit de mai multe zile. Este esentiala investigarea functiei renale, hepatice, a electrolitilor si
a enzimelor (in special amilazei si lipazei). Se poate analiza sputa, lichidul cefalorahidian si
urina pacientului pentru a se stabili daca exista vreo infectie sistemica responsabila de acest
simptom.

Indivizii susceptibili
Sughitul in forma sa acuta poate sa apara la oricine, indiferent de starea de sanatate generala.
Sughitul cronic este insa diagnosticat mai frecvent la barbatii adulti decat la femei, insa
specialistii nu pot preciza cauza acestei incidente variabile in functie de sex.
5

Complicatii
Cele mai frecvente complicatii ale sughitului acut sunt aritmiile si refluxul gastroesofagian,
cazurile cronice fiind adesea insotite si de tulburari ale somnului, scadere ponderala si
epuizare fizica.

Cel mai bun remediu pentru sughit

Daca cei mai multi se reped catre paharul cu apa atunci cand sughit ori asteapta sa fie
strasnic speriati, cercetatorii spun ca cel mai bun remediu este... zaharul.
Oricat ar parea de ciudat, conform ThirdAge.com, s-a realizat un studiu in acest sens,
dovedindu-se ca granulele simple de zahar, din comert, sunt ideale pentru a "speria" sughitul.
In 95% dintre cazuri remediul a avut efect, printre subiecti aflandu-se chiar unii care sughitau
de 6 saptamani.
O lingurita este de ajuns (cu conditia sa nu fie dizolvat in apa), efectul aparand in
maximum cateva minute. Desi nu se poate oferi inca o explicatie pentru care remediul
functioneaza, se crede ca granulele de zahar irita gatul atat de tare incat impulsurile nervoase
ce cauzeaza sughitul sunt intrerupte.
In cazul in care sughitul reapare, se recomanda repetarea dozei.

Cum scapi rapid si eficient de sughituri
Sughiturile pot sa apara in cele mai nepotrivite momente, astfel incat nu stii cum sa faci
sa scapi mai repede de ele, mai ales in fata unor persoane pe care nu le cunosti foarte bine.
Exista insa cateva modalitati prin care poti scapa de ele fara ca onoarea sa-ti fie
patata (prea mult), conform Best Health Mag:
- preseaza cu degetul mare de la o mana palma mainii celeilalte. Cu cat mai tare
reusesti sa faci asta, cu atat mai bine. Disconfortul poate reprezenta o distragere a atentiei de
la sughit;
- respira adanc si tine aerul in tine din cand in cand. Atunci cand se acumuleaza dioxid
de carbon in diafragma, aceasta se relaxeaza.
- daca te poti retrage undeva singur cateva minute, baga-ti degetele in urechi pentru 20-
30 de secunde sau preseaza zona moale din spatele urechilor. Acest gest relaxeaza un nerv
care este conectat cu diafragma.
- daca tot nu te vede nimeni, scoate limba, gest care te va ajuta sa respiri mai bine.
- tine-ti mainile impreunate in jurul nasului si al gurii si continua sa respiri normal.
- ia 9-10 inghitituri rapide dintr-un pahar cu apa. Astfel vei opri spasmele diafragmei.
- daca iti poti bloca urechile in timp ce bei apa, este si mai bine. Poti tine degetele in
urechi si bea lichidul cu un pai.
- acopera paharul cu un prosop de hartie si bea apa prin el. Va trebui sa tragi mai tare,
lucru ce va contracta diafragma si o va opri sa se mai miste necontrolat.
- pune o lingurita de zahar sau miere sub limba si inghite