Sunteți pe pagina 1din 5

Imunologie curs 4

Hipersensibilitatea de tip II

HS de tip II este un RIU anormal sau patologic declansat ca urmare a prezentei sau expunerii
AG declansatoare pe membranele celulelor somatice sau sanguine self sau non-self fata de care se
elaboreaza AC citotoxici sau distructivi ce conduc la liza sau distructia celulei tinta sau celulei
antigenice. Pentru ca la finele aceste HS, la sfarsit rezulta distrugerea celulelor antigenice.
HS de tip II se mai numeste reactie citotoxica.
Schema de principiu a HS de tip II. Ac HS in derularea ei parcruge 3 etape:
1. Activarea cascadei complementului pe calea clasica
2. Generarea local a unui proces inflamator acut
3. Citotoxicitate celulara AC dependenta

1. Activarea cascadei complementului pe calea clasica. Totul porneste de la faptul ca diverse
celule expun pe suprafata lor diverse structuri antigenice. Aceste antigene ce conduc la
declansarea HS de tip II pot sa fie de 2 tipuri: -Ag constitutive, in aceasta clasa pot sa fie
autoantigene, antigenele tumorale ( celule somatice ce au devenit autoimune sau
canceroase ) , moleculele MHC 1 alogene (molecule MHC 1 straine de cele ale gazdei) acest
lucru se intalneste in cadrul transplantului de tesuturi sau organe caz in care aceste celule nu
mai sunt singenice sua self, ele fiind alogenice sau non-self.
-antigenele atasate: mici haptene ce se pot fixa de fata externa a membranei
celulare( medicamentele) ce pot genera HS de tip II soldata cu citopenii . Aceste
antigene declanseaza raspunsuri imune umorale si rezultatul consta in generarea
spre final de anticorpi specifici. Acesti anticorpi pot sa fie de 2 tipuri , dar cel mai
frecvent sunt de tip IgG si foarte rar IgM .Se produc ac IgG mai ales fata de
antigenele constitutive.
IgG stabilesc contacte cu ag prin capatul FaB, rezultand complexe imune. Daca densitatea de
complexe este foarte mare aceasta duce la activarea cascadei complementului pe calea clasica.
Rezulta modificari conformationale in lanturile H(grele) de IgG ce se transmit in directie ortodromica
rezultand exteriorizarea, a secventei de Aa activatoare de complement. Aceasta secventa de Aa este
situata la nivelul domeniul CH2 al acestor anticorpi. Daca densitatea este mare aceasta este reperata
de unitatea de recunoastere a complementului ce este reprezentata de C1q , ce se soldeaza cu
modificari conformationale ce favorizeaza atasarea a celorlalte 2 componente ale complexului C1 ,
C1R ce o sa fixeze si cealata si ultima comp C1s. Astfel se constituie un complex trimolecular C1,q,r,s.
Componenta enzimatica este reprezentata de C1s- serin esteraza. De aici rezulta activarea
complementului pe calea clasica.
La un anumit moment rezulta generarea pe membrana celulei tinta a primului complex
enzimatic reprezentat de C3 convertaza, care la randul ei actioneaza asupra substratului ce este
reprezentat de factorul C3 al complementului. Aflat in lichidele interstitiale sub forma inactiva.
Rezultand clivarea prin proteoliza limitata a C3 de unde rezulta punerea in libertate a unui mic
fragment C3a ce ramane in faza fluida, si o componenta mai mare C3b , ce nu ramane in faza fluida si
angajeaza legaturi cu celula tinta. Realizand contacte cu grupari tiol-esterica, C3b depozitandu-se de
jur jur
De jur imprejur. Sunt inital recunoscute prin Ac imunologic ..specific prin Ac si nespecific.CR..... apoi
sunt recunoscute de macrofage rezidente ce pot recunoaste aceaste grupari , avand receptori CR.
Astfel macrofagele contacteaza nespecific C3b.
Activarea macrofagelor este o activare intensa, nespecifica si in timp . ...
La un anumit moment se constituie un nou complex reprezentat de C5 convertaza, care la randul ei
actioneaza asupra substratuli reprezentat de C5 aflat sub forma de zimogen( factor inactiv ). Acest
factor o sa fie convertit in 2 fragmente, unul mic C5a si unul mare C5b. In final se formeaza MAC
(complexul de atac al membranelor) ce se constituie sub forma a multiple structuri califorme ce o sa
perforeze membrana celulei tinta. Acesta avand scopul de a distruge celula tinta.
Nu toate celulele sunt sensibile la actiunea complementului.
In general diversele celule rezista la actiunea distructiva a complementului pentru ca
prezinta mecansme de protectie anti complement:
1. MCP, bine reprezentat pe toate celulele si este implicat in indepartarea factorilor atasabili de
pe celulele self ( C3b, C4b) pentru ca au grupari tiol esterice si se pot lega de membrana )
2. DAF factorul de activare a disocierii , C3 si c5 convertazelor depozitate pe suprafata celulelor
