Sunteți pe pagina 1din 5

4 .

TEATRUL LATIN autorii principali i arta spectacolului



Religia a jucat un rol important in viaa poporului roman. Ea a fost puternic influenata de
religia greac si de cele mai mult ori divinitile romane erau nite simple replici ale celor greceti,
avnd doar nume romane.
Spiritul practic al romanilor, prelund aceste divinitatea, le-a lipsit de poezia graioasa, de fantezie si
profunda umanitate si le-a dat un caracter uscat, de precizie juridica in raporturile cu oamenii.
Manifestrile de teatru populare au fost opera unor istrioni, care strbteau satele si trgurile si
reprezentau in condiii cu totul primitive momente de viaa populara, pe gustul maselor.
Primele forme de teatru popular au fost fesceninele si satura - producii romane originale; erau
spectacole improvizate, cu un material variat dialoguri, cntece,dansuri, glume libere si chiar
grosolane toate cu o nota satirica foarte violenta. Mai rspndite, cu o mai mare durabilitate si
influenta pentru dezvoltarea teatrului au fost atellanele si mimii .Atellanele aveau un caracter de
improvizaie, putnd fi considerate strmoul commedia-dellarte ; personaje fixe, asemntoare
mtilor din commedia improvizata :Pappus ( btrnul odios) ; Maccus (prostul);Bucco
(lacomul);Dossenus ( parazitul).
Mimul - producie de teatru strns legata de viaa populara, a exprimat poate mai exact mentalitatea si
sensibilitatea maselor; istrionii - numii mimi purtau mti similare celor din atellane dar cu o nuan
mai accentuata de grotesc. O atracie deosebita in jocul mimilor l constituia pantomima bogata si
expresiva , ca si prezenta femeilor care jucau.
Trebuie sa amintim ca: pe cnd au ajuns n contact cu civilizaia greaca, romanii au fost impresionai i
au adoptat odat cu operele dramatice, modelul lor de spectacol: construcii, scena, tehnica, costumaie
si joc actoricesc.
La romani, construciile propriu - zise au urmat n mare liniile edificiilor greceti, acetia adoptnd nu
numai operele dramatice, ci i tehnica i costumaia grecilor. Dar, dac n vechea Elad teatrul era
amplasat n natur, ntr-un cadru adecvat originii sale, fiind astfel conceput nct spectatorii s admire
dincolo de scen un peisaj natural, la Roma teatrele erau nite cldiri independente n mijlocul oraului.
Proporiile edificiilor erau impresionante, ruinele rmase stnd mrturie pentru capacitile uriae ale
acestora: de exemplu, teatrul construit de Scaurus avea o capacitate de 80.000 de persoane. n aceste
cldiri imense erau organizate n epoca imperial i lupte de gladiatori i fiare sau lupte navale, cu
decoruri i costume bogate i cu o coregrafie avansat. Considerat ca un simplu saltimbanc
amuzant,actorul era privit ca o fiina inferioara la marginea societii.
Roma a cunoscut doua nume mari de actori : Roscius Si Aesopus .Arta poetica a lui Horaiu , fr a
se putea compara cu Poetica lui Aristotel, are totui unele idei care nu sunt lipsite de interes. In
primul rnd este de apreciat concepia nalta a lui Horaiu despre teatru care trebuie sa se bazeze pe o
cunoatere profunda a vieii in toate domeniile. Pentru a putea realiza o opera de teatru valoroasa se
cere o mare nlime de spirit, un ideal superior. Misiunea teatrului este de a instrui, nu numai de a
amuza.
TRAGEDIA LATIN
In msura chiar mai mare dect comedia latina, tragedia era ndatorata unor modele greceti. Tragedia
greaca a secolului al V-lea .e.n. incorporase dimensiuni religioase si politice.
Din pcate nu ni s-au conservat dect fragmente din tragedia latina preclasica, in general tragedia latina
este slab cunoscuta, datorita strii actuale a conservrii textelor antice. S-au pstrat mai ales tragediile
lui Seneca. Dar sa nu uitam ca din preclasici nu avem ca opere complete - sau aproape complete - dect
comediile lui Plaut si Tereniu si lucrarea lui Cato cu o tematica de agronomie, in orice caz, tragedia
latina culta, care n-a fost precedata de o varianta orala, s-a nscut concomitent cu primele comedii
literare, adic in 240 .e.n., cnd Livius Andronicus si-a reprezentat primele sale piese dramatice in
versuri.
Chiar in tragedia greaca clasica, monodiile, adic performantele muzicale ale actorilor, erau relativ rare.
n schimb, personajele tragediei romane iniiate declamau cnturi, alctuite in metri diferii de cei care
slujeau dialogurilor. Tragedia romana preclasica tinde sa recupereze funcia de prima importanta a
corului, promovata de tragedia greaca clasica, nsa simitor diminuata de tragediografii elenistici sau
cum s-a spus "tragedia romana, care se ntea, regsea un caracter esenial al tragediei greceti clasice,
restituind corului rolul lui primitiv"
Primul nume ce se menioneaz este Livius Andronicus (sec. al III- lea .e.n. ), care pe langa tragedii a
mai scris si comedii; a fost autor si actor. Un oarecare progres pe calea crerii unei tragedii romane a
fost realizat de ali trei autori Naevius, Ennius si Pacuvius - cu o jumtate de secol mai trziu.
Cel mai important nume este cel al lui Seneca; cunoscut mai ales ca filozof, dei n-a dat opere
dramatice de mare valoare, a avut o influenta importanta asupra teatrului din epoca Renaterii si din
Clasicism. Gsim in opera lui Seneca un ecou al preocuprilor si gndurilor sale, atunci cnd, la
nceputul tragediei, da sfaturi de modestie,de nelepciune, care asigura fericirea. Dintre operele sale
amintim: Troienele; Medeea; Hercule pe Oeta; Octavia.
COMEDIA LATIN
O caracteristic a literaturii latine este fr ndoial dependena ei de cultura greac.
Romanii au admis dintotdeauna c sunt tributari literaturii clasice elene, au recunoscut ascendentul att
cronologic ct i axiologic al unei civilizaii extraordinare, au tiut s-i aproprie, s-i nsueasc ce era
mai valoros n acest patrimoniu, asimilnd n profunzime i adaptnd la specificul lor etno-cultural,
pentru a produce n ultim instan ceva diferit i original. Expansiunea teatrului cult, cu precdere a
comediei, constituie fenomenul cel mai semnificativ al nceputurilor literaturii latine. Operele marilor
autori de comedie, ale lui Plaut i Tereniu, denot o maturitate literar autentic, o alctuire artistic
strlucit, n pofida anumitor stngcii minore, care nu tirbesc valoarea remarcabil a marelui teatru
comic preclasic. De altfel comediografii posteriori nu vor putea reitera niciodat performanele
excepionale ale lui Plaut i Tereniu. Prin urmare aceste performane constituie cu adevrat vrsta de
aur a comediei romane. Teatrul latin preclasic a filtrat i adaptat cu abilitate mesajul dramaturgie al
culturii greceti i s-a dovedit a fi printele teatrului european medieval i renascentist, francez sau
englez, italian ori spaniol.
Rmne marele merit al lui Naevius de a fi deschis prin operele lui calea unei comedii romane, pe care
s-au angajat cei doi mari autori comici:Plaut i Tereniu

