Calator prin Uniune^

Totul a inceput in primavara lui 2013 , o primavara ce nu promitea asa multe insa , odata cu
venirea din partea Ministerului Educatiei ,Cercetarii, Tineretului si Sportului a unui nou capitol
al concursului national de eseuri ,,Calatorie prin Uniunea Europeana au inceput si primele
emotii , ma gandeam cu stupoare la faptul ca anul precedent nu reusisem sa-mi consolidez
eseul , sa-l fac sa fie apreciat la adevarata sa valoare , asa ca domnul profesor Dumitru Dadalau
,care a fost mereu alaturi de mine si m-a sprijinit in tot ceea ce am facut , a hotarat ca nu
trebuie sa inaiteze eseul .Initial am fost bulversat , zeci de ore de munca pierdute , sute de
greseli corectate si cel mai important , am simtit ca l-am dezamagit , eram cufundat intr-o
bezna totala , o bezna atat de apasatoare incat aveam impresia ca sunt protagonistul operelor
bacoviene , faptul ca pierdusem sansa de a ma afirma prin intermediul concursului m-a
demoralizat profund ,dar , ajutat si mai mult incurajat de domnul profesor Dumitru Dadalau am
reusit sa trec si peste acest impediment , mi-am calmat gandurile ,am reusit intr-un fel sa-mi
detasez constinta de la cele intamplate si sa lupt pentru ca stiam ca pot si ca merita.
Tinand cont de cele petrecute am hotarat ca trebuie sa vin cu ceva nou , ceva inovativ ce
nu fusese auzit pana in momentul respective , trebuia sa trec de banalitatile ce umpleau foile
de eseuri , sa uit de tot ce imi era cunoscut si sa caut ,,nemaiintalnitul .Primii pasi au fost
destul de greoi , am stat pe wiky^ multe ore sperand sa observ ceva insesizabil , vazand ca nu
merge cum mi-am imaginat si ca nu am destul timp si pentru a redacta eseul am decis sa iau
harta Europei si unde o sa pun degetul despre acel loc o sa-mi incep eseul .Prima data am
crezut ca fac ceva stupid , cum sa ma las ghidat de noroc sperand sa gasesc locul de incipit
pentru intreaga actiune ce va urma?! , dar am constat cu stupoare ca nu stiam atat de multe pe
cat credeam despre Europa , la prima ,,tentativa am dat peste orasul Berlin, insa , dupa cum
am mai spus , doream ceva inedit , eram constient ca despre Berlin o sa fie sute de eseuri iar
unul in plus avea sa fie insesizabil asa ca mi-am mai incercat odata norocul .La a doua
transpunere a degetului pe harta am dat peste unul dintre cele mai ineditede orase pe care le
puteam gasi in Europa , din nordul Europei am ,,migrat catre un loc atat de primitor si m-am
asezat fix in inima turistica a Greciei , mai precis in orasul Ayia Napa.Am stiut ca nimeni nu o sa
abordeze acest oras si ca nimeni altcineva inafara de mine nu poate sa redea mai frumos acest
oras , asa ca am inceput sa lucrez stiind ca o sa-mi fie mult mai usor de indata ce aveam un
reper.
A doua zi cand am fost intrebat de domnul profesor daca am ales despre ce sa scriu am zis cu o
usoara neincredere ,,Ayia Napa iar raspunsul domnului Dadalau a fost Bine , un raspuns
prompt dar in acelas timp linistitor , de indata ce am primit aprobarea domnului profesor am
stiut ca sunt pe calea cea buna.
Au urmat nopti nedormite , la ore eram pierdut de realitate incercand sa vizualizez eseul si
sa-l corectez in gand , erau moment tarzii in noapte cand tresaream din somn si ma porneam
calculatorul doar pentru a ma asigura ca nu am omis ceva.In ciuda greutatilor intampinate am
izbutit in urmatoarea saptamana sa scot la capat acest esseu , intitulat simplu dar la subiect,
,,Ayia Napa .
Vazandu-l ,domnul profesor , l-a aprobat fara a sta pe ganduri si l-a inaintat spre a fi corectat.
Crezand ca greul trecuse am asteptat plin de speranta un raspuns , stiam ca urma sa fie printre
primele eseuri , stiam ca am satisfacut toate cerintele acestui timp de eseu si nu in ultimul rand
eram convins ca domnul profesor prin decizia de a accepta acest eseu imi acordase totodata si
incredea dumnealui , o incredere pe care nu vruiam s-o patez cu un eventul esec.
Vazand ca lunile trec si nu vine nici un raspuns m-am gandit ca totul fusese in zadar , am sperat
pana cand s-a terminat anul scolar , in acel moment am zis ,,Ce am gresit oare?.Am evitat in
urmatoarele luni sa discut despre acest subiect ba chiar uitasem de el , pana cand , in data de
27 octombrie 2013 , ziua Sfantului Mucenic Dimitrie (Dumitru) am avut onoarea sa-I fac drept
cadou de ziua domniei sale, Dumitru Dadalau, ,,cel mai frumos cadou de 17 ani incoace , locul
I pe tara la ,,Concursul national de eseuri Calatorie prin Uniunea Europeana .
Cand am aflat reusita am decis ca e datoria mea sa inchin un an pentru a termina un nou
numar al revistei ce se situeaza inca de la primul numar pana la cel din present pe podiumul
national al revistelor scolare .
In incheiere tin sa precizez ca prin reusita mea sper sa dovedesc tuturor ca orice lucru ,
indiferent cat este de greu de atins , este posibil ;asadar oameni buni . . . limitati-va limitele , ca
nimeni nu va poate stavili dreptul acesta.