self
3. Receptorii cu anti secventa terminala ( MIRL( CD59) +C8bp)
Celulele anucleate, reprezentate in primul rand de eritrocite, dar si trombocite, acestea sunt
distruse per primam sub actiunea complementului, deoarece ele sunt celule anucleate si sunt
incapabile de sinteza proteica . Ac celulele sunt lansate in circulatie cu toate cele 3 cateogrii de
receptori anti complement, dar fiind a nucleate nu sunt capabile sa resintetizeze si sa re expuna
acesi receptori pe suprafata celulelor cand au nevoie. Pe masura ce eritrocitul imbatraneste expresia
acestor receptori este mica sau extrem de mica .
Celulele somatice insa sunt celule parenchimatoase foarte diverse, unele dintre ele avand
capacitate de sinteza proteica foarte crescuta . Acestea prezinta toate cele 3 categorii de receptori si
nu numai.. acestea mai au si proprietatea de a resintetiza acesti receptori protectori , expresia
acestor recepturi putand sa fie crescuta in conditii de stres . Astfel aceste celulele rezista detul de
bine la actiunea complementului. De acea distrugerea acestor celule nu se realizeaza per primam ci
per secundam.
De acea in cazul celulelor parenchimatoase , HS de tip 2 mai parcurge 2 etape pentru
distrugerea celulei antigenice si indepartarea ei.
A doua etapa importanta o reprezinta inflamatia acuta ce este declansata local ca urmare a
eliberarii celor doua anafilotoxine, C5a C3a, acestea in cantitati mari stimuleaza mastocitele
perivasculare si eventual si bazofilele. De aici fiind initiat un proces inflamator . Aceste mastocite
elibereaza cant mari de histamina ce o sa determine vasodilatatie cu cresterea permeabilitatii, astfel
aparand modificari vasculare proinflamatorii. Aceste fenomene fiind doar initiate de histamine, iar
pentru intretinereal lor fiind nevoie de alti mediatori care se intretina procesul ......PAF. rezultand
fenomene inflamatorii de lunga durata .
La intretinerea vasodilatatiei mai participa 2 interleukine produse de macrofagele rezidente
ce s-au activat complet. Printre altele acestea elibereaza IL1, TNF. Activitatea ciclo oxigenazei
endoteliale rezultand eliberarea unor cantitati mari de PGI 2.Rezultatul VD si cresterii permeabilitatii
vasculare il reprezinta cresterea unui aflux masiv de sange ce inseamna concentrarea in tesuturile
antigenice a unor celule cu rol efector. Leucocitele patrunzand in aceste vase, margineaza initial si
adera . Cele mai importante sunt neutrofilele, monocitele si limfocitele reprezentate in special de
celule K (killer) . Toate aceste celulele adera la peretii vasculari pentru ca sub actiunea IL1 si TNF
creste expresia de LFA 1 pe suprafata leucocitelor. Si de asemenea creste expresia de ICAM pe
suprafata celulelor endoteliale . Rezultand trecerea acestor celule prin diapedeza din vase in
interstitii. Aceste celulele sunt atrase local de C3a C5a ce au efect chemotactic pentru neutrofile si
monocite . Acestea pot sa mai fie atrase de chemochine care au efect chemoatractant pentru
limfocite. Acestea constituind un bogat infiltrat celular . La locul prezentei acestor celule antigenice
se acumuleaza in cantitati mari limfocite, neutrofile si macrofage.
Cand se intampla asa ceva trecem la a 3-a etapa ADCC
Proces in care la final o sa se realizeze liza celulei tinta. Acest proces de ADCC care este
realizat in principal de neutrofile limf K si macrofage, este un proces complex ce trece prin 3 faze:
1. Are loc recunoasterea imunologic nespecifica de catre cele 3 celule efectorii a
tintelor celulare. Ac este imunologc nespecifica pentru ca cele 3 celulele nu
contacteaza antigenele direct ci indirect. Neutrofilul stabileste contacte cu celula
tinta prin intermediul complexelor membranare de tip IgG. Limfocitele K recunosc
celulele antigenice doar dupa prezenta complexelor imune expuse pe suprafata
acestor celule. Recunoasterea se realizezeaza prin LGL ( CD16) ce recunosc
asemenea complexe imune. Macrofagele stabilesc contacte cu celule tinta prin doua
cai -.. 2 tipuri de receptori ( CD32 FcR2, CD64 FcR1) , ce recunosc c3b de pe cel
tinta.
2. A doua etapa consta in activarea metabolica a celulelor
3. Distructia celulelor tinta, ce se realizeaza relativ diferit in functie de aceste celule.
Neutrofilele si monocitele folosesc cam aceleasi enzime in cantitate crescuta ce ajuta
la liza plus radicali de oxigen, ce au rolul de a altera sever structura membranei
celulei tinta ce prezinta leziuni irecuperabile. Acestea o sa perforeze membrana ...
perforina ...rezultatul fiind moartea celulei tinta.