Concluzii:
- In general, creaiile spirituale romane, in orice domeniu, au suferit influenta greaca uneori n
aa msur nct ele par nite simple imitaii;
- In timp ce la Atena teatrul a avut un loc primordial n viaa cetenilor, la Roma el nu s-a
bucurat niciodat de un asemenea prestigiu;
- Arta actorului grec coninea fr ndoiala anumite elemente sau nuane naionale, care
depeau puterea de nelegere a latinilor;
- Arta dramatica romana nu si avea originile (dect rareori) in ritualuri religioase, ea era pentru
romani doar o forma de amuzament;
- Atmosfera in care aveau loc spectacolele romanilor era cu totul inferioara cele greceti;
- Anticii impersonalizau rolurile conferindu-le un caracter general-uman;
- Romanii au ajuns la o forma cu adevrat artistica de comedie, numai in momentul in care
influenta comediei greceti s-a fcut simita, ridicnd la un nivel artistic elementele furnizate de
modelele populare ale genului;
- Esenialul in tragedia greaca era unitatea de impresie;
- Numai grecii s-au manifestat cu strlucire in arta dramatica; romanii n-au fost la nceput dect
simplii traductori ai pieselor de teatru greceti, si le-au imitat mai apoi dar fr a obine succese
constante in acest gen;
- Pentru a nelege cu adevrat teatrul in profunzimea sa si a-i cunoate rdcinile trebuie sa
ncepem cu teatrul antic, el este cel mai relevant filon al teatrului universal.

PLAUT
Plaut (cca. 250 .Hr. - cca. 184 .Hr.) este considerat printele teatrului roman preclasic i cel
mai semnificativ autor al nceputurilor literaturii latine. Opera sa numr 21 de comedii, incluse n
Corpus Plautinum. Cele mai cunoscute comedii ale lui Plaut sunt: Amphitrio, Aulularia (Ulcica
cu bani) , Pseudolus, Miles gloriosus, Rudens. Temele comediilor: imoralitatea vieii de familie;
modul de via grecesc; curtezanele n societatea roman; sacrificiul sclavilor pentru stpni; trufia,
incultura, ludroenia, prostia, imoralitatea; probleme de ordin religios, cu substrat politic; femeia
roman de nalt inut moral. Daca legtura intima cu viaa poporului i-a furnizat nsi substana
operei sale, ambianta spirituala din Roma n momentul cnd el a nceput sa scrie si-a pus pecetea pe
creaia sa. Domeniul care constituie universul comediilor lui Plaut este tabloul de moravuri al societii
romane. Scopul pe care Plaut si-l propune in aceste comedii este de a lovi viciile si nedreptile, de a
da o lecie de morala.
Aulularia a servit ca inspiraie operei lui Moliere Avarul, una dintre comediile cele mai
profunde si cu cea mai larga semnificaie din literatura universala. Menaechmi (Gemenii) este, una
dintre comediile lui Plaut care a fost cel mai des imitata in teatrul modern; de Shakespeare Comedia
erorilor si de Regnard in Menaechmi.