Cele 3 etape ale HS de tip II Sunt parcurse integral sau nu in functie de locul desfasurarii sau
derularii procesului:
1. Daca aceste etape sunt desfasurate intratisular sunt parcurse integral
2. Daca procesul de reactie citotoxica este desfasurat in circulatie atunci din cele 3
etape se realizeaza doar 2 dintre ele. Cascada complementului si ADCC.
3. Cauza lizei celulare e reprezentata de antigenele de suprafata.
4. Anticorpii responsabili de distrugerea celulei tinta pentru ca apar in
citotoxicitatea anti celulara. Ei se numeste citotoxici pentru ca pot activa 2
mecanisme cu potential citotoxic: 1- activarea complementuliui si 2- ADCC ... IgG,
IgM ac citotoxici.





Mecanismele generarii anticorpilor citotoxici
Toti Ac sunt rezultatul unui RiU, imunizari, ce pot sa fie realizate prin mecanisme diferite in
functie de tipul sau originea celulei tinta. Aloimunizarile , caz in care AC citotoxici sunt produsi de
catre RIU fata de celule straine de organism , aceste celule la randul lor in functie de cat de straine
sunt, se impart in 2 clase: 1-celulele alogenice, celule ce apartin unor indivizi diferiti ce fac parte insa
din cadrul aceleasi specii. Acest lucru se intalneste in aloimunizarea post transfuzionale, sau
aloimunizarea feto materna si aloimunizarea post transplant. In al doilea rand aloimunizarile pot sa
mai fie declansate de 2- celule xenogenice, ce apartin unor indivizi diferiti din specii diferite-
Transplantul de ficat de la porc la om .
A doua cauza a aparitiei AC citotoxici o reprezinta auto imunizarea. Caz in care ac citotoxici
apar ca umare a unor RIU indreptate fata de structurile self ca urmare a ruperii tolerantei
imunologice, aparand auto anticorpi.Ex: Anemia hemolitica auto imuna, purpura citopenica
idiopatica- apar ac fata de glicoproteinele ce intervin in agregarea plachetelor. Neutropenii. In bolile
autoimune lupus eritemos sistemic, poliartrita reumatoida, miastenia gravis, scleroza in placi.
Se poate spune ca HS de tip II cito toxica este intalnita intr-o varietate foarte mare de
patologii, boli autoimune, canceroase, in caz de transplant si in diverse aloimunizari. Rezulta ca
reactia citotoxica este un mecanism patogen implicat in foarte multe conditii patologice