Comediile plautiene au trsturi comune: intrig asemntoare; taii sunt rivalii fiilor; sclavii
sunt irei. Plaut rmne pe planul comediei n cultura universal, aa cum Homer a rmas drept cel mai
mare poet epic.
Teatrul latin constituie fr ndoial una dintre motenirile cele mai preioase lsate lumii moderne de
civilizaia i cultura Romei antice. Desigur acest teatru apare la rndul su profund ndatorat
omologului su elenic. Teatrul culturii elene a fost filtrat i adaptat teatrului latin astfel formndu-se un
teatru original n substana sa. Astfel teatrul latin devenind strmoul teatrului european medieval i
renascentist,spaniol sau italian,francez sau englez. Teatrul a primit n societatea roman un rol foarte
important. Nu pentru motivul religios i mitologic ca i n teatrul grecesc ci pentru nevoia ludicului n
societatea roman. Teatrul latin este o paralel a viei cotidiene redat pe scen realist reconstituit.
Primele mrturii de teatru literar dateaz din 240 A.C. cnd poetul Livius Andronicus prezint cu
prilejul unor jocuri prima dram roman. El fiind primul care alctuiete i primele comedii romane
literare. La nceputul teatrului latin autorul se confunda cu actorul. Separarea a avut loc odat cu
nfiinarea colegiului poeilor Collegium poetarum n 220,cnd dramaturgi au primit un statut
autonom mult mai nalt dect actorii i poeii au devenit intermediarii dintre zei i cetate. Dramaturgi
latini au adaptat tot ce se putea de la eleni i mai ales ce se potrivea spiritului roman. Ei au scris lucrri
inspirate att din mitologia greac ct i tragedii inspirate din istoria i viaa romanilor. Tragediile cu
subiect elen se numeau palliate dup numele unei mantii greceti pallium iar piesele cu subiect roman
se numeau preatexte, preatexta fiind toga purtat de magistraii romani. n palliate dramaturgi romani
au extins partea liric i prile dansate ale spectacolului dup tradiiile romane populare. Epoca de
glorie ale acestor texte a fost la sfritul secolului al-III-lea i nceputul secolului al-II-lea A.C. Printre
scriitorii de palliate sa remarcat i Seneca a crui texte se bazau pe monolog i analiz psihologic.
Teatrul lui Seneca ni se nfieaz ca o dram de idei i de analiz psihologic, el fiind cel care a
influenat singura tragedie praetext a antichitii Octavia. n 464 e.n.. s-au reprezentat la Roma
jocuri scenice, dansuri fr cuvinte. n acelai timp dezvoltndu-se versurile fescennine care erau mici
altercaii rneti , pline de glume deochiate schimbate de plugarii latini cu prilejul serbrilor religioase
care apoi se vor transforma n comedia popular. n secolul al-III-lea e.n. se impun i alte forme ale
comediei populare:atellana care era o fars popular bazat pe aventurile unor personaje fixe i mimus
care era o parodie bazat pe gesticulaie i mimare. Teatrul popular latin era deci plin de comic i
predomina satira nsoite de dans i muzic. Comedia popular roman a depit dialogul teatral
prefigurnd metateatrul careva fi prezent i la Plaut. Comedia popular nu a disprut odat cu apariia
comediei literare,ci din contr ea sa bucurat chiar de un succes mai mare fiind prezent pn secolul al-
III-lea E.N. pn i la curtea mpratului. Plaut a fost precedat de comediografi ca i Livius Andronicus,
Naevius i Ennius. Comediile acestora n mare parte s-au pierdut n istorie i nu au prezentat o
importan att de mare ca i cele ale lui Plaut. Lui Plaut i s-au atribuit 130 de piese dar numai 21 au
fost identificate ca originale ale lui. Una dintre capodoperele lui Plaut este Militarul Faraon . n pies
este vorba despre un fost militar Pirgopolinices care se crede mai frumos dect toi brbaii i face
avansuri tuturor femeilor din jurul su. Dei el este limitat din toate punctele de vedere toat lumea i
arat un respect fals din cauza statutului su. Acesta triete n lumea sa imaginar. El prostete o
femeie din Atena s i dea fata de soa dei fata era ndrgostit de un atenian care permanent era
plecat din Atena ns sclavul su merge s mbarc s mearg s i dea de veste atenianului, este prins
prizonier de pirai i ajunge ca sclav la militar. Pune la cale un plan prin care s o readuc la Atena pe
fat. Iubitul acesteia vine i el n Egipt i mpreun fac un plan. Planul se bazeaz pe exploatarea
slbiciunilor i prostiei militarului care este exploatat pn la limite. Planul funcioneaz perfect iar la
sfrit militarul primete o btaie pentru desfrnrile sale doar c de data asta totul ia fost nscenat.
Piese lui Plaut nu se bazeaz numai dialogul scenic clasic ci introduce i intervenia direct a
naratorului i a publicului. Astfel putem spune c el a fost primul care a experimentat metateatrul. De
exemplu n Fanfaronul Militar Palaestrio informeaz publicul asupra aciunii care se va desfura i
mediteaz asupra intrigii implicnd direct i publicul cu care o i discut. Astfel n teatrul plautian
timpul i spaiul devine un material palpabil pentru spectatori asigurnd o comunicare direct cu
publicul.
Plaut se folosete de comedia de intrig , de situaii extraordinare i de moravuri astfel dezvoltnd o
comedie total. Spaiul dobndind un parfum carnavalesc, problemele societii fiind abordate frecvent,
ele fiind nesate n probleme autentice i speciale ale personajelor. Personajele plautiene evideniaz
fixitate i simplicitate, ele nu cunosc conflicte interioare i nu evolueaz n timpul piesei.
Comicul plautian a fost rar reeditat n literatura universal. ntr-o structur dramatic neclasic, Plaut a
utilizat o limb destul de puin clasic, n care abund elementele parodice, precum i construciile cu
valene umoristice. Plaut exploateaz cu succes resursele limbajului comic dar i caracterul uman astfel
devenind primul comediograf de importan deosebit a culturii romane.

TERENIU

Publius Terentius Afer (n. 195/185 .Hr. d. 159 .Hr.), cunoscut n special ca Tereniu, a fost
un dramaturg latin din timpul Republicii Romane. Numele Afer nseamn africanul, poetul fiind
nscut n Cartagina, n nordul Africii. A fost sclav, iar numele de Tereniu l-a primit de la stpnul i
eliberatorul su. Comediile sale s-au jucat pentru prima data prin jurul anilor 170 160 .Hr., iar el a
murit de tnr, cel mai probabil n Grecia sau n drumul de ntoarcere spre Roma.
Creaia lui Tereniu a reprezentat, alturi de cea a lui Plaut, apogeul comediei latine. Modelele greceti
i profilul roman se afl ntr-o inspirat sintez n opera lui Tereniu, care pledeaz pentru echilibru,
sinceritate, pentru senintatea vieii simple. Ca i n comediile plautiene, n comediile sale apar, ntr-o
Aten convenional, aceleai tipuri umane: btrnul ursuz i avar, tnrul ndrgostit, curtezana,
soldatul infatuat i, bineneles, sclavul iscusit, ncurctorul i descurctorul tuturor ielor, dar aceste
tipuri poart o amprent puternic terenian, prin modul lax i nuanat n care sunt concepute. Dincolo
de tipuri, personajele au o via interioar, au resurse care se reveleaz pe parcursul aciunii, stridenele
(att de gustate i una dintre sursele obinuite ale comicului) se estompeaz n cea mai mare parte.n
scrierile sale, Tereniu se adreseaz publicului aristocrat, comediile sale au o construcie logic i
armonioas, o finee n zugrvirea caracterelor, o pasiune a nuanelor, o nclinaie spre sentimentalism;
dar satira social e ca inexistent, tabloul vieii, timpul e restrns i palid, comicul su e fr vigoare,
iar limbajul n-are savoarea limbii populare.
S-au pstrat ase comedii, concepute ntr-un foarte scurt timp (166 - 160): Fata din Andros
(Andria), Soacra (Hercyra), Cel ce se pedepsete singur (Heautontimorumenos), Eunucul (Eunuchus),
Formio (Phormio), Fraii (Adelphoe).
Fraii (Adelphoe). Doi frai, Eschin i Ctesifon, sunt desprii, Eschin fiind adoptat de
unchiul su, Micio. Eschin este crescut la ora de un unchi lipsit de prejudeci n ceea ce privete
avntul tinereii. Cellalt frate, Ctesifon, este crescut la ar de printele su, Demea, ciufut i aspru.
Ctesifon se ndrgostete de o sclav, pe care fratele de la ora o rpete de la stpnul ei, Sannio,
pentru a nlesni iubirea. Numai c Eschin, care o iubete pe tnra i onesta Pamfila, urmnd s aib i
un copil de la ea, e compromis de aceast rpire, deoarece se crede c a rpit-o pe fat pentru el. Micio,
cu nelepciune i mobilitate, cerceteaz faptele, descoper adevrul i, dup mustrri blnde, hotrte
cstoria lui Eschin cu Pamfila.
Este o comedie cu o observaie lipsita de profunzime, cu o morala foarte ngduitoare, cu o
viziune optimista asupra vieii si cu o arta rafinata.
El este partizanul educaiei blnde, ngduitoare, care creeaz climatul necesar pentru nsuirea
virtuilor, pe cnd severitatea nu poate dect sa ncurajeze ipocrizia, falsa virtute.Formio a devenit
celebra prin faptul ca a inspirat lui Moliere una din cele mai reuite farse ale sale Vicleniile lui
Scapin.
Tereniu da in teatrul sau un foarte bun tablou al societarii romane; cu calitile ei solide dar
cam banale, avnd ca unica preocupare mbogirea; totul in aceasta societate este mediocru: nici
inteligente remarcabile, nici prea eroice virtui, nici vicii prea condamnabile, nici pasiuni arztoare; este
imaginea unei lumi fr relief i fr culoare, a unei societi de huzur .O idee preioas reiese din
ntreaga sa opera, anume ca ceea ce trebuie sa cluzeasc pe om este modestia, moderaia, dragostea si
respectul pentru om.
Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strinE vorba mai curnd de o comedie
nduiotoare si sentimentala, anticiparea comediei larmoaiante. Teatrul francez, italian, englez si
spaniol datoreaz multe lui Tereniu.

SENECA